Adormita Adormit pe plocate, Te-ai trezit pe jumtate i i-e fric i sfiial C te prinde ziua goal.

Nu poi iute s-i ascunzi Snii albi, de-abia rotunzi. Nici pianjenul din plasa Cu trei coluri, ca mtasa. Haide, nu-i fie ruine C se uit mult la tine Vrul soare, din livede, A orbit i nu te vede. Umbra Te urmresc prin veacuri, prin vrste i milenii, nc de cnd spinarea i-o-ncovoiai pe brnci, Cnd, speriat i singur, tr printre vedenii, Umblai numai s caui culcu sau s mnnci. nsoitoare mut-n odihn i micare i copie leit, croit pe tipar, Ne-nghesuiam alturi, ciulii n ascultare, La pasu-n frunze-al fiarei flmnde, greu i rar. Ascuni prin gropi i scorburi, alturea de tine, Tu nu tiai c suntem ntr-unul singur doi, mpreunai pe via din dou firi strine Prin ubreda urzeal de aer dintre noi. Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedesprit, Cu linia schiat aceeai de contur, Pe pulberea fierbinte i-n cremenea tocit, Ca un pianjen negru ce-i umbl mprejur. Sunt peticul de noapte dat ie din nscare, i ies i intru-n tine n zori i n amurg. Din mine vii i-n mine te-ntorci n bezna mare, Firimiat-n oameni i-n zilele ce curg.

n mine-i scris destinul cu slove nevzute Ghicete-i-l, s-l afli, de-i este plin sau gol nele zidite alunec tcute, De-abia lsnd s treac un fum, ca un simbol. A fost o noapte oarba A fost o noapte oarba, cu luna-n ceruri lipsa. Stapanii-si amintira, treziti, de-Apocalipsa. Cetati, orase, cuiburi de lene si pacate S-au zguduit deodata, rasturnate. Ospetele-n furtuna, zburate de vartej, Oprira dumincatii-n gingie si gatlej. Amestecati cu cioburi, stapanilor, subt mese, Li se trezea betia de printi si de printese. Un urlet, ca de mare-n razvratire. Lintoliul gros al mortii-ncepu sa se desire. Irumpta, omenirea din ghizduri si zagaze Isca valtori, prapastii si piscuri de talaze. S-au prabusit in haos statuile, pe rand, Cu slava lor de idoli, de piatra si pamant. I se parea lui Voda ca dorme si viseaza. Betia lui de noapte se pomenise treaza. in gloata razvratita, puhoi ca de catarge, O negura se-ngroasa, o negura se sparge. El vede ce nu vede si ce i se nazare: Un urias cu-o falca aprinsa intra-n zare. E-adevarat, e-aievea, e rascoala, il cauta norodul: imparatia-i goala. Si una dupa alta i-s usile-ncuiate. Le-a sfaramat pe toate Si intr-a doua suta camara daramata Rascoala da de Voda pitit intr-o privata Cand cumpana rabdarii, Maria-Ta, se frange, O ciutura-i de lacrimi si-o ciutura-i de sange. A venit De zeci de vieti il cheama Pe cel fara virsta, fara tarm. fara vama, Din singuratate. Are sa vie vintul, poate,

Cu sulurile desfasurate. Poate o umbra alba Cu luna in salba. Poate veni pasarea instelata Cu aripa taiata, Acvila, drumeata Prin tarina si ceata. Poate vintul marii, pribeag pe talaz. Nu venise pina la amiaz' N-a venit nici pina la toaca. Strigatul in pustiu incepuse sa taca. Paianjenii, preoti si arhierei, Puricind odajdiile de scintei, In arcul streasinii de la cerdac, Le cirpeau cu ata si ac. intr-un plop cu turla subtire Corbii-si alegeau minastire. Misunau omizile-n albii uscate De ape adevarate. Luna sparta Cazuse-ntr-o scorbura moarta, Ca un urcior de lut. Cind a venit? Cind a trecut? Nu era vint. Nici pasare, nici de cer, nici de pamint. Nici om, nici vis. Era ca un lucru scris, Faptura de soapta si scama. Se urzeste, se destrama. Ca o licarire de icoana. Avea inel, cu o broboana Ca o maceasa, privirea amara De caprioara. Zimbetul intristat. L-ai asteptat. Ai adormit. A venit. A plecat.

Absolutio -Dormiti, dormiti! Hipnoza noptei sufla boare in muschii vostri vestejiti, Si miine veti avea izvoare Din spor, pamintul sa-l stropiti Cu bale calatoare. -Dormiti, dormiti, Caci legea o citeste carul Cind voi sinteti incremeniti, Si-n teasta voastra-si zvirla zarul Satan, cu ochii buimaciti. Noroc! fiti fericiti! -Bieti rataciti, Gasiti in uliti felinarul Pe care streangul sa-l suiti, Si-ncolaciti-va amarul Cind e-n zadar sa nazuiti Calcindu-va Calvarul. Dormiti, dormiti, in monarhia minerala, Cu-obrajii storsi si galbejiti, Lipiti de carnea triumfala Pe care lumile ziditi Si pofta-va banala. Cei umiliti, Cei ginditori si cei sihastri -De raza lunei dogoriti, Si-avinta soimii-n cimpi albastri; Dormiti, dormiti! Si insumi bine-va-cuvint, Caci e nevoie pe pamint Sa va-nmultiti, Gindiri sa-nlantuiti, Si veacuri oarbe sa claditi. Dormiti, dormiti!

Asteptare De cind nu mai trece streina Ramine pustie gradina. Lastunii se-ntorc sa ma vada. Copac desfrunzit in livada, Rotindu-se stol Si cinta si vintul a gol. Dar vintul, zabav. Raspunde :-i bolnav. Sopteste prin spini o-ntrebare: Ce are ? Ce-l doare ? Ca nici el nu stie, Nating intre foi de hirtie. Dar crinii-mbracati in panglici. Pe cirji de irozi si vladici, Se roaga-n sobor pentru mine, in isonul maicilor schivnice-albine. Biserica mare, gradina Asteapta ? Mai vine streina ? Sa vina. Cu pasul inalt, de tulpina. Asteapta-n pridvoare, Ca doua altare. Duminica de cununie ? Asteapta streina, din zori, sa mai vie ? Sa pui, intre iezi si albi porumbiei, Nuntasii de fata si marturii mei, Inelul in degetul ei ?