Sunteți pe pagina 1din 66

UNIVERSITATEATEHNICADECONSTRUCTII

BUCURESTI


TEZA DE DOCTORAT


EVALUAREA COMPORTARI I
STRUCTURI LOR LA ACTI UNEA SEI SMI CA
UTI LI ZAND PROI ECTAREA BAZATA PE
PERFORMANTA
(r ezumat )

Autor:Ing.Emil Voiculescu
Conducator stiintific.Prof.Dr.Ing. Mircea Ieremia


2010

CUPRINS

A. Introducere
B. Metodedeproiectaretraditionale
1. Proiectareatraditionalbazatapeforte
2. Normareaactiuniiseismice
3. Comparareafortelorseismiceechivalentedindiferitenorme
4. Imaginiconsecinteseisme
5. Metodaproiectariicapacitatiiderezistenta
C. Conceptuldeproiectarebazatpeperformanta
1. Masuramiscariiseismice,raspunsseismic
2. Niveledeperformantasiexigente
3. Ductilitatea
D. Actiuneaseismica
1. Aspectegeneraleprivindactiuneaseismica
2. Metodepentrucalcululraspunsuluiseismic
3. Caracteristicidinamiceproprii
4. Aspecteprivindinfluentaterenului
E. Metodesiprocedeedecalcul
1. Metodafortelorseismiceechivalente
2. Considerareacomportamentuluiinelastic
3. Definitiasicalibrareaamortizarii
4. Analizarezultatului
5. Analizastaticneliniarainimpingereprogresiva(pushover)
6. Proiectareabazatapeperformanta
7. Metodededimensionaredirectabazatapedeplasari
8. Proiectareamodernaindeplasari
9. Procedeesimplificatedecalcul
10. Moduldeasigurarearezistenteiconstructiilorlaactiuneaseismica
F. Observatiifinale,contributii

G. AnexeStudiidecaz
Analizecomparative


INTR0B0CERE
1. Practic ultimilor zeci de ani n domeniul proiectrii structurilor la aciunea seismic a
consacrat tranziia de la structuri rezistente la cutremur la performan structural la
micri seismice, prin aceptarea faptului c un sistem structural va avea o comportare mai
bun printr-un control mai bun al distribuiei de rigiditate dect prin simpla cretere a
capacitii de rezisten.
Sigurana structural nu va crete ca o consecin direct a sporirii capacitii de
rezisten dup cum nivelul de avariere structural nu se va reduce n mod automat. Nivelul
de avariere structural poate fi mai bine controlat prin estimarea cu acuratee mbuntit a
nivelului de deformare post-elastica a elementelor structurale (analiza controlat prin
deplasri) dect prin controlul exclusiv al nivelului eforturilor unitare/secionale (analiza
controlat prin fore). [Priestley 1992]
C0NCEPT0L BE PR0IECTARE BAZAT
PE PERF0RNANTA
1. Masura miscarii seismice , raspuns seismic

2. Nive
a.
susinute
fenomenu
n
construc

SEISM
MINOR
MEDIU
MAJOR
b.
consacrat
seismice
printr-un
rezisten
S
rezisten
N
mbunt
controlat
unitare/se
Conceptu
C
Contr
pe

ele de per
. Preocupri
avnd n
ului i dificu
n ceea ce p
iilor, aceast
M COMP
R Nici o
U Nici o
R Avarii
. Practic u
t tranziia de
prin accept
n control mai
.
igurana stru
dup cum n
Nivelul de av
it a nive
t prin de
ecionale (an
ul de proiect
Conceptul pro
rolul compo
erforman
Obiectivu
rformant
ile n dome
vedere sis
ultile n ob
privete idee
a s-ar putea
PORTAMEN
avarie a elem
avarie a elem
structurale.
ultimilor ani
e la structur
tarea faptulu
i bun al distr
uctural nu
nivelul de av
variere struct
elului de d
eplasri) d
naliza contro
tare bazat p
oiectrii seis
ortrii constr
ul de perform
ta, exigen
niul inginer
smicitatea ri
binerea unui
ea unei pro
rezuma la ur
NTUL CERU
mentelor nes
mentelor stru
Evitarea pra
T
n domeniu
ri rezistente
ui c un sist
ribuiei de ri
va crete c
variere struc
tural poate
deformare p
ect prin
olat prin for
pe performan
smice bazate
ruciilor la
man reprezi
nte
riei seismice
idicat a te
i rspuns rea
iectri care
rmtoarea fi
UT
structurale (a
ucturale
abusirii
Tab. 1
ul proiectri
la cutremur
tem structur
giditate dec
ca o consec
ctural nu se
fi mai bine
post-elastica
controlul
re). [M.J.N.
n
e pe perform
mai multe
int asociere
e sunt neces
eritoriului R
alist al constr
s asigure
ilozofie:
arhitecturale
ii structurilo
la performa
ral va avea
t prin simpl
cin direct
va reduce n
controlat pr
a element
exclusiv a
Priestley 19
anta seismic
stri limita
ea:
sare, continu
Romniei, c
ruciilor.
protecia a
CERINT
STRUCT
e)
RIGIDIT
REZISTE
DUCTIL
or la aciune
an structur
o comporta
la cretere a
a sporirii
n mod autom
rin estimarea
elor structu
al nivelulu
992]
c:
definite de

ue i tot m
complexitate
antiseismic
TE
TURALE
TATE
ENTA
LITATE
ea seismic
ral la mic
rea mai bun
capacitii d
capacitii d
mat.
a cu acurate
urale (analiz
ui eforturilo
obiective d
ai
ea
a
a
ri
n
de
de
e
za
or
de
o Unui nivel de performan (sigurana oferit ocupanilor cldirii, durata
ntreruperii funciunii, costurile i fezabilitatea lucrrilor de consolidare,
impactul economic, arhitectural i social, etc) cu un
o Nivel de hazard seismic (un cutremur cu un anumit interval de revenire)
Niveledeperformaniexigente
Contribuia documentelor FEMA (Federal Emergency Management Agency).
Obiective (cerine) de performan FEMA.
NIVEL DE
PERFORMANTA
CERINTE
NIVEL DE
HAZARD
IMR
OPERATIONAL
(OP)
Toate functiunile sunt operationale.
Degradari neinsemnate.
72 ani
OCUPANTA
IMEDIATA (IO)
Cladirea ramane sigura pentru ocupanti.
Reparatii minore.
225 ani
SIGURANTA
VIETII (LS)
Strucutura ramane stabila si are rezerve de rezistenta.
Stabilitatea componentelor nestructurale este controlata.
475 ani
PREVENIREA
PRABUSIRII (CP)
Constructia ramane in picioare sustinand incarcarea
gravitationala. Degradari si pagube oricat de mari.
2475 ani
Tab. 2

Starilimita.
In planul practic al proiectarii cerintele de performanta sunt satisfacute indeplinind
conditiile asociate starilor limita.
Starea limita ultima (SLU)

Exigente de Control explicit
Control implicit

Starea limita de serviciu (SLS)
Exigente de rigiditate - Control explicit
Metode de analiz seismic.
Forele i deplasrile induse de micarea sismica pot trece limita de elasticitate a
elementelor structurale. Din punct de vedere al concepiei, modalitatea tradiional pentru a
lua n considerare neliniaritatea structuriieste asociat cu o reducere a forelor provenind
dintr-o analiz elastic. Deplasrile sunt prin urmare verificate ntr-un mod aproximativ.
Aceasta este metoda (concepia) bazat pe fore.
Concepia cu luarea n consideraie direct a deplasrilor i evaluarea precis a
comportamentului neliniar innd seama de fiecare element structural este o aproximare mai
natural (obiectiv). Aceasta este metoda (concepia) bazat pe performan.


Se disting astfel in principal metodele de analiza sesimica:
ACTIUNE STATICA
DINAMICA
rezistenta
rigiditate
rezistenta
rigiditate
STRUCTURA
ELASTICA
Forte de inlocuire
(Forte statice echivalente)
Spectre de raspuns
NELINIARA Push-over
Neliniara dinamica
Tab.3
Comportamentul seismic dorit se poate astfel exprima:

Fig.3

V= forta taietoare la baza
= deplasarea


Fig.4

Proiectarea bazat pe performan


Raspunsul seismic al unei structuri printro analiza numerica
neliniaraindeplasari
a) Modelarea fenomenului seismic in forte si respectiv deplasari.
Rezistenta: prima linie de aparare
Ductilitatea: a doua linie de aparare
Rigiditatea: panta curbei


V
2
V
1
V
3
V

Conceptie fragila
prabusire prematura
V
1
V
3 V
2
M
Se
M
Se
M
ge
M
ge
M
g cap
M
g cap
M
S cap


De o bun perioad de vreme a aprut cu prioritate n multe ri cu risc seismic mare,
necesitatea evalurii vulnerabilitii construciilor existente. Aceast evaluare este necesar
pentru a se stabili consecinele producerii unui seism ntr-o anumit zon i a se identifica
cldirile cu cea mai mare sensibilitate la un cutremur n perspectiva unei consolidri a
structurii de rezisten. n acest sens, vulnerabilitatea trebuie s fie exprimat sub o form
compatibil cu noiunea de alee seismic astfel nct s se poat estima impactul su asupra
unei zone construite.
Aleea seismic se definete prin probabilitatea de a se atinge sau a se depi un
anumit nivel de solicitare seismic ntr-o regiune dat, ntr-o perioad specificata de timp.
Exist trei mijloace clasice de a reprezenta aleea seismic
-Intensitatea, reprezint msura efectelor unui seism asupra construciilor. Este o
msur pur calitativa care rmne foarte utilizat n ri seismice c Italia i Grecia, fiind
singur ce poate oferi date accesibile pentru seismele istorice; este perfect definit n Europa
datorit scrii de intensitate EMS98.
Acceleratia maxima a solului PGA, Peak Ground Acceleration.
Spectrul de raspuns: reprezentarea acceleratiei aplicate asupra unei serii de oscilatoare cu
un grad de libertate dinamice supuse la o accelerograma data.Acest mijloc este din ce
in ce mai mult utilizat datorita faptului ca integreaza parametrii importanti ca:
continutul frecvential, viteza maxima, deplasarea maxima si impune utilizarea in
calcul a metodelor in deplasari.
Normele paraseismice au considerat din totdeauna aciunea seismic c o for iar
rspunsul calculat al unei structuri s-a determinat pe baza principiului fundamental al
Dinamicii. n consecin, dimensionarea sau verificarea structurii la seism revenea la a se
echilibra aceste fore excitatoare.
n realitate, aciunea seismic se limiteaz la o deplasare impus la baza construciei.
Fora seismic menionat de norme nu este dect o consecin (reaciunea) la aceast
deplasare. Atta timp ct deplasarea i fora respectiv sunt legate printr-o relaie liniara,
analiza dinamica prin aproximarea n fore echivaleaz cu o analiz n deplasri. Aceasta
echivalent nceteaz ns de a mai fi valabil n momentul n care comportarea materialului
nu mai este liniar elastic. n acest caz se recurge la aproximarea n fore apelnd fie la
metode de calcul numerice capabile s traduc pas cu pas comportamentul structural fizic
neliniar, fie la coeficieni de reducere a efortului respectiv (coeficieni de comportare) iar
prevederile constructive impuse asigura structurii ductilitatea corespunztoare.
n concluzie, cnd se dimensioneaz sau se verific o structur prin noile norme de
proiectare paraseismica se urmrete s se controleze deplasrile i nu s se echilibreze
forele provocate de seism. n plus aciunea seismic poate fi reprezentat n mod natural
printr-o deplasare i nu printr-o for sau o simpl acceleraie.

b) Modelarea comportrii structurale la aciunea seismic.
Structura de rezisten se discretizeaza n elemente finite ntr-un sistem plan su
spaial iar n dreptul maselor structurii, la noduri, se aplic forele laterale seismice
convenionale. Configuraia regulat sau neregulat a structurii influeneaz performanta
privind comportarea la cutremure puternice.
Modelarea structurii se va face innd cont de urmtoarele principii:
daca miscarile de translatie laterale ale structurii sunt clar decuplate atunci se poate
considera in calcul un model bidimensional cu cate un grad de libertate dinamica de
translatie la nivelul fiecarui planseu;
daca miscarile de translatie si de torsiune sunt cuplate, atunci se impune alegerea unui
model tridimensional cu cel putin trei grade de libertate dinamica pentru fiecare
planseu,cu respectare urmatoarelor conditii:
o gradele de libertate dinamica sa fie doua translatii orizontale si o rotatie fata de
axa perpendiculara pe planseu;
o fiecare planseu sa fie indeformabil in planul sau si sa lucreze ca o saiba rigida
ce va antrena in miscare toti stalpii odata.
Pentru cldiri cu planee flexibile nu mai sunt utilizabile modelele cu 3 grade de
libertate dinamic la fiecare nivel. Diferenele semnificative de rigiditate ntre diferite zone
ale planeului pot conduce la modificri ale distribuiei forelor laterale n interiorul structurii.
La elementele verticale de rezisten (stlpi, diafragme) se pot produce efecte nedorite
de torsiune. n unele situaii se poate conta pe efectele de interaciune ntre elementele
rezistente la forele laterale (cadre) i elementele nestructurale (perei). Contribuia pereilor
structurali, respectiv a cadrelor de beton armat n rezisten ansamblului structural se exprima
prin fraciunea din fora tietoare de baz preluat de cele dou subsisteme structurale. Dac
aceti perei nu sunt distribuii uniform n plan i n elevaie pot aprea neregulariti
torsionale. Aceste efecte suplimentare de torsiune conduc la creteri ale eforturilor i
deformaiilor n elementele perimetrale.
Astfel, construciile cu elemente rigide concentrate ntr-o zon cu dimensiuni relativ
reduse, situat spre mijlocul cldirii i cu elemente mult mai flexibile n restul construciei
prezint de regul rotiri de torsiune importante, cu amplificri periculoase ale deplasrilor
elementelor dispuse periferic. Analiza dinamica modal evideniaz n asemenea cazuri
primele moduri care cupleaz vibraiile de translaie cu cele de torsiune, fcnd dificil
controlul comportrii structurii. Pentru echilibrarea structurii din punct de vedere al rigiditii
se recomand plasarea unor perei pe contur, dispui n poziie avantajoas sau mrirea
rigiditii cadrelor perimetrale (de obicei prin sporirea nlimii grinzilor). Eficiena acestor
intervenii se poate verifica prin decuplarea vibraiilor de translaie cu cele de rsucire de
ansamblu.
De asemenea o configuraie neregulat pe vertical (existena etajelor flexibile sau a
nivelelor cu rigiditate diferit) poate provoca concentrri ale tensiunilor tangeniale din
forfecare i rsucire.
Codurile de proiectare paraseismica a cldirilor includ reglementri pentru luarea n
considerare a efectelor torsiunii aprute n comportarea structurilor asimetrice, dar i a celor
cvasi-simetrice, n cazul n care raportul dintre perioadele proprii de translaie i torsiune
(decuplate), se apropie de unitate. Apare un fenomen echivalent rezonantei dinamice, datorat
cuplrii vibraiilor de torsiune i translaie, care amplific semnificativ eforturile secionale.
Datorit acestui fapt, se prevede n norme o excentricitate adiional ( ), care introduce
efectul dinamic al vibraiilor de torsiune i care se adun cu excentricitatea real ( ) dintre
centrul maselor (punctul de aplicare a forei seismice de nivel) i centrul de rigiditate.
0 1 2
e e e e = + + ,
in care
2
e este excentricitatea accidentala care tine seama de diverse inexactitati in calculul
excentricitatii reale si de componenta torsionala a excitatiei seismice; aceasta excentricitate se
considera egala cu (15)% din dimensiunea cladirii perpendiculara pe directia fortei seismice.
De remarcat c avem de a face cu un efort de torsiune mpiedicat, ca urmare a
faptului c incastrarea stlpilor, pereilor i nucleelor n fundaii nu permite deplanarea liber
a seciunilor. Ca urmare, apare un supliment de tensiuni normale i tangeniale datorate
bimomentului, momentului de incovoiere-rasucire i momentului de torsiune pur. Valoarea
acestor tensiuni poate fi de acelai ordin de mrime cu cele din ncovoiere.
1
e
0
e
n sfrit, modelul structural devine mai riguros dac sunt considerate (cnd sunt
importante) efectele interaciunii teren structura sau structura-fluid asupra rspunsului
seismic.
Exemplu:
modelul tridimensional al centralei nucleare considerand interactiunea dintre coaja
centralei propriuzise si structura principala (halele mecanice, electrice) prin
intermediul terenului de fundare;
raspunsul seismic al unui castel de apa in interactiune cu terenul de fundare si cu lichidul
din cuva.

Cerinele de performan conform cod FEMA.
Proiectarea bazat pe performanta implic mai multe niveluri ale performanei seismice a
construciilor:
(1) OP OPeration Operational;
(2) IO Imediat Ocupation Ocupanta imediata;
(3) LSLife Safety Siguranta vietii;
(4) CPCrash PreventionPrevenirea prabusirii.

Aceste cerinte se indeplinesc pentru un anumit nivel de hazard definit de un cutremur cu un
anumit IMRInterval mediu de revenire. Astfel,
(1) IMR= 72 ani;
(2) IMR= 225 ani;
(3) IMR= 475 ani;
(4) IMR= 2475 ani.
Obiectivele de performan corespunztoare sunt:
(1) Toate functiunile sunt operationale. Degradari neinsemnate.
(2) Cladirea ramane sigura pentru ocupanti. Reparatii minore.
(3) Structura ramane stabila si are rezerve de rezistenta. Stabilitatea componentelor
nestructurale este controlata.
(4) Constructia ramane capabila sa sustina incarcarea gravitationala.Degradari si pagube
oricat de mari.

Cerinele de performan conform Normativ P1001/2006.
Nivel de performan.
(1) DLDegradation Limitation Limitarea degradarilor;
(2) LSLife SafetySiguranta vietii.
Nivel de hazard.
(1) IMR= 30 ani;
(2) IMR= 100 ani.
Obiectivele de performan:
(1) Degradari structurale/nestructurale controlate.Cladirea nu este scoasa din uz
(2) Structura ramane stabila si are rezerve de rezistenta. Stabilitatea componentelor
nestructurale este controlata. Cladirea se poate repara in conditii economice.
Din punct de vedere al proiectrii, cerinele de performan DL i LS sunt satisfcute
dac sunt ndeplinite condiiile de verificare asociate strilor limita SLU i SLS. Astfel,
pentru SLU, condiiile de verificare se refer la exigenta de existena i rigiditate (control
explicit) i respectiv la exigente de ductilitate i stabilitate histeretica (control implicit).
Similar, pentru SLS, trebuiesc respectate exigenele de rigiditate (control explicit).
c) Metode de calcul pentru determinarea rspunsului seismic.
Metoda de calcul static liniar, F.S.E. Forte Seismice Echivalente;
Metoda de calcul dinamic liniar, C.M.S.R. Calcul Modal cu Spectru de Raspuns;
Metoda de calcul dinamic liniar I.E.M.D. Integrarea directa a Ecuatiilor diferentiale
Modale Decuplate;
Metoda de calcul static incremental neliniar Push-over;
Metoda de calcul dinamic neliniar I.E.M.C.Integrarea directa a Ecuatiilor diferentiale de
Miscare Cuplate.
Codul seismic romnesc recomanda pentru proiectarea curent metodele F.S.E. i
C.M.S.R. Se indica alegerea unei anumite metode de calcul n funcie de tipul construciei
(regulate sau neregulate n plan sau n elevaie) i de necesitatea reducerii factorului de
comportare (n cazul structurilor neregulate).
Forele seismice de proiectare se stabilesc pe baza unui coeficient de comportare (de
reducere) q, corelat cu ductilitatea potenial a structurii. Sursele factorului de reducere
rezult din:
aplicarea masurilor constructive, q
ov1
;
diferenta dintre rezistentele efective si rezistentele de proiectare, q
ov2
;
redundanta structurala (articulatiile plastice nu se formeaza simultan in cadrul
mecanismului de cedare), q
ov3
.
Corespunzator, fortele laterale de calcul, in functie de forta elastica de cod, F
cod
vor fi:
F
1
= q
ov1
. F
cod
; F
2
= q
ov1
. q
ov2
.F
cod
; F
3
= q
ov1
. q
ov2
. q
ov3
. F
cod
.
Metoda F.S.E. reprezint varianta simplificat a metodei C.M.S.R., aplicat cnd
modul propriu fundamental de vibraie de translaie este predominant. Efectele aciunii
seismice se determina prin calcul static liniar cu forele seismice convenionale echivalente
laterale aplicate separat pe cele dou direcii orizontale principale ale structurii. Fora
tietoare de baz se determina pe fiecare din cele dou direcii, pentru primul mod propriu de
vibraie de translaie pe acea direcie.
Metoda F.S.E este intuitiv i simpl din punct de vedere ingineresc fiind potrivit
pentru structuri care satisfac urmtoarele condiii, pe cele dou direcii principale orizontale:
criterii de regularitate in plan si elevatie din punct de vedere al alcatuirii structurale;
perioadele proprii ale primelor doua moduri de vibratie, de translatie, corespunzatoare
directiilor principale, sa fie mai mici decat 1,6 secunde.
Metoda C.M.S.R. are la baza suprapunerea rspunsurilor modale maxime asociate
modurilor proprii semnificative. Fiecare mod propriu de vibraie este caracterizat de
frecven, de vectorul propriu (form de vibraie) i de fraciunea din amortizarea critic
modala. Se determina rspunsul maxim pentru fiecare mod propriu de vibraie semnificativ i
prin suprapunerea rspunsurilor maxime (cu reguli de compunere modal) se calculeaz
rspunsul maxim total.
A
c
c
e
l
e
r
a
t
i
e

s
p
e
c
t
r
a
l
a

S
A

[
g
]

n calculul modal trebuie considerate toate modurile de vibraie care contribuie


semnificativ la rspunsul modal. Criteriul frecvent utilizat n codurile de proiectare considera
un anumit numr de moduri proprii de vibraie pentru care masa modala efectiv antrenat n
micare reprezint cel puin 80% din mas total a structurii.
Dac rspunsurile modale care au contribuii semnificative n rspunsul structural
total pot fi considerate independente, atunci efectul total maxim este estimat prin regul de
combinare SRSS-Square Root of Square Sum (rdcina ptrat din ptratul rdcinilor). Dac
rspunsurile dinamice corespunztoare unor moduri alturate nu sunt independente, atunci
regul de suprapunere este combinaia ptratica complet CQC- Completely Quadrat
Combination.

d) Evaluarea deplasrii structurii n cursul seismului. Metoda spectrului de capacitate.

Metoda Spectrului de capacitate se bazeaz pe compararea capacitii structurii de a se
deforma i a nmagazina energie cu cerinele impuse de micarea seismic (fig. 1).
Reprezentrile grafice fac posibil evaluarea stadiilor de degradare a structurii la aciunea
seismic definit prin spectrul cerinelor.
Parametrul esenial n caracterizarea rspunsului seismic al unei structuri, att n
satisfacerea exigentelor de siguran a vieii, ct i a celor de limitare a degradrilor, este
deplasarea lateral. Din acest motiv, asigurarea prin concepie a unei rigiditi laterale
suficiente devine primordial n proiectarea seismic. n acest sens, rspunsul seismic al
construciilor cu vibraii de torsiune majore provocate de cuplarea modurilor de vibraie de
torsiune cu cele de translaie, este unul nefavorabil, cu sporuri semnificative ale deplasrilor
laterale.













Spectrulcerintelor(SASD)

Curbacapacitatiistructurii(AD)

Punctuldeintersectiedefineste
stadiuldedegradarealstructurii
DeplasarespectralaSD[cm]
Reprezentarea grafica a metodei spectrului de capacitate
Fig. 1
Modul in care structurile raspund unei excitatii seismice, se exprima prin spectrele de
raspuns ale deplasarilor structurale,
d
S , ale vitezelor
v
S , sau ale acceleratiilor,
a
S , intre care
exista urmatoarele relatii aproximative:
( ) ( ) ( )
2
, , ,
a d v
S S S = =
(1)
Unde,
T
f
m
k

2
2
2
= = = - pulsatia (frecventa circulara) a oscilatorului liniar de
masa ( m) si rigiditate ( k ), cu perioada proprie neamortizata T;

m
c
2
= - factorul de amortizare a oscilatorului liniar;
c - coeficientul de amortizare prin frecare interna a materialului vascos din
care este confectionata structura (pentru solide - modelul Voigt).
Prin spectre seismice de rspuns se nelege reprezentarea grafic a valorilor spectrale
maxime ale rspunsului unui set de sisteme cu caracteristici dinamice proprii diferite, n
funcie de perioada proprie neamortizata i fraciunea din amortizarea critic. Spectrele de
rspuns sunt caracteristice unei anumite micri a terenului, fiind specifice amplasamentului
n care a fost fcut nregistrarea. Parametrii de care depinde rspunsul seismic (a
g
,) au fost
mbuntii ca urmare a prelucrrii complete a datelor instrumentale disponibile pentru
diferite zone ale teritoriului.
Obinerea spectrelor seismice de rspuns se poate face direct prin discretizarea
accelerogramei cutremurului, acurateea rezultatelor depinznd de mrimea intervalului de
timp n care a fost discretizata nregistrarea. Deoarece spectrele seismice prezint numai
valori maxime ale rspunsului, independent de istoria micrii terenului n timp, caracterul lor
este aproximativ static. De asemenea spectrele seismice nu furnizeaz informaii referitoare la
durata micrii seismice.
n aplicaiile practice se folosesc spectre medii de rspuns, care pot descrie o micare
seismic medie ntr-o anumit zon. Aceste spectre au un caracter convenional, obinndu-se
prin medierea spectrelor de rspuns normalizate la un nivel unic de intensitate a mai multor
cutremure nregistrate; pun n eviden, prin intermediul spectrului Fourier, coninutul de
frecven al accelerogramei din care sunt obinute. Astfel poate fi evaluat energia total a
sistemului cu un grad de libertate dinamica-1GLD, la sfritul cutremurului, ignornd
amortizarea, .
Configuraia spectrelor de rspuns depinde de proprietile geofizice i dinamice ale
terenului din amplasamentul n care este situat structur. n terenuri slabe, componentele cu
frecvene nalte sunt rapid atenuate, iar cele cu frecvene joase devin predominante i n
consecin efectele seismice maxime se vor ntlni la cldirile cu structura de rezisten
flexibil. n terenurile tari, situaia se inverseaz.
n proiectarea antiseismic a centralelor nuclearo-electrice i a altor obiective de
importan deosebit (baraje, construcii militare etc), se desemneaz cutremurul de
proiectare n termenii unui set de curbe, cunoscute ca spectrul de proiectare pentru diferite
valori ale fraciunii din amortizarea critic.
Spectrul de proiectare este o relaie, relativ aplatizata, dintre acceleraie, viteza,
deplasare i perioad, obinut prin analizarea, evaluarea i combinarea statistic a unui
numr de spectre de rspuns, ale unor cutremure puternice nregistrate sau degenerate
sintetic. Valorile numerice ale acceleraiilor, vitezelor i deplasrilor din spectrul de
proiectare, sunt obinute prin multiplicarea valorilor maxime ale acceleraiilor, vitezelor i
deplasrilor, la nivelul terenului, cu aa numiii factori de amplificare dinamic, care pun n
eviden att condiiile locale de teren, ct i cele de focar pentru un cutremur oarecare. Acest
coeficient dinamic, denumit i factor de amplificare dup R.G. Regulatory Guide 1.60 ale
U.S. Atomic Energy Commission sau factor de amplificare spectral dup Newmark i Hall,
reprezint un parametru de baz n realizarea spectrului de rspuns de proiectare. Factorul de
amplificare dinamic pentru acceleraii este raportul dintre acceleraia spectral maxim i
acceleraia maxim n cmp liber.
Cunoscandu-se valorile maxime ale acceleratiilor (
max
a ), vitezelor (
max
v ) si
deplasarilor (
max
d ) in camp liber, precum si valorile spectrale pentru acceleratiile absolute (
max
a
S ), vitezele relative maxime (
max
v
S ) si deplasarile relative (
max
d
S ), s-au calculat factorii de
amplificare dinamica, adica raportul:
max
max
max
max
max
max
;
d
S
si
v
S
a
S
F
d v a
ad
= ,
pentru fractiunile de amortizare critica % 20 % 10 , % 5 , % 2 , % 0 si = .
Concluzii:
Dependenta neliniara inversa dintre M magnitudinea cutremurului si
ad
F
factorul de amplificare dinamica. Astfel, in urma producerii ultimilor seisme, se
poate constata:
30.08.1986 - km h M 133 ; 0 , 7 = = pentru 67 , 3 % 5 = =
ad
F
30.05.1990 - km h M 90 ; 7 , 6 = = pentru 73 , 3 % 5 = =
ad
F
31.05.1990 - km h M 79 ; 1 , 6 = = pentru 37 , 4 % 5 = =
ad
F
Factorii de amplificare dinamica sunt la fel de mari in comparatie cu cei dati de
R.G. 1.60 sau de AECL Canada, indiferent daca statiile seismice sunt amplasate
pe:
- roci sedimentare (Bucuresti, Bacau, Focsani, Iasi);
- roci tari (Vrancioaia, Muntele Rosu, Istrita),
Factorii de amplificare dinamica pentru cutremurele vrancene ( 67 , 3 =
ad
F ), au
valori mai mari decat cele din normele americane ( 13 , 3 =
ad
F ) sau canadiene (
92 , 2 =
ad
F ), pentru o amortizare % 5 = . Factorul de amplificare dinamica
92 , 2 =
ad
F a fost folosit la proiectarea CNE Cernavoda.
Aceeasi concluzie ca la punctul anterior pentru factorii de amplificare dinamica
exprimati in viteze:
52 , 2 ... 61 , 2 ... 51 , 3 :
max
max
v
S
F
v
ad
=
Spectrele seismice elastice nu pot evalua posibilitatea aparitiei unor avarii asteptate la
un cutremur viitor deoarece degradarea structurala implica dezvoltarea unor deformatii
postelastice.








Spectrul seismic conform Normativului P100-2006
Fig. 2
Metodologiile de obtinere a spectrelor de raspuns inelastic din spectre de raspuns
elastic folosesc echivalenta dintre energia disipata prin histereza si amortizarea vascoasa.
Raspunsul dinamic (in timp) al unui sistem neliniar este foarte dificil de modelat, de
aceea in practica se folosesc cu precadere metode de calcul neliniare statice de tip Push-
over" pentru determinarea comportamentului structurii. Aceste metode permit, prin folosirea
conjugata a spectrelor de raspuns inelastic, determinarea raspunsului maxim al structurii,
evaluat in deplasari si apoi in eforturi.
Din punctul de vedere practic al dimensionarii structurilor la actiunea seismica, exista
doua moduri de a aborda problema rezistentei acestora, pentru care factorul cuantitativ este
ductilitatea (deplasarea). Pe de o parte regasim prevederile constructive ale codurilor de
proiectare dublate de reducerea corespunzatoare a fortelor seismice conventionale de calcul.
De cealalta parte se afla abordarea teoretica si modelizarea in element finit, in care se
porneste de la o discretizare suficient de fina a structurii si se obtine in urma unei analize
neliniare, raspunsul real al acesteia in cazul unui anumit tip de eveniment seismic. Desi
mult mai greu de pus in practica, aceasta ultima solutie este varianta care trebuie aleasa in
cadrul proiectelor de tehnicitate deosebita.
Calculul dinamic al structurilor nu poate fi in general efectuat pe un model liniar.
Acest gen de model se preteaza doar pentru studiul vibratiilor acelor sisteme ale caror
amplitudini raman moderate. Aceasta nu este insa cazul structurilor amplasate in zone
seismice. Din momentul in care amplitudinile constructiei devin importante, raspunsul
materialului din care este alcatuita structura trece dincolo de domeniul elastic si comportarea
sistemului devine neliniara.
Desi o structura reala este in general mult mai complexa decat un oscilator cu 1GLD
un grad de libertate dinamic, putem deseori sa reducem studiul acesteia la un astfel de model,
iar un model simplu ne poate permite sa abordam notiunile esentiale de ductilitate, spectre
inelastice si de rezolvare numerica a sistemelor neliniare.

C
D
A
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
Perioada T , s
T
D
=2
8.8/T
2
4.4/T

0
=2.75
T
B
=0.16 T
C
=1.6s
Pentru sistemul liniar, exista o corespondenta biunivoca intre forta si deplasare. In
mod traditional, dimensionarea unei astfel de structuri necesita doar o estimare a fortelor care
actioneaza asupra acesteia. Modul de gandire actual care se bazeaza pe echilibrul fortelor
active si reactive este in general preferat de ingineri.
Pentru sistemul elastoplastic, sau de maniera mai generala neliniar, nu mai exista o
relatie biunivoca intre forta si deplasare. Forta nu mai reprezinta parametrul semnificativ,
fiindca forta maxima pe care o poate prelua sistemul este in continuare limitata de
caracteristicile de rezistenta ale acestuia, dar aceasta forta maxima corespunde unei infinitati
de valori ale deplasarilor, dintre care unele pot fi in afara limitei de stabilitate a sistemului. Ca
urmare, parametrul fundamental ce trebuie analizat in cadrul proiectarii este deplasarea
maxima,
m
D , sau, in mod echivalent, -ductilitatea, .
Proprietatea unui material, a unui element sau a unei structuri de a se deforma plastic,
pastrandu-si nealterata capacitatea de rezistenta, este definita prin notiunea de
ductilitate.Problema asigurarii unei comportari ductile se impune nu numai pentru a se prelua
efectele cutremurelor puternice de catre elementele structurilor de rezistenta, ci si in scopul
obtinerii unei comportari structurale care sa permita avertizarea fata de o eventuala apropiere
de momentul cedarii. Proprietatile de ductilitate sunt evidentiate prin reprezentarea relatiei
dintre un efort si o deplasare:
la nivelul materialului, prin relatia dintre eforturile unitare si deformatiile specifice (ex.:
ductilitatea de deformatie);
la nivelul sectiunilor, prin relatia dintre eforturile sectionale si deformatiile specifice (ex.:
ductilitatea de curbura);
la nivelul elementelor, prin relatia dintre eforturile sectionale si deplasari (ex.: ductilitatea
de deplasare unghiulara / liniara);
la nivelul structurii in ansamblu, prin relatia dintre un efort generalizat global si o
deplasare globala (ex.: moment de rasturnare-deplasarea laterala de nivel).
Metoda cea mai simpla in Ingineria seismica de a calcula deplasarea neliniara a unei
structuri este de a apela la regula lui Newmark (1960) privind conservarea deplasarilor:
maximul deplasarii relative a unui oscilator simplu cu comportare neliniara (reprezentata de
un model elastic-plastic perfect) este identica cu a unui oscilator simplu echivalent elastic
liniar de aceeasi frecventa proprie si amortizare (dar de o rigiditate redusa in raport cu
rigiditatea elastica a oscilatorului initial). De remarcat ca echivalenta deplasarilor nu este
justificata decat pentru perioade mari, adica pentru oscilatoare suficient de suple in raport cu
continutul frecvential al excitatiei seismice.
Aspectul analizarii deplasarilor nu apare din nefericire exprimat in mod clar in toate
codurile de proiectare seismica care incearca sa pastreze posibilitatea utilizarii unei logici
ingineresti de proiectare bazata pe forte. Fortele sunt evaluate printr-un calcul elastic si apoi
reduse printr-un coeficient de reducere, R , a carui marime este data de regulament. Valoarea
acestui coeficient depinde de materialul folosit pentru structura (otel, beton, zidarie) si de
schema sa structurala (cadre, diafragme, ), altfel spus, de valoarea maxima admisa a
deplasarii pe care sistemul o poate accepta sau, de o maniera echivalenta, de ductilitatea
maxima acceptabila.
In acest sens,denumirea analizei neliniare tip Push-over sau Impingere progresiva
provine de la fundamentul metodei: stabilirea unei curbe unice efort-deplasare, care sa
caracterizeze comportarea structurii de rezistenta supusa la o excitatie impingere
monoton crescatoare, din ce in ce mai puternica. Criteriile de verificare ale elementelor
structurale primare si nestructurale secundare sunt definite comparand deformatia
maxima efectiva produsa de seism cu capacitatea lor maxima de a se deforma si inmagazina
energie.
Este vorba de un calcul static aplicat pe un model neliniar sau liniar echivalent,
actionat de o serie de incarcari gravitationale (greutatea moarta, sarcini utile, sarcini
climatice-zapada) care raman constante pe tot parcursul experimentului numeric si de
incarcari laterale orizontale-seism, care cresc incremental. Aceste din urma incarcari sunt
multiplicate cu factorul crescator pana la obtinerea starii de deteriorare plastica considerata
ca limita acceptabila pentru securitatea structurii respective. Incarcarile laterale sunt aplicate
la nivelul maselor modelului structural si reproduc fortele de inertie reprezentative din
actiunea seismica, avand o repartitie in general asemanatoare cu aceea a deplasarilor
provenite din modul I fundamental de vibratie (diagrama vectorilor proprii,
i
). Aceasta
repartitie este riguros exacta pentru un sistem monomodal, in domeniul elastic de comportare
a materialului.
Analiza neliniara static echivalenta tip Push-over bazata pe repartitia fortelor
laterale corespunzatoare modului fundamental de vibratie, nu este insa pertinenta pentru un
calcul seismic, decat daca modul fundamental devine preponderent, adica masa antrenata in
vibratie reprezinta peste 80% din masa totala a structurii.Aceasta implica o dispozitie cvasi-
regulata in plan si pe verticala atat a maselor, cat si a rigiditatilor.
Repartitia eforturilor orizontale din seism este deasemenea uneori (arbitrar) aleasa in
functie de tipul structurii, astfel: dispozitie liniara-triunghiular inversa pentru o structura
regulata in cadre de inaltime H (de tip:
x
H
= ), dispozitie parabolica pentru o structura
regulata cu pereti portanti (de tip:
1,5
x
H

=


), dispozitie uniforma pentru o structura etajata
realizata in cadre - etaj tip piloti (parter flexibil).
In cazul unei structuri cu distributia maselor si rigiditatilor oarecare, Chopra (1995) a
propus o analiza specifica tip Push-over modal, capabila de a tine seama si de participarea
modurilor superioare in vibratia structurii.Aceasta revine la a realiza o
analiza tip Push-over pentru fiecare mod propriu de vibratie, structura fiind asimilata cu un
oscilator simplu si utilizand o repartitie a eforturilor laterale asemanatoare cu deformata
modala caracteristica pentru fiecare din aceste moduri.
Tinand seama de fiecare mod de vibratie, spectrul in deplasari furnizeaza direct
deplasarea modala corespunzatoare, pe baza regulei de echivalenta a deplasarilor modificate.
Aceste deplasari sunt in consecinta combinate tinand cont de factorii de participare modali
dupa regula de compunere modala SRSS-Square Root of Square Sum (radacina patrata din
suma patratelor), sau dupa regula CQC-Completely Quadrat Combination (combinatia
patratica completa).
Eforturile sunt apoi determinate in functie de deplasarile obtinute si in raport cu legile
de comportare neliniare ale elementelor utilizate.
Raspunsul structural total maxim (in eforturi sau deplasari) este estimat mai precis cu
regula SRSS sau CQC in cazul cand miscarea seismica are o compozitie spectrala cu banda
lata de frecventa si o durata efectiva mai mare ca perioada proprie fundamentala de vibratie a
structurii. Regula SRSS se va aplica cand raspunsurile modale cu contributii semnificative
pot fi considerate independente, modurile proprii de vibratii fiind clar separate. Regula de
compunere CQC se va aplica cand modurile de vibratie corespunzatoare oscilatiilor j si k
oarecare, nu pot fi considerate independente; in acest caz se va considera un coeficient de
corelatie modala.
Curba Push-over reprezentand capacitatea de rezistenta a unei structuri supuse
actiunii seismice, se poate obtine plecand de la un calcul static neliniar efectuat pe un model
Element Finit avand la baza o lege constitutiva specifica. Astfel, materialul beton armat
impune un comportament neliniar al materialului datorita fisurarii la intindere si zdrobirii la
compresiune a betonului si respectiv curgerii plastice a otelului moale de constructii. Aceste
neliniaritati constitutive pot fi luate in considerare prin legi de comportament structural
monoton sau ciclic care se pot reprezenta in 3 mari familii:
Modele globale, bazate pe legi biliniare elasto-plastice, cu/fara ecruisare (ex. pentru otel )
sau respectiv pe legi triliniare-Takeda (ex. pentru betonul armat) care leaga momentul
incovoietor de curbura sau forta taietoare de deformatia specifica unghiulara.Aceste
modele necesita un numar mic de parametrii pentru a defini curba primei incarcari
(rigiditatea la incovoiere K EI = sau la taiere K GA = ) ori comportamentul ciclic
(util pentru calculul dinamic temporal);
Modele locale cu ajutorul carora se poate descrie comportarea fiecarui material
constitutiv din care sunt alcatuite elementele structurii: fier, beton , aderenta fier-
beton, zidarie, s.a.;
Modele semi-globale sau modele multistrat sau modele cu fibra. Astfel, in teoria grinzii
incovoiate se considera descrierea geometrica bidimensionala a unei sectiuni
presupusa a se comporata pe plan cinematic dupa ipoteza J.Bernoulli a sectiunilor
plane si normale, fara deformatii de forfecare sau, respectiv dupa ipoteza
S.Timoshenko a sectiunilor deplanate (distorsionate) datorita efectului eforturilor
unitare tangentiale.
In acest spirit, programul de calcul numeric CASTEM 2000, imbunatatit sub forma
CAST3M, creat de Pegon/1993, Guedes/1997 si Combescure/2001, este cu predilectie folosit
de inginerii structuristi din Comunitatea Europeana pentru modelarea raspunsului
constructiilor supuse actiunii seismice. O analiza statica inelastica biografica de tip Push-
over se poate efectua cu programul de calcul IDARC 2D-versiunea 4.0. Legea histeretica
triliniara adoptata pentru simularea comportarii elementelor din beton armat include
degradarea de rigiditate, deteriorarea de rezistenta si lunecarea.
Pe baza consideratiunilor prezentate se traseaza curba de capacitate Push-over care
traduce comportarea (raspunsul) structurii sub sarcina excitatoare (in primul rand seismul).
Astfel, se pune in abscisa-deplasarea D determinata la varful structurii si in ordonata-forta
taietoare V (reactiunea) calculata la baza structurii. Determinarea valorii deplasarii laterale
de curgere plastica la nivel structural se poate defini ca deplasarea corespunzatoare atingerii
nivelului maxim al fortei pentru un sistem echivalent elasto-plastic ce are aceeasi rigiditate ca
si sistemul de referinta. Efortul de taiere reprezinta suma fortelor laterale exterioare
multiplicate cu un parametru crescator, (fig. 3). Se calculeaza caracteristicile de rigiditate
si dinamice ale structurii:
- Rigiditatea initiala,
i
K , corespunde pantei curbei de capacitate in partea sa elastica;
i
tg K const = .
- Rigiditatea efectiva,
e
K , corespunde la 60% din valoarea fortei taietoare de curgere
plastica;
1
0, 6
y
e
V
K
D
= [kN/m]
Rezulta perioadele de vibratie initiala,
i
T , si respectiv efectiva,
e
T :
1
1
1
i
T T
f
= = [s]
2
i
e i
e e
K M
T T
K K
= = [s]
Deci, curba efort V - deplasare D constituie o caracteristica intrinseca a structurii
din punct de vedere al efectului actiunilor laterale orizontale (vant, seism, franarea pisicii
pe podul rulant s.a.) de natura statica sau dinamica.
Curba V D pune in evidenta capacitatea structurii de a disipa energia si in
consecinta furnizeaza o estimare a mecanismelor de plastificare asteptate, precum si
distributia deteriorarii structurale progresive, in functie de intensitatea crescanda a fortelor
seismice excitatoare si de marimea deplasarilor orizontale corespunzatoare.
Dupa cum s-a vazut, curba de capacitate Push-over se poate obtine plecand de la un
calcul static neliniar care insa uneori este dificil de a se realiza datorita problemelor privind
convergenta rezolvarii ecuatiilor diferentiale care caracterizeaza fenomenul fizic si a
greutatilor intampinate in modelarea cu Element Finit.
Cateodata este mai simplu si mai putin costisitor de a se utiliza metode simplificate
bazate pe o suita de calcule lineare si pe legi constitutive de comportare elastica-perfect
plastica. In orice caz, in toate cazurile, pertinenta rezultatului obtinut prin proceduri iterative
depinde de capacitatea algoritmului utilizat de a tine cont si a modela corespunzator alterarea
progresiva a comportamentului structurii in sensul degradarii rigiditatii si cresterii
flexibilitatii elementelor structurale; acest proces devine evident odata cu aparitia
deformatiilor plastice sau, pentru structuri in cadre, odata cu formarea articulatiilor plastice.











1
D
y
D


La proiectare, formarea succesiva a articulatiilor plastice trebuie controlata in cadrul
fenomenului de adaptare a structurii. Se recomanda ca liniile dirijate de creare a articulatiilor
plastice sa se formeze succesiv la capetele sirurilor de grinzi, incepand de jos in sus. Stalpii
[ ] V kN fortataietoarelabaza;
1
n
i
i
V F
=
=


( ) V f D =
y
V
0, 6
y
V
D[m]deplasarealavarf


K
i
Curba de capacitate
Fig. 3


vor reprezenta liniile finale elastice. Dirijarea liniilor de plastificare de-a lungul capetelor
riglelor pare solutia cea mai indicata, daca se tine seama ca ductilitatea riglelor este mult mai
ridicata decat a stalpilor.
Grinzile fiind elemente supuse in principal la momente incovoietoare si forte taietoare
pot fi ductilizate relativ usor. Sporirea capacitatii de plastificare a sectiunii grinzii se obtine
prin consolidarea zonei comprimate, adoptarea unor procente de armare reduse pentru ca
armatura longitudinala sa ajunga la curgere inaintea zdrobirii betonului si utilizarea unor
oteluri cu palier de curgere. In aceste conditii, se obtin grinzi cu ductilitate de 1020.
Stalpii fiind elemente supuse la forte de compresiune mari, cu momente incovoietoare
si forte taietoare, sunt cu mult mai greu de ductilizat. Efortul axial de compresiune este cauza
principala a fragilizarii elementului. Printr-o fretare transversala adecvata, deformarea
transversala este blocata, iar starea de tensiune de compresiune axiala se modifica in
compresiune triaxiala, transformand materialul casant si fragil, intr-unul rezistent si ductil.
Cum ductilitatea este invers proportionala cu tensiunea de compresiune, se recomanda ca
valoarea efortului unitar mediu de compresiune sa nu depaseasca (0,250,35)
b
R . Cu aceste
masuri se pot obtine pentru stalpi valori ale ductilitatii de 25.
Pentru a realiza apropierea comportarii modelului de calcul numeric de comportarea
structurii reale in cadre, se promoveaza o metoda simplificatoare bazata pe formarea
succesiva a articulatiilor plastice (cu capacitate mare de deformatie) ca urmare a aplicarii
teoremei statice de maximum a incarcarii de cedare.Este necesar de a se parcurge toate fazele
prin care trece structura actionata de un sistem de incarcari ce creste proportional de la
valoarea zero pana la cea corespunzatoare cedarii, in cadrul unui calcul biografic pe un
mecanism favorabil de disipare de energie.
Determinarea momentelor incovoietoare capabile de plastificare in toate sectiunile critice
ale elementelor de rezistenta (stalpi, rigle) ale structurii.Aceasta se va realiza cu
ajutorul legii constitutive moment-curbura, rezultata din analiza raspunsurilor
sectionale. Diagrama de moment incovoietor trebuie sa satisfaca simultan conditiile
de echilibru si de plastifiere.
Calculul eforturilor efective din structura datorita incarcarilor verticale gravitationale si
respectiv a solicitarilor incrementale produse de aplicarea unui sistem de forte
orizontale laterale unitare reprezentand actiunea seismica.
Determinarea amplasarii urmatoarei articulatii plastice si a incarcarii laterale
corespunzatoare. Modelarea structurii cu noua articulatie si iterarea momentelor
incovoietoare.
Incrementarea incarcarii laterale pana ce se obtine articulatia plastica urmatoare in
diagrama de moment incovoietor si, in final, pana la obtinerea starii imita de ruina -
mecanism de cedare plastica (prin deplasari, forta taietoare etc.). Acesta poate fi un
mecanism de cedare general prin formarea articulatiilor plastice la capetele riglelor
sau un mecanism de cedare local prin formarea articulatiilor plastice in stalpi, la un
anumit nivel flexibil (deformatii ample localizate).
Observatie: Urmarind aplicarea metodei, repartitia incarcarii orizontale initiale poate
fi mentinuta sau modificata pentru a se tine seama de deformata mecanismului.
Cunoscand momentul incovoietor de plastificare,
pl
M , pentru doua valori ale
efortului normal, N , se determina prin interpolare liniara, momentul de plastificare a unui
element, ( )
pl
M N , pentru un efort normal, N fig. 4.
( ) ( ) + =
1
N M N M
pl pl

( ) ( )
1 2
1
1 2
N N
N N
N M N M
pl pl


( ) ( ) ( ) ( ) ( )
1 2
1 2
1
1
N M N M
N N
N N
N M N M
pl pl pl pl

+ =

Diagrama Moment incovoietor plastic Forta axiala
Fig. 4
Se determina in final incrementul de forta F necesar pentru ca momentul incovoietor
( ) M N sa atinga valoarea momentului de plastificare.
( ) F
dF
dM
M N M
i
+ = ; F
dF
dN
N N
i
+ =
(2)
( ) ( ) ( ) ( )
1 2
1 2
1
1
N M N M
N N
N F
dF
dN
N
N M F
dF
dM
M
pl pl
i
pl i

+
+ = +
(2)
Rezulta,

( ) ( ) ( )
( ) ( )
1
1 2 1
2 1
2 1
2 1
i
pl i pl pl
pl pl
N N
M N M M N M N
N N
F
M N M N
dM dN
dF dF N N


(3)
La cladirile etajate cu structura in cadre cu umplutura de zidarie supuse actiunii
seismice se va tine seama de efectul de diafragma, pana la iesirea din lucru a zidariei de
umplutura. Simplificat se poate admite o schema de calcul prin asimilarea cadrului cu
zidarie de umplutura cu o grinda cu zabrele, stalpii preluand rolul talpilor, grinzile pe cel al
montantilor, iar zidaria de umplutura pe cel al diagonalelor comprimate.


( )
1 pl
M N
( )
pl
M N
( )
2 pl
M N
1
N N
2
N
N
pl
M
}

Suprarezistenta structurii asociata mecanismului de cedare ultim, se calculeaza cu


raportul dintre forta taietoare de baza determinata la formarea mecanismului de cedare
plastica a structurii si cea corespunzatoare aparitiei primei articulatii plastice.
Interesul construirii curbei Push-over in cadrul aplicarii metodelor de analiza
neliniara in deplasari apare imediat in determinarea punctului de performanta (punct de
functionare) al unei structuri folosind factorul cuantitativ in amortizare, , si spectre de
raspuns elastice (cu valori de amortizare marite) sau, respectiv, o aproximare in ductilitate,
, si spectre inelastice de calcul.
Pentru aceasta este necesar de a se suprapune o curba reprezentand capacitatea
rezistenta a unei structuri rezultata dintr-o analiza statica neliniara tip Push-over cu o curba
reprezentand solicitarea provocata de seism. Aceasta excitatie este evidentiata direct printr-o
curba in format ADRS Acceleration Displacement Response Spectrum. Curba ADRS se
obtine raportand pe abcisa deplasarea spectrala (
d
S [cm]) corespunzatoare unui seism si pe
ordonata spectrul de raspuns in pseudo-acceleratii (
a
S

[g]), plecand de la o amortizare de
5%. Dreptele radiale secante care pornesc din origine semnifica curbe izofrecventiale ( f =
const.) sau izoperiodice (
1
T
f
= ) si trebuiesc interpretate cu precautie in cadrul folosirii
spectrelor inelastice in format ADRS. Aceasta deoarece deplasarea maxima a oscilatorului,
m
D , si acceleratia,
y
A , care produce efortul la limita de curgere, sunt legate printr-o relatie
care depinde direct de ductilitatea, .
Ca urmare, panta secantei este functie de perioada printr-o relatie care se modifica cu
ductilitatea.

2
2
m y
T
D A


=


(4)
De mentionat ca aceasta curba de capacitate Push-over ce caracterizeaza
comportarea structurii cu mai multe grade de libertate dinamica, nu poate fi direct suprapusa
cu spectrul ADRS si de aceea este necesar sa sufere in prealabil o conversiune in spectrul de
capacitate corespunzator unui sistem echivalent cu un singur grad de libertate dinamica. In
acest scop se omogenizeaza parametrii sai in acceleratii,
a
S si respectiv deplasari spectrale,
d
S
. Astfel,
1
a
V
S
G
= (5)

( )
1 1
d V
D
S
PF
=


(5)
Unde,
1
coeficientul de masa modala a primului mod de vibratie;

1
PF factorul de participare modala (de distributie a acceleratiilor seismice)
corespunzator primului mod de vibratie;

1
1
1
2
1
1
n
i i
i
n
i i
i
m
PF
m
=
=

=

(6)
m
i
masa concentrata la un nivel i oarecare al structurii;
1
i
amplitudinea primului mod de vibratie (vectorul propriu) la nivelul i ;
1
V


amplitudinea primului mod de vibratie la varful structurii.
Masa pendulului se considera egala cu masa totala a constructiei.
Intr-o viziune moderna, actiunea seismica poate fi privita ca un proces de alimentare
cu energie a unei structuri care, daca este judicios proiectata pe baza conceptiei inelastice de
ductilitate, absoarbe, disipa si restituie energia indusa (inapoi in terenul de fundare).
Capacitatea unei structuri de a absorbi energia mecanica prin deformatii plastice in ambele
sensuri este caracterizata prin conceptul de ductilitate. Atenuarea raspunsului structurii la
excitatia seismica prin deformatii neelastice reprezinta amortizarea prin ductilizare.

Ductilitatea efectiva, , este raportul dintre deformatia elasto-plastica maxima, D
m
,
si deformatia la pragul elastic (la curgere),
y
D . Atenuarea raspunsului prin deformatii plastice
este evidentiat de raportul subunitar
D
dintre forta de curgere,
y
F , si forta ce confera
structurii o inalta rezistenta elastica,
e
F .
1
m
y
D
D
= > ; 1
y
D
e
F
F
= < (7)

Din ipoteza conservarii deplasarii maxime si egalarea energiilor induse (elastica si
respectiv elasto-plastica) in modelul dinamic Forta-Deplasare (fig. 5) in baza celor doua
conceptii de proiectare: elastica si inelastica (fara ecruisaj), rezulta coeficientul
D
care
caracterizeaza atenuarea (amortizarea) raspunsului prin deformatii neelastice datorita
ductilitatii.

1
2 1
D


(7)

Fortele seismice corespunzatoare comportarii inelastice a structurii se vor obtine
reducand fortele seismice elastice prin inmultire cu factorul
D
. Cu cat structura va avea o
capacitate de deplasare plastica mai mare, cu atat fortele seismice de calcul vor fi mai mici.
Astfel, la o structura de beton armat ductila ( 5 = ), fortele de calcul se vor reduce la o
treime (
D


=1/3), fata de fortele elastice.

Amortizarea care evalueaza energia disipata de structura pe parcursul incursiunilor
sale in domeniul post-elastic, depinde deci de deplasarile pe care aceasta le va suferi pe
durata unui seism.

In final, intersectia intre curba Push-over si spectrul ADRS furnizeaza un PP punct
de performanta ce marcheaza neliniaritatile care afecteaza structura; va rezulta o amortizare
care in majoritatea cazurilor practice nu va coincide cu cea initiala.

Actualizarea acestei amortizari este deci necesara in vederea calculului unui nou
spectru ADRS. Cu acest spectru se va determina printr-un calcul iterativ un alt punct de
performanta si in consecinta, o noua deplasare. Amortizarea echivalenta corespunzatoare
acestei deplasari trebuie sa fie compatibila cu reprezentarea solicitarii seismice. Deplasarea
asteptata este cea pentru care factorul de ductilitate la deplasare laterala calculat coincide cu
cel al spectrului inelastic intersectat. Aceasta metoda de a determina punctul de performanta
al structurii se numeste metoda in amortizare, deoarece factorul cuantitativ este amortizarea.
In continuare se evalueaza eforturile M , N , V si deplasarile liniare si unghiulare si se
verifica rezistenta si respectiv rigiditatea structurii.
Calculul amortizarii echivalente ,
eq
, este bazata pe reprezentarea comportarii
dinamice a structurii idealizate si anume pe energia disipata de un oscilator elasto plastic cu
ecruisaj (fig. 6).
0
0, 05
eq
= +
Coeficientul 0,05 reprezinta amortizarea vascoasa prin frecari interne a materialului
din care este alcatuita structura (beton armat, in cazul de fata). Factorul de amortizare critica
care caracterizeaza global amortizarea unui anumit material variaza intre 2% pentru otel si
18% pentru zidarie sau prefabricate.
Pentru a tine cont de comportarea dinamica specifica unui tip de structura compusa
dintr-un anumit material, se foloseste in calculul practic o amortizare efectiva,
0
0, 05
ef
k = + .
Unde, k coeficient empiric care depinde de capacitatea de disipare a energiei,deci de
comportarea dinamica (cu amortizare histeretica) a unui tip de structura (cu comportare
ductila-casanta); coeficientul este legat de tipologia si varsta structurii, precum si de durata
seismului;

1
2
1
2
e e e
e p y m y
E F D
E F D D

=

=


D(deplasarea)
F (forta)
e
F
y
F
O
y
D
e
D
m
D
F
Diagrama Forta Deplasare. Energia absorbita.
Fig. 5
D
e
E (energiaelastica)
e p
E

(energiaelastoplastica)


0
amortizarea vascoasa echivalenta corespunzatoare factorului amortizarii
histeretice,
0
;

( )
0 max
2
1
4
y m y m
D
m m
a d d a
E
E a d



= = (8)
D
E

energia disipata prin amortizare;

( )
4
D y m y m
E a d d a = (9)

max
E

energia de deformatie maxima;

max
1
2
m m
E
a d
=
(9)

Calculul punctului de performanta se mai poate face si prin compararea curbei privind
capacitatea structurii de a disipa energie cu curba sub forma unui spectru referitoare la
cererea de energie necesara a se disipa. Din acest motiv metoda mai este denumita si metoda
in ductilitate, deoarece factorul cuantitativ este ductilitatea. Cererea de energie este
caracterizata prin punctul PGA-Peak Ground Acceleration de pe curba si perioada de colt,
c
T ,
corespunzatoare sfarsitului platoului spectral.
Utilizarea de spectre elastice (metoda in amortizare) se diferentiaza esential de metoda
bazata pe utilizarea spectrelor inelastice (metoda in ductilitate) prin calculul factorului, R ,de
reducere a ordonatelor spectrului elastic; factorul permite evaluarea de spectre reduse
corespunzatoare (de fapt spectre supra-amortizate).

Factorul de reducere a eforturilor se poate scrie sub forma:
a)
ae
a
S
R
S

= pentru metoda cu cuantificare in amortizare;


i
K (rigiditateainitiala)
e
K (rigiditateaefectiva/echivalenta)
d (deplasareaspectrala)
a(acceleratiaspectrala)
m
a
y
a
y
d
m
d
max
E
Reprezentarea comportarii structurii idealizate
Fig. 6
O
R

se poate exprima in functie de amortizarea elastica,


e
si de amortizarea
echivalenta,
0
.

0
el
el
R
kk



=
+
(10)
Coeficientul k depinde de parametrii curbei de capacitate
y
A ,
e
T , respectiv de
parametrii curbei de cerere de energie PGA,
c
T .
b)
ae
y
S
R
A

= pentru metoda cu cuantificare in ductilitate.


Se noteaza:
ae
S

acceleratia spectrului elastic initial ( =5%);

a
S

acceleratia spectrului redus;

y
A

acceleratia la limita elastica (la curgere) a oscilatorului inelastic;

2
y y
A D =


0
T

perioada elastica.
In acest caz factorul de reducere depinde de valoarea perioadei de vibratie in raport cu
valoarea perioadei de colt. Astfel,
- pentru
c
T T < ,
( ) 1
1
c
T
R
T


=
+
; (11)
- pentru
c
T T , R

= .
(11)
Observatie: In legatura cu stabilirea valorii perioadei proprii fundamentale de vibratie
a unor cladiri existente inalte, care au suferit mai multe evenimente seismice, pe baza
inregistrarilor de la cutremurul San-Fernando (9.02.1971, M 6,4 Richter, focar 8,4 km
adancime; 3 accelerometre pe bloc la 66 de cladiri inalte, doar pe 25 cladiri au functionat) se
pot concluziona urmatoarele:
prin modelarea raspunsului structurilor folosindu-se accelerogramele inregistrate la sol, s-
a constatat ca se obtine o concordanta cu inregistrarile la cele 3 nivele numai daca se
iau in consideratie si modurile de oscilatie superioare primelor 3 moduri de vibratie
care se admit in mod obisnuit in practica de calcul;
din analiza accelerogramelor de pe model rezulta ca se obtine o concordanta si mai buna
daca se modifica dupa (56) s. perioada fundamentala a oscilatiei introduse in
computer si de asemeni se modifica corespunzator ductilitatea si rigiditatea pe nivele.
Asa se comporta probabil constructia reala: dupa primele oscilatii in urma carora
crapa peretii, structura devine mai flexibila si creste perioada proprie de vibratie ramanand in
continuare sa oscileze numai scheletul de rezistenta propriuzis, constructia devenind mai
ductila.
Factorul de reducere se reprezinta grafic functie de perioada pentru diferite valori ale
ductilitatii.
Diferenta principala intre cele doua metode se constata trasand spectrele reduse. Ca
urmare,
in metoda cu cuantificare in amortizare aceste spectre sunt calculate cu perioada constanta
fig. 7;
in metoda in ductilitate aceste spectre sunt calculate considerand o deplasare constanta
(sau ductilitate constanta) fig. 8.
Pentru aceeasi structura si acelasi spectru de acceleratie elastic exista posibilitatea
obtinerii unor puncte de performanta diferite in raport cu spectrele reduse considerate fig. 9.
Pentru un coeficient unitar de disipare a energiei ( 1 k = ; 2, 7 = ), metoda de aproximare in
ductilitate (spectre inelastice) da acelasi rezultat cu metoda in amortizare. Daca insa 1 k ,
metoda in amortizare da o deplasare superioara.

In sfarsit, o alta comparatie intre cele doua metode de calcul, respectiv un alt mod de a
determina punctul de performanta al structurii, este de a reprezenta curbele de variatie ale
amortizarii
eq
= (factorul amortizarii histeretice echivalate cu amortizarea vascoasa), in
functie de ductilitatea . Astfel,
- amortizarea curbei de capacitate care depinde de energia disipata de oscilatorul
inelastic, pentru 1 k = , este:

( ) 2 1

= ;
(12)
- amortizarea curbei privind necesarul de energie se poate scrie sub forma:

2
2
1
p

=

,
(12)
0 5 10 15 20
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12





d
S (cm)
a
S (cm)
Efectul cresterii amortizarii asupra perioadei de tranzitie
c
T pentru
metoda in amortizare.
Fig 7
Perioadeconstante
5%
10%
15%
Unde,
2
4
s p c
p
y
a R T T
D

=
(13)
s
a - acceleratia nominala la sol;
p
R - coeficient de amplificare ( 2, 5
p
R ).
Intersectia celor doua curbe ale amortizarii se constituie in punctul de performanta al
structurii.

a
S
d
S (m)




2 =
1, 5 =
4 =
1 =
0 0,05 0,1
0,15 0,2 0,25
0
2
4
6
8
10
12
14
Efectul cresterii ductilitatii asupra perioadei de tranzitie
c
T
pentru metoda in ductilitate
Deplasareconstanta




e) Aplicarea metodei spectrului de capacitate

5.1 Varianta ATC40

Pentru aplicarea metodei spectrului de capacitate este necesara parcurgerea
urmatorilor pasi:

1. Se alcatuieste modelul de calcul pentru constructia analizata; se efectueaza analiza
statica fizic neliniara; se traseaza diagrama forta taietoare de baza deplasare la ultimul
nivel al constructiei.

2. Se convertesc valorile diagramei rezultate, determinate pe modelul structural cu mai
multe grade de libertate dinamica, in valori corespunzatoare unui sistem echivalent cu un
singur grad de libertate dinamica, cu ajutorul formulelor (5), (5).
Masa pendulului se considera egala cu masa totala a constructiei.

3. Se converteste spectrul elastic de proiectare corespunzator unui factor de amortizare
=5% in formatul acceleratie spectrala deplasare spectrala sau se obtine direct spectrul
inelastic prin prelucrarea unei accelerograme.

4. Asezarea pe acelasi grafic a celor doua spectre: de capacitate si de cerinte.





y
A
PGA
1,0
( )
a
S g acceleratie
spectrala

ductilitate
Comparatie intre punctele de performanta
date de diferite metode, cand
0 c
T T <

S.E. Spectrul elastic cu amortizare 5%;
S.R.() Spectrul redus, metoda in amortizare;
S.R.() Spectrul redus, metoda in ductilitate;
C.C. Curba de capacitate;
0, 35
g
a g =
platouspectral
c
T
5% =
P.P.
( )
P.P.
( )
C.C.
S.R.()
S.R.()
S.E.
0
1

2

5. Alegerea unui punct de performanta ce apartine spectrului de capacitate.
corespunzator acestui punct se determina factorul de amortizare vascoasa echivalenta.

6. Calcularea factorilor de reducere a spectrului cerintelor, SR
A
si SR
V
. Aceste factori de
reducere se aplica in domeniul acceleratiilor, respectiv vitezelor si se calculeaza dupa cum
urmeaza:
(14)
(15)

7. Reducerea spectrului elastic al cerintelor si redesenarea pe acelasi grafic a acestuia si
a spectrului de capacitate.

8. Determinarea intersectiei dintre spectrul redus al cerintelor cu spectrul de capacitate.
Daca punctul de intersectie este in apropierea punctului de performanta (deplasarea obtinuta
nu difera cu mai mult de 5% fata de deplasarea corespunzatoaree punctului de performanta),
atunci alegerea de la pasul 5 este corecta si deplasarea corespunzatoare devine deplasarea
maxima asteptata pentru actiunea seismica considerata. Daca punctul de intersectie se situeaza
in afara intervalului de toleranta, atunci se selecteaza un alt punct si se reia calculul de la
punctul 5.




























12 . 2
ln 68 . 0 21 . 3
eff
A
SR

=
65 . 1
ln 41 . 0 31 . 2
eff
V
SR

=
5.2 Varianta FEMA356 Metoda coeficientilor




Metoda coeficientilor FEMA356
Fig. 10

f) Procedeu de calcul static neliniar al structurilor conform Normativului P100-2006.

Procedeul face parte din categoria celor care consider deplasrile structurale drept
parametru esenial al rspunsului seismic al structurilor. Aplicarea procedeului implic
urmtoarele operaii principale:
6.1 Stabilirea caracteristicilor de comportare pentru elementele structurii.
6.2 Construirea curbei for lateral deplasare la vrf.
6.3 Transformarea curbei for lateral deplasare la vrf pentru construcia real cu mai
multe grade de libertate (MDOF) n curba corespunztoare sistemului echivalent cu un grad
de libertate (SDOF).
6.4 Selectarea spectrelor de deplasare inelastice relevante din baza de date, atunci cnd
aceasta exist, sau construirea spectrelor avand in vedere seturi de accelerograme compatibile
cu spectrul de proiectare (de acceleraie); caracteristicile structurii cu un grad de libertate
utilizate la construirea spectrelor sunt cele stabilite n treapta 6.3 de calcul.
6.5 Stabilirea cerinei de deplasare lateral pentru strile limit considerate, determinarea
valorilor corespunztoare ale deplasrilor relative sau deformaiilor n elementele structurale
i verificarea ncadrrii acestora n limitele admise.



Stabilirea caracteristicilor de comportare pentru elementele structurii.
Biliniarizarea curbei forta-deplasare
Fig. 11

Procedeul de calcul se poate folosi i la verificarea structurilor existente oferind
avantajul, n raport cu procedeele obinuite de verificare bazate pe evaluarea gradului de
asigurare seismic R (vezi Normativ P100/92), c nu necesit precizarea factorului de
comportare, q. n marea majoritate a cazurilor valoarea acestui coeficient nu poate fi
determinat practic la construciile existente. Procedeul evalueaz mult mai precis gradul de
degradare i vulnerabilitatea construciei, considernd drept principal parametru al
comportrii la seism-deplasarea lateral a structurii.

Construirea curbei for lateral deplasarea la vrf pentru constructia data
Curba se obine printr-o analiza statica neliniara, de tip biografic, utiliznd programe
de calcul specializate care iau n considerare modificrile structurale la fiecare pas de
ncrcare. ncrcrile gravitaionale corespunztoare gruprii seismice de calcul se menin
constante.
Calculul permite determinarea ordinii probabile a aparitiei articulaiilor plastice,
respectiv determinarea mecanismului de cedare plastica.
Se recomand ca diagrama s fie construit pn la o deplasare cu cca 50% mai mare
dect cerina de deplasare corespunztoare strii limit ultime, pentru a evidenia evoluia
procesului de degradare pn n apropierea prbuirii i implicit vulnerabilitatea cldirii fa
de prbuire.

Echivalarea structurii MDOF cu un sistem SDOF
Curba stabilit pentru structura real se convertete ntr-o relaie for deplasare
pentru sistemul echivalent cu un grad de libertate dinamica pentru ca parametrii acesteia s
poat fi pui n relaie direct cu spectrele rspunsului seismic, construite pentru sisteme cu
un grad de libertate.
Notaii:
vectorul formei deplasrilor normalizate (cu valoarea unitate la vrf);
Fora
lateral
F
d
SLS d
y
d
u d
ULS
Deplasare
lateral,d
formareamecanismului
apariia
articulaiilor
plastice
Degradare
limitat
Siguran
F
y
masa sistemului MDOF (suma maselor de nivel m
i
);
F forta tietoare de baz a sistemului MDOF;
masa generalizat a sistemului echivalent SDOF;
coeficient de transformare.
Relaiile de echivalenta (16) si (17) ntre mrimile rspunsului SDOF, deplasrile d

i
forele F

i mrimile asociate rspunsului MDOF (d i F), rezult:


(16)
(17)
n vederea stabilirii parametrilor structurali definitorii pentru spectrele rspunsului
seismic inelastic, curba F

- d

urmeaz s fie idealizat sub forma unei diagrame biliniare


(fig. 11). n acest scop fora de iniiere a curgerii, F
y
se considera egal cu rezistena ultim a
sistemului, corespunztoare formrii mecanismului de cedare plastica.
Rigiditatea iniial a sistemului idealizat se determin astfel nct capacitatea de
absorbie de energie s nu se modifice prin schematizarea curbei (ariile celor dou curbe s
fie egale).
In cazul idealizrii curbei forta-deplasare sub forma unei diagrame biliniare fr
consolidare, n domeniul post-elastic, deplasarea la curgere d
y
rezult:
(18)
unde,
d
m
, E
m
deplasarea, respectiv energia de deformaie (aria situat sub curba)
corespunztoare formrii mecanismului plastic.

Selectarea spectrelor de rspuns
Cerinele de deplasare ale sistemului SDOF echivalent, pentru starea limit ultim
(ULS), se obin din spectrele de deplasare ale rspunsului seismic inelastic. Se pot folosi,
dac exist, spectre aproximative, specifice amplasamentului. n caz contrar, spectrele se pot
calcula folosind programe de calcul specializate, utiliznd accelerograme nregistrate,
simulate sau artificiale compatibile cu spectrul de proiectare din cod.
Se aproximeaza spectrul inelastic de deplasare, SD
i
(T) cu ajutorul relaiei (19).
(19)
c - coeficient de amplificare al deplasrilor n domeniul inelastic;
SD
e
(T) - spectrul de rspuns elastic.
Parametrii care caracterizeaz valorile spectrale, respectiv cerinele de deplasare, sunt:
- perioada T

a sistemului SDOF echivalent, determinata cu formula (20);


(20)

=
n
1
i
m M
{ } { }

= =
2
i
T
M M
i
m
{ } { }

= =

i
T
1 M L
i
m
d
m
m
d
L
M
d
i i
2
i i

= =

( )
F
m m
F
F
L
M M
F
2
i
2
i i i
2


= =

i
m

=
y
m
m y
F
E
d 2 d
*
i e
d SD (T) cSD (T) = =
*
y
*
y
F
Md
2 T =

- coeficientul seismic c
*

(21)
Controlul deplasrilor structurale
Dup determinarea cerinelor de deplasare pe sistemul echivalent SDOF, acestea se
convertesc n cerinele de deplasare ale structurii reale MDOF, inversnd relaia (16):
. (22)
Corespunztor acestor deplasri globale, se determin mecanismul de cedare plastica,
eforturile in elementele fragile (care si-au consumat capacitatea de ductilitate), deplasrile
relative de nivel i deplasrile individuale ale elementelor (rotiri dezvoltate n articulaiile
plastice punctuale echivalente etc) i se verific dac sunt ndeplinite condiiile
corespunzatoare starii limit considerate.
Metode de dimensionare directa bazata pe deplasari
Obiectiv: Dimensionarea unei structuri prin controlarea nivelului de degradare suferit pentru
un nivel de actiune data.

De exemplu:
EQ "de serviciu" (IMR= 50 ani): Fara degradari (comportament elastic)
EQ "de calcul" (IMR= 500 ani): Degradari reparabile
EQ "extreme" (IMR=2500 ani): Fara colaps - prabusire (siguranta vietii)

Prin comparatie o dimensionare la forte nu garanteaza decat rezistenta
(+incertitudinile asupra valorilor factorului de comportament).

Extreme - Kobe (1995)
Mg
F
c
*
* y
y
=

= = d
m
m
d
M
L
d
2
i i
i i





Metodol
Etapa 1:
D
exemplu:
Etapa 2:
E
deduce d
Stalp
Stalp
Peret
Grinz

Etapa 3:
Cuno
di
Accep
logie
Definirea star
: drift intre e
Estimarea dep
ductilitatea ca
i circulari:
i rectangular
ti rectangular
zi cu sectiun
oscand ducti
isiparii "hys
ptabil
rii de depla
etaje sau nive
plasarii elast
autata.

y

ri:
ri:
ni T:
ilitatea se d
teretice".

sare "tinta"
el de curbur
tice a structu
= 2.25
y
/ D

y
= 2.1

y
= 2.0

y
= 1.7
deduce amo
in legatura
a)
urii (formule

10
y
/ h
c

00
y
/ l
w

70
y
/ h
b

ortizarea va
Inacc
cu nivelul d
e aproximati
ascoasa echi

ceptabil
de performa
ve pentru sc
ivalenta rep
anta cerut (d
cheme tip). S
prezentativa
de
Se
a
Etapa 4:
Cuno
pe

Dificulta
Evalu
Efect
Etapa 5:
Cuno
ta
Etapa 6:
Se fin
Proiec
1
M
pe utiliza
un oscila
coeficien
proiectar

oscand amor
erioada efec
ati:
uarea spectru
tele amortiza
oscand perio
aietoare de b
nalizeaza dim
ctarea mo
.Concepti
Metodele trad
area accelera
ator cu un g
nt de amortiz
re provenind
rtizarea echi
ctiva a structu
ului deplasar
arii asupra sp
oada efectiv
baza.
mensionarea
oderna in
iabazatap
ditionale de
atiilor spectr
grad de libe
zare . Se
d din codul d
D
e
p
l
a
s
a
r
e

[
m
]

valenta, spe
urii.
rii
pectrului dep
va si masa s
a in capacitat
n deplasa
peperform
proiectare a
rale (Fig.1).
ertate dinam
e cunoaste d
e calcul resp
ectrul de dep
plasarilor
structurii se

te pe baza ef
ari
manta
a cladirilor s
Se presupun
mica, de mas
de asemenea
pectiv.
Perioada [s]
plasare si de
e deduce rig

fortului astfe
upuse incarc
ne ca sistem
sa M, de
un spectru
eplasarea tin

giditatea sec
el evaluat.
carii seismic
mul poate fi r
perioada ela
de accelerat
nta, se deduc
canta si for
ce sunt bazat
reprezentat d
astica T
e

tii elastice d
ce
rta
te
de
si
de

Fig. 1 Metoda acceleratiilor spectrale
Cu acest spectru si tinand seama de proprietatile oscilatorului, forta taietoare elastica
la baza a structurii V
e
, este :

e
g
T S
Mg V
e a
e

=
) , (

(1)
unde,
g
T S e a ) , (
, este acceleratia spectrului elastic corespunzand perioadei elastice T
e
si
coeficientului de amortizare .
Daca sistemul este conceput pentru a prelua un efort V
i
inferior lui V
e
se poate astepta
ca sistemul sa sufere un comportament inelastic. Acest comportament va induce o crestere a
coeficientului de amortizare si deci o diminuare a acceleratiilor la care este supusa structura.
Tinand seama de comportamentul inelastic se poate construi un nou spectru de raspuns.
Daca se presupune ca perioada ramane aproximativ constanta si egala cu T
e
se obtine
pentru efortul V
i
, valoarea (2) :

R
V
g
T S
Mg V
e
i
e a
i
=

=
) , (

(2)
unde R este coeficientul de reducere al fortelor.
Din punct de vedere economic, conceptia unui sistem care ramane elastic numai pana
la valoarea V
i
, este mai putin costisitoare decat aceea a unui sistem care ramane elastic pana
la valoarea V
e
. Dar pentru a profita de aceasta economie este necesar de a garanta ca
diferitele elemente ale constructiei (structurale si nestructurale) pot dezvolta raspunsul
inelastic cerut; in plus, implicit, trebuind sa fie acceptata aparitia unui nivel al degradarii in
urma miscarii seismice.
Principalele limitari ale metodei de proiectare prin acceleratii spectrale sunt legate de
alegerea coeficientului R si de verificarea elementelor structurale.
Coeficientul R este fixat printr-o reglementare in functie de materialele de constructie
utilizate si de sistemul structural ales. Valoarea se obtine in functie de observatiile facute
asupra seismelor care au avut loc si de experienta proiectantului. Valoarea sa este dificil de
justificat si are numai un sens mediu din punct de vedere al comportamentului asteptat.
Pentru situatii particulare, folosirea coeficientului R poate fi destul de indepartata de
comportamentul real dezvoltat de structura.
Deplasarile nu sunt tratate de o maniera directa, verificarile facandu-se cu anumite criterii la
sfarsitul procesului de proiectare. Conceptia fiecarui element este bazata fundamental pe
fortele obtinute cu incorporarea coeficientului R. Din contra, este mai normal sa se
defineasca raspunsul elementelor structurale in functie de deplasari in loc de forte.
O abordare care tine cont direct de deformatia elementelor si de deplasarile structurii
pare a fi mai naturala. Acesta este scopul metodelor de proiectare a constructiilor bazate pe
notiunea de performanta. Urmand aceasta metodologie se impun limite ale deformatiilor de
serviciu pentru seismele medii de o maniera care sa previna degradarile elementelor
structurale si nestructurale iar pentru seismele majore se impun limite ale deformatiilor pentru
prevenirea sensibilitatii structurii.

1.1. Sistem cu un grad de libertate inelastic
Se considera un sistem cu un grad de libertate cu proprietatile elastice m, k si c.
Relatia intre forta taietoare la baza V si deplasarea oscilatorului este de tip elastoplastic
perfect. Deformatia limita elastica-
y
, este asociata unui efort (forta taietoare la limita de
curgereV
y
):

Fig. 2 Sistem cu un grad de libertate
Sub actiunea unei anumite incarcari dinamice sistemul va suferi o plastificare, o
deplasare maxima
m
si o anumita deplasare reziduala
p
. Se poate compara deplasarea
maxima
m
cu aceea corespunzand unui sistem cu aceleasi proprietati elastice, dar care
ramane liniar in timpul incarcarii:

Fig. 3 Sistem liniar corespunzator sistemului inelastic
Cele doua sisteme au deci aceiasi masa m, aceiasi rigiditate initiala k si aceiasi
amortizare c. Perioada proprie de vibratie a celor doua sisteme este aceiasi daca <
y
pentru
deplasarile mari; nu este posibil sa se defineasca o perioada elastica pentru sistemul inelastic.
Se poate interpreta valoarea V
0
ca fiind rezistenta minima ceruta pentru ca un sistem sa
ramana elastic in timpul incarcarii. Coeficientul de reducere a fortelor R poate fi definit
astfel:

y V
V
R
0
=

(3)
Analog se poate stabili factorul de ductilitate :

y
m

=

(4)
Rigiditatea elastica k face legatura intre coeficientul de reducere a fortelor si factorul
de ductilitate, conf. (5).

m y
k
k
R
0 0
= =

(5)
Deci,

R
m

=
0
(6)
Daca coeficientul de reducere a fortelor R este egal cu 1, atunci
0
=
m
si
sistemul ramane tot timpul linear elastic, neavand deplasari permanente,
p
.
Daca coeficientul R este supraunitar deplasarea maxima va fi superioara
celei de la limita de elasticitate,
y
si deci ductilitatea va fi mai mare ca 1. Deplasarile
permanente vor fi de asemenea diferite de 0.
Daca creste valoarea lui R limita de elasticitate
y
scade si factorul de
ductilitate va creste.
Pentru aplicarea metodei de conceptie bazata pe performanta este practic
nevoie sa se dispuna de spectre de ductilitate constanta. Urmatoarea procedura a fost
propusa de Chopra (2001) pentru un semnal seismic cunoscut
g
(t) :

o Selectarea unei fractiuni de amortizare .
o Selectarea unei valori a perioadei proprii de vibratie T
n
.
o Calculul raspunsului elastic (t) al sistemului cu proprietatile T
n
si .
Obtinerea deplasarii maxime elastice 0 si a fortei corespunzatoare V
0
= k
0

o Calculul raspunsului pentru un sistem elastoplastic cu aceleasi proprietati Tn,
pentru o anumita valoare data
R
V
Vy
0
=
. Calculul deplasarii maxime m
corespunzatoare si a factorului corespunzator. Repetarea pentru mai multe
valori ale lui V
y
pentru obtinerea unei curbe (V
y
, ).
o Selectarea unei valori a ductilitatii si a valorii fortei limita V
y

corespunzatoare. Cu V
y
se obtine deplasarea limita:

0
0
V
Vy
y

=

(7)
Cu deplasarea
y
cunoscuta coordonatele spectrale sunt :

D
y
=
y
; V
y
=
n

y
; A
y
=
n
2

y

(8)

unde D
y
, V
y
si A
y
sunt raspunsurile spectrale in deplasari, pseudo- viteze si pseudo-
acceleratii, iar pulsatia este
n
n
T

=
2

.
Prin repetarea pentru mai multe valori ale lui T
n
, se obtin spectrele de raspuns pentru
un anumit factor de ductilitate . Pentru a obtine spectrul corespunzator unei alte ductilitati
este suficient sa se schimbe valoarea lui in ultimul pas. Spectrele obtinute au aliura din
Fig.4 pentru cazul pseudo-acceleratiilor.

Fig. 4 Spectre de raspuns de ductilitate constanta


O alta optiune pentru a reprezenta comportamentul inelastic
o al oscilatorului este de a utiliza curbele care leaga coeficientul de
reducere a fortelor R si factorul de ductilitate asociat perioadei
fundamentale a oscilatorului, T
n
. Constructia acestor curbe este
similara celei a spectrelor de raspuns de ductilitate constanta; primele 3
etape fiind identice. Urmeaza:
o Calculul raspunsului elastic (t) al sistemului de proprietati T
n
si .
Obtinerea deplasarii maxime elastice
0
si a fortei corespunzatoare
V
0
=k
0

o Calculul raspunsului pentru un sistem elasto-plastic cu aceleasi
proprietati T
n
, pentru o anumita valoare
R
V
V
y
0
=
data.
o Calculul deplasarii maxime m corespunzator si coeficientul
corespunzator. Repetarea pentru mai multe valori ale lui R si obtinerea
unei curbe ( R, )
o Selectarea unei valori a lui R si a valorii corespunzatoare.
Reprezentarea punctului ( T
n
, , R)
Repetarea acestor operatii pentru mai multe valori ale lui T
n
da curba pentru un anume
R fix. Pentru a stabili alte curbe este suficient sa se schimbe valoarea lui in ultimul pas.

1.2. Metoda de analiza neliniara
O problema deosebit de importanta pentru conceptia de proiectare a cladirilor bazata
pe performanta lor seismica este aceea de a dezvolta metode care sa fie in acelasi timp simple
si eficace pentru analiza, dimensionarea si verificarea efectelor seismelor asupra structurilor.
Metodele de analiza statica si dinamica trebuie sa fie capabile sa prezica de o maniera realista
aprecierea fortelor si deplasarilor impuse de seisme. Ca raspuns la aceste cerinte, anumite
reglementari, in special ATC40/1996 si FEMA 450/2003 au introdus metode pentru
determinarea cerintei in deplasare impusa unei cladiri susceptibile de a avea un
comportament inelastic in timpul seismului.

Printre metodele propuse pentru a tine cont de comportamentul neliniar foarte
raspandita este metoda de analiza neliniara statica dezvoltata initial de Freeman S.A. In
metoda se parcurg urmatorii pasi:
1. Constructia curbei de capacitate plecand de la curba push-over a structurii.
2. Conversia spectrului de raspuns elastic in spectrul cerintei.
3. Determinarea puntului de performanta al structurii.
4. Conversia punctului de performanta la cerinta de ductilitate pentru fiecare element al
structurii.

Constructia curbei de capacitate incepe cu obtinerea curbei push-over, Fig.5. Curba
push-over este determinata cu incarcarea incrementala monoton crescatoare laterala a
structurii pana ce aceasta atinge starea limita de rupere sau o anumita deplasare tinta.
Fig. 5 Metoda push-over
Obiectul analizei este de a evalua capacitatea structurii sub actiunea seismului prin
estimarea eforturilor si cerintelor in deplasari. Aceasta metoda neliniara statica tine cont intr-
un mod aproximativ de redistributia eforturilor in interiorul structurii. Analiza este bazata pe
ipoteza ca raspunsul structurii poate fi asimilat celui al unui sistem echivalent cu un grad de
libertare(SDOF). Altfel spus, raspunsul este controlat printr-un singur mod de vibratie care se
presupune constant pe tot parcursul incarcarii de o maniera independenta de nivelul
deplasarii.
Alegerea distributiei fortelor de excitatie pentru incarcarea incrementala este unul din
aspectele critice ale metodei. In general distributia fortelor de inertie va fi dependenta de
severitatea seismului (deplasari inelastice induse) si va fi de asemenea dependenta de timp (in
timpul seismului).
Daca raspunsul structurii nu este prea mult influentat de modurile proprii
nefundamentale si daca structura prezinta un unic mod de cedare care poate fi identificat cu o
distributie a fortelor constante, atunci alegerea unei distributii unice a fortelor este suficienta.
Din contra, folosirea unei distributii unice a fortelor nu poate reprezenta variatiile
locale ale cerintei de deplasari si nici prevedea tot mecanismul de cedare locala. Este bine sa
se utilizeze cel putin doua distributii ale fortelor. Adesea se utilizeaza o distributie uniforma,
proportionala cu incarcarea fiecarui etaj, conf. (9), (10).
V C F
i V
i =
,

(9)

=
=
n
j
j j
i i
i V
k
k
h w
h w
C
1
,

(10)
unde C
V,i
este coeficentul de distributie a fortelor, V este forta laterala totala, w
j
este
incarcarea nivelului j, h
j
este inaltimea nivelului j (masurata plecand de la baza) si F
i
este
forta laterala la nivelul i.

Valoarea exponentului k depinde de reglementari, exemplu codul FEMA 450/2003
utilizeaza :

<

=
5 , 0 , 1
5 , 2 , 2
e
e
T daca
T daca
k
(11)
unde T
e
este perioada fundamentala elastica a structurii. Valorile intermediare trebuie sa fie
interpolate.
Recunoscand limitarile utilizarii distributiei constante a fortelor mai multi autori au
propus distributii adaptabile pentru a lua in considerare variatia distributiei fortelor de inertie
in timpul miscarii (Fayfar si Fischinger 1998, Bracci 1997). Anumite metode propun
incarcari proportionale cu deplasarile laterale pe fiecare increment, distributie fortelor fiind
bazata pe combinatiile modale SRSS a modurilor derivate de la rigiditatea tangenta la fiecare
increment si incarcarile proportionale rezistentei la forfecare a fiecarui etaj in timpul pasilor
de incarcare precedenti. Cu toate aceste cercetari, nu exista inca o distributie unica adaptabila,
avantajoasa pentru toate sistemele structurale. In general utilizarea distributiilor adaptabile
este necesara pentru cladirile cu perioada fundamentala mare, cu mecanisme de plastificare
localizate.
Chestiunea care se pune cand se construieste curba push-over a unei structuri este
aceea de a se stabili cand se opreste incarcarea structurii. Reglementarile, de exemplu FEMA
450/2003, propun oprirea incarcarii cand se atinge 150% din deplasarea tinta
f
(la punctul
de control), definita conform cu :

g
T
S C C C C
e
a
t
2
2
3 2 1 0
4
=

(12)
unde:
C
0
este un factor care leaga deplasarea spectrala a sistemului cu un rad de libertate
de deplasarea la varf a acoperisului;
C
1
este un factor care tine seama de diferenta intre deplasarea inelastica si cea
obtinuta dintr-o analiza elastica;
C
2
tine cont de stabilitatea si regularitatea buclei hysteretice caracteristica
comportamentului inelastic;
C
S
analizata


(13)
un
In
indusa de
se utilize
se incarc
D
echivalen
sa. Pentr
dinamic l

(14)
unde {x(
amortizar
C
3
tine cont
a
accelera
a, conf. (13).
Fig.

nde,
k
i
ri
k
e
ri
n reglement
e seism pent
eaza mai des
a structura p
Dupa obtiner
nta care leag
ru a obtine
liniar (14) al

(t)} sunt dep
re si rigidita
t de efectele
atia spectral

6 Idealiza

giditatea late
igiditatea lat
arile FEMA
tru calculul
s metoda spe
pana la ating
rea curbei p
ga accelerati
aceasta ech
l sistemului

plasarile fiec
ate.
P (ne
a pentru pe
area bi-linear
i i e k T T =
erala dupa d
terala efectiv
A 450(2003)
cerintelor de
ectrului de c
erea instabil
push-over se
a unei struct
hivalenta se
real supus u

[ ] M
carui nivel; [
eliniaritate ge
erioada efect
ra a curbei pu
e i k
directia consi
va obtinuta d
) se utilizea
e ductilitate
cerinta introd
litatii globale
e cauta trans
turi cu un gr
e pleaca de
unei accelera
] [
..
) ( C t x +

[M], [C] si [
eometrica);
tiva a const
ush-over (FE

iderata
din curba pus
aza deplasar
a elementel
dusa prin AT
e sau partial
sformarea in
rad de libert
la ecuatia
atii seismice
] [
.
) ( K t x C +

[K] sunt res


tructiei, T
e
,
EMA 450/20

sh-over
rea tinta
t
,
lor structural
TC40(1996)
e Fig.6.
ntr-o curba
tate(SDOF)
diferentiala

g
(t) la baza
]{ } ) (t x K =
pectiv matri
dupa direct

003)

ca deplasar
le. In practic
). In acest ca
de capacitat
de deplasare
de echilibr
a :
[ ]{ }
..
( 1 t u M g
icile de mas
ia
re
ca
az
te
ea
ru
) t

a,

Deplasarile se pot descompune sub forma unei serii de n moduri proprii
{ } { } { }

= =
n n
n n t q t x t x ) ( ) ( ) ( (15)
unde q(t) sunt coordonatele modale.
Dupa rezolvarea ecuatiei (14) se obtin deplasarile {x(t)} pentru fiecare nivel j al
constructiei. Din punct de vedere al conceptiei este necesar de a determina fortele si eforturile
fiecarui element al structurii. Aceste forte pot fi si eforturile fiecarui element introducand
fortele echivalente statice {F(t)}. La fiecare moment t, aceste forte trebuie sa conduca la
aceleasi deplasari {x(t)}, adica :
{F(t)}=[K]{x(t)}
(16)
Aplicarea fortelor {F(t)} printr-o analiza statica pentru fiecare moment t va da fortele
si eforturile pe elemente.
Fortele {F} pot fi obtinute cu o descompunere a inertiei sistemului.

[ ]{ }
[ ]
{ } { }

= =
n
n
n
n n S M M 1

(17)
unde,
n
sunt factori de participare si {S}
n
reprezinta distributiile fortelor pe structura. Daca
modurile de vibratie provin dintr-o analiza de valori si vectori proprii, se poate considera
ortogonalitatea lor pentru a se obtine valoarea lui
n
:
{}
n
t
[M]{1} =
n
{}
n
t
[M]{}
n

(18)
= >
n
n
n
M
L
=

(19)
Aplicarea proprietatilor de ortogonalitate a modurilor de vibratie pentru (17) permite
obtinerea expresiei (20) cunoscute :
) ( ) ( ) ( 2 ) (
..
.
2
. ..
t u t q t q t q g n n n n n n = + + (20)
unde, este fractiunea din amortizare a modului n si
n
-pulsatia sa.
Daca se face substitutia q
n
(t)=
n
D
n
(t) cu D
n
(t) deplasarea asociata modului n, se
obtine ecuatia (21).
) ( ) ( ) ( 2 ) (
..
.
2
. ..
t u t D t D t D g n n n n n n = + + (21)
Expresia deplasarilor structurii initiale in functie de deplasarile modale sunt date de
expresia:
{ } { }

=
n
n n n t D t x ) ( ) (

(22)
Daca se considera numai modul fundamental de vibratie, expresia devine:
{ } { } ) ( ) ( 1 1 1 t D t x =
(23)
Pentru un moment dat relatia intre deplasarea la varf a acoperisului x
t
si deplasarea
corespunzatoare primului mod este:

1 1 ,
1 1 1 1 ,

= =
N
t
N t
x
D D x

(24)
ceea ce permite legarea deplasarilor punctului de control al curbei push-over de deplasarile
corespunzatoare ale sistemului cu un grad de libertate Fig.7a.
Pentru obtinerea unei corespondente intre forta taietoare de baza a curbei push-over si
acceleratia corespunzatoare unui sistem cu un grad de libertate, se pot considera fortele
laterale echivalente static {F}
n
pentru un mod n:
{F(t)}
n
= [K]{x(t)}
n
= {S}
n
A
n
(t) =
n
2
{S}
n
D
n
(t)
(25)
unde, A
n
(t) sunt pseudo-acceleratiile modale.
In general, daca se doreste, un raspuns
n
(t) se poate obtine plecand de la rezultatele

n
st
ale unei analize statice echivalente de forte {F}
n
:

n
(t)=
n
st
A(t)
(26)
In aceasta aproximare forta taietoare de baza V
b
poate fi obtinuta in functie de efortul
V
b,n
st
indus de {S}
n
pentru un moment dat:
{ } { } { } { }
*
2
,
1
, , ] [ 1 1 n
n
n st
n b
N
j
n
t
n n
t
n j
st
n b M
M
L
V M S S V = = = = =

=

(27)
unde M
n
*
este masa efectiva modala asociata modului n.
In final forta taietoare de baza V
b
poate fi aproximata dupa cum urmeaza:
*
1
1 1 1 , ,
) (
) ( ) ( ) ( ) (
M
t V
t A t A V t A V t V
b
n
st
b n
st
n b b = =

(28)
obtinandu-se astfel o expresie pentru a trasnforma forta taietoare de baza din analiza push-
over in acceleratia corespunzatoare unui sistem cu un grad de libertate.

a. b.
Fig. 7 Conversia curbei push-over incurba de capacitate

Curba D
1
-A
1
este cunoscuta sub numele de diagrama (curba) de capacitate a
structurii Fig.7b.

1.3. Calculul cerintei de deplasare
Exista mai multe metode pentru obtinerea cerintei de deplasare a structurii. Principiul
general al tuturor metodelor este insa acelasi: constituirea unei aproximatii biliniare pentru
curba de capacitate, aducerea spectrului de raspuns elastic al seismului in format A-D si
cautarea intersectiei intre cele doua curbe dupa o schema iterativa. Codul FEMA 450(2003)
indica doua optiuni, fie obtinand cerinta de deplasare
t
analitic cu expresia (12), fie urmand
metoda propusa de codul ATC40 (1996).
Idealizarea bi-liniara
Se incepe cu cautarea unei reprezentari bi-liniare echivalenta a curbei de capacitate.
Aceasta idealizare permite calcularea factorului de ductilitate astfel incat amortizarea
echivalenta sa cuprinda amortizarea vascoasa si amortizarea hysteretica.
Curba bi-liniara echivalenta se bazeaza pe un criteriu de echivalenta a energiei. Pentru
o valoare a deformatiei maxime D
m
, aria de sub curba de capacitate trebuie sa fie egala celei
de deasupra curbei bi-liniare (energie de deformatie) astfel spus
1
=
2
- Fig.8.
A
sunt depl
R
A
y
m
D
D
=
P
valori dif
unei valo
D
grad de li
si amorti
A
y
si A
m
sunt
lasarile cores
Rigiditatea po
Acceleratia m
si reducere
(30)
astrand o pe
ferite pentru
ori A
m
; din c
Dupa stabilir
ibertate echi
(31)
zarea echiva
F
t acceleratiile
spunzand ce
ortiunii elast
maximala p
ea de rigidita
=
y m
A A
erioada elast
u A
y
si . In
ontra valoar
rea echivalen
ivalent. Perio
= 2
eq
T
alenta
eq
(du
Fig. 8 Mod
e pentru lim
elor doua niv
tice, K
e
, poat
e
D
A
K =
poate fi exp
ate conf. (
2


+
e
T
tica constan
n general val
rea lui este
ntei bi-linia
oada elastica
= 2
eq
K
m
upa Chopra s
del bi-liniar e
mita de elastic
vele de accel
te fi exprima
2
e
y
y
D
A
= =
primata in f
30):
(

y m
D D
nta T
e
select
loarea lui A
y
e sensibila la
are se pot ca
a T
eq
poate f
=
m m
A D
si Goel 1999
echivalent
citate si resp
leratie.
ata in functie
( )
2
2
e T

=

functie de
) 1 ( =
y
A
ia diferitelor
y
nu variaza
valoarea ale
alcula propr
fi obtinuta du

+
=
1
e
T
9).
pectiv maxim
e de perioada

ductilitatea
) +

r valori ale
a prea mult d
easa a lui A
m
rietatile siste
upa cum urm

+


mala; D
y
si D
a elastica, T
(29
in deplasar

lui A
m
va d
dupa alegere
m
.
emului cu u
meaza:

D
m

e
.
9)
re
da
ea
un
eq e e
m m
m y m y
e
S
D
e eq
D A
A D D A
E
E



+ + =
+

+ = +

+ =
) 1 (
) 1 )( 1 (
2 2
4
1
^
(32)
unde, E
D
- este energia disipata intr-o bucla de hysterezis si E
K
- este energia de deformatie
elastica a unui sistem echivalent secant;
e
este amortizarea vascoasa, dar ecuatia (32) in
general supraestimeaza amortizarea dezvoltata in timpul incarcarii seismice.
Codul ATC40 (1996) propune o corectie de tipul
eq e eq
k + =
^

(33)
unde, k 1 este un coeficient depinzand de comportamentul hysteretic al sistemului: stabil,
intermediar sau cu degradare. Se precizeaza ca
eq
trebuie sa fie obligatoriu mai mic de 45%
Alte coduri de exemplu Eurocode 8 propun un sistem linear echivalent elasto-plastic
perfect (=0 in relatiile precedente) si o limita de amortizare impuse la jumatatea factorilor de
reducere care corespund aproximativ lui
eq
<12,25%

1.4. Conversia spectrului in format A-D
Plecand de la un pseudo-spectru de raspuns al acceleratiilor pentru un anumit seism
sau un spectru de proiectare al unui cod de calcul in sistemul de reprezentare A-T
n
, se poate
construi o reprezentare echivalenta in planul acceleratiilor si deplasarilor A-D Fig.9.
Daca se cunosc numai acceleratiile A(T) in functie de perioada T, din analiza in
domeniul frecvential se poate deduce ca:
A
T
D D A
n
2
2
2
4
= =

(34)
unde T
n
, - sunt perioadele oscilatoarelor cu un grad de libertate dinamica corespunzand
fiecarui nivel de acceleratie A cunoscut. In mod alternativ se poate construi reprezentarea A-
D direct a spectrelor de raspuns in acceleratii si in deplasari daca se ia un semnal seismic
particular.

Fig.9 Conversia spectrului
In acesta reprezentare fiecare perioada corespunde cu o dreapta care trece prin origine
avand o anumita panta.

1.5. Calculul punctului de performanta
Procedura pentru obtinerea punctului de performanta (PP), adica a cerintei de
deplasare pentru structura afectata de seism, urmeaza in general urmatorii pasi:
1. Se alege un punct de performanta test, acest punct se obtine selectionand
^
m D pe
diagrama de capacitate sau a spectrului de raspuns elastic.
2. Se construieste aproximarea bi-liniara.
3. Se calculeaza amortizarea echivalenta
^
eq
; se reduce spectrul cerintei calculat cu
amortizarea
^
eq obtinuta.
4. Se determina intersectia curbei de capacitate bi-liniara cu spectrul redus (pct. D
m
2
)
Fig. 1a.
5. Daca valorile
^
m D
1
si D
m
2
sunt apropiate (in limita de 5% de exemplu) punctul de
performanta este
^
m D
1
; daca nu, se alege un nou
^
m D sau se alege
^
m D = D
m
2
si se
revine la pasul 2.
Atunci cand convergenta este atinsa se revine la deplasarea la varf cu relatia (35).
1 1 ,
1 1 1 1 ,

= =
N
t
N t
x
D D x


(35)

Fig.10 Determinarea punctului de performanta
Codul ATC40 (1996) specifica trei tipuri de metode pentru estimarea deformatiei
induse, toate trei bazate pe principiile expuse. Procedurile A si B sunt analitice si pot fi
implementate direct. Procedura C este mai ales grafica. In general procedura A da cele mai
bune rezultate. Este important de adaugat ca nici una din metode nu garanteaza convergenta.
Sansele de a obtine un rezultat satisfacator depind in principal de trasarea curbei push-over
initiale.
Procedura A urmeaza pasii urmatori:
1. Ajustarea curbei bi-liniare pe diagrama de capacitate
Se va pastra deformatia limita elastica D
y
si curba bi-lineara in timpul iteratiilor.
2. Construirea spectrului de raspuns elastic sau de conceptie in sistemul A-D
pentru o fractiune din amortizarea vascoasa de 5%.
3. Estimarea cerintei de deplasare D
i
si a acceleratiei respective A
i
. Initial se ia
valoarea D
i
=D(T
e
,
e
=5%).
4. Calculul ductilitatii,
y
i
D
D
=
.
5. Calculul amortizarii echivalente,
^
eq .
6. Constructia spectrului A-D pentru
^
eq (cu factorul de reducere, curbele R-T- sau
simpla recalculare). Obtinerea noii intersectii in punctul D
j
.
7. Daca
l t
D
D D
o
j
i j

, seismul induce o deformatie D=D


j
, daca nu, D
i
=D
j
, si
se repeta pasii 47.
Exista mai multe expresii pentru reducerea spectrelor in functie de o anumita valoare
a fractiunii din amortizare. De exemplu, Eurocod 8 indica valoarea (36).
^
2
7
eq

+
=
,
(36)
unde este factorul de reducere a acceleratiilor spectrului. Factorii cei mai utlizati
sunt cei propusi de Newmark si Hall in 1982.
;
65 , 1
^
ln 41 , 0 31 , 2
;
12 , 2
^
ln 68 , 0 21 , 3
eq
V
eq
A

=

(36)
unde
A
si
V
sunt factorii de reducere a acceleratiilor si vitezelor aplicati spectrelor
de raspuns respective.
In procedura B propusa in codul ATC40 (1996) se urmeaza o cale
asemanatoare.
1. Ajustarea curbei bi-lineare pe diagrama de capacitate. Se va pastra
deformatia limita elastica D
y
si curba bi-lineara in timpul iteratiilor.
2. Constructia spectrului de raspuns elastic sau de conceptie in sistemul
A-D pentru o fractiune de amortizare vascoasa de 5%.
3. Estimarea cerintei de deplasare D
i
si a acceleratiei corespunzatoare A
i
.
Initial se ia valoarea D
i
=D(T
e
,
e
=5%).
4. Calculul ductilitatii,
y
i
D
D
=
.
5. Calculul amortizarii echivalente
^
eq si a perioadei echivalente, T
eq
.
6. Calculul punctelor D(T
eq
,
^
eq ) si A(T
eq
,
^
eq )
7. Verificarea daca dreapta care uneste punctul D(T
eq
,
^
eq ), punctul
A(T
eq
,
^
eq ) si punctul determinat precedent intersecteaza curba de
capacitate. Daca intersectia exista, - acest punct corespunde cerintei de
deplasare indusa de seism.
Mai multi autori au propus metode perfectionate pentru a determina punctul de
performanta. De exemplu Chopra si Goel(1999) propun o tehnica bazata pe spectrele de
raspuns de ductilitate constanta. Alti autori (Albanusi s.a. 2000) propun utilizarea spectrelor
de raspuns de amortizare variabila.
In general metoda ne-lineara statica ofera mai multe informatii ca o analiza elastica
statica sau dinamica. Cu toate aceste avantaje, metoda neliniara nu poate fi considerata ca o
solutie generala in toate cazurile. Tehnica este utila pentru identificarea punctelor slabe ale
unei structuri si a eventualelor slabiciuni ale unei anumite conceptii, dar nu va arata in mod
cert toate mecanismele posibile de cedare.
Pentru structurile care raspund in primul lor mod elastic de vibratie, metoda va da in
general estimari bune ale cerintei de deformatii globale si locale. Se vor arata potentialele
slabiciuni care nu se pot observa cu o analiza lineara elastica : mecanisme de cedare ale
etajelor, cerinte de deformatii excesive, iregularitati ale rezistentei, suprasarcini pe elementele
potential fragile(conexiuni).
Din contra, analiza ramane statica si nu poate atinge o reprezentare precisa a
fenomenelor dinamice. De exemplu, metoda risca sa nu poata detecta anumite moduri de
deformatie importante si sa supraestimeze altele. Raspunsul dinamic inelastic poate sa difere
semnificativ de raspunsul obtinut cu distributiile incarcarilor laterale constante sau chiar
adaptive. De exemplu se pot astepta diferente semnificative pentru structurile care sunt
puternic influentate de modurile de vibratie de inalta frecventa (cu perioada scazuta).
Considerarea efectelor interactiunii sol-structura
Metoda propusa in reglementarile FEMA 440 (2004) este astfel conceputa pentru a fi
inclusa alaturi de analizele ne-lineare statice. Se iau in consideratie:
- introducerea flexibilitatii sistemului sol-structura;
- efectele de filtraj al semnalului seismic transmis la structura (interactiune
cinematica);
- disiparea energiei cauzata de radiatia undelor de interfata catre infinit si
amortizarea hysteretica a solului (amortizarea fundatiei).
Anumite reglementari, in special ATC40 (1996) si FEMA450 (2003) au introduse
prevederi pentru a tine seama de flexibilitatea solului. Aceste prevederi raman limitate pentru
ca nu iau in considerare efectele asupra modificarii semnalului seismic sau amortizarea
indusa de fundatie.
Fig. 11 Cladire supusa unui seism


Analiza dinamica clasica a constructiilor presupune o structura cu o baza fixa excitata
de un semnal seismic al campului liber ) ( t
FF
- Fig.11. Aceasta miscare a campului liber
este miscarea seismica determinata intr-un punct al suprafetei solului suficent de departat de
constructie. Ipoteza unei baze fixe poate fi incorecta pentru constructii cu sensibilitate mare la
rotatiile sau translatiile fundatiei lor.
Printre metodele care tin seama de flexibilitatea solului procedura cea mai raspandita
este metoda lui Winkler (terenul asimilat cu paturi de resorturi). Folosirea acestei metode cu
semnalul campului liber conduce in general la o evaluare mai precisa a comportamentului cel
mai probabil al unei structuri in timpul unui seism.
In cazul general efectele interactiunii cinematice pot modifica semnificativ semnalul
campului liber. Se pot identifica doua fenomene : efectul obisnuit asupra fundatiei si efectele
de profunzime. Miscarea pe fiecare punct al suprafetei nu este exact aceiasi deci adevarata
miscare suferita de fundatia structurii corespunde unei anumite medii pe toate punctele asupra
carora ea este plasata. Odata cu adancimea miscarea seismica are tendinta de a se diminua.
Daca fundatia este dezvoltata in adancime apare o variatie a miscarii cu adancimea. Analizele
arata ca aceste efecte sunt strans legate de perioada si ca ele sunt mai semnificative pentru
perioadele fundamentale mici. Aceste doua efecte pot fi idealizate ca un filtru al semnalului
campurilor libere care produc miscarea efectiva a fundatiei (FIM).
Efectele amortizarii fundatiei apar din cauza deplasarilor relative intre fundatia
structurii si portiunea de sol care o inconjoara. Amortizarea aditionala este explicata prin
energia radiata de interfata sol-structura catre sol si prin amortismentul material al solului.
Aceasta amortizare conduce la diminuarea ordonatelor spectrale ale spectrului de cerinta
seismica a semnalului venit la structura. FEMA 440(2004) propune combinarea amortizarii
fundatiei cu acela al structurii pentru obtinerea unei amortizari globale corijate.
Modul in care se tine cont de efectele interactiunii sol-structura prin metoda de analiza
ne-lineara statica este prezentat schematic in Fig. 12.

Fig.12 Incorporarea efectelor interactiunii sol-structura


2.1 Efecte cinematice
Efectele interactiunii sol-structura pot fi importante pentru perioade mici(T<0,5s)
pentru fundatiile de marime importanta (in suprafata) sau pentru fundatiile ingropate mai
mult de 3,00m.
Se calculeaza un factor de modificare RRS pe spectrul de raspuns al miscarii seismice
in camp liber :
1. Calculul marimii efective a fundatiei b
e
:
ab be =

(37)
2. Evaluarea modificarii prin efectul de medie RRS
bsa
:
2 , 1
14100
1
1

=
T
b
RRS
e
bsa
(38)
RRS
bsa
este mai mare / egal cu valoarea corespunzatoare pentru T=0,2s.
3. Evaluarea modificarii prin efectul de profunzime RRS
e
:


=
s
e
Tnv
e
RRS
2
cos

(39)
RRS
e
este mai mare / egal ca maximul dintre valoarea 0,453 si valoarea
corespunzatoare pentru T=0,2s.
In expresia (39),e este adancimea fundatiei (in picioare!),v
s
- este viteza undei de
forfecare sub fundatie in ft/s(picioare/secunda) si n - este un factor de reducere in functie de
acceleratia maxima la suprafata PGA conform Tabel 1

PGA 0,10 0,15 0,20 0,30
n 0,90 0,80 0,70 0,65
Tabel 1

4.Calculul factorului de modifcare total RRS:
RRS=RRS
bsa
xRRS
e
,
(40)
pentru fiecare perioada care intersecteaza. Acest factor este aplicat direct ordonatelor
spectrului de raspuns al semnalului de camp liber.


2.2 Amortizarea fundatiei
Daca amortizarea structurii de baza fixa este notata cu
i
(in mod uzual egala cu 5%)
si amortizarea data de efectele interactiunii sol-structura este
f
se calculeaza o amortizare
globala care tine cont de amortizarea fundatiei (
0
). Variatia lui
i
la
0
modifica spectrul de
raspuns elastic. Ordonatele spectrului sunt modificate numai daca
0
>
i
.
1.Evaluarea perioadei fundamentale a structurii cu baza fixa, T si respectiv cu baza
flexibila, T
f
, de exemplu cu un model de paturi de resorturi.
2.Calculul rigiditatii efective a bazei fixe, K
fix
*
:

,
2
2
*
*


=
T
M K
fix
(41)
unde M
*
este masa efectiva corespunzand primului mod propriu de vibratie cu baza fixa.


3.Calculul razei echivalente a fundatiei, u :

=
f
u
A


(42)
4.Evaluarea rigiditatii de translatie a fundatiei K
x
, de exemplu cu :

u
x
G K

=
2
8

(43)
unde, G - este modulul de elasticitate transversal, iar

- coeficientul lui Poisson de


contractie transversala al solului.
5.Calculul rigiditatii echivalente pentru rotatia
3
1
*
2
2 *
*
8
) 1 ( 3
1
) (

=
G
K
K
K
T
T
h K
K
x
fix f
fix


(44)
unde, K

, - este rigiditatea la rotatie a fundatiei si h
*
- este inaltimea efectiva a structurii.

6.Evaluarea incrementului perioadei fundamentale efective :
5 . 0
2
^
1
1
1
^

+ =
T
T
T
T
eff
eff


(45)
unde este cerinta de ductilitate asteptata. Aceasta valoare trebuie sa fie verificata la sfarsitul
calculului.
7.Calculul amortizarii fundatiei:
2
2 1
1
^
1
^

=
eff
eff
eff
eff
f
T
T
a
T
T
a

(46)
unde
f
este exprimat in procente si coeficientii a
1
si a
2
au expresiile (47).

1 5 , 1
) 16 log 25 (
) 6 , 1 7 , 4 exp(
3
2
1
+ =
=
=
u
e
e
l
a
h
C a
h
C a


(47)
Expresiile precendente sunt conservative pentru valorile lui
eff
eff
T
T
^
>1,5
8. Evaluarea amortizarii globale
0
.

3
0
^

+ =
eff
eff
i
f
T
T



(48)
Calculul spectrului de raspuns seismic cu amortizarea
0
in loc de
i
. Daca se tine seama de
efectele cinematice ordonatele spectrelor trebuie sa fie corectate cu factorul RRS.

Procedeu de calcul propus
EtapaIStadiulelastic
1. Se stabileste categoria sistemului dual (cadre preponderente sau pereti preponderenti)
stabilindu-se astfel valoarea
11
/
1

2. Se incarca structura cu:

incarcari gravitationale: "GRAV"
incarcari orizontale date in prescriptii (forta de cod din P100/1-2006) in stadiul
elastic "S
0
"
3. Se calculeaza eforturile sectionale si deplasarile si se traseaza prima parte a diagramei S-

0
- deplasarea la varf
S
0
forta taietoare la baza conform Cod





Obs: In aceasta etapa calculul se face cu rigiditatile
"EI" pentru toate elementele


4. Se face armarea elemetelor conform rezultatelor obtinute la pct. 3.

EtapaII
1. Se determina momentele de plastificare la capetele riglelor.
H
p
= bb
0
2
R
c
[1 -

2

(1)
, unue =
x
b
0
=
A
u
bb
0

R
u
R
c

2. Se stabileste pentru fiecare rigla (i) raportul.
z

=
M
rp(i)
M
r(i)

(2)
si se face ordonarea rapoartelor
i
in ordine crescatoare.
3. Se incarca succesiv structura cu:
GRAV + S
1
x
- articulatii plastice grinda 1
GRAV + S
2
x
- articulatii plastice grinzile 1 si 2
.
GRAV + S
n
x
- articulatii plastice grinzile 1, 2, ... n
unde
o S
1
x
= S
0
min
M
rp(i)
M
r(i)

o S
2
x
= S
1
x
min
M
rp(i)
M
r(i)

.
A
0

0

S
0

S
o S
n
x
= S
n-1
x
min
M
rp(i)
M
r(i)

4. Se traseaza urmatoarea parte a diagramei S-

Obs: Operatiunile de la pct. r se pot comprima intr-o
singura faza incarcand structura cu GRAV + S
n

, unde
S
n
\
= S
1
\
max(
1
,
2
,
n
)









EtapaIII
1. Se determina momentele de plastificare ale stalpilor si se stabileste pentru fiecare stalp(i)
raportul
y

=
M
sp(i)
M
s(i)

(4)
facandu-se ordonarea rapoartelor in ordine crescatoare.

2. Analog cu procedura din etapa II se incarca succesiv structura cu:
GRAV + S
1
y
- articulatii plastice la baza stalpului 1
GRAV + S
2
y
- articulatii plastice la baza stalpilor 1 si 2
.
GRAV + S
n
y
- articulatii plastice baza stalpilor 1, 2, ... n
unde
o S
1
y
= S
0
min
M
sp(i)
M
s(i)

o S
2
y
= S
1
y
min
M
sp(i)
M
s(i)

(5)
.
o S
n
y
= S
n-1
y
min
M
sp(i)
M
s(i)


3. Se treseaza urmatoarea parte a diagramei S-


Obs:
Operatiunile de la pct.3 se pot comprima
intr-o singura faza incarcand structura cu GRAV +
S
n
y
unde S
n
y
= S
1
y
mox(y
1
, y
2
, y
n
)
In etapele II si III care sunt analize
postelastice, este mai corect sa se introduca pentru
rezistentele betonului si armaturilor valori medii
A

0

S
0

S
B

n

S
n
\

A

0

S
0

S
B

C

n
\

n
y

S
n
\

S
n
y

pe structura pentru care se admit in raport cu rezistentele de calcul valorile:
R
c
= 1.7SR
c

R
u
= 1.SSR
u

Coeficientul de corectie este mai mare la beton decat la armaturi, avand in vedere ca
pentru beton imprastierea statistica este mai mare si deci diferenta intre rezistenta minima si o
rezistenta medie este mai mare.
Totodata in cazul diafragmelor cu grosime sub 30cm (15cm si 27cm in cazul nostru)
in relatia (6), R
c
se introduce neafectata de coeficientul m
bc
=0.75, deoarece acestea se refera
la influente locale si deci nu este normal sa se afecteze capacitatea portanta a structurii si
ansamblul ei.
Deci R
c
= 116.66 J
c
Ncm
2

R
u
= 4uSu J
u
Ncm
2

(vezi R. Agent si T. Postelnicu "Calculul structurilor cu diafragma din beton armat")
Incarcarea pana la aparitia plastificarilor la baza stalpilor s-a facut deoarece sistemul
dual cadre-diafragme se incadreaza in categoria "sistem dual cu pereti predominanti" in care
contributia peretilor in preluarea fortelor laterale reprezinta peste 50% din total.

EtapaIV
1. Se incarca structura (mentinandu-se constanta incarcarea gravitationala) de la S
n

pana la
aparitia primei plastificari la baza unui montant.
Practic se calculeaza momentele de plastificare ale montantiilor si se stabileste pentru
fiecare montant (i) raportul
[

=
M
mp(i)
M
m(i)

(8)
facandu-se ordonarea rapoartelor in ordine crescatoare.

2. Analog cu procedura din etapele II si III se incarca succesiv structura cu
GRAV + S
1
[
- articulatii plastice la baza montantului 1
GRAV + S
2
[
- articulatii plastice la baza montantilor 1 si 2
.
GRAV + S
n
- articulatii plastice baza montantilor 1, 2, ... n
unde
o S
1
[
= S
y
n
min
M
mp(i)
M
m(i)

o S
2
[
= S
1
[
min
M
mp(i)
M
m(i)
(5)
.
o S
n
[
= S
n-1
[
min
M
mp(i)
M
m(i)


3. Se traseaza urmatoarea parte a diagramei S-



In acest domeniu forta orizontala S nu mai creste fata
de S
n
[
deci in stadiul ultim S
u
= S
n
[


(6)
(7)
A

0

S
0

S
B

C

n
\

n
y

S
n
\

D


n
[

Cu comprimarea operatiunilor cuprinse in etapele II, III, IV, V se poate scrie.



S
n
x
= S
0
z
mux

S
n
y
= S
1
y
y
mux
(10)
S
n
[
= S
1
[
[
mux


S
1
y
= S
n
x
z
mn


(11)
S
1
[
= S
n
y
y
mn

Rezulta:
S
u
= S
n
[
= S
1
[
[
mux
= S
n
y
y
mn
[
mux
=
= S
1
y
y
mux
y
mn
[
mux
= S
n
x
z
mn
y
mux
y
mn
[
mux
=
= S
0
z
mux
z
mn
y
mux
y
mn
[
mux


S
u
= S
0
z
mux
z
mn
y
mux
y
mn
[
mux

(12)

Daca ne propunem proiectarea la o anumita ductilitate atunci vom avea:


S
u
S
0
= p (13)

z
mux
z
mn
y
mux
y
mn
[
mux
= p
z
mux
z
mn
= A
y
mux
y
mn
= B
=> AB [
mux
= p
(13)

Daca atunci cand s-a proiectat structura s-au considerat valorile:
z
mn
= 1
(14)
y
mn
= 1
=> z
mux
y
mux
[
mux
= p (15)


Pentru:
z
mux
= 1
y
mux
= 1
=> [
mux
= p

Exemplu:
Stadiul elastic:
R
c
R
c
=
3000
95
= S1,7S8
Stadiul plastic:
R
c

R
c

=
4050
116,66
= S4,716
S4,716
S1,7S8
= 1,u99 = 1
p = (z
mux
z
mn
)(y
mux
y
mn
) [
mux

(z
mux
z
mn
) = 1,u99
(y
mux
y
mn
) = 1,u99
=> p = 1,2u78[
mux

(16)
Pentru diferite cerinte de ductilitate obtinem
p = 4 =>
mux
= S,S1
p = S =>
mux
= 4,1S9
p = 6 =>
mux
= 4,968



0BSERvATII FINALE , C0NTRIB0TII




Pe baza consideratiilor teoretice si a studiilor de caz prezentate in lucrare in anexe se
pot trage urmatoarele concluzii :
1. In evaluarea comportarii structurilor supuse actiunii seismice trrebuie concomitent
tinut seama de tipul de seism ( rapid sau lent) , tipul de sol de pe amplasament si
caracteristicile structurii. Astfel luarea in consideratie a actiunii seismice tinand seama numai
de valoarea de varf a acceleratiei terenului fara considerarea tipului de seism posibil a actiona
nu este suficienta.

2. Tipul de sol poate influenta decisiv asupra rezultatelor obtinute la analizarea
structurii , o ptroblema delicata pentru situatia unei zone importante din teritoriul Romaniei
fiind aceea in care pentru perioadele de colt mari terenul are o constitutie moale de tip lut.

3. Deoarece din diversele cercetari a rezultat ca pentru perioade proprii de vibratie
(caracteristice modului1fundamental1) de circa 1s , acceleratiile la care este supusa structura
sunt mari , scoaterea structurii din zona T=1s devine importanta , in acest sens fiind interesant
modul cum se poate face acest lucru: rigidizari de diferite tipuri , permiterea formarii
controlate a articulatiilor plastice , eventuale masuri de introducere a disipatorilor de energie ,
etc.
In acest sens sunt propuse o metoda de (pre) dimensionare a cadrelor din beton armat
si un procedeu de control al formarii articulatiilor plastice si al deformatiilor( procedeude tip
calcul biografic)

4. In procesul de formare a articulatiilor plastice (cand acesta este permis) este necesar
sa se tina seama de toate caracteristicile elementelor cum ar fi armarea si nu numai de
sectiunea lor sau de raportul rigiditatilor. De asemeanea datele de intrare pentru analiza
structurii contin elemente cum ar fi factorul de amortizare sau factorul de comportament q
aproximate in prima faza de catre proiectant.
In acest sens apare ca firesc faptul ca un calcul de evaluare al comportarii unei
structuri trebuie sa fie de tip iterativ:
a.O prima dimensionare incluzand si detalii de armare
b.Analiza capacitatii sectiunilor elementelor ( curbe de interactiune, capacitate de
deformatie, etc)
c.Reluarea calculului tinand seama de analizele efectuate la pct. b si de valorile si q
determinate dupa prima faza.

5.In urma unei analize de tip pushover se poate obtine un indice de vulnerabilitate al
structurii care este definit ca fiind o combinatie lineara (medie ponderata) a valorii de
performanta masurata tinand seama de articulatiile plastice ale componentelor si se
calculeaza de la nivelul de performanta al componentelor la punctul de performanta/punctul
final al analizei pushover.
Pentru fiecare domeniu de performanta se atribuie un factor de importanta xi cu o
valoare propusa conf.tabel







NR CRT
DOMENIU
DOMENIU(GAMA) DE
PERFORMANTA
FACTOR DE IMPORTANTA
xi
1 <B 0
2 B-IO 0.125
3 IO-LS 0.375
4 LS-CP 0.625
5 CP-C 0.875
6 C-D ; D-E; >E 1.0

Factori de importanta de masurare a gamei de performanta

Deoarce pentru siguranta globala a unei structuri stalpii sunt mai importanti decat grinzile
pentru stalpi se mai considera factorul de importanta de 1.5 fata de grinzi unde se ia 1.0 .
Astfel indicele de vulnerabilitate V este dat de expresia:
V =
1,5lN
i
st
x
i
+lN
i
gr
x
i
lN
i
st
+lN
i
gr

in care N

st
si N

g
reprezinta numarul articulatiilor plastice de la stalpi respectiv
grinzi pentru domeniul de performanta i .
IndicrleV constituie astfel o masura a vulnerabilitatii generale a constructiei. Valoarea
mare a indicelui V reflecta o performanta slaba a elementelor structurale ( adica un risc
ridicat) asa cum a fost obtinut din analiza pushover.
La structurile de tip dual , tinand seama de aportul peretilor ( diafragmelor) factorul de
importanta pentru stalpi considerat 1,5 ar putea fi redus dar in prezent este greu de cuantificat
aceasta pondere.
6. Compararea codurilor
7. Concluzii ingineresti privind proiectarea ( de rezistenta, rigiditate , ductilitate)
rezultate in urma analizariiunor studii de caz pe cladiri reale supuse unei excitatii seismice
reale.











BIBLI0uRAFIE




1. A l d e a A. , A r i o n C. , V a c a r e a n u R. , L u n g u D. Evaluarea vulnerabilitatii la
cutremur a cladirilor.Metode de calcul si prioritati de consolidare , Buletin AICPS nr. 1/2003,
pag 14-25.
2. C h e n A. C., C h e n F . W. Constitutive Relationship for Concrete, Journal of the
Engineering Mechanics Division, vol. 101, nr. EM 4, 1975 , pp. 465-481.
3. C h o p r a A. K. Dynamics of structures. Theory and applications to earthquake
engineering, Englewood Cliffs, N.J. Pretience Hall, 1995.
4. C i s m i g i u A l. Dupa cutremurul moldavic din 4 Martie 1877.Spre noi tipuri de structuri
antiseismice, Arhitectura, nr.4, 1977, pag. 1-23.
5. C o m b e s c u r e D. Modlisation des structures de gnie civil sous chargement sismique
laide de CASTEM 2000, Rapport CEA-DEMT/EMSI/RT/01-008, 2001.
6. G i n j u S. Contributii la analiza numerica neliniara a structurilor industriale tinand cont de
efectul amortizarii si degradarea structurala, Teza de doctorat, Universitatea Tehnica de
Constructii Bucuresti, 2004.
7. G u l k a n P., S o z e n M. A. Inelastic Responses of Reinforced Concrete Structures to
Earthquake Motions, Journal of the American Concrete Inst., 71(12), 604-10, 1974.
8. I e r e m i a M., S i d o r e n c o E., G i n j u S. Analiza numerica neliniara a structurilor,vol
II Modelarea raspunsului structural, Ed. Conspress, Bucuresti, 2005.
9. N e w m a r k N. M., V e l e t s o s A. S. Effects on inelastic behavior on the response of
simple system to earthquake motions, Proceedings of the 2nd World Conference on Earthquake
Engineering, Japan 2:895-912.
10. N i c a - U d a n g i u G. R. Studiu de caz privind analiza modala a structurii de rezistenta a
blocului Scala Bucuresti, Referat doctorat, Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti,
Martie 2007.
11. P o p a T. Consideratii privind metodele de calcul la torsiune a cladirilor, Constructii, nr.
2, 2000, pag 16-20.
12. T o b a S. Consideratii asupra ductilitatii cadrelor din beton armat, Referat doctorat:
Concepte moderne de elasticitate, plasticitate si element finit, Universitatea Tehnica de
Constructii Bucuresti, 14.02.2008.
13. T u l e i E., C r e t u D., T o p a N., Controlul performantelor unei structuri metalice
multietajate supuse la actiuni seismice, A 3-a Conferinta Nationala de Inginerie Seismica,
Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, 09.12.2005.
14. * * * Cahier technique AFPS, Nr. 26, 2006 Mthodes en dplacement: Principe- Codification-
Application.
15. * * * Eurocode8, pr.EN1998, Calcul des structures pour leur rsistance aux sismes, Rgles
gnrales, actions sismiques et rgles pour les btiments, 2003.
16. FEMA (2000). Prestandard and commentary for the seismic rehabilitation of buildings, FEMA
356. Washington, D.C.: Federal Emergency Management Agency.
17. FEMA (2003). Prestandard and commentary for the seismic design of buildings, FEMA 450.
Washington, D.C.: Federal Emergency Management Agency.








Anexe analize compaiate, stuuii ue caz



G1- INFLUENTA TERENULUI

G2- POZITIA SECTIUNII DE INCASTRARE

G3 EFECTUL RIGIDIZARII LA NIVELUL INFERIOR

G4 - STUDIU DE CAZ

G5 PROCEDEU DE CALCUL

G6- STUDIU STRUCTURI P+3 -----P+8

G7 EVALUARE VULNERABILITATE