Sunteți pe pagina 1din 3

Varsta adulta de mijloc - La cumpana timpului Odata trecut de cea mai mare culme,

trecatorul ajunge, inevitabil, la un popas in care, asezandu-se pe balanta vietii, constata surprins cum acea fina cumpana a timpului se inclina. Este acel moment de oglindire, in care firele albe, ridurile de zambet sau de incruntare ii aduc aminte ca mama la aceeasi varsta era batrana in ochii copilului de altadata.Dar inima inca bate a tinerete, iar in ganduri nici macar nu incape norul urias denumit imbatranire. Mai sunt atatea de facut, atatea visuri de implinit, atatea posibilitati de explorat, atatea culmi de urcat Desi acest popas pare unul umbrit, pentru unii calatori el este cea mai buna perioada a vietii, chiar daca pentru altii ea inseamna inceputul drumului spre batranete si spre sfarsitul vietii. Oricare ar fi situatia, pentru toti, varsta de mijloc este o perioada de provocare si schimbare. Si aceasta pentru ca adultii ajunsi la varsta mijlocie reflecta mai mult asupra a ceea ce au facut cu timpul pe care l-au avut. Clipele incep sa fie numarate in sens invers: cat timp a mai ramas pentru a indeplini toate planurile de viata. Balanta sanatatii Poate ca realitatea cumpenelor varstei de mijloc este cea mai pregnanta in ceea ce priveste starea de sanatate fizica. Albirea parului, declinul putetii musculare, scaderea eficientei respiratiei, scaderea acuitatii vizuale si auditive sunt cateva dintre semnele declinului fizic specific. Totodata, bolile cardiovasculare, cancerul si obezitatea sunt cele mai frecvente probleme fizice ale varstei. Toate aceste probleme de sanatate par sa apara brusc, ca si cum ceva s-ar fi stricat in masinaria fina a organismului uman. In realitate, varsta de mijloc nu este un punct de turnura brusca, ci, mai degraba, marcheaza punctul in care echilibrul prezent inca de la nastere intre dezvoltare si pierdere incepe sa se schimbe de la crestere la declin. Felul in care indivizii fac fata schimbarilor fizice ale varstei variaza mult de la un individ la altul. Influenta personalitatii si a stabilitatii emotionale asupra sanatatii este adesea cheia pentru o stare optima in aceasta perioada. Studiile1 din domeniul psihologiei varstelor au aratat ca indivizii care prezinta o combinatie a maniei, iritabilitatii, competitivitatii si nerabdarii sunt mai predispusi la bolile cardiovasculare, in timp ce persoanele calme, responsabile si cu un nivel ridicat al stapanirii de sine au cea mai buna stare de sanatate in jurul varstei de patruzeci de ani. Inteligenta, in cumpana Probabil ca, pentru cei mai multi, perioada de dupa patruzeci de ani este una a declinului cognitiv, cand tot ceea ce s-a putut invata s-a invatat deja, iar nivelul inteligentei si agerimii maxime a trecut. Adevarul este ca, in domeniul inteligentei umane, lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple. Sintetizand rezultatele multor ani de studii, cercetatorii din domeniul psihologiei varstelor au ajuns la concluzia ca, dintre multiplele forme ale inteligentei umane, doua sunt in mod deosebit relevante pentru aceasta perioada: Inteligenta fluida, care se refera la abilitatile de sesizare a relatiilor dintre stimuli, rationamente, abstractizare. Acest tip de inteligenta este direct legat de integritatea sistemului neurologic al individului. Inteligenta cristalizata, care este derivata cultural, ca rezultat al cunostintelor acumulate si al tehnicilor de rezolvare a problemelor invatate si experimentate. Ea este asociata cu aplicarea principiilor comune la cultura in care traieste individul si poate fi identificata cu ceea ce se numeste intelepciune. In timp ce inteligenta fluida atinge maximum intre 20 si 30 de ani si dupa aceea descreste, inteligenta cristalizata creste pe masura ce individul inainteaza in varsta 2, ceea ce face din varsta adulta de mijloc perioada unei functionari culturale optime, in care intelepciunea unui om copt devine cea mai puternica unealta de modelare a lumii in care traieste. Poate de aceea, cei mai multi artisti ajunsi la aceasta varsta au realizat deja cele mai originale lucrari ale lor, in timp ce oamenii de stiinta abia s-au apropiat de varsta celor mai mari descoperiri si teorii. Dragostea la maturitate

Pentru majoritatea persoanelor ajunse la a doua varsta a maturitatii, viata se numara in doi, iar relatia de cuplu a crescut si s-a maturizat de-a lungul anilor. Probabil ca focul dragostei romantice s-a stins de ceva timp sau, cel putin, si-a mai pierdut din intensitate, lasand loc unei afectiuni puternice si calde, cladite pe loialitate, securitate emotionala si experiente traite impreuna. Desi imaginea iubirii pasionale, romantice si irationale promovata de mass-media pare sa puna in umbra dragostea specifica varstei de mijloc, cel mai adesea satisfactia maritala la aceasta varsta este semnificativ mai mare decat in prima perioada adulta. 3 Pe masura ce partenerii imbatranesc, multe dintre incompatibilitatile lor anterioare iscate de diferentele de etnie, religie, clasa sociala, nivel de educatie, trecut familial si stiluri de personalitate fie se rezolva, fie conduc la destramarea casatoriei. Cu mai putine probleme financiare, mai putine treburi de rezolvat in gospodarie si mai mult timp de petrecut impreuna, partenerii aflati la varsta de mijloc se afla intr-o noua primavara a dragostei si se pot redescoperi unul pe celalalt, bucurandu-se de o relatie care a trecut testul timpului. Cuibul gol Una dintre realitatile varstei de mijloc, care ii pun pe adulti in fata oglinzii propriului timp, este momentul in care puii, pe care i-au crescut cu atata drag, isi iau zborul din cuibul familiei. Parintii trebuie sa faca fata ajustarilor si dezechilibrului creat de absenta copiilor. Totusi situatia nu este atat de intunecata cum pare. Parintii au mai mult timp unul pentru altul, dar si pentru propriile interese si pasiuni. In plus, cuibul este adesea reumplut de unul dintre copii, care nu a reusit sa-si cladeasca inca o cariera, nu-si permite financiar sa locuiasca singur sau a trecut printr-o casnicie esuata. In ceea ce priveste familia extinsa, adultii aflati la varsta de mijloc se afla in situatia de a sustine atat generatia tanara, cat si pe cea in varsta a familiei. Ei pot sa fie supusi unor presiuni simultane atat din partea parintilor in varsta, cat si a copiilor adolescenti si tineri, ambele categorii avand nevoie de sustinere afectiva si financiara crescuta. Acestea sunt atat o sursa majora de stres, cat si o ocazie de bucurie si implinire sufleteasca. Parintii aflati la varsta a treia le ofera o deschidere spre radacinile adanci ale propriei existente, in timp ce copiii adulti servesc drept punte de legatura cu schimbarea, informandu-i despre noile descoperiri, oportunitati, resurse informationale sau educationale, modalitati de imbunatatire a stilului de viata. Aflati la mijloc intre presiunile celor doua generatii, ca parinti ai tinerilor si copii ai celor batrani, adultii la varsta de mijloc se confrunta cu una dintre cele mai frumoase aventuri: nepotii. Desi stereotipul bunicilor este acela al unor oameni cu parul alb, cu riduri si adusi de spate, imaginea nu mai este atat de potrivita. A deveni bunic este, in zilele noastre, un eveniment specific mai degraba varstei mijlocii. Aceasta devine o sursa de mandrie si satisfactie, pe masura ce proaspetii bunici seimplica in cresterea celor mici cu mult drag, dar fara stresul si eforturile pe care le-au avut in cresterea propriilor copii. Acesta este secretul care face ca parintele sever de altadata sa devina un bunic bland, care isi lasa inima jucata pe degete de cei mai mici si mai strengari membri ai familiei. Cantarit, numarat daruit Adesea asemanata cu adolescenta ca intensitate, viata adulta mijlocie este descrisa ca o perioada de criza a personalitatii, in care adultul se gaseste suspendat intre trecut si viitor. 4 Schimbarile acestei perioade dureaza aproape cinci ani si cer ca adultul sa rezolve patru mari conflicte care au existat in viata sa din adolescenta: A fi tanar sau a fi batran A fi distructiv sau a fi constructiv A fi masculin sau a fi feminin A fi atasat de altii sau a fi separat de ei.5 Desi multa vreme s-a considerat ca aceasta perioada este mai dificila pentru femei, care trebuie sa se confrunte cu menopauza si toate schimbarile inerente acesteia, cercetatorii considera astazi criza varstei de mijloc mai mult o problema a barbatilor. Femeile de varsta mijlocie au astazi mai multe oportunitati disponibile decat au avut mamele lor. Astfel, dupa ce si-au dedicat prima perioada a vietii adulte cresterii copiilor ca prim obiectiv, acum ele isi pot canaliza energiile spre dezvoltarea unor noi abilitati, reorientare profesionala sau, pur si simplu, spre exersarea talentelor si aptitudinilor. In loc de a fi o perioada a depresiei, indusa de teama de a imbatrani, de sindromul cuibului gol sau de menopauza, pentru femei ea poate deveni un timp de mare crestere, expansiune si satisfactie. 6 Odata trecuti de apele tulburi ale conflictelor interioare si redefinirilor, atat barbatii, cat si femeile dezvolta nevoia de a crea o pecete a propriei persoane pe care sa o transmita generatiei viitoare ca mijloc de supravietuire intr-o lume a trecerilor. Denumita generativitate, aceasta preocupare isi gaseste implinirea prin cresterea si educarea copiilor si a nepotilor, prin munca si creatie culturala. Toate aceste modalitati de generativitate transmit imaginea unui om ajuns la vremea in care este pregatit sa se daruiasca intreg.

Rodiri in loc de epilog Acest popas din calatoria prin viata, numit varsta adulta de mijloc, este de fapt, asa cum spunea Ralph Waldo Emerson, un octombrie care raspunde acelei perioade in viata unui om cand nu mai este dependent de starile lui schimbatoare, cand toata experienta lui se coace in intelepciune, cand fiecare radacina, ramura si frunza a sa straluceste de maturitate. Ceea ce a fost si a facut in primavara si in vara lui se arata acum: el rodeste.

1 2

Livson si Peskin (1981) apud Santrock, J. (1992). Life-span Development. (a patra editie), Editura Wm. C. Brown, Dubuque, SUA, pag. 439 Santrock, J. (1992). Life-span Development. (a patra editie), Editura Wm. C. Brown, Dubuque, SUA, pag. 444 3 Gormly, A. si Brodzinsky, D. M. (1989). Lifespan Human Development. (a patra editie), Editura Holt, Rinehart andWinston, SUA, pag. 538-540 4 Levinson, D. (1978, 1987) apud Gormly, A. si Brodzinsky, D. M. (1989). Lifespan Human Development. (a patra editie),Editura Holt, Rinehart and Winston, SUA, p.550 5 Gormly, A. si Brodzinsky, D. M. (1989). Lifespan Human Development. (a patra editie), Editura Holt, Rinehart and Winston, SUA, p. 547 6 Brooks-Gunn si Kirsh, (1984) apud Berger, K.S (1994). The Developing Person Through the Life Span. (a treia editie), Editura Worth, New York, p. 563