s8'r\Jaf{\,*o\\^-fu"e*t^^

@ 1"t"su,

tr'^.1

01g3Qhr51+
PSIIOLOGIA EDUCATIEI
CURS FACTORII DEZVOLTARII PSIHICE

- PARTEA A II-A: MEDTUL

Ansamblul factorilor de mediu (influenle naturale, sociale, tehnice, fizice gi spirituale) alc[tuind cadrul in cme se naqte gi trlieqte individul reprezintfl o alt[ categorie de forle moffice ale dezvoltirii.

fiind "realitatea in mijlocul clreia se afl5 gi vie{uiegte un organism gi mai ales totalitatea factorilor gi condi{iilor ce influ en[eazil nemijlocit
P.
Popescu-Neveanu (1973) defineqte mediul ca

sau mijlocit organismul qi cu care acesta se aflI in

interac(iune"t. Deosebit de importantr pentru copil este experienta (definit[ de Ana Muntean, 2009) ca fiind "totalitatea stimulilor,

condi{iilor din mediu, la un anumit moment, cu care interac{ioneazl fiin{a umanl qi impactul lor asupra acesteia"2, deoarece aceasta are rol formativ, determinfind
dezvoltarea psihicl.
Dezvoltarea complex[ a copilului se realizeaz[ sub influenla caracteristicilor proprii (de natur[ geneticl, transmise ereditar), precum gi prin asimilarea

influefelor mediului. Astfel,

in viziunea teoriei dezvoltlrii cognitive a lui J. Piaget, dezvoltarea ontogeneticl este rezultat al adaptlrii permanente a organismului la mediu, proces ce se realizeazil prin succesive procese de asimilare3 gi acomod are4. Ca expresie a adaptlrii, intetigen{a evoluezl
I

Popescu-Neveanu Paul, 'Dicgionar de psihologie", Bucuregti, Editura Albatros, 1978 'Muntean Ana, Op citatil,2009. ' Asimilarea - in teoria dezvoltdrii cognitive a lui J. Piaget reprezinti "un fapt de judecatd" ce are drept reztfltat "absorbfia" informafiei, prin intermediul unor scheme mentale. a Acomodarea - procesul de ajustare, modificar" a schemelor in funcfie de noile informa{ii ce au

fost asimilate (J. Piaget

teoria dezvoltdrii cognitive.)

stadial prin antrenare pi autoantrenare, copilul se dezvoltl

structural gi informa{ional, formindu-gi

unici
pi originalf,.

personalitate

Ansamblul insusirilor morfologice, fiziologice si biochimice ale unui individ, rezultate din interactiunea genotipului cu mediul se numeste FENOTIP. La nivelul personaliffitii, Cloninger si colab. (1993) consideri cI genele sunt responsabile de trislturile stabile ale personalitltii corespunzatoare temperamentului - iar mediul de cele mai
pu{in stabile - dominant caracteriale.

o privire sistemicr asupra mediului socio scoate in eviden{i importan{a organizlrii, precum qi calitatea
interac{iunilor intre multitudinea elementelor sale qi intre acestea gi individ, generf,nd '(climatul", calitatea acestuia
condi{ionff nd eficien(a influ en{elor instru ctiv-edu
1.4.3.1 Aspecte
ca

tive.

privind integrarea copilului in mediul natural

Dezvoltarea copilului, ca a oricirei fiin{e, este puternic influen[atil de adaptarea gi integrarea sa mediului natural biosistemul sustinltor aI vietii5. Eficien{a demersului educativ va fi mai mare dacl este dublatl de consilierea plrin{ilor in legIturI cu formarea Ia
Fiecare punct de pe suprafa{a terestrd are caracteristici geofizice proprii, fapt care explici varietatea infinitd a reacfiilor materiei vii. La aceasta se adaugd varialiile periodice fali de care materia vie reacfioneazdprn bioritrnuri similare (factorul de mediu ac{ioneazd autonom asupra individului prin variafii periodice, inducdnd bioperiodicitatea). Cele mai importante influenle geofizice gi cosmice sunt, dupi Simion Moraru (2000) urmltoarele: cdmpul gravitafional, cimpul geomagnetic, cflmpul geoelecfiic, baric, termic qi cflmpul aeroelectric cu ioni atmosferici, cfimpul aeroelectic propriu-zis, ionosfera, cf,mpul radiafiilor elecfromagnetice nepenefrante (cu radiafli hertziene, radiafii terrnice gi radialii luminoase); cdmpul radialiilor electromagnetice penetante (cu radiafii ultraviolete, radialii roentgen gi radiafii gamma); c6mpul radiaf,ilor corpusculare penetrante (primare - nuclee de atomi de mare energie gi secundare miuioni, pioni etc). -

(alimenta{ie, odihnl gi efort, folosirea ra{ionall a factorilor

copil a unor deprinderi privind regimul de via{I

naturali: aer, ap5, soare etc).

Prezent6m in continume cdteva aspecte ale integrdrii fiin{ei umane mediului cosmic qi natural. Exemple:

. O expresie a adaptErii fiin{ei umane la varia{iile mediului natural este

bioritmicitatea. Pentru a supravielui, organismul uman, ca de altfel, intreaga materie vie, trebuie s[ se supun[, varialiilor periodice existente in naturE (varia{ii ale luminii, temperaturii, umiditalii, presiunii atmosferice, electricit[{ii, cureir{ilor etc), cu care trebuie s[-gi sincronizeze viala. Bioperiodicitatea este r[spunsul adaptativ aI sistemului viu la acestea. Via{a pe P[mdnt $i, in consecinf[ gi via{a fiinlelor umane, se desf'agoarl conform anumitor ritnruri impuse de succesiunea anotimpurilor, a zilelor qi a orelor etc, in functie de care, tn sistemele vii, ca expresie a integr[rii la mediul natural, se modific[ gi crnsul energiei in organism. Toate acestea sunt impuse de organizarea vie{ii umane pe coordonate temporale. Ritmul este expresia adaptlrii la timp qi este determinat de repetarea unui fenomen in timp gi spa{iu. La nivelul fiin1ei urnane se pot diferen$a: ritmul endogen (fixat genetic) qi rituul exogen (impus de factorii externi). Bioritmul somn - veghe - are caracter periodic, este determinat genetic, dar este dependent de miqcarea de rota{ie a Plmdntului in jurul axei sale. El are o importanf[ deosebit[ pentru individ, deoarece coordoneaz[ majoritatea ritmurilor circadiene. Acest bioriun este, probabil, cel care determin[ ca perfonnanlele umane din timpul zilei s[ fie superioare celor din timpul nop{ii. Astfel D. $teflea (1984), consider[ cI performan{ele ating cota maxim[ in timpul zilei intre orele 9-11 gi 17-19, sunt ceva mai sclzute intre orele 13 qi 14 iar cele mai mici cote le inregisteazdnoapte4 intre orele 3-4 (momentul considerat cel mai critic din punct de vedere biologic).

In perioada copillriei, nevoia de sofirn scade, de la 1t ore la v6rsta de 5 ani la pufin peste 10 ore la l0 ani (Diane E. papaliq
Sally Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman (2010)

importanf6 foarte mare pentru dezvoltarea copilului, orice viciere a lor putdnd determina tulburEri somatice

Calitatea aerului

qi

a respirafiei au o

tansformIri ireversibile in lipsa unei oxige,n[ri corespunz[toare). Aerul din marile ora$e (ca efect al industrializdii qi al intensificlrii traficului), con{ine o serie de poluan{i, dinfie care cei mai frecvent intAhifi sunt oxizii de azot, bioxidul de sulf, monoxidul de carbon, plumbul, compu$ii organici volatili, particulele tn suspensie etc. Persoanele cele mai afectate de efectele poluirii sunt copiii, bfuAnii qi persoanele alergice, astmatice sau care suferl de insuficienfe respiratorii cronice (dup[ D. Lamboley 2001). Acegtia se recomand[ s[ stea cdt mai departe de sursele de poluare qi de aglomeralia marilor ora$e. Unele studii (realizate de F. Abel, I.S Gubernski, M.T. Dumitriev, citafl de L. Becea, 20CB\ au demonstrat c[ gi aerul condilionat poate fi de o calitate indoielnicl, datorit[ lipsei din compozilia lui a dou6 elemente esenfiale: ozonul gi ionii negativi, ducdnd la fatigabilitate crescutI, stdri depresive gi favorizdnd imboln[virile de tipul r[celilor, reumatismelor qi maladiilor cardio-vasculare.
Animalele, spre deosebire de oameni au o modalitate de a respira corect6. in ceea ce priveqte fiinfa uman[, se pare cE cea mai corect[ respiralie o are copilul mic in primele luni de vialL. Calitatea actului respirator se pierde pe mdsur[ ce solicit6rile nervoase gi gradul de stres cresc qi efortul fizic scade, iar respirafia scade ca profunzime qi amplitudine. Acest fenomen are ca efecte insuficienta oxigenare a organismului, diverse tulburdri nelrrovegetative, tendin{a de a obosi ugor, sclderea vitalit{ii gi a dinamismului etc. O serie de alte efecte negative pot aplrea, precum: dureri de cap, labilitatea atenliei, insomnii, astm etc. Respiralia corect[ este o "artil' care trebuie deprinsl gi de care depinde in foarte mare m6surd calitatea vietii
9i a sln[t[{iiftzice gi psihice. Apa, ca factor vital, calitatea apei gi hidratarea sunt implicate tnfi-un mod hot5rdtor, desigur, gi in procesul dezvoltlrii gi optimiz[rii psihice (ca reglator

gi psihice (celula nervoasd fiind prima care suferi

intern). Apa trebuie considerat[ cel mai important a]iment. Pentru fiin(a uman5, de-a lungul intregii vie{i, hidratarea este una dintre condi{iile menfinerii formei flr,ice qi psihice (alrturi de migcare gi socializare). Organaarea gtiinlificd a alimenta{iei reprezint[ un important factor de optimizare fizicd gi psihic[. Hrana este inflorma{ie qi energie. "suntem ceea ce m0nc[m", deoarece alimentalia influenfeaz[ profund creqterea qi regenerarea organismului, nivelul qi dinamica lui energeticE, s5n[tatea qi echilibrul fizic qi psihic. Fiecare aliment asimilat influenleazd starea sln[t6fii
Becea, Liliana, "Amplificarea potenfialului biopsihic. Concepte gi solufif', Bucureqti, Editura Printech,2003.
6

gi echilibrul, reg)eazd, sau perturbr funcsonarea organismului, pentru ca, esen{[, este un aport de energie gi informatie.
+ffii# :.lMi3

fui

"Pentru susfinerea creqterii constante gi a solicitlrilor permanente, gcolarii au nevoie, in medie, de 24A0 de calorii pe zi - mai mult decdt copiii mai mari gi mai putin decdt cei mai mici. Nutrilionigtii recomand[ o alimentafie variat6, care s[ includ6 din belgug cereale, fructe qi legume $i un nivel ridicat de carbohidrafl complecai, existen{i in crtofi, paste ftinoase, pdine qi cereale"' (Diane E. Papalia, Sa[y Wendkos Olds, Ruth Duskin
Feldman (2010)

ffi

1.4.3.2. Aspecte ale integrrrii copilului in mediul sociocultural. Importan{a familiei gi a re{elei sociale pentru dezvoltarea sa psihicil
Integrarea fiin{ei umane macrosistemului socio-cultural poate fi in{eleasl ca accesul fizic gi mental activ Ia valorile sociale gi culturale, precum gi posibilitatea individului de a lua parte Ia via{a social-culturall a comunitltii. Este un proces care formeazr $i structu reazd dupr principii valorice, congtiin{ele umane.

INTEGRARE socIALA se infelege, in concepfia lui p. Popescu-Neveanu (1 978), procesul de incorporare, asimilare a individului de cltre mediul social, in unitlfi gi sisteme sociale (familier grup, colectiv, societate) prin modelarea sa

conform datelor qi cerin{elor sociale

(encultura{ie,

socializare), adaptarea sa Ia condi{iile vie{ii sociale. Un element fundamental al constructiei identitatii culturale il reprezinta procesul de internal izare a valorilor culturale
Tapali4 Diane

E.,

Olds Sally Wendkos, Feldman Ruth Duskin, 'Dezvoltarea umani",

Bucuregti, Editura Trei, 2010

comune grupului cultural de apartenenta, de cdtre fiecare individ, care devine astfel o perso an4- un actor cultural. Henri Ey insista
asupra acestui proces de internalizare selectiva a valorilor culturale de grup, aratand ca in acest fel se constituie, pe parcursul traiectoriei axiologice a persoanei, un capital mintal ce reprezinta sistemul de valori ale Eului.

Acest proces, mediat prin influenlele educative este hotlrdtor in formarea personalit5(ii qi in dezvoltarea psihomotorie aldturi de factorii mediului natural (gravitalie, aer, ap[, lumin[, temperaturl etc), conditriondnd in toate planurile evolu{ia biopsihosocialI a individului (consider[ Tudos gt., 200).

procesul de dezvoltare

Socia liz at ea, conform "Blondy' s Encyclopedia of Education" reprezint[

poten{ialului social-uman cu

ajutorul produselor activitfl{ii sociale. dezvoltarea zestrei, a aptitudinilor copilului in vederea implinirii personalitltii sale, sub aspectul participflrii Ia via{a colectivitffii din care face parte. Eviden{iind func(iile principale ale socializxrii t de oonormalizare" a viefii sociale, de asigurare a continuitl{ii gi coeziunii grupurilor sociale, de asigurare a stabiliffi{ii qi func(ionaIitS(ii structurilor sociale), J.L. Child definegte socializarea ca acel proces prin care individul este orientat in a-gi dezvolta comportamentul sdu acfual in concordanta cu
standardele grupului din care face parte.

in

"The Educator's Encyclopedia'' socializarea este definit[ ca fiind

N. Vinfanu

urmltoarele elemente: r asimilarea, interiorizarea valorilor prezente in via{a sociali; r educarea sim{ului social gi il gustului pentru ceea ce este valoros in societate; . formarea atitudinilor de implicare sociali; ' formarea judecl(ilor de valoare in consens cu cele din societate.

(2008) consider[ cd socializarea are

in vedere

Concomitent cu socializarca copilului, acesta incepe s[ iqi dezvolte o personalitate unicd gi originalX, deoarece, in procesul de asimilare a

1.4.3.2,1. Grupul mic

Studiile de specialitate au pus in eviden{r faptul cr formarea personalitltii indivizilor este decisiv condi{ionatl de apartenenfa lor la anumite grupuri (familia, grupul pcolar, grupul de prieteni, grupul de muncI, grupul sportiv etc). In cea mai mare parte a timpului, copilul igi deaffiqoari via{a (pcolarr, familialr, sportivr, petrecerea timpului liber etc) Ia nivelul grupului mic. Grupul mic este alcltuit dintr-un numir mic de indivizi, care se caracterizeazl prin faptul cI: - desfEpoarl cel pu{in o activitate in comunl

- concept, caracteristici

au scop pi obiective comune, au rela{ii interpersonale directe,

existi, Ia nivelul s5u, sistem de legi informale (conven{ii mutuale) gi/sau formal-codificate in vederea cooperlrii
eficiente.

Proximitatea spa{ialx este de asemenea, o condi{ie pentru existen{a grupului mic. conform teoriei sistemelor, grupul mic este sistem cibernetic hipercomplex, av6nd toate atributele acestuia. EI genereazil o serie de fenomene specifice, precum z relaliile interpersonale, fenomenele de status ;i rol, normele, valorile gi trudilia grupului indeplinegte, Ia nivelul psihogenezei, o serie de func{ii: . de tnvdlare sociald (oferI posibilitatea subiectului de a prelua diferite modele atitudinal-comportamentaleo norme gi valori care au fost decelate $i verificate in timp gi care s-au demonstrat eficiente);