APARATUL GENITAL MASCULIN

Aparatul genital masculin este aparatul de reproducere al barbatului, asa dupa cum aparatul genital feminin este aparatul de reproducere al femeii. In mare, atat unul cat si celalalt sunt formate din gonade (organele de producere a elemetelor exuale) si din organele genitale exterene. Asta inseamna ca in cazul aparatului genital masculin ne vom ocupa de testicul care este gonada masculina, producatoare de spermatozoizi si de hormoni sexuali; de caile spermatice care au rolul de a transporta si depozita spermatozoizii constituiti si de organul copulator, penisul, prin care sunt eliminati spermatozoizii constituiti. In cadrul aparatului genital masculin ne vom ocupa pe scurt si de glandele accesorii (auxiliare) care sunt anexate cailor spermatice si elaboreaza plasma seminala.

1) TESTICULUL
Este un organ perete situat in bursele scrotale. Masoara 4 cm in lungime, 3 cm in latime si 2 cm in grosime iar in greutate un testicul cantareste aproximativ 10-15 grame. La periferie testiculii sunt acoperiti de o invelitoare conjunctiva, fibroasa, cunoscuta sub numele de albuginee. In partea superioara albugineea se ingroasa si proemina spre interior constituind mediastinul testiculului sau corpul Highmore. Septurile conjunctive (traveele) care pleaca din mediastin se indreapta spre capsula si delimiteaza cele 200-300 de compartimente sau lobuli testiculari. In fiecare lobul glandular se intalnesc 2-5 tubi seminiferi, numarul acestora intrun singur testicul fiind de aproximativ 900 sau 1000. Ei sunt unitatile morfofunctionale producatoare de spermatozoizi. Tubii seminiferi in diametru nu trec de 150-300 microni in lungime, in schimb lobii mari pot trece si de 1,50 m. In spatiul de 3 cm pe care il detin in testicul stau inghesuiti si rasuciti. Tubii seminiferi incep la periferia lobului printr-un capat infundat (orb) si se termina printr-un segment colector drept (tubi drepti). Acestia se deschid intr-o retea de canalicule neregulate rete testis sau reteaua lui Haller situata in grosimea corpului Highmore (mediastinul testiculului).

In tesutul interstitial de natura conjunctiva dintre tubii seminiferi pe langa vase si nervi se gasesc celule mari, poligonale, asezate izolat sau in grup in jurul vaselor si care poarta numele de celulele lui Leydig. Celulele Leydig au o citoplasma bogata in organite, granule, incluziuni, formatiuni cristaloide, etc. Ansamblul lor constitue glanda endocrina a testiculului, fiind responsabile de elaborarea testosteronului, hormonul sexual masculin. Printre celulele Leydig s-au deslusit trei tipuri de celule diferite (tipul I, tipul II si tipul III) care se pare ca reprezinta trei stadii evolutive ale aceleiasi celule. Ca origine celulele Leydig provin din fibroblast. Se atrofiaza in perioada prepuberala si devin active la pubertate. TUBII SEMINIFERI SI STRUCTURA LOR Dupa cele cateva date generale asupra tubilor seminiferi, in continuare ne vom referi cu deosebire la structura lor. Histologic tubii seminiferi au o componenta epiteliala, epiteliul seminal si o componenta conjunctiva, tunica conjunctiva proprie a tubului. A) Epiteliul seminal este multistratificat si polimorf fiind format din mai multe tipuri de celule Sertoli cu rol de sustinere si nutritiv, in compozitia epiteliului seminal intrand celulele intregii linii seminale printre care in cursul diviziunii si metamorfozei acestea imbraca forme din cele mai diferite. Celulele Sertoli sunt celule inalte de forma cilindrica dispuse intr-un singur rand pe membrana bazala si delimitand prin polul lor apical lumenul tubului. Polul lor apical subtiat in unele cazuri se poate ramifica si largi constituind ansambluri celulare cu totul particulare (celule in candelabru). Nucleul celulelor Sertoli dispuse in regiunea bazala este mare (10 microni) cu aspect clar, veziculos si sarac in cromatina. Contine un nucleol de asemenea mare si sferic. In citoplasma lor se gasesc organite (mitocondrii, reticul endoplasmatic, lizozomi) incluziuni proteice, lipidice sau de glicogen, celule pigmentare sau formatiuni cristaloide (cristalele Charcot). Celulele Sertoli pe langa un rol de sustinere pentru celulele seminale detin si functia de nutritie a acestora. De asemenea pot avea functie fagocitara si chiar endocrina. Celulele seminale asezate pe mai multe randuri in tubii seminiferi sunt reprezentate pe de o parte de spermatogonii si spermatocite primare ca elemente diploide si pe de alta parte de spermatocite secundare, spermatide si spermatozoizi ca elemente haploide. a) Spermatogoniile sunt dipuse pe un singur rand, chiar pe tunica conjunctiva a tubului. Sunt celule rotunde sau poliedrice mici (cu un diametru de aproximativ 10 microni) si se pot prezenta ca spermatogonii de tip A prafoase sau ca spermatogonii de tip B crustoase. Spermatoigoniile de tip A au cromatina cu aspect pulverulent si nucleolul
2

dispus periferic iar spermatogoniile de tip B au cromatina dispusa sub forma de blocuri si cu nucleolul central. Daca spermatogoniile de tip A prin diviziuni dau nastere la spermatogonii de tip A si la spermatogonii de tip B (celulele derivate), spermatogoniile de tip B prin diviziunile la care se supun dau nastere la spermatocite primare. b) Spermatocitele pot fi primare (de oridinul I) si secundare (de ordinul II) Spermatocitele primare au o forma sferica si sunt cele mai mari elemente seminale, masurand in diametru pana la apropae 20 microni. Se situeaza in zona centrala a tubului seminifer si sub raport functional se pot prezenta ca spermatocite primare pe cale de crestere sau ca spermatocite primare pe cale de diviziune. Spermatocitele primare pe cale de crestere au nucleul in stare de repaus in timp ce spermatocitele primare pe cale de diviuziune se divid prin meioza si vor da nastere spermatocitelor secundare (de ordinul II). Spermatocitele secundare se divid mai departe prin mitoza si vor da nastere la cate doua spermatide. c) Spermatidele sunt celule mici (sub 10 microni) cu un nucleu mare, veziculos si cu numeroase organite in citoplasma (mitocondrii, complexul Golgi, reticulul endoplasmatic, etc.) Spermatidele ca rezultat final al proceselor de diviziune meiotica, in continuare nu se mai divid si se transforma direct in spermatozoizi maturi. Procesul de metamorfozare prin care trec spermatidele pentru a deveni spermatozoizi maturi poarta numele de spermatogeneza. Spermiogeneza este un proces destul de complex in care modificarile morfologice la care sunt supuse spermatidele privesc in primul rand nucleul dar si organite cum sunt Complexul Golgi, centriolii si condriomul. Nucleul spermatidic se condenseaza prin deshidratare, se alungeste si devine excentric, iar nucleolul se fragmenteaza si dispare. Complexul Golgi in cursul spermatogenezei este supus la modificari care vor duce la constituirea sistemului acrozomic de care trebuie sa beneficieze spermatozoidul matur. Centriolii in numar de doi proximal si distal pe care ii are spermatida sunt supusi unei evolutii diferite: - centriolul proximal migreaza si se ataseaza la polul nuclar opus acrozomului - centriolul distal de la periferia citoplasmei emite un flagel care va deveni filamentul axial al spermatozoidului matur. Pe de alta parte diviziunea in doua a celui distal ar duce si la formarea intre cele doua jumatati, a piesei intemediare a spermatozoidului.
3

Condriomul este si el supus unor modificari in sensul ca granulele mitocondriale se aseaza cap la cap si formeaza o invelitoare (teaca mitocondriala) dispusa in spirala in jurul filamentului axial. Citoplasma reziduala a spermatidelor care ramane dupa toate aceste modificari, se fragmenteaza si este eliminata in lumenul tubului seminifer, unde poate fi fagocitata. d) Spermatozoidul este asa cum am vazut, rezultat prin spermiogeneza din spermatide, fiind o celula puternic diferentiata, adaptata atat pentru fecundatie cat si pentru transmiterea caracterelor ereditare. Este o celula flagelata care masoara in lungime 50-70 microni si care este formata din cap, gat, piesa intermediara (corp) si coada. Capul are o forma ovoida privit in fata (si de para privit din profil) si masoara 4-5 microni in lungime, 3 microni in latime. Gatul este un segment scurt (sub 0,5 microni) si ingust care face legatura intre cap si piesa intermediara (corp). In esenta este format din centriolul proximal care este atasat partii posterioare a capului. Corpul care cuprinde nucleul condensat al spermatidei, prezinta la partea sa antrerioara un corpuscul arcuit (sau lamelos) care poarta numele de acrozom sau perforator. Acrozomul si o mare parte a capului este acoperit de o membrana subtire si transparenta (bogata in mucopolizaharide) numita coif sau capison cefalic. Piesa intermediara este cuprinsa intre cele doua jumatati ale centriolului distal. In lungime masoara intre 5-10 microni, in largime nu trece insa de 1 micron. In zona sa centrala se gaseste filamentul axial inconjurat la periferie de o teaca mitocondriala rasucita in spirala. Microscopia electronica gaseste filamentul axial de o structura mai complexa. Astfel ca, si la nivelul cililor, filamentul axial apare format din doua filamente centrale inconjurate de 9 perechi de filamente subtiri intr-un aranjament esential. In partea distala a cozii, in jurul filamentului axial se dispune inca un invelis fibrilar, format din fibrile groase, omogene alipite la periferia celor 9 filamente duble subtiri. Cele 9 fibrile groase contin miozina, fapt care a sugerat ideea interventiei lor in asigurarea mobilitatii cozii spermatozoidului. Coada spermatozoidului masoara 45-55 nmicroni si prezinta o parte proximala, o parte distala si o parte terminala, care nu trece de 5-10 microni in lungime. La nivelul cozii teaca mitocondriala lipseste, in schimb apare o teaca fibroasa, constituita din numeroase fascicule circulare care inconjoara filamentul axial. Numarul spermatozoizilor este mare. La o singura ejaculare se eliminaintre 200-600 milioane, iar intr-un cm de sperma se pot gasi aproximativ 100 milioane de spermatozoizi.
4

Scaderea numarului lor sub 20 milioane pe cm poate sa fie un semn de sterilitate. Spermatozoizii inainteaza cu o viteza de 2-3 mm/minut si pot duce o greutate de 10x mai mare decat greutatea corpului lor. Rezista in mediul alcalin in schimb mor in mediul acid. Procesul general care duce la aparitia spermatozoizilor incepe la pubertate si dureaza pe toata perioada vietii sexuale a barbatului. Acest proces care poarta numele de spermatogeneza se desfasoara intr-o prima faza care este spermocitogeneza si intr-o faza care-i urmeaza si care este spermiogeneza. Spermiogeneza duce asa cum am vazut la transformarea spermatidelor in spermatozoizi. Spermiogeneza este insa precedata de spermocitogeneza, faza in care celulele germinale initiale, spermatogoniile, se supun la o perioada germinativa (proliferativa) de multiplicare si apoi, in continuare la o perioada de crestere si maturare, care priveste spermatocitele de ordinul I si II. In cursul celor doua diviziuni meiotice, una reductionala/heterotipica cealalta ecuationala/homotipica, iau nastere elementele haploide, spermatocitele secundare si spermatidele care sunt formate in proportii egale din elemente care contin cromozomul Y (50%) si X (50%). Dupa ce am vazut astfel ce tine de epiteliul seminal trebuie sa prezentam acum cateva date si despre tunica conjunctiva proprie a tubului seminal. B) Tunica conjunctiva proprie a tubului seminifer este constituita dintr-o membrana bazala, fina si elastica pe care se gaseste asezat un epiteliu seminal. Pe langa fibre conjunctive contine si fibre musculare netede si celule conjunctive. Microscopia electronica a aratat ca de fapt aceasta tunica este constituita dintr-un strat intern granular, un strat mijlociu mai clar format in special din fibre colagene si fibrocite. Pe fata membranei bazale se gasesc formatiunile in forma de cosulet. Vascularizatia testiculului este asigurata de artera spermatica iar inervatia este data de terminatiile nervoase simpatice care provin din plexul hipogastric.