Sunteți pe pagina 1din 7

STUDII DE STIIN SI CULTUR ANUL IV, NR.

4 (15), DECEMBRIE 2008



96
stiu s scrie att de nepretenios si simplu?. Cultura lui Ioan Slavici este una cert, Iiind un
cunosctor al IilosoIiei si literaturii antice, a perioadei renascentiste, a IilosoIiei moderne, mai ales
germane, avea cunostine despre IilosoIia si cultura orientului, despre iluministii si moralistii
Irancezi. Toate aceste cunostine se vor reIlecta si la nivelul vocabularului utilizat n scrierile sale
literare, chiar dac tendina sa a Iost una de apropiere de limbajul Iiresc al ardelenilor.'Mentalitatea
rneasc si Iaptul c Icea mereu caz de incultura lui nu trebuie s ne induc n eroare. Ca si n
cazul lui Creang, supralicitarea maliioas a rniei era un mod de aIirmare secret a
superioritii n Iaa celor 'subiai prin cultur si iIose aristocratice, apreciaz criticul Pompiliu
Marcea.
Preocuprile pentru limb si stil au Iost statornice n activitatea lui Ioan Slavici. El va
redacta studii si manuale dintre care amintim: Articularea numelor proprii, Gramatica limbii
romane - Etimologia, Psreasca ae a:i, Un curs ae limb roman, Cum se scrie romanete etc. n
scrierile sale se dovedeste a Ii mai degrab interesat de corectitudinea limbii si mai puin de
expresivitatea ei.
Prerile legate de limba si stilul lui Slavici sunt mprite. Pe de o parte se gsesc cei care
consider c acestea sunt rudimentare, greu de perceput de ctre lectori, iar pe de alt parte se aIl
criticii care consider c nu se poate absolutiza aceast opinie. Iacob Negruzzi si chiar Eminescu
consider c scriitorul trebuie s-si modiIice modul de redactare. Extrem de violente se dovedesc a
Ii opiniile lui Ion Breazu, care aIirm c stilul lui Slavici e plin de impuriti, Iraza greoaie.
Duiliu ZamIirescu vorbeste despre limba Ials si neromneasc Iolosit, iar Pompiliu
Constantinescu apreciaz Mara ca Iiind o prolix povestire melodramatic. La polul opus se
aIl prerile unor avizai critici, precum Tudor Vianu, Alexandru Philippide si Pompiliu Marcea.
Tudor Vianu remarc n Arta pro:atorilor romani Iaptul c Ioan Slavici introduce oralitatea
popular n scrierile sale naintea lui Creang. Pompiliu Marcea aIirm c: O pagin din Slavici
nu se poate recomanda ca exerciiu de analiz stilistic la clas. Prozatorul provenea si s-a Iormat
ntr-un mediu lingvistic pestri, neIavorabil liberei si nengrditei dezvoltri a limbii, dintr-un mediu
n care ns limba romneasc este supus unui tratament restrictiv, discriminatoriu, n care putina
comunicrii n limba romn trece naintea calitii comunicrii. Asa se explic de ce nainte de
unitatea naional caloIilia este complet strin mediului ardelenesc. Slavici nsusi detesta
caloIilia.
Problema prezenei neologismelor n opera lui Ioan Slavici nu a Iost suIicient discutat de
lingvisti si critici literari. Celebrul lingvist Sextil Puscariu apreciaz aportul scriitorului la evoluia
limbii romne: Un Slavici, un Cosbuc si, n timpul din urm, un Lucian Blaga, nainte de a primi
neologismul ieItin ce i se mbie att de ademenitor, scurm n comorile pstrate n crile vechi
religioase si n poezia popular, spre a gsi cuvntul autohton, cruia i dau, prin lrgiri de neles
sau mperecheri Iericite cu alte cuvinte, o nou strlucire. n ciuda acestei consideraii, el nu
respinge prezena neologismului n opera scriitorului. Alexandru Philippide apreciaz: Cu toate
stngciile lui si stilul lui nendemnatec, Slavici are o curat si aspr limb romneasc. O limb
poate cam necioplit, coluroas si dur, dar lipsit de neologisme si perIect armonizat cu
personajele lui Slavici si cu lumea pe care el o descrie..
Asa cum era de asteptat, romanul Mara nu este diIerit din punct de vedere stilistic Ia de
celelalte opere aparinnd scriitorului transilvnean. Si la nivelul statisticii prezenei neologismelor
n romanul amintit, nu vom ntlni mari deosebiri Ia de alte lucrri. AstIel, de-a lungul celor 240
de pagini cte numr romanul n ediia ngrijit de D. Vatamaniuc, am identiIicat numai un numr
de 15 neologisme. La o prim vedere, putem aIirma c sunt extrem de puine, dar cu toate acestea
vom ncerca s artm valorile pe care termenii le-au jucat n limbajul unui scriitor orientat cu
precdere ctre lexicul de Iactur popular. Dup cum s-a vzut anterior, Slavici avea o temeinic
cultur, ca atare prezena unor astIel de termeni, care si pstreaz valorile neologice chiar si n
zilele noastre, este una explicabil. Termenii pe care i avem n discuie sunt: contra:ice, convins,
aemon, econom, flanet, guaraian, impulsiuni, martiri:ea:, missa, obiaoas, prior, scruttoare,



STUDII DE STIIN SI CULTUR ANUL IV, NR. 4 (15), DECEMBRIE 2008

97
spasmotici, umilit, virtute, prezena lor putnd Ii semnalat att n Dicionarul explicativ al limbii
romne, ediia a II-a, din 1996, dar si n Marele dicionar de neologisme al lui Florin Marcu, editat
n 2002. Chiar dac sunt ntr-un numr redus, este surprinztoare prezena acestor neologisme ntr-
un roman terminat la 1894, a unor termeni ce se pot regsi chiar si n cel mai recent dicionar de
neologisme al lexicograIiei romne din secolul XXI.
Termenul cel mai des ntlnit n text este umil. 'Dup Heruvim, cnd preotul a iesit cu
darurile, el si-a plecat mai umilit dect de obicei capul spre pmnt si a stat cu ochii nchisi, perdut
oarecum n sine nsusi. Etimologic cuvntul provine din latinescul humilis, trimiterea ctre humus
pmant Iiind una Iireasc. Asa se explic si primul sens pe care l d Gheorghe Guu n
Dicionarul latin, acela de aproape de pmnt, jos, scund, ilustrnd apropierea aceasta cu citate
din Vergilius: humiles casas habitare a locui n bordeie scunde, dar si cu Aulus Gelius: humili
corpore homines oameni cu trup pitic. Acest prim sens care Icea trimiterea spre partea Iizic se
va dezvolta ulterior spre aspectul moral de smerit, supus, plecat, modest, sens pe care l vom regsi
si n exemplul din Slavici. La George Clinescu, pe lng umilin, mai poate Ii semnalat prezena
lui humilitate, cI. latinescului humilitas, n Scrinul negru: Cu toate acestea, nu umilitatea
meseriei o speria pe Hangerlioaica, ci riscul de a pune pe Filip n contact cu o lume nou, ce putea
s-l cucereasc.
Revenind la Mara Iragmentul citat mai sus este imediat urmat de o alt Iraz ce
accentueaz smerenia, n care vom regsi un alt neologism, obiaos. 'Smea, ca niciodat mai
nainte, c el nu mai poate s Iac ceea ce dnsa nu voieste, si o nespus nduiosare l cuprinse cnd
se gndi la Maria, care era att de subiric, de Iraged, att de dulce la Iire si de obiaoas. Desi
pare a proveni din sl. obiaa compus cu suI. -oas, el trebuie asociat cu termenul preluat din it.
obbeaiente, lat. oboeaiens. Ne aIlm n Iaa unui sinonim neologic plasat la mic distan de umil,
tot cu sensul de supus, asculttor, sens ntlnit la Titus Livius: 'Imperiis nemo oboeaientior me
nimeni nu e mai supus ordinelor ca mine. Littr l consemneaz pentru limba Irancez ca
provenind din greac, unde si va restrnge sensul, Iiind utilizat numai n context bisericesc.
'Dac Persida ar Ii stiut c el a venit Ir de voia lui aici si n-are n el destul vartute ca s
se hotrasc la un Iel, l-ar Ii despreuit ca pe un nemernic. Jirtute este un neologism, etimologic
provenind din substantivul lat. virtus, virtutis (cu unele sensuri dup Ir. vertu) si al crui prim sens
trimite la ideea de brbie, Ior suIleteasc, caracter ales, dup cum apare si la Nepos: 'magnos
homines virtute metimur preuim oamenii mari dup virtutea lor, sau la Ovidius: 'virtute aolores
superare a nvinge durerile prin virtute, iar la Cicero virtus capt sensul de valoare, calitate
deosebit, merite: 'animi corporis virtuti anteponatur calitile suIletesti s Iie puse mai presus
de cele trupesti. n acest context, trebuie Icut trimiterea spre substantivul vir, viri un adevrat
brbat, om n adevratul sens al cuvntului, cum apare nc din epopeea vergilian Eneida:
Arma virumque cano cnt luptele si pe viteazul.
'Maica Aegidia era mititic, psea mrunt, vorbea scurt si apsat, avea nas nu tocmai mic si
o cuttur aspr si scruttoare, dar se muia cnd vedea lacrmi de vduv: ea a struit ca mai ca
prioria s-o primeasc pe Persida si pentru numai cincizeci de Ilorini pe an, ba a mai si alergat pe la
d. Hubr, economul orasului, ca Mara neaprat s capete arnda podului. Neologismul prior, cu
sensul de conductor al mnstirii catolice, provine din lat. prior, germ. Prior. n latin, adjectivul
aIlat la comparativ prior, prius are sensul prim de precedent, dinainte, asa cum e semnalat la Titus
Livius: 'consul anni prioris consulul anului precedent. Sensul neologic pe care l-am putut
surprinde si n textul lui Slavici, pleac de la cel Iigurat, n care apare ideea de mai presus, superior,
asa cum l utilizeaz Sallustius: 'prior aetate et sapientia mai mare n vrst si mai nelept.
Ideea de ntietate n conducerea mnstirii a maicii Aegidia este cert n 'Mara, dar putem Iace si
o asociere si cu sensul de respect Ia de aceast persoan pstrtoare a unei ntregi tradiii
anterioare, a unor valori spirituale, sensuri ce se regsesc n vocabula priores si ntr-un exemplu
oIerit de Ovidius: 'More priorum dup obiceiul strbunilor.



STUDII DE STIIN SI CULTUR ANUL IV, NR. 4 (15), DECEMBRIE 2008

98
Dup cum am subliniat n exemplul de mai sus, n Iraz apare si termenul econom, dar n
aceast Iraz cu sensul nvechit de persoan nsrcinat cu administrarea averii cuiva, administrator.
Sensul de ngrijitor al veniturilor unei mnstiri, care provine din Ir. econome, apare si el n roman.
Littr consider c, etimologic, termenul n Irancez provine din greac si abia ulterior din lat.
oeconomus. n acest context, amintim prezena n romanul lui Slavici si a termenului eclesiastic
missa, care si pstreaz graIia identic cu cea din latin. 'Intrat apoi cu Anca n biseric, ea se
stropi cu ap sIinit, ls pe prietena ei ntr-o banc si se duse umilit n Iaa unuia dintre altarele
mici, n care un preot citea missa.
Un alt neologism de origine latino-romanic ce poate Ii semnalat este impulsiuni.
'Nemernic e omul care lucreaz Iie sub impulsiunile momentane, Iie mpins de alii si Iace lucruri
de care i pare ru la urm; e dar destul s voiesti pentru ca s nu Iii nemernic. Neologismul vine,
prin Iilier Irancez impulsion, din lat. impulsio, impulsionis, desemnnd iniial o aciune venit din
aIar si abia ulterior pornirea natural, imboldul, cum apare si la Cicero: aliquia impulsione
facere a Iace ceva dintr-o pornire natural. Fora, puterea acestei aciuni este cuprins n
radicalul substantivului, regsit si n verbul impello,-ere,-puli,-pulsum, care are drept prim sens pe
acela de a lovi, a izbi.
Scruttor poate Ii regsit n textul lui Ioan Slavici, un termen provenit tot prin Iilier
Irancez. Cu privire la acest neologism latino-romanic, exist unele nonconcordane ntre DEX,
care l consider a Ii un derivat Iormat de la verbul a scruta (din Ir. scruter, lat. scrutari) cu suIixul
tor, n vreme ce Marele dicionar de neologisme consider c provine direct din Ir. scrutateur,
lat. scrutator. Cu sensul propriu, latinescul scrutator desemna un scotocitor, scormonitor, cum
apare si la Lucretius 'scrutator auri cuttor de aur, dar are si sensul Iigurat, cum apare la
acelasi poet 'scrutator fati cercettor al destinului. Termenul apare n romanul Mara
desemnnd o caracteristic a maicii Aegidia: Maica Aegidia era mititic, psea mrunt, vorbea
scurt si apsat, avea nas nu tocmai mic si o cuttur aspr si scruttoare, dar se muia cnd vedea
lacrmi de vduv. Ideea de cercetare minuioas, de adevrat percheziionare n vederea
descoperirii unui lucru e cuprins n verbul de baz scrutor, scrutari, scrutatus sum, dup cum oIer
exemplu Cicero: 'scrutari omnium aomos a scotoci casele tuturor. ProIunditatea actului cutrii
se pstreaz si n Irancez, la Balzac: Celui qui le scrutateur aes coeurs Acela e un cunosctor
proIund al inimilor.
Opinii diIerite cu privire la etimologia neologismului, ntre cele dou dicionare anterior
amintite, se nregistreaz si n cazul lui contra:ice. DEX-ul consider c este un derivat Iormat pe
teren romnesc din contra si verbul :ice, n vreme ce Florin Marcu apreciaz apariia sa n lexicul
romnesc dup Ir. contreaire, lat. contraaicere. n 'Mara, contextul n care apare termenul este
urmtorul: Stia acum de ce l iubeste si-l iubea cu tot dinadinsul; numai n culcusul ei, mai nainte
de a adormi, a nceput s-si dea seam despre contra:icerea care era ntre prerile lui Nal si Iaptele
lui si s se ntrebe cum se Iace c un om care vede lucrurile att de bine, s aib o via att de
neornduit ca a lui. La Tacitus capt sensul de a combate: contra aicere sententiis aliorum a
combate prerile altora.
Etimologii diIerite se nregistreaz n cele dou dicionare amintite si n cazul lui convins.
DEX consider c provine din lat. convincere, n vreme ce Marele dicionar de neologisme l
semnaleaz ca Iiind creat dup modelul lui invinge. 'Prostie! strig iar Burdea, care nu putea suIeri
preri deosebite de ale lui si se smea nenorocit dac nu ruseas conving pe alii cum el era
convins. Iniial sensul n latin era de a dovedi pe cineva ca Iiind vinovat, precum apare la Cicero:
'convincere aliquem summae neglegentiae a dovedi pe cineva vinovat de cea mai mare
neglijen. Ulterior, capt sensul pe care l Ioloseste si Slavici, anume de a arta clar, a dovedi un
lucru ca Iiind adevrat sau gresit, cum apare ntr-o alt lucrare a lui Cicero: eum ne liberum
quiaem esse ratio et veritas convincit raiunea si adevrul arat clar c acesta nici mcar nu este
liber. Valoarea dat de verbul de baz vincere, aceea de a nvinge, a cstiga o victorie, spiritual de
aceast dat, primeste accepii colective datorit particulei con-.



STUDII DE STIIN SI CULTUR ANUL IV, NR. 4 (15), DECEMBRIE 2008

99
O alt diIeren n consemnarea etimologiilor dintre dicionarele amintite o nregistrm n
cazul lui aemon. Dac DEX-ul consider c vocabula provine din ngr. aemonas, cI. Ir. aemon,
Florin Marcu apreciaz diIerit etimologia: Ir. aemon, lat. aaemon, gr. aaimon. n textul lui Slavici,
apare n urmtorul context: De aceea ziua urmtoare, cnd a dat Ia cu Burdea, i era ca si cnd un
aemon ispititor i-ar Ii iesit n cale. Valoarea de geniu ru apare n textele antice la Tertulianus.
Alte dou neologisme preluate din Irancez si care pot Ii regsite n textul lui Ioan Slavici
sunt martiri:ea:, din martyriser si spasmoaic, din spasmoaique. 'E nebun acela care le nbuse,
tiran, care le stpneste si s martiri:ea: el nsusi pe sine. Epitetul neologic are drept scop
relieIarea gravitii situaiei, nuanele imprimate Iiind naturaliste: 'Cuprins de Iiori spasmotici, ea
ncepu s tremure si-si acoperi Iaa cu minile: vedea n Iaa ei pe Reghina.
De origine italian este considerat proveniena lui guaraian, un derivat al lui guaraia, dup
cum precizeaz DEX, iar Marele dicionar de neologisme l consemneaz cu Iorma gardian,
provenind din Ir. garaien, el aprnd si n Littr, cu un exemplu din opera lui Voltaire: Le travail
et la sobriete furent les premiers garaiens ae cette liberte Munca si sobrietatea au Iost primii
paznici ai acestei liberti. La Slavici, apare n urmtorul context: 'Apoi urm clugria am s-
i dau si o scrisoare ctre printele guaraian de la mnstirea din Arad a minoriilor.
Termeni speciIici lexicului german apar consemnai n textul analizat, precum beamter
(Iuncionar) si Steueramt (agenie Iiscal), dar numai flanet provenit din germ. Flaschenett este
neologism: '(.) mai la deal cnta o flanet, din cnd n cnd se descrca cte o pusc, vntul
tomnatic Iia prin Irunzisul aproape uscat, lilieci Iluturau mereu pe deasupra Iocului, iar n
suIletul Persidei crestea mereu neastmprul din tineree.

Concluzii
Exist la scriitorul transilvnean o vizibil preocupare pentru valoriIicarea si chiar
nnobilarea tezaurului limbii populare. Fiecare pagin din opera lui Ioan Slavici este o dovad a
autenticitii mediului si limbii populare, cu atributele majore de densitate si culoare n evocare,
sentimente si expresie. Surprinznd graiul particular al unei comuniti, care poart amprenta
timpului si locului, opera lui Slavici are particulariti de expresie si vocabular realiste. Creaia sa
reIlect Irnturi de via rneasc, mediul rural vzut ca o vatr ancestral. Pentru a concretiza
aceste imagini ale vieii si graiului rnesc, prozatorul recurge la vorbirea popular autentic.
SpeciIicul popular poate Ii demonstrat chiar si prin simpla consultare a unui glosar atasat operei lui
Slavici.
Constient de puterea artei limbajului, prozatorul nu a Iost, poate, suIicient de preocupat de
Irumuseea limbajului, rmnnd Iidel concepiei sale anticaloIiliste. Cu toate acestea, se poate
semnala ntr-o mic msur, dorina de a-si moderniza expresia, Ir a trda natura real, popular-
regional a graiului eroilor si. nvinuit de lips de imaginaie lingvistic, reprosndu-i-se repetarea
unor cuvinte ntr-un anumit context, scriitorul nu Iace dect s utilizeze o metod realist, s le
relieIeze n mod special, pentru a le ampliIica semniIicaia, sugernd lectorului care sunt Iaptele
mai importante asupra crora trebuie s-si concentreze atenia. InIluena scolii germane, preocupat
de substan si nu de stil, este cea care l va marca pe Slavici. Particularitatea Iundamental a
scrisului su este oralitatea, prezent n vorbirea eroilor, dar si n stilul neutral al autorului. Fraza sa
este, de regul, scurt si sobr, ajungnd deseori la stilul sintez. Virtuile sale sunt de remarcabil
analist, preIernd prezentarea Iaptelor, situaiilor si reaciilor personajelor n deIavoarea descrierii
directe a strii suIletesti. De regul, ntr-un asemenea context si Iac apariia si neologismele, de
cele mai multe ori de origine latino-romanice. Chiar dac stilul lui Ioan Slavici a Iost adesea
apreciat ca unul arid, neatrgtor, o privire mai atent asupra originii teminologiei poate aduce la
supraIa valori stilistice nebnuit de proIunde.





STUDII DE STIIN SI CULTUR ANUL IV, NR. 4 (15), DECEMBRIE 2008

100
Bibliografie
1.*** Antologie - Ioan Slavici, Editura Eminescu, Bucuresti, 1977
2. Bulgr, Gh., Crihan, M. - Limbaf i art literar in opera scriitorilor romani, Editura Mondan,
Bucuresti, 1997
3. Gheie, I. - Istoria limbii romane literare, Editura StiiniIic si Enciclopedic, Bucuresti, 1978
4. Marcea, P. - Ioan Slavici, Editura Facla, Timisoara, 1978
5. Munteanu, St., ra, V. - Istoria limbii romane literare, Editura Didactic si Pedagogic,
Bucuresti, 1983
6. Philippide, Al. - Slavici i stilul araelean, n Adevrul literar si artistic, an. XIV, 1935, seria II, 1
dec.
7. Popescu, R. - Stuaii ae lingvistic romaneasc, Editura Presa Universitar Romn, Timisoara,
1999
8. Puscariu, S. - Contribuia Transilvaniei la formarea i evoluia limbii romane, Revista
Fundaiilor, an. IV, 1937, nr. 5
9. Slavici, I. - Evaluri critice, Editura Facla, Timisoara, 1977
10. Slavici, I. - Pro:, poveti, nuvele, Mara, Editura Cartea Romneasc, 1979
11. Toduiu, I. E. - Stuaii i aocumente literare, Bucuresti, 1932, vol. II
12. Tohneanu, G. I. - Dicionar ae imagini pieraute, Editura Amarcord, Timisoara, 1995




METAMORFOZELE IUBIRII N NUVELA ,,PDUREANCA``

THE METAMORPHOSES OF LOVE IN ~PADUREANCA

Ioan Marius GIURA
Grupul Scolar Sebiy

Motto:,,Nu slbiciune, ci trie este iubirea.
1

(I. Slavici, ,,Fapta omeneasc``)

Abstract
The stuay analyses the feeling of love as it appears in the short story 'Paaureanca`, which
is consiaerea by critics 'the most beautiful of Slavicis short stories`( M. Popescu), but which is,
nevertheless, little known by the average reaaer.The evolution of the main character, from love-as-
passion to self-aestruction, is examinea by taking into consiaeration the characteristics of the
Central European literature.

Key words: Slavici, novel, love, space, village, forest, summer.
Cuvinte cheie: Slavici, nuvel, iubire, spaiu, sat, paure, var.

Privit din punctul de vedere al problematicii literaturii Central-Europene, nuvela
,,Pdureanca``vdeste noi valene, noi proIunzimi, capabile de a o situa ntre cele mai de seam
reusite ale genului din literatura romn. Aceast oper - ca si alte creaii slaviciene - are virtui
palingenetice.Ea aduce o lumin pur, crepuscular, aduce lumea ei dintr-un timp ndeprtat ,parc
Ir nici o legtur cu mentalitatea si obiceiurile contemporane |1|.



STUDII DE STIIN SI CULTUR ANUL IV, NR. 4 (15), DECEMBRIE 2008

101
Modul n care ncepe un roman sau o nuvel trdeaz o anumit concepie a autorului
asupra lumii .,,Pdureanca ncepe ntr-o manier tipic scriitorului, ntalnit si n alte nuvele
precum ,,Moara cu noroc, ,Gura satului sau ,,Comoara. Asistm deci la o ,,inaugurare tipic
slavician|2|. (C.Ungureanu):
,,F trei cruci i :i ,,Doamne-afut '` cana treci pragul casei ,fie c iei, fie c intri ,cci
lumea ain intamplri se alctuiete, iar intamplarea e noroc ori nenorocire, i nimeni nu tie aac
e ru ori bun ceasul in care a porni , nici aac va face ori nu ceea ce-i pune ae gana.` |3|.
Creaia ncepe cu rostirea Iormulei sacramentale.Acelasi tip de Iormul sacramental o
ntalnim n ,,Pdureanca si la sIrsit (cap.XXI), ncheind Lucrarea ,asa cum se ntampl si n
,,Popa Tanda sau n ,,Budulea Taichii. In aceste nuvele, construcia naraiunii este simetric,
naraiunea pare rotund, asa cum se ntampl si n operele unui alt mare prozator ardelean, Liviu
Rebreanu. Mai mult , vorbind despre simetrie n ,,Pdureanca putem spune c dac nceputul st
sub semnul bolii (holera) ,sIrsitul st sub semnul morii (sinuciderea lui Iorgovan).
Dragostea-pasiune. Nuvela debuteaz linistit, aproape idilic, prin prezentarea exodului
pdurenilor spre ses n timpul secerisului. Acest episod e unul cu o mare capacitate de cuprindere
a spaiilor ntinse:
,,Simina apropierea timpul ae secere, paurile se pun in micare, colib cu colib, sat cu
sat se aaun, vile pornesc intregi spre campia intins i in cateva :ile, cat ine locul ain Mure,
pan in prile Or:ii i pan la i:voarele Criurilor nu mai rman prin sate aecat monegii
neputincioi, babele btrane i copii nevarstnici, setea ae via ii ia i-i aauce pe toi la
srbtoarea cea mare ce se ine in fietecare an o aat pentru imprirea panei ae toate :ilele`.

|4|.
E prezent aici viziunea Iestiv a secerisului: cmpurile sunt pline de Ilcli vnjosi, de Iete
mndre si harnice; lutarii si cimpoierii nsoesc ca pe un ceremonial sacru, secerisul. Propietari si
oameni pltii cu ziua muncesc si petrec laolalt. Secerisul este o serbare, un prilej de bucurie.
Slavici descrie cu minuiozitate balzacian aceste obiceiuri legate de secerisul grnelor n
prile Aradului. Bun cunosctor al zonei, Slavici prezint acest obicei al glisrii unui segment activ
al pdurenilor vara spre campie pentru a participa la seceris, activitate Ioarte larg practicat n acele
vremuri.
AtmosIera idilic prezent la nceput pare a se completa cu evocarea dragostei de anul trecut
dintre Iorgovan, Ieciorul ,,bogtoiului Busuioc din Curtici si pdureanca Simina din Zimbru,
venit cu tatl ei s munceasc la campie. Fata era deosebit de Irumoas, dorit de Ilci: ,,Era
Irumoas Simina si se stia Irumoas. Inc de pe cnd era copil simea c toi se uitau dup dansa,
iar de cand se Icuse Iat mare, i spuneau alii n Iiestecare zi c e Irumoas si se vedea ea nssi n
ochii Ilcilor

|5|. Intre cei doi tineri dragostea apruse brusc, nici ei nu-si ddeau seama cum.
Anul acela ns, srbtoarea secerisului att de Irumoas si de mult asteptat st sub
ameninarea bolii. Stpnirea spune Slavici dorea s opreasc acum aceast serbare ce avea loc
n Iiecare an pentru impartirea painii de toate zilele. Din pricina izbucnirii epidemiei de holer se
poruncise ca nimeni sa nu-si paraseasca hotarul satului. Busuioc intuieste c porunca stpnirii nu i
va mpiedica pe pdurenii Ilmnzi s coboare la seceris. Iar Busuioc nu putea s rmn Ir
secertori. El si pregteste cteva crue s plece spre munte s-si adune oamenii necesari.
Iorgovan ns ia asupra sa aceast sarcin, cu dorina ascuns de a o gsi pe Simina, Iata
care i trezise cu un an n urm o pasiune tulburtoare si nelinistitoare.
Dragoste si autodistrugere. Acesta actiune marcheaza inceputul drumului lui Iorgovan spre
autodistrugere. Va aduce iar n viaa sa o Iiin despre care presimea nc de la nceput c i va Ii
neIast. Ca multe dintre personajele lui Slavici, Iorgovan se ndreapt orbeste spre calea interzis.
El se ncpaneaz s Iac acest drum pentru a o cuta pe Simina, un Iel de expediie de cucerire,
n ciuda obstacolelor pe care soarta i le aseaz n cale, avertizndu-l parc: izbucnirea holerei si
posibilitatea de a gsi lucrtorii necesari n satele mai apropiate, din jurul Siriei pn unde muli
pdureni n cutare de lucru coborser deja. El nu gseste oameni pe plac, reIuz tot ce i se oIer,
precipitndu-se astIel spre ntalnirea ,,Iatal.



STUDII DE STIIN SI CULTUR ANUL IV, NR. 4 (15), DECEMBRIE 2008

102
Sentimentul de care e stpanit Iorgovan atunci cnd era n cutarea Siminei e de ,,a vrea s
nu voiesti ce vrei. Dorinele lui sunt cel puin contradictorii: acum, cnd pentru toata lumea era
evident motivaia plecrii sale, el nu dorea s dea Ia cu Simina, dar dorea s-o vad. Si asta cu
toate c ,,suIletul i era plin de dnsa si oriunde se uita tot pe dnsa o vedea, cu toate c iarna toat
visase numai la seceris.
Drumul acesta st de la nceput sub semnul autodistrugerii. Gonind nebuneste, ntre Curtici
si Siria, Iorgovan ucide un cal, lucru care-l va pune pe gnduri pe Busuioc. Acesta simise nc de
anul trecut c Ieciorului su i plac ochii pdurencei si s-ar Ii mhnit poate - spune Slavici - dac nu
i-ar Ii plcut ,,Iiindc erau Icui pe plcute. Il nelinisteste ns Iaptul c a trecut anul si Ieciorul
su nu i-a uitat si c i plac att de mult nct si pierde rostul si omoar caii de dragul lor.
Drumul prin inutul pdurenilor Icut la lumina lunii ,,Iorgovan l trecea ca prin vis.
De la Iossel nainte ncepe pentru el ,,ara minunilor nespuse.
,,Aici arumul apuc pe o vale mai stramt, iinau-se mereu ae rmurii unui raule
:gomotos, acum printre arini i fanae, mai aeparte printre pauri aese ori pe sub stanci ce atarn
greu ae coasta pie:is, presrat pe ici pe colo cu cate un fir ae mesteacn. Se albea ae :iu i
psrile incepuser a :bura ain creang in creang. ain cana in cana se au:ea cate-o gai, ori
cate un stur:, turturica guria, ciocnitoarea btea in scoara copacului, cocoul slbatic canta ae
:ori, iar privighetoarea care-l insoise pe Iorgovan in tot arumul lui, speriat parc ae lumina ce
incepuse a se revrsa peste culmile aealurilor in vale ii urma cantecul cu inaoit patim`.

|6|.
6

Iorgovan e pur si simplu Iascinat: ,,n-ar Ii crezut niciodat c sunt cu putin attea
Irumusei ngrdite la un loc.
Aceast parte a nuvelei se desIsoar ntr-un paradis natural : pduri imense ce adpostesc o
Iaun abundent . Sunt locuri n care lumea pare a ncepe mereu . Pdurenii sunt ai lumii vechi ,
lume ce presupune regsirea arhetipalului la diIerite nivele . Populaii ale zonelor arhaice , ei sunt
pstrtorii unor mentaliti si tradiii speciIice.
Intlnirea dintre Iorgovan si Simina nainte de seceris e emoionant. Dragostea lor este din
nou mrturisit. El: ,,mi esti drag de mi s-au urt zilele; ea: ,,eu drag si tot eu ars de dor.
Insusirea esenial a lui Slavici este de a analiza dragostea - arat G.Clinescu reIerindu-se
la romanul ,,Mara. Aceast aIirmaie este valabil si n cazul nuvelei ,,Pdureanca. Dragostea
poate Ii considerat o prob prin care se veriIic tria caracterelor, poate chiar examenul capital al
vieii.
Cutand-o pe Simina, Iorgovan si va provoca o criz existenial major pe care nu o va
putea gestiona, criz care-l va conduce n Iinal spre autodistrugere.
Simina va veni la seceris, si va rmne la Curtici chiar dup ce tatl ei, Neacsu, moare de
holer. Desi nimeni nu l ndeamn, dar nici nu i-o interzice, Iorgovan va ntrzia s o cear de
nevast sau s o ndeprteze. El nu suIer, aparent, presiunea nici unei constrngeri exterioare. ,,Nu
voina prinilor se opune cstoriei Siminei cu Iorgovan, arat Eugen Todoran, ci legile nescrise,
pstrate din tat n Iiu care impun restriciile de clas sedimentate ntr-un sentiment al neputinei
care Iace din personaje victimele propriilor nehotrri |7|. Iorgovan devine un om dispreuit,
,,nvrjbit cu sine nsusi, ndrgostit si totusi mereu indecis. Dup rentlnirea dintre Iorgovan si
Simina, nuvela devine o ,,monograIie a ndoielii personajului principal.
Iorgovan se va sinucide nu din iubire, ci pentru c nu poate depasi un moment de
alternativ: nu poate nici s se cstoreasc cu Simina, nici s-o alunge deIinitiv din viaa sa. El va
recurge la o soluie dezastruoas care s-l scape pe el de ceilali si pe ceilali de el.
SIarsitul lui Iorgovan reprezint o sinucidere mascat. Acest episod tragic e anticipat de
presimirile Siminei , care la moartea lui Pupz nu dorea s l vad pe Iorgovan apropiindu-se de
locul unde a murit Iratele vitreg al tatlui su. Moartea sa repet oarecum pe cea a lui Pupaz, el
Iiind victima aceluiasi mecanism. Spre deosebire de Pupaz, care intr din greseal ntre roile
locomobilei, Iorgovan care plecase spre moar ,,s-si ncheie socotelile va intra voluntar n
mecanismul distrugtor, ndreptandu-se, cu oglinda lmpii ntoars spre sine, spre una din roile