Jocul didactic - o modalitate de nvare pentru copii cu CES, nv. Olaru Mioara, c. cu cls. I-VIII Nr.

1, Gura Vii, jud. Bacu

Orice cadru didactic pasionat ncearc s rspund la multiplele ntrebri ivite n activitatea zilnic la catedr. De ce nu progreseaz toi elevii n acelai fel? Cum poate s-i structureze demersul didactic pentru ca toi elevii s neleag? Cum poate s-i ajute pe cei care asimileaz mai greu. Un prim rspuns ar fi c trebuie s accepte existena diversitii dintr-o clas. Este cunoscut faptul c fiecare elev are propriile sale capaciti intelectuale, diferite de cele ale altor colegi, c fiecare are stilul su propriu de a nva i fiecare are nevoile sale n privina asimilrii de informaii. Pentru cadrul didactic, unul dintre cele mai importante aspecte ar fi nevoia sa de adaptare la necesitile copiilor, oricare ar fi acele necesiti i oricare ar fi copiii, fie c sunt copii cu CES, fie c pur i simplu sunt copii cu un ritm mai lent de nvare. Cel mai important aspect avut n vedere ar fi ca predarea n cadrul diversitii s implice predarea pentru fiecare individ n parte. Este necesar s inem cont de interesele fiecrui elev, de experienele i elurile lui. Respectarea acestei necesiti reprezint un pas important n educaia elevilor i integrarea lor n societate, dup terminarea studiilor. Mai mult, putem spune c diferenele dintre indivizi sunt mult mai pregnante dect cele dintre grupuri. Din acest punct de vedere, poate una dintre cele mai mari provocri creia trebuie s-i fac fa un cadru didactic este adaptarea stilului de predare astfel nct s corespund necesitilor fiecrui elev n parte. Predarea la elevii cu nevoi speciale solicit aceleai strategii i practici ca i predarea la orice alt tip de clas. Cu alte cuvinte, o bun metod de predare n general va fi o bun metod de predare i pentru elevii cu nevoi speciale. Toi elevii au dreptul s atepte de la nvmnt cele mai bune i eficiente metode, iar elevii cu CES nu trebuie s fie exceptai. Pentru acetia din urm, elaborm P.I.P. Planurile de Intervenie Personalizate se elaboreaz conform cerinelor educative speciale ale elevilor. Se bazeaz pe o strategie de nvare n pai mici cu obiectivele ct mai precise, msurabile, realiste, temporal delimitate i aprobate de printe, coal i elev. Pentru transmiterea cunotinelor am utilizat multe modaliti, cea mai convenabil fiind jocul. S-a dovedit o metod eficient i antrenant. Micarea, ntrecerea, surpriza, regulile, sarcinile jocului le-au creat stri emoionale, le-au ntreinut interesul pe tot parcursul activitii. Am aplicat aceast modalitate la majoritatea obiectelor de nvmnt.

La Abecedar, pentru nvarea literelor alfabetului, jocurile didactice i-au ajutat att la fixare, ct i la etalarea cunotinelor dobndite etap cu etap. Notez cteva nume de jocuri didactice utilizate: La magazinul de litere, ,,Trenul literelor, ,,Trenul silabelor, ,,Jocul silabelor duble, Ce lipsete. m primul joc, La magazinul de litere, i-am pus pe copii n situaia de a cumpra litere i a forma cuvinte. Fiecare elev poate efectua cumprturi pentru dou cuvinte, n funcie de jetoanele primite. Vnztorul, ,,elevul expert n litere, reine pe cele care nu se potrivesc. ncurajeaz o alt cutare. Elevul cumprtor se corecteaz i alege alte litere, cele potrivite. Este felicitat i invitat s mai vin ,,la cumprturi . Compune apoi pe banca lui cuvntul dat orientndu-se dup jetonul pe care l are. Este ncurajat cu aplauze. La Matematic, jucndu-se cu cifrele, copilul cu CES a participat vioi la cerine nsuindu-i corect att numeraia, ct i cunoaterea cifrelor n concentrul 05. Exemple de jocuri didactice folosite: Unete cifrele i spune ce obii!, Calculm i colorm!, Cel mai bun matematician, Tristua fermecat, Spune-mi ce-ai greit?, Ghici, ghici!, Stop!, Numr i deseneaz, Ci porumbei?. Detaliem jocul Stop!. Sarcina didactic: s recunoasc cifrele n limitele 05; Desfurarea jocului: nvtorul are mai multe jetoane cu cifre. Ele sunt date din mn n mn. Cnd nvtorul spune stop, elevul care deine jetonul trebuie s recunoasc cifra artnd clasei cartonaul. Copiii aprob sau nu rspunsul. La Consiliere i orientare, prin joc am urmrit integrarea copiilor n colectiv. Exemplificm cu jocul Plicul cu fapte bune. Ca obiective am urmrit: valorizarea faptelor prosociale, creterea ncrederii n sine, evidenierea calitilor personale. Desfurarea jocului: elevii sunt ndemnai s se gndeasc la o fapt bun pe care au fcut-o n ultima vreme. Li se cere: s o prezinte oral, s realizeze un desen, n care vor schia fapta bun pe care au povestit-o. Dup efectuarea sarcinilor de lucru, fiecare elev va primi cte un plic personalizat. Li se va indica s reprezinte grafic orice fapt bun, ce va fi svrit ntr-un interval de timp n afara orelor de clas. Va fi precizat data evalurii activitii. La clasele a IIIaa IV-a le voi cere ca desenele s fie nsoite de scurte compuneri. Cunoaterea mediului, ca obiect, place copiilor. Pentru asimilarea, fixarea i verificarea cunotinelor, am folosit metode tradiionale i moderne, atractive. Cele mai captivante, pentru elevi, au fost tot jocurile didactice. n cadrul leciei Anotimpurile am folosit jocul didactic Cnd se ntmpl? pe care l detaliez. Sarcina didactic: s recunoasc fenomenele naturii prezentate pe jetonul cu imagini, s motiveze aciunea i s alctuiasc ghicitori. Desfurarea jocului: elevii sunt mprii n patru grupe, fiecare avnd un cpitan care va fi schimbat dac nu i ajut colegii de echip. Copiii din fiecare grup vor extrage din coule pe rnd cte un jeton, pe care l vor aeza la unul din cele patru panouri care au imaginea celor patru

anotimpuri, motivnd aciunea. Ctig echipa care a aezat corect jetoanele, a dat cele mai frumoase rspunsuri i a compus ghicitori. Ca recompens, copiii au fost notai cu calificative i au primit ecusoane. Folosind jocurile i exerciiile am urmrit captarea ateniei, exersarea memoriei, buna relaionare, exprimarea liber a sentimentelor cu o mimic i gestic adecvate, cunoaterea, autocunoaterea, corectarea ieirilor negative i observarea percepiei sociale a copiilor. Aceast form de activitate dezvolt capacitile de comunicare i de colaborare, spiritul de iniiativ i de emulaie. Fiecrui membru al grupei i se ofer posibilitatea de a-i expune liber prerea, ctignd astfel ncrederea n sine, devenind util grupului. Elevul cu CES i formeaz anumite deprinderi de comportament, se formeaz pentru via. Colectivul de elevi se sudeaz, prind contur unele sentimente pozitive: respect, ajutorare, sacrificiu, druire, mplinire. Astfel, elevii cu deficiene, nva s accepte prerile colegilor, s contribuie personal la succesul grupului, s se bucure de reuita grupei, s depeasc dificultile ntlnite, s-i asume responsabilitatea, s se integreze colectivului de elevi din care face parte. nvtor Olaru Mioara coala cu clasele I-VIII Nr. 1 Gura Vii, judeul Bacu

Integrarea copiilor cu CES (Cerine Educaionale Speciale)

Problematica educaiei copiilor cu CES a devenit n ultimii ani o preocupare aparte n rndul specialitilor. Apariia conceptelor de educaie integrat i coal incluziv a determinat modificri fundamentale n percepia actului educativ. Analiznd particularitile specifice procesului de nvare a copiilor cu diferite tipuri de deficien, se ajunge la concluzia c una dintre calitile eseniale ale curriculum-ului colar vizeaz un grad ct mai mare de flexibilitate, astfel nct s permit fiecrui copil s avanseze n ritmul su i s fie tratat n funcie de capacitile sale de nvare. Pentru aceasta este nevoie ca formularea obiectivelor, stabilirea coninuturilor instruirii, modalitile de transmitere a informaiilor n clas i evaluarea elevilor s se fac difereniat. Elaborarea unui curriculum flexibil i uor de adaptat cerinelor educaionale ale fiecrui elev are la baz mai multe argumente: - respectarea dreptului fiecrui copil la instrucie i educaie pe msura potenialului i capacitilor sale; - formarea la copilul deficient a unui registru comportamental adecvat care s permit adaptarea i integrarea sa social printro experien comun de nvare alturi de copiii normali; - asigurarea legturii cu faptele reale de via i familiarizarea cu o serie de obinuine privind activitile de utilitate practic i de timp liber;

- dezvoltarea capacitilor necesare pentru rezolvarea independent ( n limitele permise de gradul deficienei) a problemelor de via, autocontrol n situaii dificile i practicarea unor metode i tehnici de munc intelectual care s asigure eficien n adaptarea i integrarea colar i social. n scopul eficientizrii procesului de nvare pentru elevii cu CES sunt invocate cteva repere fundamentale: - nvarea interactiv care presupune folosirea unor strategii de nvare focalizate pe cooperarea, colaborarea i comunicarea ntre elevi la activitile didactice, precum i pe interaciunea dintre cadre didactice i elevi; - elaborarea n comun a obiectivelor nvrii (educator elev) deoarece fiecare participant la actul nvrii are ideile, experienele i interesele personale de care trebuie s se in seama n proiectarea activitilor didactice; - demonstraia, aplicaia i feedbeckul orice proces de nvare (mai ales n cazul elevilor cu CES) este mai eficient i mai uor de neles dac informaiile prezentate sunt demonstrate i aplicate n situaii reale de via, existnd i un feedbeck continuu de-a lungul ntregului proces; - modalitile de sprijin n actul nvrii elevii cu CES au nevoie n anumite momente de un sprijin activ de nvare att n timpul activitilor desfurate n clas, ct i la activitile din afara clasei, prin dezvoltarea unui parteneriat educaional cu anumite categorii de specialiti, cu familiile elevilor.

Metodele i procedeele de predare-nvare trebuie s fie selectate n raport cu scopul i obiectivele activitii didactice, coninutul leciei i particularitile elevilor (vrsta, nivelul dezvoltrii psihice, tipul i gradul deficienelor/ tulburrilor, tipul de percepie al elevilor analitic sau sintetic) , stilul de lucru al educatorului. n activitile didactice destinate elevilor cu CES se pot folosi metodele expozitive, (povestirea, expunerea, explicaia, descrierea) dar trebuie respectate anumite cerine: - s se foloseasc un limbaj adecvat, corespunztor nivelului comunicrii verbale; - prezentarea s fie clar, precis, concis; - ideile s fie sistematizate; - s se recurg la procedee i materiale intuitive; - s se antreneze elevii prin ntrebri de control pentru a verifica nivelul nelegerii coninuturilor de ctre acetia i pentru a interveni cu noi explicaii atunci cnd se impune acest lucru. Pentru elevii cu deficiene mintale utilizarea povestirii ca metod didactic trebuie s fie nsoit de suporturi ilustrativ - sugestive sau imagini filmate, deoarece se capteaz mai uor atenia i este facilitat implicarea afectiv-motivaional a elevilor n secvenele leciei.

Metodele de simulare (jocul didactic, dramatizare ) pot fi aplicate cu succes att n ceea ce privete coninutul unor discipline ct i n formarea i dezvoltarea comunicrii la elevii cu deficiene mintale i senzoriale. Implicarea lor ct mai direct n situaii de via simulate, trezesc motivaia i participarea activ, emoional a elevilor, constituind i un mijloc de socializare i interrelaionare cu cei din jur. Metoda demonstraiei ajut elevii cu dizabiliti s neleag elementele de baz ale unui fenomen sau proces. Alturi de metoda demonstraiei, exerciiul constituie o metod cu o larg aplicabilitate n educaia special, mai ales n activitile de consolidare a cunotinelor i de antrenare a deprinderilor. n activitatea educativ a copiilor cu cerine educative speciale se poate folosi cu maxim eficien nvarea prin cooperare. Leciile bazate pe nvarea prin cooperare permit evaluarea frecvent a performanei fiecrui elev care trebuie s ofere un rspuns n nume personal sau n numele grupului, elevii se ajut unii pe alii, ncurajndu-se i mprtindu-i ideile, explic celorlali, discut ceea ce tiu, se nva unii pe alii, realizeaz c au nevoie unii de alii pentru a duce la bun sfrit o sarcin a grupului.

Educaia integrat i va permite copilului cu CES s triasc alturi de ceilali copii, s desfoare activiti comune, dobndind abiliti, indispensabile pentru o via ct mai apropiat de cea a valizilor, pentru o adecvat inserie social. Cu certitudine, elevii cu dificulti de nvare au nevoie de ajutor n vederea adaptrii, integrrii i devenirii lor ca i ceilali elevi cu succese i insuccese, cu realizri i ratri dar i cu rezultate ncurajatoare.

Strategii, metode, tehnici i activiti de nvare utilizate n activitatea didactic

Trimis de dobre.gica la 4 August, 2012 - 18:39 Forumuri: omsocietate

Reflectai asupra urmtorului aspect: Nu exist strategii perfecte, exist doar strategii adecvate sau nu demersului didactic la un moment dat, cu anumii elevi.

Autentificare pentru a posta comentarii

Strategia didactica este un Link permanent Trimis de mazilu.aurelia-... la 6 August, 2012 - 11:43

Strategia didactica este un sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si alte resurse educationale care vizeaza atingerea unor obiective. Orice strategie didactic este rezultatul interaciunii mai multor procedee, este o succesiune de operaii, urmrind multiple obiective didactice. De acea alegerea unei strategii se face n funcie de anumite criterii: coninutul informaional, particularitile de vrst i individuale, situaia concret etc. Strategia didactic este si o manifestare i expresie a personalitii cadrului didactic, oglindind

tehnica de lucru i concepia celui care o utilizeaz. Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare i nvare (informative i activ-participative, de studiu individual, de verificare si evaluare). Strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia didactica. Metoda vizeaza o activitate de predare-nvatare-evaluare. Strategia vizeaza procesul de instruire n ansamblu si nu o secventa de instruire.

Autentificare pentru a posta comentarii

Exista numerosi factori de Link permanent Trimis de ciotec.stefan la 6 August, 2012 - 12:10

Exista numerosi factori de care depinde organizarea strategiilor didactice. Factorii ce concura la proiectarea si aplicarea strategiilor didactice sunt urmatorii: a) Variabile care tin de profesor. - stilul didactic, care este o rezultanta a mpletirii conceptiei pedagogice personale cu cea a culturii si societatii contemporane si cu factorii de personalitate ai profesorului. b) Variabile care tin de colectivul de elevi: - particularitatile clasei, sintalitatea grupului, nevoile, cerintele dorintele si posibilitatile si experientele cognitive, sociale si afectiv-l emotionale ale elevilor; - marimea colectivului, gradul de omogenitate, posibilitatile de grupare ori de lucru frontal sau individual; - gradul de motivare al elevilor si pregatirea pentru a lucra n grup, n perechi, colectiv sau individual; - aptitudinile si nivelul de pregatire pentru un anumit domeniu. c) Variabile care tin de curriculum: -finalitatile macrostructurale si microstructurale urmarite, gradul de accesibilitate si modalitatile de verificare a ndeplinirii acestora; - natura obiectivelor si continutului pe care trebuie sa-1 nvete elevii relatia cu achizitile curente ale acestora, gradul de adaptabilitate, utilitatea si importanta acestuia pentru activitatea si viata elevilor; - experientele de nvatare propuse elevilor, gradul de problematizare si nivelul de interactivitate solicitat. d) Variabile care tin de organizarea scolara: - timpul scolar avut la dispozitie n raport cu timpul solicitat de o anumita strategie didactica; - spatiul scolar avut la dispozitie n raport cu timpul solicitat de o anumita strategie didactica; - resurse materiale (dotari, aparatura, echipamente disponibile etc.) folosite n spatiul si timpul disponibil.

Autentificare pentru a posta comentarii

Fiecare profesor doreste sa Link permanent Trimis de chiriac.sorin florin la 6 August, 2012 - 12:15

Fiecare profesor doreste sa utilizeze cea mai buna strategie. Um nu se poate vobi despre existenta unei strategii universal valabile, care sa asigure succesul demersului didactic, profesorul cauta de fapt strategia adecvata clasei, disciplinei, lectiei, momentului etc. Criteriile de apreciere a

eficacitatii si eficientei unei strategii didactice sunt urmatoare: - gradul de placere n nvatare pe care-l confera strategia didactica elevilor; - eficienta nvatarii, nivelul de nsusire al cunostintelor, priceperilor si deprinderilor si de atingere a obiectivelor propuse; - eficienta n formarea si dezvoltarea abilitatilor de a folosi ceea ce au nvatat n practica, n viata; - raportul dintre necesarul de timp solicitat de strategia didactica aleasa si timpul disponibil; - relatia de compatibilitate dintre metodele, tehnicile, mijloacele didactice si formele de organizare a activitatii, ca parti componente ale strategiei didactice.

Autentificare pentru a posta comentarii

Conform lui N.L. Gage exista Link permanent Trimis de funaru.georgeta la 6 August, 2012 - 12:22

Conform lui N.L. Gage exista sapte cai de maximalizare a eficientei proceselor de predarenvatare-evaluare: 1. Profesorul ar trebui sa aiba un sistem de reguli care sa permita elevilor sa constientizeze si sa adere la propriile nevoi si actiuni. 2. Profesorul ar trebui sa monitorizeze munca elevilor, comunicnd cu fiecare n parte, fiind atent la evolutia fiecaruia. 3. Cnd elevii lucreaza independent, profesorul trebuie sa se asigure ca sarcina de lucru este interesanta, motivanta si pe masura posibilitatilor elevului. 4. profesorul trebuie sa se abtina sa dea directive. 5. Profesorul trebuie sa creeze ocazii egale de a raspunde sarcinilor de nvatare si de rezolvare de probleme. 6. Tratarea diferentiata si acordarea ajutorului mai ales elevilor care ntmpina dificultati. 7. Profesorul trebuie sa asigure un feed-back rapid si eficient.

Autentificare pentru a posta comentarii

O cerinta primordiala n Link permanent Trimis de gheorghe.alina ... la 6 August, 2012 - 12:29

O cerinta primordiala n educatia postmodernista o constituie metodologia diversificata, mbinarea dintre activitatile de cooperare, de nvatare n grup, cu activitatile de munca independenta. Strategiile didactice interactive ca strategii de grup, presupun munca n colaborare a elevilor organizati pe microgrupuri sau echipe de lucru n vederea atingerii unor obiective preconizate. Se bazeaza pe sprijinul reciproc, stimuleaza participarile individuale. Solicita efort de adaptare la normele de grup, toleranta fata de opiniile, parerile colegilor, dezvoltnd capacitatile autoevaluative. Sunt strategii de interactiune activa ntre participantii la activitate (elev-elev, elev- profesor). Metodele interactive constituie opiunea celor care doresc sa realizeze lectii atractive, lectii in care elevii sa fie cu adevarat activi. Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre mintile participantilor, dintre personalitatile lor, ducnd la o nvatare mai activa si cu rezultate evidente

Aceste metode interactive de grup se pot clasifica dupa functia lor didactica, n metode de predare-nvatare interactiva - metoda predarii/nvatarii reciproce (Reciprocal teaching Palinscar); metoda Jigsaw (Mozaicul); citirea cuprinzatoare; cascada (Cascade); metoda nvatarii pe grupe mici STAD (Student Teams Achievement Division); metoda turnirurilor ntre echipe TGT (Teams/Games/Tournaments); metoda schimbarii perechii (Share-Pair Circles); metoda piramidei; nvatarea dramatizata. Metodele de fixare si sistematizare a cunostintelor si de verificare cuprind harta cognitiva sau harta conceptuala (Cognitive map, Conceptual map), matricele, lanturile cognitive, fishbone maps (scheletul de peste), diagrama cauzelor si a efectului, pnza de paianjan ( Spider map Webs), tehnica florii de nufar (Lotus Blossom Technique), metoda R.A.I. , cartonasele luminoase. Cele mai cunoscute si mai folosite metode sunt cele de rezolvare de probleme prin stimularea creativitatii brainstorming; starbursting (Explozia stelara); metoda Palariilor gnditoare (Thinking hats Edward de Bono); caruselul; multi-voting; masa rotunda; interviul de grup; studiul de caz; incidentul critic; Phillips 6/6; tehnica 6/3/5; controversa creativa; fishbowl (tehnica acvariului); tehnica focus grup; patru colturi (Four corners); metoda Frisco; sinectica; buzz-groups; metoda Delphi. Toate acestea, i multe altele de acest fel, pot fi utilizate cu succes atunci cand profesorul lucreaza cu elevi performanti si atunci cand are la dispozitie 2-3 ore pe saptamana pentru respectiva disciplina.

Autentificare pentru a posta comentarii

Cercetarile din domeniul Link permanent Trimis de gradinaru.iulian la 6 August, 2012 - 12:40

Cercetarile din domeniul predarii realizate dupa 1970 sunt centrate pe activitatea concreta, in clasa a profesorilor si elevilor, pe reprezentarile cadrelor didactice in raport cu subiectele predate si influenta acestor reprezentari asupra puterii de intelegere, de prelucrare a informatiei de catre elevi. Multe dintre aceste studii sunt focalizate pe predarea interactiva, in care elevul joaca un rol foarte important, activ. O mare importanta o prezinta cunoasterea modelelor de predare, de instruire, care se dovedesc a fi instrumente eficiente in selectarea continuturilor, a materialelor, configurarea predarii, a activitatilor de invatare, de formare apersonalitatii elevilor. Exista modele centrate pe procesarea informatiei: invatarea de concepte, gandire investigativa, memorizare etc., modele centrate pe persoana, pe angajarea tuturor elevilor dintr-o clasa, pe crearea unui climat favorabil invatarii, modele centrate pe dimensiunea sociala, pe dezvoltarea competentelor interpersonale, pe activitati de grup, modele comportamentale, bazate pe invatarea deplina, prin simulare, prin afirmare, prin valorificarea tipurilor de comunicare. Cunoasterea acestor modele imprima baza stiintifica demersului didactic, confera mobilitate, inventivitate pedagogica. Fiecare prezinta avantaje si limite. Solutia cea mai indicata o constituie combinarea mai multor variante, cu selectarea si structurarea elementelor fiecarui model in functie de conditii, de specificul situatiei educationale.

Autentificare pentru a posta comentarii

Strategiile didactice ocupa Link permanent Trimis de stochitoiu.jean... la 6 August, 2012 - 12:45

Strategiile didactice ocupa un loc central n cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si organizarea lectiei se realizeaza n functie de decizia strategica a profesorului, care este conceputa ca un scenariu didactic complex, n care sunt implicati actorii predarii - nvatarii, conditiile realizarii, obiectivele si metodele vizate. Strategiile didactice prefigureaza traseul metodic cel mai potrivit si mai eficient pentru abordarea unei situatii concretede predare si nvatare (astfel se pot preveni erorile, riscurile si evenimentele nedorite din activitatea didactica). Componentele strategiei didactice sunt sistemul formelor de organizare si desfasurare a activitatii educationale, sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor si procedeelor didactice, sistemul mijloacelor de nvatamnt, sistemul obiectivelor operationale. Strategia didactic se caracterizeaz prin aceea c: implica pe cel care nvata n situatii specifice de nvatare; rationalizeaza si aduce continutul instruirii la nivelul/dupa particularitatile psihoindividuale ; creeaza premise pentru manifestarea optima a interactiunilor dintre celelalte componente ale procesului deinstruire ; presupune combinarea contextuala, originala, unica, uneori, a elementelor procesului instructiv-educativ.

Autentificare pentru a posta comentarii

Orice cadru didactic tie ct Link permanent Trimis de stanescu.ramona... la 6 August, 2012 - 12:49

Orice cadru didactic tie ct de important este pentru reuita unei activiti s gaeasc modalitile care s determine implicarea elevilor n activitile clasei. De aceea ncearc s se plieze pe ariile de interes ale elevilor i s creeze n clas o atmosfer pozitiv, lipsit de tensiune. Nivelul de interes al elevilor poate fi susinut de meninerea unui nivel de activare adecvat. n asigurarea acestui nivel optim de activare trebuie s se in cont de volumul ateniei elevilor, care depinde de vrst i de nivelul de dezvoltarea al acestora. Pentru c nevoile copiilor difer n funcie de vrst, tehnicile eficiente de conducere a claselor difer pentru elevii de vrst diferit. Cunoaterea dezvoltrii cognitive a elevilor devine esenial pentru stabilirea nivelului de expectan fa de diferitele categorii de elevi. Pe baza acestor expectane se vor selecta metodele cele mai eficiente pentru maximiza nivelul de interes al elevilor.

Autentificare pentru a posta comentarii

Metodele i procedeele de Link permanent Trimis de neatu.marius adrian la 6 August, 2012 - 12:55

Metodele i procedeele de predare-nvare trebuie s fie selectate n raport cu scopul i obiectivele activitii didactice, coninutul leciei i particularitile elevilor. Acest lucru este cu att mai important atunci cnd se lucreaz cu elevi cu CES, caz n care trebuie s se in cont de tipul i gradul deficienelor/ tulburrilor. Problematica educaiei copiilor cu CES a devenit n ultimii ani o preocupare constant. Apariia conceptelor de educaie integrat i coal incluziv a determinat modificri fundamentale n percepia actului educativ.

Analiznd particularitile specifice procesului de nvare a copiilor cu diferite tipuri de deficien, s-a ajuns la concluzia c una dintre calitile eseniale ale curriculum-ului colar vizeaz un grad ct mai mare de flexibilitate, astfel nct s permit fiecrui copil s avanseze n ritmul su i s fie tratat n funcie de capacitile sale de nvare. Pentru aceasta este nevoie ca formularea obiectivelor/competenelor, stabilirea coninuturilor instruirii, modalitile de transmitere a informaiilor n clas i evaluarea elevilor s se fac difereniat. Pentru eficientizarea procesului de nvare sunt avute n vedere cteva repere fundamentale: - nvarea interactiv care presupune folosirea unor strategii de nvare focalizate pe cooperarea, colaborarea i comunicarea ntre elevi la activitile didactice, precum i pe interaciunea dintre cadre didactice, cadre didactice i elevi; - elaborarea n comun a obiectivelor nvrii; - demonstraia, aplicaia i feedbeckul orice proces de nvare (mai ales n cazul elevilor cu CES) este mai eficient i mai uor de neles dac informaiile prezentate sunt demonstrate i aplicate n situaii reale de via; - modalitile de sprijin n actul nvrii elevii cu CES au nevoie n anumite momente de un sprijin activ de nvare att n timpul activitilor desfurate n clas, ct i la activitile din afara clasei, prin dezvoltarea unui parteneriat educaional cu anumite categorii de specialiti, cu familiile elevilor.

Autentificare pentru a posta comentarii

Problematica educaiei Link permanent Trimis de mucica.iuliana ... la 6 August, 2012 - 12:59

Problematica educaiei copiilor cu cerine speciale a devenit n ultimii ani o preocupare aparte n rdul specialitilor. Se tie c persoan cu deficiene are nevoie de mai mult curaj i determinare dect un om obinuit chiar i pentru realizarea unor sarcini simple. Scopul colii este acela de ai ajuta s se integreze i s supun mediul nconjurtor voinei lor. n activitile didactice destinate elevilor cu cerine speciale pot fi utilizate cu succes metodele de predare expozitive, cu condiia respectrii unor cerine, i anume: folosirea unui limbaj adecvat, prezentarea clar, precis i concis, sistematizarea ideilor, recurgerea la diferite procedee i materiale didactice intuitive, antrenarea elevilor prin ntrebri de control pentru a verifica nivelul nelegerii coninuturilor de ctre acetia i pentru a inerveni cu noi explicaii i clarificri atunci cnd acest lucru este necesar. O metod foarte eficient poate fi povestirea, cu condiia ca ea s fie nsoit de suporturi ilustrativ-sugestive sau de imagini filmate, ajut la captarea ateniei i faciliteaz implicarea afectiv-motivaional a elevilor n secvenele leciei. Metode de tipul explicaiei i descrierii sunt mai puin recomandate deoarece ele solicit un vocabular destul de dezvoltat la elevi. Deosebit de important n educaia elevilor cu dizabiliti de intelect este nvarea prin cooperare. Aceasta duce la creterea motivaiei elevilor, a ncrederii n sine, a competenelor sociale, a relaiilor mai bune cu colegii precum i la un comfort psihic sporit. Lucrul n perechi sau pe grupe, turul galeriei, masa rotund, creioanele la mijloc, linia valorilor, sunt doar cteva exemple de activiti educative bazate pe cooperare.

Autentificare pentru a posta comentarii

Pornind de la ideea c nu Link permanent Trimis de grecu.georgeta ... la 6 August, 2012 - 13:02

Pornind de la ideea c nu exist strategii perfecte, ci exist doar strategii adecvate sau nu demersului didactic la un moment dat, cu anumii elevi, n vederea perfecionrii metodologiei instruirii trebuie s se aib n vedere urmtoarele direcii: mbogirea i diversificarea metodelor de instruire, astfel nct acestea s se coreleze mai bine cu situaiile de instruire care sunt extrem de variate i s vin n ntmpinarea diferenelor care exist ntre diferite stiluri de nvare; perfecionarea metodelor de comunicare in ideea de a spori gradul lor de eficienta, prin creterea posibilitilor de a transmite un volum mai mare de informaii ntr-un timp mai scurt, de a opera o mai bun selecie a informaiilor, de a se adresa unor colective mai largi de elevi i a mri capacitatea acestora de a recepta i reine cele transmise; ntrirea caracterului activ al tuturor metodelor i procedeelor de instruire, n sensul amplificrii gradului de participare a elevului n activitatea de nvare; creterea ponderii metodelor cu un pronunat caracter formativ care pun n valoare i cultiv ntregul potenial de care dispune elevul; utilizarea n combinaie mai armonioas a metodelor abstracte, formale cu metodele experimentale i aplicativ-practice care pun elevul n contact direct cu realitatea, cu problemele vieii i activitii concrete, efective; promovarea mai intens a metodelor care mbin activitile de nvare individual cu cele care solicit munca n echip, activiti de cooperare i a metodelor care intensific i optimizeaz relaia profesor-elev; instrumentalizarea mai puternic a metodologiei, n sensul ncorporrii mijloacelor tehnologice noi n procesul de predare-nvare cu scopul optimizarii i eficientizarii sale; creterea preocuprii pentru nsuirea metodelor de studiu, a metodelor de munc independent prin care se asigur pregtirea individului pentru autoeducaie, pentru a face fa cerinelor educaiei permanente.

Autentificare pentru a posta comentarii

n cazul disciplinei Economie Link permanent Trimis de toader.gicu aurel la 6 August, 2012 - 13:27

n cazul disciplinei Economie este indicat, n unele situaii, s se procedeze inductiv, pornindu-se de la date i fapte concrete spre generalizri, n alte situaii este indicat calea deductiv. n orice situaie este necesar s se respecte logica tiinific adisciplinei i logica didactic.Coninuturile trebuie selectate n funcie de posibilitatea transmiterii i nsuirii lor adecvate, valoarea lor formativ i informativ, cerinele socializrii i personalizrii. Din punct de vedere didactic, coninutul concret al fiecrei lecii trebuie s fie recreat de ctre profesor, n aa fel nct s devin transmisibil, inteligibil i uor de asimilat. Intervenia creativ a profesorului n determinarea coninutului concret al leciei este ochestiune complex, de analiz i optimizare concentrat pe trei direcii principale care se ntreptrund strns ntre ele: a selectrii, a organizrii i a prelucrrii informaiei. Eficiena demersului didactic este condiionat, printre altele, de o pregtire prealabil, temeinic. A pregti un demers didactic nseamn a anticipa desfurarea proceselor,

modalitile optime de realizare a situaiilor educative, succesiunea secvenelor i structura lor, strategiile de predare-nvare-evaluare adecvate fiecrei situaii etc.

Autentificare pentru a posta comentarii

Leciile se proiecteaz n Link permanent Trimis de vai.ligia alina la 6 August, 2012 - 13:46

Leciile se proiecteaz n mod diferit, n funcie de scopul didactic principal urmrit (comunicarea cunotinelor, dezvoltarea unor competene, recapitulare i sistematizare, aplicarea cunotinelor, evaluareaachiziiilor etc. ), metodele i formele de organizare folosite, nivelul de pregtire a elevilor. Fiecare tip de lecie presupune o structur specific i cunoate variante diferite de abordare. Din acest motiv, nu se poate vorbi despre posibilitatea conceperii unui ablon, aplicabil tuturor activitilor didactice. Proiectarea leciei este un demers de elaborare a unui program riguros de lucru cu elevii. Profesorul care urmeaz s in o lecie se vede pus n faa mai multor alternative posibile de aciune, urmnd s o aleag pe cea care crede c are cele mai mari anse de a fi cea mai eficient n atingerea scopurilor. Acelai obiectiv poate fi realizat pe ci diferite, prin antrenarea elevilor n experiene diferite de nvare. Profesorului i revine sarcina de a alege varianta optim de lecie, optnd pentru acel mod de a aborda nvarea considerat a fi cel mai adecvat. Centrarea activitilor didactice pe elev solicit forme de organizare i strategii de aciune operante i productive, n general denumite activ- participative. nvarea devine activ i este dominat de gndirea critic-reflexiv, ceea ce stimuleaz dezvoltarea i maturizarea intelectual a elevilor.

Autentificare pentru a posta comentarii

Spre deosebire de coala Link permanent Trimis de mihailescu-pirv... la 6 August, 2012 - 19:04

Spre deosebire de coala tradiional care viza transmiterea unui volum ct mai mare de cunotine elaborate i a unor procedee de operare, solicitndu-le elevilor o activitate mintal de memorare, reproducere i imitare, didactica modern pune accent pe latura formativ a nvrii, preocupndu-se de identificarea unor modaliti eficiente de organizare i ndrumare a activitii elevilor. Ea promoveaz ideea de efort personal, adic de a-l pune pe elev n contact direct cu sursa de informare, ndrumndu-l la cutri, explorri, cercetri, care s-l conduc la redescoperirea adevrului pe ct posibil prin forele proprii. O asemenea abordare aduce schimbri de fond n predarea disciplinelor colare. Profesorul devine organizatorul unor experiene de nvare relevante, crend un mediu educaional care ncurajeaz angajarea elevilor n activitate i interaciunea pozitiv. Profesorul stimuleaz, organizeaz, ndrum experienele de nvare aleelevilor, ncurajai s aib iniiative i s acioneze. Se realizeaz, n acest fel, trecerea de la nvarea perceptiv, relativ pasiv, la nvarea activ, al crui randament este considerabil mai ridicat. Pentru a rspunde exigenelor actuale, profesorul trebuie s gseasc modalitile optime de abordare a procesului de predare-nvare. Valoarea leciei n coala modern se apreciaz i prin

prisma gradului de implicare a elevilor n desfurarea sa, considerat de ctre I. Cerghit, drept un indice esenial al calitii i eficienei leciei

Autentificare pentru a posta comentarii

Dac definim nvarea drept Link permanent Trimis de mihailescu-pirv... la 6 August, 2012 - 19:07

Dac definim nvarea drept modificare de comportamente i n comportamente, atunci schimbrile autentice nu se pot produce dac elevul rmne un simplu spectator, rezumndu-se s asculte, noteze i s reproduc informaiile oferite de profesor. nvarea presupune participarea personal. O astfel de lecie se sprijin pe metode activ-participative, care conduc la o conlucrare ntre profesor i elevi, crora le solicit gndirea, imaginaia, creativitatea etc. Metodele activ-participative reuesc s cultive ntregul potenial individualal elevilor, s dezvolte capacitile lor intelectuale pe baza angajrii efective n activitate.Tipul activitilor de nvare n care sunt antrenai elevii se afl n relaie nemijlocit cu principalele competene i atitudini vizate prin studierea unei discipline colare. Prin utilizarea strategiilor activ-participative, profesorul poate facilita integrarea cunotinelor, competenelor i atitudinilor ntr-un profil formativ complex.. Pentru ca aciunea comun a profesorului i a elevilor s nu se desfoare haotic este necesar adoptarea unei strategii adecvate de abordare i rezolvare a sarcinilor concrete de instruire i educare. Strategia didactic prefigureaz traseul metodic ce urmeaz a fi parcurs n abordarea unei situaii concrete de predare i nvare, o anumit manier de a pune elevul n contact cu noul coninut de studiat, ceea ce presupune utilizarea unor metode, procedee, mijloace i forme de organizare, care fac posibil dobndirea competenelor la un nivel calitativ superior.Dezvoltarea personalitii elevului este determinat nu numai de coninuturile vehiculate, ci i de maniera n care acestea i sunt aduse la cunotin. Strategia didactic desemneaz un anumit mod de abordare a situaiilor instructiv-educative concrete, care l plaseaz pe elev ntr-un context de solicitri, condiii i resurse menite s l conducla dobndirea competenelor prefigurate prin obiective. Preocupat de optimizarea demersurilor instructiv-educative, pe care urmeaz s le ntreprind, profesorul va opta pentru o anumit strategie de aciune. Adoptarea i operaionalizarea unei strategii didactice ntr-o situaie concret de instruire i educare depinde de: natura obiectivelor urmrite; natura coninuturilor abordate; posibilitile elevilor.

Autentificare pentru a posta comentarii

Abordari contemporane ale didacticii: de la 'o didactica la didactici speciale' Didactica generala moderna - stiinta pedagogica fundamentala al carei obiect de studiu este:

 Didactica scolara procesul de instruire/autoinstruire si educare/autoeducare realizat in procesul de invatamant-cadru formal; Didactica nonformala (militara, medicala)-procesul de instruire/autoinstruire si educare/autoeducare, desfasurat in cadru neformal, alte institutii decat cele de invatamant; Didactica adultilor - instruirea (si formarea) continua (didactica adultilor). Rolul studierii didacticii : 1. Didactica generala-proiectarea si organizarea stiintifica a pregatirii initiale si a formarii continue a omului, a dezvoltarii tuturor dimensiunilor personalitatii; 2. Didactica scolara-asigura succesul si eficienta activitatii instructiv- educative in sistemul de invatamant; 3. Didacticile speciale/metodicile constituie o conditie a proiectarii, organizarii si desfasurarii moderne si eficiente a activitatii de predare-invatare a diferitelor obiecte de invatamant; 4. Didactica adultilor-cunoasterea formelor si modalitatilor de instruire si autoinstruire, educare si autoeducare a diferitelor categorii sociale si profesionale de adulti. Didactica generala

D. scolara D. formala D. scolara generala D. specialitatii (speciala) D. nonformala

Didactica scolara- ramura a didacticii generale. - teorie si practica a procesului de invatamant, are ca obiect de studiu: a.) Didactica scolara generala - reprezinta procesul de invatamant in ansamblu, la nivelul tuturor treptelor de scolaritate, al tuturor ciclurilor curriculare, al tuturor tipurilor si profilurilor de scoli. b.) Didactica speciala (metodica sau a didactica specialitatii)-reprezinta procesul de invatamant din perspectiva predarii - invatarii diferitelor obiecte de invatamant.

Procesul de invatamant, in esenta sa, este procesul de predare, invatare, evaluare. - obiect de studiu al didacticii, principala forma de organizare a educatiei, poate fi explicat ca: proces sistematic de instruire si educare, in scoala desfasurat in vederea realizarii obiectivelor pedagogice ale sistemului si procesului; domeniu in care se valorifica structura actiunii educationale la nivelul interactiunii dintre profesor si elevi.

Desi instruirea se bazeaza, in principal, pe invatamant, autoinstruirea si influentele nonformale si informale sunt implicate. Interactiuni intre Didactica scolara generala si didacticile speciale: Didactica generala reprezinta 'generalul', iar cea speciala reprezinta 'particularul'. 'Generalul' se regaseste in particular, acesta din urma avand si caracteristici specifice, diferentiatoare. Didacticile speciale se subordoneaza celei 'generale'. Didactica generala sintetizeaza si generalizeaza experienta pozitiva acumulata in practica scolara, elaboreaza norme si reguli pentru procesul de invatamant in ansamblul sau, stabileste principiile desfasurarii acestui proces, constituind baza teoretica a dezvoltarii didacticilor speciale. Didacticile speciale (sau ale specialitatlor) studiaza aspectele specifice continutului diferitelor obiecte de invatamant, predarii, organizarii si desfasurarii procesului de predareinvatare a acestora. Ele investigheaza obiectivele predarii-invatarii, specifiul continutului, principiile didactice specifice, metodologia adecvata, particularitati ale proiectarii si desfasurarii proceselor de predare- invatare-evaluare. Didacticile speciale nu preiau si aplica in mod uniform si rigid reglementarile didacticii generale, ci le aplica creator la specificul obiectelor de studiu. Didacticile speciale ofera material concret pentru dezvoltarile teoretice si generalizarile didacticii generale scolare. Pregatirea pedagogica unui profesor trebuie sa cuprinda in raport de interdependenta fundamentarea generala si particularul/specificul disciplinei, didactica generala si cea speciala. In formarea initiala studierea didacticii generale trebuie sa preceada studiul didacticii specialitatii si practica pedagogica. Didactica generala fundamenteaza teoretic didactica speciala asigurand coerenta pregatirii psihopedagogice teoretice si practice.

Caracteristici ale didacticii generale caracter general; caracter teoretic si practic; caracter reflexiv - emite judecati de valoare asupra componentelor procesului de invatamant (obiective, agentii actiunii, curriculum, metodologie etc.), asupra modului in care se desfasoara acest proces; caracter normativ-prescriptiv-norme si recomandari referitoare la desfasurarea procesului de invatamant.

M.Malita (1971) - Pedagogia contemporana trebuie sa-si concentreze eforturile asupra a doua mari categorii de probleme: micropedagogia (Pedagogia sistemelor) si micropedagogia (Pedagogia invatarii/autoinvatarii, instruirii/autoinstruirii.

Micropedagogia se subordoneaza macropedagogiei, serveste la dezvoltarea acesteia. Astfel, intrebari cum sunt: Cum se realizeaza o invatare activa, interactiva ? Cum invatam ? Care sunt cele mai eficiente metode , tehnici, procedee de invatare ? etc. din domeniul micropedagogiei se subordoneaza problemelor macropedagogiei: In ce scop invatam ? Ce continuturi trebuie invatatate ? etc.

Didactica - teorie generala a procesului de invatamant 1. Obiectul si functiile didacticii 2. Didactica generala si didactica speciala 3. Directiile de dezvoltare a didacticii contemporane

I. Termenul provine din cuvantul grecesc ' didaskein= a invata pe altii, didaktikos ' care inseamna invatare, instructiv. In conceptia marelui pedagog ceh J.A.Comenius prin lucrarea sa Didactica Magna- didactica este "arta universala de a invata pe toti , de toate", nu o stiinta , ci o arta.

Didactica : este stiinta desfasurarii si organizarii instructiei si educatiei in scoala este arta invatarii- o disciplina pedagogica al carei obiect de studiu este invatamantul organizat in institutiile scolare.

De la Comenius incoace , didactica nu se reduce doar la studierea instructiei si nici nu este numai stiinta organizarii si educatiei intelectuale , didactica , studiaza , in principal , procesul de invatamant , fara a neglija organizarea si conducerea institutiilor in care acesta se desfasoara. Didactica este o disciplina stiintifica care se bazeaza pe anumite legitati , obiective referitoare la procesul cunoasterii , al dezvoltarii si care utilizeaza metode si procedee stiintifice ( fie imprumutate din filosofie , pedagogie , fie proprii : modul de organizare si desfasurare a actului invatarii , de regula in grup : in clasa sau in grupe de activitate). Are ca obiectiv procesul invatarii , invatarea este calea principala de terapie , este un adevarat antrenament pentru procesele si functiile psihice care inlesnesc cunoasterea , invatarea. Didactica studiaza : 1. procesul de invatamant - ca proces de cunoastere si formare 2. sistemul de invatamant ca ansamblu al institutiilor de instructie si educatie 3. principiile didactice 4. continutul invatamantului 5. metodele de invatamant 6. tehnologia didactica 7. raportul profesor-elev si rolul profesorului in procesul de invatamant 8. arhitectura scolara 9. modalitatile de evaluare a elevilor

Are tangente cu procesul de terapie , de stimulare a proceselor compensatorii. Asadar , obiectul didacticii este procesul de invatamant. Didactica poate fi considerata ca teorie stiintifica a procesului de invatamant. Didactica poate fi considerata ca teorie stiintifica a procesului de invatamant , ea reflectand : pe de o parte , relatiile dintre laturile acestuia pe de alta parte , interdependenta dintre acest proces si contextul social in care se desfasoara .

Didactica studiaza procesul de invatamant prin prisma relatiei dintre predare si invatare , dintre conduitele pedagogice ale subiectului actiunii ( profesorul) si modalitatile de raspuns ale obiectului ei ( elevii) in vederea asigurarii unei armonii intre ele. In consecinta , didactica se preocupa de mecanismele interne ale procesului de invatamant care asigura acestuia un echilibru si o finalitate pedagogica in concordanta cu cerintele sociale si cu cele mai noi cuceriri ale psihologiei. Prin aceasta prisma oricare componenta a procesului de invatamant poate deveni obiect de studiu al didacticii , numai cu conditia plasarii sale pe fondul relatiei dintre cei doi poli, deoarece numai in acest fel este posibila surprinderea raporturilor dintre activitatea profesorului si a elevilor , in vederea asigurarii unui echilibru intre ele. De exemplu , ritmul accelerat de dezvoltare a stiintei impune cresterea cantitatii de cunostinte ce urmeaza a fi transmise in procesul de invatamant . Daca aceasta creste nu este corelata cu organizarea intr-un alt mod a procesului de invatare se produce o perturbare. Functiile didacticii : Probleme de care se ocupa didactica : 1. Continutul procesului de invatamant - este vorba de volumul si calitatea cunostintelor , din acest punct de vedere didactica se ocupa cu criteriile pe baza carora se efectueaza selectarea si ordonarea cunostintelor , astfel incat sa fie in concordanta cu cerintele societatii sa asigure integrarea individului in viata sociala , didactica se concentreaza asupra elaborarii metodologiei necesare intocmirii planurilor de invatamant , a programelor si manualelor scolare.

2. Tehnologia desfasurarii procesului de invatamant - CURRICULUM ADAPTAT - se refera la ansamblul principiilor , metodelor , procedeelor , mijloacelor si formelor de organizare folosite in vederea transmiterii si asimilarii cunostintelor. - in legatura cu acest aspect , didactica se concentreaza asupra intrebarii : cum poate fi transmisa o cantitate de informatii pentru a putea fi invatata mai usor si mai eficient , cum ar putea fi structurat un corp de cunostinte pentru a putea fi inteles de cel care invata ? J.S.Bruner vorbeste despre o structura optima care nu este altceva decat o inlantuire de propozitii din care poate fi dedus un corp de cunostinte , eficacitatea acestei structuri depinzand de valentele ei , de a simplifica informatiile , de a genera noi cunostinte si de a spori posibilitatea de manipulare a unui corp de cunostinte si de a spori posibilitatea de manipulare a unui corp de cunostinte. Didactica urmeaza sa descopere criteriile potrivit carora pot fi constituite astfel de structuri optime si modalitati de adaptare la puterea de intelegere a celui care invata. Multitudinea si diversitatea factorilor de care depinde activizarea ridica numeroase dificultati in calea stabilirii tehnologiei cele mai adecvate. De aceea , numai pe baza cunoasterii prealabile a relatiilor dintre acesti factori , didactica poate prescrie o anumita tehnologie. 3.Asigurarea unui echilibru functional intre predare si invatare - este o preocupare a didacticii determinata de rezultatele cercetarilor psihologiei sociale si sociologiei . Ea vizeaza masura in care predarea favorizeaza aparitia unei atmosfere coparticipative , intre profesor si elevi , intre elevii insisi. - Valorificarea factorilor sociali in procesul de invatamant constituie una din problemele principale ale didacticii. - Imbogatita din punct de vedere social , didactica obliga profesorii sa utilizeze forte sociale susceptibile de a completa si intari efectele comunicarii pedagogice. Cunoasterea si declansarea unui sistem de interrelatii asigura dezvoltarea personalitatii umane in ansamblul sau. Perfectionarea pe aceasta baza a tehnologiei didactice are in vedere :

- pe de o parte , asigurarea unui context psihosocial stimulativ pentru comunicarea pedagogica in ansamblul sau - iar pe de alta parte , restructurarea acestor interrelatii in concordanta cu cerintele educative pe care le implica grupul social. 1. Evaluarea randamentului procesului de invatamant - ca oricare alta activitate sociala se impune si aici cunoasterea rezultatelor obtinute . Didactica se concentreaza asupra eficientei pedagogice a procesului de invatamant, urmarind surprinderea corelatiei dintre obiective , tehnologia aplicata si consecintele asupra dezvoltarii personalitatii , preconizand , totodata , masuri de ordin pedagogic pentru sporirea randamentului acestui proces . Este vorba de masurarea si aprecierea progresului in activitatea de invatare . Sunt concludente din acest punct de vedere preocuparile didacticii pentru aplicarea unor procedee cat mai adecvate de evaluare a randamentului scolar , de perfectionare a tehnicilor folosite . Evaluarea nu se reduce numai la simpla folosire a acestor instrumente . Ea inglobeaza conceptia dupa care se orienteaza profesorii in activitatea lor , conceptie care solicita raspuns la 2 intrebari : ce evaluam si cum evaluam ? 2. Conducerea actiunii didactice. Relatia profesor - elev - include toate acele aspecte privitoare la personalitatea profesorului , la locul si rolul sau in procesul de invatamant - referitor la relatia profesor-elev , didactica se orienteaza spre cunoasterea cat mai detaliata a functiilor cu care sunt investiti cei doi poli , astfel sa se realizeze cooperare intre ei si un schimb reciproc de mesaje. Concluzie : Didactica urmareste sa surprinda relatiile de dependenta si functionalitate dintre diverse aspecte , componente si laturi ale procesului de invatamant prin prisma finalitatii sale pedagogice. Caracterul explicativ , reflexiv si normativ al didacticii.

Cunoasterea didacticii este o conditie esentiala a succesului oricarei activitati pedagogice , atat in invatamantul general ( prescolar , scolar , gimnazial, liceal ) cat , si in invatamantul special pentru deficienti. Legaturile didacticii cu metodicile de specialitate didactica studiaza procesul de invatamant in ceea ce are el esential si general , independent de obiectul de invatamant , treapta sau tipul de scoala in care se desfasoara ; putem delimita in cadrul didacticii mai multe niveluri si sa vorbim de o didactica scolara si o didactica a invatamantului superior ; la aceste niveluri se constituie metodicile de predare care se preocupa de problemele specifice ale desfasurarii procesului de invatamant la un obiect de studiu. Metodicile sunt considerate teorii speciale ale procesului de invatamant -metodica este o disciplina stiintifica , componenta a sistemului pedagogice care are ca obiect organizarea invatarii , are ca scop studierea procesului de invatamant ca proces instructiv-educativ la un anumit obiect din planul de invatamant. Ex . metodica predarii limbii romane -se mai numeste si didactica specialitatii Studiind procesul de invatamant in ceea ce are el esential si general , didactica orienteaza metodicile in descoperirea si rezolvarea unor probleme specifice, legate nemijlocit de predarea si asimilarea cunostintelor la un anumit obiect de invatamant. Daca didactica ofera baza teoretica a metodicilor , la randul lor , acestea ofera material concret pentru generalizarile care se elaboreaza in cadrul didacticii. Metodicile nu sunt doar niste parti constitutive ale didacticii , dupa cum nici didactica nu este o suma de metodici. Atat didactica , cat si metodicile cuprind un volum de cunostinte ce urmeaza a fi valorificat din punct de vedere pedagogic.

Prin intermediul didacticii si metodicii fiecare obiect de invatamant este regandit si transpus intr-o structura pedagogica , astfel incat sa poata deveni material de invatat. In interesul contemporan , metodica studiaza nu numai procesul de transmitere a cunostintelor si a formarii deprinderilor la obiectul de invatamant , ci tinde sa solutioneze toate problemele pe care le ridica invatarea. precizeaza scopul si sarcinile obiectului de invatamant , locul si rolul acestuia in formarea culturii , obiectivele , continuturile , forme de organizare , principii ; se ocupa si de problemele de ridicare a eficientei de invatare prin : instruire programata , modelare , problematizare la respectivul obiect de invatamant ; metodica moderna se ocupa nu numai de predare si invatare , ci si o metodica a evaluarii, componente obligatorii a oricarui act de educatie. III. Didactica contemporana este mai ales o didactica activa , care urmareste dezvoltarea capacitatilor intelectuale , morale , fizice in cadrul unui invatamant cu prioritate formatic.

In studiile si cercetarile actuale se pune accent pe transformarea elevului in subiect al activitatii propriei formari. Didactica contemporana este mai ales o didactica activa , care urmareste dezvoltarea capacitatii intelectuale , morale si fizice , in cadrul unui invatamant cu prioritate formativ. II. Didactica invatamantului special -In ceea ce priveste deficientii , inca din vremea lui Comenius se afirma ca este imposibil de a gasi o minte atat de redusa , careia invatamantul sa nu-i fie de ajutor. Pentru handicapati , in afara de disciplinele clasice, exista activitati terapeutice ( stimulare cognitiva, ocupationala, motrica si de expresie, ludica, socioterapia, meloterapia, discipline optionale, ergoterapie, artterapie , etc.).

Definitie : Didactica invatamantului special este teoria instruirii , teoria activitatii de invatare a copiilor deficienti. Didactica studiaza o problematica variata , in legatura cu : -procesul de invatamant -sistemul de invatamant -principiile didactice -continutul invatamantului -metodele de invatamant -relatia profesor-elev arhitectura scolara = in scolile speciale si in formele ale educatiei speciale integarte in invatamantul obisnuit. Didactica invatamantului special abordeaza aceleasi probleme mentionate , adaptate insa specificului dezvoltarii scolarilor cu handicap , tinand seama de insuficientele , lacunele lor , elaborand astfel modele curriculare orientate compensator . Def : Didactica speciala este teoria instruirii , teoria activitatii de invatare a copiilor cu handicap care studiaza : -obiective , continuturi , principii, metodele si modul de organizare a procesului pedagogic in scolile speciale si in forme integrate in invatamantul obisnuit. Didactica invatamantului special isi propune sa gaseasca sau sa elaboreze acele modalitati de abordare a elevilor , care sa asigure deblocarea procesului invatarii , diminuarea dificultatilor intampinate in procesul respectiv , inlaturarea barierilor din calea adaptarii. Are un caracter multidisciplinar , rezulta din varietatea categoriilor de handicap , exista didactica d.auz , d.vedere , locomotorii, d.m. , a corectarii tulburarii de limbaj.

In scolile speciale , activitatea de invatare se organizeaza pornind de la studiul legitatilor care guverneaza desfasurarea proceselor cognitive la handicapati , aceste procese fiind mai mult sau mai putin afectate la diferite categorii de handicapati . In scolile speciale se aplica adaptat atat principiile generale ale didacticii , cat si metodele de invatare , dar prin intermediul unor procedee de lucru adaptate particularitatilor fiecarei categorii de handicap. Dintre aceste elemente de adaptare , comune pentru toate categoriile de handicap pot fi amintite: -orientarea corectiv-compensatorie , terapeutica , corectiv- formativa a intregului proces de invatamant ; -accentuarea orientarii practice , utilitare a intregului sistem de educatie speciala - pastrarea caracterului intuitiv al invatamantului la toate nivelele -asigurarea accesibilitatii materialului. Obiectivul fundamental -invatamantul special Unul din obiectivele fundamentale ale metodicii specifice predarii unui obiect in scoala speciala il reprezinta studiul dificultatilor specifice pe care le intampina copilul cu deficiente in procesul de invatare pentru gasirea modalitatilor de prevenire si combatere a lor. Didactica are urmatoarele caractere : practic - isi propune obiective concrete legate de instruire , educatie , etc , are tangente cu procesul de terapie , de stimulare a procesului compensatorii. Multidisciplinar - avand numeroase ramificatii care rezulta din varietatea categoriilor de handicap ; Interdisciplinar - informatii pentru cunoasterea fiecarei categorii de handicap

legaturi cu medicina , psihologia - explica particularitatile fiecarui tip de deficienta

cu stiintele pedagogice generale din care face parte ca o ramura aparuta din nevoia educatiei speciale ; are legaturi foarte stranse si cu disciplinele stiintifice care se predau in scoala ( didactica limbii romane). Didactica moderna se sprijina in mod deosebit pe ideile psihologice ale lui J. Piaget , P.I.Galperin , A.Leontiev, J.Bruner. J.Piaget -considera necesar ca demonstratia - ca metoda de invatamant -sa fie realizata de toti elevii, deoarece ideile noastre sunt altceva decat actiuni interiorizate care se constituie in scheme operatorii- in instrumente cu care va opera gandirea . -precizeaza ca gandirea copilului are un istoric , iar istoria gandirii copilului este istoria schemelor sale de asimilare -instrumentele mintale se formeaza in actiune si se reorganizeaza in raport cu varsta si cu actiunea. Galperin -actiunile mintale se structureaza pornind de la actiunile exterioare materiale -etapa in formarea notiunii -reprezentarea sarcinii -desfasurarea actiunii in formarea ei materiala sau materializata ( cu obiecte concrete sau cu imaginile acestora ) -transferul actiunii pe planul limbajului oral -trecerea la formarea notiunii si la limbajul interior care se realizeaza prin automatizarea mijloacelor interne de convertire verbala. Bruner

considera ca elevul trebuie sa-si elaboreze notiunile prin munca ( experienta) proprie

precizeaza nivelurile cunoasterii -motric, imagistic( iconic) si simbolic. Pe baza datelor psihologiei ( Piaget, Galperin , Bruner) pot fi desprinse cateva concluzii cu privire la insusirea vorbirii in conditiile deficientelor senzoriale si mentale. Ex : surdo-didactica moderna preconizeaza formarea vorbirii in activitate directa , in timpul realizarii sarcinilor curente specifice varstei si nivelului dezvoltarii psihice in manipularea cu scop a obiectelor , in stimularea cat mai identica cu realitatea a situatiilor naturale deoarece numai in actiune se formeaza schemele operatorii- instrumente ale gandirii. Scoala activa modernizeaza didactica traditionala , propunand un invatamant activ. De exemplu :

- la geometrie sa faci masuratorile intai pe teren , apoi pe hartie - se pune accent pe metoda demonstratiei si de catre elevi , nu numai de catre profesori - -se subliniaza principul cunoasterii active pe cat mai multe simturi. Didactica invatamantului special isi poate aduce o contributie importanta la rezolvarea obiectivelor corectiv- formative si prin adapatrea modului de aplicare a principiului intuitiei la particularitatile dezvoltarii psihice a scolarilor deficienti mintali. Cerinte psihopedagogice Metodologia activitatii de invatare desfasurata cu deficientii sa se axeze : 1. pe o cunoastere temeinica a trasaturilor de specificitate , rezultand nu numai din : - dereglarea mecanismelor intelectuale - tulburari in plan afectiv- volitional si actional-comportamental

dar si din elemente mai bine pastrate in profilul lor psihologic heterocronic , elemente de la care se poate porni in dsfasurarea procesului instructiv-educativ si terapeutic-compensator. 2. pe elaborarea unor modele de lucru O astfel de metodologie ar putea fi orientata operational -anticipativ compensator. Scoala cu d.m. ar trebui antrenat permanent la operarea cu materialul de invatat 9 concret, schematic verbal) actional in ZPD si fiind supus influentelor terapeutice. Curriculum adaptat specificului dezvoltarii psihice Trebuie sa vizeze cel putin 3 aspecte : a) aspectul de continut -se manifesta contractia - soldata cu supraincarcarea elevilor- dintre solicitarile crescande ( sub aspectul volumului de achizitii minim acceptat ) si capacitatea de efort si asimilare a fiecarui elev. - nu sunt necesare numai programe analitice adaptate ci programe diferentiate de interventie complexa , duse pana la individualizare-personalizare. b) aspect operational -se urmareste asigurarea formarii unor cunostinte nu numai concrete , ci si operationale-deziderat : combaterea verbalismului excesiv. 3. aspect terapeutic-compensator -atat continuturile , cat si modalitatile de lucru trebuie astfel alese si aplicate , astfel incat sa contribuie la prevenirea dificultatilor scolare cu caracter general , dar mai ales , a celor care isi au originea in trasaturile de specificitate ale scolii cu handicap. Un sistem de lucru bazat pe orientarea operational -anticipativ -compensatorie( sau terapeutica a activitatii de invatare trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte : 1. Organizarea si desfasurarea activitatii de invatare pe verigi complete :

Concret-abstract-concret -cu sprijin expres acordat elevilor. a. Esalonarea activitatii de invatare -etapa pregatirii initiale -etapa pregatirii specifice -etapa exersarii analitice -etapa concretizarilor si exemplificarilor practice la acea disciplina -etapa concretizarilor si exemplificari practice la alte discipline b. combaterea verbalismului in invatare. -alegerea si imbinarea adecvata a mijloacelor de lucru si a sarcinilor concrete pentru elevi ,in raport cu stadiul in care s-a ajuns activitatea de invatare. c. Asigurarea caracterului activ-participativ al procesului invatarii. - preocupare permanenta pentru afectivizarea acestui proces. 2. Prevenirea regresului spre reactii proprii stadiilor anterioare ale dezvolatarii , inclusiv sub aspectul activitatii cognitive a. orientarea terapeutic-compensatorie -echilibru optim intre urmarirea si realizarea obiectivelor : - instructiv-cognitive - formativ-terapeutice - practic-aplicative b. asigurarea unei atente pregatiri a fiecarei noi achizitii cognitive -presupune esalonarea activitatii de invatare

-se incepe obligatoriu cu pregatirea initiala c. organizarea activitatii cognitive astfel incat primul contact cu noul materialsa aiba loc in momente de receptivitate optima. -cand ei pot fi atenti si nu manifesta semne de oboseala. 3. Asigurarea unei motivatii si atat pozitive fata de continutul activitatii de invatare .Prevenirea si inlaturarea starilor emotionale negative. - este necesar ca ,cadrul didactic sa cunoasca temeinic particularitatile psihoafective ale fiecarui elev. 4. Accelerarea treptata a progresului de invatare. -se realizeaza printr-o atenta proiectare a pasilor de realizat a. insusirea in etape succesive a noilor cunostinte , deprinderi de lucru. -se tine cont de achizitiile anterioare -se diferentiaza activitatea cu copii care au dificultati capacitati si nivele de intelegere si asimilare. b. esalonarea materialului de invatat , consolidarea achizitiilor. - reveniri succesive, in contexte diferite , caracter variat. c. Asigurarea sistematica a feed-back evaluarea -initiala , diagnostica , formativa ;evaluare - preinvatare, postinvatare