1.

Ciclul cosmogen Un nor cosmic = incepturile sistemului solar o Masa noroasa eterogena ce se manifesta ca un sistem alcatuit din doua mari categorii de substante o Gazoase (elemente volatile): hidrogen, heliu, azot, oxigen o Praf: oxizi de siliciu, de magneziu si de fier etc. o Natura diferita a acestor elemente (cu energii diferite) genereaza in interiorul sistemului noros o permanenta miscare o Ciocnirea moleculelor de gaz mobile cu particulele de praf permite transmiterea de energie = scaderea temperaturii gazului si astfel se declanseaza un proces de concentrare si restrangere a masei noroase. Creste densitatea si apare astfel atractia gravitationala (o comprimare spontana/fenomen de colapas) care transforma respectivul corp cosmic intr-o stea. Cresterea densitatii genereaza un proces invers celui care dusese la restrangerea masei noroase = cresterea temperaturii interne a unui corp nou format (favorizata de o permanenta miscare termica a atomilor). Rapiditatea agitatiei si ciocnirile dintre atomi declanseaza o tendinta de fuziune (reactii nucleare) ce au drept rezultat transformarea hidrogenului in heliu, concomitent cu eliberarea unei cantitati imense de energie ce determina aparitia unei superstele (protosoarele). Aceste explozii nucleare au fost determinante pentru stralucirea superstelei dar si pentru aparitia unui nor de plasma de forma unui disc ce o inconjura (un fenomen similar a fost observat la steaua Vega incepand 1982). Momentul formarii protosoarelui: acum 6 miliarde de ani. De atunci discul protoplanetar incepe sa se raceasca fapt ce produce condensarea elementelor greu fuzibile si aparitia particulelor prafoase ce vor sta la baza substantelor solide a miezului discului protoplanetar (inelar) ce se invartea in jurul Soarelui. In timp (5,5 miliarde de ani) s-a fragmentat discul protoplanetar (formarea sistemului solar): o Se formeaza corpuri distincte ce se mentin pe orbita solara intr-o miscare in jurul acestuia o Pozitia si compozitia fragmentelor expulzate in cadrul sistemului solar nu au fost aceleasi o Din miezul prafos-gazos s-au desprins segmentele mai grele ce stau la originea planetelor de tipul Terrei o Segmentele eliberate din exteriorul dominant gazos au devenit nucleele planetelor mari, constituite in cea mai mare parte din gaze usoare si elemente volatile o Patura exterioara gazoasa a discului = formarea unor comete 2. Ciclul protoplanetar Protopamantul copiaza in evolutia sa, in mare parte, un drum asemanator cu cel al protosoarelui la o alta scara spatio-temporala si in alte conditii.
1

Aglomeratul rece de substanta cosmica are valente gravitationale = o adevarata capcana interioara de aspirare si compactizare a nucleului prototerestru. o Nucleul initial al Pamantului s-a conturat printr-o aglomerare a materiei meteorice mai grele (Fe si Ni) asemeni si altor planete din sistemul nostru Solar (Mercur, Venus, Marte). o Astfel nucleul initial a putut atrage din norii meteorici inconjuratori meteoriti mai usori (chondrite) formati din Ca, Mg si Al care au contribuit la formarea mantalei inferioare, apoi chondrite carbonice (din care s-a format mantaua superioara). o In urma cu 4 miliarde de ani invelisul exterior avea forma unei topituri generale ca urmare a prezentei unor izvoare energetice active (datorate caldurii emanate din surse naturale radioactive precum thoriu sau uraniu elemente ce se gaseau atunci intr-o cantitate de trei ori mai mare decat cea actuala); energiei gravitiationale si a energiei eliberate prin incorporarea maselor de gaze si praf cosmic protoplanetar in substanta planetara (trecerea substantelor intr-o alta stare de agregare); a energiei inmagazinate de la asteroizii care bombardau permanent suprafata protoplanetei. o Scoarta bazaltica a Terrei a aparut ca urmare a cristalizarii topiturii magmatice a invelisului exterior al materiei telurice (fenomen produs asemanator si la Luna).

3.

Ciclul geoplanetar o Scoarta abia formata a Terrei este strapunsa permanent de eruptii bazaltice a caror materie se raceste rapid in contact cu aerul cosmic, dar si bombardata de ploaia meterorica. o Revarsarile si consolidarea lavei bazaltice sub forma unei cruste erau insotite de puternice degajari de gaze compuse din: hidrogen, metan, amoniac, acid carbonic, vapori de apa. o Activitatea vulcanica a contribuit la formarea peisajului terestru cu: substanta, apa si gaze. Acestea au fost oprite sa se indeparteze de planeta datorita atractiei gravitationale = inceputurile invelisului atmosferic o Temperaturile exterioare scoartei (mult mai coborate) determina condensarea vaporilor de apa, iar precipitatiile cazute in depresiunile scoartei terestre incipiente contureaza primele acumulari ce apartin invelisului hidrosferic. o Este inceputul eterogenizarii suprafetei scoartei terestre. o Amplificarea structurii Pamantului (nucleu, manta, scoarta in stadiu incipient) cat si a invelisului de aer apare ca o consecinta fireasca a unei permanente autodezvoltari. Nucleul teluric, sub impulsul energiei radioactive interne si a adaosului de substanta meteorica se restructureaza in protogeosfere (invelisuri de substanta tot mai usoara spre exterior). In paralel se diferentiaza si
2

mantaua care ii va permite sa-si dezvolte o scoarta ( protolitosfera) alaturi de o protohidrosfera si protoatmosfera, toate alcatuite din substante noi createii ale Terrei. o In urma cu cca. 4,5 mil. ani Pamantul incepe sa functioneze treptat ca un sistem elaborandu-si substanta, energie si informatie prin filtrarea si transformarea (la nivelul propriilor necesitati) a ceea ce provine din Cosmos sau din sistemul solar (radiatia solara, meteoriti, praf meteoric) si eliberand ceea ce nu ii este necesar sau produse a ceea ce consumul propriu a degradat (gaze usoare, radiatie calorica). o Luna, datorita gravitatiei scazute, desi a evoluat in paralel cu Pamantul pana la un moment dat, nu a putut sa-si pastreze gazele sau vaporii de apa emanati din lavele bazaltice. Acesta este motivul pentru care ea nu are nici un invelis atmosferic si nici unul hidrosferic. Fara o manta de protectie gazoasa sau lichida este supusa permanent atacului rafalelor de vant galactic, ploii de meteoriti, etc. Ea este incremenita in ciclul protolunar (corespunzator ciclului geoplanetar al Terrei) si ne arata o imagine pe care ar fi putut sa o aiba planeta noastra in urma cu mai mult de 4 milidarde de ani. 4. Ciclul prebiogen Prima desprindere de evolutia comuna cu celelalte planete din Sistemul Solar. o A durat aproximativ 400-500 mil de ani o Consolidarea crustei bazaltice o Eruptiile generau un relief vulcanic expus eroziunii apelor si curentilor de aer o Atmosfera era destul de rara, precipitatiile (acide in acea perioada) erau reduse, deci ritmul eroziunii nu era alert (asa cum este astazi) o Caldura degajata in procesele de degradare radioactiva au facut din miezul (nucleul) Pamantului un urias cuptor o Materia incandescenta, mai usoara isi cauta drum spre exterior o Temperatura la suprafata scoartei depasea 360C, avea loc evaporarea concomitenta a apei, aparitia efectului de sera si cresterea presiunii atmosferice. o La 12-15 km adancime in scoarta temperaturile erau de peste 1000C, iar presiunea foarte ridicata = formarea litosferei prin granitizarea scoartei bazaltice si migrarea siliciului liber si a alcalinelor spre partea sa superioara o Ciclul Katarhaic (baza calendarului geologic = acum aproximativ 4 miliarde de ani) e caracterizat de: o Granitizarea (eclocitizarea) fostelor straturi de suprafata o Migrari laterale ale fragmentelor de protolitosfera o Eruptii vulcanice cu metamorfozarea rapida a substantei incandescente
3

o Terra se desprinde evolutiv de Luna o Amestecul de gnaise ce acopera invelisul granitic reprezinta primele nuclee de scoarta continentala (cateva zeci de kilometri grosime). o Apar primele nuclee ale scoartei (sub forma unor mari cupole) in America de Nord, Asia si Africa ce alcatuiesc primele diferentieri litologice si morfologice ale scoartei. o Incepe sa se diferentieze geoidul cu o forma impusa de relief, cuprins intro atmosfera cu temeperaturi si presiuni ridicate, ce nu vor mai fi intalnite pe Terra 5. Ciclul protopeisajului A doua desprindere aparitia vietii. o Consolidarea invelisului granitic are drept urmare transformarea sa intr-un strat izolator interpus intre interiorul nucleului teluric (bogat in energie) si protoatmosfera terestra. Acest invelis incepe sa se raceasca, vaporii de apa trec in stare lichida, iar densitatea protoatmosferei scade. o Arhaic momentul in care Terra depaseste evolutia asemanatoare cu a celorlalte planete apropiate (Venus, Marte). Acum, se patrunde in culoarul de viata al orbitei terestre. o Prin racirea atmosferei o parte a atomilor de H, N, C, O s-au unit in molecule si au rezultat: metanul, amoniacul si chiar apa ascunsa sub forma unor vapori de aer, sau lichida in oceanul primar. o Scade presiunea atmosferica = schimbarea mediului suprafetei planetare. o Racirea scoartei duce la o contractare a acesteia = aparitia unor crapaturi = o noua faza de eruptii (o mare cantitate de magma vine spre suprafata eliberand o cantitate mare de energie spre suprafata). Alternanta acestor lave ultrabazice (din manta) impreuna cu strate sedimentare pune in evidenta declansarea eroziunii de suprafata. Legat de aceste formatiuni apar si primele urme de viata (acum 3,8 3,5 miliarde de ani). o Acest protopeisaj eterogen este apt pentru aparitia viitoarelor organizari biotice. o Protoorganisme aparute in urma cu 3,5 miliarde de ani poarta in simplitatea lor dimensiunea de inceput a vietii si masura calitatii protopeisajului, a structurilor lui. Se diferentiau atunci, pe scoarta terestra inca fragila, forme majore ale unui relief (platforme granitice, vechi, alaturi de fose vulcanogene mobile), in bazinele de apa se depuneau roci sedimentare in alternanta cu lave ce erupeau periodic (protogeosinclinale), alimentate de gaze vulcanice si bombardate de descarcari electrice si radiatii ultraviolete. Primele forme de viata sunt intalnite tocmai in depozitele acestor protogeosinclinale (M. Katschalscki) bogate in compusi minerali si cu activitate vulcanica intensa.
4

o Ingredientele vietii: radiatiile ultraviolete, radioactivitatea naturala, radiatii cosmice, descarcari electrice au constituit izvorul de energie care a dus la transformarea materiei anorganice in caramizi ale structurilor biotice. Compusii H, C, N, O (amoniac, metan, vapori de apa) supusi unor descarcari electrice = aminoacizi ce se gasesc in proteine ( H. Urey). o Eobacterium isolatum cea mai veche bacterie descoperita, are 3,2 miliarde de ani. o Elementele simple (particule elementare, praful cosmic, combinatiile restranse) ale ciclului protoplanetar, prin noile interactiuni la care au fost supuse, s-au transformat in substante si structuri complexe ale ciclului geoplanetar si prebiogen. S-au creat conditii si interaciuni specifice care, prin schimbari sinergice, au fost in masura sa-si elaboreze forme de substante, de energii si informatii proprii, terestre. Noile combinatii s-au constituit in ciclul protopeisajului. o Acum nu are loc o simpla eterogenizare a protocomponentelor terestre, acum se creaza premisele initierii unor ciruite ciclice cu tendinte de inlantuire complexe, in masura sa contribuie singure la conturarea unei zone de interferente energetice terestre concretizate in final prin invelisul geografic. o Fiecare noua combinatie (litosfera, apa, aer, protoorganisme) se integreza in aceasta zona prin declansarea unui circuit propriu (ciclu de devenire) cu timpuri si spatii specifice ca adevarate rotite de diferite dimensiuni si cu diferite ritmuri de miscare, ce contribuie si se constituie ca o componenta activa in angrenajul intregului. Nu se poate vorbi insa de un peisaj geografic apt de a forma un angrenaj de sine statator doar prin prezenta apei, a unui relief golas, ele insele fiind concretizarea unor interactiuni restranse, neputand fiinta in deplinatatea lor in afara unui circuit propriu ce se intersecteaza si se amplifica cu celelalte. o Spre exemplu: pentru a se ajunge la formarea solului este permanent nevoie de existenta unor circuite geochimice ce contribuie la dezagregarea rocilor, de un circuit al umiditatii prin care se formeaza solutia ce asigura difuzarea elementelor chimice (solutia solului), de un circuit biologic purtator al incarcaturii organice din sol, de un circuit termic. Apoi solul, ca rotita a angrenajului peisagistic se implica in elaborarea invelisului geografic (prin tipul de vegetatie pe care il sustine) alaturi de apa, clima, sol, relief, etc. o Treptat Terra se transforma intr-un organism functional cu cicluri ce se succedau in paralel: o cicluri geologice: o faza de gliptogeneza materializata de procese de eroziune si dislocare a formatiunilor geologice, precursoare si concomitenta cu o faza de acumulare a sedimentelor erodate, cu o faza de litogeneza si una de orogeneza (de cutare a acumularilor sedimentare amplificata prin falieri, scufundari, ridicari ale unor compartimente, eruptii vulcanice). Toate alcatuiesc un moment de diastrofism.
5

o Cicluri ale umiditatii actionate de doua energii contradictorii (a gravitatiei si tectonica) ce ofereau circulatiei apei un sens. o Cicluri geomorfologice cu faze locale de constituire a unui relief tanar ce se diversifica prin maturizare (aparitia nivelelor de eroziune, a teraselor) si omogenizare, imbatranire (peneplenizarea reliefului, atingerea profilului de echilibru al vailor, versantilor). o Toate aceste cicluri sunt strans legate de regimul climatic, de particularitatile campului termodinamic terestru local, de circuitul biogeoclimic dar si de perturbatiile acestora, consecinta a manifestarilor impuse de fenomenele extraterestre sau de cele generate de framantarile tectonice subcrustale. o Desfasurarea oricarui circuit, in marele angrenaj peisagistic, este pregatit si se sprijina pe o suma de alte circuite. Ritmurile diferentiate ale miscarii, tipurile lor de evolutie (cu durate diferite) ofera posibilitatea intrepatrunderilor reciproce si astfel cresterea complexitatii datorita existentei unor mijloace numeroase de compensare a insuficientelor sau de atenuare a intensitatii unor procese. o Amificarea complexitatii se produce odata cu elaboarea de catre sistemul protopeisajului geografic a noi componente (organisme vii, ape curgatoare, ape subterane, curenti locali de aer etc.) capabile sa se defineasca ca verigi in circuitele abia conturate. Aparitia unor noi verigi si circuite nu le elimina pe cele anterioare, ci determina amplificarea, trecerea la un alt ciclu de evolutie, a intregului sistem. o Notiunea de ciclu in comparatie cu cea de etapa se identifica mult mai evident cu miscarea. Ea sugereaza procesul neintrerupt al unei evolutii tot mai ample (nu intr-un cerc inchis, ci intr-o curgere) care se intensifica si se ramifica neintrerupt, isi construieste in fapt propria-i sursa de devenire/evolutie. o Sfarsitul arhaicului=liniste in procesul de constituire a protopeisajului (protogeosinclinalele erau depresiuni de suprafata, in mare parte colmatate, iar procesul de nivelare a reliefului se incheiase). o Diastrofismul kenoranian (acum 2,6 miliarde de ani inceputul proterozoicului) are loc o rupere profunda a scoartei (cauze interne si cosmice) a inviorat evolutia peisajului si a generat aparitia geosinclinalelor tipice. In zonele interne ale acestora se acumuleaza roci vulcanice iar la exterior se formeaza stive groase de calcare, argile, gresii. Caldura emanata de eruptii in cadrul geosinclinalelor nu mai e la fel de intensa, sunt activate procese de eroziune si sedimentare, are loc metamorfozarea rocilor. Se produc si mutatii laterale ale scoartei, dar apar si goluri in manta ca urmare a eliberarii materiei. Pe scurt se redimensioneaza scoarta terestra. In cadrul oceanelor (care isi reduc suprafetele) are loc o eliberare a materiei vulcanice mai bogate in dioxid de siliciu (magme acide).
6

o Curentii de aer atmosferic lipsit de oxigen, cutremurele, eruptiile vulcanice, caderile in forta ale meteoritilor, radiatia solara puternica (in lipsa unei atmosfere bine conturate) pastrau relieful lipsit de viata. Terra isi conturase insa un protopeisaj. o Este posibil ca prin existenta unor conditii deosebite de la un loc la altul si deci a unor habitate locale distincte, protoorganismele in formare, dominant anaerobe, sa se fi diferentiat chiar in aceste timpuri. Substantele nutritive din ape, bioxidul de carbon, sarurile, constituiau tot atatea surse ca unii dintre acesti germeni organici de tipul protobiontilor,sa le asimileze, constituindu-se in inceputuri ale organismelor autotrofe. Altele lipsite de habitat, cu surse energetice suficiente, daca nu piereau se hraneau direct cu cele autotrofe devenind organisme heterotrofe. In rocile din proterozoic inferior (2,6 2 miliarde de ani) s-au gasit forme de spongieri, celenterate si resturi de alge albastre-verzi, procariote sub forma de ciuperci, etc. Nu s-a demonstrat inca faptul ca acesta ar fi momentul separarii regnurilor animal de cel vegetal. o Noutati ale acestui ciclu : primele circuite terestre simpliste, invelisuri protogeosferice, roci sedimentare, metamorfice, apa, gaz atmosferic, organisme fragile. 6. Ciclul peisajului primitiv o Diastrofismul fazei kareliene (acum 2 miliarde de ani spre sfarsitul proterozoicului inferior) amplifica diversitatea si particularitatile scoartei terestre. Resturile vechilor platforme sunt unite si largite (se formeaza primele platforme tipice) si vor forma nucleele viitoarelor continente. Azi sunt cunoscute sub forma de scuturi (Scandinavia, Kola, nordul Canadei, Siberia centrla, Africa, Australia, America de Sud) despartite de geoginclinale uriase. Ele erau unite sub forma unui singur bloc continental Pangaea (Wegener A.) inconjurat de un imens ocean Panthalasa. o Ciclul peisajului primitiv debuteaza in proterozoicul mediu, se continua in cel superior si pana in paleozoicul inferior (1,8 mld ani) cand putem vobi de un peisaj geografic primitiv. o Diversificarea reliefului prin aportul magmelor, cresterea procentului de roci sedimentare si metamorfice (gresii, conglomerate, brecii, calcare) in cadrul geosinclinalelor. Are loc metamorfozarea lor in orogenezele ghotiana, granvilliana si mai ales in cea baikaliana (de la sfarsit de proterozoic si inceput de paleozoic) si bineinteles formarea unor intinse depozite de sisturi cristaline, curtite, marmore. Adaugandu-se platformelor kareliene anterioare, noile lanturi muntoase au extins uscatul. Aceste cicluri geologice (orogeneze) se intrepatrund cu oscilatii pe verticala. Vechile scuturi, coborate, sunt acoperite de sedimente (pachete groase de 3-4 km) si se transforma treptat, prin emersie, in intinse sesuri. Ele apar ca trepte mai joase, dominate de inaltimile golase ale lanturilor montane nou create. Acest joc izostatic este insotit de transgresiuni si regresiuni ale apelor,
7

ce se succed, alternand prelucrarile geomorfologice subaeriene ale reliefului emers, cu nivelarile lui prin sedimentare submarina. o In cadrul vastelor arii geosinclinale (Cordilieri, Anzi, Mediterana, SE Australiei, N Pen. Scandinave, V Siberiei) mobilitatea e data de oscilatiile pe verticala inegale, de intruziunile magmatice si de enorme depuneri sedimentare in compartimentele scufundate. Aceste deosebiri de mediu favorizeaza diferentieri litologice (pietrisuri, gresii, nisipuri) ce vor fi metamorfozate in calcare, sisturi, etc. o Diastrofismul caledonic de la sfarsitul paleozoicului inferior (sfarsitul silurianului ) amplifica framantarile din geosinclinale si adauga vechilor platforme noi zone muntoase extinzand si diversificand structura uscatului. o Organismele vii se diversifica. Diversificarea morfologica a scoartei si reliefului are drept urmare diversificarea potentei gravitationale a Terrei prin accelerarea eroziunii si implicit diversificarea compozitiei Oceanului Planetar (cresterea salinitatii). Au crescut practic valentele energetice ale planetei materializate prin eterogenitatea resurselor si a mediilor de viata care au permis germenilor organici ai ciclului protopeisagistic si apoi procariotelor si eucariotelor sa ia forme noi, diferite de la un loc la altul. In apele putin adanci din apropierea tarmurilor, in conditiile oxigenarii atmosferice (continutul de oxigen ajunsese la punctul Pasteur, 1/100 din cantitatea actuala), dupa aparitia eucariotelor (acum aprox. 1 mld ani), devin sediul unei adevarate explozii biologice. Pe fundurile maloase ale apei apar trilobitii (Pz inf.) cu corpul aparat de scuturi dure, iar in silurian apar nautoloizii (care decimeaza trilobitii), molustele cefalopode (cu talie de 2-4 m), raci din grupa euripteridelor, brahiopode, viermi, etc. Primele animale vertebrate sunt graptolitii care vor disparea destrul de repede, apoi primii pesti. Abundenta calciului din apele oceanice permite acestor organisme marine sa se imbrace in felurite carapace ca singura forma de aparare fata de agresiunea biologica si a mediului. o Pe uscat (mai exact in mlastini si pe ternuri umede) apar primele plante in conditiile unui peisaj primitiv, alaturi de algele albastre-verzi, bacterii si ciuperci. Este vorba despre muschi, psilofite (precursoare ale ferigilor). Astfel oxigenul liber este in atmosfera si apare si odata cu el apare si individualizarea stratului de ozon protector impotriva razelor ultraviolete. o invelisul geografic prinde viata, dar e departe de a fi ajuns la complexitatea ce ii asigura complexitate. Peisajul e primitiv inca, dominat de ceturile eruptiilor vulcanice, instabilitatea creata de miscarile tectonice, inexistenta solului, bombardamentul meteoritilor si a radiatiilor solare.

7. Ciclul paleopeisajului - Acum 400 milioane de ani Vechile platforme, extinse prin adaosurile stressului caledonic, continu jocul lor pe vertical. Mare parte dintre ele sunt supuse unei eroziuni continentale, care, n
8

condiiile unui climat arid (cu peisaje deertice) a dus la depunerea unor cuverturi groase de gresii rosii (din estul Asiei pn n vestu Europei). Geosinclinalele constituiau sediul unor depuneri sedimentare grosiere (conglomeratice, argilo-nisipoase) cu intercalatii vulcanice (semn al continurii erupiilor vulcanice). Oscilaiile pe vertical ale diferitelor compartimente ale platformelor, pe fondul unei coborri generalizate, favorizeaz, odat cu carboniferul, transgresiunile marine ce vor acoperi n mare parte, vechile deerturi. Linitea aparent din carboniferul mediu este urmat de o perioad de intens activitate tectonic aparinnd distrofismului hercinic. Resturile actuale ale acestui uria lan muntos, ce se ntindea din Asia i pn n America de Nord, ne permit s reconstituim arealul marelui continent ale emisferei nordice, Laurasia. Prima consecin a acestui diastrofism o constituie extinderea uscatului i reducerea suprfeelor geosinclinalelor la depresiunile alungite, mult mai nguste din zona Uralilor, Mediteranei i vestul Americii de nord i de Sud. Paleozoicul superior (permian) corespunde cu revenirea la linistea tectonic i cu o trecere de la climatul cald i umed al carboniferului la un climat arid, fapt ce favorizeaz depuneri continentale de roci detritice roii, concomitent cu cele de sare, gipsuri sau dolomite din lagunele marginale. Pentru Gondwana care era situat n acele timpuri n apropierea zonei polare sudice, elementul caracteristic l-a constituit prezena ghearilor. Morenele glaciare, striaiile de pe stncile din sudul Australiei, Indiei, Africii, Antarcticii i Americii de Sud pun n eviden arelul glaciaiunii gondwaniene indicnd i unicitatea acestei mari mase continentale. Spre sfritul paleozoicului ghearii se retrag din Gondwana si se trece la un climat temperat, n timp ce mare parte din Laurasia se situa n zon tropical iar Marea Tethis se plasa n zona ecuatorial. n acest ciclu precipitaiile sunt bogate, cenua vulcanic, degajrile de vapori de ap, bioxid de carbon i sulf (rezultate din erupii) determin instalarea unei atmosfere de ser, ceea ce avea s stimuleze evoluia vieii pn la o adevrat explozie. n domeniul oceanic dispar trilobiii, graptoliii, nautiloizii i se dezvolt brahiopodele, molute, cefalopodele (amonii, belemii), petii placodermi, cartilaginoi, selacienii (rechinii), primi peti osoi, dar i primele vertebrate adaptate uscatului. Apar strmoii batracienilor, care, dei legai de mediul acvatic, se ncumetau s caute hran i pe uscat. Vegetaia de uscat (legat nc de mlatini) se dezvolt tot mai mult. Apar pduri luxuriante (30-40 m nlime) compuse din ferigi uriae. n aceste pduri carbonifere triau insecte uriae, amfibieni i primele reptile ce-i depuneau oule pe uscat.
9

Instalarea unui climat mai uscat duce la restrngerea pdurilor de ferigi (care dispar treptat) i la dezvoltarea gimnospermelor (conifere). Lumea faunistic e dominat n continuare de reptile dar apar i specii care marcheaz ramificaia spre tipul mamiferelor (Theriodonata) sau acea ramur ce va sta la baza exploziei saurienilor mezozoici. Componenta biotic este acum o realitate a paleopeisajului geografic. Prima consecin este oxigenarea atmosferei concomitent cu diminuarea coninutului de bioxid de carbon i cu includerea unei noi verigi n lanul circuitului umiditii, evapotranspiraia. Apare i o pojghi subire de sol mai ales n zonele umede. Se declaneaz astfel complexitatea diferitelor circuite ale elemenetelor chimice ce stau la baza funcionalitii peisagistice. Apar astfel noi mecanisme de transformare, stocare i transferare a energiei solare. Terra este pe punctul de a-i contura elaborarea unui sistem energetic propriu, generator al cmpului termic terestru, singurul n msur de a asigura permanena i evoluia vieii. n locul stncilor golae i a peliculei acvatice a peisajului primitiv, o radiaia solar este receptat de un nveli vegetal capabil s o transforme prin fotosintez n energie chimic. o Solul e capabil s stocheze energie caloric pe care s o cedeze noaptea sau n sezoanele mai reci. o Vaporii de ap i bioxidul de carbon din atmosfer ncep s-i ndeplineasc rolul de ecran ce mpiedic pierderea cldurii n spaii nalte. o Ecosistemele sunt slab conturate i apar doar izolat pe anumite areale. o Se acumuleaz cele mai mari depozite de combustibili fosili (carbonifer). Pdurile din aceast perioad secerate apoi de climatul arid permian i acoperite de sedimente care le-au izolat de aer, au favorizat transformarea lor n crbuni. n mediul acvatic (n prezena bacteriilor anaerobe) se formeaz zcminte de iei i gaze.

8. Ciclul neopeisajului triasic jurasic - cretacic Are loc restructurarea funcional a interiorului Pmntului. Pn acum schimbrile de la suprafaa scoarei se produceau ca o consecin a oscilaiilor climatice, erau de cele mai multe ori impuse de hazard, de micri verticale ale scoarei. Terra continua s se rceasc i suferea o permanent contractare. Prin urmare, unele compartimente se contractau (bazinele oceanice) altele se nlau (continentele). A. Wegener teoria derivei continentelor/a tectonicii plcilor (1912). Pe baza fosilelor rspndite pe toat suprafaa uscatului el explic faptul c actualele continente sunt blocuri migrate dintr-un bloc unic Pangaea. Abia dup 50 de ani
10

teoria a primit fundamentrea tiinific i nu explic doar formarea continentelor ci i originea seismelor, a vulcanismului, a prezenei anumitor surse minerale n corelaie cu dinamica litosferei. Astfel litosfera st pe astenosfer i este alctuit dintr-un mozaic de macro i micro-plci. Datorit diferenelor de temperatur n astenosfer apar curenii ascendeni i descendeni (ce stau la baza explicrii dinamicii litosferei cu toate fenomenele asociate). n perioada n care Terra nc nu se rcise suficient, toat materia de sub litosfera incipient era la aceeai temperatur. Treptat se individualizeaz nucleul (dens i fierbinte) i apare o singur celul (ce va rupe Pangaea n dou continente Laurasia i Gondwana) (teoria lui S.K. Runcarn). n timp s-a mrit nucleul, s-a structurat mai bine mantaua i s-a turtit (ntre nucleu i scoar) i s-au multiplicat celulele de convecie care vor duce la multiplicarea rupturilor n scoara litosferic. Deci, declanarea derivei continentelor nu s-a produs la nceputurile Terrei, ci mult mai trziu, odat cu organizarea structurii interne a globului. Deriva continentelor i dinamica scoarei au o oarecare ciclicitate bazat tot pe acumularea de energie i apoi de eliberarea acesteia. Teoria plcilor elucideaz probleme precum: o Pune n eviden existena unui proces de continu renovare a litosferei (ncreire i subducie) o Asigur permanena i funcionalitatea sistemic a geoidului o Extinde ordinea i organizarea la nivelul nucleului teluric o Explic apariia n timp a peisajului, a vieii pe msura structurrii i redrii n circuitul renovator al scoarei (continente, oceane, mri, insule, muni, esuri). o Jurasic dezmembrarea celor dou blocuri n continente: Laurasia i Gondwana o O puternic transgresiune marin

o Cutrile kimmerice o Climat cald i umed o Toate au determinat marea explozie de via jurasic. Pduri de conifere, nveliuri de ferigi (zone mltinoase), n mrile calde triau belemnii i amonii (cu cochilii n spiral), crini, arici de mare, peti osoi. O explozie a reptilelor (n ap, aer i pe uscat). E vorba de dinozauri ierbivori (cu nlimi de 20-30 m) pe uscat, iar n ap ihtiozarii, plesiosaurii etc. dintre strmoii psrilor de azi amintim Pterodactilii i pteranodonii. o Aceast explozie a vieii este privit ca o expresie a disponibilitilor de energie ale inveliului geografic respectiv, concomitent cu marea sa eterogenizare. Prelucrarea subaerian intens a scoarei terestre, extensiunea
11

florei i a faunei au introdus noi verigi de elemente minerale i organice n circuitul de stocare a energiei solare i de aici o dezvoltare a complexitii peisajului geografic. o n Jurasic au loc nlrile kimmerice, oscilaii ale nivelului mrii i o retragere uoar a lor, evenimente ce au favorizat formarea lagunelor salifere, concomitent cu depunerile de masive recifale. o n Cretacic se menine climatul cald i umed, se dezvolt n continuare fauna i flora, apar angiospermele (salcia, plopul, dafinul, smochinul) i mai trziu monocotiledonatele (palmieri, magnolii, etc.). o Calcarele sunt larg rspndite (formate n perioadele calde ale triasicului i jurasicului), denudarea scoarei e puternic i contribuie la o rspndire mare a unor elemente chimice mai rare (bauxita), la diversificarea condiiilor de formare a solurilor i implicit de difereniere a vegetaiei. Spre sfritul perioadei apar pdurile climei temperate (stejar, fag, mesteacn). o Se dezvolt reptilele carnivore, protopsrile capt caracteristici anatomice noi i apar primele mamifere placentare. o Toate aceste transformri apar probabil pe seama a trei evenimente peisagistice majore: Declanarea unui flux orogenic major alpin cu paroxismele austric i laramic Izbucnirea unui nou val de erupii vulcanice (lave grose de 20003000 m n Pod. Dekan sau Africa) Deriva puternic a continentelor i individualizarea bazinelor oceanice

La sfritul Cretacicului nu dispar doar dinozaurii. Problemele au fost mult mai mari. A disparut planctonul din apele oceanelor ceea ce a dus la deranjarea lanturilor trofice, s-a observat o cretere a concentraiei unor substane precum Iridium, crom, arsenic. Ipotezele sunt destul de numeroase: niciuna suficient argumentat: creterea radiaiei prin emanaiile unei supernove aflat n apropierea Terrei, un asteroid (cu diametru de 10 km) care ar fi lovit planeta, impactul cu o comet. Sunt foarte multi cei care nu cred n nici una dintre aceste ipoteze. Dar, fenomenul dispariiei de la sfritul Cretacicului nu e unic n istoria Pmntului. A mai existat un fenomen asemntor n intervalul devonian carbonifer (la sfritul peleopeisajului geografic timpuriu) i la sfritul intervalului permian-triasic (al ciclului paleopeisajului). Aceast ciclicitate pare s se produca odat la aproximativ 130 milioane de ani, corespunztor perioadelor interorogenice importante.
12

9. Ciclul zonrii peisagistice paleogen - neogen

Dac n Jurasic, dup destrmarea Laurasiei i mai ales a Gondwanei dinamica blocurilor continentale era spre poli, n acest ciclu se schimb direcia i uscatul migreaz spre Ecuator. n timpul unui an galactic (180 200 mil ani) viteza micrii de rotaie a Pmntului nregistreaz alternativ o perioad de acceleraie i una de ncetinire. Creterea vitezei de rotaie corespunde perioadelor apogalactice, ceea ce implic i creterea forei centrifuge (prin urmare apare o tendin de aglomerare a masei terestre i deci a blocurilor continentale la Ecuator i apariia de fracturi, rifturi oceanice, vulcanism). Scderea vitezei de rotaie se produce n perioadele perigalactice scderea forei centrifuge i o compresare a maselor terestre spre poli cu cutri, nclecri ale blocurilor i structurilor geologice. Se observ, din studii paleontologice c marile distrofisme ale scoarei (caledonice, hercinice, alpine) corespund perioadelor de accelerri sau ncetiniri ale vitezei de rotaie a Terrei. Continuarea derivei continentelor (blocul african exercit presiune asupra geosinclinalului alpino-himalazan, America de Sud se unete cu cea de Nord, India i Australia se desprind de Antractica), n care blocul laurasiatic era poziionat pe ecuator este confirmat de mrturii geologice. Pe cuprinsul Europei de azi climatul era foarte cald, sedimentele confirmnd prezena palmierilor i a magnoliilor. Circulatia aerului era intens, precipitaiile destul de bogate i apare chiar o zonare peisagistic care e reflectat prin diversitatea speciilor distribuite latitudinal. Aceast zonare era favorizat i de o lips a nclinrii axei terestre fa de Soare i o nclzire cvasiuniform a Terrei coroborat cu absena zonei polare. Alunecarea continentelor spre Ecuator, la nceputul teriarului, nu a fcut dect s adune uscatul n zonele mai calde. i aceasta concomitent cu vulcanismul intens care, prin emanaiile de vapori de ap i bioxid de carbon a accentuat calitatea de ecran a atmosferei i de aici apariia unui climat de ser, cald i umed. Concomitent cu ridicrile alpine i laramice ce au afectat cordiliera american i geosinclinalul alpino-himalayan au loc trangresiuni puternice n Europa de Est, Africa, Arabia (multe din ele devenite uscaturi n timpul paleopeisajului). Are loc o diversificare a speciilor apar numuliii, lamelibranhiate, gasteropode, crustacee, echinide (n ape), iar pe uscat are loc o evoluie rapid a mamiferelor ierbivore (antilope, cmile rinoceri) i carnivore (lei, hiene, tapiri). Sfritul paleogenului este marcat i de apariia primatelor (maimue de tipul lemuroidelor i antropoidelor). n neogen micrile plcilor continentale devin lente i ncep finisri locale. Laurasia permite formarea breei care va determina apariia Oceanului Atlantic, placile african i indian imping geosinclinalul alpino-himalayan, peninsula Arabic se desprinde de Africa i si unete cu Asia, resturile Mrii Tethis, trec printr-o faz intermediar Marea Sarmatic-, i apoi spre ceea ce se vede i azi (Marea Neagr, Caspic, Aral).
13

Clima se difereniaz zonal i impune i o zonalitate pedologic i biogeografic. Se intr ntr-o faz de sortare zonal. Mamiferele ajung la apogeu (dei apruser cu mai bine de 200 de milioane de ani n urm) i chiar fac drumul invers al istoriei evoluiei (foca, morsa, delfinul se adapteaz de la uscat la mediul marin). Noile dimensiuni funcionale ale peisajului: o Se pot reconstitui mai uor pentru c exist numeroase mrturii (datorit timpului recent n care s-au succedat) o Dac pn acum existau doar oaze apte de via n imense goluri de tip lunar (A. Rou), acum asistam la o zonare peisagistic extrem de bine conturat. Un argument pentru prezena oazelor este identificarea fosilelor pe arii restrnse. Circuitele de substan i de energie erau punctuale nu globale. o Se modific schimburile dintre sol-aer sau ap-sol-aer i astfel organismele se adapteaz mult mai bine noilor condiii de hran si vor avea acces treptat, la substane mult mai complexe. Aceasta le va permite nu doar completarea necesitilor biologice cu o gam mai larg de elemente chimice, dar i o diversificare a lor pe baza unor mutaii, ce va crea posibiliti pentru o mobilizare mai mare, de depire a granielor vechilor oaze. o Astfel de condiii stimuleaz amplificarea i perfecionarea anatomiei i fiziologiei organismelor de uscat care devin mai evoluate dect cele acvatice. o Ciclul zonrii peisagistice are meritul de a fi creat condiiile pentru umplerea spaiului geografic, conturnd schema zonelor biogeografice continue azi.

10. Ciclul peisajului geografic actual villafrachian (- 2 mil ani) Maturizarea nencetat a geosistemului terestru prin structurri, restructurri (n nveliul litosferic i atmosferic) au avut drept rezultat perfecionarea nveliului geografic. Are loc o rcire puternic a climei. Terra intr n era glaciaiunilor care au durat aproximativ 1,5 mil. ani. Gheurile stpnesc regiunile de latitudine mare i marile nlimi. Vegetaia i fauna migreaz spre latitudini mici (ecuator). Stressurile glaciare nu erau primele n istoria Terrei dar acestea ne-au lsat mai multe urme. Pentru America de Nord se admite existena a cel puin 4 faze glaciare (Nebraska, Kansas, Illinois, Wisconsin), pentru Europa 4 sau 5 (Gnz, Mindel, Riss i Wurm, precedate dup unii autori i de o faz numit Donau), pentru teritoriul Poloniei trei (kracovia, Varovian I i II), iar pentru teritoriul Rusiei trei (Oka,
14

Nipru i Valdai). Analize detaliate au demonstrat c aproape fiecare glaciaiune a avut o serie de faze (fiecare dintre ele desfurndu-se n 100 000 ani), iar interglaciarele care le separ au tinut 10 000 ani. Ultima glaciaiune s-a ncheiat acum 10 000 ani (debutul Holocenului) Cauze posibile/probabile/sigure/simultane ale glaciaiunilor: o Precesia echinoxurilor deplaseaz sezoanele n timpul orbitei terestre ca urmare a unei abateri a Terrei de la orbita sa stabil mai ales la periheliu (distana apropiat de Soare) care se produce la 22.000 26.000 ani o Modificarea unghiului axei de rotaie (azi aflat la 63) a globului cu orbita sa variaz ntr-un ciclu ce dureaz 40 42 000 ani o Aceste dou fenomene l-au determinat pe Milanovi i apoi pe Berger s afirme faptul c au existat fluctuaii ale cantitii de radiaie solar pe care a primit-o Terra i de aici apariia perioadelor de stress glaciar. o Wollin un rol n formarea ghearilor trebuie s-l fi avut erupiile vulcanice care, prin cenua vulcanic, odat ajuns n atmosfer, plutete ani de zile, interceptnd i diminund radiaia solar. o Ce este sigur, instalarea glaciaiunilor a gsit o cantitate mare de vapori n atmosfer care s-au transformat n precipitaii solide (cantiti imense) i apoi n ghea. Fronturile de aer polar erau permanent mpinse spre Ecuator. o o alt cauza potenial este prezena marilor nlimi muntoase. n afara calotelor glaciare, marile lanuri montane au funcionat ca nite nuclee dezvoltate tentacular. Rspunsul Terrei la presiunea glaciar: o calota glaciar cobora pn la 48 lat. N n Europa i pn la 37 lat. N n America e Nod o la acestea se adugau ghearii montani. o Climatul era rece o Specii vegetale i animale s-au retras spre sud i s-au adaptat la noile condiii rezultnd astfel diversificarea mai mare a speciilor i la o lrgire a posibilitilor acestora de a ptrunde i n peisaje mai puin favorabile. o Retragerile i avansrile spre latitudini mai mari au impus adaptri i diversificri prin adaptare a acestora (specii floristice i faunistice). o Depozite morenaice care vor fi surs de praf atmosferic i apoi de depozite de loess. Reamintim: Prima desprindere a Terrei desprinderea de evoluia lunar
15

A doua desprindere apariia vieii A treia desprindere calea spre lumea de azi care a fost puternic influenat de glaciaiunile cuaternare. Omul se adapteaz acestor condiii. Ramapithecus a avut nevoie de 7-8 milioane de ani pentru a se apropia de ceea ce avea s fie Australopithecus , iar acestuia i-a trebuit mai mult de 1 milion de ani pentru a cra condiiile desprinderii ramurii Homo habilis. Apoi, dup un alt milion de ani dintr-o ramur a sa a aprut Homo erectus, iar n timpul paleocenului mediu vorbim de Homo sapiens neanderthalensiss (paleantropul). Acesta - sau o ramura a sa - va face trecerea n timpul Wurm-ului la Homo sapiens sapiens. Omul sttea n imediata apropiere a gheii dezvoltndu-i abilitile de adaptare la mediu (chiar ostil). Numeroase specii faunistice capt caliti biologice neobinuite: Psrile simplu orientrii care permite migraiile sezoniere Hibernare Construcia galeriilor subterane pentru a se apra de rigorile climei prevederea seismelor, furtunilor, erupiilor vulcanice (care s-a pstrat pn azi). n ceea ce privete flora: Speciile ies dintr-o oarecare stereotipie Capt mijloace variate de nmulire Posibiliti de ncruciare natural duce la o elasticitate mai mare a ecosistemelor (naintri i retrageri rapide funciile de mediile de via) Daca nainte (n ciclurile mai vechi) fiecare prag era trecut dup o pregtire temeinic, acum uimete rapiditatea n adaptare a speciilor. A fost stimulat selecia natural.

Experimentele de laborator au demonstrat c unele organisme supuse unor fluxuri intense de raze Rntgen, gama i ultraviolete sufer modificri genetice. E sigur c n timpul glaciaiunilor au existat i cauze cosmice (o cretere a radiaiei cosmice, solare, etc.) si ele au ajutat organismele (cel puin unele dintre ele) s se adapteze. Fiecare stres sau autostres (la nivelul organismelor vii) au imprimat noi structuri peisajelor geografice care la rndul lor au declanat totodat i fenomenul de diversificare a organismelor, stimulnd mutaii genetice i adaptrile difereniate. 11. Ciclul peisajului geografic actual (tehnogen) reprezint perioada de redimensionare a oceanelor i continentelor, un prim pas spre complexitatea unitar a peisajului. Enorma cantitate de ap eliberat de scuturile glaciare topite, ridicnd nivelul apelor marine cu circa 100 m. Strmtorile i canalele formate devin canale de legtur ale Oceanului Planetar.

16

Se individualizeaz bazinul Mrii Mediterane (prin asigurarea legturii peste Gibraltar ci Oceanul Atlantic), se asigur legtura prin Bosfor i Dardanele cu Marea Neagr (care i ntrerupe legtura cu M. Caspic) ncepe formarea Deltei Dunrii Se formeaz terasele fluviale i de abraziune marin Uscatul este modelat puternic (piemonturi, cmpii) Se definitiveaz marile circuite ale materiei (circuitul apei n natur)

Complementaritatea este elementul esenial al diversitii peisagistice Individualizarea geosferelor i a diversitii orizontale (geopeisajelor) s-au constituit n mecanisme de receptare, transformare, stocare i utilizare a energiei. Aceste permanente fluxuri au dat funcionalitate geosistemelor genernd mijloace de autoreglare i autostabilitate sau chiar autodezvoltare. Legturile sunt ntotdeauna pe vertical i pe orizontal n egal msur.

Zonalitatea latitudinal i altitudinal sunt dimensiuni geografice ale diversitii peisagistice. Receptarea, stocarea inegal i nu n ultim instan, potenialul difereniat de transformare a radiaiei solare n radiaie caloric, se constituie n izvoare materiale ale conturrii zonelor i etajelor geografice. Poziia geografic a unui loc ne d informaii despre valoarea sa energetic (se afl n zona ecuatorial sau temperat, sau n etajul forestier montan, sau n cel alpin). Pn la urm, vorbind despre un loc vorbim despre energia sa (cea venit de la Soare i cea transformat). Complicaiile n zonalitate i etajare sunt date de cel de-al doilea principiu al termodinamicii: cldura se deplaseaz de la corpurile mai calde spre cele mai reci . Exist o multime de rspunsuri n natur: Deplasarea curentului golfului (cald) pe coastele Europei Estice i nordice Curenii musonici ce ptrund pn n Himalaya Brizele marine Brizele de vale sau de versant

Toate aceste fenomene prezint feed-back fenomene compensatorii care se opun omogenizrii unui proces sau fenomen. Si toate acestea multiplic varietatea schimburilor i funcionalitilor geosistemului terestru. Prefigurarea stresului tehnogen. Dac n ciclul peisajului preactual oamenii confecionau unelte primitive de vnat i aprat, odat cu sfritul glaciaiunii (finalul paleoliticului) aria preocuprilor sale se diversific. Omul i caut adpost n peteri (condiiile climatice nefiind foarte blnde), folosete lemnul pentru nclzit, haine mai clduroase, face provizii alimentare, i diversific hrana (seminte, fructe, rdcini, muguri). Experiena l nva c seminele pot fi folosite pentru culturi care sa-i asigure rezerve de hran pentru anotimpurile nefavorabile.
17

ncep primele defriri n neolitic (- 7000 ani) cultivarea cerealelor i cretrea animalelor este deja o practic Se practic nomadismul pastoral (mai ales n regiunile cu potenial redus pentru cultuir datorit secetelor) apar primele forme de eroziune Practicarea agriculturii are o influen crescnd asupra intelectului uman i asupra ncadrrii sale sociale (diversificarea uneltelor, apariia scrii sociale). Agricultura determin sedentarizarea i primele forme de presiune antropic asupra mediului. Extinderea suprafeelor agricole determin creterea acestei presiuni. Creterea cantitii de produse agricole duce la apariia stocurilor i de aici a schimburilor de mrfuri. Urmeaz revoluiile industrial i tehnologic.

18