Subventia reprezinta un sprijin banesc, nerambursabil, acordat de catre stat unui agent economic, in scopul acoperirii unei parti

din cheltuieli . Subventionarea este o metoda contestata de catre adeptii liberului schimb. Totusi ea este necesara ca mijloc de orientare, ajustare si stimulare a unor productii sau de protejare a producatorilor si consumatorilor. Subventiile sunt acordate de catre stat pentru a incuraja ramurile si subramurile de mare interes pentru economia unei tari. Cea mai mare parte a cheltuielilor bugetare pentru subventionare sunt acordate in domeniul agriculturii. O alta parte importanta din subventii ajunge in industrie. Sunt subventionate subramurile in formare in tarile in curs de dezvoltare( industria constructoare de masini, siderurgia, chimia), produsele industriilor de varf, care realizeaza progres tehnic, produsele cae au o concurenta puternica pe piata externa, industriile care pun la dispozitie un numar mare de locuri de munca. Subventiile sunt orientate in principal spre agricultura datorita importantei acestei ramuri in echilibrul macroeconomic si in asigurarea securitatii alimentare.

Subventiile se impart in:

subventiile aferente activelor; subventiile aferente veniturilor. a) Subventiile aferente activelor Subventiile aferente activelor reprezinta subventii pentru acordarea carora principala conditie este ca entitatea beneficiara sa cumpere, sa construiasca sau sa achizitioneze active imobilizate. Subventiile pentru active se inregistreaza in contabilitate ca subventii pentru investitii si se recunosc in bilant ca venit amanat. Venitul amanat se inregistreaza in contul de profit si pierdere pe masura inregistrarii cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor. Restituirea unei subventii referitoare la un activ se inregistreaza prin reducerea soldului venitului amanat cu suma rambursabila. b) Subventii aferente veniturilor Subventiile aferente veniturilor cuprind toate subventiile, altele decat cele pentru active. Restituirea acestor subventii se efectueaza fie prin reducerea veniturilor amanate daca exista, fie, in lipsa acestora, pe seama cheltuielilor. In masura in care suma rambursata depaseste venitul amanat sau daca nu exista un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrala restituita, se recunoaste imediat ca o cheltuiala.