1

1
ARGUMENT
n cei ctiva ani de activitate pedagogic pe care am desfsurat-o la unul din
seminariile teologice din tar, am constatat c unele lectii din manualul de Dogmatic
ortodox al prof. dr. Isidor Todoran si arhid. prof. dr. Ioan Zgrean, dup care se pred
actual n scolile teologice de nivel mediu, nu pot fi ntelese deplin de elevi dac nu li
se furnizeaz unele lmuriri suplimentare. Cutnd aceste explicatii cuprinse n
nvttura de credint a Bisericii noastre ortodoxe si care sunt expuse clar n revistele
de specialitate mai vechi sau mai noi, precum si n publicatiile teologice aprute dup
revolutie, am ntlnit, de asemenea, unele nvtturi doctrinare, cugetri ale teologilor
contemporani sau ale Sf. Printi, pe care le-am considerat demne de atentia elevilor
seminaristi, potrivite pentru studiu sau lectur, mai ales acelea care descoper
ntelesurile duhovnicesti, latura moral, legat direct de viata crestin, a nvtturii
dogmatice ortodoxe.
Astfel am ajuns s ntocmesc aceast lucrare. Initial, am conceput-o doar cu
intentia de a-mi fi mie personal un material auxiliar la clas, la orele de Dogmatic.
Abia dup ctiva ani m-am gndit s o tipresc pentru a fi pus la dispozitia unui
numr mai mare de elevi. Fiind redactat initial pentru uzul personal didactic, nu am
consemnat cu exactitate n text toate datele care se cuprind de regul ntr-un aparat
bibliografic corect ntocmit. Se poate chiar s fi omis unele indicatii cu privire la
provenienta unor idei sau nvtturi. O parte din crtile si articolele folosite sunt
mentionate n bibliografia de la sfrsitul crtii.
n privinta succesiunii lectiilor, am respectat, n general, structura, problematica
expus n manualul Todoran Zgrean, prin lucrarea de fat urmrind s aduc
lmuriri, completri ndeosebi la temele tratate n acest manual.
ntruct acest manual a rmas nc etalonul de evaluare la examenul de
bacalaureat si nu numai, doresc s vin prin prezenta lucrare n sprijinul elevilor care
studiaz Dogmatica ortodox n seminariile teologice si care se pregtesc pentru
sustinerea examenului de bacalaureat la aceast disciplin, cel putin pn cnd se va
reusi s se elaboreze un manual de Dogmatic ortodox mbunttit pentru seminariile
teologice.
2
2
DOGMATICA GENERAL
Teologia Dogmatic Ortodox No(iuni introductive
1) Definitie si obiect de studiu;
2) Disciplinele teologice: mprtire si definitii;
3) Morala crestin. Definitie. Legtura ei cu Dogmatica ortodox. Temeiuri scripturistice si
traditionale;
4) Dogmele obiectul de studiu al Dogmaticii ortodoxe. Dogma etimologie. ntelesul initial al
cuvntului: profan si religios. ntelesul dogmei n Vechiul si Noul Testament;
5) Definitia dogmei. Cele patru trsturi principale;
6) Necesitatea si scopul studierii Dogmaticii ortodoxe:
a) Dogmele stau la temelia vietii morale a crestinului;
b) Numai dogmele, fiind adevruri descoperite de Dumnezeu, pot potoli setea omului dup
adevr;
c) Pentru a mplini nvttura Mntuitorului trebuie nti s o cunoastem astfel dogmele sunt
temelia ndumnezeirii credinciosului;
d) Scopul studierii Dogmaticii: cunoasterea nvtturii Bisericii; fundamentarea ei pe Sf.
Scriptur si Sf. Traditie si totodat aprarea dreptei credinte de erezii;
7) Teologumenele: Definitie. Asemnri si deosebiri fat de dogme;
8) Prerea teologic;
9) Canoanele bisericesti.
1) Teologia (0co = Dumnezeu; oo = cuvnt, stiint) este stiinta despre Dumnezeu. Teologia
are ca obiect de studiu religia care este legtura constient si liber a omului cu Dumnezeu.
Teologia ortodox este foarte vast si complex. Ea cuprinde o parte teoretic de doctrin, alt
parte de trire moral si alta de cult divin, adic de cinstire, de adorare a lui Dumnezeu.
2) Astfel, disciplinele teologice sunt mprtite n patru grupe:
Discipline biblice: Studiul Noului si Vechiului Testament cu disciplinele auxiliare
Discipline istorice: Istoria bisericeasc
Discipline sistematice: Apologetica, Dogmatica, Morala
Discipline practice: Liturgica, Pastorala, Omiletica, Catehetica, Dreptul bisericesc
Teologia Dogmatic Ortodox sau pe scurt, Dogmatica ortodox este expunerea sistematic a
dogmelor Bisericii ortodoxe, adic a adevrurilor ei de credint.
Exegeza biblic se ocup cu interpretarea crtilor Sf. Scripturi conform principiilor Ermineuticii
biblice (care ofer principiile si regulile de interpretare a Sf. Scripturi).
Apologetica este disciplina teologic ce are ca scop aprarea credintei crestine (ortodoxe) prin
mijloace rationale, cu argumente logice. A fost initiat n secolele al II-lea si al III-lea de Sf. Iustin
Martirul si Origen.
Simbolica expune comparativ nvtturile de credint ale celor 3 confesiuni crestine.
Dreptul bisericesc sau canonic se ocup cu normele de conducere n Biseric, precum si cele
referitoare la relatiile dintre membrii Bisericii. Canoanele sunt regulile de organizare si conducere n
Biseric.
Pastorala (pentru preoti) arat mijloacele cele mai potrivite de ndrumare si conducere a
credinciosilor pe drumul mntuirii.
Omiletica si Catehetica arat cum s se explice, s se predea si s se predice nvttura crestin
n functie de mprejurri si de starea real a asculttorilor credinciosi.
Liturgica studiaz si explic cultul divin, adic slujbele bisericesti.
3
3
Mistica ortodox sau denumirea ntreag Teologia ascetico-mistic ortodox are ca obiect esenta
si conditiile unirii sufletului cu Dumnezeu. Cuvntul mistica vine de la grecescul uotqpio =
mister, tain, secret.
Dac Dogmatica se ocup cu adevrurile de credint, Morala cu desvrsirea omului, Mistica
este o culme a desvrsirii morale. Mistica este o ncununare vie, concret a Dogmaticii si Moralei.
Mistica trateaz dspre unirea sufletului cu Dumnezeu prin iubire sau ndumnezeirea omului prin
harul divin sau se ocup, putem spune, cu cunoasterea experimental, prin trire, a lui Dumnezeu.
Denumirea acestei discipline arat caracterul ascuns, tainic, negrit, inefabil al vederii lui
Dumnezeu. Mistica este unit cu Ascetica pentru c asceza este mijlocul principal prin care ajungem
la experienta mistic. (A se deosebi de misticism = ncercarea omului de a comunica cu diferite
divinitti uneori demoni pe ci gresite).
3) Morala crestin cuprinde totalitatea principiilor si regulilor izvorte din nvttura
Mntuitorului Iisus Hristos si stabilite de Biseric, dup care trebuie s se comporte crestinul fat de
Dumnezeu, fat de sine, fat de aproapele, fat de societate, avnd ca scop mntuirea prin svrsirea
binelui si ferirea de ru.
Morala crestin mai poate fi numit transpunerea n viat a nvtturii de credint expus de
Dogmatica ortodox; Morala crestin este nssi viata crestin, viata n Hristos, viata crestin
ndumnezeit.
Pe scurt, Morala crestin ne nvat modul n care trebuie s ne comportm n viata noastr zilnic
pentru a dobndi mntuirea. Ea este studiul faptelor libere si constiente. Este aplicatia teoriei
dogmatice.
Deci, dintre toate disciplinele teologice, Dogmatica este n cea mai strns legtur cu Morala.
Raportul dintre Dogmatic si Moral este echivalent cu cel dintre credint (nteleas ca totalitatea
adevrurilor revelate, dumnezeiesti si mntuitoare) si fapte. Acest raport este exprimat limpede n Sf.
Scriptur: ,adevrata credint este cea lucrtoare prin iubire` Galateni 5,6 si ,credinta fr
fapte este moart` Iacov 2,26; de asemenea, de Sf. Printi: Sf. Chiril al Ierusalimului spune:
,Fiinta religiei const din aceste dou lucruri: din dogme pioase i din fapte bune`, iar Sf. Grigorie
de Nazianz (Teologul) numeste dogme, adevrurile centrale de credint, ct si regulile morale, adic
regulile practice de viat. Din secolele al IV-lea sau al V-lea, prin dogme se desemneaz adevrurile
de credint, iar regulile de viat s-au numit canoane.
4) Asadar, dogmele Bisericii Ortodoxe sunt obiectul Dogmaticii ortodoxe. Dogmatica ortodox
este disciplina ce expune n mod stiintific si sistematic dogmele, adic nvttura Bisericii Ortodoxe.
n domeniul dogmatic, calificativul stiintific este n strns dependent cu domeniul credintei.
Cnd spunem stiintific, nu nseamn c efortul nostru va tinde ctre o justificare a dogmelor
ortodoxe potrivit logicii omenesti sau potrivit legilor cunoasterii naturale (prin experimente,
demonstratii matematice), pentru c domeniul dogmelor depseste sfera naturalului si a rationalului.
Dogmele pot fi ntelese si explicate prin credint, ele tin de domeniul supranaturalului si
suprarationalului.
Cuvntul dogm vine de la grecescul oou = opinie, prere si de la verbul ooc = a prea.
ntelesul initial al cuvntului dogm a fost de opinie, prere personal. Dar din cele mai vechi
timpuri, nc din antichitate, la vechii elini, cuvntul oou a cptat ntelesul de prere bine
ntemeiat, porunc, decret, lege.
n Sf. Scriptur, att nVechiul ct si n Noul Testament, cuvntul dogm apare cu ntelesul de
porunc emis de autoritatea politic sau de Dumnezeu.
n Noul Testament, cuvntul dogm este folosit n cinci locuri, n nteles politic, dar si religios,
care este cel de azi al Bisericii Ortodoxe.
Sf. Printi le numesc: dogme dumnezeiesti, dogme crestine, dogme ale Domnului, dogme
evanghelice, dogme apostolice.
4
4
5) Definim dogma ca fiind un adevr revelat de Dumnezeu, formulat si proclamat de Biseric si
predicat credinciosilor n vederea mntuirii.
Potrivit acestei definitii, orice dogm are patru trsturi esentiale:
1. Este cuprins n Revelatia dumnezeiasc a Sf. Scripturi si a Sf. Traditii. O nvttur de
credint nu se afl exclusiv n Sf.Scriptur sau exclusiv n Sf. Taditie. Orice nvttur dogmatic
trebuie s aib temei att n Sf. Scriptur, ct si n Sf. Traditie.
2. Este formulat si proclamat, aprat si impus de Biseric ,stlpul i temelia adevrului`
I Timotei 3,15 prin suprema ei autoritate care este sinodul ecumenic
1
. Cnd nu se ntrunesc
sinoade ecumenice, proclamarea sinodal solemn poate fi nlocuit de consensul unanim al Bisericii
de pretutindeni Consensus Ecclesiae dispersae, care este de fapt glasul Bisericii ntregi.
3. Dogma este un adevr imuabil, adic neschimbabil, dat odat pentru totdeauna. O dogm,
odat formulat de sinodul ecumenic nu se poate schimba n veacul veacului, nici n nteles, nici n
formulare (nici o prepozitie sau o virgul nu se poate modifica). Dogmele au o neschimbabilitate
absolut, dar au o perfectibilitate n ntelegere, care se dobndeste numai prin contemplatie unit cu
trire.
4. Dogma este un adevr care duce la mntuire. Dogmele nu sunt date pentru satisfacerea
curiozittii omenesti (Luther rspunde la ntrebarea: ce fcea Dumnezeu nainte de crearea lumii?-
Pregtea pedepse pentru cei ce pierd timpul cu ntrebri desarte). Dogmele constituie adevrul
absolut necesar, unicul necesar, date cu scopul de a mntui pe oameni. Dac la mntuire se ajunge
prin credint si fapte bune, obiectul acestei credinte sunt dogmele. Ca s fie dreapt, credinta trebuie
s aib obiect dogmele adevrate.
6) Din aceast ultim trstur definitorie a dogmelor deprindem si necesitatea si scopul
studierii Dogmaticii.
a. Dogmele stau la temelia ntregii triri a crestinului. Ele au nsemntate covrsitoare pentru
viata noastr pmnteasc si vesnic. Nu ne sunt indiferente: existenta lui Dumnezeu, ntruparea Lui,
nvierea Domnului, care este chezsia nvierii noastre, si alte evenimente care zguduie pmntul si
de care depinde destinul nostru de aici si cel vesnic.
Ceea ce crede si mrturiseste omul este de nsemntate capital pentru destinul su supranatural,
vesnic. Cci de ceea ce crede, depinde si ceea ce face, gndirea este strns legat de actiune. De aici
nevoia cunoasterii nvtturii crestine care este cerut de nssi mntuirea noastr; este conditia
mntuirii noastre potrivit nvtturii Mntuitorului: ,Viata venic aceasta este: s Te cunoasc pe
Tine, singurul, adevratul Dumnezeu i pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis` Ioan 17,3.
b. Se cunoaste nzuinta permanent a omului de a cuta rspunsuri la marile probleme ale vietii
si mortii, ale originii si scopului creatiei. Ca o ncercare de a rspunde acestor ntrebri vitale, apar
curentele filozofice, credintele religioase din cursul istoriei omenirii. Ele, ns, fiind plsmuiri ale
mintii omenesti, mai mult sau mai putin deprtate de la adevr, nu au putut satisface setea omului
dup absolut, dup adevr. Numai cunostinta adevrat venit direct de la Dumnezeu poate potoli
setea omului dup adevr si poate da rspuns clar si sigur ntrebrilor pe care omul si le pune cu
privire la existenta sa: ,Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh i viat` - Ioan 6,63 sau ,Nu
numai cu pine va tri omul, ci cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu` - Matei 4,4.
1
Prin sinod ntelegem adunarea ierarhilor care constituie autoritatea (forul) suprem a Bisericii ortodoxe si care se
ntruneste periodic pentru rezolvarea unor probleme administrative. Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne este cea mai
nalt autoritate n Biserica Ortodox Romn pentru toate problemele spirituale, canonice si administrative. Este alctuit
din patriarh, ca presedinte, si din toti mitropolitii, episcopii, episcopii-vicari (ajuttori sau suplinitori) si arhierei vicari n
functiune, ca membri.
Sinoadele ecumenice sunt adunri ale episcopilor din ntreaga Biseric crestin din primele opt secole, recunoscute de
ntreaga Biseric ortodox, hotrrile lor rmnnd valabile pentru totdeauna n Biserica ortodox.
5
5
c. Dogmele, n aparent adevruri teoretice, dobndesc pentru noi o aplicare practic, devin
norme de viat moral. De exemplu, adevrul dogmatic: Dumnezeu este iubire, buntate, adevr este
transpus n porunca moral: ,Fiti desvriti, precum Tatl vostru cel ceresc desvrit este`
Matei 5,48. Iisus Hristos a afirmat despre Sine: ,Eu sunt Calea, Adevrul i Viata` Ioan 14,6.
Deci alt cale spre cer, spre mntuire nu exist. Alt adevr mntuitor afar de nvttura adus de
Mntuitorul nu gsim. Noi, crestinii, suntem chemati s devenim asemenea Lui prin har, s-I urmm
Lui. Si cum putem s-I urmm fr s-I cunoastem nvttura, adevrul dumnezeiesc propovduit de
El? Cunoscnd si mplinind nvttura propovduit de Mntuitorul ne facem slase ale Sf. Treimi:
,Dac M iubete cineva, va pzi cuvntul Meu, i Tatl Meu l va iubi, i vom veni la el i sla la
el ne vom face` - Ioan 14,23.
Iat, deci, cum cunoasterea nvtturii Bisericii, a dogmelor este suportul, temelia desvrsirii si
a sfinteniei, a ndumnezeirii credinciosului. Omul rareori face binele de dragul binelui. Cel mult,
dac nu crede n Dumnezeu, face bine de dragul unei persoane ori pentru a fi cinstit de oameni, dar
atunci cade n vanitate, n mndrie sau n judecata altora, iar binele svrsit de el nu mai este bine.
mplinirea binelui si ferirea de pcat cer omului s se angajeze cu toat fiinta sa, cu toate puterile si
inteligenta sa ntr-un efort sustinut pentru a duce o viat dup voia lui Dumnezeu pentru c ,Lupta
noastr nu este mpotriva trupului i a sngelui...` Efeseni 6,12.
n privinta raportului dintre dogme si trirea crestin, patriarhul Filaret al Moscovei spune:
,Nici una dintre tainele ntelepciunii lui Dumnezeu, nici cea mai tainic, nu trebuie s ne par
strin, sau cu totul transcendent, ci n toat smerenia trebuie s ne adaptm mintea noastr la
contemplarea lucrurilor dumnezeieti. Nu se poate desprti cugetarea de credint vie, lucrtoare
prin fapte. Credinta este cea care nsufletete i confer adevrata valoare faptei`.
d) Folosul acestei discipline reiese si din scopul pe care si-l propune: s fac cunoscut si s
lmureasc nvttura Bisericii, s o fundamenteze cu argumente din Sf. Scriptur si Sf. Traditie si
uneori si cu argumente rationale, aprnd adevrul dumnezeiesc si ferind pe crestini de erori, de
deviere de la dreapta credint (= ortodoxia). Devierea de la dreapta credint este erezia, care este
rupere de la comuniunea credintei si iubirii, deprtare de Duhul Sfnt. Erezia este negarea sau
pervertirea dogmei, constient si voit, adic a adevrului clar formulat de Biseric. Ereticii, de fapt,
se excomunic singuri (se dau anatema), Biserica doar constat aceast stare a lor.
(Lectur: Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu: pag.70-71; 80-81).
7) Teologumenele sunt preri teologice care nu au valoare absolut de dogme. De aceea ele nici
nu au caracter obligatoriu ca dogmele (pot fi acceptate sau respinse). Teologumena este acea
afirmatie teologic cu un temei n Sf. Scriptur, dar nu destul de clar si n scrierile Sf. Printi, n
special ale Sf. Trei Ierarhi, adesea de larg circulatie printre teologi, dar care nu ntruneste consensul
unanim al Bisericii, spre care aspir. Cu ct se realizeaz mai desvrsit consensul Bisericii de
pretutindeni, cu att se apropie mai mult de dogm.
Valoarea unei teologumene depinde, pe de o parte, de evidenta bazei ei n tezaurele Revelatiei
divine, iar pe de alt parte, de adaosul de lmurire cu care vine ea n cercetarea si cunoasterea
teologic, aprnd uneori chiar necesar din acest punct de vedere. Exemple de teologumene: durata
zilelor creatiei, soiul pomului cunostintei binelui si a rului din grdina raiului, cele 24 de vmi ale
vzduhului. Desi nu sunt investite cu autoritatea unui sinod ecumenic, teologumenele fac parte din
Traditia bisericeasc (Traditia dinamic ce creste din Traditia apostolic), atta vreme ct pstreaz
legtura organic cu dogmele de credint si se bucur de o larg circulatie n Biserica ortodox.
8) Prerea sau opinia teologic este opinia particular apartinnd unui teolog de autoritate, care,
ns, nu are o justificare suficient n Revelatia divin a Sf. Scripturi sau a Sf. Traditii si este cu
circulatie restrns n lumea teologic.
Prerile teologice ncearc s rspund la ntrebri referitoare la amnunte mai mult subntelese
n Sf. Scriptur, ca de exemplu: cnd s-a instituit Taina Sf. Maslu? Cnd a fost ridicat Nunta la
6
6
rang de Sf. Tain? ns, din cauza temeiurilor insuficiente n Revelatia divin, opiniile teologice
rmn simple preri personale, lipsite de valoare deosebit.
Dogmatica se bazeaz fundamental pe dogme, dar pentru c trebuie s-si exprime atitudinea n
toate problemele de credint, ea se foloseste si de teologumene si de opinii teologice, n msura n
care acestea nu contrazic dogmele.
9) Canon bisericesc norm sau regul privind etica crestin (morala), cultul, disciplina clerului
si a monahilor, organizarea si jurisdictia bisericeasc, promulgate de sinoade ecumenice sau locale.
De canoanele bisericesti se ocup Dreptul bisericesc.
Canoanele nu sunt imuabile ca dogmele, ci pot fi adaptate de ctre Biseric n functie de
schimbarea conditiilor istorice. Biserica are dreptul s modifice sau s scoat din uz canoane ce nu
mai au aplicabilitate, sunt perimate (ex: institutia catehumenatului).
Fiin(a religiei
1) Religia obiectul de studiu al Teologiei
Etimologie. Definitie. Prti constitutive;
2) Cunoasterea adevratului Dumnezeu cu nsusirile Lui reale conditie esential a legturii
spirituale dintre credincios si Dumnezeu;
3) Adevrul despre Dumnezeu e promovat numai de religia crestin ortodox. Cunoasterea lui
Dumnezeu e absolut necesar pentru mntuire prin stabilirea unei legturi libere si constiente
ntre om si Dumnezeu prin cele 3 puteri sufletesti;
4) Nzuinta ctre Dumnezeu cu care a fost nzestrat omul de la creatie se manifest prin
universalitatea credintelor religioase de multe ori n forme eronate;
5) Fiind un singur Dumnezeu adevrat, nu poate exista dect o singur credint religioas adevrat:
n trecut mozaismul; actual credinta ortodox;
6) mprtirea credintelor religioase.
1) Pentru c religia este obiectul teologiei, vom lmuri aceast notiune. Cuvntul religie vine
de la latinescul religio, derivat de la verbul religare = a lega; sinonimul ebraic este berit =
legtur, legmnt.
Religia este legtura constient si liber a omului cu Dumnezeu.
n continutul acestei legturi intr cunoasterea lui Dumnezeu, adic doctrina religioas, si
trirea dup voia lui Dumnezeu n care se disting 2 prti: trirea moral si adorarea lui Dumnezeu
prin cultul divin. Deci religia are 3 prti constitutive: doctrin, moral si cult, care trebuie s
alctuiasc un tot unitar.
Sunt 3 mari religii actuale: crestinismul cu cele 3 confesiuni, mahomedanismul si
hinduismul.
2) Pentru ca omul s poat avea ntr-adevr legtur cu Dumnezeu, este absolut necesar ca
Dumnezeu s fie nteles asa cum este El, adic: Fiinta absolut, vie, mai presus de lume, spiritual si
personal. Cci dac Dumnezeu este gndit, nteles si afirmat fr aceste nsusiri, sau chiar dac I-ar
lipsi una din ele, atunci ceea ce s-ar numi Dumnezeu nu mai este Dumnezeu, ci simpl fictiune, iar
ceea ce se numeste religie nu mai este religie care s-si merite numele.
Astfel, dac Dumnezeu nu este conceput ca fiind mai presus de lume, atunci religia se reduce
la o simpl superstitie (prejudecat ce decurge din credinta n spirite bune si rele rspndite n
natur, n farmece, semne prevestitoare) sau la idolatrie fetisist sau naturist. Dac Dumnezeu nu
este nteles ca fiint spiritual, El poate fi confundat cu materia, ceea ce nseamn tocmai negarea
Lui materialism. Dac Dumnezeu nu este privit ca o fiint personal, orice legtur cu El devine
imposibil (orice fiint personal are constiint de sine, cugetare si libertate de hotrre
7
7
autodeterminare; specific persoanei este deschiderea spre comuniune cu alte persoane) si panteismul
ia locul religiei.
3) n cazul religiei crestine, singura cunosctoare si propovduitoare a adevratului Dumnezeu,
Dumnezeu ntruneste si aceste nsusiri pe lng altele, si are totodat initiativa legturii Lui cu noi.
El doreste s ni Se descopere. Iisus Hristos de aceea S-a ntrupat ca s ne aduc adevrul despre
Dumnezeu. Mai mult, Dumnezeul nostru, singurul Dumnezeu, are permanent grij printeasc fat
de noi, luminndu-ne mintea si sporindu-ne puterile sufletesti ca s-L putem cunoaste (cci ,Fr
Mine nu puteti face nimic` Ioan 15,5) att ct ne este necesar pentru mntuire. Iar cunoasterea lui
Dumnezeu este absolut necesar pentru mntuire Ioan 17,3.
n crestinism, legtura liber si constient a omului cu Dumnezeu este posibil n virtutea
celor 3 puteri sufletesti cu care Dumnezeu l-a nzestrat pe om de la creatie: ratiunea, vointa si
sentimentul.
4) Se afirm universalitatea religiei pentru c credinte religioase sunt ntlnite la toate popoarele
lumii nu a existat popor fr credint n divinitate. Aceasta se explic prin aceea c ideea de
Dumnezeu, nteleas ca nzuint a omului spre Dumnezeu, a fost sdit n om de la creatie ca o
conditie pentru mplinirea scopului creatiei, chiar dac ulterior, aceast idee si nzuint a mbrcat,
s-a manifestat sub attea forme eronate.
5) Dintre toate credintele religioase, pn la venirea Mntuitorului numai religia mozaic, iar
actual cea crestin (ortodox) sunt religii adevrate ale singurului si adevratului Dumnezeu
Creatorul si Proniatorul universului, Printele tuturor.
Celelalte religii sunt toate false pentru c promoveaz credinta si cinstirea unor dumnezei
inexistenti, a unor idoli sau a demonilor. n decursul istoriei omenirii au evoluat numeroase credinte
religioase care sunt obiectul de studiu al Istoriei religiilor.
Aici vom explica pe scurt doar cteva notiuni legate de diverse religii si cteva conceptii
religioase gresite mai importante, cunoasterea acestora fiind indispensabil pentru ntelegerea
disciplinei de care ne ocupm.
6) Religiile sunt monoteiste si politeiste. Monoteiste sunt religiile n care exist credinta ntr-un
singur Dumnezeu. Religiile monoteiste sunt: mozaismul, crestinismul si mahomedanismul. Politeiste
sunt religiile n care se crede n mai multe zeitti. Religiile politeiste au fost si sunt multe si variate.
Cele mai vechi sunt religiile animiste, ntlnite la popoarele primitive; au pornit de la nclinatia
omului primitiv de a anima, de a nsufleti lucrurile din natur. Pentru primitivi, natura nconjurtoare
era mpnzit de spirite.
Animismul ia diferite forme:
manismul cultul zeilor strmosi
totemismul cultul sufletelor strmosilor rencarnate n animale sau plante, numite
totemi.
cultul fetisist al popoarelor primitive, n care se ador un fetis (amulet) obiect
considerat ca fiind nzestrat cu putere magic supranatural, capabil s dea ajutor celor
ce-l poart sau l venereaz.
cultul naturist cu nchinare la elemente din natur
2
.
2
magie invocarea fortelor supranaturale demonice pentru a produce miracole; stiinte oculte = doctrine si practici
secrete care se ocup cu fenomene inaccesibile cunoasterii obisnuite.
8
8
Teorii despre originea religiei
A. Teoriile rationaliste despre originea religiei consider religia o inventie a unor oameni,
Icut n mod deliberat si cu scop interesat. Acestea sunt:
1. Rationalismul istorico-programatic, dup care religia este o inventie a preotilor si a
conductorilor de state pentru a exploata mai usor poporul.
2. Rationalismul naturist. Dup ei, religia si-ar avea originea n personificarea
fenomenelor naturii si adorarea lor.
3. Rationalismul psihologic explic originea religiei n sensul c zeii sunt plsmuiri ale
mintii omenesti dup modelul nsusirilor sufletului omenesc. Adic, spun ei, omul n mod constient
si-a creat divinitti, nzestrndu-le cu nsusiri umane si apoi li s-a prosternat lor, desi stia c el le-a
creat, deci c nu au existent real.
B. Teorii nativiste despre originea religiei sustin c ideea de Dumnezeu si de religie sunt
nnscute sufletului omenesc. mpotriva acestor teorii, noi obiectm c ideea de Dumnezeu este
sdit n om de la creatie, ns numai ca aspiratie, ca nzuint (dor, sete) spre Dumnezeu, pe Care
omul este dator s-L cunoasc si s stea n legtur cu El, mplinind astfel scopul pentru care a fost
creat
3
.
C. Teorii evolutioniste afirm c religia ar fi aprut n perioada n care omul trece de la
starea preuman la cea uman.
Concep(ii contrare nv(turii creytine
despre existen(a lui Dumnezeu
1. Evolutionismul religios (Herbert Spencer). Dup ei ideea de Dumnezeu nu are
corespondent n realitate, ea fiind o pur fictiune (deci Dumnezeu nu ar exista).
2. Deismul este o conceptie filozofico-religioas aprut n sec. al XVII-lea n Anglia, ca o
reactie mpotriva religiilor oficiale: catolicismul si protestantismul, opunndu-le o religie natural
sau rational.
Adeptii deismului: Herbert de Cherbury, Tindall, Voltaire etc. Ei au ncercat s desprind
nucleul rational comun tuturor religiilor, elabornd o religie abstract, un sistem teoretic. Trstura
general a deismului este recunoasterea lui Dumnezeu numai drept cauz primar a lumii si a
omului, dar cu negarea interventiei Lui ulterioare, natura dezvoltndu-se dup propriile ei legi. Ei
admit existenta unui Creator personal, dar neag posibilitatea omului de a intra n legtur cu El.
Sentimentul religios se reduce la un sentiment de admiratie fat de puterea lui Dumnezeu.
3. Existentialismul sistem religios creat de teologul danez Sren Kirkegaard (1813-1855).
Principalele idei: omul czut prin pcat nu mai este n stare s-L cunoasc pe Dumnezeu prin
ratiune. Dumnezeu nu poate fi cunoscut, nici nu comunic cu oamenii s le mprtseasc harul
divin. Deci Biserica si preotii nu au nici un rost.
4. Panteismul ( = tot si = Dumnezeu) sustine c Dumnezeu si natura sunt dou
realitti identice, asadar substanta lumii este Dumnezeu, tot ce exist este Dumnezeu sau Dumnezeu
este totul. Termenul de panteism a fost folosit nti de Toland n 1705. Primele idei panteiste apar n
Grecia, la stoici, la nceputul erei crestine. mpotriva crestinismului au aprut erezii panteiste n
primele secole crestine: unii gnostici si manihei.
3
Nu nseamn deci c omul se naste avnd religia sdit n suflet (religia este chiar legtura liber si constient a omului
cu Dumnezeu la care ajunge prin voint si efort propriu). Religia, deci, nu este ceva nnscut n om pentru c atunci n-ar
mai exista atei care nu vor s cread n Dumnezeu si nu cred, nici nu sunt n comuniune cu Dumnezeu.
9
9
n filozofia modern, panteismul se afl n numeroase sisteme filozofice, la Giordano Bruno,
Spinoza, Fichte, Hegel, Schelling.
Panteismul este de dou feluri:
1. Panteismul acosmistic care reduce lumea la Dumnezeu, tot ce exist n lume
materia si viata disprnd n El.
2. Panteism pancosmistic, dup care singura realitate este lumea material, Dumnezeu
confundndu-Se sau pierzndu-Se n ea.
A admite c lumea este identic cu Dumnezeu este un nonsens si din punct de vedere logic,
cci materia nu poate fi spirit si spiritul nu poate fi materie.
Raportul dintre religie yi art
1) Raportul dintre religie si art
2) Ce cuprinde stilul bizantin?
3) Cum a aprut?
4) Expresivitatea, mesajul transmis de picturile bizantine.
1) ntre religie si art exist deosebiri fundamentale. Acestea dou pot fi legate ntre ele
numai cnd arta este pus n slujba religiei, dobndind prin aceasta un plus de frumusete spiritual si
un caracter moralizator. Altfel, creatiile artistice rmn simple plsmuiri ale mintii omenesti
inspirate mai mult de cel ru dect de Dumnezeu.
Singurele arte n care se poate vorbi de o inspiratie divin sunt: pictura si muzica. Sunt sfinti
canonizati de Biseric pentru creatiile lor artistice ca: Roman Melodul, Andrei Rubliov. Desigur
ns, c acestea au fost rodul unei nalte triri duhovnicesti.
2) n prezent, stilul bizantin este singurul stil acceptat n pictur n Biserica ortodox. Arta
bizantin cuprinde si arhitectura, sculptura, broderia etc.
3) Arta bizantin a luat nastere din arta elenist si arta popular a Orientului crestin. Arta
bizantin este atasat traditiei; inovatiile nu sunt ngduite dect cu consimtmntul Bisericii.
Personalitatea artistului are important secundar. De aceea, n general, operele nu sunt semnate.
Primele icoane bizantine erau portretele celebrilor stlpnici din secolul al V-lea.
4) Pictura bizantin exprim o complex conceptie teologic, are menirea de a ascende de la
vizibil la invizibil, de la sensibil la suprasensibil. Cu ajutorul icoanei, mintea trebuia s se desprind
de cele pmntesti si s se nalte la contemplarea lui Dumnezeu. n pictura bizantin se ncearc s
se dematerializeze continutul icoanelor pentru a exprima o spiritualitate nalt, opus unei arte
realiste. Icoana bizantin red asceza, rzboiul nevzut, fata sufleteasc, duhovniceasc a sfntului.
Corpul sfntului pictat arat asceza, vesmintele cad n cute rigide, copacii sunt stilizati, geometrici,
muntii, dealurile au form de cristale.
Imaginea artistic are caracter transcendental n pictura bizantin. Capul sfntului
concentreaz capacitatea expresiv a sufletului, este elementul dominant. Corpul are important
secundar, este lipsit de greutate, nevoluminos. Adevratul pictor nu reprezint doar trupul, ci si
sufletul.
5) Exist anumite trsturi caracteristice sfintilor pictati:
ochii sunt fixati asupra privitorului, exagerat de mari; buzele sunt subtiri, imateriale,
lipsite de senzualitate; nasul o linie vertical sau usor curb, nesemnificativ; fruntea foarte nalt,
domin fata. Ochii sfntului sunt totdeauna fixati asupra celui ce se roag.
Imobilitatea figurilor este o caracteristic a picturii bizantine. Aceasta contine un element
profund religios. Pentru bizantini omul este imobil cnd ia parte la pacea vietii divine. Omul ce a
pierdut harul sau nu l-a cstigat, care nu s-a linistit n Domnul, este prezent ca o figur mobil ntr-o
continu tensiune nervoas. Sfintii deci, sunt reprezentati ntr-o stare de ascetic impasibilitate, cu
10
10
simturile adormite, n contemplatie. Icoana este desprins de realitate, creat pentru a-l cufunda pe
om n linistea contemplatiei, este lipsit de dinamism.
Argumente ra(ionale pentru dovedirea
existen(ei lui Dumnezeu
n toate timpurile, oamenii au cutat s-si explice toate fenomenele ce se petrec n lume,
ncercnd s nteleag
4
care este cauza ultim si ratiunea vietii si a ntregii lumi. Astfel omul a ajuns
s atribuie originea ntregii creatii unei cauze prime, absolute, unice si transcendente, care nu poate fi
dect Dumnezeu.
n aceast ncercare a omului
5
si au originea si argumentele rationale pentru dovedirea
existentei lui Dumnezeu
6
. Aceste argumente sunt dovezi bazate exclusiv pe ratiune si dovedesc
numai existenta lui Dumnezeu. Cunostinte mai bogate despre Dumnezeu primim din Revelatia
dumnezeiasc.
Argumentele rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu nu au tria necesar pentru
a face s cread n Dumnezeu pe cei ce nu vor s cread. Pentru c credinta este un rod al Duhului
Sfnt, care nu apare si nu se dezvolt n sufletul omului fr consimtirea lui liber si conlucrarea
acestuia cu harul divin.
De asemenea, ele nici nu sunt necesare pentru cei ce cred n Dumnezeu pe temeiul Revelatiei
divine. Folosul lor este c atunci cnd cei necredinciosi ncearc s demonstreze c Dumnezeu nu
exist, prin mijloace rationale, cei credinciosi pot la rndul lor, folosind aceeasi arm ratiunea s
i combat si s le dovedeasc contrariul.
n epoca modern, sunt cunoscute 5 argumente rationale pentru dovedirea existentei lui
Dumnezeu: istoric, cosmologic, teleologic, moral si ontologic.
1. Argumentul istoric
Argumentul istoric deduce existenta lui Dumnezeu din universalitatea credintei n
Dumnezeu. Numeroase stiinte dovedesc fr nici o ndoial c nu a existat nici un popor care s nu
aib credinta n Dumnezeu, indiferent de modul cum acesta si L-a reprezentat pe Dumnezeu. Cicero
spune: Nu este nici un popor att de napoiat si de slbatic ca s nu cread ntr-un Dumnezeu, chiar
dac nu stie ce fel este. Aceast credint natural universal ne duce la concluzia existentei lui
Dumnezeu. n acest sens, Aristotel afirm: Ceea ce toti oamenii tin instinctiv ca adevrat, este un
adevr natural.
S-a obiectat, ns, de unii c, n decursul vremii, oamenii si-au creat multe superstitii pentru
a-si explica diferite fenomene din natur, ns odat cu progresul stiintei, multe fenomene naturale
au fost explicate si atunci au fost prsite si superstitiile legate de ele. Deci, spun acestia n
continuare, si credinta n Dumnezeu va disprea cnd oamenii si vor explica toate fenomenele
naturii pe cale stiintific.
La aceast obiectie, rspunsul nostru este c toate superstitiile nu au avut caracterul de
credinte universale, deci nu li se aplic dictonul mai sus citat pentru c au avut existent local si
4
adic Cine este Creatorul ntregului Univers, Dttorul vietii si Sustintorul a toate
5
de a-si explica originea ntregii creatii
6
Deci, ntelegnd c la baza ntregului Univers, a ntregii existente, se afl o cauz primar care nu poate fi dect
Dumnezeu, omul a cutat s aduc si argumente rationale n sprijinul acestei idei.
11
11
temporar, doar ideea de Dumnezeu este universal, ceea ce duce la concluzia c numai Dumnezeu
exist fr ns s fie cunoscut cum este Dumnezeu de ctre cei mai multi din trecut.
Pentru c ideea de Dumnezeu exist la toate popoarele, acest argument s-a numit a consensu
gentium, adic el se bazeaz pe consensul tuturor popoarelor. El este unul din cele mai vechi
argumente, cunoscut si formulat nc de filozofii antici. Astfel Plutarh, la nceputul secolul al II-lea
d.Hs, scria: ,Veti vedea poate cetti fr ntrituri, fr legi, veti ntlni popoare care nu cunosc
legi i ntrebuintarea banilor, dar un popor fr Dumnezeu n-a vzut nc nimeni`.
Cicero afirm n secolul I .Hs: Ceea ce este admis de toti, nu se poate s fie fals, pentru c
trebuie s-si aib rdcina n nssi fiinta omului, iar Mircea Eliade: Sacrul este un element n
structura constiintei fiecrui om. A fi om nseamn a fi religios, adic a crede.
2. Argumentul cosmologic
Vine de la cuvntul grecesc = univers, lume, frumusete. Acest argument se bazeaz
pe principiul cauzalittii: orice efect are o cauz
7
. Astfel ,lumea, fiind mrginit si contingent (=
care poate s fie sau s nu fie, ntmpltor; absolut), trebuie s existe o fiint absolut si vesnic, o
fiint care s fie cauza ntregii existente. Cu alte cuvinte, realitatea lumii ne apare ca o existent
conditional (supus unei conditii) si dependent, ceea ce presupune cu necesitate o existent
neconditionat, o cauz absolut.
Argumentul cosmologic este cel mai vechi argument si era cunoscut si n filozofia antic
greac. Astfel Aristotel spune: Dumnezeu, Care nu poate fi vzut de nimeni, Se vdeste n lucrurile
Sale. Acest argument este prezent si n Sf. Scriptur a Vechiului si a Noului Testament: ,Cerurile
spun slava lui Dumnezeu i facerea minilor Lui o vestete tria` - Psalmi 18,1, iar Apostolul Pavel
scrie: ,Cele nevzute ale lui Dumnezeu se vd de la facerea lumii, ntelegndu-se din fpturi, adic
venica Lui putere i dumnezeire` Romani 1,20.
n epoca modern, scriitorul francez Voltaire zice: Universul m ncurc si nu pot gndi
mcar c poate exista ceasul fr un ceasornicar. Savantul Leibniz face constatarea c toate
lucrurile din lume se conditioneaz reciproc
8
, nct lumea n totalitatea ei trebuie s aib o cauz
absolut primar, care este Dumnezeu pentru c nimic din ce este creat nu este fr cauz. Trebuie,
deci, s fie un principiu necreat, cauza ntregului univers.
n acest argument se folosesc 3 procedee care dau nastere
9
la 3 argumente: argumentul
cauzalittii, argumentul miscrii, argumentul contingentei. Mai exist un argument cosmologic bazat
pe legea entropiei argumentul entropologic.
A. Argumentul cauzalit(ii; B. Argumentul miycrii, vezi manualul pt. seminar Todoran-
Zgrean p.45-46.
(Lectur: Iisus Hristos Pantocrator D. Popescu, p.155-156).
7
adic nimic din lumea creat nu exist fr o cauz. S vedem deci cum se aplic aceast lege a cauzalittii n
dovedirea existentei lui Dumnezeu
8
se interconditioneaz, nimic din ce este creat nu este fr cauz, deci lumea n totalitatea ei trebuie s aib o cauz
primar absolut, trebuie s existe un principiu necreat care este Dumnezeu Leibniz. Pentru c acest argument se
bazeaz pe contingenta lumii, adic pe existenta ntmpltoare a lumii, se numeste a contingentia mundi, adic din
contingenta lumii.
9
la alte trei argumente sau rationamente care se bazeaz pe aceeasi lege a cauzalittii si conduc la aceeasi idee: existenta
lui Dumnezeu.
12
12
C. Argumentul contingen(ei
ntregul cosmos vzut cu tot ce exist n el este contingent, numai Dumnezeu este Fiint
absolut ce exist cu necesitate. Dovezile care arat c lumea nu are existent absolut sunt:
mrginirea, varietatea lucrurilor sau fenomenelor din natur, transformrile, existenta lor limitat n
timp. Toate creaturile se interconditioneaz, iar existenta lor este ntmpltoare, nu absolut necesar,
lumea rmnnd n esent aceeasi chiar dac unele creaturi dispar si apar altele noi.
Dac toate lucrurile create, componentele cosmosului vzut sunt contingente, atunci si lumea
n totalitatea ei este contingent, cci oricte lucruri mrginite am pune la un loc, suma lor ar rmne
tot mrginit.
ns, dac toate lucrurile existente n lume sunt contingente si se conditioneaz reciproc, si
lumea ntreag este conditionat de ceva, adic de o cauz primar, de o Fiint absolut,
necontingent, adic a Crei existent se impune cu necesitate, si Care s nu mai aib alt cauz n
afar de Sine, ci s si fie propria cauz, s aib existenta prin Sine si de la Sine, s nu depind de
nimeni. De aceea, Dumnezeu zice n Sf. Scriptur: ,Eu sunt Cel ce sunt` Exod 3,14.
Notiunea de contingent si mrginit se refer att la limitarea creaturilor n timp si spatiu, dar
si la natura si calitatea lucrurilor create. De exemplu, o piatr chiar dac ar rmne aceeasi pentru
vesnicie, tot piatr rmne ceva mrginit, fr viat, a crei existent este ntmpltoare. Tot asa,
prin contrast, nemrginirea lui Dumnezeu nu e numai nemrginire n timp si spatiu, ci este si
nesfrsita Lui mretie, perfectiunea si plenitudinea Fiintei Sale.
D. Argumentul entropologic
Stiinta afirm c n univers exist legea conservrii materiei (sau energiei), precum si legea
deprecierii energiei sau entropiei.
Prin legea conservrii energiei se afirm c n univers cantitatea de energie rmne
neschimbat. Legea entropiei afirm c n orice transformare sau n orice proces din natur, o mic
parte din energia initial se transform n urma procesului n energie caloric, aceasta pierzndu-se
n spatiu.
n final, n univers se va ajunge la o stare de complet imobilitate, datorit pierderii totale de
energie, viata organic lund sfrsit, precum si orice proces de transformare n natur.
Dar dac energia din univers va avea un sfrsit, ea trebuie s fi avut si un nceput. Deci ne
ntrebm: de unde provine energia? Dac lumea cu miscarea ei ar exista din eternitate atunci potrivit
legii entropiei, de mult timp, ar fi trebuit s ajung la o imobilitate total; iar dac n-a ajuns nc,
nseamn c lumea cu energia si miscarea ei au un snceput.
La ntrebarea: de unde provine energia lumii, a crei miscare n final va ajunge la un repaos
total, rspunsul este: de la sine nu o poate avea cci natura nu poate nici cstiga, nici pierde energia
(conform legii conservrii energiei). Deci izvorul energiei n lume nu poate fi dect un principiu
necreat n afara lumii, supranatural, care este cauza si scopul final al creatiei.
n urma unei priviri generale asupra argumentului cosmologic sub toate aspectele sale,
constatm c: argumentul cauzalittii ne-a condus la o prim cauz a lumii; argumentul miscrii la
un prim motor care a adus miscarea n lume; argumentul contingentei la necesitatea existentei unei
fiinte absolute; argumentul entropologic la o cauz activ care a nceput procesul de transformare a
lumii.
Reunind aceste argumente, ele ne duc la concluzia existentei unei prime cauze a lumii.
Aceast cauz primar este absolut, unic, transcendent, constient si activ. n al doilea rnd,
nssi lumea creat ne d mrturie c Fiinta absolut care a creat-o este inteligent, rational,
13
13
creatoare, perfect, unic. Dar aceste nsusiri sunt chiar caracteristicile esentiale ale lui Dumnezeu
asa cum l cunoastem din religia crestin. Iat, deci, cum si pe cale rational, ajungem la cunoasterea
unor adevruri pe care ni le descoper Revelatia divin supranatural.
3. Argumentul teleologic
n toate timpurile, dorinta de cunoastere a omului s-a manifestat n 2 directii: nti, spre a
descoperi cauzele fenomenelor si lucrurilor existente si, apoi, pentru a afla scopul pentru care exist
sau se produce fiecare fenomen. Astfel prin argumentul cauzalittii, ratiunea omeneasc postuleaz
existenta lui Dumnezeu pe temeiul legii cauzalittii, iar prin argumentul teleologic se deduce
existenta lui Dumnezeu pe temeiul legii finalittii.
Teleologia este doctrina filozofic potrivit creia totul n natur a fost creat n conformitate
cu un scop final. Aceast conceptie teleologic este n consens deplin cu nvttura noastr teologic
despre lume. Teologia ortodox ne nvat c omul a fost creat de Dumnezeu pentru a ajunge la
desvrsire, lsa ndumnezeire si prin el, ntregul cosmos ca un trup care se prelungeste s se
transfigureze, s se mprtseasc de har, s se uneasc cu Dumnezeu. Sf. Vasile cel Mare spune c
omul a fost creat pentru Dumnezeu si lumea pentru om. Astfel natura nconjurtoare serveste omului
ca suport indispensabil vietii si ca mediu n care omul si lucreaz mntuirea. Iar omul are
responsabilitatea s pstreze armonia, echilibrul din natur si s o conduc mpreun cu el spre
unirea ei cu Dumnezeu. Destinul ntregului cosmos este solidar cu destinul omului. Odat cu cderea
primilor oameni, stricciunea ca urmare a pcatului a trecut de la om n ntreaga natur. Prin
mpcarea omului cu Dumnezeu si redobndirea harului, ntreaga natur mpreun cu omul se
izbveste de stricciune si se mprtseste de har si urmeaz, n final, s se ndumnezeiasc mpreun
cu omul, cnd vor fi ,ceruri noi i pmnt nou` 2 Petru 3,13, ,n care locuiete dreptatea`.
Argumentul teleologic pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu porneste de la ideea just c
ntregul cosmos cu fiecare component a sa trebuie s aib un scop final pentru care a fost creat.
Aceast lege a finalittii, pe care se bazeaz argumentul teleologic este dedus usor din echilibrul,
legile naturale, armonia care domnesc n universul creat. Pentru c dac o Fiint creatoare, perfect
si inteligent a creat lumea, pentru aceasta dnd mrturie armonia si frumusetea ei, aceast creatie nu
poate s fie la ntmplare, fr nici un rost sau tint, ci trebuie s aib si un scop, un tel final spre
care se ndreapt, fiind nzestrat cu toate nsusirile si capacitatea necesar pentru a-l atinge.
Despre argumentul teleologic se vorbeste n Sf. Scriptur, n scrierile Sf. Printi precum si n
cugetrile filozofilor din toate timpurile.
mpotriva acestui argument simplu si evident unii au adus diferite obiectii zicnd c n lume
nu exist ordine, armonie sau frumusete, nici finalitate si lumea nu are nici un scop sau tint final.
Ei si ntemeiaz aceast afirmatie pe constatarea c multe lucruri sau fenomene n natur luate n
parte nu au nici un rost si ar putea lipsi. Despre frumusetea si armonia lumii, ei spun c aceasta ar fi
doar o impresie subiectiv a unora pentru c exist destule lucruri, fenomene catastrofale si
dezgusttoare n natur, care provoac dezordine n lume.
Acestora le rspundem c trebuie s tinem seama de 2 adevruri:
a. Lumea creat de Dumnezeu este cea mai bun si mai potrivit pentru scopurile urmrite de
Creator, pe care noi ns nu le cunoastem n ntregime. Noi nu cunoastem n stadiul actual rostul
tuturor creaturilor. Ne dovedesc aceasta descoperirile stiintifice care arat rostul existentei unor
fenomene sau lucruri n natur ori organe n corpul uman, al cror scop mai nainte era necunoscut.
b. Omul a fost creat de Dumnezeu si cu scopul de a-I fi colaborator n opera de mbunttire
si perfectionare a lumii, pentru ca omul s se foloseasc de creatia lui Dumnezeu si ca rod al propriei
sale activitti si strduinte (Facere 1,28: Cresteti si v nmultiti si umpleti pmntul si-l supuneti...;
Facere 3,19: n sudoarea fetei tale ti vei mnca pinea ta). Pmntul nu-si d roadele sale dac
14
14
omul nu-l munceste, tot asa si cu celelalte bunuri materiale, omul trebuie s depun efort pentru a se
bucura de ele. O dovad c oamenii au nteles rostul lor sunt si numeroasele realizri ale omenirii
prin care omul a valorificat bogtiile naturale oferite de Dumnezeu spre folosul su prin eforturile
sale intelectuale sau fizice.
Rspunsul la ntrebarea cu privire la existenta rului n lume a bolilor etc. ne apare mai
lmurit cnd vom studia capitolul Providenta divin.
n ce priveste frumusetea lumii pe care unii o neag, aceasta este dovedit de marii artisti ai
tuturor timpurilor care au creat opere nemuritoare inspirate tocmai din frumusetile naturii. Mrturie
despre frumusetea lumii ne-o d si propriul nostru suflet care se umple de liniste, de bucurie si de
admiratie fat de Creatorul tuturor si vibreaz n fata frumusetilor naturii nconjurtoare. Datorit
frumusetii sale, lumea a fost numit de grecii antici , adic frumusete, podoab, ordine.
Ori toate aceste atribute ale creatiei nu pot fi rodul ntmplrii sau hazardului. Chiar stiinta
modern afirm c ntre toate fenomenele exist o strns dependent si determinare. Toate acestea
ne conduc la ideea existentei unei Fiinte si organizator al lumii, Care a creat totul cu un scop bine
definit
10
.
4. Argumentul moral
S-a constatat c n orice timp, loc si societate, exist o viat moral a oamenilor, n sensul c
oamenii si triesc n general viata respectnd anumite principii, reguli morale prin care fac
deosebire ntre bine si ru, drept si nedrept, permis si nepermis, avnd convingerea c binele trebuie
Icut, iar rul evitat nefiind permis. Exist deci o lege moral universal n general recunoscut de
toti oamenii
11
.
10
Astzi, datorit progresului stiintei, si savantii mrturisesc c O ordine implicit, foarte profund si invizibil
lucreaz dedesubtul dezordinei explicite (aparente), spun unii dintre ei. La originea creatiei nu exist evenimente
ntmpltoare, nu exist hazard, ci o ordine cu mult superioar celor pe care le putem imagina, ordinea suprem care
regleaz constantele fizice, conditiile initiale, comportamentul atomilor si viata stelelor. Puternic, liber, existent n
infinit, tainic, invizibil, sensibil, ordinea se afl acolo etern si necesar, n spatele fenomenelor, foarte sus, deasupra
universului, dar prezent n fiecare particul Jean Guitton, Dumnezeu si stiinta, p.94. Despre aceast prezent a
ntregului n parte ca mod de a fi al realittii vorbeste si Sf. Atanasie cel Mare atunci cnd spune c Logosul Tatlui,
Care slsluieste n toate, si ntinde pretutindeni puterile Sale, d viat tuturor si le pzeste mpreun si pe fiecare n
parte, alctuind o singur lume si o ordine frumoas si armonioas a ei, El nsusi rmnnd nemiscat, dar miscndu-le
pe toate prin crearea si ornduirea lor dup bunvointa Tatlui Sf. Atanasie cel Mare, Cuvnt ctre elini, p.79 (PSB
vol.15). citat ntreg preluat din Iisus Hristos Pantocrator de Dumitru Popescu, p.138-139.
11
De pild n Mesopotamia, n imperiul asiro-babilonian, cu mii de ani nainte de Hristos, mpratul era judector
suprem, care mprtea dreptate poporului n fiecare zi. Este cunoscut codul lui Hamurabi cel mai vechi cod din lume
care a functionat cam 1000 de ani n antichitate. Prevedea pedepse foarte aspre si pedeapsa cu moartea, era valabil si la
ei legea talionului. Dreptul era socotit de origine divin, mpratul se socotea c ar fi primit legile de la zeul drepttii. n
codul lor de legi era prevzut ocrotirea orfanilor, vduvelor. Totusi se fcea o discriminare clar ntre bogati si sraci,
pedeapsa era diferit n functie de conditia social a inculpatului.
n Egipt, cu 3000 de ani nainte de Hristos, faraonul fcea dreptate cu ajutorul marelui vizir (Iosif, fiul lui Iacov); existau
tribunale si numerosi judectori n fiecare localitate mai important. Se tinea cont de depozitiile martorilor, de probele
materiale, se prevedeau pedepse ca: munca fortat n lagre, nchisori; moartea; de asemenea pentru judectorii corupti
moartea.
Legislatia iudaic era n strns legtur cu legislatia altor civilizatii antice. Ea avea caracter revelat. La nceput, capul
familiei avea autoritate suprem n familie. Cnd s-a multit poporul, dup darea Legii prin Moise, se aplica legea
talionului ca o opreliste n calea nclcrilor legilor divine. Pentru hul mpotriva lui Dumnezeu, pentru idolatrie sau
nclcarea sabatului era prevzut pedeapsa cu moartea prin uciderea cu pietre.
15
15
Legea moral este un dat primar, nefiind dobndit prin experient, ci apartinnd naturii
umane de la creatie. Despre ea, Apostolul Pavel spune c este scris n inima omului Romani
2,15. Pe ea o posed toti oamenii, fiind nnscut n firea omului, dar nu sub forma unei idei clare, ci
n sensul c omul posed de la nastere predispozitia ca, n mod spontan, s-si formeze cu ajutorul
ratiunii, ideile despre bine si despre ru si totodat s nteleag c binele trebuie fcut, iar rul evitat.
n afar de legea moral natural, mai exist o realitate de netgduit n viata oamenilor:
constiinta moral. Legea moral are caracter impersonal obiectiv, iar constiinta moral are caracter
personal, subiectiv, fiind organul de cunoastere si aplicare a legii morale n fiecare om.
Astfel, cu ajutorul constiintei morale, care este un dar sufletesc cu care este nzestrat fiecare
om, acesta este n stare s judece si s aprecieze fiecare caz n parte din viata sa sau a semenilor si,
din punct de vedere moral, adic raportndu-l la legea moral, prin prisma legii morale.
Constiinta moral este ndrumtoarea activittii morale a omului, prin care acesta este
ndemnat s se conformeze legii morale. Lucrarea constiintei morale se arat att naintea svrsirii
unei fapte, ct si n timpul svrsirii ei si dup ce fapta a fost svrsit, apreciind fiecare fapt dup
legea moral, si ca urmare, ndemnnd pe om sau oprindu-l s o svrseasc. De aceea, constiinta
moral mai este numit de Sf. Printi glasul lui Dumnezeu n om.
Constiinta moral si legea moral nu se confund, sunt distincte, dar sunt n strns legtur.
Despre existenta lor chiar si la pgni, care nu au o cunostint clar despre Dumnezeu, ne d
mrturie Apostolul Pavel: Romani 2,14-15.
Argumentul moral pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu se bazeaz pe realitatea legii
morale si a constiintei morale n om, ct si pe importanta pe care o au acestea n viata oamenilor.
ntrebarea care se pune este: de unde provin legea moral, constiinta moral precum si
ordinea moral existent n lume? Rspunsul la aceast ntrebare nu poate fi dect unul singur:
creatorul acestora nu poate fi dect Dumnezeu.
Ordinea moral din lume cere ca totdeauna binele s fie rspltit, iar rul pedepsit. Se stie,
ns, c de multe ori n lumea aceasta, dimpotriv, cei virtuosi sufer, n timp ce oamenii nedrepti si
ri de multe ori se bucur de multe desftri. Mintea noastr nu se poate mpca cu aceast situatie,
de aceea postuleaz cu necesitate existenta unei vieti viitoare, n care fiecare s primeasc rsplata
pentru faptele sale, si de asemenea, existenta unui Drept Judector, Care s fac dreptate, iar acesta
nu poate fi dect Dumnezeu.
5. Argumentul ontologic
Ontologia = ramur a filozofiei ce studiaz trsturile esentiale ale existentei. Fericitul
Augustin a pus bazele argumentului ontologic. El a pornit de la ideea c experienta, trirea interioar
a omului este cel mai sigur izvor de cunoastere, n ea se afl adevrul neschimbat. Ideea de
Dumnezeu este sdit n ratiunea omului de la creatie. Ratiunea omului, fiind chipul lui Dumnezeu
n om, l gndeste pe Dumnezeu si ca existent si ca fiint. ntruct omul este creat dup chipul lui
Dumnezeu, noi avem n ratiunea noastr chipul lui Dumnezeu, adic l avem pe Dumnezeu n mintea
noastr.
16
16
REVELATIA DUMNEZEIASC
1) Religia crestin este o religie revelat pentru c se ntemeiaz pe Descoperirea de Sine a lui
Dumnezeu, adic pe Revelatia divin
2) Definitia Revelatiei divine
3) Necesitatea Revelatiei divine
4) Posibilitatea Revelatiei divine din punct de vedere al Descoperitorului si al primitorului
5) Cele 2 ci ale Revelatiei divine
1) Spre deosebire de alte religii, religia crestin l concepe pe Dumnezeu ca fiind o Fiint
personal, Care nu rmne distant si indiferent fat de creaturile Sale, ci st n legtur cu ele,
ndeosebi cu omul, coroana creatiei. Cunoastem din istoria omenirii si din Vechiul si Noul
Testament c Dumnezeu S-a ngrijit permanent de om, prin Pronia Sa, de viata Lui trupeasc, ct si
sufleteasc, dorind s rmn n comuniune de iubire cu el. Pentru mentinerea acestei comuniuni, era
nevoie ca Dumnezeu s Se descopere n parte, cci numai cunoscnd voia lui Dumnezeu si
mplinind-o, omul poate rmne n comuniune de har cu Dumnezeu. De aceea, religia crestin este o
religie revelat, fiind ntemeiat pe Descoperirea de Sine a lui Dumnezeu.
2) Revelatia (latinescul revelatio = descoperire) sau Descoperirea dumnezeiasc este
actiunea dumnezeiasc prin care Dumnezeu Se descoper, adic Se face cunoscut pe Sine oamenilor,
artndu-le acestora vointa si planurile Sale n legtur cu lumea. Prin actiunea Revelatiei,
Dumnezeu Se coboar la om, mprtsindu-i acestuia, pe msura puterii lui de ntelegere, cunostinte
despre Sine, despre vointa si planurile Sale, dar numai att ct i este necesar pentru mntuire.
3) Revelatia divin este absolut necesar omului deoarece fr ea, omul nu ar cunoaste
nimic despre Fiinta divin si voia Sa si nici despre scopul pentru care a fost creat. Cci Dumnezeu,
fiind Fiint spiritual, nu poate fi cunoscut prin simturi (cum sunt cunoscute cele materiale).
Necunoscnd voia lui Dumnezeu, omul nu ar putea s o mplineasc si nu s-ar putea mntui. De
aceea, Mntuitorul spune: ,Viata venic aceasta este: s Te cunoasc pe Tine, singurul i
adevratul Dumnezeu i pe IisusHristos pe Care L-ai trimis` Ioan 17,3.
4) Posibilitatea Revelatiei divine. Revelatia dumnezeiasc este cu putint att n ce priveste
Descoperitorul, adic Dumnezeu, ct si n ce priveste primitorul, adic omul. Odat ce Dumnezeu
vrea s Se descopere, toate cte vrea, le si poate: ,Dumnezeul nostru, n cer i pe pmnt, toate cte
a vrut a fcut` Psalmi 113,11 si ,La Dumnezeu nimic nu este cu neputint` Luca 1,37. Iar omul
este creat apt ca s primeasc Descoperirea despre Dumnezeu, s-L cunoasc prin mnunchiul de
puteri sufletesti cu care a fost nzestrat de Dumnezeu de la nceput. Acestea sunt: sentimentul, vointa
si ratiunea, ntruct acestea constituie chipul lui Dumnezeu n om. Prin ele omul cunoaste pe
Dumnezeu si poate rmne n comuniune de iubire cu El, mplinind astfel scopul pentru care a fost
creat.
5) Dumnezeu S-a descoperit pe Sine oamenilor n 2 feluri: pe cale natural si pe cale
supranatural, de unde rezult cele 2 feluri de Revelatie: natural si supranatural.
Rezumat
Religia crestin este o religie revelat pentru c este ntemeiat pe Descoperirea de Sine a lui
Dumnezeu, adic pe Revelatia divin.
Definitia Revelatiei divine: este lucrarea dumnezeiasc prin care Dumnezeu Se descoper
oamenilor, artndu-le acestora vointa si planurile Sale att ct le este necesar pentru mntuire.
Necesitatea Revelatiei divine. Este absolut necesar pentru c numai cunoscnd voia lui
Dumnezeu, omul poate s o mplineasc Ioan 17,3.
17
17
Posibilitatea Revelatiei divine. Este posibil din punct de vedere al Descoperitorului, adic
Dumnezeu, pentru c aceasta este voia Lui s Se descopere Psalmi 113,11; Luca 1,37; ct si din
punctul de vedere al primitorului, adic omul. El a fost creat apt s primeasc si s nteleag
Descoperirea dumnezeiasc cu ajutorul faculttilor sufletesti chipul lui Dumnezeu n el cu care a
fost nzestrat de la creatie, cunoasterea lui Dumnezeu si unirea omului cu Dumnrezeu fiind scopul
pentru care a fost creat omul.
Dumnezeu S-a descoperit oamenilor prin: Revelatia natural si supranatural.
Revela(ia dumnezeiasc natural
1) Revelatia natural se refer la cunoasterea lui Dumnezeu din contemplarea celor vzute, prin
cugetare conform Psalmi 18,1; Romani 1,19-20;
2) Ratiunea are rolul cel mai important n primirea Revelatiei naturale, ns la aceasta l ajut pe om
si harul divin si propria sa voint;
3) Acceptarea Revelatiei naturale necesit ns si o credint natural a omului;
4) Mrturii n Sf. Scriptur si vietile Sfintilor despre cunoasterea lui Dumnezeu din Revelatia
natural (Melchisedec, Sf. Varvara; sfintii pustnici retrasi din lume, care s-au desvrsit
petrecndu-si viata n mijlocul naturii: Sfintii: Teodora, Maria Egipteanca, Onufrie, etc.);
5) Legtura dintre Revelatia natural si supranatural:
a. Revelatia natural e insuficient pentru mntuire;
b. Revelatia supranatural e superioar celei naturale: mai bogat n continut, mai direct, mai
sigur; e o comunicare direct adresat de Dumnezeu omului pentru mntuire, fiind dat prin
cuvinte si semne minunate;
c. Cele 2 Revelatii sunt totusi complementare.
1) Ca fiint rational, omul este n stare s observe si s trag concluzii asupra celor ce se
petrec n jurul su, n univers. Din contemplarea lumii vzute, a armoniei din univers, a mersului
istoriei omenesti, prin cugetare (datorit ratiunii), omul si poate da seama c toate aceste realitti nu
pot exista de la sine, nu sunt produsul ntmplrii, ci se desfsoar dup anumite legi, (stiinta
prezint partial legile, dar rar ajunge la cauza primar care este Dumnezeu) potrivit unei fiinte
superioare. Astfel, omul poate ajunge la concluzia c toate cte exist sunt opera unei fiinte
atotputernice, atotntelepte si atotperfecte, Care este creatorul si sustintorul a toate.
Acest adevr este exprimat n Sf. Scriptur: ,Cerurile spun slava lui Dumnezeu i facerea
minilor Lui o vestete tria` Psalmi 18,1, iar Apostolul Pavel spune: ,Pentru c ceea ce este
cunoscut despre Dumnezeu este vdit ntre ei, cci Dumnezeu le-a artat lor. ntr-adevr, nsuirile
Lui cele nevzute, puterea Lui venic i dumnezeirea Lui se vd, prin cugetare, din fpturi, de la
zidirea lumii` Romani 1,19-20. Iar Voltaire, scriitor francez clasicist (secolul al XVIII-lea) scrie:
,Universul m ncurc i nu pot gndi mcar c poate exista ceasul fr un ceasornicar`.
Deci prin Revelatia divin natural ajungem la o cunoastere pe cale natural a lui Dumnezeu.
Exist ns o deosebire ntre Revelatia divin natural si cunoasterea lui Dumnezeu pe cale natural,
precum si ntre Revelatia divin supranatural si cunoasterea lui Dumnezeu pe cale supranatural. n
actiunea Revelatiei divine, initiativa o are Dumnezeu (subiectul ei este Dumnezeu), iar actiunea de
cunoastere a lui Dumnezeu este rspunsul pozitiv al omului la chemarea lui Dumnezeu pentru c
Dumnezeu nu sileste libertatea omului, ci el de bunvoie alege binele sau rul.
2) Astfel, n Revelatia divin natural, Dumnezeu Se revel, Se descoper omului prin
natur, dar trebuie s-L cutm pe Dumnezeu ca s-L gsim. Este deci nevoie si de initiativa, de
actiunea omului pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu (ca si n lucrarea mntuirii subiective), Care vrea
s Se descopere. Natura este ca o carte si trebuie s fim n stare s citim aceast carte. Natura l
18
18
ascunde si l descoper pe Dumnezeu n acelasi timp; ea este si voalat si transparent. Cel ce nu-L
caut nu-L gseste pe Dumnezeu n natur. Dup cum toate lucrurile dau mrturie despre Dumnezeu
celor ce-L iubesc si-L caut pe El, tot asa toate lucrurile l voaleaz pentru cei care nu doresc s- L
cunoasc (Natura este mormntul lui Dumnezeu Filocalie).
3) Concluziile pe care le tragem asupra existentei lui Dumnezeu si asupra unor nsusiri ale
Lui din contemplarea naturii atotputernicia, atotntelepciunea, buntatea, iubirea Lui fat de toat
Iptura orict de evidente apar, nu se impun n mod stiintific, cum se impun fenomenele naturii (ca
niste demonstratii matematice) prin faptul c se repet n mod uniform si pot fi percepute de simturi
si supuse experimentrii. De aceea, acceptarea acestor concluzii despre Dumnezeu, observnd firea
nconjurtoare presupune si credinta. Nu este vorba aici, ns, de o credint format, deplin, ca dar
al Duhului Sfnt, ci de o credint natural. De aceea, desi ratiunea are un rol foarte important n
cunoasterea lui Dumnezeu pe cale natural, ea trebuie s fie luminat de credint. Numai proiectarea
credintei asupra firii ntregi o face s vorbeasc despre Dumnezeu. Aceasta o spune si Fer.
Augustin: ,Iat cerul i pmntul exist. Ele strig c Dumnezeu le-a creat. Mai strig c nu ele
nsele s-au fcut. De aceea existm, fiindc am fost fcute, aadar nu existam mai nainte de a exista
ca s ne putem face pe noi nine`. Toate lucrurile proclam dar existenta lui Dumnezeu a toate
Fctorul.
4) Marii maestri ai vietii duhovnicesti s-au nltat cu mintea de la creatur la obrsia ei si au
aflat astfel, dincolo de lucrurile vizibile, cauza cea nevzut si ratiunea tuturor lucrurilor prin puterea
lor de discernmnt (ntelegere dobndit prin credint). Astfel natura a devenit pentru ei o carte n
care cei nzestrati pot s citeasc, o oglind care reflect ceva din fiinta nssi a Creatorului. Sf.
Printi mrturisesc c omul lui Dumnezeu l vede pretutindeni, i simte pretutindeni prezenta.
Pentru marii tritori duhovnicesti, ntreaga creatie este o mrturie despre Dumnezeu. Ea capt o
anumit transparent n ochii celui nduhovnicit, care prin ea vede pe Dumnezeu: ,Unde m voi
duce de la Duhul Tu i de la fata Ta unde voi fugi?` Psalmi 138,7-9.
5) Revelatia natural este important att nainte de primirea Revelatiei supranaturale de
ctre om, dar si dup aceea pentru c cele 2 Revelatii se completeaz reciproc. ns Revelatia
supranatural este superioar celei dinti. Revelatia natural singur este insuficient pentru
cunoasterea lui Dumnezeu, cci pe temeiul ei, omul poate ntelege doar c exist un Creator
Atotntelept si Atotputernic al lumii. Prin Revelatia natural, omul poate dobndi doar o credint
natural n Dumnezeu. Aceast credint natural, care si are izvorul n Revelatia lui Dumnezeu prin
natur, orict de evident ar prea, este supus ndoielii. Pentru c desi omul ntrezreste prin natur
existenta lui Dumnezeu, el nu afl posibilitatea unei comunicri reale cu Dumnezeu. Numai din
contemplarea naturii, omul nu are nici siguranta c Creatorul si Proniatorul universului (cel ce
sustine n viat ntreaga creatie) este o fiint personal si se poate comunica cu El.
Cunoastem din istoria omenirii c acolo unde Revelatia natural a rmas singur, s-au produs
grave ntunecri ale credintei naturale n Dumnezeu, dndu-se nastere religiilor pgne cu idei
gresite despre Dumnezeu.
n aceast situatie ne vine n ajutor Revelatia divin supranatural.
Rezumat
Revelatia natural ni se d prin toate lucrurile create de Dumnezeu, din lumea exterioar sau
din cea luntric a omului.
Omul poate cunoaste pe Dumnezeu n chip natural prin puterile lui firesti de cunoastere:
adic prin constiint si prin intuitie sau ratiune nteleas ca dreapt judecat. Acestea sunt ochi ai
sufletului prin care omul citeste n cartea creatiei si descifreaz din cuprinsul ei existenta unui
Creator preantelept si atotputernic al lumii: Psalmi 18,1; Romani 1,19-20.
19
19
Dar omul nu ar putea s-L cunoasc pe Dumnezeu pe cale natural fr ajutorul harului
divin, care l ntreste pe om n orice fapt bun si mntuitoare.
Ratiunea l ajut cel mai mult pe om s-L cunoasc pe Dumnezeu din contemplarea naturii.
Iar harul divin l ntreste si l cluzeste pe om n aceast lucrare, dar numai dac omul voieste s-L
cunoasc pe Dumnezeu si l caut n mod liber.
ns, concluziile pe care le formulm despre Dumnezeu din contemplatia natural nu se
impun asemenea unor demonstratii stiintifice. De aceea acceptarea lor presupune si credinta ntr-o
faz nceptoare credinta natural.
Numai pentru cei care l caut pe Dumnezeu cu credint, natura poate fi o carte deschis sau
o oglind care reflect ceva din Fiinta Creatorului. Despre cunoasterea lui Dumnezeu pe cale
natural gsim numeroase mrturii n vietile multor sfinti si drepti din Vechiul Testament sau chiar
la unii pgni, care numai pein Revelatia natural au ajuns s-L cunoasc si s-L cinsteasc pe
adevratul Dumnezeu (Melchisedec, Sf. Varvara).
ntre Revelatia natural si supranatural este o strns legtur. Pentru c amndou sunt
sustinute de lucrarea lui Dumnezeu si se completeaz reciproc. Desi Revelatia natural si gseste
mplinirea n cea supranatural care i este superioar, totusi nici dup primirea Revelatiei
supranaturale, omul nu poate renunta la Revelatia natural, pentru c cele dou se sustin, se afirm si
se completeaz reciproc.
Revela(ia dumnezeiasc supranatural
1) Definitie (vezi rezumat). Motivul Revelatiei supranaturale. Modalittile descoperirii;
2) Caracterul progresiv si unitar al Revelatiei supranaturale;
3) Revelatia supranatural absolut adus de Iisus Hristos, n Care s-a mplinit si scopul Revelatiei
divine: unirea omului cu Dumnezeu;
4) Formularea n scris a Revelatiei supranaturale aduse de Mntuitorul;
5) De ce se numeste Revelatie divin supranatural? (vezi rezumat);
6) Continutul Revelatiei supranaturale (vezi rezumat);
7) Forma Revelatiei supranaturale (vezi rezumat);
8) Mijlocitorii Revelatiei supranaturale (vezi rezumat);
9) Moduri de descoperire a lui Dumnezeu n Revelatia supranatural prin cuvinte, semne si minuni
(vezi rezumat);
10) Etapele istorice ale Revelatiei supranaturale.
1) Revelatia supranatural este fcut de Dumnezeu n mod direct. Este un proces tainic, o
comunicare direct din partea lui Dumnezeu adresat omului spre mntuirea sufletului. Ea reprezint
cuvntul lui Dumnezeu inspirat din Duhul Sfnt. Dumnezeu Se descoper omului pentru c El este
iubire si iubirea nu poate rmne izolat. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a comunica cu El si astfel
s fie n comuniune cu El. Dumnezeu Se reveleaz din iubire fat de oameni Ioan 3,16. Chiar
cznd omul, Dumnezeu nu nceteaz a-l iubi.
Prin Revelatia divin supranatural, Dumnezeu ca Persoan infinit si etern intr din proprie
initiativ, n comunicare cu omul. Aceast Descoperire a Sa este mai direct, mai sigur si mai
bogat n continut, prin ea omul cunoaste mai bine pe Dumnezeu, dar numai att ct i este necesar
pentru mntuire. Revelatia supranatural fereste pe om de a confunda pe Dumnezeu cu natura
(panteism). Prin Revelatia supranatural, omul cunoaste c exist un Dumnezeu deosebit de natur,
un Dumnezeu personal, Care are o voie pe care si-o face cunoscut direct prin cuvntul Su.
Defini(ie. Prin Revelatia divin supranatural se ntelege actiunea sau lucrarea lui Dumnezeu
de a Se descoperi pe Sine lumii create de El, mprtsind omului cunostintes despre Sine, despre
20
20
voia Sa, att ct este necesar pentru mntuire; nti protoprintilor nostri n rai, apoi prin proorocii
Vechiului Testament poporului evreu, cnd Se reveleaz prin cuvinte, semne si minuni, si apoi prin
Fiul Su ntrupat n Noul Testament Evrei 1,1-2.
Astfel, Dumnezeu S-a descoperit protoprintilor nostri n rai, apoi patriarhilor, lui Moise si
profetilor, care uneori erau oameni simpli, trimitndu-i s vesteasc regilor, preotilor si ntregului
popor evreu cele descoperite. Astfel, Revelatia supranatural a nsotit de la nceput Revelatia
natural n istoria poporului evreu, ferindu-l de greselile n care au czut celelalte neamuri.
2) Despre Revelatia supranatural a lui Dumnezeu, ne mrturiseste Sf. Ap. Pavel: ,Dup ce
Dumnezeu odinioar, n multe rnduri i n multe chipuri, a grit printilor notri prin profeti, n
zilele acestea din urm ne-a grit nou prin Fiul` Evrei 1,1-2. Cuvintele n multe rnduri si n
multe chipuri arat c Revelatia supranatural s-a fcut n trepte sau etape care marcheaz o
crestere si o dezvoltare a ei n timp, determinate de grija permanent a lui Dumnezeu de a Se
descoperi dup puterea de ntelegere diferit a celor ce o primeau. Se poate vorbi astfel de un progres
n Revelatia supranatural, att cantitativ, ct si calitativ (de exemplu: descoperirea treptat a dogmei
Sfintei Treimi sau Legea lui Moise precedat de unele dispozitii date patriarhilor Noe, Avraam), ns
caracteristica ei rmne unitatea. ntreaga Revelatie divin supranatural constituie un ntreg unitar,
fiind dat de un autor unic Dumnezeu, fiind totodat o expresie a unittii si continuittii planului
de mntuire a neamului omenesc dup cderea n pcat.
3) Punctul culminant al Revelatiei supranaturale este Revelatia absolut adus de
Mntuitorul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu cel ntrupat. Astfel, Revelatorul, Dumnezeu, a 2-a
Persoan a Sf. Treimi, S-a prefcut n Revelatia nssi: ,Cuvntul trup S-a fcut` Ioan 1,14.
Revelatia dumnezeiasc cuprins n Noul Testament se identific cu Persoana lui Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu ntrupat pentru mntuirea noastr pentru c Hristos este Persoan divino-uman Care
face posibil comuniunea tuturor cu Dumnezeu. Prin El s-a mplinit si scopul Revelatiei divine:
unirea omului cu Dumnezeu sau ndumnezeirea omului prin har.
Revelatia supranatural s-a ncheiat n Iisus Hristos si n Sf. Apostoli, mai precis odat cu
moartea ultimului Apostol, pentru c nimeni nu mai poate aduga ceva la ceea ce ne-a revelat nsusi
Dumnezeu ntrupat.
4) Formularea n scris a Revelatiei supranaturale aduse de Mntuitorul Iisus Hristos s-a
Icut n secolul I, n Sf. Scriptur a Noului Testament, iar celelalte nvtturi orale rmase de la Sf.
Apostoli au fost precizate si fixate n scris n primele 8 secole perioada sinoadelor ecumenice
fiind pstrat astfel Traditia apostolic. Avem astfel 2 ci de pstrare a Revelatiei supranaturale: Sf.
Scriptur si Sf. Traditie.
5) Revelatia supranatural se numeste asa pentru c, pe de o parte, ea ni se comunic n chip
supranatural de Dumnezeu nsusi, fiind deseori nsotit de minuni, si pe de alt parte, pentru c i
corespunde n om un organ de sesizare supranatural: credinta, ca dar supranatural, ca virtute
teologic, nteleas, deci, aici ca o transformare a sufletului prin harul Sf. Duh. Aceasta o produce
Dumnezeu n om prin Duhul Sfnt, folosind si puterile sufletesti ale omului.
6) Revelatia supranatural se deosebeste de cea natural, att n privinta continutului ct si a
formei. n privinta continutului, ea cuprinde adevruri mult mai numeroase si mai variate dect cea
natural. Revelatia supranatural nseamn, de fapt, o descoperire de adevruri doctrinare si morale
de ctre Dumnezeu. Unele adevruri de credint (doctrinare) pot fi ntelese si cu ratiunea, de
exemplu: existenta si nemurirea sufletului, pildele Mntuitorului etc. ns multe din adevrurile
revelate depsesc puterea de ntelegere a omului (exemplu: taina ntruprii Fiului lui Dumnezeu,
dogma Sf. Treimi), ele fiind suprarationale. De aceea, ele sunt acceptate de om numai prin credint,
pe temeiul autorittii lui Dumnezeu, Care a dat aceste descoperiri (iar cuvntul lui Dumnezeu este
mereu pstrat nealterat de Biseric). Dar n acest caz si ratiunea fiind luminat de credint i spune
omului c Dumnezeu nu poate s ne nsele, deci are si ea un rol.
21
21
Totusi n Revelatia divin supranatural, rolul primordial l are credinta n acceptarea acestei
Revelatii de ctre om. De aceea si cunoasterea lui Dumnezeu pe cale supranatural se mai numeste
cunoastere prin credint a lui Dumnezeu. n primirea Revelatiei naturale, am vzut c rolul
preponderent l are ratiunea, de aceea cunoasterea lui Dumnezeu pe cale natural se mai numeste
cunoastere rational a lui Dumnezeu.
Primind Revelatia supranatural prin credint, omul capt o cunostint complet si mai
sigur despre Dumnezeu si despre voia Lui. Revelatia supranatural, fiind dat prin Duhul Sfnt,
este ferit de orice greseal.
7) n privinta formei n care a fost dat, ea poate fi intern cnd se produce n sufletul celui
cruia Dumnezeu i Se adreseaz luminndu-i mintea si mprtsindu-i adevruri la care acesta n-ar fi
ajuns niciodat prin puterea propriei sale ratiuni (exemplu: creatia lumii lui Moise). n cazul
Revelatiei supranaturale interne este vorba deci de o iluminare interioar a organului Revelatiei
divine. Dac acesta este ndemnat s si scrie cele descoperite lui de Dumnezeu, atunci este vorba si
despre inspiratia divin. Astfel au fost scrise crtile Sf. Scripturi. Sf. Scriptur mpreun cu Sf.
Traditie sunt tezaurele pstrtoare ale Revelatiei supranaturale. ns unii dintre proorocii vechi nu au
scris nici un cuvnt, de exemplu: Ilie, Elisei, Samuil, Ioan Boteztorul.
Dar Revelatia supranatural poate fi si extern, atunci cnd vine direct de la Dumnezeu sau
este dat prin organele Sale revelationale: ngeri, prooroci sau alti oameni alesi, fiind nsotit de
semne minunate: teofanii, artri de ngeri sau alte minuni (de ex.: pe muntele Sinai) ori profetii,
ntelese ca preziceri ale viitorului (deci tot semne minunate).
Mijlocitorii Revela(iei supranaturale
n ceea ce priveste mijlocitorii prin care Dumnezeu a fcut cunoscut oamenilor Revelatia
Sa, n Noul Testament, nsusi Fiul lui Dumnezeu, a 2-a Persoan a Sf. Treimi, ia trup omenesc,
devine persoan istoric, (trind pe pmnt ntr-un anumit timp si spatiu) trieste ntre noi si ne
descoper zi de zi adevrurile supranaturale ce alctuiesc tezaurul cel mai de pret al crestinismului
(cuprins n Noul Testament si Traditia apostolic).
n Vechiul Testament, mijlocitorii Revelatiei divine supranaturale erau oameni alesi direct de
Dumnezeu, pe care El i cheam si i trimite ctre colectivitatea uman, n general ctre poporul
evreu (exceptie: Iona ctre niniviteni) pentru a face cunoscut voia Sa. Acesti mijlocitori sunt
organele revelationale sau instrumentele Revelatiei divine. Pe acestia Dumnezeu i alegea si i druia
cu puteri supranaturale de a profeti si a face minuni pentru a ntri adevrul celor descoperite
naintea poporului (Revelatia extern).
Mijlocitorii Revelatiei divine erau credinciosi deosebiti ntre semenii lor, care se bucurau de
alegerea divin (electiune). Ei aveau calitti sufletesti incontestabile, fiind personalitti religioase si
morale marcante n mijlocul poporului evreu. Mijlocitorii Revelatiei divine erau pilde de urmat si de
ascultat pentru ceilalti credinciosi, care si ddeau seama c prin aceste vase alese se artau puterea
si ntelepciunea lui Dumnezeu.
Mijlocitorul Revelatiei este chemat la ndeplinirea misiunii sale prin alegere divin
nemijlocit, direct. Aceast chemare nu depindea de vointa omului. Initiativa de a-l face profet
apartinea exclusiv lui Dumnezeu. Spre deosebire de preotie care era ereditar, acordat doar celor
din semintia lui Levi si neamul lui Aaron, chemarea la profetie era un dar individual acordat de
Dumnezeu cui gsea El de cuviint. Dumnezeu porunceste si mijlocitorul ascult ndemnul glasului
dumnezeiesc luntric: ,Scoal-te i strbate tara n lung i n lat, zice Domnul Dumnezeul lui
Avraam, c tie ti-o voi da` Genez 13,17. Pe Moise Dumnezeu l cheam pe muntele Horeb pe
nume: , Moise, Moise! iar el a rspuns: iat-m'` Exod 3,4 sau: ,Acum vino, Eu te voi trimite la
22
22
faraon, zice Domnul ctre Moise, i vei scoate din Egipt pe poporul Meu` Exod 9,10. Tot astfel l
cheam Dumnezeu si pe Samuel la misiunea profetic I Regi cap. 3.
Proorocii sunt mesagerii voii dumnezeiesti, pstrtori ai dialogului dintre poporul evreu si
Dumnezeu. Dumnezeu comunic profetilor (adic organelor revelationale) nu numai adevruri
doctrinare si morale, dar i face executori n istorie ai planurilor Sale atotntelepte. Prin ei se
descoper poporului evreu, voia lui Dumnezeu n diferite conditii istorice si sociale (exemplu: n
robia egiptean prin Moise, cettii Ninive prin Iona, n multe rnduri prin prooroci, Dumnezeu
previne poporul ales c dac nu se vor ntoarce la Dumnezeu, vor fi pedepsiti, dusi n robie etc.).
Asemenea planuri de ndeplinit au primit majoritatea mijlocitorilor Revelatiei. Profetul Isaia zice:
,Am auzit glasul Domnului ntrebnd: Pe cine s trimit i cine va merge pentru noi? Eu am
rspuns: Iat-m, trimite-m'` Isaia 6,8. Lui Ieremia Dumnezeu i porunceste: ,Dar tu, ncinge-ti
coapsele i spune-le tot ce-ti voi porunci. Nu tremura naintea lor...` Ieremia 1,17. Mijlocitorul
primeste de la Dumnezeu putere si ntrire: , Nu zice: sunt un copil! spune Dumnezeu lui Ieremia
cci te vei duce la toti aceia la care te voi trimite i le vei spune tot ce le voi porunci. Nu te teme de
ei, cci Eu sunt cu tine ca s te scap. Apoi Domnul i-a ntins mna i mi-a atins gura i Domnul mi-
a zis: iat, pun cuvintele Mele n gura ta. Iat astzi te pun peste neamuri i peste mprtii ca s
smulgi i s tai, s drmi i s nimiceti, s zideti i s sdeti` Ieremia 1,7-10.
Din momentul alegerii, consacrrii lor, se poate spune c proorocii nu mai apartineau lor
nsisi, ci lui Dumnezeu. Consacrrii directe din partea lui Dumnezeu, proorocul nu ndrznea s nu
se supun. Dezertarea de la datorie, nendeplinirea ei, nu numai c era neadmis, dar era sanctionat
cu cele mai grozave pedepse (exemplu: Iona). Chemarea la apostolat a Apostolului Pavel este si ea
tipic din acest punct de vedere: ,Scoal-te i intr n cetate i ti se va spune ce trebuie s faci`
F.A. 9,6. Porunca aceasta primit n pulberea de pe drumul Damascului schimb profund pe Saul n
Apostolul Pavel.
Revelatia supranatural a avut loc prin minuni, mesaje si semne minunate
A. Sf. Scriptur a Vechiului Testament prezint adesea mesajele trimise de Dumnezeu
poporului evreu prin profeti, pe care le recunoastem ca apartinnd lui Dumnezeu dup formulele
care le introduc n text: Fost-a cuvntul Domnului ctre mine sau Si a zis Domnul ctre mine,
foarte des ntlnite n Vechiul Testament. nssi denumirea Sf. Scripturi, aceea de Cuvnt al lui
Dumnezeu, ne arat c este cartea care cuprinde cuvintele si nvtturile dumnezeiesti descoperite
oamenilor cu scopul mntuirii lor. Iar n Noul Testament, nsusi Cuvntul lui Dumnezeu S-a ntrupat
si ne-a adus nvttura desvrsit despre Dumnezeu.
B. Pentru a Se pune n evident ca Persoan superioar naturii si suveran asupra ei,
Dumnezeu Se face cunoscut pe Sine n Revelatia supranatural si prin acte supranaturale, adic prin
minuni.
n Vechiul Testament, n vremurile de nceput ale formrii poporului Israel, n timpul
patriarhilor si a lui Moise, minunile se produc mai mult asupra naturii pentru a nchega colectivitatea
poporului lui Israel prin cunoasterea c este condus de un Dumnezeu Care este mai presus de natur
si pentru a o face s se ataseze mai strns de El. Odat unificat si ntrit aceast credint,
Dumnezeu lucreaz prin profeti, mai mult prin cuvintele Sale asupra sufletelor, pentru a le nlta
ctre Sine, descoperindu-le voia Sa, fr ns s renunte cu totul la minuni. n timpul Mntuitorului,
minunile se svrsesc mai mult asupra naturii umane, pentru c prin opera Sa mntuitoare, s-a
restabilit natura uman czut, restaurndu-se chipul lui Dumnezeu n om.
Dumnezeu recurge la actele supranaturale extraordinare mai ales la nceput de perioade noi
n istoria mntuirii oamenilor. A recurs la ele n momentele principale ale formrii si aprrii
poporului Israel ca purttor al mesajului mntuirii, n timpul patriarhilor, al lui Moise, al lui Ilie. Dar
perioada cea cu adevrat nou si ultim a Revelatiei supranaturale este inaugurat de actele
23
23
supranaturale extraordinare ale lui Iisus Hristos, prin care se formeaz poporul lui Dumnezeu de
pretutindeni.
Text facultativ: Pr. Dumitru Stniloae spune: , Istoria mntuirii nu este fcut numai din
acte supranaturale, pentru c ele nu sunt nentrerupte, cum nu este nentrerupt nici Revelatia
supranatural a lui Dumnezeu (de exemplu: n timpul pr. Samuel ,cuvntul Domnului era rar i nici
vedeniile nu erau dese` I Regi 3,1). ntre ele se tese trirea credincioilor din cuvintele i actele
supranaturale ale Revelatiei (pentru c un mesaj divin sau o minune rscolete sufletul, l
transform ntorcndu-l la Dumnezeu, se imprim n cuget pn la moarte i stimuleaz pe om pe
calea binelui).
Astfel, fiecare etap a Revelatiei are n ea o fort de propulsare (de mpingere nainte
poporul evreu dup plgile din Egipt, dup trecerea prin Marea Roie s-a ntrit n credint, s-a
umplut de rvn pentru mplinirea poruncilor lui Dumnezeu) a vietii spirituale a omului pn la un
nivel care o face pe aceasta capabil de intrare ntr-o nou perioad, marcat de o serie de noi acte
supranaturale i extraordinare i de cuvintele unei cunoateri i trri superioare. Astfel toat istoria
mntuirii lumii este cluzit, luminat i ntrit n bine de Revelatia divin. Aceast dezvoltare
calitativ i cantitativ a Revelatiei supranaturale o ntelegem cnd vorbim de progresul Revelatiei
divine. Adevrurile revelate se mbuntteau treptat odat cu nltarea credincioilor, i se
nmultesc, adugndu-li-se mereu altele noi. Aceasta de fapt este calea normal a oricrei nsuiri
de adevruri (la coala general cunotinte simple; la liceu mai complexe). nsuirea i
adncirea adevrurilor mrete capacitatea de ntelegere i posibilitatea de percepere a
primitorului` pr. Dumitru Stniloae.
Pr. prof. Petru Rezuy spune despre progresivul revelational:
,Cderea n pcat i-a avut urmrile ei, dar nu pn la a desfiinta posibilittile de nvtare
i de nltare a omului (chipul lui Dumnezeu n om s-a alterat, s-a ntunecat dar nu s-a distrus) cci
altminteri ar fi fost inutil procesul progresiv revelational, care a nceput cu patriarhii i a tinut de
milenii.
Protoprintii Adam i Eva vin cu zestrea lor paradisiac doctrinar i o transmit urmailor
lor din Vechiul Testament. Revelatia divin merge necontenit ca un fluviu doctrinar, care primete
mereu afluenti mai bogati, cu ct se apropie de revrsarea cea mare din Noul Testament.
Adevrurile se mresc necontenit, cresc i se maturizeaz i odat cu ele i instrumentele
revelationale (profetii) i cele primitoare (evreii n Vechiul Testament i toti oamenii n Noul
Testament).
Luminile devin mai orbitoare, ateptrile mai nfrigurate, nltrile religioase mai sublime
pn n clipa cea suprem a venirii Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci s-a realizat Revelatia
iari la maximum; Dumnezeu Fiul a desvrit procesul revelational, dup pilda lui Dumnezeu
Tatl n paradis. Dup nltarea Domnului la cer, continu activitatea Sa Mngietorul, Duhul
Adevrului, a 3-a Persoan a Sf. Treimi. Sf. Duh ns nu mai mrete fondul Revelatiei divine, ci
ajut la nsuirea ei` (fac.).
C. Care sunt imaginile prin care Se revel Dumnezeu oamenilor?
n Vechiul Testament, Dumnezeu aprea trector si numai prin una din lucrrile sau energiile
Sale, ntr-o form vzut, adic n mod perceptibil prin simturi. Asa au fost norul sau stlpul de foc
care conducea pe israeliti prin pustie; focul ce a mistuit jertfa lui Ilie, adierea de vnt ce s-a artat
aceluiasi III Regi 19,12; artarea celor 3 ngeri lui Avraam Facere cap. 18 si altele Facere 32,24-
32.
Numai prin Iisus Hristos, Dumnezeu, n Persoana Mntuitorului, S-a slsluit printre oameni,
a venit n maxim apropiere de ei si S-a descoperit lor att ct pot ei cuprinde (Schimbatu-Te-ai la
fat n munte, Hristoase Dumnezeule, artnd ucenicilor Ti slava Ta pe ct li se putea...).
24
24
Prin Iisus Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu cel nevzut Coloseni 1,15, Dumnezeu
este prezent ntre oameni dup Fiinta sau esenta Sa (substantial) si personal (sau ipostatic) adic prin
Persoana Fiului ntrupat, si nu numai prin energiile sau lucrrile Sale. Iisus Hristos reprezint
ultima etap a Revelatiei supranaturale si mplinirea scopului ei: mpcarea omului cu Dumnezeu
prin Jertfa Sa si restabilirea comuniunii cu Dumnezeu si deci desvrsirea omului care merge pn la
ndumnezeirea sa. De aceea, dincolo de ntruparea si nvierea Fiului lui Dumnezeu nu mai pot fi alte
acte esential noi ale Revelatiei supranaturale.
Revelatia supranatural const nu att n descoperirea unei sume de cunostinte teoretice
despre un Dumnezeu nchis n transcendenta Sa, ci n actiunea de coborre a lui Dumnezeu la om si
a nltrii omului la Dumnezeu pn la realizarea unirii depline a omului cu Dumnezeu prin Iisus
Hristos. Cunostintele date n Revelatia supranatural nftiseaz tocmai aceast actiune de coborre a
lui Dumnezeu si de nltare a omului credincios. Dar unirea maxim a lui Dumnezeu cu omul care
crede nu se face fr colaborarea liber a acestuia (ca si n procesul mntuirii subiective cu care, de
fapt, cunoasterea lui Dumnezeu se identific).
Din punct de vedere istoric, Revelatia supranatural cuprinde 3 etape principale:
1. Revelatia supranatural primordial dat protoprintilor nostri n rai si pstrat prin
urmasii lor (de aceasta a avut cunostint si Moise cnd a scris Facerea, dar desigur, traditia aceasta i-
a fost ntregit prin inspiratia divin). Aceast Revelatie este cuprins n primele 3 capitole ale
Genezei si a fost ntrerupt de cderea n pcat. Revelatia primordial consta ntr-o cunoastere
superioar direct a lui Dumnezeu de Adam si Eva, acestia aflndu-se n comuniune haric de iubire
cu Creatorul lor pn la cderea n pcat.
2. Revelatia supranatural special fcut n snul poporului ales poporul evreu, ncepnd
cu patriarhul Avraam, continund cu ceilalti patriarhi si profeti.
3. Revelatia supranatural absolut si universal dat prin nsusi Fiul lui Dumnezeu ntrupat.
Mntuitorul Hristos a descoperit oamenilor ntreaga nvttur despre Dumnezeu, necesar acestora
ca s-si cstige mntuirea.
Revelatia divin supranatural s-a desfsurat n timp, atingnd punctul culminant prin
nvttura adus de Mntuitorul Hristos, prin Care s-a si ncheiat definitiv procesul Revelatiei.
Aceasta nseamn c continutul Revelatiei divine nu mai poate fi mbogtit cu adevruri noi
doctrinare sau morale cci nimeni nu mai poate aduga ceva la nvttura Domnului Iisus Hristos.
Deci nu mai pot aprea adevruri noi revelate, nici persoane care s pretind c ar revela adevruri
noi. Asadar revelatiile particulare pe care pretind c le au unii profeti sau vizionari nu pot fi dect
false, iar autorii lor impostori.
nltarea la cer a Domnului si mai precis, moartea ultimului Apostol, reprezint bariera
imutabil a sfrsitului Revelatiei supranaturale, momentul cnd s-a ncheiat definitiv dezvoltarea ei
doctrinar si istoric (nu mai urmeaz alte etape) n sensul c nu mai poate exista o crestere de fond,
o mbogtire de continut a ei cu adevruri noi si nici alte etape dup Revelatia absolut adus de
Iisus Hristos.
Ceea ce a urmat ns dup ncheierea dezvoltrii doctrinare si istorice a Revelatiei
supranaturale, a fost procesul de dezvoltare dogmatic a ei, acesta fiind net deosebit de celelalte
dou (dezvoltarea doctrinar si istoric). Acest proces de dezvoltare dogmatic a Revelatiei divine
nu modific cu nimic, deci nici nu mreste, nici nu micsoreaz fondul sau continutul Revelatiei
supranaturale, ci este doar un proces de explicare, de pstrare, de transmitere si nsusire a ei.
Dezvoltarea dogmatic este, cu alte cuvinte, transpunerea adevrurilor revelate n cele mai adecvate
forme pentru a putea fi nsusite corect de credinciosii din toate timpurile si locurile, spre a le rodi
25
25
acestora mntuirea. Aceast lucrare se svrseste sub asistenta Sf. Duh numai n Biseric singura
pstrtoare, transmittoare si interpretatoare a Revelatiei divine supranaturale.
Rezumat
Defini(ie. Prin Revelatia divin supranatural se ntelege actiunea sau lucrarea lui Dumnezeu
de a Se descoperi pe Sine lumii create de El, mprtsind omului cunostinte despre Sine, despre voia
Sa, att ct este necesar pentru mntuire. nti, Dumnezeu S-a descoperit protoprintilor nostri n rai,
apoi prin proorocii Vechiului Testament poporului evreu, cnd Se reveleaz prin cuvinte, semne si
minuni, si apoi prin Fiul Su ntrupat n Noul Testament Evrei 1,1-2.
Motivul pentru care Dumnezeu Se reveleaz lumii este iubirea Sa pentru noi.
Revelatia supranatural s-a fcut treptat, n mod progresiv potrivit puterii diferite de
ntelegere a celor ce o primeau. Ea ns rmne unitar, fiind dat de Dumnezeu cel Unul.
Revelatia supranatural atinge apogeul prin venirea lui Iisus Hristos. El ne-a adus cunostinta
desvrsit despre Dumnezeu; prin El s-a mplinit si scopul Revelatiei dumnezeiesti: unirea omului
cu Dumnezeu.
Revelatia supranatural s-a ncheiat n Iisus Hristos, mai precis odat cu moartea ultimului
Apostol, cci nimeni nu poate aduga ceva la ceea ce ne-a descoperit nsusi Dumnezeu ntrupat.
Formularea n scris a Revelatiei supranaturale aduse de Mntuitorul s-a fcut n secolul I n
Sf. Scriptur, iar celelalte nvtturi orale rmase de la Sf. Apostoli au fost fixate n scris n primele
8 secole.
Revelatia supranatural se numeste asa pentru c ni se comunic n chip supranatural de
Dumnezeu nsusi prin cuvinte si minuni, apoi pentru c este primit de om prin credint, ca dar
supranatural, produs n om de har. n aceast cunoastere, ratiunea are un rol mai putin important
dect n cunoasterea natural a lui Dumnezeu.
Revelatia supranatural e complet, direct si mai sigur dect cea natural, fiind ferit de
orice greseal.
n privinta formei, Revelatia supranatural poate fi:
a. intern, ca iluminare sufleteasc a celui ce o primeste, fiind uneori nsotit si de inspiratia
divin prin care s-au compus crtile Sf. Scripturi.
b. cnd Revelatia supranatural e nsotit de minuni, ea este si extern.
Mijlocitorii Revela(iei supranaturale (organele revelationale):
a. n Vechiul Testament erau oameni alesi direct de Dumnezeu pentru calittile lor morale:
dreptii si proorocii poporului evreu. Prin ei, pn la venirea Mntuitorului, Dumnezeu a pstrat
legtura cu poporul evreu, descoperindu-Si voia si planurile Sale n diferite conditii istorice;
b. n Noul Testament prin nsusi Fiul lui Dumnezeu ntrupat Iisus Hristos.
Revelatia supranatural a avut loc prin cuvinte, semne yi minuni:
A. Sf. Scriptur cuvntul lui Dumnezeu prezint adesea mesajele trimise de Dumnezeu
poporului evreu, introduse prin formule ca: Fost-a cuvntul Domnului ctre mine. n Noul
Testament, nsusi Cuvntul lui Dumnezeu S-a ntrupat.
B. La nceput n Vechiul Testament, minunile se produceau mai mult asupra naturii pentru a
nchega comunitatea poporului evreu si pentru a le ntri credinta n Dumnezeu.
Apoi, n Noul Testament, minunile se produc mai ales asupra oamenilor pentru c opera Sa a
avut ca scop restaurarea naturii umane czute prin redobndirea harului mntuitor.
C. Despre semnele prin care Dumnezeu Se descoper oamenilor ne vorbeste Sf. Scriptur n
mai multe texte.
Prin Iisus Hristos, nsusi Dumnezeu este prezent printre oameni, dup Fiinta si Persoana Sa,
nu doar prin lucrrile sau energiile Sale divine.
Etapele istorice ale Revela(iei supranaturale: primordial, special si absolut.
26
26
n Iisus Hristos, s-a ncheiat dezvoltarea doctrinar si istoric a Revelatiei supranaturale, n
sensul c nu mai poate fi mbogtit n continut cu adevruri noi. A urmat apoi procesul de
dezvoltare dogmatic a ei, prin care Revelatia supranatural este numai explicat, pstrat si
transmis n formele cele mai adecvate pentru a putea fi nsusit de toti credinciosii.
Criteriile Revela(iei autentice: minunile yi profe(iile
Am vzut c mijlocitorii Revelatiei divine si adevereau deseori misiunea ncredintat lor de
la Dumnezeu de a transmite oamenilor voia Sa, prin facerea de minuni si prin profetii. Minunile si
profetiile erau criteriile supranaturale dup care se recunostea Revelatia divin autentic de cele
false, precum si adevratii profeti de falsii profeti.
Minunile sunt acte supranaturale prin care se supend ntr-un anumit timp si loc legile
naturale si sunt svrsite numai de Dumnezeu, Ziditorul si Stpnul ntregii creatii, uneori prin
mijlocirea sfintilor Si. Totdeauna minunile au un scop religios-moral: zidirea sufleteasc a
credinciosilor.
Minunile sunt dovada cea mai gritoare despre adevrul religiei crestine si despre adevrul
Revelatiei supranaturale, pe care se ntemeiaz credinta crestin. Mntuitorul Hristos nsusi a vorbit
iudeilor despre puterea doveditoare a minunilor Sale despre divinitatea Sa: ,Dac nu M credeti pe
Mine, credeti lucrurilor Mele` Ioan 10,38 si ,De n-a fi fcut ntre ei lucrurile pe care nimeni
altul nu le-a fcut, pcat nu ar avea...` Ioan 15,24. La fel fariseul Nicodim recunoaste n Iisus pe
trimisul lui Dumnezeu, adic pe Mesia, tocmai pe temeiul minunilor svrsite de Iisus: ,Rabi, tim
c de la Dumnezeu ai venit nvttor, cci nimeni nu poate s fac aceste minuni pe care Tu le faci,
dac nu este Dumnezeu cu el` Ioan 3,2.
Profetiile sau proorociile. n Vechiul Testament, cuvntul prooroc sau profet avea mai multe
ntelesuri. Uneori este numit prooroc cel ce vorbeste n numele altuia ca Aaron n numele lui Moise
Exod 7,1. Alteori sunt numiti prooroci, nvttorii care conduceau asa numitele scoli profetice, n
care se nvta Legea lui Moise, iar ucenicii lor erau fiii proorocilor. Dar sensul fundamental al
cuvntului prooroc este acela de vztor nainte, de preciztor al unor evenimente viitoare. Profetiile
adevrate sunt descoperiri fcute numai de Dumnezeu n scopul mntuirii oamenilor. Ele sunt
ntotdeauna clare si precise, iar nu ambigue si echivoce (ca s ias adevrate orice s-ar ntmpla n
viitor cum erau oracolele). Profetiile sunt deci altceva dect prezicerile stiintifice. Iar ntruct
cunoasterea viitorului st numai n puterea atotstiintei divine, si profetiile pot fi considerate tot
minuni.
Minunile si profetiile sunt deci criteriile supranaturale dup care poate fi cunoscut Revelatia
supranatural autentic si deosebit de falsele revelatii prezentate oamenilor de impostori. Minunile
si profetiile sunt cele mai clare dovezi ale originii divine a religiei crestine, unica religie revelat
autentic. n acest sens, Sf. Iustin Martirul spune despre profetii: ,mplinirea profetiilor este
argumentul cel mai tare i mai adevrat al cretinismului`. Astfel, minunile si profetiile sunt
criteriile cele mai importante dup care se poate deosebi Revelatia divin autentic de falsele
revelatii, fiind caracteristice n mod exclusiv religiei crestine.
Odat cu ncheierea Revelatiei supranaturale, profetiile si minunile si-au ncheiat si ele rolul
de adeverire a Revelatiei dumnezeiesti autentice. Ele, ns, continu s se iveasc si s fie svrsite,
n general, prin intermediul sfintilor, n Biserica crestin, si dup moartea ultimului Apostol care a
marcat sfrsitul dezvoltrii Revelatiei supranaturale (exemple: n vietile sfintilor martiri si cuviosi).
Rostul lor, de atunci si pn n zilele noastre si n viitor este, ns, nu de a adeveri autenticitatea unei
27
27
noi Revelatii divine pentru motivul c astfel de Revelatie nu mai poate avea loc. Scopul religios
moral pentru care Dumnezeu continu s svrseasc minuni, este de a-i zidi sufleteste pe
credinciosi, ajutndu-i s-si nsuseasc mntuirea cstigat prin Jertfa Mntuitorului, prin
transpunerea n viat a adevrurilor doctrinare si morale revelate, pstrate de Biseric.
Adevrurile revelate comunicate oamenilor de profeti din nsrcinarea lui Dumnezeu nu
puteau fi nicidecum n contrazicere cu alte adevruri revelate, autorul lor comun fiind Dumnezeu
Adevrul absolut. Aceasta este explicatia unittii Sf. Scripturi care desi a fost scris de numerosi
autori, reprezint un tot unitar, scrierile lor fiind n armonie deplin, ntruct autorul principal al Sf.
Scripturi este Dumnezeu. De asemenea, adevrurile revelate nu puteau cuprinde idei absurde,
imorale, antisociale sau antiumane, pentru c Dttorul lor este Dumnezeu izvorul binelui si al
iubirii.
Pentru recunoasterea adevratelor profetii, din toate timpurile, de cele false, mincinoase si
pentru a feri astfel pe credinciosi de pericolul rtcirii de la dreapta credint a fost necesar s se
stabileasc anumite criterii pentru profetiile adevrate. Acestea sunt urmtoarele:
a. Profetia crestin autentic este totdeauna clar, lmurit, fr echivoc, deci cu un sens
precis, spre deosebire de profetiile false care sunt n general ambigue si obscure.
b. Profetia adevrat este vestit numai din initiativa lui Dumnezeu, din ndemn divin, si are
totdeauna un scop exclusiv religios, neurmrind niciodat vreun interes material sau personal, asa
cum se ntmpl n general n cazul profetiilor mincinoase, false.
c. Persoana profetului trebuie si ea s reprezinte o garantie pentru autenticitatea profetiei;
acesta trebuie s fie de o moralitate ireprosabil si ntreg la minte;
d. O profetie adevrat nu poate fi niciodat n contrazicere cu Revelatia divin
supranatural sau cu nvttura Bisericii (ntemeiat tot pe Revelatia dumnezeiasc);
e. Dovada cea mai gritoare c o profetie este adevrat si vine de la Dumnezeu este
mplinirea ei exact n viitor.
Rezumat
Minunile sunt acte supranaturale svrsite numai de Dumnezeu sau prin puterea lui
Dumnezeu de sfintii Si, avnd totdeauna ca scop mntuirea credinciosilor.
Minunile sunt dovezile cele mai puternice despre divinitatea Mntuitorului Hristos si a
religiei crestine ntemeiate de El si pentru adevrul Revelatiei supranaturale pe care se ntemeiaz
religia crestin Ioan 10,38; Ioan 15,24; Ioan 3,2.
Profe(iile mpreun cu minunile sunt criteriile supranaturale ale Revelatiei supranaturale
autentice. ntelesul fundamental al profetiilor este acela de prezicere a viitorului. ntruct
cunoasterea viitorului st numai n puterea lui Dumnezeu, si profetiile pot fi socotite tot acte
minunate ale lui Dumnezeu.
ncheindu-se Revelatia supranatural, minunile si profetiile si-au ncheiat rolul de adeverire a
Revelatiei supranaturale, ele ns au continuat s existe prin bunvointa lui Dumnezeu, rolul lor n
istoria mntuirii fiind zidirea sufleteasc si mntuirea oamenilor. Criteriile profetiilor adevrate.
Cile de transmitere a Revelatiei supranaturale sunt: Sf. Scriptur si Sf. Traditie.
28
28
Cile de transmitere a Revela(iei supranaturale:
Sf. Scriptur yi Sf. Tradi(ie
Revelatia dumnezeiasc supranatural s-a realizat n ntreaga istorie a omenirii, ncepnd cu
cea dat protoprintilor nostri n rai, si atingnd punctul culminant n Iisus Hristos. Procesul
Revelatiei supranaturale s-a ncheiat cu Mntuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu ntrupat, prin Care
ni s-a dat n mod desvrsit Revelatia divin privind cunoasterea lui Dumnezeu si mntuirea omului
Evrei 1,1-2 si Ioan 1,17: ,Cci Legea prin Moise s-a dat, dar harul i adevrul prin Iisus Hristos
au venit`. Procesul inspiratiei divine prin care s-au asternut n scris nvttura si faptele minunate ale
Mntuitorului, precum si predica si activitatea Sf. Apostoli, s-a ncheiat odat cu moartea ultimului
Apostol (cca anul 100).
Revelatia supranatural s-a ncheiat deci la moartea ultimului Apostol, dar de atunci, ea s-a
pstrat si s-a transmis neschimbat pn astzi, si tot astfel se va pstra si transmite pn la sfrsitul
veacurilor, pstrtoarea si transmittoarea ei fiind Biserica.
Cnd vorbim de pstrarea si transmiterea Revelatiei supranaturale, ne punem mai multe
ntrebri: unde a fost ea fixat si consemnat? Cnd si de ctre cine? Care sunt cile de pstrare si
transmitere a Revelatiei supranaturale? n lectiile urmtoare vom rspunde la aceste ntrebri.
Revelatia dumnezeiasc supranatural se cuprinde n Sf. Scriptur si Sf. Traditie. Acestea
sunt cele 2 tezaure ale ei. Mai exact spus, Sf. Scriptur si Sf. Traditie sunt cele 2 ci sau modalitti
sau forme de fixare, pstrare si transmitere a Revelatiei supranaturale. Ele nu se deosebesc ca fond,
ci numai ca form. ntre ele exist o strns legtur. Formularea n scris a Revelatiei supranaturale
n Sf. Scriptur s-a fcut pn la sfrsitul secolului I (anul 97) iar celelalte nvtturi orale rmase de
la Sf. Apostoli au fost precizate si fixate n scris n primele 8 secole n perioada sinoadelor
ecumenice (sinodul al VII-lea n 787) si a Sf. Printi perioada patristic se socoteste ncheiat la
moartea Sf. Ioan Damaschin n anul 749, fiind pstrat astfel Traditia apostolic.
Avem astfel 2 ci de pstrare a Revelatiei supranaturale: Sf. Scriptur si Sf. Traditie.
Sfnta Scriptur
1a) Definitie. b) Cuprins c) Autori d) mprtire;
2) Raportul dintre Vechiul si Noul Testament:
a) caracterul normativ al Sf. Scripturi ce rezult din inspiratia ei divin;
b) caracterul Vechiului Testament comparativ cu Noul Testament;
c) superioritatea Noului Testament si valoarea lui absolut pentru mntuire;
d) legtura dintre cele 2 Testamente.
1a) Sf. Scriptur sau Biblia (grecescul , = carte, crti) este colectia de crti
sfinte scrise de prooroci, apostoli si alti oameni alesi, sub inspiratia Duhului Sfnt, ntr-o perioad de
aproape 1500 ani. Crtile Vechiului Testament au fost scrise ncepnd cu Moise, primul autor al
Pentateuhului n secolul al XIII-lea .Hr., ultima carte a Vechiului Testament a fost scris pe la 400
.Hr. Prima scriere a Noului Testament Evanghelia dup Matei a fost fcut n anul 43 d.Hr. si
ultima Apocalipsa n 97 d.Hr.
b) Sf. Scriptur cuprinde adevruri de credint, norme de viat (ceea ce cuprinde Revelatia
supranatural), precum si unele relatri istorice descoperite de Dumnezeu pentru a fi scrise, pstrate
si transmise credinciosilor n scopul mntuirii lor. Deoarece Sf. Scriptur cuprinde adevruri
descoperite de Dumnezeu, mai este numit si Cuvntul lui Dumnezeu.
c) Sf .Scriptur este cartea crtilor, care nu poate fi comparat cu nici o carte, avnd o
valoare inestimabil. Desi cuprinde 66 de crti canonice scrise de aproape 40 de autori deosebiti ca
29
29
stare social si intelectual, de la pstori la mprati; ea este o carte unitar datorit inspiratiei divine.
Autorul ei principal este Duhul Sfnt Dumnezeu.
d) Sf. Scriptur se compune din 2 prti: Vechiul Testament si Noul Testament.
Vechiul Testament cuprinde Revelatia supranatural de la Adam pn la Hristos (5508 ani de
la crearea lui Adam pn la venirea Mntuitorului). Vechiul Testament are 39 de crti canonice sau
inspirate si 14 crti necanonice, (13 + Rugciunea lui Manase), neinspirate, dar folositoare de suflet,
bune de citit (anaghinoscomena). Acestea au o stare intermediar, nu au nici o autoritate absolut (ca
cele canonice), dar nici nu sunt lipsite cu totul de autoritate divin.
Noul Testament are 27 de crti inspirate si deci canonice. Lista crtilor canonice ale Sf.
Scripturi s-a stabilit la sinodul local de la Laodiceea n 360.
2a) Ambele Testamente sunt normative, adic obligatorii pentru viata crestin, dar cea mai
mare valoare o are Noul Testament pentru c cuprinde Descoperirea dumnezeiasc fcut de nsusi
Fiul lui Dumnezeu.
b) Revelatia cuprins n Vechiul Testament are caracter pedagogic, de cluz spre Hristos;
ea este nedesvrsit si are caracter prefigurativ fat de Revelatia absolut adus de Iisus Hristos,
care are caracter ultim, definitiv, desvrsit si irevocabil. Totusi si Vechiul Testament are o anumit
valoare pentru viata religios-moral a credinciosilor. Vechiul Testament face parte din iconomia
mntuirii neamului omenesc (iconomia divin este planul lui Dumnezeu de mntuire a lumii, care
cuprinde pregtirea ei n Vechiul Testament si realizarea ei n Noul Testament prin Iisus Hristos).
Partea esential a Vechiului Testament o constituie cele 10 porunci date lui Moise pe
Muntele Sinai Decalogul (Exod 20,1-7) sau cele 2 Table ale Legii care cuprind datoriile omului
fat de Dumnezeu si de aproapele su. Mntuitorul a spus c Decalogul si mentine valabilitatea,
chiar dac este completat, desvrsit cu nvtturile Evangheliei (Marcu 10,17-21). Jertfele
Vechiului Testament au fost simboluri, avnd caracter prefigurativ ale Jertfei unice pe care a adus-o
o dat pentru totdeauna Fiul lui Dumnezeu ntrupat. Prin Vechiul Testament, Dumnezeu a pregtit
poporul ales pentru primirea Domnului Iisus Hristos; Vechiul Testament a fost pedagog ctre
Hristos.
Valoarea Vechiului Testament a fost recunoscut de nsusi Mntuitorul Hristos: ,S nu
socotiti c am venit s stric Legea sau proorocii. N-am venit s stric, ci s mplinesc` Matei 5,17.
Iar Sf. Apostol Pavel spune: ,Aa c Legea (lui Moise) este sfnt i porunca este sfnt i dreapt
i bun` Romani 7,12. n alt loc numeste Legea lui Moise ,pedagog spre Hristos` - Galateni
3,24 si ,umbra bunurilor viitoare` Evrei 10,1.
c) ns Noul Testament are valoare inestimabil pentru c cuprinde cuvintele vietii vesnice,
adic nvtturi dumnezeiesti descoperite de Fiul lui Dumnezeu ntrupat pentru mntuirea noastr.
Noul Testament ne arat cum a fost nfptuit mntuirea lumii de Fiul lui Dumnezeu ntrupat,
mntuire pregtit de Dumnezeu prin Revelatia Vechiului Testament.
Noul Testament este absolut necesar pentru cunoasterea lui Dumnezeu si desvrsirea
noastr moral Ioan 17,3, deci este indispensabil pentru mntuire. Sf. Evanghelii nu sunt opere
biografice sau istoriografice, ci sunt scrise pentru dovedirea dumnezeirii lui Iisus Hristos Ioan
20,31 si pentru mprtsirea nvtturilor Lui dumnezeiesti.
d) Sf. Printi au artat clar care este legtura dintre cele 2 Testamente, precum si
superioritatea Noului Testament fat de cel Vechi. Dup ei, crtile Vechiului Testament sunt izvor al
adevrului dumnezeiesc prin care crestinii pot s ajung la adevrata ntelegere a tainelor
dumnezeiesti revelate n Noul Testament. Raportul dintre Noul si Vechiul Testament este artat de
Fericitul Augustin astfel: ,Noul Testament este ascuns n cel Vechi, Vechiul Testament se deschide
n cel Nou`.
Cele 2 Testamente alctuiesc deci un ntreg, ele nu pot fi desprtite pentru c amndou sunt
Cuvntul lui Dumnezeu. Sf. Scriptur rmne o carte pururea actual: ,Cerul i pmntul vor trece,
30
30
dar cuvintele Mele nu vor trece` Marcu 13,31, spune chiar Mntuitorul. Prin cuvintele Sf.
Scripturi, Hristos continu s ne vorbeasc si nou, s ne provoace la rspuns cu fapta, s lucreze
astfel si n noi potrivit fgduintei Sale: ,Iat Eu sunt cu voi pn la sfritul veacurilor` - Matei
28,20 si Evrei 4,12: ,Cuvntul lui Dumnezeu este viu i lucrtor...`, n Biseric prin slujbe, prin Sf.
Taine, prin mplinirea voii lui Dumnezeu.
n felul acesta, Sf. Scriptur nu este numai o carte prin care pstrm n memorie ce a fcut
Dumnezeu prin ntruparea Fiului Su pentru mntuirea noastr, ci si o carte care ne spune ce face si
ce va face Fiul lui Dumnezeu cel ntrupat si nviat pn la sfrsitul veacurilor pentru a ne conduce si
pe noi la nviere (Matei 28,20). Deci Sf. Scriptur este una din formele n care se pstreaz Revelatia
supranatural, att ca mntuire realizat obiectiv de Hristos, n urm cu dou milenii, dar si ca
mntuire subiectiv, prin lucrarea actual a lui Hristos asupra credinciosilor ca s-i nalte la
asemnarea cu Dumnezeu. Sf. Scriptur este mijlocul prin care cuvintele rostite odinioar de Hristos
sunt cuvinte prin care El Se adreseaz continuu Bisericii, prin Duhul Sfnt, ca s o fereasc de erori
si s o sporeasc duhovniceste.
Inspira(ia Sf. Scripturi
1) Dovezi din Vechiul si Noul Testament pentru inspiratia divin a Sf. Scripturi;
2) Ce ntelegem prin inspiratia divin?
1) Sf. Scriptur nssi afirm limpede despre insuflarea ei dumnezeiasc. Din numeroase
locuri n Vechiul Testament rezult c autorii acestuia l-au scris dup porunca lui Dumnezeu: ,Fost-
a cuvntul Domnului ctre mine...` Ieremia 2,1; Isaia 8,1 etc. Referindu-Se deseori la ele,
Mntuitorul le acord o pretuire deosebit: ,Cercetati Scripturile cci acelea sunt care mrturisesc
despre Mine` Ioan 5,39.
n Noul Testament avem numeroase dovezi despre inspiratia divin a ntregii Sf. Scripturi:
,Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu i de folos spre nvttur, spre mustrare, spre
ndreptare, spre povtuire ntru dreptate` II Timotei 3,16; ,Dup ce Dumnezeu, odinioar, n
multe rnduri i n multe chipuri a grit printilor notri prin prooroci, n zilele acestea din urm
ne-a grit nou prin Fiul` Evrei 1,1-2; ,Pentru c niciodat proorocia nu s-a fcut din voia
omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grit,purtati fiind de Duhul Sfnt` II Petru 1,21.
2) Ce se ntelege prin inspiratia sau insuflarea dumnezeiasc?
Este actiunea, nrurirea dumnezeiasc asupra unui autor sfnt (aghiograf) prin care
Dumnezeu i lumineaz mintea acestuia spre a cunoaste si ntelege cele descoperite, l ndeamn s
scrie si l fereste de greseli n decursul scrisului. Inspiratia divin nu trebuie nteleas ca o inspiratie
verbal, n sensul c Duhul Sfnt ar fi dictat autorului sfnt, cuvnt cu cuvnt cele scrise cum au
crezut Filon, Sf. Iustin Martirul, Ipolit si cum cred neoprotestantii ci doar c acesta a primit de la
Dumnezeu continutul de idei al Revelatiei, fr a-i fi anulat cugetarea ori stilul n care a redat cele
descoperite. Deci Dumnezeu a respectat autorului personalitatea si libertatea de a reda n felul su
propriu mesajul Revelatiei. Dovada acestui fapt o constituie stilul specific al scrierilor fiecrui autor
sfnt.
Lectura yi tlcuirea Sf. Scripturi
1) Lectura Sf. Scripturi e recomandat tuturor credinciosilor, dar tlcuirea ei este rezervat doar
Bisericii;
2) Interpretul autorizat de Biseric al Sf. Scripturi trebuie s aib anumite calitti morale si
intelectuale.
31
31
1) Biserica Ortodox nu numai c permite, dar si recomand credinciosilor si citirea Sf.
Scripturi, dar aceasta nu nseamn c ea ngduie fiecruia s o tlcuiasc dup mintea si priceperea
sa.
n Ortodoxie, tlcuirea Sf. Scripturi este rezervat numai Bisericii ,stlpul i temelia
adevrului` I Timotei 3,15. Pentru c, spune Apostolul Petru despre unele scrieri ale Apostolului
Pavel: ,n ele sunt unele lucruri anevoie de nteles, pe care cei netiutori i nentriti le
rstlmcesc ca i pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare` II Petru 3,16. De asemenea,
diaconul Filip ntlnind pe famenul etiopian care citea din Isaia, l-a ntrebat: ,Oare ntelegi cele ce
citeti? Famenul i-a rspuns: cum voi putea ntelege de nu m va povtui cineva?` F.A. 8,27. Tot
Apostolul Petru spune ,nicio proorocie a Scripturii nu se tlcuiete dup socotinta fiecruia pentru
c niciodat proorocia nu s-a fcut dup voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grit
purtati fiind de Duhul Sfnt` II Petru 1,20-21.
2) Astfel, numai persoanele autorizate de Biseric au dreptul s interpreteze Sf. Scriptur
oficial, adic n biserici si n scoli prin predic si catehizare. Interpretul autorizat de Biseric trebuie
s ndeplineasc anumite conditii:
a. s cunoasc Sf. Scriptur si Sf. Traditie si nvttura Bisericii;
b. s aib o bogat cultur teologic, atestat oficial;
c. s aib o viat moral corespunztoare, n supunere deplin fat de Biseric.
Iar credinciosii care citesc Sf. Scriptur trebuie s se mentin numai pe linia tlcuirii pe care
le-o d Biserica, neinterpretnd nici un text contrar tlcuirii Bisericii.
(Lectur din teza de licent p.5; 33-35 si Raportul dintre Noul si Vechiul Testament
pentru atestat; eseu: Sf. Scriptur, mijloc de desvrsire spiritual sau Ce nseamn pentru mine
Sf. Scriptur, Cuvntul lui Dumnezeu?)
Rezumat
Sf. Scriptur este colectia crtilor sfinte inspirate de Duhul Sfnt, scrise de: prooroci, apostoli
si alti oameni alesi numiti aghiografi, ntr-o perioad de cca 1500 ani. Vechiul Testament s-a scris de
la 1250 .Hr. pn pe la 400 .Hr., iar Noul Testament de la 43 d.Hr. pn la 97 d.Hr.
Sf. Scriptur cuprinde adevruri de credint (dogmatice), norme de viat (reguli morale) si
relatri istorice descoperite de Dumnezeu oamenilor cu scopul mntuirii lor.
Desi cuprinde 66 crti canonice scrise de diferiti autori, Sf. Scriptur este o carte unitar
pentru c autorul ei principal este Duhul Sfnt Dumnezeu.
Vechiul Testament cuprinde Revelatia supranatural de la Adam 5508 .Hr. pn la
venirea lui Hristos. Are 39 de crti inspirate, deci canonice si 14 necanonice. Revelatia cuprins
nVechiul Testament are caracter pedagogic, cluzitor ctre Hristos; ea este nedesvryit si are
caracter prefigurativ fat de Revelatia Noului Testament care este desvryit, are caracter ultim,
definitiv yi irevocabil.
Despre valoarea Vechiului Testament: Matei 5,17; Romani 7,12; Evrei 10,1.
Noul Testament cuprinde 27 crti inspirate, canonice; cuprinde viata si nvtturile
Mntuitorului Hristos. Noul Testament este absolut necesar pentru cunoasterea lui Dumnezeu si
desvrsirea noastr moral Ioan 17,3; Ioan 20,31.
Raportul Vechiul Testament Noul Testament - fericitul Augustin. Ele alctuiesc un tot
unitar, amndou sunt Cuvntul lui Dumnezeu.
Sf. Scriptur si pstreaz valoarea si rmne actual pentru credinciosii din toate timpurile.
Inspira(ia Sf. Scripturi. Dovezi n Vechiul si Noul Testament. Despre procesul inspiratiei
divine.
32
32
Lectura yi tlcuirea Sf. Scripturi. Lectura Sf. Scripturi este recomandat de Biseric fiind
folositoare pentru toti credinciosii. Dar tlcuirea ei este rezervat numai Bisericii, adic persoanelor
autorizate de Biseric, avnd calitti morale si o pregtire teologic adecvat pentru aceast lucrare.
Deci interpretarea oficial a Sf. Scripturi, adic n biserici si scoli, se face numai cu
aprobarea Bisericii, a ierarhilor, de ctre persoane desemnate de acestia. Credinciosii trebuie s
urmeze ntotdeauna tlcuirii date de Biseric.
Sfnta Tradi(ie (vezi rezumat)
1) Definitia traditiei n sens profan si religios; larg si restrns;
2) Importanta Sf. Traditii.
1) Cuvntul traditie (latinescul traditio) nseamn predare, transmitere, de unde si numele de
Predanie ce se mai d Traditiei, sau datina, rnduiala Bisericii. n greac cuvntul este
.
n nteles profan, traditia nseamn totalitatea nvtturilor, datinilor, practicilor, creatiilor
spirituale de valoare ale fiecrui popor, transmise de la o generatie la alta.
n sens teologic, n nteles larg, prin traditie se ntelege nvttura dat de Dumnezeu n mod
direct oamenilor alesi. n acest nteles, Sf. Traditie se extinde si asupra celor continute n Sf.
Scriptur a Vechiului si a Noului Testament. Astfel, n ordine cronologic, Sf. Traditie ncepe cu
primele date ale Revelatiei primordiale, pe care mai trziu, Moise le-a asternut n scris. Cuvntul lui
Dumnezeu s-a transmis mai nti pe cale oral. Dup multe veacuri, chiar milenii, o parte din Sf.
Traditie a nceput s fie consemnat n scris, dnd nastere Vechiului Testament. De abia acum
ncepe Sf. Scriptur.
Despre Sf. Traditie ns se vorbeste, de regul, n nteles restrns. Definitia Sf. Traditii n
nteles restrns este: prin Sf. Traditie se ntelege totalitatea adevrurilor revelate predate de
Mntuitorul prin viu grai Sf. Apostoli (de altfel toat nvttura Sa, Mntuitorul a dat-o prin viu grai)
si care nu se cuprind n Sf. Scriptur, dar care au fost ulterior consemnate n scris si sunt pstrate de
Sf. Biseric pn n zilele noastre.
La aceast Traditie n nteles restrns ne vom referi n continuare.
Importanta Sf. Traditii
2) Mntuitorul nu ne-a lsat nimic scris, modul n care a propovduit Evanghelia a fost
ntotdeauna predica oral. Dup exemplul si porunca Mntuitorului: ,Mergnd nvtati toate
neamurile...nvtndu-le s pzeasc toate cte v-am poruncit vou` Matei 28, 19-20, tot asa au
propovduit Evanghelia si Sf. Apostoli. Cei mai multi dintre Apostoli nu ne-au lsat nimic scris.
Crtile Noului Testament scrise de unii Apostoli sau de ucenicii lor Matei, Ioan, Marcu, Luca;
Pavel, Petru, Iacov, Iuda au fost scrise mai mult ocazional, fiind determinate de anumite
mprejurri sau situatii speciale ivite n comunittile crestine primare. Asadar, scrierile Noului
Testament nu sunt tratate de teologie, adic nu prezint nvttura de credint si moral n mod
sistematic si complet. Ci aceste scrieri, adresate unor comunitti crestine sau persoane singure, au
fost trimise cu scopul de a da lmuriri n problemele care se iviser n timp si interesau comunitatea
respectiv. ns modul obisnuit al Sf. Apostoli de a preda nvttura primit de la Mntuitorul era
predica oral. Faptul c scrierile Noului Testament au aceeasi valoare inestimabil pentru crestinii
din toate timpurile, fiind pstrate cu mare grij pn azi, dovedeste originea lor divin, n sensul c
sunt adevruri revelate scrise sub inspiratia Sf. Duh si de aici si necesitatea lor absolut pentru
mntuire.
Din cele scrise n crtile Noului Testament, rezult clar c modul obisnuit de predare a
nvtturii evanghelice nu era scrisul, ci propovduirea oral. Astfel, Apostolul Ioan scrie n a 2-a sa
33
33
epistol: ,Multe am a v scrie, dar n-am voit s le scriu pe hrtie, cu cerneal, ci ndjduiesc s vin
la voi i s griesc gur ctre gur, ca bucuria noastr s fie deplin` II Ioan 12, iar lui Gaiu i
scrie: ,Multe lucruri aveam s-ti scriu; totui nu voiesc s ti le scriu cu cerneal i condei. Ci
ndjduiesc s te vd curnd i atunci vom gri gur ctre gur` III Ioan 13-14.
3) Aceast practic a Sf. Apostoli de a propovdui Evanghelia mai ales prin viu grai si are
temeiul n exemplul Mntuitorului si n porunca dat de El si este modalitatea optim de rspndire a
credintei crestine, dup cum spune si Apostolul Pavel: ,Cci credinta vine din auzire (presupune
predica oral), iar auzirea vine din cuvntul lui Dumnezeu` Romani 10,17. Astfel, dup Sf.
Printi, se creeaz comuniunea ntre credinciosi, uniti n Trupul tainic al lui Hristos care este
Biserica. Apoi mesajul transmis de propovduitor este mult mai bogat, este nteles deplin de
asculttori, si totodat, predicatorii Evangheliei insuflau credinciosilor si dragostea lor pentru
Dumnezeu, credinta si zelul lor. n acest sens, Sf. Maxim Mrturisitorul scrie: Cci harul
propovduirii aducea o viat dumnezeiasc si o slujire nou, deosebit de cea a legii, si o nvttur
a sufletului, care l face s se elibereze de bunvoie si din propria hotrre de trup, precum si o
nastere mai dumnezeiasc din alt izvor. Dar tocmai din aceast pricin cei ncredintati cu slujba
propovduirii aveau nevoie la tot cuvntul de nvttura Celui ce i-a trimis. Ba dac nu par cuiva mai
scrupulos dect trebuie, fiecare cuvnt al poruncii dumnezeiesti avea trebuint de o nvttur si de o
descoperire care s-i hotrasc modul n care trebuie mplinit. Cci nu se afl nicidecum cineva care
s cunoasc modul de aplicare al vreunui cuvnt, fr descoperirea celui ce a grit acest cuvnt.
Stiind-o aceasta si vestitul Petru, dup ce a primit de la Domnul porunca propovduirii ntre
neamuri, nu a pornit la lucru, ci a asteptat s fie nvtat modul de aplicare a poruncii de ctre Cel ce
a dat porunca. Sf. Maxim face referire aici la textul Luca 24,47; 49: ,Si s se propovduiasc n
numele Su pocinta spre iertarea pcatelor la toate neamurile, ncepnd de la Ierusalim. Si iat,
Eu trimit peste voi fgduinta Tatlui Meu; voi ns edeti n cetate, pn ce v veti mbrca cu
putere de sus`.
4) Retinem deci c Sf. Scriptur a Noului Testament este o colectie de crti sfinte scrise sub
inspiratia Duhului Sfnt, care cuprinde Descoperirea dumnezeiasc a adevrurilor de credint si
moral absolut necesare pentru mntuire, dar crtile ei au fost scrise mai mult ocazional pentru
nevoile sau problemele ivite n unele comunitti crestine locale, si ea nu cuprinde totalitatea
nvtturii propovduite de Mntuitorul si Sf. Apostoli.
Nefiind deci cuprins n Sf. Scriptur ntreaga nvttur revelat, o mare parte din aceasta a
rmas nescris, dar nu s-a pierdut, ci a fost predat de Sf. Apostoli prin viu grai Bisericii, adic
ierarhiei bisericesti din vremea lor, si pstrat n continuare nealterat de Biseric. n aceast
privint, Apostolul Ioan mrturiseste c: ,Sunt nc i alte multe lucruri pe care le-a fcut Iisus,
care dac s-ar fi scris cu de-amnuntul, mi se pare c nici n lumea aceasta n-ar ncpea crtile ce
s-ar fi scris` Ioan 21,25, iar n alt loc: ,nc i alte multe semne a fcut Iisus naintea ucenicilor
Si, care nu sunt scrise n cartea aceasta` Ioan 20,30.
Asadar, dac Sf. Scriptur cuprinde numai o parte din Descoperirea dumnezeiasc adus de
Mntuitorul Hristos, cealalt parte a acestei Descoperiri, care nu a fost consemnat n Sf. Scriptur ci
s-a pstrat pe cale oral, formeaz un tezaur la fel de pretios ca si Sf. Scriptur, ea purtnd numele de
Sf. Traditie sau Predanie.
5) De subliniat este faptul c nvtturile pstrate si transmise n Sf. Traditie au aceeasi
valoare si important ca si cele cuprinse n Sf. Scriptur, pentru c ele provin din aceeasi
Descoperire dumnezeiasc (din definitia Sf. Traditii: ceea ce Mntuitorul a predat Sf. Apostoli).
Apostolul Pavel exprim clar aceast idee: ,Drept aceea, fratilor, stati neclintiti i tineti predaniile
pe care le-ati nvtat fie prin cuvnt, fie prin epistola noastr` II Tesaloniceni 2,15. Reiese de
aici c tot ce a predicat Apostolul Pavel prin viu grai tesalonicenilor are aceeasi valoare ca si ceea ce
le-a transmis n scris, prin epistol. C autoritatea nvtturilor predate verbal este egal cu a celor
34
34
fixate n scris rezult si din alte locuri din Sf. Scriptur, n care Apostolul Pavel numeste Traditia
,dreptarul cuvintelor sntoase` II Timotei 1,13. Pe acesta Apostolul Pavel l ndeamn pe
Timotei s-l pzeasc ca pe o comoar, ,i s o ncredinteze la oameni credincioi, care vor fi
destoinici s nvete i pe altii` II Timotei 2,2.
6) De retinut este si faptul c nssi Sf. Scriptur a fost scris pe temeiul Sf. Traditii, cci la
nceput a fost numai Traditia si apoi s-a scris Scriptura ca pe o parte a acesteia (la II Tesaloniceni
2,15, Apostolul Pavel numeste Predanie - - att nvttura oral ct si cea scris, adic
Sf. Scriptur a Noului Testament). Cea mai veche carte a Noului Testament s-a scris abia la anul 43,
deci dup un deceniu de propovduire oral a Evangheliei lui Hristos de ctre Apostoli, iar scrierile
Apostolului Ioan au fost redactate abia la sfrsitul secolului I. Se stie, de asemenea, c evanghelistul
Marcu (ucenicul apropiat al Apostolului Petru) si Luca (al Apostolului Pavel) si-au scris
Evangheliile lor pe temeiul Sf. Traditii. Uneori chiar, n unele locuri din Sf. Scriptur, autorii lor
redau nvtturi si fapte cunoscute numai de Sf. Traditie.
Astfel, Apostolul Pavel adreseaz preotilor din Efes, adunati la Milet, urmtoarele cuvinte:
,Toate vi le-am artat..., aducndu-v aminte de cuvntul Domnului Iisus c El a zis : Mai fericit
este a da dect a lua` F.A. 20,35.
La fel la II Timotei 3,8, el aminteste de vrjitorii egipteni Iannes si Iambres care i s-au
mpotrivit lui Moise n Egipt (ceea ce de asemenea nu-i consemnat anterior n Sf. Scriptur).
Iar n Epistola Sf. Iuda v.9, acesta aminteste de cearta arhanghelului Mihail cu diavolul
pentru trupul lui Moise, iar n v.14-15, Sf. Iuda mai pomeneste si de proorocia lui Enoh. Aceste
nvtturi si fapte nu au putut fi luate dect din Sf. Traditie, pentru c Sf. Scriptur nu aminteste
nicieri de ele.
7) Sf. Printi au nvtat n unanimitate c Sf. Traditie este alturi de Sf. Scriptur
pstrtoare a Revelatiei divine. Astfel, Sf. Vasile cel Mare spune: ,Din dogmele i practicile tinute
de Biseric, pe unele le avem n nvttura scris, iar pe altele le-am primit din Traditia Apostolilor.
Ambele au aceeai valoare pentru pietate`. Iar Sf. Ioan Gur de Aur zice: ,Este evident c
Apostolii nu au predat toate prin scrisori, ci multe fr de scrisori, dar i acestea sunt vrednice de
credint`. Alte mrturii asemntoare gsim la sfintii: Ignatie al Antiohiei, Policarp al Smirnei,
Irineu, Ciprian, Clement Alexandrinuls, Grigorie de Nyssa si altii.
Sf. Traditie a mai fost numit ,memoria vie a Bisericii` de Serghei Bulgakov; ,viata
Duhului Sfnt n Biseric` de Vladimir Lossky sau ,Evanghelia predicat de la Apostoli pn la
noi` de teologul catolic J. A. Moehler. Dup V. Lossky ,Sf. Traditie are un caracter
pnevmatologic, ea este nsi viata Bisericii n Duhul Sfnt`.
Rezumat
Cuvntul traditie vine de la latinescul traditio = predare, transmitere, de unde rezult
numele de Predanie sau datina, rnduiala Bisericii ce se mai d Traditiei. n greac .
Defini(ia tradi(iei: n sens profan (nereligios);
n n(eles teologic, n sens larg, prin traditie se ntelege nvttura dat de Dumnezeu n mod
direct oamenilor alesi. ncepe cu primele date ale Revelatiei primordiale n rai, apoi cu descoperirile
Icute poporului evreu prin patriarhi, de la Avraam (cca s1900 .Hr.), prin profetii Vechiului
Testament, prin Moise pe la 1250 .Hr. la intrarea poporului evreu n Canaan si prin alti profeti care
i-au urmat, precum si prin Mntuitorul Hristos n Noul Testament.
n sens teologic restrns, prin Traditie ntelegem nvttura dat prin viu grai de Mntuitorul
Sfintilor Apostoli si care nu se cuprinde n Sf. Scriptur, iar ulterior s-a fixat n scris de Biseric.
Mntuitorul nu ne-a lsat nimic scris, totdeauna a propovduit nvttura Sa verbal. Modul
obisnuit de a predica Evanghelia de ctre Sf. Apostoli a fost tot oral II Ioan 12; III Ioan 13-14
potrivit poruncii Mntuitorului Matei 28,19-20.
35
35
Crtile Noului Testament sunt scrieri ocazionale, prilejuite de ivirea unor probleme, situatii
deosebite n comunittile crestine din secolul I si nu cuprind toat nvttura lsat de Mntuitorul
Hristos.
Predica oral este modalitatea optim pentru rspndirea Evangheliei conform Romani 10,17
pentru c astfel:
a. se creeaz o comuniune sufleteasc ntre membrii Bisericii (prin auzirea Cuvntului lui
Dumnezeu);
b. mesajul transmis oral este mai bogat si deci mai bine nteles de asculttori;
c. prin predica vie li se poate usor insufla asculttorilor credint si dragoste fat de
Dumnezeu.
nvtturile lsate de Mntuitorul Sfintilor Apostoli care nu au fost consemnate n Sf.
Scriptur Ioan 21,25; Ioan 20,30, ci au fost predate de ei Bisericii prin viu grai, formeaz deci Sf.
Traditie.
nvtturile cuprinse n Sf. Traditie au aceeasi valoare cu cele din Sf. Scriptur pentru c
ambele provin din Revelatia divin conform II Tesaloniceni 2,15; II Timotei 1,13; II Timotei 2,2.
nssi Sf. Scriptur a fost scris pe temeiul Sf. Traditie, la nceput fiind doar Sf. Traditie.
Uneori n Sf. Scriptur sunt amintite nvtturi, fapte cunoscute doar din Sf. Traditie.
Deci, potrivit prerii unanime a Sf. Printi, Sf. Traditie mpreun cu Sf. Scriptur sunt
mijloacele de pstrare si transmitere a Revelatiei supranaturale.
Aspectul statornic al Sf. Tradi(ii
1) Traditia apostolic este deci nvttura ncredintat de Iisus Hristos Sf. Apostoli si care
nu a fost consemnat n Sf. Scriptur. Deci Sf. Traditie si are originea n Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu ntrupat. Aceast nvttur a Sf. Traditii cuprinde, pe lng adevruri doctrinare de
credint, morale si istorice, si o serie de practici de cult ale Bisericii (de exemplu: rnduiala Sf.
Taine: a Botezului etc, epicleza euharistic, binecuvntrile, toate ierurgiile ca sfintirea apei, a
untdelemnului), precum si anumite rnduieli privind viata Bisericii si a membrilor ei cum ar fi:
postul de miercuri si vineri, serbarea Duminicii, nsemnarea cu semnul Sf. cruci, nchinarea la
rugciune spre Rsrit, nghenuncherile si altele. Toate aceste rnduieli bisericesti fac parte din
Traditia apostolic, fiind constituite din vremea Sf. Apostoli, asa cum le-au deprins ei de la
Mntuitorul Hristos: ,Cci am primit de laDomnul ceea ce v-am predat` I Corinteni 11,23 sau
,credinta care a fost dat sfintilor odat pentru totdeauna` Iuda 3.
2) Sf. Traditie cuprinde 2 aspecte:
a. un aspect statornic care se identific cu Traditia apostolic (deci ceea ce Sf. Apostoli au
predat la nceput Bisericii, adic ierarhiei bisericesti prin viu grai).
b. un aspect dinamic, n care Biserica, prelund Traditia apostolic si rmnnd statornic n
ea, o dezvolt continuu, dup nevoile ei luntrice si exterioare, ca rspuns la problemele fiecrei
epoci.
3) Aspectul statornic al Traditiei poate fi delimitat n timp, ca ncepnd la Cincizecime, la
Pogorrea Sf. Duh (ziua de nastere a Bisericii), fiind momentul cnd Apostolii si-au nceput lucrarea
misionar de propovduire a Evangheliei, cnd au nceput s predea Bisericii nvttura
dumnezeiasc primit de la Mntuitorul, si tinnd pn la moartea ultimului Apostol, find fixat apoi
n scris de Biseric n epoca sinoadelor ecumenice. Iar aspectul dinamic al Traditiei ncepe odat cu
cel statornic si se continu pn la sfrsitul veacurilor, pentru c Biserica, cluzit permanent de
Duhul Sfnt, rspunde mereu tuturor problemelor din fiecare epoc, stnd ferm n Traditia
apostolic.
36
36
4) Prtile principale ale Traditiei statornice sunt: definitiile dogmatice si canonice ale
sinoadelor ecumenice, precum si nvtturile Sf. Printi, care se bucur de consensul majorittii lor
si au fost nsusite de Biseric, apoi si crtile de slujb bisericeasc.
5) Dar izvoarele Traditiei statornice sunt mai numeroase. Dogmatistii numr 8 izvoare ce
cuprind nvttura apostolic, fixat n aspectul statornic al Traditiei dumnezeiesti. Acest aspect
formeaz temelia nezdruncinat a nvtturii Bisericii ortodoxe, iar pstrarea nealterat a Traditiei
statornice de-a lungul veacurilor, i d dreptul Bisericii rsritene de a se numi: una sfnt,
soborniceasc si apostoleasc, ea fiind unica pstrtoare a nvtturii autentic apostolice (n
Biserica catolic, toat traditia se poate schimba de papa, iar la protestanti se neag valoarea
Traditiei).
Cele 8 izvoare ale Traditiei statornice sunt:
1. Hotrrile (definitiile)dogmatice si canonice ale celor 7 sinoade ecumenice si 9 sinoade
particulare aprobate de Sinodul al VI-lea ecumenic trulan Constantinopol 680-681 si 691-692.
2. Cele 80 canoane apostolice. Acestea nu au fost formulate de Sf. Apostoli, dar cuprind
rnduielile lor.
3. Canoanele Sf. Printi (canoanele bisericesti sunt reguli de viat crestin, norme privind
morala crestin, cultul, disciplina clerului, organizarea, conducerea si jurisdictia Bisericii,
promulgate de sinoade ecumenice sau locale).
4. Scrierile Sf. Printi care se bucur de consensul majorittii lor.
5. Simbolurile de credint: apostolic, atanasian si niceo-constantinopolitan (acestea sunt
mrturisiri concise ale nvtturii Bisericii), precum si Mrturisirile de credint (catehisme
ntrebri si rspunsuri despre nvttura Bisericii date n lipsa sinoadelor ecumenice). Cele mai
importante Mrturisiri de credint n Biserica ortodox sunt:
a. Mrturisirea ortodox a lui Petru Movil, mitropolitul Kievului, aprobat de sinodul de la
Iasi n 1642.
b. Mrturisirea lui Dositei, patriarhul Ierusalimului, aprobat la sinodul din Ierusalim n
1672.
Si alte dou mai putin folosite:
Mrturisirea lui Ghenadie Scholarul fcut de Ghenadie, patriarhul
Constantinopolului, la cererea sultanului Mahomed al II-lea, dup cucerirea Constantinopolului n
1453.
Mrturisirea lui Mitrofan Kritopulos din secolul al XVII-lea.
6. Mrturisirile de credint ale martirilor asa cum au fost consemnate n documentele vremii
Actele martirice potrivit cuvintelor Mntuitorului: ,Cnd veti fi dui la dregtori i la mprati
pentru numele Meu, nu v ngrijiti de mai nainte ce veti rspunde cci Duhul Sfnt v va da chiar
n ceasul acela ce s griti`.
7. Practicile de cult bisericesti (rnduiala Sf. Taine, a ierurgiilor etc.) si crtile de slujb, mai
ales cele 3 Liturghii ale Bisericii.
8. Mrturii istorice si arheologice referitoare la credinta crestin apostolic (catacombe,
documente, epistole, scrieri etc), precum si datele oferite de artele sacre pictura si muzica despre
credinta strveche crestin. Canoanele arhitecturii si picturii bisericesti s-au format n epoca
patristic, iar cntrile bisericesti cuprind nvttura Bisericii fr greseal.
Rezumat
Traditia apostolic este deci nvttura predat de Iisus Hristos Sfintilor Apostoli,
neconsemnat n Sf. Scriptur. Ea cuprinde adevruri de credint, morale, istorice, precum si practici
de cult si rnduieli privind viata crestin I Corinteni 11,23; Iuda 3.
37
37
Sf. Traditie are 2 aspecte:
a. cel statornic care se identific cu Traditia apostolic (deci ceea ce Sf. Apostoli au predat
la nceput Bisericii, adic ierarhiei bisericesti prin viu grai);
b. cel dinamic care cuprinde Traditia apostolic dezvoltat de Biseric potrivit problemelor
noi aprute n timp.
Aspectul statornic ncepe la Pogorrea Sf. Duh si tine pn la moartea ultimului Apostol,
ulterior a fost fixat n scris n perioada primelor 8 secole.
Aspectul dinamic ncepe odat cu cel statornic si tine pn la sfrsitul lumii.
Prtile principale ale Traditiei statornice:
a. definitiile dogmatice si hotrrile canonice ale sinoadelor ecumenice;
b. nvtturile Sf. Printi care se bucur de consensul majorittii lor;
c. crtile de slujb bisericeasc.
Dar n total sunt 8 izvoare ce cuprind Traditia statornic. Traditia statornic constituie
tezaurul nepretuit si temelia nezdruncinat a Bisericii ortodoxe rsritene, care este astfel unica
pstrtoare a ntregului adevr revelat nealterat.
Aspectul dinamic al Sf. Tradi(ii
1) Sf. Traditie este viata Bisericii n Duhul Sfnt V.Lossky.
Astfel ia nastere aspectul dinamic al Sf. Traditii, din comentarea, actualizarea, trirea aspectului
statornic n Biseric.
2) Aspectul dinamic e strns unit de cel statornic, fiind o dezvoltare organic a acestuia fr a-i
aduce modificri sau adugiri necunoscute.
3) O analogie potrivit a unirii dintre cele 2 aspecte este legtura dintre trup si suflet.
4) Traditia dinamic, adic dezvoltarea Traditiei statornice, s-a manifestat pe plan liturgic, canonic
dar si doctrinar prin aprofundarea scrierilor patristice privind unele capitole din Dogmatic. Cu ct
aceste nvtturi se apropie de consensul Bisericii de pretutindeni, cu att sunt mai aproape de a
deveni dogme.
5) Pentru a deosebi Traditia adevrat de falsele traditii, Biserica foloseste criteriul formulat de
Vincentiu de Lerin n secolul al IV-lea: Traditia const n ceea ce s-a crezut totdeauna, pretutindeni
si de ctre toti. Tot el spune c dezvoltarea Traditiei nu nseamn o schimbare a ei, ci o amplificare
n ea nssi.
1) Aspectul statornic al Sf. Traditii cuprinde deci fondul (esenta) Traditiei apostolice, adic
predania, nvttura Apostolilor n esenta ei, deci nvttura oral si rnduiala Bisericii predate de Sf.
Apostoli Bisericii, pe care Biserica le-a fixat n scris, rnd pe rnd, n primele 8 veacuri. Acest aspect
este statornic, fix si rmne neschimbat n toate timpurile si locurile, pentru c Biserica trebuie s
rmn neclintit pe temelia Apostolilor si a proorocilor, adic pe nvttura lor, pe credinta
mrturisit de ei, potrivit Sf. Scripturi: ,Ziditi fiind pe temelia Apostolilor i a proorocilor, piatra
cea din capul unghiului fiind Hristos` Efes 2,20.
Totusi Sf. Traditie nu este ceva static, nchis, o simpl culegere de reguli rigide, ci ea este o
realitate vie. Traditia este mijlocul prin care se pstreaz si se transmite de la o generatie la alta
credinta pe care Biserica a primit-o de la Apostoli. Aceast credint nu are doar un caracter teoretic,
ci si unul duhovnicesc care se adreseaz inimii. Sf. Traditie este viata Bisericii n Duhul Sfnt
dup V. Lossky sau permanenta lucrare a Duhului Sfnt n Biseric. Iar acesta constituie aspectul
dinamic al Sf. Traditii. Aspectul dinamic const n preluarea, comentarea, detalierea, actualizarea si
trirea aspectului statornic de ctre Biseric pn la sfrsitul veacurilor.
38
38
2) Cele 2 aspecte: statornic si dinamic sunt strns unite. Aspectul dinamic nu se poate
desprti de cel statornic, fiind ca o dezvoltare organic a lui. n Biseric este de fapt mereu aceeasi
Traditie, aceeasi nvttur, aceeasi credint, acelasi har, explicate ns si actualizate, Icute
contemporane tuturor generatiilor de credinciosi. Scriitorul bisericesc Vincentiu de Lerin (secolul al
IV-lea) spune: ,Dezvoltarea Traditiei nu nseamn schimbarea ei, ci o amplificare n ea nsi`.
Aceast aprofundare sau amplificare a Traditiei n ea nssi reprezint aspectul dinamic.
Exemple de Traditie dinamic: nvttura Bisericii mpotriva drogurilor, a fumatului, a
suliemenitului, a pornografiei, a avorturilor, n problema calendarului, a reprimirii ereticilor n
Biseric, instituirea de noi srbtori, noi canonizri de sfinti si noi slujbe nchinate lor etc.
Dar dezvoltarea, mbogtirea Sf. Traditii nu se face prin adugarea unor nvtturi
necunoscute, ci prin aplicarea si adncirea celor stiute, (primite de la Sf. Apostoli) n momente si
situatii diferite din viata Bisericii.
3) O analogie foarte potrivit a legturii organice dintre cele 2 aspecte ale Sf. Traditii este
unirea ce exist ntre sufletul si trupul omului. Cu toate c trupul si dezvolt si si mreste prtile
constitutive odat cu cresterea vrstei, totusi persoana uman rmne aceeasi, sufletul este identic.
Membrele sugacilor sunt mici, ale tinerilor sunt mai mari, dar ele sunt aceleasi. Nimic nu apare mai
trziu n om, care s nu fi stat latent mai nainte de copil. Dac chipul sau aspectul exterior al omului
s-ar schimba ntr-o form de alt gen, sau dac s-ar aduga sau s-ar scoate unul din membrele sale, ar
pieri tot trupul, sau ar deveni monstruos ori cel putin ar slbi. Tot astfel se petrece si cu Traditia
apostolic, ea a trebuit s fie actualizat pentru fiecare generatie, din toate prtile lumii si din toate
timpurile istorice, dar n esent, n continutul ei, ea a rmas ntreag si nealterat.
4) Traditia dinamic s-a manifestat, pe de o parte, pe plan liturgic si canonic, adic n
domeniul cultului divin si al organizrii Bisericii, asa cum am artat la exemplele de Traditie
dinamic, iar pe de alt parte, Traditia dinamic s-a manifestat si pe plan doctrinar, aprofundnd
izvoarele Traditiei permanente, adic statornice, mai ales, scrierile Sf. Printi, comentndu-le si
accentund unele sensuri mai potrivite unor epoci, mentalitti si greutti ale lor. S-au aprofundat, de
pild, capitole privitoare la Har, Rscumprare, Biseric. Prin adoptarea lor de ntreaga Biseric, prin
acel consens al Bisericii de pretutindeni sau printr-un viitor sinod ecumenic, aceste nvtturi pot
deveni un bun al Bisericii pentru totdeauna. Si acum, cu ct se apropie de acordul unanim al
Bisericii, cu att sunt mai aproape de proclamarea lor oficial ca nvttur a Bisericii ortodoxe. De
exemplu: nvttura isihast care a fost precizat mai ales de Sf. Grigorie Palama n secolul al XIV-
lea, dup multe frmntri si controverse, a fost proclamat nvttura oficial a Bisericii rsritene
la un sinod din Constantinopol n 1351.
5) Criteriile Sf. Tradi(ii
Pentru c Sf. Traditie s-a pstrat si s-a transmis pe cale oral, nu este de mirare c, de-a
lungul timpului, alturi de traditiile adevrate, au aprut si traditii false, fie din bigotism (important
exagerat acordat factorilor externi ai religiei, neglijndu-se esentialul), fie n mod deliberat, fiind
puse n circulatie de unii eretici pentru a-si justifica, pe baza pretinsei Traditii, nvttura lor gresit.
Exemple de false traaditii sunt: evangheliile apocrife cele n legtur cu copilria lui Iisus pentru
c despre perioada copilriei Mntuitorului pn la vrsta de 30 ani Biserica nu detine aproape nicio
stire; scrisoarea adresat regelui Avgar al Edesei de Iisus si altele. Acestea se numesc scrieri
apocrife. Ele nu sunt recomandate de Biseric s fie citite pentru c nu corespund adevrului si nu
sunt autentice (adic nu sunt scrise de autorii crora le sunt atribuite).
Pentru a deosebi Traditia dumnezeiasc adevrat de traditiile false, Biserica se foloseste de
un criteriu foarte clar formulat n secolul al IV-lea de scriitorul bisericesc Vincentiu de Lerin. El a
39
39
precizat c traditia adevrat const n ceea ce s-a crezut totdeauna, pretutindeni si de ctre toti.
Conform acestui principiu, Traditia adevrat trebuie s ndeplineasc urmtoarele conditii:
1. Ceea ce se gseste n Traditie s fi fost crezut totdeauna n Biseric, ncepnd cu Biserica
veche apostolic.
2. Ceea ce se gseste n Traditie s fie crezut n toate Bisericile crestine de pretutindeni.
3. Ceea ce se gseste n Traditie s fie la fel consemnat de ctre Sf. Printi si scriitori
bisericesti, adic de cea mai mare parte dintre ei.
Rezult deci c Sf. Traditie cuprinde toate nvtturile care s-au pstrat nestirbite si nealterate
n Bisericile crestine de pretutindeni si ntotdeauna, iar aceste nvtturi au aceeasi valoare cu cele
cuprinse n Sf. Scriptur.
n privinta raportului dintre Sf. Scriptur si Sf. Traditie, el este, n general, unul de
completare si interpretare reciproc. Sf. Traditie a completat unele prevederi ale Sf. Scripturi n
domeniul liturgic si organizatoric, deci prvind cultul si viata Bisericii. Exemple de Traditie
completiv: ierurgiile n legtur cu Tainele (exorcisme, sfintirea apei, a untdelemnului), invocarea
sfintilor, cinstirea icoanelor si a moastelor, mprtsirea copiilor ndat dup Botez.
Din punct de vedere dogmatic, nu se poate spune c Sf. Traditie a completat Sf. Scriptur
(pentru c dogmele trebuie s aib temeiuri att n Sf. Scriptur ct si n Sf. Traditie), ci doar a adus
unele precizri si formulri noi. Sf. Traditie a dezvoltat numai cele expuse pe scurt n Sf. Scriptur.
De exemplu: despre ierarhia ngereasc, colegialitatea apostolic si combaterea primatului papal;
despre existenta ierarhiei bisericesti nc de la nceput; despre nasii la Botez si Nunt, ritualul
svrsirii Tainelor si, n general, Sf. Traditie a adus ntelegerea Sf. Scripturi n lumina Sf. Printi.
Text facultativ: Prin Sf. Traditie se transmite n Biseric continutul duhovnicesc al Sf.
Scripturi, care contribuie la desvrsirea credinciosului. Traditia perpetueaz n viata Bisericii
dinamismul Sf. Scripturi, care are n centrul ei pe Hristos cel necuprins, Care Se vrea cunoscut si
trit cu intensitate de fiecare credincios n comunitatea Bisericii. Rolul Traditiei este acela de a
actualiza dinamismul Sf. Scripturi fr s-l altereze. Sf. Traditie este nedesprtit de primirea lui
Hristos n Biseric de credinciosi prin Sf. Taine si prin cubntul explicativ care ne vine de la El prin
Apostoli. Dar aceast transmitere prin Traditie a lui Hristos integral d si posibilitatea unei continue
adnciri si explicri a continutului Sf. Scripturi prin Traditia bisericeasc. Este vorba ns de o
adncire si de o explicare care rmne n cadrul Traditiei si Sf. Scriptur, pentru c este o adncire n
comuniune cu acelasi Hristos infinit n bogtiile spirituale pe care ni le comunic. Traditia
bisericeasc ce creste din Traditia apostolic si rmne n cadrul ei, ca Traditie dinamic si identic
n acelasi timp, nainteaz prin aprofundare pe un drum ale crui jaloane sunt date virtual n Traditia
apostolic.(fac.)
Raportul Sf. Scriptur Sf. Tradi(ie Biseric (vezi rezumat)
Revelatia dumnezeiasc sub ambele ei aspecte: oral si scris (Sf. Traditie si Sf. Scriptur) este
cuvntul infailibil al lui Dumnezeu adresat omului si acest cuvnt trebuie transmis omului tot prin
mijloace infailibile. Omul singur este pctos (n istorie se cunosc si patriarhi eretici). Singurul
mijloc infailibil este Sf. Biseric pentru c ea este Trupul lui Hristos si are cap pe Hristos Efeseni
1,22-23; Biserica este ,stlpul i temelia adevrului` I Timotei 3,15 si n ea lucreaz permanent
Sf. Duh.
Biserica este singurul mijloc de pstrare, judecare si interpretare a crtilor sfinte si canonice,
ct si a Traditiei adevrate.
Astfel, Sf. Scriptur exist datorit Bisericii si este aplicat si interpretat de Biseric. Nu
Biserica a luat fiint prin mijlocirea Sf. Scripturi, ci Sf. Scriptur a luat nastere n snul Bisericii, ca
40
40
fixare n scris a unei prti din Traditia apostolic, deci a unei prti a Revelatiei dumnezeiesti. Sf.
Scriptur nu s-a scris deci n afar de Biseric, ci n Biseric de Sf. Apostoli si ucenicii lor
Apostolii fiind nucleul si temelia Bisericii crestine. Apoi Biserica este cea care a stabilit crtile
canonice ale Sf. Scripturi pe temeiul autenticittii si inspiratiei lor divine (la sinodul de la Laodiceea
n 360). Aceasta pentru c, desi spune Apostolul Pavel: ,Toat Scriptura este insuflat de
Dumnezeu...` II Timotei 3,16, dar Sf. Scriptur nu ne spune cte crti sunt inspirate si care sunt
acestea. Lista crtilor canonice ale Sf. Scripturi o stabileste Biserica. Sf. Chiril al Alexandriei scrie:
,S cunoti de la Biseric, care sunt crtile Vechiului i Noului Testament. Fr Biseric, nu ar fi
fost Sf. Scriptur, sau cel putin nu ar fi cum o avem azi. n al doilea rnd, tot Sf. Biseric este cea
care judec i pstreaz Sf. Traditie`.
Biserica prin Sf. Traditie actualizeaz, aprofundeaz si aplic n viata credinciosilor
continutul Sf. Scripturi. Sf. Traditie este explicatoarea adevrat a Sf. Scripturi, iar aceast explicare
este n esent apostolic pentru c se bazeaz pe Traditia statornic. Numai prin Sf. Traditie si n
Biseric, continutul Sf. Scripturi devine mereu viu, actual, eficient, dinamic n toat integritatea lui
pentru fiecare generatie de credinciosi. Pr. D. Stniloae spune: ,Dac Scriptura n-ar avea dect un
nteles ngust, literal, static, ea n-ar avea nevoie de Traditie, de o explicare, care s-i pstreze totui
nealterate ntelesurile apostolice originare. Dac Scriptura n-ar intentiona s treac pe Hristos n
viata oamenilor... n-ar avea nevoie de completare prin Traditie`.
Fr Sf. Traditie deci, nu se poate ptrunde si tri tot continutul Sf. Scripturi. Toate cntrile
bisericesti sunt ptrunse de texte din Sf. Scriptur si toate actele liturgice (cultul divin) simbolizeaz
si actualizeaz momente din Sf. Scriptur. Prin aceasta, imnele si actele liturgice dau Sf. Scripturi ,o
adnc tlcuire dogmatic i spiritual. Sf. Scriptur, fr explicarea liturgic i fr aplicarea ei
n Liturghie i n celelalte Taine, se usuc, se desfigureaz` pr. D. Stniloae, adic devine liter
moart, nu mai este cuvnt viu si lucrtor.
n Biseric, sunt pzite si transmise din generatie n generatie, elementele Sf. Traditii cci
Traditia este datina, predania, rnduielile Bisericii. Prin Sf. Taine, prin srbtori, prin toate lucrrile
de sfintire si propovduire ale Bisericii, Hristos trece n viata fiecrui membru al Bisericii prin
intermediul Sf. Traditii. Aceasta l face pe Paul Evdokimov s afirme c: ,Sf. Traditie este
transmiterea prezentei lui Hristos, adic a Cuvntului viu i mereu actual de ctre Biseric`.
Dac Sf. Scriptur a aprut n snul Bisericii, n ce priveste Sf. Traditie, ea apare odat cu
Biserica si Biserica odat cu Sf. Traditie. Fr Biseric, Traditia nu ar fi putut exista, ncetnd de a
mai fi practicat si transmis. Dar nici Biserica nu ar fi putut exista fr Traditie cci Traditia este
nssi lucrarea Duhului Sfnt n Biseric, este viata Bisericii n Duhul Sfnt.
Asadar, ntre Biseric, Sf. Scriptur si Sf. Traditie este un raport de interconditionare, de
reciproc mplinire si confirmare. Biserica se misc n interiorul Revelatiei supranaturale, adic se
orienteaz mereu dup Sf. Scriptur si Sf. Traditie, fiind zidit pe temelia Apostolilor si a
proorocilor, si avnd cap pe Hristos Efeseni 2,20. Dar, n acelasi timp, Biserica propovduieste
cuprinsul adevrat al Sf. Scripturi si Sf. Traditii, pstrndu-le nealterate si dnd mereu garantie
despre autenticitatea lor.
Biserica explic si aplic Sf. Scriptur n continutul ei autentic prin Traditia apostolic pzit
de ea. Sf. Scriptur si descoper continutul ei n interiorul Bisericii si al Traditiei, iar Sf. Traditie
este vie n interiorul Bisericii. Aceast mpletire ntre Sf. Scriptur, Sf. Traditie si Biseric este
rezultatul lucrrii Duhului Sfnt. Legtura indisolubil dintre Sf. Scriptur, Sf. Traditie si Biseric, n
Duhul Sfnt, constituie garantia cii drepte si mntuitoare spre comuniunea de viat vesnic a Sf.
Treimi, care este nsusi Hristos.
Rezumat
41
41
Raportul Sf. Scriptur - Sf. Traditie este de completare si interpretare reciproc. Numai n
domeniul Dogmaticii, Sf. Traditie nu poate completa Sf. Scriptur, ci doar aduce precizri, formulri
noi. Prin caracterul ei statornic, Traditia pzestesau pstreaz continutul Sf. Scripturi care are n
centrul ei pe Hristos, iar prin aspectul dinamic, Traditia adnceste, aprofundeaz acest continut al
Sf. Scripturi, pe parcursul istoriei pe care o are de strbtut.
Raportul Sf. Scriptur Sf. Traditie Biseric. Revelatia dumnezeiasc cuprinde adevrurile
dumnezeiesti mntuitoare fr nicio eroare; aceste adevruri trebuie pstrate si transmise oamenilor,
printr-un mijloc infailibil Sf. Biseric I Timotei 3,15 pentru c n ea lucreaz mereu Sf. Duh.
1. Sf. Scriptur a luat nastere n snul Bisericii, prin consemnarea unei prti a Traditiei
apostolice de ctre Sf. Apostoli si ucenicii lor care erau nucleul Bisericii primare. Apoi Biserica a
stabilit canonul Sf. Scripturi la sinodul de la Laodiceea n anul 360. Doar Biserica interpreteaz Sf.
Scriptur.
Biserica ocroteste Sf. Scriptur, iar Sf. Scriptur hrneste Biserica.
2. Biserica este, de asemenea, si cea care discerne adevrata Traditie de falsele traditii.
Biserica este cea care dezvolt Traditia statornic n Traditie dinamic, si cea care pstreaz Sf.
Traditie.
3. Biserica, prin Sf. Traditie, actualizeaz, explic si aplic n viata credinciosilor continutul
Sf. Scripturi: Numai prin Sf. Traditie si numai n Biseric, cuvntul Sf. Scripturi devine mereu viu,
actual, lucrtor asupra fiecrui credincios cf. Evrei 4,12, pentru c scopul Sf. Scripturi este de a
deschide sufletele credinciosilor pentru primirea lui Hristos.
Cultul divin actualizeaz momente din Sf. Scriptur, prin slujbele bisericesti adevrurile Sf.
Scripturi capt o adnc tlcuire dogmatic si moral.
Sf. Scriptur, fr explicarea liturgic si fr aplicarea ei n Liturghie si n celelalte Taine, se
usuc, moare, nu mai poate fi cuvnt viu si lucrtor.
Sf. Traditie, fiind predania, datina, rnduiala Bisericii (viata Bisericii n Duhul Sfnt), prin
Biseric, ea este pstrat si transmis din generatie n generatie. Sf. Traditie apare odat cu Biserica.
Ele nu pot exista una fr alta.
ntre Biseric, Sf. Scriptur si Sf. Traditie este un raport de interconditionare, mplinire
reciproc si confirmare. Biserica se orienteaz mereu dup Sf. Scriptur si Sf. Traditie. Totodat
Biserica pstreaz nealterate Sf. Scriptur si Sf. Traditie, le aplic n viata credinciosilor si le
aprofundeaz.
Deosebiri confesionale(vezi rezumat)
Protestantii admit ca izvor unic al credintei si ca singur form a Revelatiei dumnezeiesti
numai Sf. Scriptur, potrivit dictonului lor n care este concentrat dogma soteriologic: Sola
Scriptura, sola fide, sola gratia. La protestanti, mntuirea se realizeaz numai prin har fr efortul
omului, iar harul este druit omului numai prin credint, fr fapte bune. Pentru ei, Traditia nu are
nicio valoare dogmatic, ci cel mult una istoric. Unii dintre ei admit ntr-o oarecare msur Traditia
explicativ, dar cu totii resping Traditia completiv (nu socotesc nvttura Sf. Traditii adevr
revelat).
n ce priveste Sf. Scriptur, ortodocsii sustin c numai autoritatea bisericeasc (ierarhia
Biserica nvttoare) are dreptul s tlcuiasc Sf. Scriptur si aceasta numai n spiritul Traditiei (deci
nvttura Bisericii este considerat norm, regul de credint).
Protestantii sustin c orice crestin are dreptul s tlcuiasc Sf. Scriptur, afirmnd c aceasta
este destul de clar pentru a fi nteleas prin ea nssi Scriptura Scripturae interpres spun ei, si
aceasta pentru c nu recunosc valoarea Sf. Traditii. nlturnd aportul Sf. Traditii la explicarea Sf.
42
42
Scripturi, protestantii motiveaz aceasta sustinnd c orice credincios, fr chiar s fie teolog, poate
ntelege si tlcui corect Sf. Scriptur pentru c Duhul Sfnt lumineaz mintea si inima fiecrui
credincios. Dar atunci de unde vin varietatea de sensuri si controverse pentru aceleasi texte? Unii
teologi mai noi recunosc numai ratiunii dreptul de a explica Sf. Scriptur, afirmnd c ea, ajutat de
luminile ei naturale si de critica istoric, poate s explice si chiar s modifice Sf. Scriptur. Dar cti
dintre cei ce o citesc dispun de aceste cunostinte si care este totusi norma de conducere a
interpretului? (n Biserica ortodox este Ermineutica biblic). Si apoi cum pot acesti teologi s se
ncread n luminile ratiunii dac, potrivit doctrinei protestante, ea a rmas cu totul ntunecat dup
pcatul strmosesc?
Dar si ntre Biserica ortodox si cea catolic exist deosebiri n privinta Sf. Scripturi si a Sf.
Traditii. Cele 14 crti necanonice ale Vechiului Testament sunt socotite de catolici deuterocanonice
canonice de mna a doua, cu o valoare aproape egal cu cele canonice.
Apoi romano-catolicii socotesc c Traditia apostolic nu este fixat n primele 8 veacuri, ci
ea se continu mereu sub aceeasi form. Ei consider c au aceeasi valoare si hotrrile conciliilor
lor ecumenice pn n prezent, si multe bule si hotrri papale. Ei nu fac deosebire ntre Traditia
apostolic cu aspectul ei statornic si ntre Traditia dinamic. Ei consider c aspectul statornic se
continu pn n zilele noastre.
La catolici, nu este nevoie ca o nvttur s fie ntemeiat pe Revelatia supranatural (adic
s aib temei n Sf. Scriptur si n Sf. Traditie ca la ortodocsi) ca s fie proclamat dogm, ci este
deajuns s fie proclamat ca atare de papa (papa Pius al IX-lea: eu sunt Traditia). Dup decretarea
nvtturilor emise de papa ca dogme, ele devin Traditie apostolic. Astfel s-a ajuns la dogme
gresite ca: infailibilitatea si primatul papal, neptata zmislire etc. Rolul teologilor catolici este s
demonstreze c ceea ce dogmatizeaz papa este ceea ce s-a crezut totdeauna, de ctre toti,
pretutindeni n Biseric.
Pe cnd n Ortodoxie, aspectul dinamic al Traditiei este secundar. Prin el se ntelege nu
numai creatia de ordin cultic, canonic-administrativ si n general, organizatoric (aceast latur a
Traditiei dinamice se numeste Traditia bisericeasc), care este mereu n stare de perfectibilitate si
acomodare la situatiile speciale prin care trece, ci prin Traditia dinamic se mai ntelege si
aprofundarea, accentuarea si precizarea cu timpul, a unor practici si nvtturi, care au temeiul n
Revelatia divin, si ca urmare, sunt primite de ntreaga Biseric, avnd valoare de dogme, de
principii.
Rezumat
Biserica protestant recunoaste doar Sf. Scriptur ca form de pstrare a Revelatiei
supranaturale, Sfintei Traditii nu-i recunoaste valoarea de adevr revelat.
De asemenea, ei permit oricrui credincios s o tlcuiasc fiind ajutat de ratiunea sa si
cunostintele acumulate. De aici si numeroasele interpretri controversate ale Sf. Scripturi n Biserica
lor.
Romano-catolicii socotesc cele 14 crti necanonice ale Vechiului Testament
deuterocanonice, adic avnd o valoare aproape egal cu cele canonice.
Ei nu fac deosebire ntre Traditia statornic si cea dinamic; socotesc c Traditia statornic se
continu pn azi. Astfel, toate nvtturile emise de papa (acesta fiind infailibil) sunt proclamate
dogme. Astfel, s-a ajuns la multe nvtturi gresite contrare dogmelor adevrate ortodoxe ca:
infailibilitatea papal, primatul papal etc.
Pentru c erezia nseamn deviere de la dreapta credint, prin negarea sau pervertirea
dogmelor, constient si voit, rezult c cele 2 Biserici, asa zise surori, sunt de fapt eretice si sunt
numite impropriu Biserici.
43
43
DOGMATICA SPECIAL
CUNOA$TEREA LUI DUMNEZEU
1) Dumnezeu este Fiint absolut, atotperfect; El singur exist prin Sine nsusi, e
cauza, suportul vietii si existentei si conditioneaz ntreaga creatie vzut si nevzut. Dumnezeu
este plintatea si perfectiunea vietii si a existentei. Numai El exist cu necesitate, iar tot ce exist n
afar de El este contingent (poate fi sau nu; nu schimb prea mult sensul existentei, depinde de ceva
din afara lui, este ntmpltor, un antonim aproximativ este absolut, necesar), fiind opera lui
Dumnezeu. Fiinta, esenta nssi a lui Dumnezeu rmne oceanul de neptruns, abisul insondabil care
nvluie n transcendenta Sa pe cel ce se ispiteste s o nteleag.
Totusi Dumnezeu nu l-a lsat n ignorant absolut cu privire la Sine nsusi, ci S-a
descoperit omului spre cunoastere n msura puterii acestuia de ntelegere, de a cuprinde ceva din ce
este necuprins, si n msura n care aceast cunoastere i este necesar si folositoare pentru mntuire.
2) Cunoasterea lui Dumnezeu si a lucrrilor Lui se ntemeiaz (este posibil) pe
bunvointa Sa de a ni Se descoperi ca Fiint spiritual personal, de a ne chema la comuniune cu
Sine, iar pe de alt parte, pe capacitatea (posibilitatea) omului de a intra n dialog cu El, de a primi
descoperirea de Sine a lui Dumnezeu datorit puterilor sale sufletesti ce constituie n om chipul lui
Dumnezeu, creat pentru a fi ntr-o continu relatie de iubire cu Creatorul su Facere 1,27.
Dumnezeu coboar ctre om pentru ca omul s se nalte la adevrata cunoastere a lui Dumnezeu.
3) Datorit bunvointei lui Dumnezeu de a ni Se descoperi, cunoasterea lui Dumnezeu
este obiectiv si sigur (nu se bazeaz pe impresii personale, subiective, ci este detasat de acestea;
este o cunoastere adevrat a lui Dumnezeu). Nu este o cunoastere hazardat ntemeiat doar pe
puterile omului (ca n cunoasterea pe cale natural), ci este sprijinit si cluzit de harul divin ca
orice lucrare mntuitoare. Dar este nevoie si din partea omului de conlucrare si de credint,
dobndit prin strduint proprie si ajutorul divin.
Cunoasterea lui Dumnezeu nu este numai posibil, ci poruncit de Dumnezeu pentru c
naintarea n cunoasterea lui Dumnezeu nseamn, de fapt, naintarea n desvrsire; cunoscndu-L
pe Dumnezeu, dobndim mntuirea si viata vesnic. Rolul cunoasterii duhovnicesti a lui Dumnezeu
este acela de a contribui la progresul spiritual al crestinului n Hristos: ,Si aceasta este viata venic
s Te cunoasc pe Tine, singurul, adevratul Dumnezeu i pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis`
Ioan 17,3. ns, potrivit nvtturii ortodoxe, este vorba aici de adevrata cunoastere a lui Dumnezeu
care nu nseamn o sum de informatii, ci n primul rnd, trire spiritual prin ascez si iubire, prin
mplinirea poruncilor si rugciune, prin participare la viata lui Dumnezeu, adic la sfintenie.
4) Astfel mprtsindu-se de harul divin, omul cunoaste pe Dumnezeu n parte, nc din
aceast viat, dar va cunoaste n mod desvrsit fat ctre fat n viata viitoare: ,Cci acum vedem
ca prin oglind, n ghicitur, iar atunci fat ctre fat; acum cunosc n parte, dar atunci voi
cunoate pe deplin, precum am fost cunoscut i eu` I Corinteni 13,12. Asadar, n aceast viat,
nimeni nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu deplin fat ctre fat, potrivit Sf. Scripturi: Ioan 1,18;
Exod 33,20-23; Judectori 6,22 si 13,22; Isaia 6,5; Iesire 19,21; III Regi 19,13. ns, nici cunoasterea
total, desvrsit pe care o vom dobndi n viata viitoare nu nseamn o cunoastere a Fiintei lui
Dumnezeu, ci doar a lucrrilor Sale, a energiei dumnezeiesti ori a slavei ce-L nconjoar, cci
Dumnezeu este: ,Cel ce singur are nemurire i locuiete n lumina neapropiat, pe Care nimeni
dintre oameni nu L-a vzut i nici nu poate s-L vad` I Timotei 6,16.
44
44
5) Numai Persoanele Sf. Treimi Se cunosc desvrsit pe Ele nsele si Una pe Alta, avnd
aceeasi Fiint comun: ,Nimeni nu-L cunoate pe Fiul, fr numai Tatl, nici pe Tatl nu-L
cunoate nimeni fr numai Fiul` Matei 11,27 si ,...Duhul toate le cerceteaz, chiar i adncurile
lui Dumnezeu. Cele ce sunt ale lui Dumnezeu nimeni nu le cunoate, fr numai Duhul lui
Dumnezeu` I Corinteni 2,10-11.
Desi Dumnezeu este Fiint personal si spiritual ca si omul, pe care L-a creat dup
chipul Lui, ns Dumnezeu ca Persoan necreat este infinit superioar persoanelor umane create. Sf.
Maxim Mrturisitorul spune: ,Numai aceasta se poate cuprinde din cele ale lui Dumnezeu:
nesfrirea` adic infinitatea lui Dumnezeu, si aceasta ne dovedeste c suntem inapti s cunoastem
nssi Fiinta lui Dumnezeu ca fpturi finite, limitate (fericitul Augustin jocul copilului cu marea).
6) Deci Dumnezeu rmne complet ascuns, transcendent n Fiinta Sa, dar El se face
cunoscut, se mprtseste prin lucrrile Sale, adic prin energiile dumnezeiesti sau harul Su; El a
dat un rspuns ca s potoleasc dorul mistuitor al celor ce strig cu psalmistul: ,nsetat este sufletul
meu de Tine` si ,Nelinitit este sufletul meu pn ce se va odihni ntru Tine, Doamne` Fer.
Augustin (dup psalmul 41,1-2).
nvttura ortodox este c Dumnezeu, ntr-o privint este cognoscibil, n alt privint
este incognoscibil. Este cunostibil dup lucrrile sau energiile Sale. Energiile divine sunt revrsri
ale Fiintei lui Dumnezeu. Ele exist ca potente ale lui Dumnezeu din vesnicie si se manifest prin
activitatea Lui n lume adic: creatie, provident, mntuire, sfintire. Ele izvorsc vesnic din Fiinta
divin si sunt nedesprtite de Ea. Harul e energia dumnezeiasc necreat care se mprtseste
oamenilor prin Duhul Sfnt n scopul mntuirii lor, de aceea se numeste har mntuitor. Dumnezeu
este ns necunostibil si cu totul transcendent dup Fiinta Sa. Astfel se explic expresiile aparent
contrazictoare ale Sf. Scripturi care afirm c ,Dumnezeu locuiete n lumina neapropiat i nimeni
din oameni nu poate s-L vad` I Timotei 6,16, iar pe de alt parte, c ,Cuvntul trup S-a
fcut...i am vzut slava Lui, slav ca a Unuia Nscut din Tatl, plin de har i de adevr` Ioan
1,14.
Tot de aici provine si faptul c Sf. Printi, pe de o parte, dau lui Dumnezeu o multime de
numiri si i spun: ,Cel cu multe nume`, iar pe de alt parte, declar c nu I se potriveste nici un
nume si i spun: ,Cel fr de nume`. Numirile se refer la lucrrile Lui prin care a creat, poart de
grij si mntuieste lumea, iar dup Fiint, este nenumit. Cnd Sf. Dionisie Areopagitul se ocup de
lucrrile dumnezeiesti, scrie o carte ntreag Despre numirile divine, iar cnd se ocup cu Fiinta
dumnezeiasc, scrie o alt carte Teologia mistic, n care arat c lui Dumnezeu nu I se potriveste
nici un nume, nici un atribut.
O analogie n acest sens, putem face cu persoana uman. Asa cum despre eul nostru
spunem c este cugetare, simtire, miscare pentru c toate acestea pornesc din noi, dar pe de alt
parte, spunem c nu este cugetare, nu este simtire, nu este miscare pentru c el este mai presus de
ele, asa si n cazul Fiintei divine, uneori referim la ea toate numirile ce le dm lucrrilor divine,
alteori renuntm la aceste numiri, socotind Fiinta divin mai presus de orice numire.
Tot prin analogie, putem spune c aceasta se ntmpl si n raporturile noastre cu
persoanele umane. Putem avea cea mai strns comuniune cu ele, totusi nu le cunoastem n fiinta lor,
ci n lucrrile lor, fr ns ca lucrrile lor s pun un zid ntre ele si noi. Fiinta ns rmne misterul
etern al fiecrei existente, focarul inepuizabil al tuturor manifestrilor ei. Eul fiecrui om rmne
transcendent chiar propriei persoane, cci dup Sf. Scriptur numai Dumnezeu cerceteaz inimile si
rrunchii fiecruia.
1) Cunoasterea lui Dumnezeu n aceast viat pmnteasc, datorit diferentei dintre om,
persoan creat si mrginit, si Dumnezeu, Persoan necreat, nemrginit, este: nedeplin,
indirect, analogic si simbolic.
45
45
1. Nedeplin pentru c puterea noastr de cunoastere, ca toate puterile omului, este
limitat, mrginit, n timp ce Dumnezeu este nemrginit n orice privint: ,n parte cunoatem i n
parte proorocim` I Corinteni 13,9 si ,Acum cunosc n parte, dar atunci voi cunoate pe deplin
precum am fost cunoscut i eu` I Corinteni 13,12. Aceasta nu nseamn, asa cum am mai spus, c
cunoasterea lui Dumnezeu din viata viitoare este desvrsit n sensul c am cunoaste si Fiinta
dumnezeiasc, ci doar c cunoasterea viitoare va satisface deplin setea omului dup Dumnezeu, si c
este superioar celei de acum. Fericitul Augustin spune: ,Mrginitul nu-L poate cuprinde pe Cel
Nemrginit` cci ,pe Dumnezeu nimeni nu L-a vzut vreodat` Ioan 1,18.
2. Indirect pentru c l cunoastem pe Dumnezeu si nsusirile Lui plecnd de la
observarea lumii si a lucrurilor din ea. ns n lume, toate sunt mrginite, dar la Dumnezeu toate sunt
nemrginite.
3. Analogic sau prin comparatie pentru c l cunoastem pe Dumnezeu prin comparatie
cu lucrurile existente n lume, mai precis, prin contrast cu lumea creat mrginit, l cugetm pe
Dumnezeu ca Fiint necreat, nemrginit.
Analogia si are punctul de plecare n ideea c universul este creatia lui Dumnezeu. Asa
dup cum fiecare lucrare omeneasc ne aduce aminte de autorul ei pentru c n orice lucrare, omul
pune ceva din personalitatea lui, tot astfel, universul n totalitatea lui ne aduce aminte de Ziditorul lui
si arat unele nsusiri ale Sale. Sf. Printi au socotit totdeauna ntreaga creatie expresia
atotputerniciei si atotntelepciunii lui Dumnezeu: natura este cartea n care l aflm pe Dumnezeu.
Dar analogiile cele mai potrivite pentru Fiinta dumnezeiasc sunt ngerii si oamenii, ca fiinte
spirituale superioare celorlalte creaturi. Sufletul omenesc este analogia Sf. Treimi, prin unitatea de
esent si ntreita lui functiune. Dar analogiile din universul creat cu Dumnezeu sunt nenumrate.
Chiar Sf. Scriptur vorbeste n chip analogic despre Dumnezeu, cci ce este rscumprarea, nasterea
dumnezeiasc, numirea de Tat ceresc, si tot modul omenesc de a exprima si a ntelege lucrurile,
dect niste analogii mai mult sau mai putin apropiate de suprarealitatea dumnezeiasc pe care o
exprim?
4. Simbolic pentru c numai prin imagini sau figuri, adic simboluri, putem s expunem
nou nsine si altora, cunostintele despre Fiinta lui Dumnezeu, care rmne neptruns n Sine. Si n
Sf. Scriptur, cunoasterea celor dumnezeiesti este dat prin simboluri. Astfel, Sf. Duh Se pogoar la
Botezul Domnului n chip de porumbel; la Cincizecime, n chip de limbi de foc; ,Dumnezeu este foc
mistuitor` Evrei 12,29.
Asadar, am afirmat mai nainte c omul l poate cunoaste pe Dumnezeu numai n msura
n care El i Se descoper prin energiile sau lucrrile Sale, n calitate de: Creator, Proniator, Mntuitor
si Sfintitor al lumii.
Pentru cunoasterea lui Dumnezeu si a lucrrilor sau energiilor Sale divine care sunt
nedesprtite de Fiinta Sa, dou ci ne sunt deschise: calea natural prin Revelatia natural si calea
supranatural prin Revelatia supranatural. Despre existenta lui Dumnezeu i vorbeste crestinului
att firea nconjurtoare, ct mai ales nsusi Cuvntul lui Dumnezeu revelat cuprins n Sf. Scriptur
si Sf. Traditie.
Rezumat
1. Fiinta lui Dumnezeu este absolut transcendent ntelegerii omenesti: Dumnezeu S-a
descoperit oamenilor att ct le este folositor pentru mntuire.
2. Cunoasterea lui Dumnezeu si a lucrrilor Lui este posibil datorit bunvointei lui
Dumnezeu spre aceasta si datorit naturii spirituale a omului prin care poate intra n comuniune cu
Dumnezeu.
3. Fiind voit de Dumnezeu, deci cluzit de harul divin, cunoasterea lui Dumnezeu este
obiectiv si sigur. Cunoasterea lui Dumnezeu este nu doar posibil, ci si poruncit de Dumnezeu,
46
46
fiind o lucrare mntuitoare - Ioan 17,3. Adevrata cunoastere a lui Dumnezeu prin ascez si iubire se
identific cu desvrsirea moral a omului.
4. Cunoasterea lui Dumnezeu din viata viitoare este superioar celei de acum - I Corinteni
13,12, dar niciodat nu putem cunoaste pe Dumnezeu n Fiinta Sa. Dumnezeu este cunostibil numai
dup energiile divine, dup Fiint rmne absolut transcendent.
5. Numai Persoanele dumnezeiesti se cunosc desvrsit Una pe Alta.
6. Conform Sfintei Scripturi si Sfintilor Printi, Dumnezeu este cunostibil, mprtsibil prin
energiile dumnezeiesti, adic prin har si incognoscibil, nemprtsibil, dup Fiinta Sa.
Cunoayterea lui Dumnezeu n aceast via( pmnteasc
Datorit diferentei dintre om, fptura creat mrginit si Dumnezeu, Persoan necreat
infinit, cunoasterea lui Dumnezeu aici este nedeplin; indirect pentru c porneste de la cunoasterea
lumii create de El; analogic, adic prin comparatie sau prin contrast cu lumea creat si simbolic
pentru c cunostintele despre Dumnezeu se exprim prin imagini si figuri.
Cunoasterea lui Dumnezeu se realizeaz pe dou ci:natural si supranatural.
Cunoayterea lui Dumnezeu pe cale natural
(de revzut Revelatia natural; vezi rezumat)
Potrivit nvtturii patristice, exist o cunoastere natural a lui Dumnezeu care porneste
de la creatie ctre Creatorul ei. Pe aceast cale l cunoastem pe Dumnezeu cu ajutorul ratiunii n
calitatea Sa de Cauz creatoare si sustintoare a lumii.
Zidirea ntreag, de la cele nensufletite, de la fpturile cele mai nensemnate pn la
Ipturile cele mai mari, mrturiseste c exist un Creator si Proniator a toate. Acestea ne nvat si Sf.
Scriptur: ,Cerurile spun slava lui Dumnezeu i facerea minilor Lui o vestete tria` Psalmi
18,1 si ,Cele nevzute ale lui Dumnezeu, venica Lui putere i dumnezeire, se vd de la facerea
lumii, ntelegndu-se din fpturi` Romani 1,20.
Contemplnd creatia cu legile si armonia ei, precum si nssi structura fiintei umane,
mintea crestinului postuleaz cu necesitate existenta unui Creator atotperfect si atotstiutor, sustintor
a toate, mai presus de creatie dar prezent n ea. (a postula = a enunta un adevr fundamental care
apare ca evident si care nu are nevoie s fie demonstrat. Exemplu n matematic: dou drepte
paralele nu se ntlnesc niciodat; o dreapt este determinat de 2 puncte etc.).
Text facultativ: Sf. Grigorie de Nazianz spune c: ,Cel ce privete o chitar minunat
ntocmit i bun n armonia i ornduirea ei... n-ar putea s nu se gndeasc la creatorul chitarei,
chiar dac nu-l cunoate din vedere; aa ne este evident i nou Cel ce le-a creat pe toate, le mic
i le conserv, chiar dac nu-L cuprindem cu ntelegerea`. La baza acestei cunoasteri se afl
ordinea rational sau rationalitatea creatiei care vdeste ntelepciunea si puterea Creatorului.
Ratiunile unei fpturi arat principiul, sensul existentei fpturii n virtutea legturii sale cu Logosul
divin, dar n acelasi timp arat si scopul pe care Dumnezeu l are cu acea fptur si implicit cu lumea
cci ,nimic din cele fcute nu este un scop n sine` spune Sf. Maxim Mrturisitorul, care leag
astfel toate de scopul final ndumnezeirea (). Potrivit Sf. Atanasie cel Mare si Sf. Maxim
Mrturisitorul, universul este organizat ntr-un mod corespunztor capacittii noastre de cunoastere
pentru c dispune de o rationalitate care poate fi cunoscut de ratiunea omului, iar rationalitatea
cosmosului constituie dovada faptului c acesta este produsul unei Fiinte rationale Care vrea ca
acesta s fie cunoscut de om prin ratiunea lui.
n cunoasterea lui Dumnezeu pe cale natural, un rol primordial l are ratiunea omului.
Astfel, dac omul poate cunoaste pe Dumnezeu din natur, aceasta se datoreaz puterilor sufletesti
cu care Dumnezeu l-a nzestrat pe om, mai ales ratiunii, precum si dorintei naturale a omului de a se
47
47
orienta spre Dumnezeu Ioan 1,9. Aceast dorint a firii de a se ndrepta spre Dumnezeu nu
functioneaz independent de El. Sf. Maxim Mrturisitorul spune: Asa cum ochiul nu poate s
perceap cele sensibile fr lumina soarelui, la fel mintea omeneasc nu ar primi vreo vedere
duhovniceasc fr lumina Duhului. Cea dinti lumineaz simtul vzului prin fire spre perceperea
corpurilor, cea de-a doua lumineaz mintea spre contemplare, pentru a ntelege cele mai presus de
simturi. Astfel, chiar si cunoasterea natural a lui Dumnezeu nu este total natural pentru c se
realizeaz tot cu ajutorul supranatural al lui Dumnezeu cci ,Duhul lui Dumnezeu nu lipsete din
nici o fptur` spune Sf. Maxim Mrturisitorul. Asadar, cunoasterea lui Dumnezeu prin Revelatia
natural, ca si creatia nssi, nu are caracter autonom, ci teonom pentru c este luminat de Cuvntul
lui Dumnezeu. (fac.)
Astfel, prin contemplarea celor vzute, prin cugetare si prin aspiratia, dorul dup
Dumnezeu sdit n om de la creatie, cine l caut pe Dumnezeu, ajunge s-L cunoasc pe El din
natur. Credinta aceasta, dobndit de om din Revelatia natural este ns nedesvrsit, este numai
o credint natural. Deci cunoasterea lui Dumnezeu pe cale natural nu este complet, fiind neclar
si nesigur. Din contemplarea naturii stim doar c exist un Creator mai presus de toate, bun,
ntelept, iubitor, dar altceva, de pild, cum s intrm n legtur cu El, ori ce avem noi de fcut n
aceast viat, nu stim.
Rezumat
Exist o cale prin care l putem cunoaste pe Dumnezeu, deschis tuturor si celor credinciosi
si necredinciosilor. Mntuitorul vorbeste despre aceast cunoastere n Predica de pe munte: 'Priviti
la crinii tarinii. la psrile cerului.` - Matei 6,26; 28. Despre aceast cunoastere ne vorbeste
Sfnta Scriptur: Psalmi 18,1; Romani 1,19-20.
Contemplnd creatia cu legile si armonia ei, precum si nssi structura fiintei umane, omul
postuleaz existenta unui Creator atotperfect si atotstiutor, sustintor a toate.
Pe aceast cale l cunoastem pe Dumnezeu (prin cugetare sau contemplatie cu ajutorul
ratiunii) n calitate de Creator atotbun, atotputernic si atotntelept al ntregii lumi.
Prin aspiratia sdit n om de la creatie, cine l caut, l cunoaste pe Dumnezeu din natur. Credinta
dobndit astfel este o credint natural nedesvrsit care nu este totdeauna ferit de greseli.
Personalitti biblice sau sfintii care au ajuns la cunoasterea si adorarea lui Dumnezeu numai
pe cale natural: dreptul Melchisedec, sfnta Varvara.
Cunoayterea lui Dumnezeu pe cale supranatural
(revzut Revelatia supranatural)
Dac prin ratiune l cunoastem pe Dumnezeu pornind de la Revelatia natural, pe cale
supranatural l cunoastem pe Dumnezeu prin Revelatia divin supranatural.
Pentru a-l feri pe om de erori, Dumnezeu a nvrednicit pe om de o descoperire mai direct si
mai sigur a Sa. Aceasta este Revelatia supranatural, prin cuvnt si fapte minunate, cuprins n Sf.
Scriptur si Sf. Traditie. Dumnezeu S-a descoperit de la nceput protoprintilor nostri n rai, ct timp
comuniunea dintre ei si Dumnezeu nu a fost rupt de pcat. Apoi, n cadrul poporului evreu:
patriarhilor, lui Moise, dreptilor si proorocilor Vechiului Testament, iar la plinirea vremii, ni S-a
descoperit n mod desvrsit prin Fiul lui Dumnezeu ntrupat conformEvrei 1,1-2.
Revelatia supranatural i face cunoscut omului pe Dumnezeu ca Fiint personal absolut,
deosebit de natur, transcendent lumii dup Fiinta Sa (transcendent = care este dincolo de orice
experient posibil, inaccesibil cunoasterii omenesti, mai presus de orice realitate), si totusi prezent
n lume prin lucrrile Sale necreate.
48
48
Revelatia supranatural este primit de om prin credint, ntruct cuprinde adevruri
suprarationale, iar credinta nteleas aici ca virtute teologic, este aprins n el de Duhul Sfnt n
colaborare cu omul, dar se foloseste si de ratiunea sa. Primind datele Revelatiei supranaturale prin
credint, pe temeiul autorittii divine care a inspirat-o, omul dobndeste o cunostint complet si
ntru totul sigur despre Dumnezeu (spre deosebire de credinta natural care era supus ndoielii,
nesigurantei) si despre voia Lui privind viata si mntuirea sa.
Mai departe, naintnd pe calea virtutii, prin curtirea de patimi si pcate, omul ajunge, prin
lucrarea Duhului Sfnt, si la o trire a celor dumnezeiesti, la o unire treptat cu Dumnezeu (prin
conlucrare cu harul divin), iar aceasta este adevrata cunoastere a lui Dumnezeu cunoasterea n
Duh, despre care Sf. Scriptur spune c este identic cu naintarea n desvrsire, identic cu
ndumnezeirea omului.
Cele dou ci de cunoastere a lui Dumnezeu: natural si supranatural sunt n strns legtur
si sunt complementare, desi cunoasterea supranatural este superioar celei naturale.
Rezumat
Pentru a-l feri pe om de rtciri, Dumnezeu S-a descoperit oamenilor si pe cale supranatural.
Avem astfel Revelatia supranatural cuprins n Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie.
Revelatia supranatural a nceput n Rai, s-a continuat prin descoperirea fcut poporului
evreu prin dreptii si profetii Vechiului Testament si a culminat cu nvttura desvrsit adus de
Mntuitorul Hristos.
Revelatia supranatural cuprinde multe adevruri suprarationale, de aceea este primit de om
prin credint.
Cunoasterea supranatural este superioar celei naturale, ns ele sunt complementare.
Cunoayterea catafatic yi apofatic a lui Dumnezeu
1) n alt ordine de idei, exist o cunoastere rational (teoretic) sau catafatic a lui
Dumnezeu, dobndit din Revelatia natural si chiar din citirea Sf. Scripturi, si alt cunoastere
apofatic sau suprarational, negrit a lui Dumnezeu, dobndit prin experierea celor cunoscute pe
cale rational (pentru c desvrsirea nu se reduce la lucrarea mintii, ci cuprinde si inima. ,D-mi
inima ta, fiule!` Pildele lui Solomon 23,26). Aceast cunoastere este superioar celei dinti, dar se
sprijin pe prima; este suprarational, dobndit prin trirea Cuvntului lui Dumnezeu cuprins n
Revelatia supranatural, prin naintarea n urcusul duhovnicesc, care este totuna cu naintarea spre
Dumnezeu, spre vederea Lui si unirea cu El.
Cei doi termeni: catafatic si apofatic sunt utilizati n teologie n ntelesul de ci de
cunoastere a lui Dumnezeu, precum si n ntelesul de forme de exprimare a cunoasterii lui Dumnezeu
dobndite pe aceste ci. Numirea de catafatic vine de la grecescul = afirmativ, iar
apofatic de la = negativ.
2) Astfel, n teologia catafatic, afirmm despre Dumnezeu c este viu, personal, c este
spirit absolut, detinnd toate perfectiunile n sens absolut, c este atotbun, atotstiutor, atotputernic, c
este iubire desvrsit etc.
ns, n cunoasterea rational sau catafatic, credinciosul si d seama c aceste nsusiri
ale lui Dumnezeu formulate pozitiv sunt altfel dect le ntelege mintea omeneasc prin analogie cu
cele existente si create. Dumnezeu nu poate fi cunoscut n acelasi chip n care sunt cunoscute
49
49
realittile din lumea creat, folosind ideile sau notiunile de timp si spatiu asa cum le ntelegem noi,
cci Dumnezeu le transcende pe toate, le depseste n chip absolut, fiind vesnic si nemrginit. Ceea
ce se poate cuprinde din Dumnezeu este numai infinitatea, nesfrsirea Lui Sf. Maxim
Mrturisitorul. Iar infinitatea lui Dumnezeu si celelalte atribute ale Lui nu pot fi descrise n mod
adecvat, complet prin cuvinte omenesti, prin concepte intelectuale. De aceea, omul recurge la o
corectare prin negarea conceptului respectiv, vrnd astfel s cuprind oceanul realittii dumnezeiesti.
3) Afirmnd deci, ceea ce nu este Dumnezeu, se spune mai mult despre El, despre
misterul divin inefabil, inexprimabil n grai omenesc, dect se spune n concepte si notiuni
afirmative. Astfel, pe de o parte, spunem c Dumnezeu este existent, viat, buntate etc., ca Cel ce
face prin lucrrile Sale toate acestea; pe de alt parte, spunem despre Dumnezeu c nu este viat, nu
este buntate, nu este existent, nu ca Unul ce nu are acestea, ci ca Unul ce este izvorul acestora si
mai presus de toate acestea. Alternm astfel, teologia catafatic sau afirmativ cu cea apofatic sau
negativ. Tot de aici provine si faptul c Sf. Printi dau, pe de o parte, lui Dumnezeu o multime de
numiri si i spun: ,Cel cu multe nume`, iar pe de alt parte, declar c nu I se potriveste nici un
nume si i spun: ,Cel fr de nume`. Numirile se refer la lucrrile Lui, iar dup Fiint, este
nenumit.
Aceste negatii despre perfectiunile lui Dumnezeu din teologia apofatic sunt mai
adecvate, mai corespunztoare cunoasterii lui Dumnezeu. Prin negatii se ncearc o exprimare a
profunzimii misterului dumnezeiesc, depsindu-se existentele create. Dar, cu toate acestea, misterul
Fiintei dumnezeiesti depseste, transcende att catafatismul ct si apofatismul, Dumnezeu rmnnd
n Sine incognoscibil, de necunoscut, de necuprins cu mintea, de neajuns prin puterile umane.
4) ns, si negarea este tot o expresie intelectual, cci negatia se refer mereu la ceea ce
s-a afirmat. Aceasta este via negativa calea negativ, apofatic a teologiei occidentale. Teologia
ortodox ns nu se opreste aici. Apofatismul, asa cum este nteles n catolicism, ca o cale de
cunoastere prin negare este depsit n Ortodoxie. n teologia rsritean, cunoasterea apofatic a lui
Dumnezeu, este totodat si o experient direct a prezentei si lucrrii lui Dumnezeu n om. n
ortodoxie, se afirm cunoasterea lui Dumnezeu prin puterea Duhului dumnezeiesc, care este o
cunoastere experimental, suprarational si negrit, o cunoastere care implic totodat cunostinta c
Dumnezeu este necunostibil. Cci Dumnezeu Se face cunoscut credinciosilor nu n Fiinta Sa, Care
rmne neptruns, ci n lucrrile sau energiile Sale necreate si nedesprtite de Fiinta divin. Numai
prin acestea Se comunic si Se mprtseste oamenilor. Catolicismul, ns, accentueaz mai mult
catafatismul, adic cunoasterea rational a lui Dumnezeu prin analogie cu lucrurile create. La
catolici, apofatismul se rezum la via negativa, adic la negarea perfectiunilor lui Dumnezeu
enuntate de teologia catafatic, fr s ajung la o cunoastere experimental a lui Dumnezeu prin
energiile divine. Aceasta pentru faptul c ei combat nvttura ortodox despre energiile divine
necreate, promovnd conceptia gresit despre gratia creata.
Astfel, teologia ortodox vorbeste despre o cale superioar a cunoasterii lui Dumnezeu,
care este calea experientei mistice a lui Dumnezeu prin credint si trirea Cuvntului lui Dumnezeu.
n continuare, ne vom referi la nvttura ortodox despre cunoasterea experimental a lui
Dumnezeu, dobndit deci prin trire.
Rezumat
1.Cunoasterea lui Dumnezeu mai poate fi rational ori catafatic si suprarational sau
apofatic dobndit prin trirea celor cunoscute prin ratiune.
2.n teologia catafatic exprimm n mod pozitiv nsusirile lui Dumnezeu. ntelegnd, ns,
c Dumnezeu, desi detine toate perfectiunile n sens absolut, le transcende pe toate, se recurge la o
negare a conceptelor afirmative.
50
50
3.Astfel, n teologia catafatic afirmm c Dumnezeu este viat, buntate etc., iar n teologia
apofatic spunem c Dumnezeu nu este viat, nu este buntate, nu ca Unul ce nu are toate acestea,ci
ca Unul ce este mai presus de toate si Izvorul acestora.
4.Aceast cunoastere a lui Dumnezeu prin negatii este ,via negativa` a teologiei
apusene.Ortodoxia merge, ns, mai departe n cunoasterea lui Dumnezeu, astfel nct teologia
apofatic ortodox nseamn si o cunoastere mai nalt a lui Dumnezeu, o cunoastere experimental,
dobndit prin trire si prin puterea Duhului Sfnt.
Cunoayterea experimental a lui Dumnezeu
1) Aceasta este socotit cea mai nalt cunoastere a lui Dumnezeu pentru c este
experient direct si vie, ntlnirea personal cu Dumnezeul cel viu. Aceast experient nu este
accesibil oricrui credincios, ci este o cunoastere exceptional, rezervat celor desvrsiti, sfintilor.
Experierea, trirea lucrrilor dumnezeiesti are loc numai pe o treapt superioar de viat curtit si
nduhovnicit, iar n viata pmnteasc, n mod nedeplin. O trire deplin si continu n slava
dumnezeiasc are loc numai n viata viitoare.
Dar cunoasterea aceasta experimental apofatic a lui Dumnezeu nu exclude cunoasterea
catafatic, ca fiind nefolositoare, ci o completeaz pe aceasta. Credinciosul nu poate ajunge direct la
cunoasterea superioar a lui Dumnezeu prin experient mistic, ci trece nti prin cunoasterea
catafatic (cum s triesti, s mplinesti voia lui Dumnezeu dac nu o stii mai nti?). Cunoasterea
apofatic este o adncire, o trire a cunoasterii catafatice. Pr. D. Stniloae: ,Totui nu se poate
renunta nici la cunoaterea rational. Chiar dac ceea ce se spune despre Dumnezeu nu este cu
totul adecvat, ea nu spune ceva contrar lui Dumnezeu. Ceea ce spune ea trebuie s fie numai
adncit prin cunoaterea apofatic. De altfel, chiar cunoaterea apofatic, atunci cnd vrea ct de
ct s se tlmceasc pe sine, trebuie s recurg la termenii cunoaterii intelectuale, umplndu-i
ns mereu cu un nteles mai adnc dect l pot reda notiunile intelectuale`.
De fapt, cunoasterea apofatic a lui Dumnezeu este cerut de nssi cunoasterea rational
sau catafatic. Cci, de pild, atributele lui Dumnezeu, deduse cu ajutorul cunoasterii catafatice, nu
pot rmne n mintea noastr numai ca gndite, ci ele trebuie s fie ntructva trite direct. n
cunoasterea apofatic ,infinitatea i atotputernicia sau iubirea lui Dumnezeu nu sunt numai notiuni
intelectuale, ci o experient direct. n actul cunoaterii apofatice, subiectul uman triete, n mod
real, un fel de scufundare n infinitatea lui Dumnezeu, n atotputernicia Lui, n iubirea Lui. Prin
cunoaterea apofatic, subiectul uman nu tie numai c Dumnezeu este infinit, atotputernic etc., ci i
experiaz aceasta` Pr. D. Stniloae.
Text facultativ: Asadar, cunoasterea rational, catafatic a lui Dumnezeu nu se poate
confunda cu cunoasterea apofatic, dar ntre ele exist o complementaritate. Cel ce are o cunoastere
rational a lui Dumnezeu si-o completeaz cu cea apofatic, iar cel ce are o experient apofatic
nalt, cnd se exprim, recurge la termenii celei rationale. Pe de o parte, ,Cel ce scruteaz
adncurile tainei lui Dumnezeu primete n suflet, n mod tainic, o modest ntelegere a nvtturii
despre cunoaterea lui Dumnezeu, dar nu poate clarifica prin ratiune aceast adncime negrit a
tainei` Sf. Grigorie de Nyssa. Chiar dac cunoasterea catafatic nu poate clarifica adncimea
tainei lui Dumnezeu, ea nu spune ceva contrar lui Dumnezeu. Afirmatiile cunoasterii catafatice a lui
Dumnezeu trebuie aprofundate prin cunoasterea apofatic, n lumina lui Hristos ca Mntuitor. Cnd
Apostolul Pavel spune: ,Cele ce ochiul n-a vzut, urechea n-a auzit i la inima omului nu s-au suit,
acelea le-a descoperit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El`- I Corinteni 2,9, el exprim, prin
termenii cunoasterii catafatice, att ct este cu putint, experienta apofatic a ntlnirii personale cu
Dumnezeu. E adevrat c n cunoasterea apofatic experienta ntlnirii cu Dumnezeu este mult mai
51
51
profund dect n cea catafatic, fiindc este nsotit de lupta purificrii omului de patimi, ns
trebuie retinut c aceast cunoastere a lui Dumnezeu ca Persoan ne-o mijloceste n ambele
cunoasteri, Revelatia supranatural. Astfel, cunoasterea catafatic si cunoasterea apofatic nu se
mpotrivesc una alteia, ci se completeaz reciproc n lumina Revelatiei supranaturale si a Persoanei
lui Hristos.
Cel ce ptrunde, prin cunoasterea apofatic, n lumina slavei divine necreate are
constiinta c Dumnezeu, dup esent, este dincolo de aceast vedere sau trire, cci Persoana divin
este cu totul apofatic si nu poate fi definit prin ratiune. Se spune c trirea apofatic echivaleaz cu
un simt al misterului, care ns nu exclude ratiunea sau sentimentul, dar este mai adnc dect ele.
ntruct Logosul divin cuprinde n Sine ratiunile tuturor lucrurilor, dar fiind mai presus de ele, atunci
cunoasterea apofatic a lui Dumnezeu implic si creatia. Ridicarea peste lucrurile lumii spre
cunoasterea adevrat a lui Dumnezeu nu nseamn disparitia acestora, ci o ridicare prin ele dincolo
de ele, n Dumnezeu ca Persoan Care nu poate fi definit. Acesta este motivul principal pentru care
apofatismul nu exclude o cunoastere rational a lui Dumnezeu, ci se completeaz reciproc. Trirea
apofatic a lui Dumnezeu este o caracteristic definitorie a Ortodoxiei (n Liturghie, n Sfintele
Taine) pentru c mbrtiseaz ntreaga creatie n Dumnezeu (din Iisus Hristos Pantocrator de D.
Popescu, capitolul Cunoasterea lui Dumnezeu) (fac.).
2) Cunoasterea experimental a lui Dumnezeu este, deci, dobndit prin trire. Ea este
prilejuit credinciosului de Revelatia natural, adic de contemplarea firii nconjurtoare, dar mai
ales de Cuvntul lui Dumnezeu cuprins n Sf. Scriptur si Sf. Traditie, de trirea si aplicarea acestui
cuvnt n Biseric, n Sf. Taine. Cuvntul Sf. Scripturi este mereu actual n Biseric, prin Sf. Taine,
n care Hristos Se uneste cu fiecare credincios prin Botez, Mirungere, Pocint, Euharistie, care
implic din partea noastr devotament, iubire ctre Dumnezeu, mplinirea poruncilor Lui. Fiind
astfel unit cu noi n Trupul Su tainic care este Biserica, al crei Cap este, Hristos ne mntuieste, ne
sfinteste, urcnd mpreun cu noi pe treptele desvrsirii.
Deci, pe Dumnezeu l putem cunoaste din Revelatia natural, din considerarea rational a
creatiei, care este un rezultat al energiilor divine, dar mai ales prin trirea, experierea prin credint a
energiilor divine, a harului divin. Prin energiile divine, prin harul Su, Dumnezeu ni Se comunic, ni
Se mprtseste, unindu-Se real cu noi.
3) Desigur, nu de la nceput si nu orice credincios poate avea experienta tainic a lucrrii
lui Dumnezeu, ci numai cei ce se ridic la o viat duhovniceasc mai nalt. Din acest punct de
vedere, exist un progres n cunoasterea lui Dumnezeu, care atrn de progresul n viata spiritual.
Cunoasterea apofatic este o cunoastere n iubire, iar progresul n iubire este progresul n cunoastere.
naintnd pe calea unirii cu Dumnezeu prin trire, naintm si pe calea cunoasterii lui Dumnezeu. Iar
cel ce conduce pe om la acestea este Duhul Sfnt. Dar si din partea omului se cere mult efort
personal, ascez, rugciune, practicarea virtutilor, toate fiind ncununate de iubire.
4) Deci, potrivit nvtturii ortodoxe, calea spre cunoasterea adevrat a lui Dumnezeu,
prin experienta mistic a lucrrilor divine, trece prin mai multe trepte:
1. curtirea de patimi si dobndirea virtutilor
2. dobndirea iubirii ca virtute culminant
3. cunoasterea n Duh care izvorste din iubire. Aceasta este experiat de sfintii rsriteni ca
lumin. Vederea lui Dumnezeu nseamn vederea luminii slavei dumnezeiesti, (,Dumnezeu este
lumin` I Ioan 1,5) asa cum a fost vzut de Sf. Apostoli pe Tabor si cum afirm sfintii rsriteni,
mai ales n doctrina isihast.
Deci cunoasterea n Duh a lui Dumnezeu apare numai unde este dragostea. n Rsrit
,gnoza i iubirea nu fac dect una` Vladimir Lossky. Cea mai nalt cunoastere a lui Dumnezeu
este cea prin iubire, ca virtute teologic dobndit de om prin harul Sf. Duh, izvort din credinta
adevrat. Iubirea este coroana virtutilor I Corinteni 13,13: ,Si acum rmn acestea trei:
52
52
credinta, ndejdea i dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea` si ,Dumnezeu este
iubire` I Ioan 4,8, prin aceasta ntelegndu-se att iubirea intratrinitar, ct si iubirea revrsat
ctre ntreaga creatie, mai ales ctre om. Din iubire pentru noi, Dumnezeu Se pogoar spre noi,
dorind s Se uneasc cu noi si chemndu-ne si pe noi s ne nltm spre El tot prin iubire, pentru c
,iubirea este de la Dumnezeu i oricine iubete este nscut din Dumnezeu i-L cunoate pe
Dumnezeu. Cel ce nu iubete, nu-L cunoate pe Dumnezeu` I Ioan 4,7-8 si mai departe spune:
,Dumnezeu este iubire i cel ce rmne n iubire, rmne n Dumnezeu i Dumnezeu rmne ntru
el` I Ioan 4,16.
Pe toat calea urcusului spre vederea, spre cunoasterea lui Dumnezeu, care este de fapt
calea spre desvrsire, spre sfintenie si spre unire cu Dumnezeu prin iubire, principiul dinamizator
este Duhul Sfnt. Dar faptul c sunt cerute si virtutile cu toat osteneala pe care o implic, arat c
este necesar si colaborarea omului si, deci, depinde si de om, nu numai de Duhul Sfnt Dumnezeu,
ntelegerea tainelor divine. (Harul este druit tuturor, dar nu toti ajung la sfintenie si chiar nu se
mntuiesc toti. De ce? E vorba de predestinatie? Nicidecum. Ci tocmai din cauza necolaborrii
omului cu harul, din lipsa aportului personal).
Rezumat
1.Este o cunoastere dobndit de cei credinciosi pe msur ce nainteaz pe treptele
desvrsirii.
Cunoasterea experimental se sprijin pe cunoasterea catafatic, este o adncire, o aplicare a
cunoasterii catafatice.De asemenea, cel ce are o cunostint nalt despre Dumnezeu, pentru a se
exprima foloseste tot termenii teologiei catafatice, desi nu poate exprima deplin experienta mistic
trit. (Printele Cleopa, vrnd s descrie o stare de extaz, spunea c lacrimile i curgeau ru si n
acele momente simtea c ,Iisus nghite inima i inima nghite pe Iisus`). Apostolul Pavel descrie
experienta apofatic a umplerii sufletului de har astfel: `Cele cu ochiul n-a vzut...` I Corinteni
2,9. Strile de extaz sunt o prelungire a bunttilor vesnice, o arvun a fericirii vesnice.
2. Att n cunoasterea catafatic, ct su n cea apofatic, Revelatia supranatural are un rol
foarte important.
Cunoasterea apofatic se sprijin si pe Revelatia natural, dar mai ales pe trirea nvtturilor
dumnezeiesti cuprinse n Sf. Scriptur si Sf. Traditie. Aceasta o poate face credinciosul mai ales n
Biseric, prin Sf. Taine, prin care urc mpreun cu Hristos treptele desvrsirii. (Pr. Arsenie
Papacioc n nchisoare l vede pe Hristos ntr-un chip identic cu al lui, suferind alturi de el).
,Hristos sufer mpreun cu fiecare om care sufer, pn la sfritul veacurilor` Sf. Maxim
Mrturisitorul, de unde rezult c Hristos e n agonie pn la sfrsitul veacurilor.
3. Progresul n cunoasterea lui Dumnezeu este de fapt progresul n desvrsirea moral, adic
n iubire. Cel ce l ntreste si l cluzeste pe om n aceast lucrare este Duhul Sfnt.
Potrivit Ioan 15,5, lucrarea Sf. Duh este nevzut, dar simtit intens de sufletul
credinciosului. Cuviosul Paisie Aghioritul numeste faptele noastre bune zerouri. Ca s capete
valoare, trebuie ca Dumnezeu s adauge unitatea naintea lor (,De n-ar zidi Domnul cetatea, n
zadar ne-am osteni` - Psalmi). Este, ns, nevoie si de aportul nostru personal, adic de ascez,
rugciune, practicarea virtutilor, mai ales a iubirii.
4. Cunoasterea experimental a lui Dumnezeu trece prin trei trepte.
Cea mai nalt cunoastere a lui Dumnezeu este cea prin iubire ca virtute teologic dobndit si
cultivat n suflet prin harul Sf. Duh.
53
53
Ac(iune yi contempla(ie n cunoayterea lui Dumnezeu
Potrivit nvtturii Sf. Printi, nltarea omului spre Dumnezeu prin cunoastere urc prin
treptele amintite, dar se realizeaz deodat pe dou planuri distincte, dar strns legate ntre ele: cel al
actiunii - - si cel al contemplatiei - - sau altfel spus: al lucrrii practice, adic al
mplinirii poruncilor, si al rugciunii. Amndou sunt de nedesprtit n cunoasterea crestin pentru
c de fapt, si rugciunea, contemplatia este inclus n mplinirea poruncilor (n porunca iubirii si nu
numai: Rugati-v nencetat I Tesaloniceni 5,17, iar dup Sf. Printi rugciunea este fapt bun si
orice fapt bun este numit n nteles mai larg rugciune).
Dup Sf. Maxim Mrturisitorul contemplarea fr lucrare, teoria care nu este sprijinit
pe practic, nu se deosebeste cu nimic de nchipuire, de fantezia fr subzistent real, potrivit
cuvintelor Sf. Scripturi: ,Nu tot cel ce-Mi zice Mie: Doamne, Doamne, va intra n mprtia
cerurilor, ci cel ce mplinete voia Tatlui Meu` Matei 7,21. Ne nselm deseori ncercnd s
studiem teologia fr s experiem latura ei practic. Cci Dumnezeu nu druieste darul Duhului Su
pentru cunoasterea cuvntului Su, a adevrului dumnezeiesc, aceluia care nu vrea s asculte de
Cuvntul Su si s-l mplineasc. Deci nu exist cunoastere adevrat a lui Dumnezeu fr
mplinirea poruncilor, fr curtirea sufletului de pcat. Aceast idee este exprimat des n scrierile
Sf. Printi.
,Tot aa, i lucrarea, dac nu este nsufletit de teorie, este stearp i ntepenit ca o
statuie` spune Sf. Maxim Mrturisitorul. Aici se refer la aceeasi idee ntlnit si la Sf. Serafim de
Sarov si promovat de ntreaga teologie ortodox, si anume c orice fapt bun, orice lucrare trebuie
s aib ca scop dobndirea Duhului Sfnt, adic unirea cu Dumnezeu, mntuirea. Orice fapt bun,
ca s fie mntuitoare, trebuie s izvorasc din credint si iubire ctre Dumnezeu si s aib ca scop
mplinirea voii Lui. Orice lucru bun trebuie mplinit cu scopul de a plcea lui Dumnezeu, spre slava
lui Dumnezeu dup cuvntul Sf. Scripturi: ,toate spre slava lui Dumnezeu s le faceti` I
Corinteni 10,31. Toat fapta bun trebuie svrsit n numele lui Iisus Hristos, din dragoste pentru
Dumnezeu, altfel nu are nici o valoare, dac este mplinit din alt motiv si este ndreptat spre alt
scop (de exemplu: dac porneste din dragoste fireasc a printilor pentru copii Matei 5,46 sau
este mplinit spre a plcea oamenilor; post pentru sntate, pentru siluet sau pentru slava desart).
n acest sens, Sf. Serafim de Sarov spune: ,Ct despre postiri, privegheri, rugciuni,
milostenii i celelate fapte bune svrite n numele lui Hristos, ele sunt mijloace n vederea
dobndirii Sf. Duh. Bgati de seam: numai faptele bune svrite n numele lui Hristos ne aduc
roadele Sf. Duh! Alte fapte, dac nu sunt svrite n numele lui Hristos, dei sunt bune, nu vor
putea s ne aduc rsplat n viata veacului viitor, nici s ne dea harul lui Dumnezeu n viata de
acum. De aceea, Domnul Iisus Hristos a spus: Cel ce nu adun cu Mine, risipete Matei 12,30. Cu
alte cuvinte, binele autonom nu trebuie s existe pentru cretin (ci doar fapta bun izvort din
credint i iubire adevrat pentru Dumnezeu, din dorinta de a mplini voia Lui); o fapt este bun
n msura n care slujete unirii cu Dumnezeu; n msura n care ne ajut s dobndim harul.
Virtutile nu sunt scopul, ci mijlocul sau mai degrab semnele, manifestrile dinafar ale vietii
cretine, singurul scop fiind dobndirea harului`.
Astfel, mplinirea poruncilor lui Dumnezeu, izvort din iubire fat de El, ne conduce n
mod sigur, prin harul Duhului Sfnt, la unirea cu Dumnezeu, si deci, la adevrata cunoastere a lui
Dumnezeu, dup cuvntul Sf. Scripturi: ,Dac M iubete cineva, va pzi cuvntul Meu, i Tatl
Meu l va iubi, i vom veni la el i loca la el vom face` Ioan 14,23.
Rezumat
Cunoasterea lui Dumnezeu se realizeaz simultan pe dou planuri distincte, dar legate
ntre ele:
54
54
- cel al actiunii - - al lucrrii practice sau al mplinirii poruncilor.
- al contemplatiei - - al rugciunii.
Ele sunt strns unite cci potrivit Sf. Printi, de fapt, rugciunea este totodat si fapt
bun, iar orice fapt bun poate fi socotit si rugciune.
Teoria fr lucrare nu conduce la mntuire conform Matei 7,21, dup cum nici teologia
Ir practic nu conduce la cunoasterea adevrat a lui Dumnezeu.
Pe de alt parte, faptele bune, dac nu izvorsc din credint si din iubire de Dumnezeu,
nu sunt mntuitoare: I Corinteni 10,31; I Corinteni cap.13 despre importanta dragostei crestine.
Text facultativ: Caracterul cunoayterii apofatice a lui Dumnezeu
Cunoasterea n Duh este mai presus de cunoasterea omeneasc; ea este un dar al Sf. Duh
oferit celor ce se fac vrednici de el, prin curtirea de patimi. Nicio notiune, niciun cuvnt omenesc
nu o poate exprima complet. De aceea, este numit de Sf. Printi si necunoastere, avnd caracter
apofatic, n sensul depsirii oricrei cunoasteri. Cunoasterea mistic a lui Dumnezeu este cuprins
deci n cunoasterea apofatic a lui Dumnezeu, fiind treapta ei cea mai nalt.
Dar, desi experienta aceasta are loc la o nltime mai presus de ratiune, Ortodoxia nu
dispretuieste nici ratiunea n cunoasterea lui Dumnezeu. Ratiunea, n primul rnd, are un rol
pregtitor pentru vederile cele mai nalte, pentru c prin ratiune, omul lupt mpotriva patimilor
pentru dobndirea virtutilor. Sf. Printi afirm c virtutea este rational, c a deveni virtuos
nseamn a deveni rational. Iar, n al doilea rnd, ratiunea ajut la exprimarea experientei spirituale,
care nu este irational, ci suprarational.
Prin urmare, exist dou apofatisme: apofatismul a ceea ce se experiaz, dar nu se poate
defini prin concepte rationale si apofatismul a ceea ce nu se poate nici experia. Acestea sunt
simultane. Dar ceea ce se experiaz are si un caracter inteligibil (care poate fi nteles si exprimat cu
ajutorul gndirii logice, al cuvintelor) ntruct se exprim o parte din experienta mistic n termeni
intelectuali afirmativi si negativi. Dar inteligibilitatea aceasta este mereu insuficient pentru c Fiinta
divin rmne dincolo de orice experient sau trire, inaccesibil oricrei cunoasteri posibile. Astfel,
n actul cunoasterii apofatice, dincolo de bogtia mereu nou pe care o sesizm, ntelegem c exist
un izvor al acesteia, care nu intr n raza experientei noastre. (Lectur Cunoasterea supranatural a
lui Dumnezeu din Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu, p.90-91).
Deci, potrivit nvtturii ortodoxe, Dumnezeu este ntr-o privint cunostibil, mprtsibil,
iar n alt privint, necunostibil, nemprtsibil. Este cunostibil dup energiile Sale, prin care a creat,
Proniaz si mntuieste lumea si este necunostibil si cu totul transcendent omului si ntregii creatii,
dup Fiinta Sa. Apostolul Pavel arat c cunoasterea de acum este inferioar celei din viata viitoare,
cnd vom cunoaste fat ctre fat I Corinteni 13,12. Exist ns un progres necontenit n viata
aceasta, ct si n cea viitoare, n cunoasterea prin experient a lui Dumnezeu, fr ns ca omul s
poat ajunge vreodat la vederea Fiintei, esentei divine. Aceast idee este subliniat foarte des de Sf.
Printi.
Astfel, Sf. Vasile cel Mare scrie: ,Firea dumnezeiasc n toate numirile cugetate
rmne dup ceea ce este, neindicat, conform nvtturii noastre. Cci binefctor i judector i
bun i drept i cte de acestea am cunoscut, am nvtat c sunt deosebiri ale lucrrilor. Iar firea
Celui ce lucreaz (Fiinta divin) nu o putem cunoate mai mult dect din ntelegerea lucrrilor` si
tot el: ,Dimpotriv, se constat c Fiinta nsi nu poate fi cunoscut nimnui dect numai Celui
Unuia Nscut i Duhului Sfnt, dar ntelegnd din lucrrile lui Dumnezeu care vin la noi i prin
fpturi, pe Fctor, primim cunotinta bunttii i ntelepciunii Lui`. Aceeasi idee o precizeaz si
55
55
Iosif Vrienie: ,Si noi din lucrri zicem c cunoatem pe Dumnezeu, iar de Fiinta Lui a ne apropia
nu ne fgduim. Lucrrile Lui se pogoar la noi, iar Fiinta Lui rmne neapropiat`.
ns faptul c nu putem ptrunde niciodat esenta dumnezeirii, nu nseamn c am
cunoaste prea putin despre Dumnezeu. Dimpotriv, putem cunoaste mult dac ns ne strduim s
naintm pe calea cunoasterii lui Dumnezeu oferit nou prin Revelatia natural si supranatural, si
dac ne silim s o transpunem n viat. Biserica ortodox ne nvat tot ceea ce ne este necesar pentru
mntuire (fac.).
Cunoayterea lui Dumnezeu din mprejurrile concrete ale vie(ii
1) ,Cunoaterea prin afirmatii i negatii a lui Dumnezeu este mai mult o cunoatere
intelectual, iar n cunoaterea apofatic, prin smerenie i experient duhovniceasc, fac progrese
oamenii mbunttiti, dar toti credincioii l cunosc pe Dumnezeu n mprejurrile concrete ale vietii
lor` Pr. D. Stniloae.
Aceasta este o cunoastere existential a lui Dumnezeu din raporturile Lui directe cu noi
(care consider existenta uman din punct de vedere al tririi afective a subiectului uman). Dac
suntem atenti la cursul propriei noastre vieti, ne dm seama de permanenta purtare de grij a lui
Dumnezeu fat de noi, manifestat att prin necazurile, suferintele, bolile trimise, ct si prin ajutorul,
puterea ce ne-o d ca s depsim orice ncercare. De asemenea, l cunoastem pe Dumnezeu si din
bucuriile, binefacerile pe care ni le druieste si care trebuie s ne stimuleze spre recunostint, iubire
si mplinirea voii Lui. Referindu-se la aceast cunoastere, Pr. D. Stniloae spune: ,Este o
cunoatere care ajut la conducerea fiecrui om pe un drum propriu de desvrire. Este o
cunoatere palpitant, apstoare, dureroas, bucuroas, care trezete n fiinta noastr
responsabilitatea i nclzete rugciunea i care o face s se strng mai mult lng Dumnezeu`.
Acest mod concret de cunoastere a lui Dumnezeu prin ntelegerea cluzirii directe a vietii noastre
de ctre Dumnezeu este numit de Sf. Maxim Mrturisitorul: conducere prin judecat. Din
cluzirea, purtarea de grij a lui Dumnezeu pentru noi, cunoastem: buntatea, dreptatea, puterea,
iubirea, ntelepciunea, rbdarea lui Dumnezeu, grija Lui special pentru fiecare dintre noi.
2) Mai ales suferinta ne apropie de Dumnezeu. Suferinta este modul cel mai sensibil,
mai puternic, mai convingtor al vorbirii lui Dumnezeu ctre om. De aceea se si spune c suferinta
este scoala lui Dumnezeu sau scoala sfinteniei. Suferintele, ispitele ne ajut s ne apropiem de
Dumnezeu si s-L cunoastem mai bine. Sf. Scriptur fericeste pe cel ce rabd ispita - Iacov 1,12,
cci prin rbdarea ispitelor ne dovedim si ne ntrim credinta si iubirea de Dumnezeu si de aproapele
si ne cstigm mntuirea. Necazurile si ispitele ne fac s ne recunoastem neputinta si s ne smerim
(deseori mndria e cauza ispitei si a suferintei) potrivit ndemnului Sf. Scripturi: Galateni 6,3 si I
Corinteni 4,7 si s cerem ajutorul lui Dumnezeu.
Fiecare om l cunoaste pe Dumnezeu din necazurile trectoare sau mai ndelungate, din
bolile proprii sau ale celor apropiati (de altfel: Boala trupului este medicament pentru suflet si
Fericirea vesnic este ascuns n suferinta trectoare spune Sf. Macarie cel Mare) ca urmare a
relelor svrsite, din mustrrile constiintei pentru pcate. Omul l mai cunoaste pe Dumnezeu si din
ajutorul primit de la El pentru a birui necazurile vietii. Toate mprejurrile acestea produc o
sensibilizare a fiintei noastre pentru viata duhovniceasc si o cunoastere vie a lui Dumnezeu. Toate
acestea ne determin s cutm sensul lor si al vietii, fac sufletul mai sensibil pentru prezenta lui
Dumnezeu si ne nclzesc rugciunea noastr ctre El. Experientele dificile ale vietii ,care se nfig
ca nite cuie n fiinta noastr ne mping la rugciune mai simtit` Pr. Dumitru Stniloae. Iar Sf.
Ioan Gur de Aur spune: ,Cnd vreo mprejurare de aici de jos l strmtoreaz i l apas
56
56
puternic, cugetul omului nalt rugciuni curate i fierbinti ctre cer, dup cuvntul proorocului:
<<ntru necazul meu ctre Domnul am strigat i m-a auzit>>` Psalmi 119,1.
ns din necazurile trimise l cunoastem pe Dumnezeu numai dac le primim cu multumire,
Ir crtire si dac vedem c la baza lor stau pcatele, greselile noastre, mai ales egoismul, lipsa de
iubire fat de semeni. Atunci cnd folosim darurile lui Dumnezeu numai n interesul nostru egoist,
Dumnezeu ni le ia napoi: ,Cci Dumnezeu vrea s ne fac i pe noi druitori ai darurilor Sale, ca
s cretem n iubirea fat de altii fcnd aceasta` Pr. Dumitru Stniloae (potrivit cuvntului
Sfintei Scripturi: Mai fericit este a da dect a lua; vezi si Druind vei dobndi de N. Steinhardt).
Sau cauza ncercrilor mai poate fi si ncrederea prea mare n noi nsine prin care uitm c tot darul,
toate bunttile le avem de la Dumnezeu.
Dar si bucuriile vietii ne pot sensibiliza pentru viata religioas.
3. Cunoscnd el nsusi suferinta, omul devine mai sensibil la necazurile semenilor si.
ntinzndu-le acestora o mn de ajutor, de fapt, o ofer chiar lui Hristos.
l mai cunoastem pe Dumnezeu deci si din solicitrile semenilor nostri. n fiecare crestin este
slsluit Hristos de la Botez. Mai ales Hristos este ascuns n cei sraci, n suferint si ne solicit
mereu prin ei ajutorul nostru: ,Cci flmnd am fost i Mi-ati dat s mnnc, nsetat am fost i Mi-
ati dat s beau, strin am fost i M-ati primit, gol am fost i M-ati mbrcat, n temnit i ati venit la
Mine` Matei 25,3536. mplinirea acestor fapte de ajutorare constituie criteriul dup care se va
desfsura Judecata universal: ,Adevrat zic vou: ntruct ati fcut unuia dintre aceti frati ai Mei
mai mici, Mie Mi-ati fcut` Matei 25,40.
Asadar, cunoasterea lui Dumnezeu se realizeaz pe 3 ci:
1. Cunoasterea natural are n vedere creatia si caut s descopere pe Dumnezeu n calitate de
Cauz creatoare si sustintoare a lumii, prin contemplarea rational a cosmosului.
2. Cunoasterea supranatural are n vedere pe Dumnezeu Care Se descoper omului pe calea
experientei apofatice mai ales.
3. Cunoasterea lui Dumnezeu prin experienta pe care o dobndeste omul credincios din
ntmplrile vietii.
Desi sunt distincte ntre ele, aceste 3 ci de cunoastere a lui Dumnezeu rmn complementare
ntre ele pentru c fiecare contribuie la desvrsirea moral a credinciosului n Hristos, n lumina
Revelatiei dumnezeiesti si a prezentei lui Dumnezeu n creatie. (Lectur Iisus Hristos Pantocrator,
de D. Popescu, cap. Dinamismul cunoasterii lui Dumnezeu, pag. 94-95 si pag. 116).
Exemple de cdere din mndrie: Irod, Petru, mpratii romani care se autodivinizau;
istorisirea din Pateric despre pustnicul care se luda naintea tlharului spunnd: ,Fiecare binele
poftete`; istorisirea despre cei doi frati:egumenul si pustnicul care sare peste grmada de aur.
Exemple de mntuire prin rbdare: Iov, sfintii mucenici si cuviosi;
Exemple de ntoarcere la credint prin necazuri: regele Manase;
Exemple de sfinti recunosctori lui Dumnezeu pentru binefacerile primite: Sf: Constantin cel
Mare, Stefan cel Mare; Zaheu.
Rezumat
1. Toti credinciosii l pot cunoaste pe Dumnezeu din examinarea cursului propriei lor vieti.
Att din necazurile trimise nou si totodat din puterea ce ne-o d ca s le rbdm, ct si din
bucuriile druite de Dumnezeu pentru a ne stimula n iubire si n mplinirea voii Lui.
2. Mai ales suferintele si ispitele ne ajut s l cunoastem pe Dumnezeu pentru c ne apropie
de El. Sf. Scriptur fericeste pe cei ce rabd ispitele Iacov 1,12. Rbdnd ispitele ne dovedim si ne
ntrim n credint si n dragostea de Dumnezeu si de aproapele (prietenii strnse n rzboi, n
nchisori, n seminar). ncercrile ne ajut s ne recunoastem neputinta si s ne smerim Galateni
57
57
6,3; I Corinteni 4,7 potrivit acestor ndemnuri ale Ap. Pavel. mpratul David se spune c ar fi czut
n cele dou mari frdelegi pentru c s-a nltat n mintea sa, zicnd n psalmi: ,Eu am zis ntru
ndestularea mea: nu m voi cltina n veac` Psalmi 29,6.
Suferinta ne nclzeste si rugciunea ctre Dumnezeu Psalmi 119,1. Exemplu de ntoarcere
prin suferint la Dumnezeu: regele Manase.
3. Cunoscnd el nsusi suferinta, omul devine mai sensibil la necazurile semenilor.
ntinzndu-le acestora o mn de ajutor, de fapt, l ofer chiar lui Hristos Matei 25,35-36. Iar o
cugetare din popor spune: ,Cel ce d sracului, mprumut lui Dumnezeu`.
Fiin(a yi lucrrile lui Dumnezeu sau energiile divine (vezi rezumat)
1. nvttura ortodox despre Fiinta si lucrrile dumnezeiesti este deosebit de important
pentru c ne arat modul unirii omului cu Dumnezeu, fiindc, asa cum am nvtat mai nainte, omul
se uneste cu Dumnezeu prin energiile sau lucrrile Sale necreate, adic prin har, iar nu dup Fiint.
Iar aceast unire cu Dumnezeu este chiar desvrsirea, sfintirea omului, care trebuie s fie tinta
studierii teologiei. nvttura ortodox despre Dumnezeu nu are caracter teoretic, ci este nsufletit
de interesul vital al mntuirii. De aceea, n centrul Dogmaticii ortodoxe st nvttura despre
mntuirea omului n Iisus Hristos Soteriologia.
2. Pentru aceast unire cu Dumnezeu, cum este nteleas mntuirea n Ortodoxie, a fost creat
omul. Pentru realizarea ei a fost nzestrat cu puteri sufletesti de la creatie (minte, voint, sentiment).
Pentru aceast unire Dumnezeu a sdit n fiecare om setea dup absolut, dup infinit, dup adevr,
aspiratia spre tot ce este frumos si bun. Aceast aspiratie, acest dor nestins dup divinitate este sdit
de Dumnezeu n noi tocmai pentru c El Se vrea cutat si iubit si ea se mplineste numai prin unirea
noastr cu Dumnezeu, Care singur este Persoan absolut, desvrsit, infinit n frumusete,
buntate, iubire.
Dumnezeul nostru, singurul Dumnezeu adevrat, asa cum Se face cunoscut n Revelatia
supranatural, nu este o fiint abstract, un principiu fr voint, ci este un Dumnezeu personal, plin
de viat si de simtire, Care revars iubirea Sa nemrginit peste noi si ne cheam si pe noi s ne
unim cu El prin iubire. De altfel, asa cum am nvtat, acesta este chiar scopul Revelatiei
supranaturale unirea omului cu Dumnezeu care s-a realizat deplin prin Jertfa Mntuitorului.
3. Despre unirea omului cu Dumnezeu, despre mprtsirea de El, despre fericirea vederii
Lui, vorbeste n multe locuri Sfnta Scriptur. Crestinii sunt destinati s devin ,prtai ai firii
dumnezeieti` II Petru 1,4, s se mprtseasc de dumnezeire. Mntuitorul fgduieste celor ce
mplinesc poruncile Lui c Se va slslui mpreun cu Tatl n ei Ioan 14,23, si spune c cei curati
cu inima vor vedea pe Dumnezeu Matei 5,8, de asemenea, ,cel ce se lipete de Domnul este un
Duh cu El` I Corinteni 6,17. Ar fi neserios si neevlavios ca aceste expresii s fie considerate
simple metafore pentru c atunci Revelatia supranatural s-ar goli de sens (cci scopul Revelatiei
supranaturale este unirea omului cu Dumnezeu, ndumnezeirea omului). Pe de alt parte ns, este
incontestabil c Sf. Scriptur si Traditia crestin vorbesc si despre o incomunicabilitate absolut a lui
Dumnezeu.
4. Deci, ntr-o anumit privint, si anume dup Fiinta Sa, Dumnezeu este absolut
transcendent, cu totul nemprtsibil si incognoscibil; n alt privint, si anume dup lucrrile Sale
sau energiile care izvorsc din Fiinta Lui si coboar la noi, Dumnezeu este imanent (imanent = care
se descoper prin experient transcendent = care depseste orice experient posibil, inaccesibil
oricrei cunoasteri), mprtsibil, cognoscibil, accesibil si chiar vizibil. Fr accesibilitatea, fr
comunicabilitatea lui Dumnezeu, ar fi imposibil experienta mistic (tainic) a unirii cu Dumnezeu,
participarea la El prin har si ndumnezeirea omului. Un Dumnezeu Care ar fi n toate privintele
58
58
transcendent si inaccesibil, n-ar mai fi Dumnezeu al iubirii, al unirii, al experientei tainice. Dar nici
un Dumnezeu Care nu ar fi n nici o privint transcendent si inaccesibil, n-ar mai fi Dumnezeu
adevrat dac ar putea fi cuprins, cunoscut n ntregime de creatur (deci si ratiunea omeneasc ne
confirm acest adevr). Experienta mistic le afirm pe amndou.
5. Dar se pune ntrebarea: n ce sens Dumnezeu este totodat si accesibil si inaccesibil?
Problema aceasta s-a pus n Rsrit, unde trirea mistic a constituit totdeauna o preocupare mai
intens.
Ea a fost rezolvat n timpul unor ndelungate dispute care au durat multi ani n secolul al
XIV-lea, cnd s-a produs o ciocnire violent a spiritului mistic rsritean cu teologia scolastic
rationalist a Apusului. Aceast disput teologic este cunoscut sub numele de disputa isihast.
Sustintorul nvtturii ortodoxe a fost Sf. Grigorie Palama marele tritor isihast care a precizat
si a formulat n mod strlucit nvttura despre energiile divine, despre unirea omului cu Dumnezeu
prin har, la sinoadele de la Constantinopol ntre anii 1341 1352. nvttura lui a fost canonizat de
Biserica ortodox, fiind cunoscut sub numele de nvttura isihast.
6. Isihasmul este o traditie ascetic de origine monastic practicat din secolele al IV-lea al
V-lea odat cu nceputul vietii monahale organizate, la nceput de printii pustiului. Mai trziu,
isihastii aveau ca surs de inspiratie Filocalia si se desvrseau sub ndrumarea unor povtuitori
spirituali. ntemeietorul isihasmului, cel ce a expus sistematic doctrina isihast, este considerat Sf.
Ioan Scrarul (+649). Lucrarea lui a fost continuat de alti Sf. Printi: Sf. Simeon Noul Teolog
(+1022); Sf. Grigorie Sinaitul (+1346), de Sf. Nil si Sf. Nicolae Cabasila (sec. al XIV-lea), iar la noi
de Sf. Nicodim de la Tismana (sec.al XIV-lea).
Isihasmul vine de la grecescul Hesychia = tcere, liniste, concentrare interioar. Trirea
isihast const n practicarea rugciunii inimii - a lui Iisus bazndu-se pe textele: ,mprtia lui
Dumnezeu este nuntrul vostru` Luca 17,21si ,Rugati-v nencetat` I Tes. 5,17. Prin practica
rugciunii nencetate se creeaz o stare potrivit pentru mplinirea virtutilor: curtia inimii, pocinta,
trezvia, atentia inimii, atingnd stri nalte de contemplatie si ajungnd s vad lumina slavei
dumnezeiesti, lumina asemntoare cu lumina necreat taboric.
Sf. Grigorie Palama, din propria lui trire, nvat c nu este imposibil a vedea lumina
Dumnezeirii, necreat, imaterial, identic cu lumina Taborului, si care este una din lucrrile sau
energiile divine. Acestea iradiaz vesnic din Fiinta sa nevzut fr s fie identice cu ea. Este deci
diferent (distinctie) ntre Fiinta lui Dumnezeu cea invizibil si inaccesibil oamenilor si lucrrile
sau energiile Sale necreate, care eman din ea, prin care Dumnezeu cel nevzut Se descoper
oamenilor, asupra crora revars harul Su spre a dobndi mntuirea, sfintenia, ndumnezeirea pn
la ,msura vrstei deplinttii lui Hristos` Efeseni 4,13.
Aceast doctrin nu era ceva nou n teologia Rsritului, cci ea si are izvorul n Noul
Testament si n scrierile Sf. Printi din vechime, Ap. Pavel spune: ,pe cei cunoscuti mai dinainte...
Dumnezeu i-a hotrt s fie asemenea chipului Fiului Su` Romani 8,29. Sf. Atanasie cel Mare:
,Fiul lui Dumnezeu S-a fcut om, pentru ca noi s fim ndumnezeiti`.
7. Doctrina isihast a Sf. Grigorie Palama despre energiile divine. Punctul de vedere care
s-a precizat la sinodul de la Constantinopol din 1352 n legtur cu antinomia: Dumnezeu este
nemprtsibil si mprtsibil totodat, este c Dumnezeu, mprtsindu-ni-Se nou, nu ni Se
mprtseste dup Fiint, ci dup energiile sau lucrrile necreate ce eman din Fiinta dumnezeiasc.
Dac ni S-ar mprtsi dup Fiinta Sa, am deveni dumnezei dup natur. Dumnezeu n-ar mai fi n
trei ipostasuri ci n miliarde de ipostasturi. Iisus Hristos singur este Fiul lui Dumnezeu dup Fiint,
dup natur si este si om adevrat, noi putem deveni dumnezei dup har. Dumnezeu ni Se
mprtseste nou numai dup lucrrile Sale, prin harul ndumnezeitor al Duhului Sfnt.
Potrivit nvtturii Bisericii ortodoxe, harul este energia dumnezeiasc necreat, revrsat
asupra oamenilor prin Duhul Sfnt, pentru mntuirea si sfintirea lor.
59
59
Exist deci Fiinta dumnezeiasc nemprtsit si puterile si lucrrile ce izvorsc din ea si care
se las mprtsite celor vrednici. Lucrrile sau energiile divine sunt necreate si ele, nedesprtite de
Fiinta divin si eterne. Energiile nu sunt efecte ale Cauzei dumnezeiesti asa cum sunt fpturile; ele
nu sunt create, produse din nimic, din neant, ci sunt o vesnic curgere a Fiintei divine a Sf. Treimi.
Toate energiile divine au existat din eternitate, mai nainte de a fi lumea, desi nu toate au fost
activate de Dumnezeu nainte de a fi lumea. De exemplu: mila a activat-o Dumnezeu numai dup ce
a existat lumea (crend lumea, purtnd grij de ea, mntuind-o), dar ea mila ca orice energie
divin, nu are nceput, cci altfel ar fi creat. De aceea, spunem c energiile divine necreate, ca
potente, sunt deodat cu Fiinta divin, dar acte devin aceste lucrri prin vointa lui Dumnezeu n
timp.
Astfel, Dumnezeu este nconjurat etern de cele din jurul Su, de energiile divine ce
iradiaz vesnic din Fiinta Sa. Ele sunt revrsrile firii dumnezeiesti, sunt slava Dumnezeirii Sale, ca
manifestare a ceea ce este n adncul Fiintei Sale; ele sunt ,lumina neapropiat n care locuiete
Dumnezeu` I Timotei 6,16, aceeasi lumin care a aprut Apostolilor pe Tabor, pe care au vzut-o
marii tritori isihasti. n aceast lumin ne ridicm si noi ncepnd din lumea aceasta si dac vom fi
vrednici, n mod deplin, n viata viitoare. Energiile sunt chiar mprtia cerurilor, n care dreptii vor
strluci ca soarele Matei 13,43, sunt lumina ce iradiaz din fata lui Dumnezeu. n aceast slav
proprie, Dumnezeu trieste ntr-o fericire desvrsit (Lumin lin), mai presus de orice slav,
neavnd nevoie de vreun martor. Dar cum n mila si dragostea Sa fr de sfrsit, El doreste s-Si
comunice si altora fericirea Sa, El si activeaz desvrsirile Sale nesfrsite si le dezvluie n
Ipturile Sale: slava Sa se arat n fpturile ceresti, n ntreaga creatie si n om, mbrcnd n mretia
Sa ntregul univers.
Energiile sunt n numr infinit. Oceanul infinit de raze dumnezeiesti al energiilor divine
ptrund ntregul univers creat: ,Cuvntul era Lumina cea adevrat... n lume era i lumea prin El
s-a fcut, dar lumea nu L-a cunoscut` Ioan 1,9-10. Dumnezeu a creat totul prin energiile Sale.
Energiile vesnice si infinite ale lui Dumnezeu rmn n fpturi ca lumin dumnezeiasc pe care
lumea creat nu o poate cuprinde. Ele fac s strluceasc n fiintele create, mrginite si schimbtoare
mretia lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat totul prin energii pentru ca natura creat mpreun cu omul
s ajung n mod liber la unirea cu Dumnezeu prin aceleasi energii, cci spune Sf. Maxim
Mrturisitorul: ,Dumnezeu ne-a fcut pentru ca noi s ajungem prtai ai firii dumnezeieti,
pentru ca s intrm n venicie, pentru ca s aprem asemntori Lui, fiind ndumnezeiti de harul
care produce toate fiintele existente i cheam la existent tot ceea ce nu exist`.
Sf. Scriptur afirm clar c Dumnezeu n Sf. Treime si face slas n cei vrednici, vine s
locuiasc n ei Ioan 14,23. Aceast slsluire a Sf. Treimi n om are loc n chip real tocmai prin
energiile divine, comune celor trei ipostasuri, adic prin har cum sunt numite energiile
ndumnezeitoare, pe care ni le comunic Sf. Duh. Cei ndumnezeiti prin har au prin energiile divine,
tot ceea ce Dumnezeu are prin fire, n afar de identitatea de fiint (dup Sf. Maxim
Mrturisitorul). Rmnnd deci creatur, putem deveni dumnezei dup har asa cum Iisus Hristos a
rmas Dumnezeu, dar a devenit si om prin ntrupare. Sf. Grigorie Palama precizeaz c: ,Harul
este una din numrul infinit de raze sau energii care izvorsc venic din Dumnezeu i care, ca fiint
sau esent, nu se deosebete ntru nimic de toate celelalte energii, ci numai ca lucrare, ntruct se
refer n special la lucrarea mntuirii oamenilor adus de Dumnezeu lumii prin Iisus Hristos`.
Energiile sau lucrrile divine sunt deci dumnezeiesti si ndumnezeitoare, necreate, eterne,
nedesprtite de Fiinta dumnezeiasc, dar distincte de ea. Desi distincte, Fiinta si lucrrile lui
Dumnezeu sunt una (pentru c sunt nedesprtite). De aceea se poate spune c Dumnezeu este o
lucrare, de exemplu: Dumnezeu este iubire I Ioan 4,8 ntruct iubirea, ca energie divin este
manifestarea Fiintei divine si este nedesprtit de ea. Dar lucrrile lui Dumnezeu sunt multiple,
pentru c activitatea lui Dumnezeu, desi unitar, este multiform. Numirile ce le dm lui Dumnezeu
60
60
se refer toate la aceste lucrri. Una din ele este numit viat, ca fctoare de viat, alta ntelepciune,
ca dttoare de ntelepciune, alta buntate, ca fctoare de buntate. Fiinta lui Dumnezeu nssi este
mai presus, ns, de orice nume, pentru c este mai presus de orice energie sau lucrare, este ascunsul
suprafiintial (mai presus de orice fiint, existent). Astfel, Dumnezeu, pe de o parte, este nenumitul,
pe de alt parte, Cel cu multe nume. Sf. Grigorie Palama spune: ,Fiinta lui Dumnezeu cea mai
presus de fiint este fr nume; neputndu-se exprima i depind ntelesul oricrui nume; lucrrile
au, ns, fiecare nume. De aceea, neavnd un nume propriu pentru acea suprafiint, o numim cu
nume de-ale lucrrilor`. Acesta este unul din sensurile teologiei apofatice ortodoxe. Asa dup cum
despre eul nostru spunem c este cugetare, simtire, miscare, desi el este mai presus de ele, si n cazul
Fiintei lui Dumnezeu, referim la ea toate numirile ce le dm lucrrilor divine, dar n raport cu Fiinta
Sf. Treimi ne aflm n apofatism (necunoastere) deplin.
Energiile divine infinite nu au o existent proprie, personal, paralel cu existenta lui
Dumnezeu, ca ceva de sine stttor si desprtite de El, ci sunt nsusi Dumnezeu n actiunea si
revelatia de Sine fat de lume, neavnd nicio autonomie sau ipostas propriu, ci sunt doar manifestri
exterioare ale lui Dumnezeu, sunt nssi Dumnezeirea Sa. Prezenta lui Dumnezeu n ele este real,
ntruct izvorsc si se revars vesnic din esenta Sf. Treimi, independent de existenta sau neexistenta
lumii create.
Sinodul de la Constantinopol din 1352, se refer att la distinctia dintre Fiinta divin si
lucrrile Sale necreate, ct si la unitatea dintre Fiinta si energiile divine: ,Noi mrturisim c aceast
energie este o micare fiintial a lui Dumnezeu i afirmm c ea purcede din esenta divin ca dintr-
o surs pururea izvortoare. Aceast energie nu este niciodat fr esenta divin, ci totdeauna
rmne neseparat de ea. Din venicie energia exist mpreun i unit n mod inseparabil cu
esenta dumnezeiasc, cu neputint de a fi disociat de aceasta nici n eternitate, nici n timp`.
Pentru c se vorbeste despre Dumnezeu n esenta Sa si despre Dumnezeu n manifestrile
Sale exterioare, nu trebuie s ne gndim la vreo mprtire a lui Dumnezeu sau a naturii Sale n dou:
una cunoscut si alta necunoscut, ci trebuie s ntelegem numai dou moduri de existent a lui
Dumnezeu: n esent si n afar de esent.
La obiectia adversarilor si catolici: Varlaam de Calabria si Grigorie Achindin, c
admitnd o deosebire ntre Fiinta si lucrrile divine, ar face pe Dumnezeu compus, Sf. Grigorie
Palama a rspuns c lucrarea nu face compus fiinta, ci este o manifestare necesar a ei, c lucrarea
sau manifestarea tine de firea fiintei. Numai n abstract cugetm la o fiint fr lucrri. n realitate,
fiinta nseamn izvor de lucrri. Nu poate fi ceva compus cu propria sa lucrare; starea fiintei nu face
fiinta compus.
Asa cum subiectul nostru omenesc e simplu n sine, dar din el rsar la nesfrsit gnduri,
sentimente si acte, ntr-un mod asemntor, dar infinit mai nalt, Dumnezeu Cel ntreit rmne
simplu n fiinta Sa, din care ns rsar la nesfrsit acte prin care se fac cunoscute o multime de
atribute. Unitatea divin este unitatea supranatural cu caracter antinomic, care tine mpreun
unitatea cu diversitatea. Unitatea lui Dumnezeu nu poate fi asa cum o cugetm noi, printr-un concept
rational, care reduce totul la o singur latur, la uniformitate. Energiile dumnezeiesti sunt un ocean
infinit de raze dumnezeiesti. Dar desi n numr infinit, energiile divine sunt unitare. Unitatea lui
Dumnezeu, deci unitatea energiilor divine, este o unitate de ocean, unitar dar nesfrsit n nuantele, n
puterile, n aspectele si manifestrile lui. Unitatea aceasta face ca posibilittile si manifestrile lui
Dumnezeu, desi nenumrate, s fie totusi unitare, conforme cu Fiinta Lui. Lucrarea lui Dumnezeu
este una, ntruct este miscarea lui Dumnezeu n general, este activitatea, este manifestarea aceleiasi
Fiinte vesnic neschimbat. Dar lucrarea este multipl, deci spunem c sunt mai multe lucrri sau
energii divine necreate pentru c activitatea lui Dumnezeu, desi unitar, este multiform.
61
61
Dumnezeu ca Persoan infinit Se manifest n nesfrsitele Sale lucrri, n crearea lumii,
n sustinerea, conducerea si desvrsirea ei. ns, ,infinitatea este n jurul lui Dumnezeu, dar nu este
n Dumnezeu, cci Dumnezeu rmne mai presus de infinitate` Pr. Dumitru Stniloae.
Text facultativ: Lucrrile lui Dumnezeu apar grupate nu numai dup atributele pe care
le activeaz si ni le mprtsesc, ci si dup diferite sectiuni ale planului urmrit de Dumnezeu cu
creatia. Prin unele din aceste lucrri se inaugureaz perioade noi, care sunt anticipate de cele
anterioare si continuate de cele urmtoare. Creatia lumii este urmat de lucrrile providentei divine,
iar mntuirea, anticipat de proorociile Vechiului Testament, culmineaz cu ntruparea si nvierea
Fiului lui Dumnezeu si cu ndumnezeirea fpturii prin lucrarea harului necreat. Sf. Maxim
Mrturisitorul spune c: ,Dumnezeu a mprtit veacurile n dou: n veacuri prin care Dumnezeu
coboar la oameni i veacuri prin care omul se nalt ctre Dumnezeu`.
Tot dinamismul sau miscarea creatiei spre ndumnezeire si are cauza n dinamismul
lucrrilor dumnezeiesti, ca energii necreate care urmresc conducerea creatiei spre ndumnezeire
potrivit planului divin vesnic. Dumnezeu este izvorul actelor care pornesc din El si prin care creatia
este dus ctre El. Aceste acte nu-L mbogtesc si nu-L schimb pe Dumnezeu, ntruct El este mai
presus de toate actele Sale si dect toate atributele care le manifest prin ele.
Infinitatea lui Dumnezeu nu este o realitate impersonal care s se confunde cu lumea
creat, n mod panteist, sau s se separe de ea, n mod deist, ci are caracter personal, pentru c este
atributul Persoanei supreme. Supraesenta divin este izvorul infinittii, iar esenta divin este
ipostaziat n mod treimic n comuniunea de Persoane divine, infinite care ofer persoanei umane
finite, putinta de a se bucura de bogtia ei inepuizabil. Fiinta noastr finit poate face proprie
experienta infinittii lui Dumnezeu numai n comuniune cu Dumnezeu ca Persoan, fr ca fiinta
noastr s-si piard granita ei dup fire. Ridicarea persoanei umane la infinitatea divin se face prin
coborrea Persoanei divine ctre noi prin energiile necreate. Datorit lucrrilor necreate prin care
Dumnezeu coboar ctre om, omul face experienta potential a infinittii divine n Hristos nc din
hotarele vietii pmntesti. De aceea, Ap. Pavel doreste crestinilor: ,s Se slluiasc prin credint
Hristos n inimile voastre... ca s cunoateti iubirea copleitoare a cunotintei lui Hristos i s v
umpleti de toat plintatea lui Dumnezeu` Efeseni 3,17-19. Omul caut mereu infinitul n lucrurile
create, mrginite, dar acestea nu pot satisface setea lui de infinit pentru c sunt bunuri pmntesti
trectoare. Infinitul se descoper n Hristos, fiindc nu este numai om, ci si Dumnezeu. Prin Hristos,
Dumnezeu n Sf. Treime coboar ctre noi pe firul lucrrilor necreate pentru ca noi s facem
experienta infinittii lui Dumnezeu prin curtia vietii (fac.).
(Iisus Hristos Pantocrator D. Popescu, pag. 98-99; 101-102)
Rezumat
1. Teologia ortodox ne nvat despre modul unirii omului cu Dumnezeu, c aceasta se
realizeaz prin energiile divine necreate, adic prin har. Harul divin mntuitor este energia divin pe
care Dumnezeu o revars asupra oamenilor prin Duhul Sfnt pentru mntuirea si sfintirea lor.
2. n vederea unirii omului cu Dumnezeu, Dumnezeu a sdit n om de la creatie o
aspiratie, un dor nestins dup divinitate, ca o trstur a chipului Su n om.
3. Prin unirea sa cu Dumnezeu, omul se mprtseste n mod real de dumnezeire prin
har, adic devine dumnezeu dup har conform II Petru 1,4; Ioan 14,23; Matei 5,8; I Corinteni 6,17.
4. Deci, dup Fiinta Sa, Dumnezeu este absolut transcendent si cu totul nemprtsibil
numai Persoanele Sf. Treimi sunt unite dup Fiint iar dup lucrrile Sale sau energiile divine,
Dumnezeu este accesibil si mprtsibil fpturilor rationale.
5. nvttura despre energiile divine, despre unirea omului cu Dumnezeu prin har, a fost
strlucit precizat si formulat de Sf. Grigorie Palama marele tritor isihast la sinoadele de la
62
62
Constantinopol ntre anii 1341 1352. nvttura lui a fost canonizat de Biserica ortodox, fiind
cunoscut sub numele de doctrina isihast.
6. Despre isihasm
7. Ideile mai importante ale acestei nvtturi cele subliniate din lectie.
Deosebiri confesionale. Potrivit teologiei catolice, gratia divin cum este numit
harul, este o putere creat, impersonal, desprtit si net deosebit de Dumnezeu. Ca urmare a teoriei
lor despre gratia creata, sufletul nu se poate uni niciodat n mod real cu Dumnezeu, creatul
interpunndu-se ca un zid ntre Dumnezeu si om.
Iar protestantii nu fac distinctie ntre har si Dumnezeu.
Care este raportul dintre energiile divine yi cele 3 ipostasuri divine?
Energiile divine izvorsc din Fiinta divin si se manifest, se activeaz sau se
actualizeaz prin intermediul Persoanelor treimice. Energiile divine sunt deci comune celor 3
Persoane ale Sf. Treimi cci fiecare Persoan divin posed aceeasi Fiint comun, dar ntr-un mod
diferit. Iar Fiinta divin comun celor 3 ipostasuri sau Persoane divine nu este o Fiint nelucrtoare,
lipsit de puteri, ci o Fiint plin de puteri si de lucrri. Astfel, nu exist o lucrare care s fie proprie
numai unei singure Persoane. Cele 3 Persoane divine au aceleasi lucrri, dar fiecare activndu-le
ntr-un mod propriu, precum si Fiinta divin o are Fiecare altfel.
Trebuie s deosebim potenta de act. Lucrrile dumnezeiesti exist ca potente n
Dumnezeu din vesnicie (dac ar avea nceput, ar nsemna c ar fi create), dar ele sunt activate, devin
acte, actiuni, atunci cnd vrea Dumnezeu, cnd le activeaz Persoanele treimice. Deci energiile
divine sunt dependente de vointa lui Dumnezeu de a le activa sau nu. Energiile divine nseamn de
fapt bogtia inepuizabil a Fiintei divine, posibilittile lui Dumnezeu de a Se manifesta n chipuri
nesfrsite; dar Dumnezeu activeaz din aceste posibilitti pe acelea pe care le vrea El potrivit
ntelepciunii Sale.
Energiile dumnezeiesti sunt nedesprtite de Fiinta si Persoanele dumnezeiesti. Desi
lucrrile divine sunt distincte de Fiinta si de ipostasurile treimice, dar ele sunt nedesprtite de Fiinta
divin, deci nu sunt separate, ci sunt unite cu Fiinta divin. Astfel, toate Persoanele divine sunt
prezente prin lucrrile Lor. Oriunde sunt energiile divine, acolo sunt si Persoanele divine cu Fiinta
Lor. Numai prin lucrrile Lor, Persoanele treimice ni Se mprtsesc si Se unesc n mod real cu noi.
Noi Le putem experia prezenta nu dup Fiinta, ci dup lucrarea Lor. Prin energiile divine, cele 3
Persoane divine pot fi experiate ca foarte aproape de noi, ca locuind n noi. Faptul c nu ne
mprtsim de Esle dup Fiint, nu nseamn c nu ne unim n mod real cu Dumnezeu. Astfel, n
harul dumnezeiesc mntuitor, ca lucrare comun a Sf. Treimi, este prezent n noi ntreaga Sf.
Treime: Hristos ca Cel ce ne-a cstigat harul divin prin Jertfa Sa, Tatl, prin dragostea pe care ne-o
arat n Fiul, iar Duhul Sfnt ca Cel ce ni-l mprtseste n Biseric, prin Sf. Taine, conform Sf.
Scripturi: ,Harul Domnului nostru Iisus Hristos i dragostea lui Dumnezeu Tatl i mprtirea Sf.
Duh s fie cu voi cu toti!` II Corinteni 13,13.
Asadar, noi ne putem uni cu Dumnezeu nu dup Fiint, ci prin energiile Sale divine. Dar
fiindc nu exist distant ntre Persoanele divine si lucrrile Lor, unirea noastr cu Dumnezeu prin
har este real cci toate Persoanele divine sunt oriunde cu Fiinta si lucrarea Lor (oriunde sunt
lucrrile divine, este si Dumnezeu, dar ele sunt pretutindeni) si mprtsindu-ne de ele, de harul
divin, ne unim real cu Dumnezeu. Harul divin mntuitor este energia divin pe care Dumnezeu o
revars asupra oamenilor prin Sf. Duh pentru mntuirea yi sfin(irea lor.
Aceasta se ntmpl si n raporturile noastre cu persoanele umane. Putem avea o
comuniune strns cu ele, totusi nu le cunoastem n fiinta lor, ci n lucrrile lor. Fiinta este smburele
63
63
de mister al fiecrei existente, focarul inepuizabil al tuturor manifestrilor ei. Precum atunci cnd
vorbim de un om c este frumos, de neam, bogat, n-am indicat ce este fiinta nssi a acelui om, tot
asa toate cte ni le arat Sf. Scriptur despre Dumnezeu, c este atotputernic, c nu are cauz, c nu
este mrginit, sunt din cele din jurul Lui, dar Fiinta Lui nu poate fi ncput de cugetarea noastr,
nici exprimat de cuvnt.
V. Lossky atrage atentia asupra deosebirii struitoare ce o fac Sf. Printi ntre Treimea
teologic, ca misterul vietii intrinsece a Sf. Treimi (Dumnezeu n esenta, n Fiinta Sa) si Treimea
iconomic, ca actiune dumnezeiasc exterioar, ca oper comun a Persoanelor divine n raport cu
lumea. Noi, n fiecare lucrare dumnezeiasc venit n lume, cunoastem Treimea iconomic. Energiile
divine tin un loc de mijloc: pe de o parte, ele apartin teologiei, ca forte eterne si inseparabile ale
Treimii, existnd independent de actul creatiei lumii; pe de alt parte, ele tin, de asemenea, de
domeniul iconomiei, pentru c Dumnezeu Se manifest creaturilor n energii. n fiecare lucrare ce
vine la noi, avem toate Persoanele ntoarse spre noi, intrate n legtur cu noi. V. Lossky spune c n
manifestarea aceasta iconomic a Treimii n lume ,fiecare lucrare provine de la Tatl, se comunic
prin Fiul n Duhul Sfnt`. Mntuitorul a spus despre Sine: ,Dac M-ati fi cunoscut pe Mine, ati fi
cunoscut pe Tatl` Ioan 14,7. Sf. Simeon Noul Teolog spune c Fiul este usa spre Tatl, iar Sf.
Duh este cheia care deschide aceast us. Cine se mprtseste de Duhul, cunoaste n El pe Fiul, iar
n Fiul vede pe Tatl.
Importan(a nv(turii despre energiile divine
Asadar, numai teologia ortodox prezint corect raportul dintre Fiinta divin si energiile
dumnezeiesti necreate, eterne, dar nedesprtite de Fiinta lui Dumnezeu. Teologia ortodox l
prezint pe Dumnezeu ca o Fiint cu o bogtie nesfrsit de potente si lucrri prin care Se manifest
n afar si coboar la noi. Numai n Ortodoxie l cunoastem pe Dumnezeu ca Persoan liber,
stpn pe lucrrile Sale, si Care dup Fiint este absolut transcendent, inaccesibil, iar prin lucrrile
Sale este imanent si prezent El nsusi n noi, ndumnezeindu-ne si unindu-ne cu Sine.
Numai teologia ortodox explic corect ntelesul autentic al participrii noastre la firea
dumnezeiasc, ntelesul ndumnezeirii si unirii noastre cu Dumnezeu prin har, ca si al cunoasterii si
vederii slavei lui Dumnezeu. Acesta este de fapt drumul desvrsirii crestine, al cresterii
duhovnicesti necontenite pn la msura lui Hristos Efeseni 4,13 si asemnarea cu Dumnezeu.
De aici si importanta exceptional a nvtturii despre energiile divine pentru Teologia Dogmatic si,
implicit, pentru viata duhovniceasc a credinciosilor, aceast nvttur fiind temelia dogmatic a
oricrei triri mistice.
Nesocotirea deosebirii ntre Fiinta si energiile divine, sau ntre Treimea teologic si
Treimea iconomic a dus la teoria eronat despre Sofia a lui Serghei Bulgakov. El a identificat
energiile divine si ideile eterne ale lucrurilor create cu nssi Fiinta divin, numindu-le Sofia
necreat. Cci Fiinta comun a Persoanelor divine nu poate fi, zice el, o form lipsit de continut, o
esent abstract. A stiut si Sf. Palama c fiinta fr energie este o form abstract, posibil numai de
gndit, dar nu de existat. Dar de aici nu a tras concluzia c Fiinta divin nu este dect totalitatea
energiilor si ideilor divine, cum a fcut Bulgakov si c Fiinta fr energie nu exist asa cum nu
exist minte fr cugetare. De fiint tin n mod natural energiile (ntelepciunea, viata, buntatea etc.)
asa cum de minte tine n mod natural cugetarea, dar de aici nu urmeaz c fiinta nu este altceva dect
energiile, sau c mintea este actele cugetrii.
Aceasta este nvttura isihast ortodox formulat n secolul al XIV-lea mai ales prin
contributia Sf. Grigorie Palama. Sinoadele tinute la Constantinopol ntre anii 1341 1352
canonizeaz nvttura Sf. Grigorie Palama nvttura isihast ca doctrin oficial a Bisericii
Ortodoxe, considernd-o expresia foarte corect a credintei ortodoxe si chiar culminarea ei.
64
64
Teologii apuseni nu recunosc semnificatia si valoarea palamismului, ceea ce face ca ntre
Apus si Rsrit s treac o granit care le desparte profund, sub aspect dogmatic. Apusul se lipseste
de doctrina ndumnezeirii omului, de taina comuniunii cu Dumnezeu. Comuniunea omului cu
Dumnezeu este potrivit palamismului energetic. Dup Paul Evdokimov: ,Dunmnezeu ni Se
comunic i ndumnezeiete prin lucrrile ndumnezeitoare (adic prin harul divin), iar omul
particip la firea dumnezeiasc fr s se amestece cu esenta lui Dumnezeu: Cei ce se nvrednicesc
s se uneasc cu Dumnezeu, se fac un Duh cu El, cum spune Ap. Pavel: ,Cel ce se lipete de
Domnul este un Duh cu El` I Corinteni 6,17, dar nu se unesc cu Fiinta lui Dumnezeu. n aceasta
este cuprins ntreaga nvttur rsritean despre natura omeneasc i harul implicat n ea.
Dup Sf. Irineu: ,Cu cele 2 mini ale Sale Cuvntul i Duhul Tatl sculpteaz fata eonic a
dumnezeilor dup har ai mprtiei`. Lucrrile sunt inseparabile de natura lui Dumnezeu, iar
Dumnezeu este n ntregime prezent n ele. Inaccesibil, absolut transcendent n Fiinta Sa, Dumnezeu
este imanent i Se manifest n lucrrile Sale, ceea ce determin cele 2 moduri de existent
dumnezeiasc: existenta intradivin n El i extradivin n lumea creat liber. Energiile divine
necreate nu implic nicidecum ideea de cauzalitate: harul ca efect al Cauzei divine. Dumnezeu nu
lucreaz ca o cauz a harului, ci Se manifest n el i activeaz ntr-o reciprocitate liber.
Potrivit teologiei catolice, harul este nsusire supranatural, dar creat gratia creata,
cum este numit de ei harul. Acesta, afirm ei, este o putere creat, impersonal, desprtit si net
deosebit de Dumnezeu. Ca urmare a teoriei lor despre gratia creata, sufletul nu se poate uni
niciodat n mod real cu Dumnezeu, creatul interpunndu-se ca un zid ntre Dumnezeu si om.
Iar protestantii nu fac distinctie ntre har si Dumnezeu.
ntreaga teologie rsritean este determinat de aceast afirmatie fundamental: c Fiinta
lui Dumnezeu este absolut transcendent, iar lucrrile (adic energiile, harul) sunt imanente si
cooperante cu omul. (mntuirea subiectiv rezult din colaborarea liber a omului cu harul). Aici nu
este vorba de un joc abstract de idei, ci de o chestiune de viat si de moarte, pentru c este vorba de
nssi realitatea legturii dintre Dumnezeu si om. Omul nu poate s aib legtur si s coopereze cu
esenta lui Dumnezeu, iar pe de alt parte, orice legtur cu un element creat (cum este gratia creata
la catolici) nu constituie o legtur real cu Dumnezeu (ci cu creatura). n Ortodoxie, omul intr n
legtur real cu cele dumnezeiesti, cu manifestrile lui Dumnezeu n lume, ca n Taina euharistic;
cei care au primit o lucrare dumnezeiasc, au primit pe Dumnezeu ntreg.
Legtura dintre om si Dumnezeu nu este nici de substant (de esent, dup Fiint doar
Persoanele divine sunt unite astfel), nici ipostatic (numai n Iisus Hristos, firea dumnezeiasc s-a
unit ipostatic cu firea omeneasc), ci este energetic (dup har), iar Dumnezeu este n ntregime
prezent n energiile Sale. Dumnezeu ne iese nainte prin energiile Sale si este prezent n ntregime
n ele. Energia divin nu este nicidecum o parte din Dumnezeu, ea este Dumnezeu Care Se
descoper, Dumnezeu imanent fpturilor Sale, fr s piard nimic prin neiesirea radical din
esenta Sa.
,Natura i lucrarea nu sunt acelai lucru` zice Sf. Palama. El o spune aceasta n mod
special despre ntelepciune. Ea este etern, dar nu este Fiinta lui Dumnezeu, ci lucrarea Lui. Dup
Bulgakov, Sofia este chiar Fiinta divin. O multime de consecinte grave decurg de aici:
I. Lumea, unindu-se cu Fiinta dumnezeiasc, devine si ea fiint divin, se face una cu
Dumnezeu. Astfel omul nu mai devine dumnezeu dup har, ci dup fiint.
II. Nu exist un apofatism etern al divinittii, ci ea este perfect cunostibil.
III. Dumnezeirea se revars ntreag n lume, cci neexistnd o deosebire ntre fiint si energiile
necreate, Dumnezeu nu mai are nimic transcendent.
IV. Dumnezeirea este ntreag schimbabil, n miscare, ca lumea, cci nu este nimic n ea care s
rmn neantrenat n lume etc.
65
65
ATRIBUTELE LUI DUMNEZEU
Originea divino-uman a atributelor lui Dumnezeu (vezi rezumat)
Lumea a fost creat de Dumnezeu prin vointa Sa, prin energiile divine necreate; ntreaga
creatie este efectul energiilor divine. Privind cu ochii ratiunii luminate de credint efectele lucrrii
lui Dumnezeu n lume, omul poate cunoaste unele atribute ale lui Dumnezeu, dup cum spune Sf.
Scriptur: ,Cele nevzute ale lui Dumnezeu se vd de la facerea lumii, ntelegndu-se prin cugetare,
din fpturi, adic venica Lui putere i dumnezeire` Romani 1,20. Puterea, dumnezeirea,
ntelepciunea, iubirea nu sunt altceva dect unele atribute ale lui Dumnezeu. Atributele lui
Dumnezeu sunt concluzii pe care omul creedincios le trage asupra actiunii lui Dumnezeu n lume
prin energiile Sale necreate. Dar Revelatia natural este completat de Revelatia supranatural.
Astfel ceea ce cunoastem despre nsusirile lui Dumnezeu din Revelatia natural este ntrit si ntregit
de Revelatia supranatural. Astfel, atributele lui Dumnezeu nu sunt doar concluzii despre Dumnezeu
desprinse din contemplarea naturii, ca simple impresii subiective ale omului, ci ele au un fundament
real, avnd temei n Revelatia supranatural. Asadar, atributele lui Dumnezeu sunt nsusiri reale ale
Fiintei dumnezeiesti, prin care Dumnezeu Se manifest n lucrrile sau energiile divine, adic n
creatie, provident, mntuire, sfintire, judecat, comunicndu-Se potrivit posibilittilor omenesti de
cunoastere.
Originea atributelor lui Dumnezeu este divin si uman n acelasi timp, obiectiv si real,
dar si subiectiv.
I. Ele au origine divin pentru c, fiind efectele lucrrilor lui Dumnezeu n lume, si au
obrsia deci n energiile divine necreate care iradiaz vesnic din Fiinta divin. Caracterul lor obiectiv
si real se ntemeiaz tocmai pe lucrarea concret a lui Dumnezeu n creatie, ele sunt nsusiri reale ale
lui Dumnezeu.
Sf. Dionisie Areopagitul socoteste c toate atributele divine si au originea n Existenta
de Sine a lui Dumnezeu. Dumnezeu este, pe de o parte, Cauza ,existentei tuturor celor ce sunt`, dar
pe de alt parte, Dumnezeu si are Cauza existentei n Sine nsusi. Dumnezeu este supraesenta
tripersonal, este Izvorul atributelor, Care rmne mai presus de atribute. Toate atributele si au
originea n Dumnezeu, ,dar cum sunt ele nsele, cum sunt n obria i n temelia lor, aceasta este
mai presus de toat mintea i cunotinta` - Sf. Dionisie Areopagitul.
II. Obrsia uman si subiectiv a atributelor divine provine din faptul c ele sunt cunoscute
de om potrivit posibilittii umane de ntelegere si simtire a Dumnezeirii. Dumnezeu Se ndreapt
spre om, Se coboar spre noi, si prin energiile Sale intr n comuniune cu cei ce se deschid Lui, cu
credinciosii care se ndreapt spre El.
,Atributele lui Dumnezeu sunt lucrrile lui Dumnezeu, care se manifest n diversitatea
i unitatea lor treimic. n fiecare din aceste lucrri sau energii este, n acelai timp, Dumnezeu
ntreg, lucrtor i mai presus de micare. Atributele lui Dumnezeu sunt cunoscute n manifestarea
lor dinamic spre fpturi i n msura n care ne mprtim de ele. nsuirile lui Dumnezeu aa
cum le cunoatem noi, i dezvolt bogtia n mod treptat, pe msur ce devenim apti s ne
mprtim de ele prin lucrarea harului i osteneala noastr: <<Cci toate cele dumnezeieti i cte
s-au artat nou se cunosc numai prin participarea noastr la ele>>` - Sf. Dionisie Areopagitul.
66
66
Atributele sunt mijlocul prin care Dumnezeul iubirii intr n dialog personal cu omul,
pentru ca acesta s se nalte la viata de comuniune personal cu Dumnezeu n Treime` (Iisus
Hristos Pantocrator D. Popescu, pag. 97-98).
Atributele lui Dumnezeu pot fi cunoscute prin meditatie asupra lucrrii lui Dumnezeu n
creatie, dar mai ales prin trirea, prin experierea vie a acestor lucrri, prin harul dumnezeiesc, n
sufletul omenesc. Ele sunt concluzii asupra lucrrii lui Dumnezeu n lume, dar mai ales descoperirea
nssi a acestor lucrri, adic a energiilor divine n sufletul omenesc (vezi nvttura pr. Stniloae
despre cunoasterea apofatic a lui Dumnezeu n lectia Cunoasterea experimental).
Astfel, teologia ortodox trece de la efectele lucrrilor divine la chiar aceste lucrri ale lui
Dumnezeu; astfel atributele devin ceva viu, trit, simtit, dinamic si concret. Nenumrate sunt
lucrrile lui Dumnezeu care strpung inima omului prin lucrarea harului dumnezeiesc. Sf. Scriptur
ne vorbeste despre cuvntul lui Dumnezeu care ptrunde ca sabia pn la desprtitura dintre suflet si
duh Evrei 4,12; despre Duhul lui Dumnezeu Care Se roag n noi cu suspine negrite Romani
8,26. Unii dintre sfinti experiaz n chip att de obisnuit aceast lucrare tainic a energiilor
dumnezeiesti, adic a harului ndumnezeitor, nct nici nu concep c poate exista un adevrat crestin
care s nu le triasc si s nu le simt Sf. Simeon Noul Teolog.
Atributele lui Dumnezeu nu sunt separate de Fiinta divin, ci sunt una cu Ea, n unitate
desvrsit cu Ea. De aceea, numim pe Dumnezeu nu numai bun, ntelept, iubitor al adevrului, ci
nssi buntatea, ntelepciunea, adevrul, deci nu doar dup efectul lucrrii Sale, ci chiar dup
lucrarea sau energia Sa dumnezeiasc.
Dumnezeu, fiind Binele suprem, El singur are toate atributele bune si niciunul din cele
rele, ns atribuind o numire lui Dumnezeu, trebuie s ne ferim de iluzia c l cunoastem pe
Dumnezeu n Fiinta Sa, care rmne transcendent, total inaccesibil oricrei cunoasteri. Teologia
ortodox afirm c atributele dumnezeiesti exprim n chip analogic (asa cum este ntreaga
cunoastere omeneasc a lui Dumnezeu, adic prin comparatie cu cele existente) si incomplet ceea ce
este Dumnezeu n Sine nsusi, n Fiinta Lui, pentru c aceast cunoastere este formulat dup
efectele energiilor necreate ale lui Dumnezeu sau potrivit experientei directe a acestor energii pe care
o fac cei alesi.
Sf. Ap. Pavel arat c cunoasterea de acum este inferioar celei din viata viitoare I
Corinteni 13,12: ,Cci vedem acum ca prin oglind, n ghicitur, iar atunci fat ctre fat. Acum
cunosc n parte, dar atunci voi cunoate pe deplin precum am fost cunoscut i eu`. Deci chiar pe
treptele nalte ale desvrsirii, cunoasterea lui Dumnezeu de ctre om n aceast viat este
incomplet, inferioar celei din viata viitoare.
Sf. Ioan Damaschin spune: ,Dumnezeiescul este infinit i de nenteles i singurul lucru
pe care putem s-l ntelegem este infinitatea i incomprehensibilitatea Sa. Tot ceea ce spunem
despre Dumnezeu n termeni pozitivi lmurete nu firea Sa, ci ceea ce nconjoar firea Sa`.
Apofatismul este, asa cum am mai spus, specific Rsritului crestin: ,Conceptia ortodox despre
atributele divine se ntemeiaz pe distinctia personal ntre Fiinta i lucrrile lui Dumnezeu, fiindc
lucrrile divine care izvorsc din Fiinta divin au caracter personal i se manifest de la Tatl, ca
Izvor al lor, n Fiul Mijloc al lor, prin Duhul Sfnt, Captul lucrrii treimice n lume` Iisus
Hristos Pantocrator de D. Popescu, pag. 97.
Atributele nu tin de Fiinta lui Dumnezeu, ci sunt manifestrile puterilor lui Dumnezeu
care sunt n jurul Fiintei Sale necreate, ns Dumnezeu rmne apofatic dup Fiinta Lui. Potrivit
planului vesnic al lui Dumnezeu, atributele divine sunt expresia lucrrii Sale fat de lume, pentru ca
El s o conduc prin ele spre ndumnezeirea ei.
Diferit de nvttura ortodox, teologia catolic si-a dezvoltat conceptia ei despre
atributele divine. Diferenta esential dintre cele dou conceptii este c, n timp ce ortodocsii pun
atributele divine n relatie cu lucrrile necreate care vin din Fiinta lui Dumnezeu, si se refer deci la
67
67
ceea ce este n jurul lui Dumnezeu, teologia catolic aseaz atributele divine n relatie direct cu
nssi Fiinta lui Dumnezeu. Deci, Rsritul ortodox vede atributele dincolo de Fiinta lui Dumnezeu
n efectele lucrrilor necreate ale lui Dumnezeu, iar teologia catolic consider c atributele divine
constituie nssi Fiinta lui Dumnezeu.
mpr(irea atributelor divine
O mprtire general recunoscut n teologie a atributelor lui Dumnezeu nu s-a reusit s se
fac din cauza unor conceptii deosebite referitoare la raportul atributelor cu Fiinta divin si la
legtura atributelor ntre ele.
Totusi n teologia ortodox se folosesc mai ales 2 mprtiri:
Prima pleac de la ideea de Dumnezeu ca spirit absolut si infinit, si mparte atributele
divine n: principale spiritualitatea si infinitatea si speciale, care se deduc sau deriv din cele
principale.
Potrivit celei de-a doua mprtiri, pe care o adoptm si noi, atributele divine sunt:
- naturale sau fizice, adic specifice naturii sau firii dumnezeiesti absolute si infinite:
aseitatea, spiritualitatea, atotprezenta, vesnicia, neschimbabilitatea, atotputernicia si unitatea.
- intelectuale, specifice cunoasterii dumnezeiesti: atotstiinta si atotntelepciunea.
- morale, specifice vointei dumnezeiesti: libertatea, sfintenia, buntatea, iubirea, dreptatea,
veracitatea, fidelitatea.
Rezumat
Atunci cnd a binevoit Dumnezeu s activeze unele din energiile Sale necreate (ce existau din
vesnicie ca potente mpreun cu Fiinta divin) ca: mila, buntatea, atotputernicia, ntelepciunea,
Dumnezeu a adus la existent universul: spiritual si material. Am nvtat c lumea a fost creat prin
energiile divine prin Logosul divin conform Sf. Scripturi care strbat permanent ca niste raze
luminoase, n numr infinit, ntregul univers si lumineaz ca un soare duhovnicesc ntreaga creatie.
Privind cu ochii mintii luminati de credint aceste roade ale activittii lui Dumnezeu n lume,
omul poate cunoaste unele nsusiri sau atribute ale lui Dumnezeu Romani 1,20. Dar Revelatia
natural este completat de Revelatia supranatural. Astfel conform Revelatiei supranaturale,
atributele divine sunt nsusiri reale ale Fiintei divine, pe care Dumnezeu si le manifest n activitatea
Sa extern, adic n creatie, provident, mntuire, judecat.
Originea atributelor lui Dumnezeu este divin si uman, obiectiv si real, dar si subiectiv.
Atributele divine si au originea n energiile divine, adic sunt efectele lucrrilor lui
Dumnezeu n lume. Ele au caracter obiectiv si real pentru c sunt nsusiri reale ale lui Dumnezeu,
care exist n mod obiectiv (independent de vointa sau constiinta omului) si ne arat lucrarea
concret a lui Dumnezeu n creatie. Energiile divine, stim c exist independent de existenta sau
neexistenta lumii create.
Prin obrsia uman si subiectiv a atributelor divine ntelegem c acestea sunt cunoscute de
noi n msura n care ne mprtsim de ele. Omul nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu mai mult dect
i permite puterea sa de ntelegere si de percepere a divinittii. Atributele lui Dumnezeu nu sunt
mrginite, spunem c Dumnezeu este infinit de bun, milostiv, drept, dar mintea noastr mrginit nu
poate niciodat ntelege, cuprinde nemrginitul. De aceea, atributele lui Dumnezeu asa cum sunt
cunoscute de om, au origine uman si subiectiv, pentru c nu pot fi niciodat ntelese de noi asa
cum sunt ele n realitate adic absolute, nemrginite, ci ne sunt cunoscute numai potrivit puterii
noastre de ntelegere si de experiere, de trie si de percepere a lor.
Dup Sfntul Grigorie Palama: ,Harul este unul din numrul infinit de raze sau energii
care izvorsc venic din Dumnezeu i care, ca fiint sau esent, nu se deosebete ntru nimic de
68
68
toate celelalte energii, ci numai ca lucrare, ntruct se refer n special la lucrarea mntuirii
oamenilor adus de Dumnezeu lumii prin Iisus Hristos.`
Atributele naturale
Sunt cele pe care le formulm privind natura nconjurtoare, deci pe temeiul Revelatiei
naturale si apoi pe al celei supranaturale. Acestea se refer la Dumnezeu n raport cu spatiul, cu
timpul si cu fortele cosmice, si anume n contrast cu ele. Cci Dumnezeu este absolut, nedependent
de ceva. n lumea creat domneste legea cauzalittii, Dumnezeu ns nu este cauzat de nimeni si de
nimic, deci I se atribuie aseitatea. n lume predomin materia, Dumnezeu ns este Duh absolut, deci
I se atribuie spiritualitatea. n lume totul este mrginit si relativ Dumnezeu este nemrginit si
absolut. Privitor la spatiu, Dumnezeu este aspatial si supraspatial, deci este atotprezent. Privitor la
timp, Dumnezeu este atemporal si supratemporal, deci are vesnicia. Privitor la putere, Dumnezeu
este atotputernic. n lume totul este trector, numai Dumnezeu rmne n vesnicie acelasi, deci are
neschimbabilitate.
1. Aseitatea sau existenta de Sine (lat. a se = de la sine; ens a se = existent de la
sine). Prin aceasta se afirm c Dumnezeu exist de la Sine si prin Sine si c nu are o cauz afar de
Sine, El nsusi fiind propria Sa cauz. Dumnezeu este Fiint absolut perfect. El este plintatea si
perfectiunea vietii si a existentei. El conditioneaz existenta tuturor celor vzute si nevzute, avnd
totul n Sine dimpreun cu principiul propriei Sale Fiinte fr nceput si fr sfrsit: Exod 3,14-15:
,Eu sunt Cel ce sunt... Cel ce este (Iahve) o c Acesta este numele Meu pe veci`; Apocalips
1,8: ,Eu sunt Alfa i Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era i Cel ce vine,
Atottiitorul`; Apocalips 22,13: ,Eu sunt Alfa i Omega, Cel dinti i Cel de pe urm, nceputul i
sfritul`; Romani 11,35-36: lui Dumnezeu ,cine mai nainte I-a dat ceva?... Pentru c de la El i
prin El i ntru El sunt toate`.
Sf. Grigorie de Nazianz: ,Dumnezeu era i va fi de-a pururi sau, mai curnd, este de-a
pururi... cci cuprinznd totul n Sine, El are Fiinta, Fiinta fr nceput i fr sfrit, ca un ocean
infinit i fr hotar`.
Sf. Clement Alexandrinul: ,Numele <<Cel ce este>> arat c ntr-adevr El singur
exist, c El a fost totdeauna, c este i va fi`.
Sf. Ioan Damaschin: ,Dintre toate numele care I se dau lui Dumnezeu, cel mai
corespunztor pare s fie <<Cel ce este>>, pentru c el cuprinde ntreaga existent, ca o mare
nemrginit, nesfrit`.
2. Spiritualitatea lui Dumnezeu este nsusirea Lui de a fi duh, spirit, deci nematerial, simplu,
nevzut, perfect, rational, liber, n analogie cu sufletul omenesc, depsindu-i si negndu-i toate
mrginirile acestuia. Este atributul cel mai usor de stabilit pentru c spiritul este obiectul credintei
religioase (adevrul despre spiritualitatea lui Dumnezeu st la temelia nvtturii de credint si
moral
12
), dar poate cel mai greu de trit, de experimentat. Sf. Scriptur ne spune: ,Duh este
Dumnezeu i cel ce se nchin Lui, se cade s I se nchine n duh i adevr` Ioan 4,24 si ,Duh
este Domnul, i acolo unde este Duhul Domnului este libertatea` II Corinteni 3,17.
S nu vedem pe Dumnezeu, nefiind mrginit de materie, neperceput de simturi, si totusi
s-L simtim mai aproape de noi dect oricine pe lume. S fim nconjurati numai de materie si totusi
12
n legtur cu spiritualitatea lui Dumnezeu se afirm c este atributul cel mai usor de stabilit pentru c spiritul este
obiectul credintei religioase cci adevrul despre spiritualitatea lui Dumnezeu st la temelia nvtturii de credint si
moral. Dac am nega spiritualitatea lui Dumnezeu, am cdea n materialism, adic am nega chiar existenta Lui,
existenta unui Dumnezeu spiritual. Materialismul este conceptia filozofic potrivit creia materia este factorul prim, iar
constiinta factorul derivat (deci spiritul nu ar exista n sine, ci doar dependent, ar deriva din materie).
69
69
s experimentm clip de clip adevrul c Dumnezeu ,nu este departe de fiecare dintre noi; cci n
El avem viat, n El ne micm i suntem... din neamul Lui suntem i noi` F.A. 17,27-28. S stim
c viata aceasta n trup nu este dect pregtirea celei cu duhul, s mai stim c Duhul absolut umple
cerul si pmntul cu slava Sa, c este vesnic prezent. Aceasta este antinomia conditiei noastre de
oameni pmntesti si ceresti totodat.
3. Atotprezenta sau omniprezenta. Dumnezeu este atotprezent pentru c este Fiint spiritual,
absolut, infinit si necuprins. Dumnezeu este mai presus de spatiu, este supraspatial, dar n acelasi
timp este prezent n tot spatiul, este omniprezent. Dumnezeu este prezent n spatiu cci spatiul si
toate fiintele create si primesc existenta de la El; Dumnezeu nconjoar si cuprinde toate. Dumnezeu
este mai presus de spatiu, fiindc spatiul ar mrgini nemrginirea lui Dumnezeu; spatiul este creat de
Dumnezeu, Care l stpneste si i depseste legile. ,Cerul este scaunul Meu i pmntul aternut
picioarelor Mele. Ce fel de cas mi veti zidi voi i ce loc de odihn pentru Mine? Pe toate acestea
mna Mea le-a fcut i sunt ale Mele, zice Domnul` Isaia 66,1-2 si ,Cerul i cerul cerurilor nu Te
cuprind, Doamne` III Regi 8,27.
Atotprezenta lui Dumnezeu nseamn c El este pretutindeni: ,Unde m voi duce de la
Duhul Tu i de la fata Ta unde voi fugi? De m voi sui la cer, Tu acolo eti; de m voi pogor n
iad, de fat eti. De voi lua aripile mele de dimineat i de m voi aeza la marginile mrii, i acolo
mna Ta m va povtui i m va tine dreapta Ta` Psalmi 138,7-9.
Atotprezenta lui Dumnezeu este real si nu doar prin energii, ca si cum Dumnezeu ar
actiona de la distant, energiile divine nefiind niciodat desprtite de nsusi Dumnezeu. Ea este
neptruns de mintea omeneasc. Dar prezenta lui Dumnezeu este diferit n cer, n lumea spiritual
ngereasc, n alt fel pe pmnt, n oamenii drepti si pctosi, si cu totul altfel n Biseric, n Sf.
Taine si mai ales n Sf. Euharistie. (Hristos este prezent n Sf. Euharistie substantial adic dup
fiint si ipostatic sau personal, totusi noi ne mprtsim cu Hristos, ne unim cu Dumnezeu numai
dup har).
4. Vesnicia sau eternitatea este atributul prin care se afirm independenta absolut a lui
Dumnezeu fat de timp. Dumnezeu nu este supus timpului dup cum nu este supus nici spatiului.
Mai mult: timpul este n dependent de El, fiind creat de Dumnezeu. El creeaz timpul odat cu
universul si l sfrseste potrivit sfatului voii Sale. Dumnezeu este supratemporal. El este vesnic
prezent: ,Venicia lui Dumnezeu este un prezent continuu` spune Fer. Augustin. Dup Sf.
Scriptur: ,Mai nainte de ce s-au fcut muntii i s-au zidit pmntul i lumea, din veac i pn n
veac eti Tu... C o mie de ani naintea ochilor Ti sunt ca ziua de ieri, care a trecut i ca straja
noptii` Psalmi 89,2;4 sau ,O singur zi naintea Domnului este ca o mie de ani i o mie de ani ca
o singur zi` II Petru 3,8; Dumnezeu este ,Cel ce este, Cel ce era i Cel ce va s vin`
Apocalips 1,4.
5. Neschimbabilitatea sau imutabilitatea lui Dumnezeu este n strns legtur cu vesnicia
Lui
13
. Aceast nsusire exprim permanenta nentrerupt, neschimbabil si vesnic a Fiintei si a
hotrrilor lui Dumnezeu. La Dumnezeu ,nu este schimbare, nici umbr de mutare` Iacov 1,17
sau ,Dintru nceput Tu, Doamne, pmntul l-ai ntemeiat i lucrul minilor Tale sunt cerurile.
Acelea vor pieri, iar Tu vei rmne i toti ca o hain se vor nvechi i ca un vemnt i vei schimba
i se vor schimba. Dar Tu acelai eti i anii Ti nu se vor mputina` Psalmi 101,26-28.
Aceeasi idee de existent absolut neschimbabil o exprim si numele divin Iahve, adic
Cel ce este Exod 3,14. Pronuntarea numelui Iahve era interzis la evrei, n locul lui era folosit
numele de Elohim = Domnul Puterilor.
13
Neschimbabilitatea lui Dumnezeu este n legtur cu vesnicia Sa pentru c atributele naturale ale lui Dumnezeu sunt
cunoscute n contrast cu lumea. Iar lumea nu este vesnic, ci trectoare, deci schimbtoare, numai Dumnezeu fiind
vesnic, este si neschimbtor.
70
70
La Dumnezeu nu se poate vorbi despre vreo schimbare, dezvoltare sau progres n fiint
sau hotrri. Dumnezeu rmne ntotdeauna acelasi. Dac apar schimbri n actiunile dumnezeiesti
n lume, deci n cele exterioare, cum sunt cele din iconomia mntuirii, ele nu se refer la Fiinta lui
Dumnezeu, ci la creaturi. Dumnezeu nu Se schimb n strfundurile Fiintei Sale; nu Se schimb n
liniile mari ale planului Su fat de omenire fiindc ele rmn n veci aceleasi, dar apar schimbri n
actiunile dumnezeiesti n lume, dup ce omul nsusi s-a schimbat dup cderea n pcat (ceea ce a
determinat ntruparea si Jertfa Fiului), pentru c alta este atitudinea lui Dumnezeu fat de un pctos
si alta fat de un drept sau fat de un pctos pocit. Evlavia crestin nu a vzut niciodat n
Dumnezeu o fiint indiferent la cderile si ridicrile propriului copil, cci altul este duhul
Evangheliei. Un Dumnezeu imobil este un concept de Dumnezeu, iar nu un Dumnezeu viu.
Dumnezeul Bibliei este plin de viat luntric si dramatic. Exist miscare n El. Un Dumnezeu Care
sufer pedeapsa Crucii, oferind jertfa iubirii, este un Dumnezeu mobil si nu imobil.
Astfel, dac Dumnezeu Se arat bun si rspltitor fat de cei buni si aspru fat de cei ri,
aceasta arat numai dreptatea dumnezeiasc, n fata creia cei buni sunt vrednici de cinstire, iar cei
ri de pedeaps, fr s fie vorba de vreo schimbare n Fiinta lui Dumnezeu.
Dup cum atunci cnd I se atribuie lui Dumnezeu ochi, mini, picioare n Sf. Scriptur,
nu nseamn c El ar avea trup material, acestea fiind doar analogii cu persoana uman, tot astfel
trebuie ntelese si acele texte din Sf. Scriptur n care se vorbeste despre cinta sau prerea de ru a
lui Dumnezeu. De exemplu: ,Cuvntul ctre Samuel: mi pare ru c am pus pe Saul rege, cci el
s-a abtut de la Mine i cuvntul Meu nu l-a plinit` I Regi 15,10. Aceste cuvinte nu se refer la
cint din partea lui Dumnezeu, ci la nevoia de cint a celui ce a gresit, ,cci El nu este om ca s
Se ciasc` I Regi 15,29. Celui ce se cieste i pare de fapt ru de ce a fcut, adic regret ce a
Icut, considernd c a gresit, ori Dumnezeu nu poate gresi niciodat. Ceea ce spune Dumnezeu este
si rmne adevrat ,cci nu poate s Se tgduiasc pe Sine nsui` II Timotei 2,13, iar n alt loc:
,Dumnezeu nu-i ca omul, ca tu s-L minti, nici ca fiul omului, ca Lui s-i par ru. Au zice-va El i
nu va face ?` Numeri 23,19. Tot astfel trebuie nteleas si profetia despre distrugerea cettii
Ninive la Iona 3,4;10, n sensul c prin pocinta lor, ninivitenii au atras asupra lor mila lui
Dumnezeu si au schimbat hotrrea Lui de a-i pierde.
6. Atotputernicia lui Dumnezeu arat c puterea lui Dumnezeu nu este mrginit de nimic:
,La Dumnezeu nimic nu este cu neputint` Luca 1,37 sau ,La Dumnezeu toate sunt cu putint`
Matei 19,26 si ,Eu sunt Dumnezeu Cel Atotputernic` Facere 17,1.
Raportul dintre voint si putere la Dumnezeu este altul dect la om. La om, vointa este
mai mare dect puterea; la Dumnezeu, puterea este n perfect armonie cu vointa, puterea lui
Dumnezeu actioneaz conform vointei Sale. Dar Dumnezeu nu actioneaz n mod arbitrar, ci
lucreaz numai n directia binelui, fiindc binele coincide cu Fiinta Sa. Sf. Ioan Damaschin spune:
,Dumnezeu poate cte vrea, dar nu vrea cte poate; cci poate pierde lumea, dar nu vrea`.
Dumnezeu nu face nimic ru, nu pentru c nu poate, ci pentru c nu voieste rul. Este o impietate
numai gndul c ar putea face ceva ru. Dumnezeu nu poate svrsi ceva ru fiindc ar nsemna s
lucreze mpotriva propriei Sale Fiinte. El actioneaz permanent numai n directia binelui fiind El
nsusi Binele suprem.
Capodopera atotputerniciei dumnezeiesti este creatia: ,El a zis i s-a fcut, El a poruncit
i s-a zidit` Psalmi 32,9.
7. Unitatea este atributul care arat existenta unic a Fiintei divine, mai bine zis unicitatea Ei.
Logic vorbind, n raport cu atributul infinittii, existenta a 2 fiinte divine este de neconceput, pentru
c o fiint divin ar mrgini-o pe cealalt. La fel, unicitatea mai este legat si de alte atribute ale lui
Dumnezeu: atotputernicia, neschimbabilitatea, atotprezenta.
Dogma despre unitatea sau unicitatea Fiintei divine este specific religiei mozaice si celei
crestine, de la care au mprumutat-o si mahomedanii, acestea fiind singurele religii monoteiste.
71
71
n Sf. Scriptur gsim despre acest atribut al lui Dumnezeu: ,Eu sunt Domnul Dumnezeul
tu... S nu ai alti dumnezei afar de Mine` Exod 20,2-3 sau ,Vedeti, vedeti, dar, c Eu sunt i nu
este alt Dumnezeu afar de Mine: Eu omor i nviez, Eu rnesc i tmduiesc i nimeni nu poate
scpa din mna Mea!` Deuteronom 32,39, iar Moise zice poporului: ,Ascult, Israele, Domnul
Dumnezeul nostru este singurul Domn` Deuteronom 6,4, iar prin profetul Isaia, Domnul zice:
,Eu sunt cel dinti i Cel de pe urm i nu este alt Dumnezeu afar de Mine!` Isaia 44,6, iar n
Evanghelia dup Ioan, Mntuitorul spune: ,Si aceasta este viata venic: s Te cunoasc pe Tine,
singurul Dumnezeu adevrat...` Ioan 17,3.
De asemenea, Sf. Printi au exprimat des acest adevr, si anume c Dumnezeu nu poate fi
dect unul singur. Tertulian scrie: ,Dac este Dumnezeu, este necesar s fie unic... Dac nu este
unic, nu este`. Iar Sf. Atanasie cel Mare: ,Iari ordinea din lume i armonia prtilor ei arat
lmurit c un singur guvernator i ornduitor este n lume, iar nu mai multi; pentru c dac ar fi
mai multi, nu s-ar putea pstra aceast ordine, ci totul s-ar tulbura i nimici cci fiecare ar rndui
dup bunul su plac i ar lupta mpotriva celuilalt`. (Sf. Treime este un Dumnezeu n 3 Persoane,
ntre Care nu exist deosebiri, Ele avnd aceeasi Fiint, deci aceleasi atribute, aceleasi lucrri,
aceeasi voint etc.).
Atributele intelectuale si morale sunt strns legate de nsusirea de a fi personal a lui
Dumnezeu. nvttura crestin postuleaz cu putere caracterul personal al lui Dumnezeu. Nu putem
avea legturi sufletesti, nu putem avea o comuniune sufleteasc dect cu o persoan. Dac
Dumnezeu nu ar fi persoan, ar fi lipsit de tot ce l face accesibil, apropiat evlaviei crestine. Persoana
este un subiect care are constiint de sine, cugetare si libertate de hotrre, deosebindu-se de alte
persoane asemenea si avnd deschidere ctre comuniune. nsusirile specifice persoanei nu exclud
celelalte atribute expuse pn acum si nici pe cele din continuare.
Atributele intelectuale scot n evident ntelepciunea lui Dumnezeu, iar cele morale arat
desvrsirea dumnezeiasc.
Atributele intelectuale
1. Atotstiinta este cunoasterea total si desvrsit a lui Dumnezeu. Total pentru c
cunoaste tot din trecut, din prezent si din viitor, tot ceea ce exist sau ar putea s existe, neputndu-
se cugeta nimic care ar putea depsi sfera cunoasterii dumnezeiesti. Altfel spus, Dumnezeu Se
cunoaste pe Sine desvrsit si toate cele din lume. Dumnezeu ,tie toate` I Ioan3,20 sau ,El vede
pn la marginile pmntului i mbrtieaz cu ochii tot ce se afl sub ceruri` Iov 28,24, pentru
c ,Cel ce a sdit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare nu privete?` Psalmi 93,9;
iar despre cunoasterea de Sine a lui Dumnezeu, Ap. Pavel scrie: ,Duhul toate le cerceteaz, chiar i
adncurile lui Dumnezeu... Aa i cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut dect Duhul lui
Dumnezeu` I Corinteni 2,10-11.
Dumnezeu este atotstiutor ,cci mintea dumnezeiasc tie despre existente nu aflnd de
la existente, ci ea are mai nainte, din Sine i n Sine, n calitate de Cauz, tiinta i cunotinta
tuturor n esenta lor fiindc a conceput-o pe aceasta de mai nainte` Pr. D. Stniloae.
Dar dac Dumnezeu le cunoaste pe toate, nu nseamn c predetermin fpturile s
lucreze mpotriva vointei lor. Nentelegerea atotstiintei divine a dat nastere la teorii gresite, cum este
cea a predestinatiei n Biserica protestant. Se stie c dup nvttura ortodox toti oamenii sunt
chemati la mntuire. Dar faptul c numai unii sunt alesi si c Dumnezeu i cunoaste mai dinainte
Romani 8,29 nu constituie oare o predestinatie special a acestora? Aceasta au afirmat protestantii
calvinisti ndeosebi. Se vede ns usor c se confund 2 lucruri deosebite: prestiinta lui Dumnezeu cu
predestinatia si se nimiceste astfel libertatea omului si l face pe Dumnezeu autor al rului, ceea ce
72
72
este o impietate. mpotriva acestei teorii Sf. Ioan Damaschin afirm c ,Dumnezeu le pretie pe
toate, dar nu le predetermin pe toate` si potrivit Sf. Scripturi ,Dumnezeu vrea ca toti oamenii s
se mntuiasc...` I Timotei 2,4. De aceea Sf. Ioan Gur de Aur spune: ,Dac ar fi depins numai
de Dumnezeu, toti oamenii s-ar fi mntuit i ar fi venit la cunotinta adevrului`.
2. Atotntelepciunea lui Dumnezeu se arat prin cunoasterea celor mai potrivite mijloace
pentru atingerea celor mai bune scopuri. ntelepciunea este un atribut de cunoastere, nu si de
nfptuire, dar cunoasterea divin este nedesprtit de transpunerea ei n fapt. Realizarea celor
cugetate si hotrte de ntelepciune se face prin lucrarea vointei si puterii dumnezeiesti.
Atotntelepciunea apare ca premis logic a atotputerniciei, iar atotputernicia ca factor realizator al
planului ntelepciunii.
Sf. Scriptur insist asupra rolului ntelepciunii n toate lucrrile lui Dumnezeu: creatie,
provident, mntuire etc.: ,Ct s-au mrit lucrurile Tale, Doamne, toate cu ntelepciune le-ai fcut!
Umplutu-s-a pmntul de zidirea Ta... Toate ctre Tine ateapt ca s le dai lor hran la bun
vreme. Dndu-le Tu lor, vor aduna, deschiznd Tu mna Ta, toate se vor umple de buntti. Dar
ntorcndu-ti Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor i se vor sfri i n trn se vor
ntoarce. Trimite-vei Duhul Tu i se vor zidi i vei nnoi fata pmntului` Psalmi 103,25; 28-31.
Iar n alt loc: ,Dumnezeu a fcut cerurile cu ntelepciune` Psalmi 135,5 sau: ,Iar Domnul a fcut
cerul cu puterea Sa, a ntrit lumea cu ntelepciunea Sa i cu priceperea Sa a ntins cerurile`
Ieremia 10,12. Iar Ap. Pavel scrie: ,O, adncul bogtiei i al ntelepciunii i al tiintei lui
Dumnezeu! Ct sunt de necercetate judectile Lui i ct de neptrunse cile Lui!... Pentru c de la
El i prin El i ntru El sunt toate` Romani 11,33; 36.
Atributele morale
1. Libertatea absolut este subnteleas n aseitatea lui Dumnezeu, ca o form a
independentei absolute dumnezeiesti. Libertatea lui Dumnezeu este nsusirea prin care se afirm
absoluta neatrnare a lui Dumnezeu fat de orice cauz exterioar Lui, n tot ce cuget, voieste sau
lucreaz, Dumnezeu determinndu-Se exclusiv de la Sine si prin Sine n toate lucrrile Sale.
Dumnezeu ,toate le lucreaz potrivit sfatului voii Sale` Efeseni 1,11 si ,Dumnezeul nostru n cer
i pe pmnt, toate cte a voit a fcut` Psalmi 113,11.
2. Sfintenia este acordul desvrsit al vointei lui Dumnezeu cu Fiinta Lui care este Binele
suprem. Armonia aceasta deplin ntre bine si voia dumnezeiasc nu trebuie nteleas ca ceva extern
n raport cu Fiinta lui Dumnezeu, ca si cum s-ar acomoda doar una alteia, binele considerndu-se ca
extern fat de Dumnezeu. Sensul adevrat al sfinteniei lui Dumnezeu este acela de acord care
exprim identificarea intern desvrsit a voii lui Dumnezeu cu binele, cu El nsusi. Se afirm de
ctre unii c sfintenia lui Dumnezeu este suma tuturor nsusirilor divine.
Sfintenia lui Dumnezeu este fiintial, a creaturilor, deci si a omului, prin participare (prin
mprtsire) la sfintenia lui Dumnezeu. Sfintenia dumnezeiasc este originea (izvorul) si tinta
suprem a legii morale. Cci legea moral este dat oamenilor de Dumnezeu; ea trebuie urmat cu
voint hotrt si fr abateri, ceea ce nseamn nentrerupt acord ntre voint si bine, mplinirea ei
cu statornicie conducndu-ne la desvrsire, la sfintenie, adic, de fapt, la starea de participare la
sfintenia lui Dumnezeu.
Iar a urma calea sfinteniei nseamn a fi ,urmtori lui Dumnezeu ca nite fii iubiti`
Efeseni 5,1. La aceasta ne ndeamn mereu cuvntul dumnezeiesc: ,Sfintiti-v i veti fi sfinti, c Eu,
Domnul Dumnezeul vostru, sfnt sunt` Levitic 11,44, iar n Noul Testament: ,C scris este:
<<Fiti sfinti pentru c Eu sunt sfnt>>` I Petru 1,16 si n alt loc: ,Fiti desvriti, precum Tatl
vostru cel ceresc desvrit este` Matei 5,48.
73
73
Dup cdere, toate cele vzute mpreun cu omul au fost supuse stricciunii, au fost
golite de sfintenie, iar acum ntreaga creatie vzut asteapt o restaurare care trebuie s nceap cu
omul, prin care a venit si cderea Romani 8,19-21; omul este preotul creatiei care trebuie s o
nchine lui Dumnezeu. Sfintenia trebuie s ptrund toate manifestrile vietii omenesti, toate
lucrurile, tot pmntul. Sfintenia trebuie s domneasc din nou pe pmntul purificat, care trebuie s
devin ,cer nou i pmnt nou, n care locuiete dreptatea` II Petru 3,13.
(Lectur Iisus Hristos Pantocrator D. Popescu, pag. 120-122 si pag. 107 fragment).
3. Iubirea dumnezeiasc I Ioan 4,8; 16: ,Dumnezeu este iubire`. El este nti iubire
intratrinitar, deci ntre 3 Persoane divine. Iubirea nu se poate manifesta dect ntr-o comuniune de
persoane. De aceea, numai Dumnezeul nostru se poate numi iubire, pentru c numai El este
comuniune intratrinitar. Apoi, iubirea dumnezeiasc este revrsarea bunttii dumnezeiesti asupra
creaturilor, mprtsindu-le, adic, din bunurile Sale cele mai pretioase.
Ca notiune, iubirea nseamn druire, buntate, mil, iar nu rsplat, revrsate asupra
altuia. Acesta este ntelesul mult repetatei rugciuni: Doamne, miluieste! Iubirea dumnezeiasc
nseamn mprtsirea propriei fericiri intratrinitare. Ea se face prin deschiderea lui Dumnezeu spre
lume, prin druire total a lui Dumnezeu ctre creaturile Sale dup cuvntul Mntuitorului: ,Si le-
am fcut cunoscut numele Tu i-L voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu s fie n ei i
Eu n ei` Ioan 17,26. Cel dinti bun druit de Dumnezeu oamenilor din iubire a fost existenta lor
prin creatie. Cel mai de pret bun mprtsit de Dumnezeu oamenilor este adevrul mntuitor. Pentru
mprtsirea lui, Dumnezeu nsusi S-a ntrupat dup ce vorbise n multe feluri si de multe ori
omenirii. Iar revelarea adevrului mntuitor (Revelatia supranatural absolut adus de Iisus Hristos)
a coincis cu Descoperirea iubirii nssi n Jertfa de pe Cruce. Atunci au nteles oamenii c
,Dumnezeu este iubire`.
Fat de oameni, iubirea lui Dumnezeu ia diferite forme ca: dar, milostivire, rbdare,
ndurare, blndete etc. Iar n special celor credinciosi, Dumnezeu le mprtseste bunuri spirituale
deosebite, care duc la sfintenie, mntuire si fericire: ,Dac pziti poruncile Mele, veti rmne ntru
iubirea Mea, dup cum i Eu am pzit poruncile Tatlui Meu i rmn ntru iubirea Lui` Ioan
15,10.
n porunca iubirii lui Dumnezeu si a aproapelui se cuprind ,toat legea i proorocii`
Matei 22,37-40. Contrariul iubirii este egoismul. Dumnezeu l-a osndit crend lumea pentru a-i
mprtsi din iubirea proprie; l-a osndit la ntrupare, l-a osndit pe Cruce; l-a osndit la revrsarea
oceanului de haruri la Cincizecime, cnd a fcut pe oameni prtasi propriei vieti dumnezeiesti. l
osndeste clip de clip. Dar egoistul se osndeste singur, izolndu-se de semenii si. Nicio alt
religie nu reveleaz adevrata iubire precum crestinismul si de fapt Ortodoxia. Numai Biserica
Ortodox trieste n comuniunea credintei prin iubire: ,S ne iubim unii pe altii ca ntr-un gnd s
mrturisim: pe Tatl, pe Fiul i pe Sf. Duh...`. Toate poruncile dumnezeiesti se cuprind n iubirea de
Dumnezeu si de semeni. (Lectur Iisus Hristos Pantocrator D. Popescu, pag. 122-123).
4. Dreptatea lui Dumnezeu are 2 aspecte deosebite: unul de sfintenie, o stare conform cu
voia Lui sfnt, si altul juridic, adic vointa permanent a lui Dumnezeu de a da fiecruia ceea ce i
se cuvine. Dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu stau n strns legtur.
Dumnezeu, n calitate de Creator al ordinii morale si al legilor ei, si manifest mai ales
sfintenia (fiind izvorul sfinteniei si al ntregii ordini morale), iar ca pzitor si ndrumtor al acestei
ordini, veghind ca ea s fie respectat, si arat n special dreptatea, nsusirea de judector cu
desvrsit neprtinire.
Din punct de vedere crestin, iubirea cere dreptate. Dreptatea dumnezeiasc are 2 aspecte:
de rspltire si de pedeaps: ,Dumnezeu este judector drept, tare i ndelung rbdtor` Psalmi
7,11; El este neprtinitor: ,Cci nu este prtinire la Dumnezeu!` Romani 2,11 si ,Cu adevrat...
74
74
Dumnezeu nu este prtinitor` F.A. 10,34 si ,Stim c judecata lui Dumnezeu este dup adevr`
Romani 2,2.
5. Veracitatea (veridicitatea) este atributul prin care Dumnezeu Se arat ca descoperitor si
mprtsitor al adevrurilor ctre creaturile Sale, neputnd exista nimic care s-L abat de la adevr,
El fiind nsusi Adevrul absolut. Ca temei direct al veracittii sunt atotstiinta si sfintenia absolut
dumnezeiasc.
6. Fidelitatea sau credinciosia exprim statornicia sau consecventa nezdruncinabil a
vointei dumnezeiesti de a-si ndeplini nestrmutat hotrrile si fgduintele, la baza acestui atribut
stnd tot sfintenia si atotstiinta divin.
Pentru veracitatea si fidelitatea lui Dumnezeu avem temeiuri n Revelatia supranatural,
n textele unde Dumnezeu este numit: adevrat, nemincinos, credincios, neschimbat n hotrri etc.:
,Dumnezeu nu este ca omul, ca s-L minti, nici ca fiul omului ca s-I par ru. Au zice-va El i nu
va face? Sau va gri i nu va mplini?` Numeri 23,19 sau ,Cerul i pmntul vor trece, dar
cuvintele Mele nu vor trece` Marcu 13,31.
DOGMA SFINTEI TREIMI
Descoperirea Sf. Treimi n Sf. Scriptur
1) Dogma Sfintei Treimi adevr de temelie al religiei crestine o primim prin credint pe temeiul
Revelatiei supranaturale
2) Dogma Sfintei Treimi e cuprins n afirmatia Sf. Scripturi: Dumnezeu este iubire
3) Astfel, dogma Sf. Treimi este principiul si idealul suprem al moralei crestine
4) Dogma Sf. Treimi este prefigurat si n religiile pgne, posibil ca o reminiscent a Revelatiei
primordiale
5) Descoperirea dogmei Sf. Treimi n Vechiul Testament:
A. Texte din Vechiul Testament n care se face aluzie la pluralitatea Persoanelor divine n unica
Fiint divin
B. Teofanii n care Dumnezeu Se arat n 3 Persoane
C. Texte din Vechiul Testament n care sunt amintite numiri ale Persoanelor divine
6) Descoperirea dogmei Sf. Treimi n Noul Testament:
A. Trinitatea Persoanelor dumnezeiesti si unitatea Fiintei Lor
B. Existenta a 3 Persoane dumnezeiesti reale si distincte
C. Unitatea de Fiint a celor 3 Persoane dumnezeiesti.
1) Dogma Sf. Treimi este adevrul de temelie al religiei crestine, fiind proprie,
caracteristic religiei noastre. Dogma Sf. Treimi se enunt pe scurt astfel: Dumnezeu este Unul n
Fiint si ntreit n Persoane: Tatl, Fiul si Duhul Sfnt. Fiecare dintre cele 3 Persoane sau ipostase ale
Sf. Treimi este Dumnezeu adevrat: Dumnezeu Tatl, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfnt.
Fiinta divin apartine ntreag fiecrei Persoane divine fr ns a se multiplica. Una si aceeasi Fiint
divin este posedat de cele 3 Persoane n trei moduri diferite. Avnd aceeasi Fiint divin,
Persoanele Sf. Treimi, desi sunt distincte (deosebite) Una de Alta, Ele au aceleasi nsusiri, avnd
aceeasi voint, aceeasi lucrare, putere si slav. Persoanele Sf. Treimi Se deosebesc ntre Ele numai
prin propriettile sau nsusirile interne, adic prin modul de a poseda Fiinta divin. Astfel Tatl este
nenscut, Fiul este nscut din veci din Tatl, iar Duhul Sfnt purcede din veci din Tatl.
Dogma Sf. Treimi este o tain mai presus de ntelegerea omeneasc. Noi o primim, ca si
pe celelalte dogme, prin credint, pe baza mrturiilor Revelatiei divine supranaturale. O acceptm
deci, pentru c acest adevr ne-a fost mprtsit de Domnul Iisus Hristos spre mntuirea noastr si,
75
75
ntruct, Sf. Biseric l propovduieste nentrerupt de cnd a fost ntemeiat (la Pogorrea Sfntului
Duh) si pn azi. De asemenea, dogma Sf. Treimi este mrturisit si de Revelatia divin a Vechiului
Testament.
2) Pe de alt parte, teologia trinitar sustine c existenta Persoanelor treimice n
Dumnezeu si comuniunea intratreimic sunt cu putint, fiind cuprinse n afirmatia scripturistic c
,Dumnezeu este iubire` I Ioan 4,8; 16. Pentru c stim c iubirea este comunitar; ea nu poate
exista acolo unde este o singur persoan (cci dac s-ar rsfrnge asupra propriei persoane, acest
sentiment ar fi egoism, opusul iubirii). De aceea, afirmnd c Dumnezeu este iubire, ntelegem prin
aceasta c n El exist mai multe Persoane ntre care exist o vesnic miscare de iubire de la Una la
Alta. Dac iubirea ntr-o singur persoan este egoism, iubirea ntre 2 persoane nu este egoist, dar
este nc nchis si subiectiv. Numai prin a 3-a persoan, iubirea celor dou se deschide si se
obiectiveaz, este desvrsit.
3) Iar dac Dumnezeul credintei noastre este Dumnezeu iubire intratrinitar, si noi,
oamenii, suntem ndemnati s trim n iubire, n armonie unii cu altii, dup modelul Persoanelor
treimice, Dumnezeul nostru fiind Dumnezeul pcii si al buneivoiri ntre oameni. Iat deci cum
dogma Sf. Tremi conditioneaz ntreaga ordine moral crestin, iubirea intratrinitar divin fiind
principiul si idealul ei suprem. ntreaga lege moral crestin este cuprins n aceast regul de aur a
moralei crestine iubirea de Dumnezeu si de aproapele. n ea se cuprind ,toat legea i proorocii`
Matei 22,36-40.
4) nvttura despre Dumnezeu Unul n Fiint si ntreit n Persoane o aflm numai n
crestinism. Dogma Sf. Treimi este ns prefigurat sau prenchipuit si n religiile pgne. Dar ntre
credinta lor si credinta crestin este o mare deosebire. Cci n timp ce noi credem ntr-un singur
Dumnezeu ntreit n Persoane sau ipostasuri, n alte religii este vorba fie de un singur dumnezeu, fie
de trei dumnezei avndu-si fiecare fiinta aparte ori care apar doar ca trei manifestri ale aceleiasi
puteri divine. Credinta ntr-un singur Dumnezeu o avem astfel si n mahomedanism, (dar nu n Sf.
Treime) care este singura religie monoteist alturi de crestinism si mozaism. De fapt, credinta ntr-
un singur Dumnezeu, mahomedanii au mprumutat-o de la crestini, mahomedanismul a aprut pe la
anul 600 d.Hr.
Apoi credinta n trei zeitti o gsim n hinduism. Ei au credinta n Trimurti, avnd zeii:
Brahma, Visnu si Siva, care sunt trei manifestri ale zeului central Trimurti; n China, credinta n
zeitatea Tao, productoare de dualitate si trinitate; n Egipt, credinta n zeii Osiris, Isis si Horus; n
parsism, credinta n treimea compus din Acarana Timpul nefcut, Ormuzd zeul binelui si
Ahriman, zeul rului.
Toate aceste credinte pgne nu au nimic comun cu credinta crestin n afar de numrul
trei. Ele sunt simple prenchipuiri, prefigurri ale dogmei Sf. Treimi din crestinism. Totusi nu este
exclus posibilitatea ca aceste prenchipuiri trinitare s fie reminiscente ale Revelatiei primordiale
descoperit de Dumnezeu primilor oameni n rai. Dup cderea n pcatul strmosesc, aceast
Revelatie primordial se presupune c s-ar fi pstrat n aceste forme alterate, ntunecate n religiile
pgne, iar ntr-o form nealterat n Revelatia supranatural descoperit de Dumnezeu poporului
ales, exprimat n Sf. Scriptur a Vechiului Testament.
I. 5) ns, n Vechiul Testament despre Dumnezeu Unul n Fiint, dar ntreit n Persoane
este descoperit n mod nedeplin, n chip umbrit, urmnd ca acest adevr s fie revelat deplin abia n
Noul Testament, prin Revelatia absolut adus de Mntuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu
ntrupat.
Sf. Printi spun c descoperirea acestei taine nu s-a fcut deplin poporului ales n Vechiul
Testament, cci evreii, fiind nconjurati de popoare politeiste, s-ar fi abtut usor de la monoteism si
ar fi czut n politeism, gndind c dac Dumnezeu este ntreit n Persoane, nseamn c sunt trei
dumnezei si nu Unul Singur. Pentru a-i feri deci pe evrei de politeism, taina Sf. Treimi este indicat
76
76
numai n linii mari n Revelatia Vechiului Testament. Astfel, n unele locuri se face aluzie la o
pluralitate n Dumnezeu, n alte locuri, este vorba despre teofanii n care Dumnezeu Se arat n trei
Persoane, iar alteori, Persoanele Sf. Treimi apar distincte Una de Alta, fiind numite cu nume diferite.
A. Existenta mai multor Persoane n Fiinta dumnezeiasc este indicat n urmtoarele
locuri din Vechiul Testament:
1. ,La nceput a fcut Dumnezeu cerul i pmntul` Genez 1,1. Aici ,Dumnezeu` este
tradus din ebraic, limba original a majorittii crtilor Vechiului Testament, unde termenul este
Elohim si desemneaz un subiect la plural, n timp ce verbul ,a fcut` n original apare la singular.
2. ,Si a zis Dumnezeu: S facem om dup chipul i asemnarea Noastr` Genez 1,26. Este
vorba aici de sfatul Persoanelor dumnezeiesti ntre Ele nu cu ngeri pentru c apoi se spune: ,Si a
fcut Dumnezeu pe om dup chipul Su` Genez 1,27.
3. ,Iat, Adam s-a fcut ca unul dintre Noi` Genez 3,22.
4. ,Veniti s Ne pogorm i s amestecm limbile lor` Genez 11,7. De asemenea se refer
la Persoanele dumnezeiesti cci apoi ,i-a mprtiat pe ei Dumnezeu de acolo`, deci cuvintele
,Veniti s amestecm` se refer la Acela Care S-a si pogort si i-a mprstiat, deci numai la
Dumnezeu.
Asadar, n aceste locuri se face aluzie la pluralitatea Persoanelor divine n unica Fiint
dumnezeiasc. Aceste texte nu pot fi explicate n sensul de plural majestatic pentru c Revelatia
supranatural nu prezint nicieri pe Dumnezeu vorbind astfel. Dimpotriv, Dumnezeu Se adreseaz
oamenilor la singular: ,Eu sunt Domnul Dumnezeul tu` Exod 20,2.
B. Teofanii n Vechiul Testament n care Dumnezeu Se arat n 3 Persoane:
1. n vedenia pe care a avut-o profetul Isaia redat la Isaia 6,3, Dumnezeu i Se arat n Sf.
Treime. n viziunea profetului, serafimii stnd n fata lui Dumnezeu strigau: ,Sfnt, sfnt, sfnt este
Domnul Savaot`. n ntreita repetare a cuvntului ,sfnt`, Sf. Printi vd indicat Sf. Treime, iar n
singularul ,Domnul Savaot` nteleg unicitatea Fiintei dumnezeiesti.
2. n teofania de la stejarul Mamvri Genez 18,1-3 Avraam vede 3 brbati, dar li se
adreseaz ca unuia singur: ,Doamne, de am aflat har naintea Ta, nu ocoli pe robul Tu` Genez
18,3. Prin aceasta el mrturiseste un Dumnezeu n 3 Persoane.
C. Vechiul Testament contine unele mrturii n care sunt artate chiar numele
Persoanelor Sf. Tremi:
1. Astfel avem texte n care se vorbeste despre ntelepciunea si Cuvntul lui Dumnezeu ca
despre o Persoan deosebit de Dumnezeu Tatl. Sub aceste numiri Sf. Printi nteleg pe Fiul lui
Dumnezeu. ntelepciunea lui Dumnezeu apare la nceput ca o nsusire, dar apoi, n cartea
ntelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, si a lui Solomon (necanonice), este considerat ca o Persoan.
2. De asemenea, prin Cuvntul lui Dumnezeu Logosul divin este desemnat a 2-a
Persoan a Sf. Treimi Fiul lui Dumnezeu. n Vechiul Testament, apare n psalmi expresia
referitoare la crearea lumii: ,Prin Cuvntul lui Dumnezeu, cerurile s-au ntemeiat i prin Duhul
gurii Lui, toat podoaba lor` Psalmi 32,6.
Observatie: Numele de Cuvnt al lui Dumnezeu dat Fiului lui Dumnezeu este explicat de
Sf. Printi astfel: ,Fiul este numit Logos, nu numai fiindc este nscut fr de patim, ci i pentru
c El rmne legat de Tatl i l reveleaz... Fiul este o mrturisire clar a firii Tatlui, cci orice
fiint nscut este o definitie tcut a celui care l-a nscut. n sfrit, dac prin cuvntul Logos
ntelegem ratiunea fiintial a fiecrui lucru, nu ne vom nela dac vom atribui acest nume Fiului.
Cci nu poate s existe ceva care s nu se sprijine pe Logos` dup Sf. Grigorie de Nazianz.
,Pentru c de la El i prin El i ntru El sunt toate` Romani 11,35-36 si ,Toate prin El s-au fcut
i fr El, nimic nu s-a fcut din ce s-a fcut` Ioan 1,3.
77
77
Cuvntul ,Logos` vine din limba greac, n latin verbum si nseamn cuvnt,
ratiune, verb. Termenul este preluat din filozofia antic greac, dar n teologia crestin are ntelesul
de:
a. ratiunea sau sensul divin care subzist n creaturi ca suport si principiu al existentei lor;
b. Logosul ipostatic sau Cuvntul vietii desemneaz pe Fiul lui Dumnezeu, a 2-a
Persoan a Sf. Treimi. Fiul lui Dumnezeu, prin ntruparea si Jertfa Sa, reorganizeaz lumea ntr-o
nou comuniune personal cu Creatorul, restabilind-o n starea originar de armonie si echilibru.
Prin El au fost create toate cele vzute si cele nevzute la nceputul timpului Ioan 1,3 iar apoi,
prin Jertfa Sa rscumprtoare, a recreat lumea, nviind-o din moartea pcatului si mpcnd-o cu
Dumnezeu.
3. Alte nume ca Mesia, Emanuil Isaia 7,14 se refer tot la Persoana Fiului lui Dumnezeu.
Numele de Mesia apare deseori n Vechiul Testament, n profetiile mesianice, ncepnd cu Genez
3,15 si altele: Isaia 9,5; Psalmi 2,7 etc.
4. Despre Duhul Sfnt, ca Persoan divin, se vorbeste la Genez 1,2: ,Duhul lui Dumnezeu
Se purta deasupra apelor`; la Isaia 11,2: ,Si Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul
ntelepciunii i al ntelegerii...`.
5. La Isaia 61,1: ,Duhul Domnului este peste Mine, c Domnul M-a uns s binevestesc
sracilor, M-a trimis s vindec pe cei cu inima zdrobit, s vestesc celor robiti liberarea i celor n
lanturi, mntuire`. n acest text se vorbeste despre toate cele trei Persoane ale Sf. Treimi.
6. Alt text treimic n Vechiul Testament este considerat si binecuvntarea levitic: ,Domnul
s te binecuvinteze i s te pzeasc; Domnul s lumineze fata Sa peste tine i s te miluiasc;
Domnul s ntoarc fata Sa spre tine i s-ti dea pace` Numeri 6,24-26, asemntoare
binecuvntrii apostolice de la II Corinteni 13,13.
Asa cum am artat la nceput, adevrul despre Sf. Treime este descoperit nedeplin, n
chip umbrit n Vechiul Testament. Pentru a ntelege corect si deplin Revelatia Vechiului Testament,
ceea ce ,Dumnezeu odinioar, n multe rnduri i n multe chipuri, a vorbit printilor notri prin
prooroci` Evrei 1,1, trebuie s privim si s cugetm toate ale Vechiului Testament n lumina
Noului Testament.
II. 6. n Noul Testament, adevrul despre Sf. Treime este descoperit clar si deplin prin
Revelatia absolut adus de Mntuitorul Hristos, acest adevr fiind necesar pentru mntuirea si
desvrsirea crestin.
Textele trinitare ale Noului Testament pot fi mprtite n 3 categorii:
1. Textele n care se exprim trinitatea Persoanelor divine n unitatea Fiintei
2. Existenta a 3 Persoane divine reale si distincte ntre Ele
3. Unitatea Fiintei celor 3 Persoane divine.
1. Trinitatea Persoanelor divine si unitatea Fiintei Lor este artat limpede n cuvintele
prin care Mntuitorul i trimite pe Sf. Apostoli la propovduire: ,Mergnd, nvtati toate neamurile,
botezndu-le n numele Tatlui i al Fiului i al Sf. Duh` Matei 28,19. Acesta este unul din textele
clasice ale doctrinei trinitare. Aici sunt amintite cu numele toate cele 3 Persoane dumnezeiesti.
Mntuitorul le aminteste fr s mai dea vreo explicatie n privinta Lor, ceea ce arat c Sf. Apostoli
erau familiarizati cu nvttura despre Sf. Treime.
Faptul c Tatl, Fiul si Duhul Sfnt sunt Persoane este dovedit aici de expresia ,n
numele` care nu se foloseste pentru lucruri, ci numai pentru persoane. Botezul svrsindu-se n
numele Lor si avnd ca efect iertarea pcatelor si renasterea spiritual, ceea ce st numai n puterea
lui Dumnezeu, nseamn c cele 3 Persoane sunt Dumnezeu, c au natur dumnezeiasc. Fiinta
dumnezeiasc a celor 3 Persoane este una si aceeasi. Ea exist deodat n fiecare Persoan divin.
Aceasta o exprim cuvintele ,n numele` - - urmat de un substantiv genitiv la
78
78
singular. Dac fiecare Persoan si-ar avea fiinta deosebit, atunci ar fi trebuit s se zic
la plural.
2. Existenta a 3 Persoane divine reale si distincte ntre ele rezult din:
- cuvintele ngerului rostite Sfintei Fecioare la Bunavestire: ,Duhul Sfnt Se va pogor peste
tine i puterea Celui Preanalt te va umbri, pentru aceea i Sfntul Care Se va nate din tine, Fiul lui
Dumnezeu Se va chema` Luca 1,35.
- la Botezul Domnului, Se reveleaz lumii Sfnta Treime: ,Iar botezndu-se Iisus, ndat a
ieit din ap i iat cerurile s-au deschis i Duhul lui Dumnezeu S-a vzut pogorndu-Se ca un
porumbel i venind peste El. Si glas din ceruri s-au auzit zicnd: Acesta este Fiul Meu cel iubit ntru
Care am binevoit` Matei 3,16-17.
- nainte de Cina cea de Tain, Mntuitorul le spune Sf. Apostoli: ,Iar cnd va veni
Mngietorul, pe Care Eu l voi trimite vou de la Tatl, Duhul Adevrului, Care de la Tatl
purcede, Acela va mrturisi despre Mine` Ioan 15,26.
- binecuvntarea apostolic ce se pstreaz si n Sf. Liturghie: ,Harul Domnului nostru Iisus
Hristos i dragostea lui Dumnezeu Tatl i mprtirea Sf. Duh s fie cu voi cu toti` II Corinteni
13,13.
3. Unitatea fiintial a celor 3 Persoane divine o arat Mntuitorul: ,Eu i Tatl una
suntem` Ioan 10,30 sau ,Tatl este ntru Mine i Eu ntru El` Ioan 10,38.
- unitatea Fiintei Sf. Duh cu a Tatlui este artat la: I Corinteni 2,10-11: ,fiindc Duhul
toate le cerceteaz, chiar i adncurile lui Dumnezeu... Cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a
cunoscut dect Duhul lui Dumnezeu`.
- unitatea Fiintei divine si deosebirea dintre Persoane n Sf. Treime exist nainte de creatie,
din vesnicie: ,La nceput era Cuvntul, i Cuvntul era la Dumnezeu i Dumnezeu era Cuvntul... Si
Cuvntul trup S-a fcut` Ioan 1,1;14 si I Corinteni 2,10.
Dogma Sf. Treimi este una din marile taine care st la temelia crestinismului neputnd fi
cuprins de mintea omeneasc, ci nsusindu-se prin credint, pe temeiul Revelatiei divine. Datorit
nsemnttii exceptionale a acestei nvtturi pentru religia crestin, s-au fcut ncercri de apropiere
a ntelegerii omenesti de misterul treimic prin analogii sau asemnri din lume:
Astfel, sunt folosite urmtoarele analogii pentru ntelegerea dogmei Sf. Treimi: sufletul
cu cele 3 facultti spirituale; cauza, mijlocul si scopul; iubirea din familie care i cuprinde pe tat,
mam si fiu; crmida compus din pmnt, ap si foc; pomul cu rdcin, trunchi si coroan;
spatiul cu lungimea, ltimea si nltimea; timpul cu trecutul, prezentul si viitorul; soarele cu discul,
razele si cldura sa etc. ns toate aceste analogii evidentiaz mai mult neputinta omeneasc de a
ptrunde taina inefabil a lui Dumnezeu n Sf. Treime.
Formularea dogmei Sf. Treimi n Tradi(ia creytin
1) Adevrul despre Sf. Treime a constituit temelia credintei crestine nc de la nceputul Bisericii
crestine
2) Mrturii din Traditia apostolic despre dogma Sf. Treimi: botezul crestin; mrturisirile
baptismale; doxologia mic; mrturisile martirilor; mrturiile Printilor Apostolici si ale apologetilor
anteriori sinoadelor ecumenice
3) Formularea oficial si definitiv a dogmei Sf. Treimi la sinoadele I si al II-lea ecumenice
4) Contributii remarcabile ale Sf. Printi din perioada sinoadelor ecumenice si dup aceea, la
precizarea dogmei Sf. Treimi.
79
79
1) Dogma Sf. Treimi a fost formulat solemn si definitiv abia la sinoadele I si al II-lea
ecumenice, n 325 si 381, formularea ei fiind prilejuit de nevoia de precizare si ntrire a dreptei
credinte din cauza ereziilor antitrinitare ivite. ns nvttura despre Sf. Treime a constituit nc din
vremea Sf. Apostoli temelia credintei crestine dat fiind descoperirea ei clar n Noul Testament.
Credinta ntr-un singur Dumnezeu ntreit n Persoane a fost mrturisit de Biseric nc de la
nceput, aceast credint fiind permanent vie n traditia apostolic veche si nainte de primele
sinoade ecumenice:
2) a. Astfel, Botezul crestin svrsit n numele Sf. Treimi prin formula sa si ntreita
cufundare n ap a fost totdeauna o mrturisire a credintei trinitare.
b. Biserica a alctuit de la nceput scurte mrturisiri de credint pe care le rosteau cei ce
se botezau mrturisirile baptismale care cuprindeau adevrul despre Sf. Treime. Mai trziu,
acestor mrturisiri baptismale li s-a adugat, pe scurt, nvttura esential crestin despre mntuirea
n Iisus Hristos si au devenit astfel primele simboale de credint n Biserica primar. Acestea au fost:
simbolul apostolic, ierusalimitean, alexandrin si atanasian.
c. Sf. Treime a fost mrturisit si n cultul Bisericii prin doxologia mic ,Slav...` si
cntarea vecerniei ,Lumin lin`.
d. De asemenea, n mrturisirile martirilor dinaintea mortii este adeverit credinta n Sf.
Treime.
e. Apoi Printii Apostolici, Apologetii si Sf. Printi anteriori sinoadelor I si al II-lea
ecumenice apr nvttura despre Sf. Treime mpotriva ereziilor sabelian si subordinatianist,
ncercnd s lmureasc misterul Sf. Treimi.
Apologetii crestini din primele veacuri, prelund din filozofia greac ideea de Logos, o
prelucreaz n spirit crestin. ns, n teoria lor despre Logosul divin ei au fcut unele greseli,
afirmnd c desi Logosul divin exist din veci la Dumnezeu, dar nasterea Lui din Tatl ar fi avut loc
n timp, punnd-o n legtur cu crearea lumii. De asemenea, ei afirm c Fiul este ntr-o anumit
msur inferior Tatlui. De aceea, speculatiile lor au fost respinse de sinodul I ecumenic, dar le este
recunoscut o anumit contributie n dezvoltarea nvtturii crestine.
3) Adevrul revelat n Sf. Scriptur despre Sf. Treime, propovduit totdeauna de Biseric,
primeste o formulare oficial, autoritar si definitiv la sinoadele I si al II-lea ecumenice cu prilejul
condamnrii ereziilor lui Arie si Macedonie.
Sinodul I ecumenic, mpotriva lui Arie care nega dumnezeirea si egalitatea Fiului cu Tatl,
precizeaz c Fiul lui Dumnezeu Care S-a ntrupat pentru mntuirea oamenilor este Dumnezeu
adevrat nscut din veci din Tatl si este egal si deofiint cu Tatl.
Apoi, Sinodul al II-lea ecumenic, n 381, combate erezia lui Macedonie care afirma, de data
aceasta, c Duhul Sfnt ar fi o creatur a Fiului, fiind inferior Tatlui si Fiului. Sinodul al II-lea
ecumenic proclam nvttura despre deofiintimea si egalitatea Duhului Sfnt cu Tatl si cu Fiul si
deci dumnezeirea Duhului Sfnt.
La Sinodul I ecumenic s-au formulat primele 7 articole ale Simbolului de credint ncheindu-
se cu ,Credem i n Duhul Sfnt`, iar la Sinodul al II-lea ecumenic s-au adugat nc 5 articole. La
sinodul al III-lea ecumenic prin canonul 7 s-a hotrt imuabilitatea Simbolului constantinopolitan
astfel definit.
4) Sf. Printi din timpul Sinoadelor I si al II-lea ecumenice si dup aceea, care au adus o
contributie remarcabil la precizarea dogmei Sf. Treimi, au fost:
- Sf. Atanasie cel Mare n scrierile ,Contra arienilor` si ,Ctre Serapion`. Sf. Atanasie a
introdus termenul ,deofiint` pentru exprimarea egalittii si dumnezeirii Persoanelor Sf. Treimi.
- Sf. Vasile cel Mare n ,Contra lui Eunomie` si ,Despre Duhul Sfnt`
- Sf. Grigorie de Nyssa n ,Contra lui Eunomie`
- Sf. Grigorie de Nazianz n ,Cinci cuvntri teologice`
80
80
- Didin cel Orb n ,Despre Sf. Treime` si altii.
Precizarea terminologiei trinitare
( Lectur Despre dumnezeiescul har de Dosoftei Morariu, pag. 9-12)
1) Necesitatea formulrii clare n termeni rationali de ctre Biseric a adevrurilor de credint din
cauza ivirii ereziilor odat cu rspndirea credintei crestine.
2) Formularea dogmei Sf. Treimi e strns legat de precizarea terminologiei trinitare. Sf. Printi
au preluat termeni din filozofia greac crora le-au stabilit ntelesul potrivit credintei crestine
3) Termenii folositi pentru Fiinta divin;
Dificultti ntmpinate n precizarea terminologiei trinitare:
- sensul cuvntului
- sensul cuvntului
4) Termenii folositi pentru Persoanele divine. Definirea ipostasului si a persoanei
5) Modul analogic de cunoastere a lui Dumnezeu cu specia si persoanele umane.
1) n primele trei secole crestine, credinciosii primeau adevrurile religioase prin credint si
dobndeau o ntelegere duhovniceasc a lor (apofatic) pentru nalta lor trire moral dup poruncile
lui Dumnezeu. Dup cele trei secole de persecutii mpotriva Bisericii crestine, dndu-se libertate
deplin religiei crestine si chiar unele privilegii celor ce o mbrtisau, multi au aderat la crestinism,
unii dintre ei neavnd o preocupare deosebit pentru trirea duhovniceasc. Acestia ncercau s
nteleag adevrurile de credint n mod rational (catafatic), neavnd suportul unei experiente vii
pentru cunostintele religioase primite. Deseori acesta era motivul ivirii ereziilor n Biserica crestin.
n aceste mprejurri, Biserica a fost nevoit s precizeze adevrurile de credint si n termeni
rationali. Astfel, s-au ntrunit cele 7 Sinoade ecumenice, la care, parte cu parte, Biserica trecnd
peste numeroase mpotriviri, cluzit fiind de Duhul Sfnt, a lmurit si formulat clar adevrurile
esentiale ale credintei crestine.
2) Formularea dogmei Sf. Treimi a fost strns legat de precizarea, lmurirea terminologiei
trinitare. Sf. Printi au ntmpinat mari dificultti n redarea corect a adevrului despre Sf. Treime,
din cauza impreciziei sensului termenilor folositi n uzul vorbirii din acea vreme. Termenii folositi
de ei n acest scop au fost preluati din filozofia antic greco latin crora ns le-au stabilit precis
sensul n exprimarea credintei trinitare, mai bine dect n limbajul filozofiei antice. Acesti termeni
nu s-au impus de la nceput n ntelesul n care i avem azi. Au fost multe controverse n Biserica
veche pn s-a stabilit definitiv ce anume trebuie s se nteleag prin fiecare dintre ei. La nceput,
aceiasi termeni erau folositi de unii pentru a exprima Fiinta divin, dar de altii pentru Persoanele
divine. Abia mai trziu s-au fixat n Biseric termenii ce se refer la Fiinta divin si cei care se refer
la Persoanele divine.
Astfel, termenii folositi pentru Fiinta dumnezeiasc unic sunt: esent (), natur
(), fiint, fire si substant.
Iar termenii folositi pentru cele trei Persoane divine sunt: ipostas (), persoan
(), subzistent.
3) Deci prima serie de termeni: esent, natur, fiint, fire, substant indic fondul naturii
comune a mai multor indivizi de aceeasi specie. De exemplu: omenitatea pentru toti indivizii speciei
noastre.
81
81
Sf. Printi nu au adoptat, ns, termenul esent - - n ntelesul uzului filozofiei antice
grecesti, cci ar fi czut n triteism (erezie despre existenta a trei dumnezei deosebiti ntre ei).
n filozofia antic greceasc, dup Aristotel, ,esenta` avea dou ntelesuri:
1. prin esent, ca notiune abstract, se ntelegea ceea ce este comun tuturor indivizilor
aceleiasi specii si
2. n mod concret, esenta era o existent individual concret.
Dac s-ar fi folosit cuvntul esent n crestinism n al doilea nteles, s-ar fi putut crede c
esenta lui Dumnezeu este o existent separat individual (iar nu comun celor trei Persoane), deci
c ar exista trei dumnezei cu fiint aparte fiecare, ceea ce ar fi fost triteism.
De aceea, pentru a respinge triteismul, au modificat ntelesul obisnuit al cuvntului si
au nvtat c cele trei Persoane au aceeasi Fiint divin, ntreag si deodat fiecare Persoan si de
aceea este un singur Dumnezeu si nu trei. Aceasta se ntmpl numai n cazul Sf. Treimi. Oamenii au
toti aceeasi fiint uman (fire), dar nu ntreag (ci dispersat, mprtit) si nici deodat n fiecare, ci
ea exist succesiv n fiecare om (oamenii nici nu au aceeasi cugetare, trsturi de caracter identice,
numai Persoanele divine au aceleasi nsusiri). De aceea, oamenii nu se pot cuprinde sufleteste
reciproc n mod total, ci rmn mai mult alturi unii de altii. Aceasta din cauza pcatului, care, dup
Sf. Maxim Mrturisitorul, a sfsiat unitatea firii umane si a dezbinat pe oameni ntre ei.
Un timp, Sf. Printi au folosit amestecat si termenul pentru a se referi la -
esenta divin. Aceasta rezult dintr-o anatem a Sinodului I ecumenic n care sunt condamnati toti
cei ce nvat c Fiul ,este de alt esent sau ipostas` (de fapt corect) dect Tatl. Iar apusenii au
tradus cuvntul ipostas prin substant, spunnd c n Dumnezeu exist numai un singur ipostas sau
substant n trei Persoane. Un sinod din Alexandria la 362 arat c rsritenii si apusenii foloseau
cuvinte diferite pentru a exprima de fapt acelasi adevr despre Sf. Treime (si unii si altii foloseau
termenul ipostas pentru a desemna fiinta divin). Sf. Vasile cel Mare, ntr-o scrisoare ctre fratele
su, Grigorie de Nyssa, arat ns deosebirea ntre si : , (fiint, esent)
este fondul naturii comune mai multor indivizi de aceeai specie, de exemplu: omenitatea, iar
ipostasul este individul subzistent concret: Petru, Pavel etc.` Dup Sf. Vasile, ns, acesti termeni
nu se pot aplica n mod deplin adecvat Fiintei si ipostasurilor divine.
4) A doua grup de termeni ce se refer la Persoanele divine sunt deci: ipostas, subzistent,
persoan (a subzista = a se mentine, a rmne, a dura, a continua s existe ca subiect concret).
Ipostasul este forma concret de a exista a naturii. Ipostasul este proprietarul, subiectul sau
purttorul naturii. Este natura n forma individual. Ipostasul este numele comun pentru toate
existentele individuale rationale sau nerationale. Ipostasul este modul de subzistent concret a unei
fiinte animale, divine, umane etc., care exist n sine si pentru sine. Ipostasul este subiectul sau
purttorul naturii pe care o ipostaziaz si actualizeaz. Natura este nsusi continutul ontologic
(fiintial) al ipostasului. Orice lucru sau fiint concret este un ipostas. Deosebirea dintre ipostasele
speciilor diferite st n natura pe care o ipostaziaz. De exemplu, omul se deosebeste de animale sau
ngeri prin natura sa uman ipostaziat de fiecare individ.
Termenul persoan vine de la grecescul . n antichitate, nsemna fat
sau masc, si cum fat nu are dect omul, prin s-a nteles o fat uman concret, o
persoan (n latin persona). Acest termen a fost folosit la nceput de ereticii sabelieni pentru a
exprima conceptia lor gresit c Persoanele divine nu sunt altceva dect fete sau moduri de
manifestare a esentei divine unice. De aceea, mult timp rsritenii crestini au avut o rezerv fat de
acest termen. Mai trziu ns, termenul de persoan a fost adoptat si de teologia crestin cu acelasi
nteles cu cel de ipostas, fiind folosit chiar cu prioritate. De fapt, termenul de persoan este cel mai
adecvat pentru exprimarea adevrului despre Dumnezeu si despre om. n prezent ns ambii termeni
persoan si ipostas sunt folositi n teologia ortodox cu acelasi nteles.
82
82
Ipostasul este numele comun pentru toate existentele individuale, fie ele rationale sau
nerationale. Persoana este numele dat numai ipostasurilor rationale, spirituale. Persoana are
constiint de sine, cugetare, libertate si putere de hotrre, de a se autodetermina si este nzestrat cu
anumite nsusiri morale si intelectuale. Specific persoanei este deschiderea spre comuniune, avnd
dorinta spre aceasta si putinta de a intra n comuniune cu alte persoane prin puterile sufletesti:
voint, ratiune, sentiment.
n teologie, se foloseste totdeauna termenul de persoan, iar nu cel de individ, tocmai pentru
deschiderea spre comuniune ce caracterizeaz persoana, pe cnd individul este nteles ca o
subzistent izolat, termen folosit cu precdere n pseudo stiinta promovat de ideologiile
materialiste, rationaliste despre lume.
5) Termenii amintiti pn acum se aplic la Dumnezeu numai prin analogie cu noi, fiindc
asa cum am nvtat, cunoasterea si exprimarea cunostintelor despre Dumnezeu este analogic, adic
prin comparatie, prin asemnare cu noi, cu lumea creat.
Asadar, cnd vorbim despre specia uman, cnd ne referim la natura, firea comun, toti
suntem oameni (avem identitate de fiint, de fire), dar n virtutea ipostasului sau persoanei, fiecare
om este o fiint unic n lume, are identitatea sa proprie absolut irepetabil, cu nsusiri specifice
inconfundabile. Iar cnd vorbim despre Dumnezeu, n virtutea naturii dumnezeiesti comune, Tatl,
Fiul si Duhul Sfnt sunt fiecare Dumnezeu adevrat, fiind un singur Dumnezeu, iar sub aspectul
ipostasului sau persoanei, fiecare dintre cei trei sunt Persoane distincte, cu proprietti personale
inconfundabile.
ns, persoanele sau ipostasurile umane nu sunt unele n altele, n timp ce n Sf. Treime
dimpotriv, Dumnezeirea este nemprtit, ipostasurile sunt unele n altele. Lucrrile persoanelor
umane (manifestrile lor) sunt deosebite, pe cnd cele ale Persoanelor divine nu sunt, pentru c Cele
trei Persoane, avnd doar o singur Fiint, nu au dect o singur voint, o singur putere, o singur
lucrare.
Dumnezeu este asemntor, ntr-un fel, fiintei si persoanei umane, dar ntr-un mod absolut,
excluznd orice imperfectiune. El nu este ca fiinta uman care se realizeaz succesiv n mai multe
persoane. Fiinta divin exist ntreag si deodat n cele trei Persoane divine. Aceeasi Fiint divin
unic este posedat de fiecare Persoan divin ntr-un mod diferit: Tatl are Fiinta divin prin
nenastere, Fiul prin nastere, iar Duhul Sfnt prin purcedere.
Dar, asa cum am mai spus, aceste adevruri sunt taine care depsesc puterea omeneasc de
ntelegere si le primim prin credint pe temeiul Revelatiei divine supranaturale.
Persoanele Sfintei Treimi
I. nsusirile personale interne
1) Enuntarea dogmei Sf. Treimi. Consubstantialitatea si distinctiile dintre Persoanele divine
2) nsusirile personale interne ale Persoanelor treimice: Tatl, Fiul si Duhul Sfnt cu temeiuri
scripturistice
3) Deosebirile personale si unitatea fiintial a Persoanelor divine
1) Asadar Dumnezeu este Unul n Fiint si ntreit n Persoane: Tatl, Fiul si Duhul Sfnt.
Fiecare este Dumnezeu adevrat, deplin, ntreg, avnd toate atributele dumnezeiesti si totusi nu sunt
trei Dumnezei, ci este un singur Dumnezeu. Spunem c este un singur Dumnezeu pentru c fiecare
Persoan divin are ntreag aceeasi Fiint divin Care nu Se mparte, nici nu Se desparte, fiind
vesnic Una si Aceeasi. Cele trei Persoane divine sunt consubstantiale, adic deofiint, egale si eterne
datorit unittii fiintiale dumnezeiesti. Este exclus, deci, orice subordonare a Persoanelor divine
83
83
ntre Ele. Consubstantialitatea Sf. Treimi este afirmat de Sinodul I ecumenic 325 care foloseste
termenul - deofiint cu Tatl.
ns, Persoanele Sf. Treimi: Tatl, Fiul si Duhul Sfnt sunt Persoane reale si ca atare,
deosebite ntre Ele, avnd Fiecare nsusiri personale interne prin care Se deosebesc ca Persoane.
Astfel, cele trei Persoane divine nu Se confund ntre Ele, nu Se amestec si nu Se contopesc, ci Se
disting sau Se deosebesc ntre Ele dup modul n care posed Fiinta divin: prima Persoan a Sf.
Treimi posed Fiinta divin n Sine, neprimit de la nimeni, fiind fr principiu si fr cauz. A doua
Persoan divin si primeste Fiinta prin nastere de la prima, iar a treia si-o primeste prin purcedere
din prima.
2) Despre Dumnezeu Tatl ne spune Sf. Scriptur c este nepricinuit si c are viat n Sine:
Precum Tatl are viat ntru Sine, asa I-a dat si Fiului s aib viat ntru Sine Ioan 5,26. nsusirea
prin care Tatl Se distinge de celelalte Persoane divine este nenasterea si nepurcederea. Tatl este
principiul unic necauzat al Treimii, originea Fiului pe Care l naste si a Duhului pe Care l purcede
din veci. Tatl este cauza si izvorul Fiului si al Sfntului Duh ca Nsctor si Purceztor al Lor. Tatl
este principiul, cauza si izvorul Divinittii.
Dumnezeu Fiul are ca nsusire personal proprie nasterea din veci din Tatl: ,Din pntece
mai nainte de luceafr Te-am nscut` Psalmi 109,3. Tatl comunic ntreaga Sa Fiint Fiului,
Ir a pierde El ceva din Fiinta Sa prin aceast comunicare. Nasterea Fiului se face din veci. De
aceea si Fiul este vesnic. Nu a fost un timp n care s fi fost Tatl fr Fiu asa cum nu este niciun
timp n care focul s fie fr lumin sau cldur.
Dumnezeu Duhul Sfnt este cauzat de Tatl, avnd purcederea din veci din Tatl, ca
proprietate prin care Se distinge de Tatl si de Fiul. Despre purcederea Duhului Sfnt din Tatl ne
mrturiseste Mntuitorul: ,Cnd va veni Mngietorul, pe Care Eu l voi trimite de la Tatl, Duhul
Adevrului, Care de la Tatl purcede, Acela va mrturisi despre Mine` Ioan 15,26. Nasterea si
purcederea sunt moduri de origine a Fiului si a Duhului din Tatl. ntre nasterea Fiului si purcederea
Duhului Sfnt este deosebire, dar n ce const aceast deosebire, noi oamenii nu putem sti pentru c
Revelatia divin nu ne descoper aceasta.
Persoanele divine Se deosebesc deci ntre Ele numai prin aceste nsusiri personale interne
numite si proprietti personale sau ipostatice.
3) Deosebirile dintre Persoanele divine sunt deci personale, nu fiintiale. Cci Ele sunt
deofiint, deci egale, avnd aceeasi putere, slav, voint si lucrare dup cum mrturiseste
Mntuitorul: ,Toate ale Mele sunt ale Tale i ale Tale sunt ale Mele i M preamresc ntru ei`
Ioan 17,10 sau ,Ca toti s cinsteasc pe Fiul precum cinstesc pe Tatl` Ioan 5,23 si ,Cele ce
Tatl le face, acestea i Fiul le face ntocmai` Ioan 5,19.
II. Antinomiile dogmei Sf. Treimi
1) Antinomia etimologie
2) Antinomii n teologia ortodox si Dogmatica ortodox
3) Antinomiile dogmei Sf. Treimi
4) Analogii pentru ntelegerea antinomiilor treimice
5) Adevrata cunoastere a lui Dumnezeu se realizeaz prin trirea virtutilor si unirea cu
Dumnezeu
1. Termenul antinomia vine de la grecescul n traducere literal nseamn
contradictie ntre legi si desemneaz, n nteles obisnuit, o contradictie sau un paradox aparent. Ele
sunt ntlnite n toate domeniile stiintei si ale filozofiei.
84
84
2. Teologia crestin ortodox cuprinde numeroase antinomii, mai ales Dogmatica. Dogmele,
fiind adevruri suprarationale, n mare parte neptrunse de mintea omeneasc, ele au de regul
caracter antinomic. De exemplu: dogma hristologic ne nvat c Iisus Hristos este Dumnezeu
adevrat si om adevrat, avnd n acelasi timp nsusiri dumnezeiesti si omenesti; apoi despre Maica
Domnului, Dogmatica ne nvat c este pururea Fecioar si este Nsctoare de Dumnezeu; dogma
Sfintei Treimi: Dumnezeu este Unul n Fiint si ntreit n Persoane; Dumnezeu este cunostibil si
necunostibil; antinomie n Moral om bogat si mntuit. Exemple de paradoxuri reale: ru care urc
muntele; sol fertil si neroditor; slujirea la 2 Domni: Dumnezeu si Satan.
Antinomiile dogmatice nu nseamn deci contradictii reale ntre dou idei care s-ar exclude
una pe alta n ntelesul c numai una ar putea fi adevrat, iar cealalt, n mod necesar, fals. Ci
antinomiile sunt doar contradictii aparente, din punct de vedere rational omenesc, dar pentru
credint, ambele afirmatii sunt adevrate si egale.
1. Antinomiile dogmei Sfintei Treimi sunt mai multe:
a. n fiecare Persoan divin: Tatl, Fiul si Duhul Sfnt, Se afl ntreag aceeasi Fiint
dumnezeiasc, fr ca prin aceasta s Se mpart Fiinta dup Persoane, si totodat Persoanele divine
rmnnd distincte ntre Ele (desi posed aceeasi Fiint si locuiesc Una n Alta).
b. Cele trei Persoane sunt vesnice, fr nceput si fr sfrsit, existnd deodat, cu toate c
Tatl naste pe Fiul si purcede pe Duhul Sfnt. Pentru mintea omeneasc aceast nsusire a Tatlui ar
conduce la ideea c Tatl ar avea o existent anterioar si o anumit superioritate fat de Fiul si
Duhul Sfnt, ceea ce, ns, nu este adevrat despre Sf. Treime.
c. Dumnezeu, fiind vesnic, fr nceput si fr sfrsit, supratemporal si neschimbabil, iar
vesnicia fiind nteleas ca un prezent continuu, reiese de aici c Fiul Se naste mereu din Tatl si
Duhul Sfnt purcede mereu din Tatl. Nasterea si purcederea sunt din vesnicie si se continu fr
ntrerupere si fr sfrsit.
4. Antinomiile dogmei Sf. Treimi depsesc puterea de ntelegere omeneasc. Pentru a ne
apropia de aceste adevruri dumnezeiesti supranaturale si suprarationale, Sf. Printi au ncercat s
dea unele explicatii prin comparatie. Astfel Sf. Ioan Damaschin scrie: ,Dup cum focul exist
deodat cu lumina din el i nu este mai nti focul i pe urm lumina, ci deodat... tot astfel i Fiul
Se nate din Tatl fr s Se despart deloc de El, ci este pururea cu El`.
Teologul german Nicolaus Cusanus din secolul al XV-lea l numeste pe Dumnezeu
,coincidenta sau potrivirea celor opuse`. Dumnezeu mai este numit de teologii germani ,das Ganz
Andere` (Cel cu totul diferit). Si alte comparatii au mai fost date n scopul ntelegerii antinomiilor
treimice, dar ele nu ofer nicidecum o dezlegare multumitoare a misterului Sf. Treimi.
5. Dogma Sf. Treimi, fiind descoperit de Revelatia dumnezeiasc supranatural, o primim si
o mrturisim ca adevr incontestabil de credint, fr ns, s cugetm c putem ptrunde cu mintea
noastr mrginit taina Sf. Treimi. Aceste adevruri dumnezeiesti depsesc posibilitatea ntelegerii
omenesti, fiind nu irationale, ci suprarationale si supranaturale. Antinomiile dogmatice nu sunt
contradictii reale, ci doar aparente din punctul nostru de vedere omenesc. n ntelegerea lor, ca n
ntreaga cunoastere religioas, putem nainta numai prin trirea virtutilor crestine ncununate de
iubire ca virtute teologic, prin care ne mprtsim si ne unim cu Dumnezeu. Prin mplinirea voii lui
Dumnezeu, prin rugciune si iubire, l cunoastem cu adevrat pe Dumnezeu aici, pe pmnt, n parte,
iar n viata viitoare n mod deplin I Corinteni 13,12 cci spune Sf. Scriptur: ,Atta vreme ct
slluim n trup, suntem departe de Domnul` II Corinteni 5,6.
III Raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi perihorez si apropriere
Raportul dintre Persoanele Sf. Treimi poate fi nftisat dup mai multe aspecte si anume
dup:
85
85
a. cel al Dumnezeirii Persoanelor si al distinctiilor dintre Ele;
b. al comuniunii intratreimice si al ntreptrunderii Persoanelor perihoreza;
c. al lucrrilor dumnezeiesti comune celor trei Persoane, dar atribuite n mod special
numai Uneia apropriere.
A. Dumnezeirea Persoanelor Sf. Treimi
1) Dumnezeirea Tatlui este un adevr pe care nu l-au contestat nici ereticii. Tatl este
afirmat de ctre toti ca Dumnezeu ,Atottiitorul, Fctorul cerului i al pmntului, vzutelor tuturor
i nevzutelor`, ca Printe al tuturor. Mntuitorul nsusi mrturiseste despre Tatl c este Dumnezeu
adevrat: ,Viata venic aceasta este: s Te cunoasc pe Tine, singurul i adevratul Dumnezeu`
Ioan 17,3. Si n alte multe locuri din Sf. Scriptur, Tatl este numit Dumnezeu: Ioan 3,16; Romani
1,7; I Corinteni 1,3; Galateni 1,3 etc.
Uneori textul Sf. Scripturi poate da impresia c Dumnezeu Tatl ar avea o ntietate n Sf.
Treime. De exemplu, Mntuitorul spune: ,M sui la Tatl Meu i la Tatl vostru, la Dumnezeul Meu
i Dumnezeul vostru` Ioan 20,17 sau ,Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatl slavei`
Efeseni 1,17. Aceast impresie gresit se datoreaz imposibilittii omenesti de a exprima n mod
deplin adecvat raporturile reale dintre Persoanele divine si unitatea Lor de principiu. Tatl deci nu
are nici un fel de ntietate sau superioritate fat de Fiul si Duhul Sfnt, desi este Nsctor si
Purceztor al Lor, ci toate Persoanele divine sunt deofiint si egale ntre Ele.
2) Dumnezeirea Fiului, ca Persoan distinct de Tatl, este afirmat n multe locuri din Sf.
Scriptur, fie direct, fie indirect. Fiul este Cuvntul, ntelepciunea, puterea, ,chipul lui Dumnezeu cel
nevzut` Coloseni 1,15; strlucirea slavei lui Dumnezeu, ,chipul Fiintei Sale` Evrei 1,3.
n mod direct, Dumnezeirea Fiului este mrturisit de urmtoarele texte scripturistice:
,Domnul a zis ctre Mine: Fiul Meu eti Tu, Eu astzi Te-am nscut` Psalmi 2,7 si ,Din pntece
mai nainte de luceafr Te-am nscut` Psalmi 109,3. Cuvintele astzi si mai nainte de
luceafr arat nasterea din veci si continu a Fiului lui Tatl.
La Botez, Tatl l numeste ,Fiul Meu iubit` Matei 3,17; naintea lui Caiafa, Hristos Se
recunoaste ca Fiu al lui Dumnezeu Matei 26,63-64. Sf. Apostol Petru mrturiseste despre Hristos
c este ,Fiul lui Dumnezeu Celui viu` Matei 16,16. Apostolul Toma l numeste ,Domnul meu i
Dumnezeul meu` Ioan 20,28.
n mod indirect, Dumnezeirea Fiului este afirmat de textele scripturistice unde lui Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu ntrupat, I se atribuie nsusiri dumnezeiesti ca: vesnicia Ioan 17,5 (,Si
acum M preamrete, Tu, Printe, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai nainte de a fi lumea`);
atotputernicia Matei 28,18 (,Datu-Mi-s-a toat puterea n cer i pe pmnt`); omniprezenta
Matei 18,20 (,C unde sunt doi sau trei adunati n numele Meu, acolo sunt i Eu n mijlocul lor`)
etc.
n unele locuri din Sf. Scriptur se gsesc expresii care ar prea s contrazic Dumnezeirea
Fiului ca: ,Tatl este mai mare dect Mine` -Ioan 14,28 sau ,Iar despre ziua i ceasul acela
nimeni nu tie, nici ngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatl` Marcu 13,32. Aceste expresii, ns,
se refer la Iisus Hristos numai ca om, iar pe de alt parte, arat c nu toate tainele sunt menite s se
descopere oamenilor, ci numai ceea ce, potrivit hotrrii divine, este de folos spre mntuire, iar
cunoasterea zilei sfrsitului lumii nu este. Primul text Ioan 14,28 mai poate fi interpretat n ntelesul
c ,Tatl este mai mare dect Fiul` (si dect Duhul) doar prin calitatea de cauz, de izvor al celor 2,
iar nu cu Dumnezeirea.
3) Dumnezeirea Duhului Sfnt este si ea afirmat clar n Sf. Scriptur, fie direct, fie rezultnd
din context: ,Celui ce va huli mpotriva Duhului Sfnt, nu i se va ierta...` Luca 12,10. Aici
Persoana Duhului Sfnt este pus n paralel cu Persoana Fiului, ceea ce arat egalitatea Lor. Duhul
86
86
Sfnt este ,Mngietorul... Duhul Adevrului, Care de la Tatl purcede` Ioan 15,26. ,Cine minte
Duhului Sfnt, nu minte oamenilor, ci lui Dumnezeu` F. A. 5,3-4.
Iar indirect, Duhul Sfnt are nsusiri dumnezeiesti, este ,Alt Mngietor` Ioan 14,16; este
atotstiutor, nvat ,toate` Ioan 14,26; este atotputernic, participnd la creatie Genez 1,2: ,... Si
Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor` sau Psalmi 32,6: ,Cu Cuvntul Domnului
cerurile s-au ntrit i cu Duhul gurii Lui toat puterea lor`. Botezul se face si n numele Duhului
Sfnt Matei 28,19 fiind egal cu Tatl si cu Fiul. Prin Duhul Sfnt vine mntuirea prin nasterea
din nou ,din ap i din Duh` Ioan 3,5. Duhul Sfnt este izvorul ntelepciunii, al vietii, al
sfinteniei.
Unele texte ar prea c neag Dumnezeirea Duhului Sfnt. Astfel, Duhul Sfnt ,nu va vorbi
de la Sine, ci va vorbi ce I s-a spus` Ioan 16,13. Aceasta nu arat ns c Duhul Sfnt nu este
atotstiutor, ci c El nu va descoperi nimic deosebit de cele spuse de Mntuitorul Hristos pn la
nltarea Sa la cer (pentru c n Mntuitorul Hristos s-a ncheiat Revelatia supranatural). Tot astfel,
textul ,Nimeni nu-L cunoate pe Fiul, fr numai Tatl, nici pe Tatl nu-L cunoate nimeni fr
numai Fiul` Matei 11,27. Nici aici nu se neag atotstiinta Duhului Sfnt care este dovedit clar de
Sf. Scriptur: ,fiindc Duhul toate le cerceteaz, chiar i adncurile lui Dumnezeu... cele ce sunt ale
lui Dumnezeu, nimeni nu le cunoate, fr numai Duhul lui Dumnezeu` I Corinteni 2,10-11.
Sf. Scriptur trebuie interpretat totdeauna, n fiecare parte, tinndu-se seama de ntreg.
Existenta unor astfel de expresii n Sf. Scriptur este explicat prin faptul c Sf. Scriptur nu
cuprinde nvtturi sistematizate, asemenea unui manual didactic, ci expunerea se face potrivit
situatiilor concrete respective.
n Sf. Scriptur, obisnuita enumerare a Persoanelor divine este: Tatl, Fiul si Duhul Sfnt, dar
uneori, Ele sunt numite si n alt ordine ca: Tatl, Duhul Sfnt si Fiul I Petru 1,2 sau Fiul, Tatl si
Duhul Sfnt II Corinteni 13,13 sau Duhul Sfnt, Fiul si Tatl I Corinteni 12,4-6. Aceasta
constituie nc o dovad pentru egalitatea Persoanelor dumnezeiesti.
B. Raportul dintre Persoanele Sf. Treimi sub aspectul comuniunii si ntreptrunderii intratrinitare
perihoreza
1. Ce ntelegem prin perihorez?
2. Temeiuri din Sf. Scriptur
3. Temeiul perihorezei: deofiintimea Persoanelor divine
4. Prin perihorez se exprim unitatea fiintial si trinitatea Persoanelor divine
5. Fr perihorez s-ar ajunge la erezii trinitare.
1. Posednd una si aceeasi Fiint divin, Persoanele Sfintei Treimi sunt n perfect unitate
fiintial dumnezeiasc. Deosebirea care exist ntre Ele const doar n nsusirile interne personale
(Tatl nenscut, Fiul nscut, Duhul purces); ntre Ele este deci o deosebire personal (pentru c cele
trei Persoane sunt distincte, deosebite), nu fiintial. Dat fiind identitatea de Fiint nemprtibil,
cele trei Persoane Care o au ntreag Fiecare, nu pot fi cugetate altfel dect existnd Una n Alta,
ntreptrunzndu-Se reciproc: Tatl este si rmne n Fiul si n Duhul Sfnt, Fiul este n Tatl si n
Duhul Sfnt, Duhul Sfnt este n Tatl si n Fiul. Persoanele Sf. Treimi Se ntreptrund, Se
nconjoar reciproc, locuiesc Una n Alta, fiecare este ntreag n celelalte 2 Persoane. Aceast
mpreun existent a Persoanelor divine n ntelesul de a fi fiecare n celelalte, fr amestecare, fr
contopire sau confundare, se numeste perihorez - . Ideea de perihorez a existat
totdeauna n Biseric (era exprimat ns prin alti termeni). Folosirea cuvntului perihorez pentru
87
87
a exprima modul de existent a Persoanelor divine o avem de la Sf. Ioan Damaschin ncoace (secolul
al VIII-lea).
2. Perihoreza Persoanelor Sfintei Treimi este mrturisit lmurit n Sf. Scriptur. Mntuitorul
i spune Apostolului Filip: ,Nu crezi tu c Eu n Tatl sunt i Tatl este ntru Mine? Cuvintele pe
care vi le griesc nu le spun de la Mine, ci Tatl Care slluiete n Mine face lucrurile Lui`
Ioan 14,10. Tot Mntuitorul spune: ,Tatl este ntru Mine i Eu ntru El` Ioan 10,38. Iar
Apostolul Pavel zice: ,Duhul toate le cerceteaz, chiar i adncurile lui Dumnezeu` I Corinteni
2,10.
3. Perihoreza Persoanelor divine si are temeiul n deofiintimea Acestora, adic n faptul c
Prima Persoan divin, Tatl, mprtseste vesnic celorlalte 2 Persoane divine ntreaga Sa Fiint
(Fiului prin nastere si Duhului Sfnt prin purcedere), fr ca prin aceasta, Tatl s-Si stirbeasc
integritatea Fiintei, sau celelalte 2 Persoane s primeasc doar o parte din Ea, ci fiecare o primeste
ntreag. De altfel, mprtirea Fiintei dumnezeiesti este absolut imposibil dat fiind spiritualitatea ei
absolut si deci simplitatea ei absolut.
Text facultativ: Perihoreza este o miscare interpersonal, o comuniune perfect, fr
amestecarea ipostasurilor, avnd un singur principiu pe Tatl. Ele nu sunt deprtate Unele de Altele
si nici mprtite n ce priveste Fiinta, cci Dumnezeirea este nemprtit. Tatl, Fiul si Duhul Sfnt,
desi fiinteaz n mod unitar, Ele Se afl ntr-o vesnic miscare de iubire Una ctre Alta, n asa fel
nct Fiecare Se deschide si Se afl n Cealalt, fr contopire, amestecare sau confundare, ci prin
posedare reciproc (fac.) Duhul Sfnt n credinta si n spiritualitatea Bisericii ortodoxe de P.S.
Irineu Pop Bistriteanul, Ortodoxia, nr. 2/1963.
4. Perihoreza exprim att unitatea fiintial a Sf. Treimi, ct si trinitatea Persoanelor divine:
Perihoreza exprim unitatea Sf. Treimi pentru c la baza perihorezei st deofiintimea Lor.
Adic faptul c Tatl, Fiul si Duhul Sfnt au aceeasi Fiint, unic, identic, nemprtit ntre
Persoane, determin modul de existent perihoretic al Persoanelor divine.
Prin perihorez se exprim n acelasi timp si trinitatea Persoanelor divine pentru c prin
perihorez se afirm c Fiinta cea una si nemprtit subzist, se mentine deci ntreag n fiecare
Persoan Care rmne totusi deosebit de celelalte 2.
5. Fr perihorez, Persoanele divine ar fi concepute ca existnd alturi una de alta, fiind
desprtite ca n lumea creat si, n concluzie, s-ar afirma trei dumnezei, nu Unul singur. Dac nu ar fi
acceptat perihoreza n raportul dintre Persoanele divine sau nu ar fi corect nteleas, s-ar ajunge la
erezii antitrinitare (gnosticism, triteism, tetrateism, sabelianism).
Pentru noi, taina perihorezei Persoanelor divine rmne neptruns cu toate c Sf. Printi au
ncercat s ne-o lmureasc prin unele analogii. De pild, prin ntreptrunderea mai multor stiinte n
acelasi spirit sau ntreptrunderea luminilor unui sfesnic cu trei brate. Acestea, ns, ne ajut prea
putin s ptrundem n transcendenta misterului treimic.
C. Raportul dintre Persoanele Sf.Treimi sub aspectul lucrrilor dumnezeiesti comune aproprierea
1. Ce ntelegem prin apropriere? Scopul lor.
2. Numiri, nsusiri fiintiale, lucrri externe apropriate Persoanelor divine.
3. Predicatele sau nsusirile personale externe. Treimea teologic si iconomic.
4. Aproprierile nu sunt deosebiri reale, obiective ntre Persoanele divine, Ele actionnd n
lume n mod sinergic.
5. mpreun lucrarea Persoanelor Sf. Treimi n actele creatiei, revelatiei divine si mntuirii.
1. Tot ce se refer la Fiinta divin sau la actiunile externe ale lui Dumnezeu, este comun
celor trei Persoane. n Dumnezeu, exist o singur Fint, exist numai o singur voint si o singur
88
88
activitate extern. Cnd unele numiri, atribute sau activitti ce se refer la toate trei Persoanele sunt
mprumutate si atribuite unei Persoane, vorbim de apropriere. Deci aproprierea ar fi atribuirea unei
nsusiri sau unei lucrri comune, uneia dintre Persoanele Sf.Treimi. Aproprierea nseamn a face
ceva propriu din ceea ce este comun.
Scopul aproprierilor este de a caracteriza ct mai clar pentru noi Persoanele Sf. Treimi, de a
ne ajuta s le ntelegem ntr-o msur ct mai mare.
Ceea ce I se atribuie, ce I se apropriaz unei Persoane, nu I se atribuie cu excluderea
celorlalte Persoane. De exemplu, dac spunem c Tatl este puterea, Fiul ntelepciunea si Duhul
Sfnt buntatea, nu trebuie nteles c Fiul si Duhul Sfnt sunt exclusi de la putere, sau Tatl si Fiul
de la buntate, iar Tatl si Duhul Sfnt de la ntelepciune, pentru c toate acestea ca si celelalte
atribute, sunt comune Persoanelor divine nedesprtite.
n general, toate nsusirile fiintiale pot fi apropriate unei Persoane, dup cum si o nsusire sau
lucrare poate fi atribuit mai multor Persoane, ntruct ea nu este rezervat unei singure Persoane
datorit unittii Lor fiintiale.
2. Traditia patrisitic, potrivit Sf. Scripturi, a apropriat Persoanelor divine numiri de-ale lui
Dumnezeu, nsusiri fiintiale si lucrri externe.
nsusiri fiintiale (divine) =atribute = energii necreate (exist ca potente din vesnicie n
Dumnezeu, dar sunt actualizate n timp potrivit vointei lui Dumnezeu; de exemplu, buntatea, mila,
odat cu creatia). Lucrrile externe divine = manifestri n afar = actiuni dumnezeiesti externe =
activitate divin.
Referitor la numirile date Persoanelor divine, Tatlui I se atribuie numele de Dumnezeu,
Fiului numele de Domn, iar Duhului Sfnt de Duh, fr ca prin acestea s fie desprtite sau
amestecate Persoanele dumnezeiesti, ci, fiind deofiint, poate fiecare n parte s fie numit
Dumnezeu, Domn si Duh.
nsusirile fiintiale se atribuie n general fiecrei Persoane astfel: Tatl este eternitatea si
puterea; Fiul este adevrul, ntelpciunea; Duhul Sfnt este harul, darul, buntatea.
Lucrrile externe, si ele, desi apartin celor trei Persoane, totusi I se atribuie Tatlui hotrrea
dimpreun cu planul de a le face, Fiului executarea, iar Duhului Sfnt desvrsirea. Sau bazndu-ne
pe textul Romani 11,36: ,Pentru c de la El i prin El i ntru El sunt toate`, putem spune
mpreun cu Sf. Atanasie cel Mare c: ,Dumnezeu toate le face prin Fiul n Duhul Sfnt`.
3. n ce priveste activitatea divin n lume, Tatlui I se atribuie crearea, Fiului
Rscumprarea sau mntuirea si Duhului Sfnt, sfintirea. Aceste lucrri externe n lume: crearea,
mntuirea si sfintirea sunt numite si predicate pentru c l arat pe Dumnezeu ca subiect al lor, sau
nsusiri personale externe, spre a nu se confunda cu propriet(ile sau nsuyirile personale interne
(nenscut, nscut, purces).
Actiunile divine n lume sunt deci opera comun iconomic a Sf. Treimi. Sf. Printi, nc din
secolul al IV-lea, fac distinctie ntre Treimea teologic, adic existenta n Sine a lui Dumnezeu n Sf.
Treime, fiinta, viata si relatiile celor trei ipostasuri divine n snul Tatlui, si lucrarea iconomic,
adic manifestarea si lucrarea iubirii lui Dumnezeu n lume, mai precis istoria ntruprii si
rscumprrii prin Iisus Hristos. Treimea teologic, adic Dumnezeu n Fiinta Sa, n transcendenta
Sa divin, ne este accesibil numai prin iconomie, adic prin actiunea divin comun n lume: creatie,
provident, revelatie, ntrupare, rscumprare, judecat.
4. Am nvtat, deci, c Persoanele divine Se deosebesc n mod real Una de Alta prin
proprietti sau nsusirile personale interne. Se poate spune c Persoanele divine Se disting ntre Ele
si prin ceea ce li se atribuie personal n activitatea dumnezeiasc n lume, deci n relatie cu iconomia.
Astfel Tatl este Creatorul, Fiul, Mntuitorul si Duhul Sfnt, Sfintitorul. ns aceste deosebiri nu
sunt reale, obiective, pentru c n lume Persoanele divine actioneaz mpreun, n comuniune, n
mod sinergic, Ele fiind nedesprtite Una de Alta, cci ,Acelai Dumnezeu lucreaz toate n toti` I
89
89
Corinteni 12,6. Lucrarea proprie a fiecrei Persoane divine nu trebuie gndit ca petrecndu-se
separat de a celorlalte Persoane, ca si cum Persoanele ar lucra fiecare izolat, ci ca mpreun
lucrare, ntruct toate sunt lucrri ale aceleiasi vointe a lui Dumnezeu.
Pentru a exprima activitatea divin comun n lume, Sf. Printi spun c orice lucrare porneste
din sau de la Tatl, trece prin Fiul si se desvrseste n Duhul Sfnt.
5) Text facultativ: Astfel, n actul creatiei, Tatl este izvorul creatiei, Fiul este mijlocul (prin
care s-au creat toate), iar Duhul Sfnt este desvrsirea. Sf. Vasile cel Mare scrie: ,Exist o singur
surs a tot ce exist, care creeaz prin Fiul i duce la desvrire prin Duhul`. Revelatia divin
supranatural, de asemenea, s-a fcut de Tatl prin Fiul n Duhul Sfnt att n perioada Vechiului
Testament ct si a Noului Testament. n lucrarea providentei, Dumnezeu Tatl este ,sustintorul i
purttorul de grij al tuturor, prin Fiul, n Duhul Sfnt` spune Sf. Grigorie Sinaitul. n
rscumprarea lumii, Fiul a svrsit ntreaga oper mntuitoare prin Duhul Sfnt, mplinind voia
Tatlui. Sfintirea lumii este atribuit Duhului, Care vine de la Tatl, fiind trimis n lume de Fiul
(fac.).
Dar, desi actiunea dumnezeiasc extern este produsul vointei celei una si nemprtite a lui
Dumnezeu, deci comun Persoanelor divine, totusi fiecare Persoan si are contributia personal prin
lucrri proprii. ns lucrarea proprie a fiecrei Persoane nu trebuie gndit ca petrecndu-se separat
de a celorlalte Persoane, ci ca o mpreun lucrare a Persoanelor Sf. Treimi. Totusi, n lucrarea
mntuirii lumii, numai Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat, a svrsit opera mntuitoare ca om, numai
El S-a rstignit, celelalte 2 Persoane divine conlucreaz doar prin bunvoint.
Asadar, Tatl este Creatorul lumii: ,De la El.. sunt toate` Romani 11,36 si autorul
planului mntuirii ,mai dinainte de ntemeierea lumii` Efeseni 1,4, ca prin Hristos ,toate s le
mpace cu Sine` Coloseni 1,20, mpcarea cu Sine fiind mntuirea nfptuit de Fiul.
Fiul este Cel prin Care s-au fcut toate Ioan 1,3: ,Toate prin El s-au fcut` inclusiv
mntuirea, adic ,dreptate i sfintire i rscumprare` I Corinteni 1,30.
Duhul Sfnt este Desvrsitorul lucrrilor Tatlui si Fiului. El este pregtitor al mntuirii ca
Cel ce a grit prin prooroci; Duhul Sfnt este activ n ntruparea si artarea Domnului Luca 1,35 si
Luca 3,22 la Bunavestire si Botezul Domnului; El este desvrsitor al mntuirii si sfintirii, ca Cel
ce prin har, n colaborare cu oamenii, ne aduce mntuirea subiectiv. El este Mngietorul Care
rmne pururea cu cei credinciosi dup nltarea Domnului dup cuvintele Mntuitorului: ,Si Eu voi
ruga pe Tatl i Alt Mngietor v va da vou ca s fie cu voi n veac, Duhul Adevrului pe Care
lumea nu poate s-L primeasc... voi l cunoateti, c rmne la voi i n voi va fi` Ioan 14,16;
17. Dar, fireste, toate acestea Duhul Sfnt le svrseste fiind n nentrerupt legtur cu Tatl si cu
Fiul.
nsemntatea nvtturii despre Sf. Treime pentru viata crestin
Teologia trinitar sustine c att existenta ipostatic a Persoanelor treimice, ct si
comuniunea interpersonal n snul Tatlui sunt cu putint deoarece ,Dumnezeu este iubire`. Din
iubire, El l naste pe Fiul si-L purcede pe Duhul, ca ipostase libere. Numai un Dumnezeu Care este
n Sine iubire suprem si vesnic subzist ca Treime. Comuniunea intratreimic nu este determinat
de o cauz din afar. Iubirea este cauza unittii Fiintei si Treimii Persoanelor divine. Dumnezeu este
n Fiinta Sa dumnezeiasc si vesnic iubirea nssi dup Sf. Chiril al Ierusalimului Cateheza VI,
5.
Iar pogorrea lui Dumnezeu n istorie, prin care cunoastem Treimea iconomic, se face tot
din cauza iubirii si tot n numele Treimii, avnd drept scop adunarea umanittii si a ntregii creatii la
comuniunea cu nssi viata lui Dumnezeu (Coloseni 1,20). ntruparea Fiului vizeaz tocmai
transmiterea acestei vieti de comuniune care exist n snul Tatlui. Fiul a fost trimis n lume pentru
a o introduce si a o atrage la modul de existent care se afl n Sf. Treime. Misiunea Sa este, n
90
90
esent, druirea de Sine a Sf. Treimi. La fel si Duhul Sfnt, Care iese din Tatl, este trimis s
dezvluie Fiinta lui Dumnezeu ca viat de comuniune (conform Ioan 14,26; I Corinteni 13,13) si s
antreneze lumea s devin prtas la viata divin.
nvttura despre Sf. Treime are o nsemntate deosebit pentru viata duhovniceasc a
credinciosilor. Cci asa cum Persoanele Sf. Treimi exist Una n Alta, ntr-o unitate fiintial, tot asa
crestinii formeaz o unitate si o comuniune de credint, de ndejde si de iubire n Dumnezeu.
Crestinul particip prin har la viata Sf. Treimi: ,n ziua aceea, veti cunoate c Eu sunt n Tatl Meu
i voi n Mine i Eu n voi` Ioan 14,20.
Biserica este un popor al lui Dumnezeu si o comuniune de viat dup chipul Sf. Treimi
conform Ioan 17,21. Biserica si Sf. Taine au un caracter prin excelent trinitar. ,Biserica este plin
de Sf. Treime` spune Origen. Sf. Taine fac posibil prezenta si lucrarea dttoare de viat a Sf.
Treimi. n acest sens, aspectul lor de comemorare a iconomiei mntuirii este completat cu cel de
invocare si revrsare a Duhului Sfnt. Sf. Liturghie nu este altceva dect o mare rugciune si jertf
pentru unirea tuturor, dup modelul comuniunii Sf.Treimi: ,Iar pe noi pe toti, care ne mprtim
dintr-o pine i dintr-un potir s ne uneti unul cu altul prin comuniunea Aceluiai Duh`
Liturghia Sf. Vasile.
Asadar, o ntelegere adecvat a crestinismului presupune nu numai acceptarea si mrturisirea
doctrinei despre Sf. Treime, ci si transpunerea ei n practic, n cult si ntr-un mod de viat trinitar.
Ereziile antitrinitare
n decursul timpului, s-au ivit numeroase erezii legate de dogma Sf. Treimi. Aceasta s-a
ntmplat, pe de o parte, din pricina ncercrii unor oameni de a ptrunde taina mai presus de
ntelegerea omeneasc a Sf. Treimi, iar pe de alt parte, din pricina lipsei de precizie n privinta
termenilor folositi pentru Fiinta divin si a celor folositi pentru Persoanele divine. Numai termenul
de persoan era nteles la nceput de toti la fel. Abia la Sinodul al II-lea ecumenic n 381, s-au
precizat termenii legati de Fiinta si Persoanele divine.
Ereziile antitrinitare se pot grupa n patru categorii: monarhianismul, subordinatianismul,
triteismul si unitarianismul.
1) Monarhianismul. Ereziile monarhianiste sustin c exist un singur Dumnezeu (monos =
unul singur; arhin = a conduce, a domni), n El neputnd exista pluralitate. Totusi vorbesc si ei de
Persoane divine, pe care ns le confund una cu alta, considerndu-le numai puteri sau moduri de
manifestare ale uneia si aceleiasi Persoane divine. Cei ce consider Persoanele puteri, se numesc
monarhieni dinamici, iar cei ce le consider ca moduri de manifestare, se numesc monarhieni
modalisti sau patripasieni (de la pater passus est = tatl a suferit).
Cei mai cunoscuti reprezentanti ai monarhianismului dinamic sunt: Teodot Dublarul,
Teodot Bancherul si, mai ales, Pavel de Samosata, fost episcop al Antiohiei (depus si excomunicat la
un sinod din Antiohia n 269).
Reprezentantii monarhianismului modalist sunt: presbiterul (persoan hirotonit), Sabeliu din
Roma (secolul al III-lea) etc. Dup ei, unica Persoan divin se manifest n lume ca Tat, ca Fiu sau
ca Duh Sfnt. Dar cnd se manifest n lume ca Tat, El nu exist ca Fiu si Duh Sfnt si invers. n
privinta ntruprii, ei spun c s-a fcut n Persoana Tatlui. Deci Persoana care a creat lumea, S-a si
ntrupat, a suferit si a murit pe cruce. De aici, ei au fost numiti si patripasieni (Tatl a suferit pe
Cruce).
Modalismul a fost combtut de Tertulian, Ipolit si Dionisie cel Mare, episcopul Alexandriei,
dar mergnd prea departe, acestia au czut ntr-un fel de subordinatianism, de la care mai trziu
Dionisie a revenit la dreapta credint.
91
91
2) Subordinatianismul. Ca opinie teologic gresit, a aprut n secolul al II-lea, fiind bnuiti
c l accept mai multi printi si scriitori bisericesti: Iustin Martirul, Irineu, Ipolit, Tertulian, Origen,
Dionisie al Alexandriei, Teofil al Antiohiei. Ca erezie, ns, apare numai n secolul al IV-lea sub
forma arianismului si macedonianismului.
a) arianismul este cea mai puternic erezie subordinatianist al crei protagonist a fost Arie.
El afirma c Fiul este cea dinti creatur a Tatlui, si nu din Fiinta Tatlui, ci din nimic. El nu este
deci Dumnezeu adevrat. Scopul pentru care Dumnezeu l-a creat este crearea lumii, Fiul jucnd rolul
unei fiinte intermediare ntre Dumnezeu si lumea creat. Pentru c prin el Dumnezeu a creat lumea,
este si el Dumnezeu prin participare. Arianismul a fost condamnat la Sinodul I ecumenic la Niceea
n 325. Arie, considernd creaturi pe Fiul si Duhul, socotea creatura egal cu Dumnezeu.
b) macedonianismul a fost reprezentat mai ales de semiarianul Macedonie, fost episcop de
Constantinopol, si Maratoniu, episcop de Nicomidia. Ei negau dumnezeirea Duhului Sfnt, de aceea
se numeau si pnevmatomahi. Macedonianismul este o consecint logic a arianismului. Dac arienii
nvtau c numai Dumnezeu Tatl este principiu necreat, macedonienii au dedus de aici c si Duhul
este tot o creatur, subordonat Tatlui si Fiului.
Pnevmatomahii au fost combtuti de: Sf. Vasile cel Mare n Despre Duhul Sfnt; de Sf.
Grigorie de Nazianz, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Ambrozie, Didin cel Orb si altii. Macedonienii au
fost condamnati la Sinodul al II-lea ecumenic la Constantinopol n 381.
3) Triteismul. Pornind de la ideea existentei a trei Persoane n Dumnezeu, ei au ajuns la
concluzia c exist trei dumnezei. Ei separ Persoanele divine, fcndu-le entitti deosebite, n care
Fiinta divin se repet. Cel care a emis aceast erezie a fost filozoful alexandrin Ioan Filopon n
secolul al VI-lea. De aceea, triteismul se mai numeste filoponism.
Pentru combaterea triteismului sau chiar a tetrateismului, Biserica nu a luat hotrri speciale
pentru c combaterea lor era formulat deja la Sinodul I ecumenic la Niceea prin dogma despre
deofiintimea Fiului cu Tatl.
4) Unitarianismul (numiti si socinieni). A aprut n snul protestantismului. Cel ce l-a
formulat a fost polonezul Faust Socinus (+1604). Unitarienii sustin c Dumnezeu este o singur
Persoan: Tatl.
Toate aceste erezii antitrinitare falsific nvttura adevrat a Bisericii despre Sf. Treime
formulat, n esenta ei, n Simbolul de credint la Sinoadele I si al II-lea ecumenice.
Filioque = yi de la Fiul yi combaterea ei
Vezi manualul pt. seminar Todoran-Zgrean (pag. 127 - 133)
92
92
DUMNEZEU CREATORUL
Crearea lumii n general
1) nsusirea personal extern ce se atribuie Tatlui este crearea lumii. El o svrseste mpreun cu
Fiul si Duhul conform Sf. Scripturi;
2) Adevrul c Dumnezeu a creat lumea din nimic este promovat doar de religia crestin si mozaic.
Celelalte religii promoveaz conceptii gresite despre crearea lumii: panteismul, dualismul,
materialismul;
3) Principalele idei sustinute de religia crestin despre crearea lumii:
a) lumea a fost fcut din nimic, prin vointa lui Dumnezeu; are un nceput si va avea un
sfrsit;
b) n Dumnezeu exist din vesnicie planul mpreun cu scopul crerii lumii. Scopul pentru
care Dumnezeu a fcut lumea este ca s-si manifeste iubirea, buntatea Sa, iar pentru creaturi:
- mprtsirea creaturilor de fericirea dumnezeiasc
- preamrirea lui Dumnezeu.
4) ntregul cosmos vzut a fost creat pentru om; are caracter antropocentric. Natura urmeaz destinul
omului;
5) ntreaga creatie este bun conform Sf. Scripturi n sensul c era nzestrat cu nsusirile necesare
atingerii scopului ei;
6) Despre originea si fiinta rului
- Crearea lumii nevzute.
1) Dogma Sfintei Treimi ne nvat c Persoanele Sfintei Treimi au nsusiri fiintiale si
nsusiri personale externe (lucrri externe), care sunt comune tuturor celor trei. Cnd unele din aceste
proprietti comune celor trei sunt atribuite unei Persoane treimice, vorbim de apropriere (= a face
ceva propriu). Deci aproprierea ar fi atribuirea unei nsusiri sau lucrri comune celor trei, doar Uneia
din cele trei Persoane. Scopul aproprierilor este de a caracteriza ct mai clar pentru noi Persoanele
Sfintei Treimi. Ceea ce trebuie s retinem este c ceea ce I se apropriaz unei Persoane, nu I se
atribuie cu excluderea celorlalte Persoane. Singurele nsusiri prin care cele trei Persoane divine Se
deosebesc Una de Alta sunt nsusirile personale interne.
Traditia patristic a apropriat Persoanelor divine numiri de - ale lui Dumnezeu, nsusiri
fiintiale si lucrri externe.
Lucrrile externe ( propriettile personale externe), desi apartin celor trei Persoane, totusi
prin apropriere I se atribuie Tatlui hotrrea de a le face, Fiului executarea lor, iar Duhului Sfnt
desvrsirea. Astfel, Tatl face totul prin Fiul n Duhul Sfnt.
n ce priveste activitatea divin n lume, Tatlui I se atribuie crearea, Fiului rscumprarea,
Duhului Sfnt sfintirea. Crearea, Rscumprarea si Sfintirea sunt nsusiri sau proprietti personale
externe sau predicate.
Prin apropriere, deci, nsusirea special de Creator revine Tatlui, ceea ce s-a precizat si n
articolul 1 din Simbolul Credintei, dar, prin urmare, ea nu este strin celorlalte dou Persoane
treimice. Aceast participare la creatie a fiecrei Persoane a Sfintei Treimi este mrturisit de Sf.
Scriptur: Toate prin El (Fiul, Cuvntul lui Dumnezeu) s-au fcut i fr de El, nimic nu s-a fcut
din ce s-a fcut - Ioan 1,3, iar despre Duhul Sfnt, Moise scrie n Genez: ,Si pmntul era
netocmit i gol. ntuneric era deasupra adncului i Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra
apelor` - Genez 1,2. Participarea celor trei Persoane treimice la creatie o arat si expresia: ,S
facem om dup chipul i asemnarea Noastr` Genez 1,26. Astfel, dup expresia Sfintilor
93
93
Printi, Dumnezeu Tatl, Creatorul lumii, a adus totul la existent ,prin Fiul n Duhul Sfnt`. Poate
tocmai pentru c n creatie se ia n considerare si activitatea Fiului si a Duhului Sfnt, cnd se
vorbeste despre crearea lumii, se spune simplu: Dumnezeu a creat lumea fr s se specifice
Persoana creia I se atribuie creatia.
TEXT FACULTATIV:Sfnta Scriptur consider c n ntreaga lume vzut si nevzut a
fost creat si este mentinut n existent prin Cuvntul lui Dumnezeu (a doua Persoan treimic),
Care pstreaz ordinea universal si unitatea creatiei n Duhul Sfnt. ,ntreaga creatie prin ordinea
armonioas i rational a ei, i are centrul de gravitatie n Logosul Tatlui, prin Care toate s-au
fcut` In1,3. ,Deci, zice Sfntul Atanasie cel Mare, acelai cuvnt atotputernic, atotdesvrit i
sfnt al Tatlui, slluindu-Se i ntinznd puterile Lui n toate i pretutindeni i luminnd toate
cele vzute i nevzute, le tine i le strnge, nelsnd nimic gol de puterea Lui, ci dndu-le viat
tuturor i pzindu-le pe toate mpreun i pe fiecare n parte... unete prtile cu ntregul i
crmuindu-le pe toate cu porunca i voia Sa, alctuiete o singur lume i o unic rnduial
armonioas a ei, El nsui rmnnd nemicat, dar micndu-le pe toate prin crearea i ornduirea
lor dup bunvoirea Tatlui`. Potrivit Revelatiei divine, ntreaga creatie si pstreaz unitatea
ontologic n ordinea rational care izvorste din Logosul divin (Iisus Hristos Pantocrator de D.
Popescu, p. 140-141) (F)
2) Doctrina crestin ne nvat c Dumnezeu a creat lumea din nimic, fr s existe vreo
materie preexistent. Notiunea de nimic vrea s ateste c lumea are un nceput si c nssi
existenta lumii din care a fost fcut, a fost creat tot de Dumnezeu. Dac Dumnezeu nu este i
autorul materiei,spune Sfntul Atanasie cel Mare, ci a fcut lucrurile dintr-o materie deja existent,
atunci El apare slab, deoarece n-a putut s produc nimic fr materie, din cele existente, aa cum
slbiciunea tmplarului se arat prin aceea c nu poate face nimic fr lemn`. Dac n-ar avea un
nceput, dac n-ar fi din nimic, lumea n-ar fi opera axclusiv a liberttii si iubirii lui Dumnezeu.
Aceast nvttur despre creatie, descoperit de Revelatia supranatural este specific
religiei crestine si celei mozaice. De la iudei au luat-o si mahomedanii, ea lipsind n celelalte religii,
care sustin alte conceptii cu privire la crearea lumii ca: panteismul, dualismul, materialismul.
Panteismul este o conceptie filozofic ce identific pe Dumnezeu cu natura (vezi Dogmatica
general, p 60).
Dualismul este teoria care sustine ideea c la baza ntregii creatii stau dou principii opuse,
indiferent care ar fi ele: binele si rul, masculin si feminin, lume si Dumnezeu, trup si suflet, lumin
si ntuneric. Forma clasic a dualismului n religie o ntlnim n parsism (religie din India) si
maniheism (sect gnostic).
Materialismul este un sistem filozofic care sustine c nu exist nimic afar de materie si de
combinatiile ei, nerecunoscnd existenta sufletului si nici a lui Dumnezeu.
3) Despre crearea lumii, nvttura crestin sustine urmtoarele:
a) 1. Lumea a fost creat de Dumnezeu din nimic, prin vointa Sa si prin puterea cuvntului
Su: ,Si a zis Dumnezeu... Si a fost aa` - Genez cap. 1 sau ,El a zis i s-a fcut, El a poruncit i
s-a zidit` - Psalmi 148,5.
Lumea este creat n timp sau mai exact deodat cu timpul, cci timpul ncepe odat cu
creatia. Acest adevr este exprimat de cuvintele: ,La nceput a fcut Dumnezeu cerul i pmntul`
Genez 1,1. Cuvintele la nceput se refer la nceputul timpului, care a precedat nceputul creatiei.
Asadar, lumea are un nceput, va avea si un sfrsit potrivit Revelatiei divine nvttura
eshatologic deci ea nu este vesnic. Numai Dumnezeu este vesnic: ,Dintru nceput, Tu , Doamne,
ai ntemeiat Pmntul i lucrurile minilor Tale sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rmne i
toate ca o hain se vor nvechi i ca un vemnt le vei mputina` Psalmi 101, 26-28 sau ,Mai
nainte de a fi fcut muntii i a se fi zidit pmntul i lumea, din veac i pn n veac eti Tu` -
94
94
Psalmi 89,2. (Lectur Iisus Hristos Pantocrator de D Popescu, cap Crearea lumii n timp, p.
143).
Dac lumea are nceput si Dumnezeu este vesnic, n Dumnezeu exist din vesnicie planul de
creare a lumii, pentru c nu putem concepe c n mintea lui Dumnezeu ar putea aprea o idee pe care
El s nu o fi avut din vesnicie (datorit neschimbabilittii Sale).
2. Dac Dumnezeu a creat lumea potrivit planului Su din vesnicie, desigur c n acest plan
se cuprind si motivul si scopul pentru care a fost creat. Acest scop exist din dou puncte de vedere:
al Creatorului si al creaturii. Din punct de vedere al Creatorului, Dumnezeu a creat lumea din
buntatea Sa, ca s-si manifeste iubirea si atotputernicia Sa, iar din punct de vedere al creaturii, ca s
fac prtase si alte fiinte de iubirea Lui intratrinitar si astfel, acestea s se mprtseasc de fericirea
vietii dumnezeiesti si s preamreasc pe Dumnezeu. Cele dou scopuri ale creatiei: 1) mprtsirea
creaturilor de fericirea dumnezeiasc si 2) preamrirea lui Dumnezeu sunt complementare (se
completeaz reciproc), pentru c mplinirea unuia implic realizarea celuilalt si formeaz, de fapt, un
singur scop.
Deci scopul crerii lumii este preamrirea lui Dumnezeu si fericirea creaturilor. ntre ele este
o strns legtur pentru c cu ct preamreste cineva mai mult pe Dumnezeu din iubire fat de El,
cu fapta si cu cuvntul Matei 5,16 cu att este mai fericit.
Sf. Printi au scos n evident buntatea lui Dumnezeu ca motiv al creatiei, pentru a o opune
ideii c Dumnezeu ar fi creat lumea dintr-o necesitate intern. Sf. Dionisie Areopagitul spune:
,Binele... ntinde buntatea la toate cele ce sunt. Chiar i plantele toate au viat nutritiv i
mictoare din Bine. Si orice esent nensufletit i fr viat exist din cauza Binelui`. Tot n acest
sens, Sf. Grigorie de Nyssa scrie: ,Astfel, Dumnezeu Cuvntul, ntelepciunea, Puterea a fost
Creatorul naturii umane, nu mpins de necesitate la crearea omului, ci n virtutea iubirii Sale pentru
aceast fiint a crei existent a produs-o. Trebuia ca lumina s nu fie nevzut, slava s nu
rmn fr martor, buntatea s nu fie fr o alt persoan care s se bucure de ea i celelalte
daruri care se vd n jurul firii dumnezeieti s nu rmn fr efect, nefiind cineva care s se
mprteasc i s se bucure de ele` (Cuvntarea catehetic cea mare). Iar Sf. Maxim
Mrturisitorul declar c toate au fost aduse la existent ca s dobndeasc, prin miscarea sau
lucrarea lor liber, existenta bun si prin aceasta s ajung la vesnica existent bun.
4) Dumnezeu a creat lumea ca ea s se mprtseasc de iubirea Lui, s participe deplin
la aceast iubire adic la o comuniune deplin cu El. Stiind acestea putem afirma c Dumnezeu a
creat lumea pentru om, adic ntreaga creatie vzut, universul nensufletit, regnul mineral, vegetal,
ct si animal au fost create pentru om, ca s-l ajute s ating scopul unirii sale cu Dumnezeu, s se
ndumnezeiasc. Numai omul, ca fiint personal si spiritual, se poate bucura n mod constient de
iubirea lui Dumnezeu, devenind partenerul lui printr-o relatie liber de comuniune n iubire cu El.
Numai oamenii sunt constienti de sensul existentei lor, iar acest sens const n faptul c fpturile
sunt menite s intre n comuniune vesnic cu Dumnezeu prin responsabilitatea pe care trebuie s o
manifeste fat de Dumnezeu si fat de semeni, adic prin iubire.
De aceea, lumea ca natur este creat pentru subiectele umane. Natura are caracter
antropocentric (adic centrul creatiei vzute este omul) sau, spunem c natura este antroposfera
omului. Ea urmeaz destinul omului. Astfel, prin cderea lui Adam, ntreaga natur s-a supus
stricciunii, iar la sfrsitul lumii, prin ridicarea omului, natura se va transfigura si ea, devenind ,cer
nou i pmnt nou, n care locuiete dreptatea` II Petru 3,13.
5) 3. Lumea, fiind opera lui Dumnezeu, Care este atotperfect si atotbun, nu poate fi
dect bun. Dumnezeu nu poate crea ceva ru si imperfect, ntruct aceasta ar veni n contradictie cu
Fiinta Sa, care este Binele suprem. Sf. Scriptur spune: ,Si a privit Dumnezeu toate cte a fcut i
iat erau bune foarte` Genez 1,31. Erau foarte bune nu n ntelesul c erau desvrsite, ci n
95
95
ntelesul c erau ntru totul nzestrate de Dumnezeu cu nsusirile necesare atingerii scopului pentru
care El le-a creat.
Astfel, omul a fost creat apt pentru ca, slujindu-se de darul liberttii cu care l-a nzestrat
Dumnezeu, s aleag s colaboreze cu harul divin, prin cele trei puteri sufletesti, si astfel s se
ntreasc n virtute si n comuniune cu Dumnezeu prin iubire. Omul, ns, si-a folosit ru libertatea
si a clcat voia lui Dumnezeu, svrsind astfel rul moral pcatul. A urmat rul fizic (durerile,
moartea), care nu este dect o consecint a rului moral, a pcatului pentru c ,Plata pcatului este
moartea` Romani 6,23, iar aceasta pentru c ordinea moral din lume cere ca rul s fie pedepsit,
iar binele rspltit.
6) Despre originea si fiinta rului, Sf. Printi spun c rul nu are fiint, ntruct el nu este
creat de Dumnezeu, nu are existent absolut cum are numai Dumnezeu, iar fiint au numai cele
create de Dumnezeu. Rul nu este o entitate (existent determinat, de sine stttoare), ci este numai
o lips a binelui. El tine de vointa liber a omului (sau a ngerului), nu de nssi fiinta creatiei. El
este cauzat de ndeprtarea omului de la bine. Sf. Atanasie cel Mare scrie: ,Fiinta este binele,
nefiinta este rul. Numesc binele fiint pentru c el are arhetipul (model initial, original) su n
Dumnezeu Care este Fiinta`. Iar Sf. Vasile cel Mare spune: ,Rul nu este o esent vie i nsufletit,
ci o dispozitie n suflet opus virtutii, dispozitie nscut n cei uuratici din cauza cderii lor de la
bine`.
Aceasta nu nseamn c diavolii nu sunt fiinte vii, reale, ci doar c nu exist un ipostas al
rului precum exist un ipostas al Binelui, Dumnezeu fiind Binele absolut, izvorul Binelui.
Cum serveyte ntreaga natur la atingerea scopului crea(iei,
adic unirea ei cu Dumnezeu mpreun cu omul?
La aceast ntrebare Printele Dumitru Stniloae rspunde: Dumnezeu ne arat iubirea Sa
prin lumea ca dar, pentru ca s realizeze un dialog progresiv n iubire cu noi
14
. ns pentru aceasta
trebuie ca i noi s ntoarcem lui Dumnezeu un dar. Dar omul nu are ce s dea lui Dumnezeu de la
sine. Dumnezeu Se bucur ca omul s renunte la unele din darurile primite, ntorcndu-I-le. Acesta
este sacrificiul omului. Lumea este necesar pentru om nu numai ntruct omul are trebuint s-i fie
dat, ci i ntruct are trebuint de ea ca s o druiasc, la rndul lui, pentru creterea lui
spiritual.
Omul se folosete de lume i prin faptul c o druiete la rndul lui. Si el n-o pierde total
prin actul druirii, ci se mbogtete prin ea i mai mult prin faptul c o druiete: <<Mai fericit
este a da dect a lua>>. Paradoxul se explic prin faptul c darul primit i ntors apropie
persoanele n aa msur, nct obiectul darului devine comun
15
i devine mijlocul celei mai depline
comunicri ntre persoane. Cel ce le druieste cu bunvoint, se mbogteste dobndind iubirea lui
Dumnezeu, fcndu-se fiu al lui Dumnezeu prin mplinirea voii Lui. n pilda bogatului nemilostiv
deznodmntul e tragic: ,Astfel se ntmpl cu cel ce i adun comori siei i nu se mbogtete n
Dumnezeu` Luca 12,21.
14
Potrivit Pr. D. Stniloae, toat creatia vzut, tot ce ne nconjoar este pus n slujba omului de la creatie. Din natur
omul si procur cele necesare vietii: hrana, mbrcmintea, cldura, locuinta, se desfteaz contemplnd frumusetile
naturii. Dumnezeu ne druieste toate acestea din buntatea si iubirea Sa fat de noi. ntelegnd acestea si primind
darurile lui Dumnezeu, sufletul omului se umple de recunostint si iubire pentru Creatorul si Purttorul lui de grij si
doreste s-si manifeste, s-si dovedeasc la rndul su iubirea, oferindu-I si el lui Dumnezeu ceva: ,Ale Tale dintru ale
Tale...`.
15
n pilda fiului risipitor, tatl simboliznd pe Dumnezeu spune fiului mai mare: ,Fiule, tu totdeauna eti cu mine i
toate ale mele sunt ale tale`.
96
96
n continuare spune Pr. D. Stniloae: ,Cel mai mare dar pe care cineva l poate face lui
Dumnezeu este darul vietii nsi. Desigur aceasta nu nseamn un refuz al vietii primite de la
Dumnezeu. Cel ce i-o druiete lui Dumnezeu, nu tine ns la ea n mod egoist, ci o druiete lui
Dumnezeu atunci cnd este necesar, sau n cazurile mai dese, o pune n slujba lui Dumnezeu.
Pe de o parte, el mrturisete prin orice lucru oferit lui Dumnezeu c este darul lui
Dumnezeu, c nu-l are de la sine, ci de la Dumnezeu. Pe de alt parte, c nu vrea s profite n mod
egoist de darul lui Dumnezeu, tinndu-l la sine, ci i arat i el iubirea fat de Dumnezeu, dndu-I
mcar ceea ce are putint s-I dea, adic o parte din lucrurile primite de la El`. De altfel, lumea
este contingent, adic nu i este necesar lui Dumnezeu, El putnd exista si fr lume (de aceast
druire omul nsusi are nevoie pentru a creste n iubirea fat de Dumnezeu).
,Pe lng aceasta, mai trebuie observat c nimeni nu ntoarce lui Dumnezeu lucrurile
primite fr s fi adugat la ele i munca sa. Strugurii, pinea, vinul, untdelemnul i orice
milostenie, date lui Dumnezeu, sunt nu numai darul lui Dumnezeu, ci i munca omeneasc
imprimat n ele. Desigur i munca o presteaz omul tot prin puterile date lui de Dumnezeu. Totui
el ar fi putut s nu foloseasc aceste puteri pentru o munc prin care s ntoarc lucrurile primite
cu pecetea sa omeneasc, adic valorificate de el. El sporete prin aceasta talantii primiti, dup
cuvntul Mntuitorului. Si Dumnezeu vrea ca omul s oboseasc pentru a pune o pecete
valorificatoare a sa pe darurile primite, prin ceea ce le face i daruri omeneti` Pr. D. Stniloae.
Mntuitorul nsusi spune c ,silitorii vor dobndi mprtia lui Dumnezeu`. Prin aceast strdanie,
munc a noastr, ne cstigm mntuirea. Aceasta este crucea pe care fiecare crestin trebuie s o
poarte n viat adic a svrsi lucrul lui Dumnezeu, mplinindu-si datoria, nmultind talantii dati lui
de Dumnezeu si druind si altora din roadele muncii sale.
ns, aceste bunuri, care se afl la mijloc ntre Dumnezeu si oameni, se cer dup cruce, dup
Sf. Maxim Mrturisitorul. Prin dezlipirea de ele, prin cruce (adic prin rstignirea voii proprii
trupesti, prin ascez) omul se ntlneste cu Dumnezeu, Care este infinit mai mult dect toate darurile.
Crucea prin care omul se dezlipeste de ele si uitarea lor duc pe om la nviere. Sf. Maxim
Mrturisitorul spune c ,toate cele vzute se cer dup cruce, adic dup deprinderea de a stvili
afectiunea fat de ele a celor ce sunt dui prin simturi spre ele... Peste lume i peste viata noastr
st astfel aezat crucea i toate sunt menite s duc pe om spre nviere, adic spre viata etern`. n
acelasi sens, Apostolul Pavel zice: ,Lumea este rstignit pentru lume i eu pentru lume`
Galateni 6,14; ,Adic, lumea nu mai are pentru mine ceva care s m atrag spre ea, nici n mine
nu mai este ceva care s m mping spre lume. Sufletul se satisface deplin prin comuniunea cu
Dumnezeu cel personal, nu prin lucruri` dup Pr. D. Stniloae. Si aceasta este chiar desvrsirea.
Omul desvrsit nu mai este preocupat de nimic material, ci doar cum s plac lui Dumnezeu,
folosindu-se de cele din jurul su si chiar orice gnd, orice sentimentm orice fapt sunt aduse jertf
lui Dumnezeu. Acesta este scopul pentru care omul trebuie s foloseasc toate cele create:
ndumnezeirea sa si, n final, a ntregii naturi.
Asadar, Dumnezeu ne-a dat lucrurile ca daruri nu numai pentru a ne deprinde n tria de a le
depsi naintnd spre El, ci si pentru a le depsi pentru semenii nostri, druindu-le lor. Bunurile lui
Dumnezeu, ca daruri, servesc ca legtur a iubirii ntre persoane si contribuie la realizarea unei
adnci comuniuni umane. Lumea, deci, cuprinde darurile lui Dumnezeu pentru oameni, iar oamenii
sunt chemati s pun crucea peste toate darurile, ca s nu le foloseasc n mod egoist, ci pentru
pstrarea si adncirea comuniunii cu Dumnezeu si cu semenii.
Potrivit nvtturii crestine, creatia cuprinde dou prti bine distincte: lumea nevzut sau
spiritual si lumea vzut sau material.
97
97
1. Crearea lumii nevzute
1) Prin lumea nevzut se ntelege lumea spiritual sau lumea ngerilor. Cuvntul nger -
- nseamn sol, vestitor, trimis si se refer la menirea principal a ngerilor de a fi vestitori
ai voii lui Dumnezeu. De aceea, cu acest nteles, n Sf. Scriptur se numesc ngeri uneori si anumiti
oameni sfinti, ca trimisi ai lui Dumnezeu. De exemplu, profetii: Moise, Ioan Boteztorul etc.,
conductorii Bisericilor n Apocalipsa si chiar Mntuitorul Hristos este numit ,nger de mare sfat`
Isaia 9,5.
n nteles propriu, prin ngeri se desemneaz fiinte spirituale, reale si personale, ns
mrginite si deosebite de Dumnezeu, mult inferioare lui Dumnezeu (fiind create si mrginite), dar
superioare oamenilor, create cu o menire special.
2) Despre existenta ngerilor avem nenumrate dovezi n Sf. Scriptur: heruvimul cu sabie de
foc pus s pzeasc drumul spre pomul vietii, ngerul care a oprit pe Avraam s jertfeasc pe Isaac;
Iacov n vis vede ngeri suind si cobornd pe o scar de la pmnt la cer. n Noul Testament, ngerul
Gavriil vestitorul Nasterii Domnului si a naintemergtorului, n Apocalips se vorbeste de multimi
de ngeri etc.
3) Biserica a mrturisit de la nceput credinta n existenta ngerilor. Cele mai vechi Simboale de
credint, precum si Simbolul constantinopolitan, cuprind articole despre Creatorul tuturor celor
vzute si nevzute. La Sinodul al VII-lea ecumenic (787) s-a mrturisit din nou credinta n sfintii
ngeri, hotrnd asupra cinstirii si zugrvirii lor. ngerilor li se acord cinste egal cu a sfintilor
potrivit hotrrilor Sinodului al VII-lea ecumenic, deci cult de venerare.
2. Originea ngerilor
Biserica a nvtat totdeauna c ngerii au fost creati de Dumnezeu din nimic. Cu privire la timpul
cnd au fost creati ngerii, Sf. Printi au convingerea c ei au fost creati de Dumnezeu naintea lumii
vzute, ntelegnd prin cuvntul cer din Genez 1,1, lumea ngerilor. Dac Moise nu vorbeste
lmurit despre originea ngerilor, este din teama ca evreii s nu-i divinizeze. ns, desi referatul
biblic nu vorbeste explicit despre crearea ngerilor, acest adevr este exprimat implicit prin
cuvintele: ,La nceput a fcut Dumnezeu cerul i pmntul` Genez 1,1. Cerul acesta nseamn
lumea spiritual, dup cum pmntul nseamn lumea material. Nu este aici vorba de cerul vzut,
creat n a doua zi a creatiei, ci de cerul nevzut, cu locuitorii lui, ngerii, asa cum potrivit Sf.
Scripturi, oamenii sunt artati ca locuitori ai pmntului
16
.
De asemenea, n cartea Iov: ,Cnd s-au fcut stelele, ludatu-M-au cu glas mare toti ngerii
Mei` Iov 38,7 se arat clar c, n ziua a patra a creatiei, cnd s-au fcut cei doi lumintori mari si
stelele, ngerii erau deja creati. Iar dac n ziua a patra erau creati, se presupune c au fost creati
nainte de a se fi nceput crearea lumii materiale, pentru c ar fi greu de crezut c Dumnezeu, dup
primele trei zile ale crerii lumii materiale, ar fi ntrerupt-o pe aceasta pentru a-i crea pe ngeri, ca
apoi s continue cu crearea lumii materiale.
3. Natura ngerilor yi menirea lor
16
Alte dovezi despre originea ngerilor si timpul crerii lor naintea lumii vzute: existenta diavolilor la crearea lui
Adam, ceea ce arat c ngerii czuser naintea facerii omului.
98
98
ngerii sunt fiinte de natur spiritual: ,Cel ce faci pe ngerii Ti duhuri i pe slugile Tale par
de foc` Psalmi 103,5.
n privinta nsusirilor, ei au ratiune, simtire si voint; ei vd pururea fata lui Dumnezeu: ,Vedeti
dar, s nu dispretuiti pe vreunul dintre acetia mai mici, cci zic vou c ngerii lor, n ceruri,
pururea vd fata Tatlui Meu` Matei 18,10; ngerii mplinesc voia lui Dumnezeu: ,Binecuvntati
pe Domnul toti ngerii Lui... cei puternici la virtute, care mpliniti poruncile Lui i ascultati glasul
cuvintelor Lui` Psalmi 102,20. Ei preamresc pe Dumnezeu: ,Si serafimii strigau unul ctre altul,
zicnd: sfnt, sfnt, sfnt, Domnul Savaot, plin este cerul i pmntul de mrirea Lui` Isaia 6,3.
Ei se bucur pentru ntoarcerea pctosilor: ,Zic vou, aa se face bucurie ngerilor lui Dumnezeu
pentru un pctos care se pociete` Luca 15,10.
n comparatie cu oamenii, ngerii sunt fiinte superioare lor n putere, n cunostint, n virtute:
,Ce este omul c-ti aminteti de el sau fiul omului, c-l cercetezi pe el? Micoratu-l-ai pe dnsul cu
putin fat de ngeri` Psalmi 8,5. Fiind fiinte spirituale, ngerii sunt nemuritori, nu au nevoie de
hran, nu au gen, nu sunt supusi ispitelor si slbiciunilor omenesti. Mntuitorul zice saducheilor:
,La nviere, (oamenii) nu se vor nsura, nici nu se vor mrita, ci vor fi ca ngerii lui Dumnezeu n
ceruri` Matei 22,30.
Biserica i numeste cerestile si netrupestile puteri, ngerii fr de trup. Totusi, adeseori Sf.
Scriptur vorbeste despre artri ngeresti anghelofanii sub forma unor tineri frumosi, cteodat
naripati. Aceasta se explic prin faptul c, fiind trimisi de Dumnezeu ctre oameni, nftisarea lor n
trup fcea posibil comunicarea lor cu oamenii. Ei pot strbate spatiul cu viteza gndului, dar nu sunt
omniprezenti ca Dumnezeu, ci sunt fiinte mrginite pentru c sunt creaturi.
n privinta cunostintei, ngerii de asemenea sunt superiori oamenilor, cunoscnd pe cele prezente,
trecute si viitoare Ir s posede atotstiinta. Mntuitorul zice: ,Iar de ziua i ceasul acela nimeni nu
tie, nici ngerii din ceruri, nici Fiul, numai Tatl` - Matei 24,36. Ei pot face lucruri care nu stau n
puterea omului, dar nu fac minuni dect din ncredintarea (porunca) lui Dumnezeu.
Observatie: ngerii sunt superiori oamenilor din cauza naturii lor spirituale, dar oamenii, spre
deosebire de ngeri, se bucur de privilegiul de a putea actiona asupra naturii prin trupul lor sensibil.
ngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, n timp ce omul este stpnul naturii n vederea spiritualizrii ei.
Pe de alt parte, ngerii au fost creati n solidaritate cu lumea vzut. n felul acesta, ntreaga
creatie se afl ntr-o sobornicitate interioar, care implic o rspundere i o ndatorire de slujire a
fiecruia pentru toti i a tuturor pentru fiecare. Cine cade din aceast sobornicitate, cade ntr-o
umbr a existentei`- spune Pr. D. Stniloae. Solidaritatea ntre ngeri si oameni arat legtura
indisolubil dintre lumea vzut si cea nevzut n vederea spiritualizrii ntregii creatii.
4. Scopul crerii ngerilor
Pe temeiul Sf. Scripturi, Biserica nvat c menirea ngerilor este de a sluji lui Dumnezeu si
oamenilor pentru dobndirea mntuirii, din aceast slujire izvornd fericirea lor personal. Ei
preamresc pe Dumnezeu, nsotesc pe Mntuitorul n opera de Rscumprare si ocrotesc pe crestini.
Dup ce o parte din ei a czut, numai ngerii buni au rmas s-si ndeplineasc menirea dat lor de
Dumnezeu: de a-L slvi pe Dumnezeu, de a-L iubi si de a-I sluji mplinindu-i voia Lui.
n raport cu oamenii, slujirea ngerilor este de a le face cunoscut voia lui Dumnezeu, de a-i
povtui spre bine, de a fi pzitori oamenilor, ferindu-i de ru, precum si de a fi mijlocitori ctre
Dumnezeu pentru oameni ,Ocrotete-ne pe noi cu sfintii Ti ngeri` fiecare crestin si are un
nger pzitor. Fiecare biseric, fiecare asezare omeneasc, fiecare tinut, fiecare tar are ngerul su
pzitor.
99
99
5. Numrul yi ierarhia ngerilor
n Sf. Scriptur nu se precizeaz numrul lor, dar se folosesc diferite numiri pentru a arta
multimea lor: legiuni, tabr, zeci de mii, mii de mii, multime de oaste cereasc. Sf. Ioan Gur de
Aur vorbeste de ,popoare infinite de puteri netrupeti, ale cror mii nu le poate numra nimeni`.
De la creatia lor, se presupune c numrul lor a rmas acelasi, ei fiind spirite, nu se nmultesc, nici
nu mor.
n aceast lume spiritual a ngerilor, exist o anumit ordine ierarhic, ntemeiat pe puterile si
slujba deosebit a lor. Nu toti ngerii sunt egali ntre ei. n functie de nsusirile cu care am fost
nzestrati, sunt de mai multe categorii. n Despre ierarhia cereasc Sf. Dionisie Areopagitul,
ntemeindu-se pe Sf. Scriptur, mparte ngerii n 9 cete, grupati n 3 triade:
1. Scaunele, Heruvimii, Serafimii;
2. Domniile, Stpniile, Puterile;
3. nceptoriile, Arhanghelii, ngerii.
Dup numele fiecruia, cunoastem numai 3: sfintii arhangheli Mihail, Gavriil, Rafail. Cei din
prima triad sunt cei mai apropiati de Dumnezeu, stnd n jurul tronului ceresc. Cu toat deosebirea
dup trepte ce exist ntre ei, ngerii constituie o lume superioar unitar, fiind n perfect
comuniune spiritual. Ei se lumineaz unii pe altii, potrivit superiorittii rangului, anume cei mai de
sus mprtsesc celor mai de jos luminarea si cunostinta de la Dumnezeu.
6. Starea moral a ngerilor
Ca fiinte spirituale create, ngerii au aceleasi nsusiri spirituale ca omul, si anume: ratiune,
sentimente si voint liber. nzestrati cu libertate ca si omul, ngerii aveau la nceput posibilitatea s
progreseze n virtute sau s pctuiasc. O parte dintre ei au folosit bine aceast libertate si,
mplinind statornic voia lui Dumnezeu, s-au ntrit n virtute si au primit de la Dumnezeu darul de a
nu mai putea pctui. O alt parte dintre ei, diavolii, (a noua parte), au folosit ru libertatea vointei
dat lor de la Dumnezeu si au pctuit, rzvrtindu-se mpotriva lui Dumnezeu din mndrie.
Pcatul ngerilor a fost cel dinti pcat n lume si a fost pur spiritual, pentru c ei, fiind spirite,
sunt lipsiti de orice slbiciune si ispit trupeasc, iar pcatul lor este numai al ruttii. Ei nu au czut
prin vreun ndemn din afar, ci numai printr-o cu totul liber si constient hotrre a vointei lor
proprii. n plus, ngerii, fiind fiinte spirituale superioare omului, pentru ei, binele si rul se prezint
cu mai mult evident dect pentru om.
De aceea, cderea lor este rupere total si definitiv de Dumnezeu si mpietrire n ru care
exclude cu desvrsire posibilitatea mntuirii. Teoria lui Origen despre restaurarea final a tuturor
chiar si a diavolilor apocatastaza a fost condamnat la Sinodul al V-lea ecumenic.
Cu toate acestea, dup unii nvttori bisesricesti, poarta pocintei nu s-a nchis definitiv chiar
din primul moment al cderii ngerilor ri. Ca si omului, Dumnezeu le-a acordat timp spre cint si
numai dup ce, dispretuind harul, s-au mpietrit, cderea lor a devenit definitiv si iremediabil.
Dup Sf. Ioan Damaschin: ,Ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este cderea pentru ngeri.
Dup cdere ei nu mai au posibilitatea pocintei, dup cum nu o au nici oamenii dup moarte`.
Mai presus de toate, existenta ngerilor ri constituie dovada respectului pe care Dumnezeu l are fat
de fpturile Sale pentru c acestea si pot hotr ele singure destinul.
100
100
7. ngerii ri sau diavolii
Numele de ngeri ri li s-a dat pentru c ei nu voiesc si nu fac niciodat bine, ci numai rul. Ei se
numesc: diavoli, draci, demoni, duhuri necurate, iar cpeteniile lor: Satan, Belzebul, Lucifer, Veliar
sau ispititorul, nceptorul ruttii, stpnul acestei lumi, tatl minciunii.
Diavolii nu sunt personificri ale rului, cum afirm unii, ci sunt fiinte personale si reale.
Mntuitorul Hristos a dus o lupt nversunat mpotriva lor si le-a nimicit puterea prin Jertfa de pe
Cruce si Pogorrea la iad. Prin Rstignire a mpcat neamul omenesc cu Dumnezeu si i-a scos pe
oameni din robia pcatului si a diavolului si din osnda iadului.
Sf. Scriptur vorbeste despre nceptorii, Domnii si Stpnii ale ntunericului. Cderea lor s-a
petrecut nainte de crearea omului pentru c diavolul i-a ispitit pe protoprintii nostri la pcat.
nsusirile principale ale diavolului sunt: ura adevrului si nzuinta constant dup minciun;
activitatea lui este direct opus vointei dumnezeiesti, iar mprtia lui este a mortii spirituale si a
ntunericului n opozitie cu mprtia dragostei si a pcii lui Iisus Hristos.
Diavolul lucreaz pururea mpotriva mntuirii oamenilor: ,Diavolul umbl ca un leu rcnind,
cutnd pe cine s nghit` I Petru 5,8. Puterea diavolilor de a ispiti pe oameni este ngduit de
Dumnezeu fie pentru ncercarea si ntrirea celor buni, fie ca pedepsire a celor ri; dar ea nu
depseste niciodat puterea de rezistent a omului. Diavolul nu poate niciodat sili vointa omului la
pcat, omul fiind nzestrat de Dumnezeu cu libertate absolut. Omul poate rezista ispitei diavolilor,
folosindu-se de armele dumnezeiesti: rugciunea si postul si cu ajutorul harului divin, poate nvinge
orice ispit, ntrindu-se tot mai mult n virtute si n dragostea de Dumnezeu. Depinde de libera
alegere a omului ca s se apropie de Dumnezeu sau de diavol: ,Supuneti-v lui Dumnezeu. Stati
mpotriva diavolului i va fugi de la voi. Apropiati-v de Dumnezeu i Se va apropia de voi` Iacov
4,7-8. (Lectur: Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu, pag. 164-167).
Crearea lumii vzute
Lumea vzut este lumea care cade sub simturile omului. Ea cuprinde deci ntregul univers,
inclusiv omul. Sf. Vasile cel Mare nvat c ,Lumea a fost fcut pentru om, iar omul pentru
Dumnezeu` (si alti Sf. Printi). Astfel, omul nu poate fi conceput n afara lumii vzute, aceasta fiind
suportul material indispensabil pentru viata sa biologic, iar din punct de vedere spiritual, fiind
mediul n care omul si lucreaz mntuirea. Dar nici natura fr om, coroana ntregii creatii, nu ar
avea sens s existe. Materia nu are sens prin ea nssi, ci prin om, pentru care a fost creat. ntreaga
creatie vzut este menit s serveasc de treapt spre desvrsirea omului, de mediu n care acesta
si lucreaz mntuirea. (Lucrarea mntuirii este strns legat de ceea ce ne nconjoar faptele bune,
asceza, credinta ,contemplatia, rugciunea se sprijin pe cele vzute). vezi Dogmatica ortodox,
p.328-331 Despre ierurgii.
Omul, ca fiint mixt, constituit din suflet si trup, trebuie s fie puntea de legtur ntre cele dou
lumi: material si spiritual, ntre natur si Dumnezeu. Prin om, cosmosul poate fi nltat sau
cobort, astfel cderea n pcat a protoprintilor a avut ca urmare degradarea ntregii naturi. De aici
reiese responsabilitatea omului fat de natur. El are datoria de a pstra echilibrul, armonia din
natur si de a o conduce spre adevrata ei finalitate transfigurarea ei n viata viitoare si unirea ei cu
Dumnezeu. Natura este si ea destinat s participe la slava viitoare, s se ndumnezeiasc prin om,
cnd Dumnezeu va face pentru oameni ,ceruri noi i pmnt nou n care va locui dreptatea` II
Petru 3,13. Pr. D. Stniloae: ,Omul trebuie s fie inelul de legtur ntre cosmos i Dumnezeu.
Numai prin om, cosmosul, ca un trup care se prelungete, poate primi harul`.
101
101
Deci, natura si omul au un destin solidar, influentndu-se reciproc. Natura numai prin om si
mplineste scopul ei, cci pentru om a fost creat, de aceea ea are caracter antropocentric. Si dup
cum natura, n ansamblul ei, este menit s urce spre ndumnezeire prin om, la fel, fiecare din
elementele ce o alctuiesc trebuie s serveasc drept ajutor pentru om n dobndirea mntuirii si a
ndumnezeirii. (Lectur Rspunsuri la ntrebri ale tinerilor de Spiridon Logotetis, pag. 48-51, 63-
84).
Referatul biblic despre crearea lumii vzute
Pe temeiul Revelatiei supranaturale, nvttura crestin sustine c lumea vzut sau material a
fost creat de Dumnezeu din nimic, n timp potrivit referatului biblic.
Motivul si scopul crerii lumii este artat de Sf. Printi ca fiind buntatea si iubirea lui
Dumnezeu, Care vrea ca ntreaga fptur s ajung la o mprtsire deplin a iubirii Sale, adic la o
comuniune deplin cu El.
Potrivit referatului biblic, crearea lumii s-a desfsurat astfel:
I-a zi a creatiei: Dumnezeu a fcut materia si lumina (o lumin care nu provenea de la astri, ci era
o lumin care deosebea ziua de noapte), iar materia era ntr-o form nedefinit, dezorganizat,
haotic: ,Pmntul era netocmit i gol` .
A II-a zi a creatiei: Dumnezeu a fcut cerul vzut si ncepe organizarea materiei.
A III-a zi: Dumnezeu a desprtit apele de uscat, fcnd s apar oceanele, fluviile si pmntul,
din care Dumnezeu a fcut s creasc plante.
A IV-a zi: Dumnezeu a fcut soarele, luna si stelele s lumineze pmntul.
A V-a zi: Dumnezeu a fcut vietuitoarele din ap si psrile si le-a binecuvntat pentru a se
nmulti.
A VI-a zi: Dumnezeu a fcut toate animalele, trtoarele, fiarele, iar la urm pe om.
Desi Geneza la sfrsitul fiecrei zile a creatiei, precizeaz c ,s-a fcut sear i s-a fcut
dimineat`, nvttura despre durata zilelor creatiei nu este o dogm, ci o teleogumen. Deci nu este
necesar s credem c aceste zile au avut o durat de 24 ore, ele putnd fi socotite perioade de timp
mai ndelungate: ,Cci naintea ochilor Ti, o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut i ca o
straj de noapte` Psalmi 89,4 sau ,O zi naintea Domnului este ca o mie de ani i o mie de ani ca
o zi` II Petru 3,8. Cci pentru Dumnezeu Care este vesnic, durata timpului nu are important.
Dar indiferent de durata de timp n care a fost creat lumea material, creatia ei a fost progresiv
si cu totul corespunztoare scopului pe care Dumnezeu i l-a dat: ,Si a privit Dumnezeu toate cte a
fcut i iat erau bune foarte` Genez 1,31.
(Lectur: Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu, p.155-156; de cutat alte mrturii ale
oamenilor de stiint despre crearea si sustinerea lumii de Dumnezeu).
102
102
ANTROPOLOGIA CRE$TIN
Crearea omului
Antropologia crestin este stiinta despre om pe care ne-o nsusim nu ca o stiint natural, ci mai
ales ca stiinta fundamentat pe Revelatia divin supranatural.
Omul este ultima si cea mai de seam dintre creaturile pmntului, el este ncheierea si coroana
creatiei. Creatia nu este ntreag pn ce Dumnezeu nu-i descoper sensul ei n om: omul apare
numai la sfrsit pentru c el are nevoie de toate cele anterioare, iar cele anterioare nu-si gsesc sensul
dect n om. Omul ocup locul de mijloc ntre lumea spiritual si cea material; este punctul de
ntlnire a celor dou lumi. Celei dinti i apartine cu sufletul su, celei din urm cu trupul su. Sf.
Ioan Damaschin l numeste pe om microcosmos, adic lume mic, pentru c el rezum n sine
ntreaga creatie, este o reprezentare a lumii celei mari macrocosmosul, adic a universului fizic si
spiritual. Omul este ns si un micro-theos pentru c are n el puterea lui Dumnezeu de a nvesnici si
a ndumnezei creatia unind-o cu Ziditorul ei, omul fiind inelul de legtur dintre natur si
Dumnezeu.
Originea omului
Ca toate fpturile, omul si are originea de la Dumnezeu, dar pe cnd toate celelalte fpturi apar
prin simpla exprimare a vointei divine S fie, omul este creat dup sfat dumnezeiesc si prin
lucrarea direct, nemijlocit a lui Dumnezeu nsusi.
Dac n referatul biblic despre creatie, Moise vorbeste antropomorfic despre lucrrile
dumnezeiesti, el procedeaz asa din nevoia de a fi nteles de cei crora li se adreseaz.
(antropomorfism = credint mistic potrivit creia se atribuie lucrurilor si fenomenelor naturii
nsusiri, sentimente omenesti. Reprezentare a zeilor sau a divinittii cu form de fiint omeneasc).
n privinta aceasta, Teodoret explic: ,... prin cuvnt nu ntelegem rostirea, ci vointa, iar la
formarea omului nu ntelegem lucrarea minilor, ci o grij mai mare fat de lucrul acesta`. Iar Sf.
Ioan Gur de Aur scrie: ,Cuvintele Scripturii au nevoie de ochii credintei... Pentru noi, din pricina
slbiciunii noastre, dumnezeiasca Scriptur ni le istorisete astfel (Genez 2,7), pentru ca prin acest
pogormnt la nivelul ntelegerii noastre, s ne putem urca la nltimea cunoaterii`.
Crearea omului potrivit Sf. Scripturi a fost asa: ,Si a zis Dumnezeu: s facem om dup chipul i
asemnarea Noastr, ca s stpneasc petii mrii, psrile cerului, animalele i tot pmntul. Si
a fcut Dumnezeu pe om dup chipul Su; dup chipul lui Dumnezeu l-a fcut; a fcut brbat i
femeie` Genez 1,26-27. n capitolul doi se istoriseste creatia n special a omului: ,Atunci lund
Dumnezeu trn din pmnt, a fcut pe om i a suflat n fata lui suflare de viat i s-a fcut omul
fiint vie` Genez 2,7. Apoi, ,a zis Dumnezeu: nu este bine s fie omul singur, s-i facem ajutor
potrivit pentru el` Genez 2,18 si ,Atunci a adus Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; i dac
a adormit, a luat una din coastele lui i a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luat din Adam a fcut-
o Dumnezeu femeie i a adus-o la Adam` Genez 2,21-22. Referatul biblic despre crearea omului
are caracter istoric, iar nu alegoric (alegoria, metafora nu au existent proprie si nu intereseaz dect
prin ceea ce prenchipuie), ideile principale despre creatie fiind reluate n Sf. Scriptur, adic c
omul a fost creat de Dumnezeu Luca 3,8; c trupul omului a fost fcut din pmnt, iar sufletul i s-a
dat de la Dumnezeu Ecleziast 12,7; femeia a fost fcut dup brbat I Timotei 2,13.
103
103
Originea ntregului neam omenesc
Pe temeiul Revelatiei divine, Biserica nvat c ntreg neamul omenesc descinde din unica
pereche a primilor oameni, Adam si Eva, protoprintii neamului omenesc, singurii creati nemijlocit
de Dumnezeu. Urmasii lor s-au nscut din ei potrivit binecuvntrii lui Dumnezeu: ,Creteti i v
nmultiti i umpleti pmntul i-l supuneti` Genez 1,28. Adam este deci ,printele neamului
omenesc` n(. lui Solomon 10,1, iar Eva ,mama tuturor celor vii` Genez 3,20. De asemenea,
Ap. Pavel spune: ,Dumnezeu a fcut dintr-un snge tot neamul omenesc` F.A. 17,26.
Conceptia crestin despre originea neamului omenesc este asadar monogenist (monogenez =
punct de plecare unic ntr-un fenomen). Acest adevr despre unitatea de origine a neamului omenesc
constituie o premis (idee de baz, punct de plecare ntr-un rationament) a mntuirii tuturor
oamenilor. Pe acest adevr se ntemeiaz dogma universalittii pcatului strmosesc si dogma
universalittii mntuirii n Hristos. Pentru c, spun Sf. Printi, cauza ntruprii si Jertfei Fiului lui
Dumnezeu este cderea lui Adam. Iar dac am admite c nu toti oamenii se trag din Adam, ar
nsemna c sunt oameni care nu mostenesc pcatul originar si pentru acestia nu S-a jertfit Hristos si
deci Hristos nu ar fi Mntuitorul lumii.
Unii eretici si atei sustin poligeneza, adic c neamul omenesc descinde din mai multe perechi de
oameni apruti simultan prin creatie. O astfel de conceptie este teoria evolutiei naturale a lui
Darwin, care afirma c oamenii si au originea n unele vietuitoare. Evolutionismul consider c
lumea poate evolua la nesfrsit spre forme noi de existent, n mod autonom (rupt de Dumnezeu).
Preexisten(ianismul, traducianismul yi crea(ionismul
Urmasii primei perechi de oameni se nasc pe cale natural, pe temeiul binecuvntrii
dumnezeiesti. Nasterea natural nu exclude ns actiunea divin, cci tot Dumnezeu este Creatorul
tuturor, dnd ,tuturor viat, suflare i toate` F.A. 17,25 numai c n mod mijlocit, prin printi.
Cu privire la originea trupului, nu a existat niciodat vreo ndoial, fiind fapt cunoscut din
experient. Dar cu privire la sufletele urmasilor lui Adam, n lipsa unei nvtturi explicite a
Revelatiei dumnezeiesti despre originea acestora (cum ia fiint, cum este conceput sufletul n fiinta
uman cea nou?) au aprut trei teorii:
a) Teoria preexistentianist, initiat de Origen sub influenta lui Platon, a fost nsusit de unii
eretici (manihei, priscilieni, catari). Potrivit acestei teorii, sufletele au fost create toate deodat la
nceputul crerii lumii. Pctuind ele n acea stare, au fost puse n trupuri spre pedeaps, ca prin
suferinta n trup s se curete de pcate.
Aceast teorie st n contradictie cu Sf. Scriptur si cu experienta omeneasc. Cci sufletul celui
dinti om s-a creat odat cu trupul Genez 2,7; iar pcatul a fost svrsit de Adam n trup fiind
Genez cap.3, iar oamenii, nainte de a se naste, nu au pcate personale pentru c nu svrsesc nici
bine, nici ru Romani 9,11.
Preexistentianismul a fost condamnat la Sinodul al V-lea ecumenic.
b) Traducianismul, reprezentat de Tertulian, (tradux = rsad, n latin) ncearc s explice
originea sufletelor prin analogie cu originea trupurilor. Adic sufletele urmasilor s-ar desprinde din
sufletele printilor, rsdindu-se n urmasi, n virtutea unei puteri creatoare cu care ar fi nzestrate
sufletele printilor. n acest fel, pretind traducianistii, s-ar explica transmiterea pcatului strmosesc,
prin provenienta sufletului urmasilor din cel al naintasilor (adic, spun ei, dac sufletul printilor
este pctos, ce este nscut din ei este pctos).
104
104
Teoria aceasta nu poate fi adevrat. 1. nti pentru c contrazice nvttura despre fiinta
sufletului, care este spiritual si simplu, neputndu-se desface n alt suflet. De aceea nici ngerii nu se
nmultesc. Mrturisirea Ortodox declar: ,Dac sufletul ar primi fiint din smnt omeneasc,
atunci mpreun cu trupul ar pieri i s-ar preface n pulbere`.
2. Sufletul copilului nu se poate forma din sufletele printilor pentru c nu exist nici un indiciu
n Revelatie c printii ar avea astfel de putere creatoare.
3. Dac pcatul strmosesc ar trece de la printi la copii prin nastere, atunci copiii ar mosteni si
pcatele personale ale printilor. Iar ntruct cei botezati nu mai au pcatul strmosesc, ar urma ca
cei nscuti din ei s nu mai aib nici ei acest pcat.
4. Textele scripturistice pe care si ntemeiaz traducianistii doctrina sunt: Genez 5,3: lui Adam
,i s-a nscut un fiu dup asemnarea sa i chipul Su` Set, om complet, asemenea lui Adam, nu
cu alt constitutie fizic sau sufleteasc si Ioan 3,6 unde sunt redate cuvintele Mntuitorului: ,ce
este nscut din trup, trup este i ce este nscut din Duh, duh este`. Dar din aceste texte nu rezult
nicidecum c sufletul urmasilor s-ar desprinde prin nastere din sufletele printilor si nc fr
participarea creatoare din partea lui Dumnezeu.
Prin teoria lor, traducianistii ncearc s explice, deci, transmiterea pcatului strmosesc precum
si asemnrile de caracter dintre printi si copii, dar nu se poate explica identitatea personal a
copilului, diferit de cea a printilor.
c) A treia teorie cunoscut sub numele de creationism nvat c sufletul este de la Dumnezeu
prin creatie nemijlocit (nu ca trupul), dat atunci cnd se formeaz trupul si este n stare s-l
primeasc (la zmislire), devenind astfel principiu de viat pentru trup. Temeiuri scripturistice pentru
aceast nvttur: ,]rna s se ntoarc n pmnt, iar sufletul s se ntoarc la Dumnezeu, Care
l-a dat` Ecleziast 12,7; Dumnezeu a fcut inimile tuturor Psalmi 32,15 si ,Dumnezeu zidete
duhul omului nuntrul lui` Zaharia 12,1 pentru c ,Tatl Meu pn acum lucreaz i Eu lucrez`
Ioan 5,17. El este ,printele sufletelor` Evrei 12,9 si El d tuturor ,duh i viat` II Macabei
7,23 si ,El d tuturor viat i suflare i toate` F.A. 17,25.
Teoria creationist poate explica diferenta de identitate personal dintre copii si printi, cel nou
nscut fiind o persoan uman nou, irepetabil, creat de Dumnezeu, dar nu poate explica
asemnrile de caracter existente ntre ei si nici transmiterea pcatului strmosesc. Pentru c dac
sediul pcatului este n trup (adic pcatul nu poate fi svrsit de om dect n timpul vietii sale
pmntesti, ct timp este n trup), nu se poate explica n ce fel pcatul trece n sufletul creat curat.
Aceasta rmne o tain cunoscut numai de Dumnezeu.
Aceast teorie a fost sustinut de majoritatea Printilor Bisericii, de sfintii: Atanasie cel Mare,
Grigorie de Nyssa, Ioan Hrisostom. Cu toate c Biserica nu s-a pronuntat definitiv n aceast
problem, se admite ndeobste c Dumnezeu creeaz sufletul copilului, dar nu din nimic, ci din
sufletul printilor. Pe aceast cale se explic att identitatea personal (subiect unic, irepetabil) a
copiilor, diferiti de printi, ct si asemnrile de caracter existente ntre ei, dup cum se ncearc s
se explice si transmiterea pcatului strmosesc.
Cu privire la momentul crerii sufletului, Sf. Printi sunt de acord c aceasta are loc la zmislirea
trupului, la conceptie. De asemenea, Mrturisirea Ortodox afirm c ,sufletul se d atunci cnd
se formeaz trupul i este n stare a-l primi`. Pe aceast nvttur dogmatic, confirmat n ultimul
timp de oamenii de stiint, si bazeaz Biserica nvttura mpotriva folosirii oricrui mijloc
anticonceptional.
Observatie: Potrivit prerii pr. prof. D. Popescu cu privire la clonarea unei fiinte din alt fiint
prin ingineria genetic, clonele nu sunt dect copii ale originalului, lipsite de identitate personal.
Procedeul genetic al clonrii face abstractie de interventia creatoare a lui Dumnezeu, Care poate
oferi omului identitate personal netransmisibil. Dup alti ierarhi, procedeul clonrii este mpotriva
moralei crestine pervertind modul de perpetuare a speciei umane potrivit voii lui Dumnezeu. Morala
105
105
crestin promoveaz ideea necesittii nasterii copilului ca rod al iubirii conjugale si a cresterii lui n
climatul familial al credintei n Dumnezeu si al dragostei printilor. (vezi Darul sacru al vietii de
John Breck sau Teologia si bioetica de George Stan).
Teoria rencarnrii.
Astzi, un numr mare de crestini, desi vor s duc o viat curat si s mearg pe calea mntuirii,
sunt nselati de credinta oriental n rencarnare. Acesat teorie este strns legat de teoria
preexistentianist si de teoria apocatasatazei (promovat de Origen, prevede mntuirea tuturor n
final, ntr-un timp viitor; restabilirea lor n stare de fericire). Acestea au fost condamnate la Sinodul
al V-lea ecumenic de la Constantinopol (553), dar si la alte sinoade.
Teoria rencarnrii este o grav abatere de la adevr; ca urmare cei ce primesc aceast nvttur
se rup de Hristos, de Biseric si devin fii ai noii ere de apostazie (religie a lepdrii de Dumnezeu).
Acest lucru este semnalat si mrturisit de un mare duhovnic al zilelor noastre, pr. Cleopa Ilie, care
zice: ,Cea mai mare nebunie, pgntate i rtcire de la adevr este de a crede cineva c dup
moarte sufletul omului intr n alte trupuri de dobitoace...`. Acest afirmatie exprim de fapt
atitudinea Bisericii noastre fat de teoria rencarnrii.
Motivele mai importante pentru care un crestin crede n rencarnare sunt urmtoarele:
1. pentru c se ndoieste c Biserica detine adevrul de credint si c nvttura ei este fr
greseal n ntregime;
2. faptul c nu este constient de pcatul ereziei n care cade, acceptnd aceast teorie;
3. pentru c i se pare c n Sf. Scriptur s-ar afla dovezi pentru teoria rencarnrii;
4. pentru c, credinta n posibilitatea omului de a se ndrepta ntr-o alt viat i se pare mai
compatibil cu iubirea de oameni a lui Dumnezeu;
5. nu gseste o explicatie mai potrivit pentru suferintele unor oameni, dect aceea c ei ar
suporta urmrile propriilor greseli din viata anterioar.
Cel ce crede n rencarnare, n primul rnd nu cunoaste si nu accept nvttura Bisericii despre
viata viitoare si pedepsele celor pctosi (nvttur eshatologic).
Dovezile care se aduc din Sf. Scriptur pentru sustinerea rencarnrii sunt urmtoarele:
Matei 11,11-14 Mntuitorul spune: ,Adevrat zic vou: Nu s-a ridicat ntre cei nscuti din
femeie unul mai mare dect Ioan Boteztorul... Si dac voiti s ntelegeti, el este Ilie, cel ce va s
vin`.
nvttura eretic a rencarnrii nu este confirmat de acest text, ntruct potrivit acestei conceptii
Sf. Ilie trebuia nti s moar si apoi s se rencarneze, ori acest lucru nu s-a ntmplat pentru c Ilie
a fost ridicat cu trupul la cer.
De asemenea, la Schimbarea la Fat, Mntuitorul S-a artat pe munte mpreun cu Moise si Ilie.
Dac ar fi fost adevrat afirmatia acestor eretici, ar fi trebuit s se arate Ioan Boteztorul n locul Sf.
Ilie, ca unul ce ar fi purtat sufletul lui, pentru c Ioan Boteztorul este cel mai mare nscut din
femeie.
Ioan 9,2-3: ,Si ucenicii Lui L-au ntrebat, zicnd: nvttorule, cine a pctuit: acesta sau
printii lui, de s-a nscut orb? Iisus a rspuns: Nici el n-a pctuit, nici printii lui, ci ca s se arate
n el lucrrile lui Dumnezeu`.
Din acest text ereticii trag concluzia c omul s-a nscut orb din cauza unor pcate svrsite ntr-o
viat anterioar. Aceasta nu reiese din cuvintele Mntuitorului, pentru c dac ar fi fost asa,
Mntuitorul care a vestit doar adevrul, ar fi rspuns simplu c omul sufer din cauza pcatelor
svrsite ntr-o viat de mai nainte.
Argument scripturistic foarte important mpotriva teoriei rencarnrii:
106
106
Evrei 9,27: , Si dup cum oamenilor le este rnduit s moar o singur dat, iar dup aceea
vine judecata`.
Cei care accept, fie si numai ca o ipotez teoria rencarnrii, se ndeprteaz de nvttura Sf.
Printi si a Bisericii si se apropie de diavol. Deci orice persoan care crede n rencarnare, chiar dac
ea se consider a fi crestin si ar duce o viat moral (procentul crestinilor rtciti este foarte mare),
o astfel de persoan, potrivit canoanelor Bisericii si a Sf. Printi este rupt de Trupul lui Hristos si
st sub condamnarea anatemei.
Hotrrea luat de Sf. Printi la Sinodul al VII-lea ecumenic este urmtoarea: ,Nimnui nu-i este
ngduit s prezinte, s scrie, s compun, s gndeasc sau s nvete pe altul o alt mrturisire de
credint dect cea a Bisericii dreptmritoare. Cei care ncalc aceast hotrre, dac sunt clerici
s fie caterisiti, iar dac sunt laici s fie dati anatemei`.
n consens cu nvttura Bisericii, un sfnt printe din zilele noastre spune: ,Cei care cred n
rencarnare nu mai pot s cread i n nviere, nici n Hristos. Ei sunt pgni, eretici sau atei i nu
pot avea nicio mprtire cu Hristos, cu Biserica, fcndu-se de bunvoie motenitori iadului`.
Dihotomism yi trihotomism
Din referatul biblic despre creatia omului rezult c omul este constituit din dou elemente: trup
si suflet. Trupul omului este material, luat din pmnt, iar sufletul este spiritual, provine de la
Dumnezeu prin creatie, nu prin emanatie din Dumnezeu (cum afirmau unii eretici), si prin el omul
st n legtur cu Dumnezeu si cu lumea spiritual.
ns, n Sf. Scriptur, partea spiritual a omului este numit uneori suflet - - alteori spirit,
duh - . Dar aceste numiri se refer la unul si acelasi element constitutiv al omului, la suflet.
Si Mntuitorul foloseste pentru partea spiritual cele dou numiri: suflet si duh: ,Sufletul Meu l dau
pentru oile Mele` Ioan 10,15 si ,Printe, n minile Tale mi dau duhul Meu` Luca 23,46.
Conceptia despre cele dou elemente componente ale naturii umane: trupul si sufletul se numeste
dihotomism. Biserica a afirmat totdeauna si neclintit aceast nvttur. Ereticii apolinaristi
sustineau ns trihotomismul, adic c omul ar fi constituit din trei elemente: trup, suflet si duh sau:
partea material (trupul), sufletul senzitiv (animal) si sufletul rational (duhul). n doctrina lor gresit,
ei erau influentati de filozofia platonic si interpretau gresit urmtoarele texte scipturistice:
,Dumnezeul pcii s v sfinteasc pe voi desvrit, i duhul vostru, i sufletul, i trupul` I
Tesaloniceni 5,23 si ,Cuvntul lui Dumnezeu este viu i lucrtor... i ptrunde pn la desprtitura
dintre suflet i duh, dintre ncheieturi i mduv` Evrei 4,12.
Dar apolinaristii nu tin seama c tot Apostolul Pavel afirm limpede si hotrt dihotomia naturii
omului la: ,Ci eu, dei departe cu trupul, ns de fat cu duhul, am i judecat ca i cum a fi de fat
pe cel ce a fcut una ca aceasta` I Corinteni 5,3 si ,S dati pe unul ca acesta Satanei, spre
pieirea trupului, ca duhul s se mntuiasc n ziua Domnului Iisus` I Corinteni 5,5 si ,Femeia
nemritat i fecioar poart grij de cele ale Domnului ca s fie sfnt i cu trupul i cu duhul` I
Corinteni 7,34.
Iar textelor amintite de apolinaristi fortat si nentemeiat li se atribuie nteles trihotomic pentru c
n Sf. Scriptur termenii de suflet si duh (sau spirit) sunt ntrebuintati unul pentru altul desemnnd
aceeasi parte din om cea spiritual, deci nu dou componente spirituale deosebite. n textele
scripturistice amintite de eretici, numirile de suflet si duh nu mpart n dou natura spiritual a
omului, ci precizeaz dou aspecte ale aceleiasi naturi: aspectul inferior la vietii organice si aspectul
superior al vietii spirituale, duhovnicesti, adic al cunoasterii rationale si desvrsirii morale.
Aceast mprtire, ns, nu exclude, asa cum am artat, ntrebuintarea ambilor termeni pentru a numi
sufletul omului.
107
107
Sufletul omenesc este nzestrat de la creatie cu anumite puteri sau facultti: vointa, sentimentul,
ratiunea, constiinta. Pe acestea omul este dator s le foloseasc si s le cultive prin efortul propriu.
Aceast dezvoltare a capacittilor sufletesti este nssi viata duhovniceasc, iar lucrarea aceasta face
pe om duhovnicesc, adic l pune n relatie cu Dumnezeu. La acest aspect superior al vietii
sufletului, se refer uneori cuvntul duh.
De asemenea, n conceptia paulin, cuvintele suflet si duh au un sens moral. Omul cu suflet
viu, adic omul firesc, nenltat duhovniceste, poate fi numit om sufletesc - - pe
cnd un om cu viat moral superioar devine un om duhovnicesc - - cci
omul interior are dou dimensiuni: prin suflet - - se desemneaz partea psihic, ptimas,
legat strns de viata organic, de trup. Din aceast latur ptimitoarea sufletului se naste si pcatul
(mnia, pofta). Iar duhul - - desemneaz partea superioar, noetic ( = minte,
inteligent, spirit), prin care omul este capabil de cunoasterea rational a lui Dumnezeu prin vointa
liber. Sf. Printi spun: ,Cine nu devine duhovnicesc n trupul su, devine trupesc n sufletul su`,
iar dac uneori Sf. Printi vorbesc si ei de suflet si duh, aceasta o fac numai n spirit paulin (Lectur:
Filocalia, volumul IX, p.254-258; nvtturi si scrisori despre viata crestin de Sf. Teofan
Zvortul, p.70-72).
Text facultativ:Sf. Printi definesc (= minte, inteligent, spirit) ca fiind partea superioar
si ntelegtoare a sufletului omenesc, adic spiritul sau duhul (pnevma), prin care omul cunoaste pe
Dumnezeu. Aceast minte cunosctoare, care tine de suflet, nu este nicidecum separat de inima
simtitoare, care tine de trup, fiindc cunoasterea adevrat a lui Dumnezeu se bazeaz pe ntlnirea
dintre minte si inim, ntlnire care contribuie la desvrsirea spiritual a omului ntreg. Sf. Grigorie
Palama spune c rostul spiritualittii crestine nu este cel de a omor partea pasional a omului, adic
trupul, ci de a muta de la ru la bine (Studii teologice).
- acest termen este luat de teologia crestin din filozofia neoplatonic unde desemna
elementul dinamic, specific fiintei umane, prin care aceasta tinde spre divinitate. n teologia
patristic, este simtul spiritual prin excelent, facultatea de cunoastere misitic, experimental
a lui Dumnezeu. este organul de sesizare a sensurilor divine ale creatiei, care stau dincolo de
tesutul ei material; nu este o facultate separat fat de suflet, ci sufletul contine , acesta
fiind latura superioar a sufletului; este organul cunoasterii lui Dumnezeu prin contemplatie;
este locul unde se produce experierea lui Dumnezeu, extazul. Noi primim harul n suflet prin ,
fiind poarta de intrare sau locasul cel mai intim al lui Dumnezeu n noi (Studii teologice) (F).
No(iunea de persoan n teologie
Termenul persoan vine de la grecescul = masc, fat (ctre fat). Acest termen
este un concept teologic fundamental care a intrat n constiinta filozofic a omenirii odat cu formula
hristologic de la Calcedon n 451 (la Sinodul al IV-lea cnd s-a discutat despre cele dou firi:
divin si uman n unica Persoan a Mntuitorului Hristos).
n greac, nseamn fiint orientat spre ceva ori cineva; o fat care se ntoarce spre
fata altuia, privind fat ctre fat. Teologia consider c omul este persoan, adic fiint relational
orientat ctre alt persoan. Specific persoanei este deschiderea si libertatea pentru comuniune, ea
este subiectul care are o existent rational si liber. Persoana are cugetare, constiint de sine si
libertate de hotrre adic autodeterminare, si este nzestrat cu anumite nsusiri morale si
intelectuale.
Persoana nu se poate defini nici pornind de la trup, nici de la suflet, nici de la inteligent; ea este
o existent rational si liber, unic, irepetabil, o realitate absolut care transcende elementele care
subzist n ea.
108
108
Omul ca persoan nu apare ca un individ al unei specii, ci ca o fiint constient de relatia sa
liber si constient, inteligent cu Creatorul su. Caracterul su personal const tocmai n
deschiderea si libertatea pentru comuniune.
Persoana nu se identific cu individul. Persoana nu este un fragment sau o parte a naturii umane
universale. Persoana recapituleaz n existenta sa concret ntreaga umanitate si o depseste, ea
reprezint ipostasul naturii umane universale. Paul Evdokimov scrie: Persoana este o categorie
spiritual care contine n ea ntreaga natur uman. Persoana uman nu se identific cu individul,
dar reprezint un mod de existent ce presupune individualitatea (nteleas ca totalitatea
particularittilor specifice unei persoane, care deosebesc o persoan de alta).
Sufletul omenesc
Cnd am definit termenul de persoan, am artat c spre deosebire de individ, specific persoanei
este deschiderea spe comuniune. n continuare, deci, tratnd despre antropologia crestin, tratnd
despre om ca persoan, vom avea mereu n vedere deschiderea lui spre comuniune, naintarea lui
continu spre Dumnezeu.
Creat dup chipul lui Dumnezeu, Ir s fie fiint divin, omul este adus la existent de la
nceput ca spirit ntrupat sau ca o unitate constituit din suflet si trup, printr-un act creator special al
lui Dumnezeu. Omul este o creatur din materie si suflul de viat a lui Dumnezeu. Fr acest suflu,
omul devine materie. Trupul si sufletul formeaz un ntreg indisolubil fiind aduse la existent n mod
simultan conform Genez 2,7, iar n timpul acestei vieti pmntesti, ele nu pot exista unul fr altul.
Traditia ortodox nvat c trupul nu ncepe s se formeze de la sine, ci are de la nceput n sine
sufletul, ca principiu de viat. Deci nceputul existentei lor este concomitent (de la zmislire, odat
cu actul sexual).
n planul lui Dumnezeu, omul are un rol superior n lume si un destin supranatural. Omul este
creat de Dumnezeu pentru Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea pentru om, spre a fi oferit ca dar lui
Dumnezeu. Vocatia omului este de a stpni lumea si de a adora pe Dumnezeu rmnnd n
comuniune cu El. Scopul creatiei se mplineste prin aducerea la existent a persoanei constiente
create, pentru c si Creatorul este Persoan si pentru c creatia are ca scop realizarea unui dialog
ntre Persoana suprem si persoanele create
17
. Sufletul constient al omului este astfel produsul
Spiritului constient etern care este Dumnezeu.
Fiinta uman se cere respectat ca o fiint de valoare inestimabil. Ea este prin suflet cineva nu
numai ceva
18
.
Sufletul omului nu l putem defini n esenta lui (dup cum stim eul fiecruia este transcendent
chiar propriei persoane fiind cunoscut doar de Dumnezeu), ci l putem descrie n manifestrile lui,
stiind despre el, ca fapt esential, c l face pe om un subiect constient si voluntar, unic si de
nenlocuit. Sufletul este real si superior trupului care se ntoarce n pmnt, iar el la Dumnezeu:
,Pulberea s se ntoarc n pmnt cum a fost, iar sufletul la Dumnezeu, Care l-a dat` Ecleziast
12,7.
17
Scopul crerii omului este comuniunea lui cu Dumnezeu. n vederea realizrii acestui scop, omul este creat ca
persoan pentru c numai persoana are deschidere spre comuniune, are nevoie s fie n relatie cu alte persoane (fiind
fiint social) si de asemenea, caracterul de Persoan al lui Dumnezeu permite aceast relatie findc numai cu o Persoan
(avnd constiint, cugetare) se poate intra n legtur. Deci sufletul constient al omului (avnd caracter de persoan) este
produsul spiritului constient etern al Persoanei divine absolute.
18
Nu trebuie uitat ndemnul Ap. Pavel la smerenie: ,De se socotete cineva c este ceva, dei nu este nimic, se neal
pe sine nsui` Galateni 6,3. Cnd ncepem s ne socotim c suntem cineva, nseamn c ne-am deprtat de
Dumnezeu.
109
109
Sufletul d form individual si personal fiintei omenesti, fcnd-o s se disting att de
Dumnezeu ct si de celelalte creaturi. Desi Noul Testament foloseste dou numiri pentru suflet:
si - Luca 1,46-47 si Filipeni 1,27 continutul lor biblic este acelasi: sufletul este
substanta (nu n nteles de materie, ci de esent) care d identitate fiintei umane, care face pe om om,
ca fiint liber, personal si nemuritoare.
Valoarea sufletului este artat de Sf. Scriptur: ,Nu v temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul
nu pot s-l ucid, temeti-v de acela care poate i sufletul i trupul s le piard n gheen` Matei
10,28 si ,Pentru c ce-i va folosi omului dac va ctiga lumea ntreag, iar sufletul l va pierde?
Sau ce va da omul n schimb pentru sufletul su?` Matei 16,26.
n ce priveste geneza sufletului, aceasta e o tain a Creatorului. Stim c este creat nemijlocit de
Dumnezeu, dar modul cum ia fiint, cum este adus la existent n pntecele mamei la zmislire,
rmne o tain pentru noi. Sf. Scriptur ne spune: ,Tu ai zidit rrunchii mei, Doamne, Tu m-ai
alctuit n pntecele maicii mele. Te voi luda c sunt o fptur aa de minunat... Nu sunt ascunse
de Tine oasele mele, pe care le-ai fcut ntru ascuns, nici fiinta mea pe care ai urzit-o ca n cele mai
de jos ale pmntului` Psalmi 138,13-15.
Sufletul nu are un ipostas preexistent trupului omului. El este creat prin suflul dumnezeiesc
dttor de viat, prin creatie nemijlocit (deci direct de Dumnezeu, nu prin intermediul printilor
precum trupul), prin vointa lui Dumnezeu, ntr-un mod cunoscut numai de Creator. Sufletul este
primit de la Dumnezeu odat cu trupul, n timpul zmislirii, astfel c fiinta uman apare n lume ca o
unitate psiho-somatic.
Sufletul omului este deci nemuritor, nematerial, superior trupului, avnd un destin supranatural,
de a rmne n comuniune cu Dumnezeu. Este adus la existent concomitent cu trupul.
Sufletul omenesc este nzestrat cu trei puteri sau facultti: ratiunea sau mintea, sentimentul si
vointa liber. Acestea trei reflect chipul lui Dumnezeu n om numai ntruct tind spre Dumnezeu.
Ele sunt ndreptate spre Dumnezeu atunci cnd omul se foloseste de ele pentru a ajunge la
desvrsire. Atunci cnd sunt ndreptate spre ru, ele slbesc, se pervertesc.
Sufletul mai este nzestrat cu simtire sau sensibilitate fat de tot ce-l nconjoar si fat de cele ce
se petrec n propria sa fiint si viat. Prin aceasta, simte omul identitatea sa, simte c este el nsusi n
manifestri diferite; se simte legat de ceea ce este frumos, plcut, adevrat, bun sau ru. Sf. Ioan
Damaschin spune: ,Omul are cinci simturi dar are i cinci simtiri. Simtirea este o facultate a
sufletului care percepe sau cunoate lucrurile materiale. Simturile sunt organe sau instrumente prin
care simtim. Sensibile sunt obiectele care cad sub simtire`. Exist n om o legtur strns ntre
sensibilitatea corporal a celor cinci simturi si sensibilitatea spiritual. Prin simturi, omul ia
cunostint de prezenta obiectiv a lucrurilor, a vietuitoarelor, a semenilor si, formulnd prin
sensibilitatea spiritual, cu ajutorul mintii o anumit atitudine si judecat fat de tot ce l nconjoar.
Omul, fiin( spiritual n trup
Omul ca fiint deplin exist n unitatea indisolubil a trupului si a sufletului. Ele sunt de
nedesprtit. Desi inferior sufletului, trupul este si el valoros prin sine, pentru c mpreun cu sufletul
a fost creat de Dumnezeu prin actul special al vointei Lui - Genez 2,7. mpreun cu sufletul, are
imprimat chipul lui Dumnezeu de la creatie. mpreun cu sufletul, colaboreaz la mntuirea omului,
la transfigurarea lui dup asemnarea cu Dumnezeu, transfigurare ce va fi deplin n viata viitoare,
cnd trupurile vor nvia si se vor spiritualiza pe deplin si se vor uni pentru totdeauna cu sufletul,
participnd mpreun la fericirea vesnic.
Unii filozofi antici afirmau gresit c sufletul se afl ntr-un anumit loc n trup, trupul este temnita
sufletului, iar salvarea sa const n eliberarea lui de trup. mpotriva acestei conceptii gresite, Sf.
Grigorie Palama spune: ,Sufletul, sustinnd trupul n care a fost zidit, este pretutindeni n trup
110
110
(nelipsind din nicio parte a acestuia), dar nu ca n spatiu, nici ca cel ce este cuprins, ci ca cel ce l
sustine, l cuprinde i l face viu, fiind i n aceast privint dup chipul lui Dumnezeu`. Iar Sf.
Grigorie Sinaitul spune: ,Precum Dumnezeu tine n lucrare i mic toat zidirea, aa sufletul tine
n lucrare i n micare ndularele trupului i l mic pe fiecare spre lucrarea sa`, iar Sf. Talasie
Libianul: ,Precum lucrul lui Dumnezeu este s crmuiasc lumea, aa a sufletului este s-i
crmuiasc trupul`.
Asadar, trupul nu este un reflex sau o umbr a sufletului, nici o nchisoare a acestuia cum afirm
gresit unii filozofi si eretici, ci este o component esential a omului, de origine dumnezeiasc, menit
s fie purttorul si organul de manifestare a sufletului.
Trupul particip la viata sufletului ntr-un mod sinergic (n cooperare), care depseste planul bio-
chimic si fizic. Simturile trupului sunt si simturile sufletului pentru c sufletul se serveste de ele
pentru cunoasterea realittii materiale, obiective si tot prin trup, fiind indisolubil legat de suflet se
exercit asupra lumii libertatea spiritului. Fiind organul de manifestare al su, sufletul actioneaz
prin trup potrivit vointei sale libere, potrivit conceptiilor si scopului pe care si-l alege: bun sau ru.
Prin trup, sufletul misc lumea spre sensurile alese de el pentru c fr trup, sufletul nu si-ar putea
exercita stpnirea asupra lumii, nu si-ar putea mplini nzuintele, dorintele, aspiratiile sale. n felul
acesta sufletul si actualizeaz potentele si poate ridica lumea spre scopul ei suprem unirea ei cu
Dumnezeu mpreun cu omul. ,Astfel, trupul omului nu este numai materie, ci materie
subiectivizat, adic participant la spirit, ca subiect al ei` dup Pr. D. Stniloae.
Trupul omului nu este opus sau strin sufletului, ci este imprimat, ptruns de suflet ntr-un chip
deosebit, ntr-o unitate intim psiho-somatic, formnd mpreun fiinta uman personal. Fiecare om
si are sufletul si trupul su ntr-o existent personal si unic, nerepetat si irepetabil (deci care nu
a mai existat n trecut si care nu mai poate exista n viitor). Create simultan de Dumnezeu, ambele
sunt bune conform Genez 1,31, avnd o valoare pozitiv pentru om (omul, asa cum a fost creat de
Dumnezeu ca o unitate psiho-somatic, este apt s ajung la scopul propus de Dumnezeu
desvrsirea sa). Separarea lor nu poate fi realizat n lumea aceasta, ele sunt unite ontologic (printr-
o legtur fiintial, nu exterioar, de suprafat), iar prin lucrarea lor comun l conduc pe om la
mntuire.
Pr. D. Stniloae scrie: ,Trupul este o mare tain i trebuie respectat ca atare, fiind templul Sf.
Duh I Corinteni 6,19. El ne este ntr-un fel transcendent ntelegerii i arbitrariului nostru (nu
dispunem de el cum ne place nou, nici nu-l stpnim cu usurint), pentru c nu este produs de noi,
nici de printi, nici simplu de natur. Noi nu avem voie s-l lsm prad pornirilor inferioare n
raport cu natura. n acest caz cdem noi nine de la starea de subiect liber, la starea de natur,
aserviti naturii. Destinatia trupului este ca spiritul uman s lucreze prin el la transfigurarea i
spiritualizarea ntregului cosmos, a ntregii naturi mpreun cu omul. El trebuie nnobilat i
transfigurat sau spiritualizat n simtirile lui, pentru ca prin el s transfigurm lumea. Pilda i
puterea aceasta ni le d Hristos`.
Argumentele nemuririi sufletului
Nemurirea sufletului este o nvttur fundamental a religiei crestine, ca de altfel si a celorlalte
religii. De fapt, fr credinta n nemurirea sufletului nu poate exista religie. Aceasta pentru c orice
religie, dar mai ales crestinismul se ntemeiaz pe credinta n existenta unui Dumnezeu personal,
spiritual si vesnic si pe credinta n existenta sufletului omenesc spiritual si nemuritor, care numai asa
poate sta ntr-o legtur vesnic cu Creatorul su. Religia (de la latinescul religare = a lega) este
tocmai legtura constient si liber a omului cu Dumnezeu, legtur care trebuie s fie nentrerupt
si vesnic.
111
111
Nemurirea sufletului nseamn c sufletul, fiind substant spiritual simpl nu se descompune,
nu moare, ci la desprtirea sa de trup, continu s triasc n alt lume, n alt plan de existent,
pstrndu-si faculttile superioare, amintirea trecutului si sentimentul responsabilittii. Moartea
nimiceste doar trupul material si aceasta numai pn la nviere n ziua Judectii universale, iar
sufletul fiind imaterial, nu poate fi supus legilor de descompunere a materiei.
Ideea nemuririi sufletului este afirmat clar de Revelatia divin natural si supranatural. Exist
ns si argumente rationale care confirm aceast idee. Acestea sunt argumentele ontologic,
teleologic, moral si istoric.
1. Argumentul ontologic porneste de la natura sufletului care este spiritual si simpl n contrast
cu trupul care este material si compus. Fiind spiritual si simpl, natura sufletului nu poate fi
descompus, nici nimicit. Numai ceea ce este material, ceea ce este compus se supune legilor
materiei de schimbare si descompunere. Sufletul ns nu se transform pentru c este simplu si
rmne pururea ce este n esenta sa.
Acest argument l aflm si la Platon si Pitagora legat ns de teoria metempsihozei si a
preexistentei sufletelor.
Argumentul crestin se mai deosebeste de argumentul platonic prin faptul c nu socoteste
spiritualitatea si nemurirea sufletului ca principiu absolut, existent de la sine si prin sine, ci
dependent de Dumnezeu si numai prin Dumnezeu, izvorul vietii si al ntregii existente, Cel Care a
Icut toate si prin Care s-au fcut toate si Care sustine viata.
2. Argumentul teleologic. Teleologia este doctrina filozofic potrivit creia totul n natur ar fi
organizat n conformitate cu un anumit scop. Acest argument porneste de la constatarea obiectiv a
aspiratiei infinite a sufletului omenesc de a cunoaste misterul existentei, de a realiza desvrsirea
moral si de a dobndi fericirea deplin. Aceast tendint obiectiv este inerent, universal si
irepresibil. Faptul c telurile reclamate de suflet sunt absolut irealizabile n viata terestr, duce la
concluzia inevitabil c aceast menire trebuie s se mplineasc n viata vesnic. Deci trebuie ca
sufletul s fie nemuritor, pentru ca ntr-o alt viat, aspiratiile sale s-i fie mplinite deplin prin
comuniunea vesnic cu Dumnezeu si cu toti sfintii.
3. Argumentul istoric se bazeaz pe credinta universal, n spatiu si timp, n nemurire. Practic,
toate religiile au avut si au, ca o component esential, credinta n nemurirea sufletului. Aceasta este
dovedit prin cultul mortilor. Toate popoarele cinstesc trupurile mortilor, nsotind nmormntarea
sau incinerarea lor cu diferite ceremonii, iar mormintele sunt mereu ngrijite. Spre a le feri de
putrezire, trupurile erau, la vechii egipteni, mblsmate.
Fiind universal, aceast credint natural nu poate fi un produs subiectiv al fanteziei sau
dorintei omenesti, ci trebuie s aib o acoperire obiectiv, s fie un adevr natural. Aristotel spune:
ceea ce toti oamenii tin instinctiv ca adevrat, este un adevr natural (ca si legea moral natural).
4. Argumentul moral pentru dovedirea nemuririi sufletului porneste de la existenta si necesitatea
respectrii ordinii morale. Aceast ordine moral, bazat pe dreptate si echitate, cere ca starea de
fericire sau nefericire s fie dup faptele morale ale omului, ca binele s fie rspltit si rul,
nedreptatea, s fie pedepsite. Aceast ordine moral exist real si se manifest universal n constiinta
uman (care este glasul lui Dumnezeu n om -Romani 2,14-15). Dar n realitate, noi constatm c
postulatul acesta nu este satisfcut totdeauna, c de cele mai multe ori, dreptii, n loc s fie rspltiti,
sufer aici, iar cei pctosi se bucur de toate. Fiinta noastr moral nu se mpac ns cu aceast
nedreptate la infinit, ci postuleaz nemurirea sufletului si existenta unei alte vieti dup moarte, n
care faptele omului vor fi rspltite dup dreptate. Dreptatea divin nu poate lsa pcatul nepedepsit
si virtutea nerspltit, ea cere ca ordinea moral s fie deplin restabilit si nstpnit. Astfel se
postuleaz att existenta unui Drept Judector, ct si a unui suflet nemuritor, cruia i se vor rsplti
toate faptele svrsite, cum cere dreptatea.
112
112
Argumentul teologic
Revelatia supranatural confirm credinta natural a omului n nemurire. Potrivit nvtturii
ortodoxe, nemurirea sufletului nu se ntemeiaz pe o indestructibilitate pe care ar avea-o sufletul n
sine, ca la filozofii greci, fr voia lui Dumnezeu. Dac sufletul este nemuritor, aceasta si are cauza
n vointa creatoare si conservatoare a lui Dumnezeu (Care si mentine fgduintele si hotrrile Sale
neschimbate prin actiunea Sa Proniatoare), Care vrea ca omul, prin suflet, s fie vesnic n comuniune
cu El prin iubire (deci sufletul este nemuritor nu prin voia si puterea sa proprie, ci prin puterea si
vointa lui Dumnezeu). n acest scop, de la creatie, Dumnezeu a nzestrat sufletul cu harul Su.
Pedeapsa cea mai grea a pcatului originar a fost moartea Romani 6,23 trupeasc si sufleteasc.
ns, prin moartea sufleteasc nu se ntelege ntreruperea existentei sufletului, aneantizarea lui, ci
ruperea de izvorul vietii duhovnicesti, care este Dumnezeu, prin pierderea harului divin. Cci si dup
izgonirea lui Adam din rai, prin moartea natural, trupul se ntoarce n trn, iar sufletul la
Dumnezeu Care l-a dat Ecleziast 12,7. Moartea sufleteasc nseamn, deci, ruperea comuniunii
harice cu Dumnezeu, izvorul vietii, neputinta de a intra n mprtia lui Dumnezeu si osnda n iad,
care urma s fie vesnic si este vesnic pentru cei ri si necredinciosi.
Existenta sufletelor dup moarte este afirmat clar de Sf. Scriptur a Vechiului Testament. Din
cuvintele ,Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac i al lui Iacov` Exod 3,6 repetate de mai multe
ori n Vechiul Testament si din afirmatia de la Matei 22,32 c ,Dumnezeu nu este un Dumnezeu al
mortilor, ci al viilor` reiese limpede c sufletele oamenilor triesc si dup moarte. Toti dreptii
Vechiului Testament considerau viata de aici ca o cltorie, o trecere spre alt viat Facere 47,9;
Evrei 11,9, iar moartea o socoteau ca o adugare la strmosii lor. Despre Avraam ne spune Sf.
Scriptur c ,Slbind, Avraam a murit la btrneti adnci i s-a adugat poporului su` Genez
25,8 nu n sensul c a fost nmormntat lng strmosii lui, cci acestia odihneau n Mesopotamia,
iar el n Canaan, ci c s-a adugat la sufletele strmosilor lui. n Vechiul Testament, toti aveau
convingerea c ,sufletele dreptilor sunt n mna lui Dumnezeu i chinul nu se va atinge de ele. n
ochii celor fr de minte, dreptii sunt morti cu desvrire... dar ei sunt n pace` n(elepciunea
lui Solomon 3,1-4.
Prin opera mntuitoare a lui Iisus Hristos s-a restabilit comuniunea omului cu Dumnezeu prin
redobndirea harului divin, iar omul a fost eliberat din robia pcatului si a mortii cci ,harul lui
Dumnezeu este viata venic ntru Hristos Iisus` Romani 6,23.
n Noul Testament, dup nvierea lui Iisus Hristos, moartea este privit ca o trecere la Domnul,
ca o desctusare de cele materiale pentru a ajunge la comuniune deplin cu Dumnezeu: ,Cel ce
ascult cuvintele Mele i crede n Cel ce M-a trimis are viat venic, i la judecat nu va veni, ci s-
a mutat din moarte la viat` Ioan 5,24 sau ,Stiind c petrecnd n trup, suntem departe de
Domnul, avem ncredere i voim mai bine s plecm din trup i s petrecem la Domnul` II
Corinteni 5,6-8. De asemenea, n pilda bogatului nemilostiv si a sracului Lazr, se vede c acestia
vietuiesc si dup moarte cu sufletul, si nainte de nvierea trupurilor Luca 16,19-31.
Sf. Printi nvat unanim c sufletul omului este nemuritor, fr ns s triasc prin el nsusi
cum trieste Dumnezeu Sf. Iustin Martirul. Sf. Maxim Mrturisitorul spune c sufletul este
rational si cugettor n sine, prin firea sa, si nu din pricina trupului, fiind de sine subzistent si prin
aceasta nemuritor.
Sf. Grigorie Palama spune: ,Sufletul fiecreia dintre dobitoace este viata trupului nsufletit
prin el (prin suflet). Iar sufletul fiecruia dintre oameni este i viata trupului nsufletit prin el, dar
sufletul are viata i ca fiint, fiind viu prin el i pentru el nsui. Cci se arat avnd viat rational
i intelectual, ca una ce este n chip vdit alta dect viata trupului`.
Asadar, nvttura Bisericii ortodoxe este c sufletul are viat n sine, este nemuritor prin
participare la viata divin prin harul lui Dumnezeu, Care voieste ca omul s fie vesnic n relatie de
113
113
iubire cu El. n plus, sufletul nu are binele sau rul prin fiint (nu este bun sau ru dup fire), ci are
numai capacitatea de a sluji binelui sau rului, adic de a se mprtsi vesnic de harul divin sau de a
le refuza potrivit liberei sale alegeri.
mpotriva doctrinei ortodoxe, unii teologi protestanti ca C. Stange, R. Otto, P. Althaus etc. sustin
ideea distrugerii sufletelor ndat dup moarte, a scufundrii lor n nefiint, fiind nviate din nou
mpreun cu trupurile la Judecata universal.
Despre cele trei facult(i sufleteyti:
ra(iunea, sentimentul yi voin(a liber
Ra(iunea uman
Sufletul omului este nzestrat cu ratiune sau minte, cci dup creare, Dumnezeu a dat omului
stpnire peste tot pmntul si peste toate fpturile de pe el Genez 1,28: Cresteti si v nmultiti si
umpleti pmntul si-l supuneti... si stpniti peste toate viettile ce se misc pe pmnt si peste tot
pmntul. Ca stpn al lor, nzestrat cu ratiune, omul a stiut s dea nume potrivit tuturor fpturilor
vii Genez 2,19-20.
Despre aceast putere sufleteasc, Sf. Ioan Damaschin spune: ,ceea ce este ochiul pentru trup,
aceea este i mintea pentru suflet`. Iar Sf. Atanasie cel Mare afirm c sufletul omului este rational
si argumenteaz aceast afirmatie astfel: ,un mic semn c sufletul oamenilor este rational este
deosebirea lui de fpturile nerationale` cci ,numai omul cuget cele dinafar de sine i gndete
la cele ce nu sunt de fat i revine la cugetarea lor i, prin judecat, alege ceea ce este mai bun din
cele cugetate. Si dup ce a cugetat un lucru, revine iari prin cugetare la el, i fiecare simte dac
este prieten al adevrului, c mintea omului este altceva dect simturile trupului. De aceea, fiind
altceva, ea este judectoarea simturilor sau a lucrrii simturilor i a celor percepute de acestea`
(omul nu este mnat doar de instinct ca animalul).
n mintea omului se disting dou laturi sau dou lucrri. Sf. Printi fac deosebire ntre ratiunea
privit ca gndire logic, discursiv (care deduce prin rationament o idee din alta) deci lucrarea
strict rational. Si, pe de alt parte, , ca latur superioar a sufletului ce corespunde adncului
mintii, deci unei lucrri mai profunde a ei. Termenul este luat din filozofia neoplatonic, unde
desemna elementul dinamic specific fiintei umane, prin care aceasta tinde spre divinitate. n teologia
patristic, (minte, inteligent, spirit) desemneaz puterea de ntelegere duhovniceasc,
inteligenta spiritual, puterea de discernmnt, prin care sufletul cunoaste pe Dumnezeu prin
experierea constient a harului divin; este deci facultatea de cunoastere mistic (experimental,
prin har) a lui Dumnezeu.
Dup Sf. Printi, prima gndirea logic, discursiv, slsluieste n creier, iar n inim
dup Sf. Evagrie Ponticul. Iar mntuirea nu este dobndit doar printr-o simpl lucrare rational, ci
aceasta trebuie unit cu lucrarea inimii (cunostinta fr trire ngmf pe om), deci se cere activat
tocmai facultatea noetic, superioar a mintii. De aceea, Sf. Scriptur ne arat c omul nu se
mntuieste prin credinta rece, nteleas ca act strict intelectual de primire a adevrului dumnezeiesc
pentru c ,i demonii cred i se cutremur` Iacov 2,19 si ,de a avea credint s mut i muntii,
dar dragoste nu am, nimic nu sunt` I Corinteni 13,2. Numai credinta unit cu iubirea este
mntuitoare, adic ,credinta lucrtoare prin iubire` Galateni 5,6. Aceast credint este credinta
adevrat, vie, mntuitoare, si ia fiint si se dezvolt n inima minte, adic este un rod al unirii
mintii cu inima n lucrarea duhovniceasc a rugciunii inimii. Este aceeasi lucrare cu a cunoasterii
lui Dumnezeu n Duh prin iubire, pentru c desvrsirea crestin se identific cu cunoasterea
adevrat a lui Dumnezeu.
Mintea, care este o trstur a chipului lui Dumnezeu n om, dat omului pentru a fi n
comuniune cu Dumnezeu, are viat n ea, este activ, numai dac, unindu-se cu Dumnezeu, este
114
114
luminat astfel si nteleptit prin harul divin. n aceasta const viata mintii si starea ei fireasc. Iar
ndeprtarea de Dumnezeu omoar mintea. Aceasta se ntmpl cnd mintea prseste inima unde
slsluieste Dumnezeu prin harul divin de la Botez. Atunci ea se ntunec, se perverteste (ca dup
cderea lui Adam) si conduce la moarte sufletul omului. Mintea este cruta care mn sufletul fie
nspre Dumnezeu, fie nspre diavol si pcat.
Dac mintea mpreun cu celelalte facultti sufletesti i-au fost date omului de Dumnezeu pentru
a mplini scopul creatiei acela de a se uni cu Dumnezeu prin iubire, prin aceast lucrare
duhovniceasc a mintii se mplineste tocmai acest scop. Lucrarea duhovniceasc a omului const n
coborrea mintii n inim, aceasta fiind lucrarea rugciunii curate a mintii si a inimii. Unirea mintii
cu inima n lucrarea rugciunii curate nseamn de fapt unirea ei cu Dumnezeu pentru c n inima
celui vrednic slsluieste Dumnezeu de la Botez. Din aceast unire, mintea primeste putere, lumin
si viat si omul ntreg se sfinteste.
Despre lucrarea mintii, Sf. Evagrie Ponticul ne nvat c: ,Precum pinea este hrana trupului,
aa rugciunea duhovniceasc (ca rod al unirii mintii cu inima) este hrana mintii`. Deci din unirea
mintii cu Dumnezeu, ea si primeste puterea, lumina si viata, iar aceast lucrare nu este alta dect
rugciunea curat a mintii si a inimii.
Bolile mintii: Pentru c mintea este o facultate a sufletului, bolile mintii sunt boli sufletesti, iar
acestea stim c sunt produse numai de pcat. Deci boal a mintii este orice patim care o ntunec si
o stpneste. ntre acestea sunt: nchipuirea, ntinarea, ntunecarea, indiferenta, impulsivitatea.
Vindecarea oricrei boli a mintii se face prin coborrea ei n inim ,locaul gndurilor` dup
Sf. Grigorie Palama care nseamn, de fapt, mpreunarea lucrrii mintii cu lucrarea inimii.
Aceast unire rodeste lacrimi de smerenie si o dulce simtire a iubirii dumnezeiesti, urmat de o pace
sufleteasc. ,Lacrimile de smerenie n timpul rugciunii sunt un indiciu cert al unirii mintii cu
inima... De aceea, asceza cretin aeaz lacrimile la temelia vietii duhovniceti` Arhim.
Sofronie.
Una din roadele tmduirii mintii este neptimirea, adic pacea si bucuria calm n Domnul
pstrat netulburat att n necazurile, ct si n bucuriile vietii acesteia. Si numai mintea neptimas,
curat poate cunoaste pe Dumnezeu prin experierea harului divin (Fericiti cei curati cu inima c
aceia vor vedea pe Dumnezeu). Si astfel omul devine teolog cci teologia se dobndeste prin
lucrarea Sf. Duh, Care slsluieste n inima curat, iar nu prin simpla strdanie si concentrare
omeneasc.
De multe ori n Sf. Scriptur sau la Sf. Printi, termenii de minte si inim sunt folositi unul
pentru altul. De exemplu, ,Le-a deschis mintea s priceap Scripturile` Luca 24,45 (artarea
Mntuitorului spre Emaus), dar Dumnezeu poate fi cunoscut doar prin inim. Aceast substituire a
unui termen cu altul din cei doi arat tocmai datoria omului de a-si pstra nencetat mintea unit cu
inima (ceea ce ar permite aceast identificare ntre minte si inim), cci atunci cele dou devin una:
mintea-inim.
(Pentru completri, Psihoterapia ortodox de Ierotei Vlachos, pag. 152-178).
Despre sentiment (ca putere sufleteasc prin care omul se poate uni cu Dumnezeu)
Sf. Grigorie Palama socoteste inima n care trebuie s se adune mintea - , ca s
experieze acolo harul lui Dumnezeu, cel mai luntric organ al trupului, dar n acelasi timp ca sediul
tuturor simtirilor sufletesti si organul conductor al omului. De aceea, vorbind despre sentiment
nseamn s vorbim de fapt despre inim, nu ca organ anatomic, ci ca sediu n om al tuturor
sentimentelor lui. Iar aceast tratare trebuie fcut n mod dinamic, ca ntreaga antropologie crestin,
adic n relatia ei cu Dumnezeu.
115
115
Ca s se uneasc cu Dumnezeu, omul trebuie s reuneasc nti, n el, toate puterile sufletesti cu
care a fost nzestrat de Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Astfel, mintea trebuie s coboare n
inim, prin atentie, mnat de vointa liber, deci la libera alegere a omului, si acolo s experieze
prezenta lui Dumnezeu aceasta fiind lucrarea duhovniceasc a rugciunii inimii.
Sf. Grigorie Palama numeste inima tronul harului unde trebuie s fie mintea si toate gndurile
sufletului. Dup acelasi sfnt, a lsa mintea n cugetri abstracte, dezlegate de fiinta integral a
omului (adic a lsa mintea afar de inim), este o adevrat rtcire. Omul acela este departe de
sine, de realitate si de Dumnezeu.
Aceasta ar fi ca atunci cnd am nvta teologia numai teoretic, fr s ne antreneze si
sentimentul. Abia atunci cnd simtim cldur n inim, dragoste pentru Dumnezeu si rvn de a
mplini cele nvtate, putem spune c studiul teologiei nu este o simpl lucrare intelectual, ci
aceast lucrare a ratiunii este unit cu cea a inimii, si atunci studiul teologiei devine o lucrare
duhovniceasc ce ne aduce mult folos sufletesc, iar nu osnd.
Dup Sf. Printi, adncul mintii - - si inima sunt dou realitti distincte (o dovad este c
ele nu sunt totdeauna unite), ca si inima si sufletul.
Dac relatia dintre suflet si trup const n aceea c sufletul se afl pretutindeni n trup, nelipsind
din nicio parte a acestuia, inima este slasul sufletului, organul prin care acesta conduce tot trupul.
Potrivit nvtturii Sf. Printi, cuvntul inim desemneaz att inima metafizic (ceea ce nu
poate fi perceput de simturi) sau duhovniceasc, ct si inima trupeasc ca organ si centru anatomic
al fiintei umane. Iar inima duhovniceasc este situat n inima trupeasc. La nceput, mintea
descoper inima trupeasc si apoi, n adncul acesteia, pe cea duhovniceasc. Aceasta este
experienta comun a celor ce practic rugciunea lui Iisus si cunosc sfnta lucrare a coborrii mintii
n inim. ,Nevoitorul, prin atentie i voint, coboar n adncurile inimii sale, la nceput n inima
trupeasc i de acolo n acele profunzimi care nu mai sunt ale trupului. Acolo i gsete inima cea
adevrat, atinge miezul metafizic, duhovnicesc al fiintei sale` spune arhim. Sofronie.
n continuare, ne vom ocupa de inima metafizic sau duhovniceasc.
Ea este centrul supranatural al fiintei umane pentru c n adncul ei se slsluieste si lucreaz
harul divin de la Botez. Sf. Scriptur ne spune: ,Si pentru c sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul
Fiului Su n inimile noastre, care strig: Avva, Printe!` Galateni 4,6 sau ,Iubirea lui
Dumnezeu s-a vrsat n inimile noastre, prin Duhul Sfnt, Cel druit nou` Romani 5,5. Inima
este astfel focarul care iradiaz si ptrunde ntreaga fiint a omului.
Este ns greu s o definim cci asa cum spune Sf. Macarie Egipteanul: ,Abis necuprins este
inima ta`. Inima omului rmne ascuns n adncul ei tainic. Cunoaste-te pe tine nsuti! dictonul
filozofic se refer tocmai la acest adnc tainic. Cei nduhovniciti spun: ,Intr n tine nsuti i acolo
gsete pe Dumnezeu, pe ngeri i mprtia cerurilor!` pentru c n inim slsluieste Dumnezeu
prin harul divin si pentru c spune Mntuitorul Hristos: ,mprtia lui Dumnezeu este nuntrul
vostru` Luca 17,21. Iar dup Sf. Ioan Gur de Aur: ,Cel pe care cerurile nu l pot cuprinde,
ncape totui n fiinta uman`.
ntreaga viat duhovniceasc, adevrata viat a crestinului, se desfsoar n acest adnc al inimii,
tinuit de orice ochi strin si chiar de posesorul ei, descoperit numai lui Dumnezeu. Nimeni nu poate
ajunge n adncul inimii. Eul nostru este transcendent chiar propriei noastre ntelegeri. n adevr, eu
sunt constient de mine nsumi, constiinta este a mea, dar ea nu poate s ajung (s sondeze) la eul
meu si nici s-l nteleag. Sentimentele mele, cugetrile, faptele, constiinta mi apartin, sunt ale
mele, dar eul este dincolo de al meu. Numai prin lucrarea duhovniceasc a lucrrii inimii, omul
se poate apropia de ntelegerea propriei sale persoane. Numai intuitia mistic descoper eul. Acest eu
este simbolizat de inim. ,Cine poate s cunoasc inima?` ntreab profetul Ieremia 17,9-10 si tot
el rspunde: ,Dumnezeu cerceteaz inima i rrunchii`. Sf. Apostol Petru vorbeste de ,homo cordis
116
116
absconditus` I Petru 3,4, adic de omul ascuns al inimii, ceea ce nseamn c eul omenesc,
miezul, esenta fiintei umane, se gseste n adncul ascuns al inimii.
Astfel, lui Deus absconditus i rspunde homo absconditus, teologiei apofatice i corespunde
antropologia apofatic. Pr. D. Stniloae afirm: ,Precum exist o teologie negativ care ndreapt
spre misterul Dumnezeirii, aa exist o antropologie negativ care ndreapt spre misterul omului`.
Precum din Dumnezeu cunoastem numai energiile Lui divine necreate, asa si din om cunoastem
numai energiile umane. Persoana uman este tocmai omul cel tainic al inimii. Nici persoana, nici
inima nu pot fi definite n termeni obisnuiti. Sf. Grigorie de Nyssa spune: ,Dac Dumnezeu este
fr seamn, inima omeneasc, pe care numai Dumnezeu o poate cerceta, contine acel ceva unic i
neasemuit, ceva care o nrudete cu Dumnezeu, cci pentru a participa la Dumnezeu, trebuie ca
omul s aib n fiinta sa ceva care s corespund celui la care particip.`
Din cele spuse pn aici, se desprinde ideea c nu se poate da o definitie exact a inimii
duhovnicesti, ns se poate spune c ea se reveleaz nevoitorului crestin prin har, pentru c este locul
n care slsluieste si Se reveleaz nsusi Dumnezeu. Deci, experiind prezenta lui Dumnezeu n noi
prin har, cunoastem totodat si acest adnc al propriei noastre fiinte.
Sfintii Printi care au trit astfel, au nftisat rolul inimii n via(a duhovniceasc. Astfel,
dup nvttura lor, putem afirma c:
- inima este slasul lui Dumnezeu: ,Si Hristos s Se slluiasc prin credint, n inimile
voastre` Efeseni 3,17 si Romani 5,5. Pentru aceasta si Domnul Hristos a zis: ,mprtia lui
Dumnezeu este nuntrul vostru` Luca 17,21, referindu-Se la harul divin care se afl nuntrul
inimii;
- slsluindu-Se n inima noastr, Dumnezeu ntipreste n ea poruncile si Legea Sa, asa cum
spune Apostolul Pavel despre cei ,care arat fapta legii scris n inimile lor` - Romani 2,15;
- avndu-L pe Dumnezeu n inima lor si Legea Lui nscris n ea, sfintii au dobndit mintea lui
Hristos: ,Noi ns avem gndul (mintea) lui Hristos` I Corinteni 2,16. Mintea lui Hristos vine n
noi ca s lumineze prin energiile ei puterea mintii noastre si s o aduc la aceeasi lucrare cu a lui
Hristos;
- inima este tarina unde este ascuns comoara (Hristos mrgritarul credintei primit la
Botez); pe aceasta gsind-o omul, se duce i vinde tot ce are pentru a o cumpra` Matei 13,44;
- inima este iadul n care se coboar Hristos pentru a o desctusa de patimi;
- inima este biseric si altar n care Hristos este preamrit si sfintit: ,Ci pe Domnul, pe Hristos,
s-L sfintiti n inimile voastre` I Petru 3,15. n aceast biseric duhovniceasc, omul este chemat
s svrseasc nencetat liturghie, aducnd lui Dumnezeu jertfe duhovnicesti, simtirile curate,
rugciunea curat a inimii; ea este altarul pe care este aprins focul dragostei duhovnicesti;
- inima este cmara n care vorbim cu preadulcele Iisus, este vasul n care pstrm
untdelemnul harului divin;
- n inim domneste pacea lui Dumnezeu: ,Si pacea lui Hristos... s stpneasc n inimile
voastre` Coloseni 3,15.
Inima este deci omul cel tainic. Pentru multi dintre noi, ea este un loc cu totul necunoscut,
dar ea este cunoscut de ctre sfinti ca fiind cea prin care omul are viata adevrar, adic viata n
comuniune cu Dumnezeu.
Prin urmare, n inim are loc cea mai mare lupt a nevoitorului crestin. Cea mai important
lucrare a omului este deci s intre n inima sa si s se rzboiasc cu satana. Iar n acest rzboi,
crestinul poate nvinge doar ajutat de Hristos. Altfel, inima, care este izvorul vietii trupesti si
duhovnicesti, poate deveni si izvor al mortii duhovnicesti.
Bolile inimii: ignoranta si uitarea de Dumnezeu, nvrtosarea (mpietrirea), necurtia prin
orice sentiment pctos, lipsa de ntelepciune (de discernmnt) si iubirea de plceri.
117
117
Ca remedii avem: pocinta si smerenia inimii, rugciunea struitoare din inim ndurerat;
plnsul duhovnicesc.
(Pentru completri, Psihoterapie ortodox de Ierotei Vlachos, pag. 191 197; Manualul
ishiei sau Calea rugciunii luntrice de vldica Antonie Mrturisitorul, pag. 75 116).
Voin(a liber
Omul este nzestrat si cu voint liber. Pe aceasta nu a dobndit-o n timp, ci o are chiar de la
creatie; ea este puterea prin care omul se ndreapt spre ceea ce mintea si simtirea i arat ca demne
de urmat (nu totdeauna binele). Prin voint, omul alege liber ceea ce doreste (de la a voi). O
dovad a vointei libere este faptul c omului i s-a dat legea moral de la creatie, (n rai legea moral
consta n oprirea gustrii din pomul cunostintei) ca s o urmeze, si c este socotit responsabil de
Dumnezeu pentru nclcarea ei si c el nsusi este mustrat de constiinta sa cnd nu respect poruncile
divine.
Sf. Ioan Damaschin spune: ,Dorinta fiintelor nerationale, pentru c nu este rational, nu se
numete voint. (Si animalele doresc din instinct ceva si mplinesc nentrziat ce doresc, dar asta nu
nseamn c au voint liber pentru c nu au ratiune). Iar vointa este o dorint natural i rational
a unui lucru. Cci puterea de a dori n mod rational se afl n sufletul omului. Aadar, cnd dorinta
rational se mic n mod rational ctre un lucru, se numete voint, cci vointa este o dorint i un
elan rational ctre un lucru`. Deci vointa, ca putere sufleteasc, n lucrarea ei este strns legat de
lucrarea mintii.
Sf. Antonie scoate n relief cele 3 vointe care se confrunt n om:
1. cea a lui Dumnezeu, care trebuie s lucreze si mntuieste, iar aceasta nseamn teonomia, la
care omul ader n chip liber si si-o nsuseste cu ajutorul harului.
2. cea a omului, care fr s fie inevitabil vicioas, este schimbtoare si problematic (uneori
dorim noi nsine binele, alteori trebuie reprimat vointa noastr pentru c doreste rul), iar aceasta
nseamn autonomie.
3. vointa demonic, strin omului, iar aceasta este heteronomie (=care se supune unei legi
venit din exterior).
Ascetismul si propune ca omul s renunte la vointa proprie, s se elibereze de orice
constrngere care vine din sfera naturii. Pentru a se desvrsi, omul trebuie s se ridice si s-si
stpneasc pornirile firesti, naturale, s nving vointa demonic si s se supun desvrsit vointei
dumnezeiesti. Nu trebuie s confundm libertatea fizic cu libertatea spiritual.
Aceast facultate sufleteasc se exprim prin doi termeni: voint si libertate. Vointa este
dorirea rational a unui lucru, iar prin libertatea vointei, nimic nu-l opreste pe om s aleag ce
doreste, chiar dac din cauze obiective nu-si poate realiza dorinta, dar este judecat de Dumnezeu
dup intentie. Omul poate fi privat de libertatea fizic (Mntuitorul spune: ,Nu v temeti de cei ce
ucid trupul i apoi nu mai au ce face`), dar nu de libertatea spiritului, adic de libera voint, pentru
c nimeni si nimic nu ne poate constrnge s pctuim, dup cum nimeni nu ne poate sili s
mplinim virtutea. Fiindc pcatul de sil nu este pcat, pcatul fiind o nclcare constient si liber a
voii lui Dumnezeu, iar ceea ce se face din sil nu este virtute. Nici Tainele nu sunt valabile dac sunt
primite de sil: Botezul, Spovedania etc. Dac nu ar fi liber, vointa ar fi neactivat, fr rost (ca un
om legat fedeles cruia i se d voie s fac ce vrea), vointa este lucrtoare prin libertate.
Prin libertatea vointei se ntelege, deci, starea de independent spiritual, de autodeterminare.
Prin libertatea cu care a fost nzestrat, omul are putinta s aleag calea care duce la desvrsire, cea a
ndumnezeirii, sau cea care duce la stricciune si la moarte. Rspunderea i apartine integral: ,Viata
i moartea ti-am pus azi nainte. Binecuvntare i blestem. Alege viata ca s trieti tu i urmaii
118
118
ti` Deuteronom 30,19 (dup darea Legii) si De vrei s intri n viat, pzeste poruncile spune
Mntuitorul Matei 19,17.
Sfintii Printi arat c libertatea absolut cu care a fost nzestrat omul de la creatie este o
trstur a chipului lui Dumnezeu n om: Baza mretiei chipului dumnezeiesc n om st n libertatea
lui. Iar Sf. Vasile cel Mare spune: ,Ca s poat ndeplini ordinul de a deveni dumnezeu, omul
trebuia s-l poat i refuza. Dumnezeu nu-i folosete atotputernicia Sa n fata liberttii umane, pe
care nu voiete s o ncalce, pentru c ea provine din atotputernicia lui Dumnezeu. Omul a fost
creat numai prin vointa lui Dumnezeu, dar nu poate fi ndumnezeit numai prin ea. A fost necesar o
singur voint pentru creatie, dar este nevoie de dou pentru ndumnezeire. (O singur voint pentru
a aduce la existent chipul, dar dou pentru a face chipul asemnare)`. Iubirea lui Dumnezeu este
asa de mare, c nu vrea s constrng pe om. Cci nu este iubire fr respect. Pr. D. Stniloae
spune: ,Iar raportul de iubire este un acord ntre dou libertti`. Chiar n mretia sa de a putea
deveni dumnezeu, omul este capabil s poat cdea.
Tot Sf. Vasile cel Mare rspunde la ntrebarea: de ce omul nu are n constitutia sa
nepctuirea? ,Pentru c tu i pe casnicii ti i ai binevoitori nu cnd i tii legati, ci cnd i vezi
ndeplinind de bunvoie datoriile lor. Deci nici Dumnezeu nu iubete ceea ce facem fiind siliti, ci
ceea ce facem din virtute. Iar virtutea se svrete din libera alegere, nu din sil`, fiind mai mult o
stare interioar sufleteasc ( Dumnezeu iubeste pe cel ce d de bunvoie spune Ap. Pavel).
De fapt, este liber cine este stpn pe sine (pentru c cine svrseste pcatul, este rob
pcatului, patimii). Dar stpn pe sine este cel ce nu este stpnit de patimi. Sf. Macarie Egipteanul
scrie: ,Nicio fiint a naturii nu este liber: nici soarele, nici luna, nici animalele. Dumnezeu,
dimpotriv, este liber i omul, de asemenea, este liber. Tu eti stpn pe tine ca i Dumnezeu, dar
dup fire eti schimbabil. De aceea, poti s te omori dac vrei, poti s huleti pe Dumnezeu i
nimeni nu te poate opri. Pe de alt parte, oricine poate dac vrea s se supun lui Dumnezeu i s-i
stpneasc impulsurile i faptele sale`.
Pr. D. Stniloae spune c libertatea omului nu trebuie nteleas ca un liber arbitru absolut,
pentru c o libertate absolut neutr nu exist. n omul de dup cdere, dat fiind slbiciunea firii sau
vointei (concupiscenta = nclinatia spre pcat), libertatea este dus usor spre cele rele, rezistnd greu
ispitelor.
Cum are loc libera conlucrare a omului cu harul divin? (tem tratat pe larg la capitolul
Dumnezeu Sfintitorul)
Libertatea cu care a fost nzestrat omul de la creatie nu nseamn, ns, nici indiferent fat
de bine, ci este larg deschis binelui, pentru c este ntrit de harul divin. Numai harul este
ambianta care face posibil desfsurarea deplin a liberttii. Omul este liber doar n bine, n care este
ntrit de har. Libertatea n bine este adevrata libertate si la ea nu poate omul s ajung prin propria
voint, ci doar conlucrnd cu harul. Harul nu anuleaz si nu forteaz libertatea, ci o elibereaz de tot
ce o poate stpni sau mrgini, de orice stpnire a rului, pentru ca ea s-si poat desfsura toate
puterile pentru a le pune n slujba unirii ct mai depline cu Dumnezeu. Legtura dintre om si
Dumnezeu este o legtur de iubire, iar raportul de iubire este un acord ntre 2 libertti. Harul ne
mbie, ne solicit, ne face s simtim iubirea lui Dumnezeu si ne d putere s o manifestm pe a
noastr. Dar noi suntem liberi s rspundem pozitiv sau negativ la aceast solicitare, ndemn. n
Prologul Evangheliei dup Ioan ne spune: ,ntru ale Sale a venit, dar ai Si nu L-au primit. Si celor
cti L-au primit, care cred n numele Lui, le-a dat putere ca s se fac fii ai lui Dumnezeu` Ioan
1, 11-12.
Dac alegem binele, harul ne ajut, ne ntreste. Dac refuzm s ascultm de Dumnezeu,
harul se retrage pentru c nu poate conlucra cu noi mpotriva lui Dumnezeu, iar noi devenim robi
pcatului prin libera noastr alegere.
119
119
Aceste cunostinte despre sufletul uman si faculttile lui, ne-au putut fi mprsite numai de
ctre Sf. Printi, care prin trire proprie, fiind luminati de Duhul Sfnt, au ajuns s cunoasc
adncimile sufletului si puterile lui, care nu pot fi cunoscute si nici ntelese de acei care s-au
ndeprtat de harul dumnezeiesc. Pentru acestia, natura uman rmne complet obscur si
necunoscut.
Concluzie: ntreaga antropologie trebuie tratat n mod dinamic n relatia omului cu
Dumnezeu, asa cum am precizat si la nceput.
Omul a fost creat pentru Dumnezeu, avnd un destin supranatural acela de a rmne n
permanent comuniune de iubire cu Dumnezeu. Pentru mplinirea acestui scop, omul a fost nzestrat
de Dumnezeu cu anumite facultti, puteri sufletesti. Cnd aceste puteri sunt ndreptate spre alt tel
afar de Dumnezeu, are loc o pervertire, o denaturare, o slbire a lor pentru c harul divin este cel
care le sustine si le ntreste, dar numai cnd au ca scop suprem unirea omului cu Dumnezeu (de
exemplu, Adam dup cdere a rmas cu chipul lui Dumnezeu alterat, adic cu ratiunea ntunecat,
sentimentul pervertit, vointa slbit).
Starea originar a omului
Chipul lui Dumnezeu n om ( )
Referatul Genezei ne spune c omul a fost fcut dup chipul lui Dumnezeu Genez 1,27,
dar nu ne d nicio lmurire asupra chipului, ci arat doar c omul a fost creat printr-un act aparte,
deosebit de creatia celorlalte fiinte. Dumnezeu nsusi i-a format trupul din trn cu minile Sale si
i-a suflat n fata lui suflare de viat Genez 2,7.
Suflarea lui Dumnezeu sdeste n om nu att viata biologic, cci pe aceasta o au si
animalele, care nu primesc o insuflare de la Dumnezeu, ci viata spiritual, viata comuniunii cu
Dumnezeu care se realizeaz numai prin harul divin. Sf. Chiril afirm: ,ccea ce a insuflat
Dumnezeu n fata lui Adam nu a fost sufletul sau viata lui biologic, pe care deja o avea, ci Duhul
Sfnt, pe Care Creatorul L-a imprimat ca o pecete n natura primului om`.
Deci, trebuie s ntelegem c n momentul cnd Dumnezeu a suflat Duh din Duhul Su n
fata lui Adam, - Genez 2,7 Adam nu era mort, ci viu; avea n el suflet biologic, adic viata, pe
care nu trebuie s-l confundm cu harul Duhului Sfnt ce i se d prin insuflare divin, conform
Genez 2,7. Acesta, adic harul reprezint n om puterea Ioan 1,12 care impulsioneaz, misc
sufletul rational spre activitatea duhovniceasc, spre a se ridica de la chip la asemnarea cu
Dumnezeu.
Despre sufletul viu insuflat omului la creatie, Sf. Grigorie Palama spune c acesta este
,venic viu, nemuritor i nzestrat cu harul dumnezeiesc. Cci aa este cu adevrat viu sufletul
(cnd pierde harul, sufletul moare fiindc se desparte de Dumnezeu). Iar aceasta nseamn a fi dup
chipul lui Dumnezeu`.
Deci sufletul si harul constituiau, n starea primordial, o unitate de viat si aceasta era chipul
lui Dumnezeu deplin n om si starea normal, integral a naturii umane.
Chipul lui Dumnezeu n om nu se refer la trup pentru c Dumnezeu nu are trup, dar chipul
nici nu este cu totul strin de trup, pentru c n persoana uman, trupul este indisolubil legat de suflet
si particip la viata acestuia. n acest nteles trebuie luat afirmatia Sf. Scripturi c omul ntreg are
chipul lui Dumnezeu Genez 1,26: ,... S facem om dup chipul i dup asemnarea Noastr`.
ns, Duh fiind Dumnezeu, chipul Lui n om se refer ndeosebi la natura spiritual a omului,
adic la mnunchiul de puteri sufletesti: ratiunea, vointa si sentimentul, prin care omul tinde spre
Dumnezeu si prin care poate fi n comuniune cu El. Chipul lui Dumnezeu n om const deci, n
relatia constient si voluntar (liber voit) a fiintei noastre cu Dumnezeu datorit sufletului nrudit cu
120
120
El. Sau, altfel spus, omul este dup chipul lui Dumnezeu pentru c, avnd un suflet nrudit cu
Dumnezeu, tinde spre Dumnezeu, sau se afl ntr-o relatie vie cu El. Prin chipul lui Dumnezeu din
fiinta sa, care este chipul Sf. Treimi, omul a fost creat pentru o viat de comuniune cu Dumnezeu
prin harul divin, si nu pentru autonomie sau robie fat de lume.
Prin suflet ,omul este nrudit cu Dumnezeu` spune Sf. Grigorie de Nyssa. De asemenea,
Apostolul Pavel: ,Noi suntem din neamul lui Dumnezeu` F.A. 17,29; iar Sf. Macarie Egipteanul:
,ntre Dumnezeu i om, exist cea mai mare nrudire`. Sf. Maxim Mrturisitorul declar c noi
suntem prticic a lui Dumnezeu. Denumirea aceasta dat omului de prticic divin nu vrea s
spun c sufletul omului este o frm din fiinta lui Dumnezeu, cum sustine Serghie Bulgakov,
pentru c atunci nu ar exista doar un Dumnezeu, ci milioane de dumnezei si ar nsemna c nsusi
Dumnezeu ar pctui n om. Numirea de prticic divin dat omului desemneaz participarea,
mprtsirea noastr real de dumnezeire prin energiile divine, adic unirea noastr real cu
Dumnezeu prin harul divin.
ns aceast participare la viata divin a omului nu este numai un fapt dat, un dar din partea
lui Dumnezeu, ci unul care se cere dezvoltat. Chipul este dar (de la Dumnezeu), ns si ndatorire (a
omului) de a ajunge la asemnarea cu Dumnezeu.
Dac chipul lui Dumnezeu se refer la natura spiritual, intelectual si moral (sentiment,
ratiune, voint) a omului, care prin creatie tinde n mod liber spre Dumnezeu, asemnarea cu
Dumnezeu se refer la scopul ctre care tinde omul. Asemnarea este astfel starea de sfintenie
cstigat prin practicarea virtutii cu ajutorul harului divin. n acest sens, pr. D. Stniloae spune:
Chipul dumnezeiesc const n structura ontologic a omului fcut s tind spre comuniunea cu
Dumnezeu, iar asemnarea const n activarea acestei structuri. Iar dup sf. Vasile cel Mare:
chipul este asemnarea n potent, iar asemnarea, chipul n actualitate (realitate). Punctul de
plecare al asemnrii cu Dumnezeu l constituie, deci, chipul lui Dumnezeu.
Deosebirea dintre chip si asemnare este artat si n Sf. Scriptur la Genez 1,26-27, unde se
arat c omul a fost creat numai dup chipul lui Dumnezeu pentru c la creatie asemnarea cu
Dumnezeu era numai n potent.
Text facultativ: Am afirmat mai nainte c chipul lui Dumnezeu n om se refer ndeosebi la
faculttile sufletesti ale omului n nclinatia lor spre Dumnezeu. La o cercetare mai profund a
problemei, situatia se prezint ns astfel: Aceste facultti sufletesti, am nvtat c nu constituie
sufletul n esenta sa, ci sunt doar manifestri ale lui. Fiinta uman este focarul inepuizabil al tuturor
manifestrilor ei, nu este ns identic cu ele. Eul nostru rmne transcendent chiar propriei noastre
ntelegeri, fiind smburele de mister al fiecrui om, care face din el o persoan unic si irepetabil.
Astfel, asa cum am mai spus, teologiei apofatice i corespunde antropologia apofatic, iar lui Deus
absconditus i corespunde homo cordis absconditus omul cel tainic al inimii I Petru 3,4. Deci
eul nostru se gseste n omul ascuns al inimii, n cmara cea mai tainic a sufletului (n care Se
slsluieste si Hristos de la Botez pentru c mprtia lui Dumnezeu este nuntrul vostru spune
Mntuitorul Luca 17,21).
Si pentru c chipul lui Dumnezeu n om se afl imprimat n ntreaga fiint uman, nu doar
ntr-o parte a ei, reiese de aici c n acest ascuns al inimii omului, care constituie esenta persoanei
umane, se afl mai ales imprimat si chipul lui Dumnezeu.
Iar dac nimeni nu cunoaste adncul inimii omului dect numai Dumnezeu potrivit Sf.
Scripturi Ieremia 17,9-10, si chipul lui Dumnezeu n om scap ntelegerii si puterii noastre de
definire. Sf. Grigorie de Nyssa spune: Dumnezeu fiind incomprehensibil, nu este posibil ca chipul
s nu fie la fel.
Avem, asadar, pe de o parte, identificarea chipului lui Dumnezeu n om cu toate nsusirile
omului, iar, pe de alt parte, afirmatia c chipul este incognoscibil si indeterminabil. Chipul lui
121
121
Dumnezeu n om este tot asa de antinomic ca si modelul su diivn, ca si Dumnezeu nsusi, Care n
Fiinta Lui este incognoscibil, dar n manifestrile Lui multiple, cognoscibil.
Dup Paul Evdokimov, omul este un microteos, pentru c totalitatea fiintei umane este
creat, plsmuit dup chipul lui Dumnezeu. Sf. Printi vd chipul lui Dumnezeu manifestndu-se n
toate functiunile si miscrile sufletului sau mai bine zis ale fiintei omenesti (pentru c sufletul este
indisolubil unit cu trupul). Toate se mprtsesc de chipul lui Dumnezeu, de capacitatea relatiei cu
Dumnezeu si de aspiratia dup comuniunea cu El. ,Chipul lui Dumnezeu se manifest n elanul
dinamic al ntregii noastre fiinte spre arhetipul ei` dup Origen; este ,aspiratia irezistibil a
spiritului nostru spre Dumnezeu ca Persoan infinit` dup Sf. Vasile cel Mare. Pe scurt, este setea
nepotolit, dorul nfocat al omului dup Dumnezeu (fac.).
(Lectur: Despre dumnezeiescul har de Dosoftei Morariu, p.76-80).
Despre asemnarea cu Dumnezeu
,Omul, spune Sf. Vasile cel Mare, este o fptur care a primit porunca s devin
Dumnezeu`. Aceast tint care trebuie atins de om este cuprins n planul dumnezeiesc al creatiei:
,S facem om dup chipul i dup asemnarea Noastr` Genez 1,26.
n omul creat dup sfatul Persoanelor treimice, chipul lui Dumnezeu este un dar, ns
cuprinde n el si ndatorirea din partea omului de a nainta spre asemnarea cu Dumnezeu.
Germenele ,a fi creat dup chip` trebuie s duc, prin conlucrarea omului cu harul, la ,a fi dup
asemnare cu Dumnezeu`. Sf. Grigorie de Nazianz scrie: ,prin termenul de chip se arat ce este
omul n sine de la creatie, iar prin asemnare se sugereaz ceea ce este omul n potent, sau ceea ce
trebuie s devin`.
Scopul pe care l avem de ndeplinit este, deci, s devenim cu adevrat sfinti, desvrsiti,
dumnezei dup har, potrivit poruncii divine: ,Sfintiti-v i veti fi sfinti, c Eu, Domnul Dumnezeul
vostru, sfnt sunt` Levitic 11,44 si ,Fiti desvriti precum Tatl vostru cel ceresc desvrit
este` Matei 5,48.
Sporirea infinit n comuniunea cu Dumnezeu, care va continua n viata viitoare, unirea
deplin cu Dumnezeu prin har fr contopirea cu El, aceasta este ndumnezeirea omului. n vederea
ei, este dat chipul lui Dumnezeu n om, ca aspiratie a omului spre modelul su absolut. n
ndumnezeire si afl chipul mplinirea sa, ca asemnare maximal cu Dumnezeu.
Deosebirea dintre chipul si asemnarea lui Dumnezeu n om const n aceea c chipul lui
Dumnezeu n om se refer la natura spiritual a omului ratiune, voint, sentiment n aspiratia ei
ctre Dumnezeu. Iar asemnarea se refer la scopul spre care tinde omul, adic desvrsirea lui
moral, ndumnezeirea lui. Punctul de plecare spre asemnare este chipul, iar asemnarea este starea
de sfintenie, de dreptate, cstigat prin statornicia n virtute a omului, cu ajutorul harului divin.
Astfel, asa cum am mai spus, dup Sf. Vasile: ,chipul este asemnarea n potent (ca
posibilitate), iar asemnarea este chipul n actualitate` (realitate). Iar Sf. Ioan Damaschin scrie:
,Cuvintele <<dup chip>> indic ratiunea i libertatea (ca posednd n ele nclinatia spre adevr si
bine), iar cuvintele <<dup asemnare>> arat asemnarea cu Dumnezeu n virtute att ct este
posibil`.
Deosebirea dintre chipul si asemnarea cu Dumnezeu n om se bazeaz pe textul Sf.
Scripturi. nainte de a-l crea pe om, Dumnezeu zice: 'S facem om dup chipul i asemnarea
Noastr` Genez 1,26, iar dup creare Sf. Scriptur spune: 'Si a fcut Dumnezeu pe om dup
chipul Su` Genez 1,27, fr s adauge: si dup asemnare. Explicatia este c, la creatie,
asemnarea era numai n potent. Sf. Grigorie de Nyssa spune: 'Suntem dup chip prin creatie, iar
dup asemnare ajungem prin noi nine, prin vointa noastr liber. n creatie am primit
posibilitatea de a deveni asemenea lui Dumnezeu i, dndu-ne aceast posibilitate, Dumnezeu ne-a
122
122
fcut pe noi nine lucrtori asemnrii noastre cu El, spre a ne drui rsplat pentru activitatea
noastr i pentru a ne deosebi de picturile lipsite de viat ieite din mna artistului`.
Important de retinut este c asemnarea cu Dumnezeu nu este, ns, numai starea final de
ndumnezeire a omului pe care, de altfel, nu putem s o atingem niciodat, dar naintm continuu
n ea, (aici pe pmnt si n viata viitoare) - ci ntreg drumul de dezvoltare a chipului dumnezeiesc n
om, parcurs prin vointa acestuia stimulat si ajutat de harul lui Dumnezeu. Retinem deci c
asemnarea este scopul, starea de sfintenie, dar si ntreg drumul parcurs pn la ea. n mod analog,
spunem c desvrsirea nu se atinge niciodat, dar omul se desvrseste.
ntelegnd astfel deosebirea dintre chip si asemnare, ntelegem afirmatia unor Sf. Printi c
chipul s-a pstrat n om dup cdere, desi nu a psit pe calea asemnrii. Cci desi omul dup
cdere, a mai pstrat o anumit aspiratie spre bine si o anumit capacitate de a-l face, ca si o aspiratie
dup adevr si o cunoastere a unei frnturi din el, totusi Sf. Printi nu spun c omul s-a mentinut prin
aceasta n miscarea asemnrii. Cum s mai naintm spre asemnarea cu Dumnezeu prin virtute
dac ne-am supus de bunvoie pcatului si am devenit dusmani ai lui Dumnezeu rupti de har? Sf.
Grigorie Palama precizeaz: 'n fiinta noastr dup chip, omul este superior ngerilor, dar prin
asemnare le este inferior, pentru c este nestatornic. dup cdere, noi am lepdat asemnarea,
dar n-am pierdut fiintarea dup chip`. Dar, ntr-o anumit msur, chiar chipul a slbit,
neactivndu-se deplin n lucrarea de asemnare (pentru c starea normal, integral a naturii umane
era n unire cu harul, acesta era chipul deplin al lui Dumnezeu n om). Un chip deplin este un chip ce
se actualizeaz n miscarea de asemnare. Un chip ce nu se activeaz este oarecum un chip slbit,
ntunecat, alterat sau pervertit, desi nu este deplin pierdut.
De aceea se spune c Hristos a restabilit sau a restaurat chipul lui Dumnezeu n om. El a dat
omului putere din nou s lucreze n vederea asemnrii cu Dumnezeu, cci prin Jertfa Lui, am
redobndit harul divin, prin care ne mprtsim de dumnezeire.
Text facultativ: Pr. D. Stniloae scrie: ,Chipul lui Dumnezeu n om se dezvolt n
asemnare printr-o atentie ndreptat spre ceilalti oameni i spre lumea ca oper a lui Dumnezeu,
asociat cu o frnare a pasiunilor ca porniri nesfrite spre finit, cu o cultivare a virtutilor care
culmineaz n iubirea de persoane i de Dumezeu ca Persoan. Ratiunea treaz i elanul
autodepirii iubitoare se unesc ntr-o unic metod n realizarea urcuului uman spre infinitul
dumnezeiesc`. (fac.)
(Lectur: Despre dumnezeiescul har de Dosoftei Morariu, pag. 80-82; Viata luntric de
Sf. Teofan Zvortul, pag. 241).
Starea originar a omului (continuare)
La creatie omul a fost nzestrat de Dumnezeu cu toate puterile fizice si spirituale necesare
ajungerii la desvrsire pentru c spune Sf. Scriptur: ,toate erau foarte bune` Genez 1,31, nu
desvrsite. Aceste cuvinte ne arat c n starea paradisiac, chipul lui Dumnezeu n om era perfect,
iar asemnarea era numai n potent. Perfectiunea primilor oameni era relativ, dependent de om, n
sensul c ei erau nzestrati cu tot ce era necesar, si spiritual si fizic, pentru mplinirea misiunii pentru
care au fost creati de a rmne n comuniune de iubire cu Dumnezeu prin mplinirea voii Lui.
Cnd spunem c chipul lui Dumnezeu era perfect n primii oameni, ntelegem c ratiunea
omului era luminat, sntoas, fr prejudecti, fr rtcire. Aceasta rezult din faptul c omului i
s-a dat n stpnire tot pmntul, c Adam a dat nume potrivite animalelor si Evei. Tot astfel, puterea
moral a primilor oameni era deplin, adic vointa curat si dreapt, supus ratiunii sntoase si lui
Dumnezeu, fr lupt luntric si fr piedici, neaplecat spre ru, iar sentimentele curate,
nepervertite de pcat.
De asemenea, trupul era perfect sntos, nici muritor, nici nemuritor prin fire, doar n stare s
ajung la nemurire. Fericitul Augustin spune: ,Pn la pcat, trupul omului putea ntr-o privint
123
123
s se numeasc muritor, iar n alt privint nemuritor: muritor pentru c putea muri, nemuritor
pentru c putea s nu moar... dac n-ar fi pctuit, ar fi putut s nu moar` (posse non mori
non posse mori).
Natura nu se opunea stpnirii omului, iar munca era doar un exercitiu pentru mentinerea
puterilor spirituale si fizice ,i l-a pus n grdina cea din Eden, ca s o lucreze i s o pzeasc`
Geneza 2,15.
Deci n starea primordial, omul se gsea n deplin armonie cu sine, cu Dumnezeu si cu
natura.
El era constient si liber, iar n libertatea sa, avea tendinta spre cele bune, avnd repulsie fat
de pcat. Libertatea sa nu era indiferent fat de bine, ci era larg deschis binelui. Adam nainte de
cdere nu era pctos, ns nici mpodobit cu virtuti cstigate prin efort personal si cu gnduri curate
consolidate. Avea nevinovtia celui ce nu a gustat pcatul, dar nu pe cea cstigat prin respingerea
ispitelor.
Starea omului nainte de cdere era, deci, o stare de nevinovtie a celui ce nu a gustat pcatul,
o stare de pruncie duhovniceasc, dar nu era sfintenie, dreptate desvrsit, cci aceasta se
dobndeste numai prin respingerea ispitelor, prin statornicia n virtute si consolidarea n gnduri
bune. Adam nu poate fi nltat peste msur, ca si cum ar fi posedat toat ntelepciunea si stiinta.
Omul dinti era perfect n sensul c avea totul, sufleteste si trupeste, pentru ndeplinirea menirii sale.
Dar nu cunostea total, nu avea ntelepciune si stiint deplin, cci nu avea cunostinta binelui si a
rului, iar curtia nu era sfintenie si dreptate deplin, fiindc virtutile se dobndesc prin exercitiu si
ncercare.
Asadar, primii oameni nu posedau o perfectiune intelectual si moral absolut si nici Adam
nu era o personalitate moral definitiv cristalizat. Protoprintii se aflau doar pe calea desvrsirii.
Dac s-ar ntelege starea moral primordial ca desvrsit, ea ar exclude posibilitatea cderii si
atunci cderea ar rmne cu totul inexplicabil. Dar Adam nu ajunsese la asemnarea cu Dumnezeu.
Starea primordial a primilor oameni avea caracter ambivalent (ambivalent existent
concomitent a 2 aspecte). Astfel, Adam si Eva erau muritori dup fire, dar puteau deveni muritori
dup har, erau nemuritori n chip virtual.
Dumnezeu nu a creat pe om ca pe o pies automat n angrenajul naturii asemenea celorlalte
Ipturi, supus unor legi implacabile, n virtutea crora s ajung la desvrsire. Ci omul trebuia ca
folosind bine libertatea s se supun voii lui Dumnezeu si astfel s ajung la desvrsire. Omul a fost
creat ca subiect liber, capabil s fac binele de bunvoie si s-si arate prin aceasta conformitatea cu
voia cea bun a lui Dumnezeu, progresnd n asemnarea cu El.
Astfel n om trebuia s se manifeste teonomia, (s se supun voii lui Dumnezeu). Libertatea
omului nu nsemna autonomie, adic nchiderea n sinte, independenta fat de Dumnezeu, cci
aceasta conduce la pcat. Orice existent autonom (ce se supune voii proprii), independent de
Dumnezeu, intr n nefiint (diavolii) pentru c doar n Dumnezeu putem avea viat. La prima
vedere, ar prea c autonomia este adevrata libertate, nu teonomia, dar raportul desvrsit dintre om
si Dumnezeu se aseamn cu cel dintre copil si printi. Dup cum libertatea copilului nu nseamn
nstrinare de printi, ci cresterea n relatie iubitoare cu acestia, tot asa esenta liberttii umane const
n cresterea duhovniceasc a omului prin har, ntrirea lui n bine cu ajutorul harului, care l fereste
pe om de orice stpnire a rului.
Dac omul mplinea porunca lui Dumnezeu, si afirma libertatea sa si se ntrea n virtute
(care se svrseste numai de bunvoie, nu de sil). Porunca nu urmrea aservirea omului, ci ntrirea
lui n libertate si comuniunea cu Dumnezeu prin svrsirea virtutii de bunvoie. Porunca dat n rai
de Dumnezeu era toat legea moral si urmrea desvrsirea omului prin respectarea ei de bunvoie,
deci exercitarea n virtute. Porunca lui Dumnezeu nu nsemna ngrdirea liberttii omului, ci a fost
124
124
dat de Dumnezeu n scopul desvrsirii sale pentru c numai asa se putea exercita n virtute,
dovedind libera sa ascultare fat de voia lui Dumnezeu si deci ar fi naintat n desvrsire.
Menirea omului
Am nvtat c telul suprem sdit de Dumnezeu n om nc de la creatie este asemnarea lui
cu Dumnezeu pe ct i este cu putint. Aceaste este menirea principal a omului, ns ea se ramific
n mai multe scopuri secundare atunci cnd o raportm direct la Dumnezeu, la omul nsusi si la
natura nconjurtoare. Dar toate acestea sunt cuprinse n scopul principal dup cum legea iubirii
crestine cuprinde toate celelalte datorii morale ale credinciosului.
1. Menirea omului n raport cu Dumnezeu
Dup cum scopul ntregii creatii este preamrirea lui Dumnezeu si fericirea creaturilor, tot
astfel si menirea omului este s-L cunoasc, s-L iubeasc si s-L preamreasc pe Dumnezeu, prin
aceasta putnd s ajung la adevrata fericire. Pentru mplinirea acestui scop, omul a fost nzestrat de
Dumnezeu cu mari daruri, cu ratiune, voint liber si sentiment, care tind spre adevr, bine si
fericire, cu constiinta moral, care i arat mereu calea binelui si cu libertatea vointei.
Scopul omului n raport cu Dumnezeu este artat de Sf. Scriptur: ,Aa s lumineze lumina
voastr naintea oamenilor, ca vznd ei faptele voastre cele bune, s mreasc pe Tatl vostru cel
din ceruri` Matei 5,16 si ,Fie c mncati, fie c beti, fie c faceti altceva, toate spre mrirea lui
Dumnezeu s le faceti` - I Corinteni 10,31. Aici se vede arat datoria noastr de a-L preamri pe
Dumnezeu mai ales prin fapte, ca si n rugciunea Tatl nostru, prin cuvintele: ,sfinteasc-Se
numele Tu` sau n cuvintele Mntuitorului ,Nu tot cel ce-Mi zice Mie: Doamne, Doamne, va intra
n mprtia cerurilor, ci cel ce face voia Tatlui Meu` Matei 7,21.
2. Menirea omului n raport cu sine nsuyi const n naintarea permanent spre desvrsire, prin
trirea virtutilor pn la asemnarea cu Dumnezeu. Aceast menire a omului nu este deosebit de
prima, cci una se cuprinde n cealalt. naintnd n virtute si n desvrsire, omul nainteaz, de
fapt, n cunoasterea, iubirea si preamrirea lui Dumnezeu, simtindu-se cu att mai fericit cu ct este
mai aproape de Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu ne cere: ,Sfintiti-v i veti fi sfinti, c Eu, Domnul
Dumnezeul vostru, sfnt sunt` Levitic 11,44 si ,Fiti desvriti precum i Tatl vostru desvrit
este` Matei 5,48.
3. Menirea omului n raport cu natura nconjurtoare este de a o stpni ca reprezentant al lui
Dumnezeu pe pmnt si ca mijlocitor ntre Creator si fpturile nerationale: ,S facem om dup
chipul i asemnarea Noastr ca s stpneasc toate viettile i tot pmntul` Geneza 1,26.
Omul este inelul de legtur ntre Dumnezeu si creatia vzut. Prin el natura se poate uni cu
Dumnezeu. Prin propria sa desvrsire, omul conduce ntreaga natur spre ndumnezeire.
Despre cele 3 demnit(i ale omului revelate n Iisus Hristos
Sfintii Printi, privind din alt perspectiv misiunea omului pe pmnt, afirm c, de la
Facere, omul avea menirea s fie rege, preot si profet al ntregii creatii. Aceste 3 demnitti ale
omului au fost din nou revelate n Hristos. El a reunit n Sine toate aceste 3 demnitti, fiind primul
om de la Adam, Care le-a detinut pe toate deodat. El este Hristos = Unsul (; = a unge;
, - = ungere; n ebraic Mesia) prin excelent. Numirea aceasta nu este un nume
propriu (numele propriu al Fiului lui Dumnezeu ntrupat este Iisus forma greac a lui Ioshua, care
nseamn Mntuitorul), ci un titlu care se refer la originea si misiunea divin a lui Iisus, n special la
slujirea arhiereasc, dar si la celelalte demnitti: de profet si de mprat. Aceasta pentru c n
Vechiul Testament, regii lui Israel si arhierii erau supusi ritualului ungerii cu untdelemn sfintit atunci
125
125
cnd primeau functiile respective, si de aceea se numeau unsii Domnului. Ungerea lor arat
chemarea de sus de la Dumnezeu si investirea lor cu putere divin. Profetii Vechiului Tetament sunt
si ei unsii Domnului pentru c erau chemati la misiune n mod direct si miraculos de nsusi
Dumnezeu. ns niciun om pn la venirea lui Iisus Hristos nu a ntrunit singur toate aceste
demnitti.
Restabilindu-se chipul originar n om prin Jertfa Mntuitorului, omul poate s-si
redobndeasc cele trei demintti specifice revelate n Hristos, asa cum era menit de la creatie, si s
devin astfel o fiint eclesial, adic biseric a lui Dumnezeu si templu al Duhului Sfnt. Dar aceasta
o poate realiza numai rmnnd n comuniune cu Dumnezeu prin harul divin.
Text facultativ: Paul Evdokimov vede n faptul c fiecare crestin este uns dup Botez, n
Taina Mirungerii, fiind investit cu harul Sf. Duh (prin formula Pecetea harului Sf. Duh) tocmai
initierea crestinului n aceste trei slujiri. Botezul, spune tot el, rentipreste chipul dumnezeiesc
ntunecat, iar Mirungerea i red asemnarea cu Dumnezeu. De aceea, crestinii spre deosebire de
pgni, sunt numiti n Sf. Scriptur: semintie aleas, preotie mprteasc, neam sfnt I Petru
2,9. Paul Evdokimov chiar atrage atentia c hirotonia Noului Testament se face nu prin ungere cu
untdelemn ca n Vechiul Testament, ci prin punerea minilor. Preotia Noului Asezmnt, dup el,
fiind o preotie prin participare la arhieria Mntuitorului pentru c Hristos este singurul Preot
desvrsit si vesnic (prin ungere), n timp ce hirotonisirea prin ungere este doar cea a preotiei
mprtesti de care se mprtsesc toti crestinii dup Botez prin mirungere (fac.).
a. Ca mprat al tuturor fpturilor si stpn al pmntului, crestinul fptura cea nou n
Hristos, trebuie s mentin armonia existent n natur, pentru c toate sunt solidare cu destinul
omului: mpreun cu el se ridic sau cad mpreun cu el. Vocatia mprteasc a omului implic si
ideea c acesta nu trebuie s fie sclavul instinctelor si al necesittilor unei naturi autonome (adic, ce
se conduce dup legi proprii naturale implacabile), ci trebuie s fie mprat peste aceast natur si
mai presus de legile ei: 'S fii ca un mprat n inima ta, nltndu-te n smerenie` spun Sf. Printi.
Omul trebuie s se conduc de ratiune, nu de instinct, de pornirile naturale. Deci menirea omului
este de a fi mprat, stpn al ntregii creatii, dar si al trupului su.
b. Omul a fost creat ca preot al lumii, ca s o ofere ca jertf lui Dumnezeu din iubire fat de
El (vezi lectia despre scopul creatiei). Acesta este sacrificiul omului. Lumea este necesar pentru om
nu numai pentru c omul are trebuint s-I fie dat, ci si ntruct are nevoie de ea ca s o druiasc la
rndul lui pentru cresterea lui spiritual. Si el nu o pierde prin actul druirii, ci se mbogteste si mai
mult prin ea, prin faptul c o druieste. Acest paradox se explic prin faptul c darul primit si ntors
apropie att de mult persoanele nct natura, ca dar comun, devine mijlocul celei mai depline
comuniuni ntre Dumnezeu si om.
Astfel, omul personalizeaz lumea, devine inelul de legtur al ntregii creatii vzute cu
Dumnezeu si conduce universul ntreg spre scopul suprem pentru care a fost creat unirea cu
Dumnezeu. Lumea urmeaz astfel omului pentru c este antroposfera lui, ea are caracter
antropocentric. Numai prin noi, cosmosul, ca un trup care se prelungeste, poate primi harul (Pr. D.
Stniloae).
Aceasta este responsabilitatea omului fat de ntreaga creatie, de a transforma ntreaga creatie
ntr-o liturghie cosmic, de a drui totul lui Dumnezeu din iubire fat de El, ntreaga sa viat, fiint,
gnduri, sentimente, natur nconjurtoare, pentru a dobndi harul, pentru a-L cstiga pe Dumnezeu
si a se uni cu El dup cuvintele Sf. Liturghii: 'Ale Tale dintru ale Tale, ]ie ti aducem de toate i
pentru toate` (vezi lectia Treptele mntuirii subiective despre desptimire).
c. Ca profet, omul trebuie s vesteasc prin cuvnt si fapt voia lui Dumnezeu. Aceast
chemare nu const n a vesti viitorul, ci n a ntelege sensul si scopul ultim al existentei ntregii
126
126
creatii si a-l mplini
19
. Iar aceast ntelegere n teologia ortodox, este strns legat de eshatologie
pentru c din Revelatia supranatural cunoastem evenimentele legate de sfrsitul lumii, adic viitorul
si scopul creatiei; ceea ce avem de fcut este s ne pregtim pentru mplinirea lui.
Interventia profetic a crestinului n istorie nu se face brutal, prin violent, ci se face dup
modelul sfintilor persoanele marcante ale istoriei mntuirii printr-o rstignire a egoismului
pentru a muri pcatului si a ne transforma interior si a ne uni cu Hristos, mplinind astfel scopul
existentei noastre.
n concluzie, din perspectiva teologiei ortodoxe, singura cale autentic de transfigurare a
lumii o reprezint restaurarea persoanei umane n Hristos Iisus dup pr. D. Stniloae. Odat cu
aceast restaurare se actualizeaz n viata credinciosului cele trei demnitti specifice. Aceast cale
este dificil si presupune efort zilnic al crestinului pentru a-si transforma viata ntr.o liturghie
personal.
(Lectur Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu, pag. 254-258; Rspunsuri la ntrebri
ale tinerilor de Spiridon Logotetis, pag. 48-51; 63-84).
Deosebiri confesionale cu prvire la starea primordial a omului
Att dup romano-catolici ct si dup protestanti, starea originar a omului a fost perfect n
toate privintele. ns, dup romano-catolici, perfectiunea drepttii originare rezult dintr-un adaos
supranatural, iar dup protestanti, ea apartinea firii omului natural, din momentul creatiei, spun ei,
neexistnd nicio deosebire ntre chipul si asemnarea lui Dumnezeu n om.
A. Dar dac ntreaga perfectiune primordial a omului se atribuie harului, dup romano-
catolici, fiind constituit din darurile adugate supranaturale, atunci pentru natura nssi a omului nu
mai rmne nimic, adic se exclude orice participare personal a omului la desvrsirea sa.
Pe cnd, dup nvttura ortodox, omul a fost creat dup chipul lui Dumnezeu cu menirea
de a deveni asemenea Lui. Pentru aceasta, omul avea n sine germenii vietii perfecte, urmnd s-i
dezvolte prin libera conlucrare cu harul. Desigur c n procesul de desvrsire spiritual, rolul
principal l detinea harul, dar libera conlucrare a omului cu harul era indispensabil pentru
desvrsirea lui. Numai astfel, omul n starea primordial constituia o unitate armonic si vie,
nedivizndu-se n etaje ca n catolicism.
Doctrina romano-catolic, afirmnd starea primordial uman ca perfect de la nceput si
desprtind constitutia natural a protoprintilor de dreptatea lor originar, care era, spun ei, exclusiv
supranatural, implic o serie de consecinte dogmatice inadmisibile. Astfel:
1. Dac n virtutea drepttii originare, Adam era ntru totul drept si sfnt, cderea lui devine
inexplicabil si imposibil.
2. Dac dreptatea originar, adic comuniunea cu Dumnezeu, curtia moral, nu cuprindea
dect daruri supranaturale, atunci omul, indiferent de darurile revrsate asupra lui, deci n afara
acestora, este redus la o stare strict natural nedeosebindu-se cu nimic de omul czut, iar pcatul
devine simpl privatiune de darurile adugate (asa cum de fapt si afirm ei c natura uman a rmas
19
Pentru c noi cunoastem cele viitoare att ct ne trebuie pentru mntuire fiindc Mntuitorul ni le-a descoperit. n El,
Revelatia divin s-a ncheiat, nimeni nu mai poate aduga nimic nou. n unele cazuri de morti clinice, cei nviati din
morti nu ne descoper nimic nou din lumea de dincolo, ci ceea ce cunoastem deja din Revelatia supranatural.
Marile personalitti ale istoriei omenirii s-au fcut faimoase prin talent, putere, avere, inteligent, geniu artistic.
ns, nu toti oamenii pot realiza aceasta pentru c nu toti sunt nzestrati. Dar sfintenia este oferit tuturor pentru c
iubirea, mplinirea poruncilor lui Dumnezeu, rstignirea voii proprii, asceza, toate aceste mijloace care conduc la
sfintenie, sunt n puterea tuturor oamenilor care vor s se mntuiasc.
127
127
intact prin cdere, omul lipsindu-se doar de darurile supranaturale adugate). Dar punerea pe
acelasi plan a omului natural nevinovat adic nainte de cdere cu omul czut nseamn pelagianism.
3. Dac dreptatea originar se adaug omului ca o cunun pe cap, atunci ea se leag doar
extern si mecanic de fiinta lui, nemaiformnd mpreun o unitate armonic si organic, iar viata
religioas devine ceva accesoriu, nu proprie si indispensabil persoanei umane ceea ce nseamn
tot pelagianism.
4. Dac starea primordial a omului era perfect si dac acea perfectiune se datora exclusiv
harului, atunci nu se ntelege care mai era functiunea puterilor spirituale naturale ale omului cci
dac totul svrsea harul, ele rmneau inactive.
5. Dac dreptatea originar nu este dect dar adugat, ea nu apartinea propriu zis omului si
atunci pierderea ei nu mai poate fi considerat drept cdere, ntruct omul este lipsit numai de ceea
ce, altfel, nu apartinea naturii sale.
Prin urmare, numai conceptia ortodox a perfectiunii primordiale potentiale rmne valabil,
putnd s dezlege toate aceste probleme.
B. Dup conceptia protestant, omul n starea originar era drept si sfnt prin creatie, era
perfect, fr s aib nevoie de har. Se pierde astfel cu totul din vedere mrginirea firii omului, care
de fapt, nu poate ajunge singur fr ajutorul harului la sfintenie deplin. Prin confuzia dintre chipul
si asemnarea lui Dumnezeu n om si prin nltarea la maxim a strii naturale a primului om fcnd
din acesta o fptur desvrsit, protestantii, ca si catolicii, nu pot explica cum a fost posibil
cderea primilor oameni si nici nu mai fac distinctie ntre ce este natural si ce este supranatural n
protoprinti.
CDEREA OMULUI N PCAT
(Lectur: articolul: Rscumprarea n Noul Testament de Ion Mircea)
Dogma despre pcatul strmosesc are o important deosebit pentru c acest pcat constituie
premisa fundamental a mntuirii. Pentru nimicirea acestui pcat si a urmrilor lui S-a ntrupat Fiul
lui Dumnezeu.
Pe scurt, aceast dogm se enunt astfel: fiecare om ca urmas natural al lui Adam, se naste cu
pcatul strmosesc, care nseamn o stare real de pctosenie a naturii omenesti dup cderea lui
Adam. Ea se ntemeiaz pe conceptia monogenist a neamului omenesc.
Dogma pcatului strmosesc cuprinde toat nvttura Bisericii ortodoxe despre izvorul,
existenta real, fiinta si urmrile acestui pcat, de care ne vom ocupa n continuare.
1. Originea pcatului strmoyesc
Vezi manualul pt. seminar Todoran-Zgrean, pag. 167-169 si capitolul 3 Geneza Sf.
Scriptur;
Lectur: Predici la praznice mprtesti de Ierotei Vlahos, pag. 37; p.335-338;
Iisus Hristos Pantocrator p.175-176; Despre dumnezeiescul har de Dosoftei Morariu, p.
50-58.
Sf. Teofil al Antiohiei spune: Prin pomul cunostintei binelui si rului, omul a cunoscut
binele pe care l-a pierdut si rul n care a czut.
Mai trebuie spus c pcatul lui Adam nu este numai rezultatul lucrrii diavolului, care
ascunde rul sub o aparent de bine ca s-l nsele, ci se datoreaz si liberttii de voint a lui Adam.
Ispita spre pcat i vine omului din afar, de la diavol, dar el cade totusi liber. Din porunca divin,
Adam avea datoria s reziste ispitei, cci nu a fost silit ci a czut n pcat prin propria sa alegere.
Diavolul ndeamn, dar nu poate constrnge. Frr dorinta de mrire si independent fat de
128
128
Dumnezeu, omul n-ar fi czut, cu toat uneltirea diavolului. Dimpotriv, s-ar fi ntrit n sfintenie.
Pcatul lui Adam const, deci, n faptul c a voit s devin dumnezeu fr Dumnezeu, din
mndrie, prin propria lui libertate de voint.
2. Izvorul pcatului strmoyesc yi gravitatea lui
(n manual la lectia Fiinta pcatului strmosesc)
Pcatul strmosesc const n nesupunere si neascultare, nencredere n cuvintele lui
Dumnezeu (trezit de minciuna diavolului care-L arat pe Dumnezeu egoist si invidios vrnd s
mpiedice desvrsirea omului) si nerecunostint, toate avnd la baz mndria (dorinta de a ajunge
dumnezei) ca principiu propriu pcatului (nu singurul, dar una din rdcinile n care si are originea
rul), potrivit Sf. Scripturi: ,nceputul pcatului este mndria` n(. lui Isus Sirah 10,13. Iar dup
Sf. Ioan Gur de Aur: ,Primul om a czut n pcat prin mndrie, dorind a fi ca Dumnezeu`.
Stpnit de mndrie, omul doreste s ajung la perfectiune si fericire numai prin mijloace
proprii, rupnd legtura cu Dumnezeu, izvorul vietii (prin neascultare, nencredere n El). De aceea,
pcatul lui Adam este pcat de moarte.
Gravitatea lui reiese din faptul c:
a) Acest pcat a nsemnat, de fapt, clcarea ntregii legi morale cci aceast porunc dat lui
Adam oprirea de a mnca din pom era unic, exprimnd ntreaga voint a lui Dumnezeu cu
privire la om, deci cuprindea ntreaga lege moral. Astfel pzirea sau nclcarea ei nsemna pzirea
sau nclcarea ntregii legi morale.
b) Usurinta cu care omul a svrsit pcatul n ciuda nsusirilor superioare cu care a fost
nzestrat (nu s-a luptat cu ispita, ci s-a lsat biruit usor de ea, desi nu era aplecat spre pcat), precum
si din nensemnata valoare exterioar a obiectului interzis prin porunc (un simplu fruct). Apoi
pentru c porunca divin era usor de tinut fiindc nu oprea dect de la fructele unui singur pom.
Dumnezeu, din buntate, d o singur porunc si usor de pzit ca s nu supun pe om unei grele
ncercri.
c) Dar aceast porunc usoar era nsotit de amenintarea unor pedepse foarte grele n cazul
nerespectrii ei pentru ca omul s fie ngrdit si de fric pentru a nu clca porunca lui Dumnezeu.
Deci gravitatea pcatului reiese si din pedeapsa grea dat de Dumnezeu pentru svrsirea lui care se
arat n urmrile lui grave.
3. Existen(a real yi universal a pcatului strmoyesc
Biserica o afirm pe temeiul Revelatiei supranaturale, adic c toti oamenii, ca urmasi
naturali ai lui Adam, se nasc cu pcatul strmosesc. Teoriile oferite de teologia ortodox si catolic
cu privire la transmiterea pcatului strmosesc n toti urmasii lui Adam nu pot s ofere o explicatie
logic a acestei dogme. Aceast nvttur a Bisericii rmne mai presus de ntelegerea omeneasc,
de aceea este primit prin credint, pe temeiul autorittii divine a Sf. Scripturi si a Sf. Traditii.
Realitatea si universalitatea pcatului strmosesc sunt mrturisite clar de Revelatia
supranatural.
n Vechiul Testament: ,Cine este curat de pcat? Nimeni, chiar i dac viata lui pe pmnt
ar fi de numai o zi` Iov 14,4 sau ,C iat n frdelegi m-am zmislit i n pcate m-a nscut
maica mea` Psalmi 50,6. n Vechiul Testament, constiinta unei pctosenii general umane este
exprimat si n alte texte, n unele rugciuni, psalmi si profetii mesianice. nainte de venirea
Mntuitorului, aceast constiint a fost exprimat de omenirea czut prin diversele sacrificii
religioase att la iudei ct si la pgni.
129
129
n Noul Testament: ,Ce este nscut din trup, trup este...` Ioan 3,6 sau ,... i eram din fire
fii ai mniei ca i ceilalti` Efeseni 2,3 sau ,Stim c... lumea ntreag zace sub stpnirea celui
viclean` I Ioan 5,19 sau textul clasic: ,De aceea, precum printr-un om a intrat pcatul n lume i
prin pcat moartea, aa i moartea a trecut la toti oamenii, pentru c toti au pctuit n el`
Romani 5,12 sau ,Cci, dac prin greeala unuia moartea a mprtit printr-unul...` Romani
5,17 si: ,Cci, precum n Adam toti mor, aa n Hristos toti vor nvia` I Corinteni 15,22.
Sf. Traditie mrturiseste, de asemenea, realitatea si universalitatea pcatului strmosesc prin
scrierile multor Sf. Printi si scriitori bisericesti.
Potrivit Revelatiei divine, omul prin care a intrat pcatul n lume si n care au pctuit toti
este Adam. El este cauza pctoseniei universale si a stricciunii generale a naturii omenesti. Pcatul
lui Adam a adus moartea si pentru cei care nu pctuiser personal conform I Corinteni 15,22;
Romani 5,22. Moartea este consecinta pcatului, dar nu a pcatelor personale, cci ea domneste si
peste copii, ci a pcatului strmosesc transmis tuturor urmasilor naturali ai lui Adam (Romani
5,14;17).
ns, nu trebuie s considerm moartea ca o pedeaps dat de Dumnezeu ca s se rzbune
mpotriva omului, cci Dumnezeu toate le lucreaz din iubire, ca s ne aduc la cint si mntuire.
Astfel ,prin moarte este omort nu omul, ci coruptia care l nvluie, moartea natural distruge
nchisoarea vietii n stricciune` Pr. D. Stniloae. Moartea este ngduit de Dumnezeu ca rul s
nu fie fr de sfrsit, iar durerea tine n om treaz dorinta izbvirii lui.
n decursul timpului, unii eretici au contestat realitatea pcatului strmosesc. Acestia sunt:
maniheii, priscilienii, origenistii, pelagienii, socinienii si rationalistii. Sinodul de la Cartagina, n
418, condamnndu-i pe pelagieni, a confirmat credinta Bisericii n realitatea si universalitatea
pcatului strmosesc.
Singura exceptie de la universalitatea acestui pcat este Iisus Hristos. El, fiind om adevrat,
dar si Dumnezeu adevrat si nscndu-Se pe cale supranatural din Sf. Fecioar, nu a avut pcatul
strmosesc. Sf. Fecioar s-a nscut cu pcatul strmosesc, dar el a rmas ca o simpl potent n ea,
nefiind actualizat prin pcate personale. Iar la zmislirea Fiului lui Dumnezeu n ea, s-a curtat de
acest pcat.
4. Urmrile pcatului strmoyesc
Pcatul strmosesc atrage inevitabil pentru toti oamenii, o serie de urmri si pedepse din
partea lui Dumnezeu. Pedeapsa lui Dumnezeu se manifest n multe feluri. n sufletul pctosului se
reflect prin sentimentul vinovtiei, zbucium sufletesc si mustrri de constiint. n viata extern, prin
suportarea multor greutti si suferinte.
Dar pedeapsa cea mai mare pentru pcatul strmosesc este moartea pentru c: ,Plata
pcatului este moartea` Romani 6,23 si ,Sufletul care pctuiete va muri` Iezechiel 18,120.
Ea este de trei feluri: trupeasc, sufleteasc si vesnic.
- Moartea trupeasc, desi apare ca rezultnd din firea trupului, ca un fenomen normal natural,
inerent vietii pmntesti, ea este totusi urmarea si pedeapsa pentru pcatul originar conform Sf.
Scripturi: Genez 2,17; Romani 5,12. Omul avea s moar numai dac avea s pctuiasc. Adic
nemurirea trupului i era dat ca putint de a nu muri (posse non mori) numai dac avea s rmn n
comuniune cu Dumnezeu.
- Moartea sufleteasc nseamn ruperea legturii harice dintre om si Dumnezeu si intrarea n
robia pcatului. Fiind decdere moral si stare de pcat, moartea sufleteasc face parte si din
continutul pcatului strmosesc si apare si ca o urmare a acestuia.
130
130
- Moartea vesnic este desprtirea vesnic de Dumnezeu, neputinta de a intra n mprtia lui
Dumnezeu pentru c ,... prin greeala unuia a venit osnda pentru toti oamenii` Romani 5,18.
Aceasta ns numai pn la mntuirea n Hristos, cci ,Precum n Adam toti mor, aa n Hristos toti
vor nvia` I Corinteni 15,22.
Urmrile pcatului strmosesc se arat apoi n stricarea armoniei omului cu Dumnezeu, cu
sine nsusi si cu natura nconjurtoare, rsfrngndu-se asupra omului ntreg. Astfel:
A. Cu privire la suflet, pcatul are ca urmare pierderea nevinovtiei originare, component si
conditie a comuniunii cu Dumnezeu ,cci ce nsotire are dreptatea cu frdelegea?` I Corinteni
6,14. Omul intr n moartea sufleteasc, pierznd harul divin si rupndu-se de izvorul vietii
duhovnicesti. El nu mai poate de aceea s fac binele (dar nu este o total neputint) pentru a se
mntui ,c, iat, cei ce se deprteaz de Tine, vor pieri` Psalmi 72, 26.
Alt urmare cu privire la suflet este alterarea chipului lui Dumnezeu n om, ceea ce
nseamn: ntunecarea ratiunii, pervertirea inimii si slbirea vointei. Acestea nu se mai orienteaz
spre adevr si bine, adic spre Dumnezeu, ci nclin mai mult spre ru. Lumina mintii scade att de
mult nct omul ajunge s-si nchipuie c se poate ascunde ntr-un tufis de la fata lui Dumnezeu,
Care este omniprezent si atotvztor, si c aruncarea vinei asupra femeii, a sarpelui si chiar asupra
lui Dumnezeu ar putea constitui o ndrepttire pentru pcatul svrsit. Inima si pierde curtia
originar, iar n locul ncrederii filiale n Dumnezeu, al ndejdii n buntatea Lui si al iubirii fat de
El, se arat doar frica de rob si rusinea. Vointa, desi liber, cade n robia poftelor trupului, a
concupiscentei si nclin adesea mai mult spre ru dect spre bine, pentru c ,omul a schimbat
dragostea fat de Dumnezeu n dragoste fat de materie` spune Sf. Ioan Damaschin.
Alterarea chipului lui Dumnezeu n om nu nseamn, ns, desfiintarea lui, cci omul a mai
pstrat o anumit cunostint a binelui, o anumit nclinatie spre bine, precum si o anumit putere de
a-l svrsi. Deci chipul lui Dumnezeu n om doar s-a ntunecat nemaidezvoltndu-se n asemnarea
cu Dumnezeu, dar nu s-a distrus fiindc Adam mai poate vorbi cu Dumnezeu chiar si dup cderea
lui n pcat. Dovezi despre putinta omului de a svrsi binele si dup cderea lui avem n Sf.
Scriptur: ,Cnd faci bine, oare nu-ti este fata senin?` Genez 4,7 si ,Iat, Eu astzi ti-am pus
nainte viata i moartea, binele i rul... binecuvntare i blestem. Alege viata ca s trieti tu i
urmaii ti` Deuteronom 30,15; 19.
B. Cu privire la trup, pcatul a dus la stricarea armoniei dintre trup si suflet, acestea devenind
potrivnice. Pcatul a adus slbiciuni, neputinte, lipsuri si suferint, boli si moarte fizic Genez
3,19. Pentru c nemurirea potential dinainte de cdere nu s-a actualizat, moartea a devenit fireasc
omului. Nasterea de fii va fi ntru dureri dup cdere, ca un indiciu c pcatul a venit prin femeie.
C. Cu privire la conditiile externe, pcatul a dus la izgonirea din rai, la blestemarea
pmntului si restrngerea stpnirii omului asupra naturii. Omul a fost silit s lucreze pmntul ca
s-si cstige existenta prin sudoarea fruntii lui. Dup pr. D.Popescu, ,omul, fiindc i-a pierdut
puterea spiritual, a nlocuit-o pe aceasta cu tehnica, ca s poat supravietui. Cu toate c poate fi
ndreptat mpotriva omului i a creatiei, totui tehnica, care apare dup cderea omului, constituie
un mijloc de supravietuire pe pmnt i de gospodrire a lumii`.
Toate aceste urmri arat gravitatea primului pcat svrsit de om.
5. Fiin(a pcatului strmoyesc
Pcatul lui Adam, fiind o nclcare a Legii dumnezeiesti, constituie o vin, care atrage
pedeapsa drepttii divine, satisfcndu-se astfel ordinea moral.
131
131
Reiese de aici c pcatul strmosesc poate fi cercetat dup aspectul su material adic dup
continut (n ce const), dup aspectul formal, adic dup vin si dup pedeapsa si urmrile lui
impuse de dreptatea divin.
A. Dup aspectul material (dup continut), pcatul strmosesc const n clcarea Legii
dumnezeiesti, ceea ce nseamn totodat:
- pierderea nevinovtiei, a drepttii originare;
- iesirea din comuniunea cu Dumnezeu;
- retragerea harului divin;
- alterarea chipului lui Dumnezeu n om,
toate acestea aprnd si ca urmri.
B. Sub aspectul pedepsei, pcatul strmosesc atrage inevitabil, pentru toti oamenii, o serie de
urmri pe care le-am artat. Pedeapsa trebuie s urmeze pcatului pentru a se restabili ordinea
moral tulburat prin pcat si s se adevereasc realitatea drepttii dumnezeiesti.
Trebuie subliniat c prin mntuirea adus de Hristos, pedepsele si urmrile pcatului
strmosesc pierd caracterul de pedeaps, dar numai n cei care si nsusesc mntuirea subiectiv
ncepnd cu Botezul. Pentru cei renscuti prin Botez si nfiati prin har de Dumnezeu, ispitele,
necazurile si suferintele din viat, rezultate din pcatul adamitic (n sensul c dac Adam nu cdea,
am fi fost n Eden) sunt doar prilejuri de exercitare a puterilor morale si de ntrire n virtute.
C. Aspectul formal al pcatului strmosesc const n vina acestui pcat. Vina nseamn
rspunderea omului pentru pcatul svrsit, pe care o poart naintea lui Dumnezeu si a drepttii
divine, si atrage dup sine si pedeapsa corespunztoare. Vina este nota specific a oricrui pcat.
Vina este gravitatea pcatului raportat la persoana celui ce pctuieste, determinat deci, n general,
de conditii subiective (constientizarea pcatului, usurinta cu care a czut n pcat, adic lupta cu
ispita nainte de cdere, motivul care l-a determinat s fac ru, mprejurrile n care s-a svrsit
pcatul, care agraveaz sau atenueaz pcatul, treapta de desvrsire la care ajunsese cel ce a
pctuit de exemplu, la un clugr orice pcat atrn mai greu si deci si vina este mai mare dect la
un mirean). Fr vin, pcatul nu mai poate fi numit pcat (pentru c omul nu mai este responsabil),
ci doar imperfectiune, lips sau ru fizic. Deci pcatul atrage totdeauna dup sine si vina,
rspunderea celui ce l svrseste (la un nebun, pcatul nu este pcat pentru c nu are vin).
Astfel pcatul strmosesc, ca orice pcat, privit sub acest aspect, nseamn vin naintea lui
Dumnezeu. Si dac, potrivit nvtturii Bisericii despre realitatea si universalitatea pcatului
strmosesc, acest pcat apare n toti oamenii, nseamn c n toti exist vina acestui pcat, care i
face responsabili n fata drepttii dumnezeiesti.
Dac vina pentru pcatele personale este evident, nu tot la fel pentru pcatul nesvrsit
personal. ns ea reiese, ntr-o oarecare msur, din analiza pcatului si a strii pe care o produce el.
Pcatul este att fapt personal izolat (svrsit individual) pcatul actual ct si dispozitia
pctoas general pcatul habitual (care exista nainte de venirea lui Hristos n toti oamenii)
care st la rdcina tuturor pcatelor si care, la rndul ei, se ntreste prin acestea. Pcatul personal
este actual cnd clcarea sau omiterea legii se svrseste ntr-un singur moment, si habitual, cnd
este vorba de o stare pctoas ce dureaz. Vina se gseste att n pcatul actual, ct si n cel
habitual, cci unde este pcat acolo este si vin. Pcatul implic vina. n pcatul strmosesc se
gsesc cele 2 aspecte ale pcatului, acela de fapt personal a lui Adam, pentru care evident c este
vinovat el, si acela de dispozitie pctoas sau coruptibilitatea naturii umane, rezultat din prima
cdere a vointei divine si transmis si urmasilor si ca viciozitate a naturii umane (nseamn
alterarea chipului lui Dumnezeu n om, adic pervertirea faculttilor sufletesti). Att cderea
personal ct si stricciunea firii omenesti, rezultat din cea dinti sunt la fel de reale si opuse ordinii
morale stabilite de Dumnezeu. De aceea, si n una si n cealalt se gseste vina. Numai c urmasilor
132
132
lui Adam nu li se imput pcatul ca fapt personal, ci ca o dispozitie sau stare pctoas a naturii
fiecruia. La Adam este o imputare direct, la urmasi, o imputare indirect.
Iar starea de pctosenie, implicit vina, produs de fapta pctoas, dureaz pn la stergerea
pcatului, adic pn la revenirea n starea de har pierdut prin pcat. Pn la recstigarea harului,
pctosul este vinovat si supus pedepsei divine, ca ,fiu al mniei` Efeseni 2,3. Aceasta este starea
de pctosenie real, luntric, n care ne nastem toti, numit pcat strmosesc. Deci pcatul originar
poate fi definit ca fiind conditia moral si spiritual nativ n care toate fiintele umane se nasc,
generat de cderea lui Adam.
Jertfa Mntuitorului ne-a adus mntuirea obiectiv, rscumprarea noastr si mpcarea cu
Dumnezeu. Prin Botez se face nceputul mntuirii subiective adic nsusirea de fiecare dintre noi a
roadelor Jertfei Mntuitorului. Botezul nseamn renastere spiritual a omului si slsluirea lui
Hristos n el. ntruct prin nasterea natural toti oamenii sunt pctosi (cci ,ce este nscut din trup,
trup este` Ioan 3,6 si ,din fire eram fiii mniei` Efeseni 2,3), numai printr-o renastere din ap
si din Duh este cu putint curtirea de pcarul naturii umane si intrarea n mprtia lui Dumnezeu
Ioan 3,5.
Astfel, prin Botez, Hristos sterge pcatul n om si vina pentru el, desfiintnd si principiul
pcatului, adic pervertirea puterilor sufletesti, prin restaurarea chipului lui Dumnezeu. Harul iertrii
pcatului nu priveste actul pctos n sensul c din petrecut l-ar face nepetrecut (imposibilitate
absolut), ci n sensul c desfiinteaz caracterul de vin al strii de pctosenie izvort din fapta
pctoas, si restaureaz natura omului. Dar si dup Botez rmne n om o aplecare spre pcat,
,datorit ndelungii stpniri a rului` dup pr. D. Stniloae, numit concupiscent.
Concupiscen(a ( firea noastr deteriorat de pcat ) din care pornesc ispitele interne, si are
originea n pcatul strmosesc. Este numit = concupiscent = pofta rea. Ea const dintr-o
dispozitie dezordonat, opus virtutii (asemntoare cu boala), din pornirile egoiste si dezordonate
ale sensibilittii, din revolta trupului contra duhului. De concupiscent nu sunt scutiti nici chiar
dreptii, cci ea a rmas la toti oamenii ca mijloc de probare a virtutii. Ea nu este pcatul, dar este
fitilul poftei rele conform Iacov 1,14; Romani 6,12. Ea se manifest cu deosebire ca o poft a
trupului, a ochilor si trufie a vietii I Ioan 2,16. Aceast poft rea nu exista nainte de cderea n
pcat si, de aceea, att la Adam, ct si la Mntuitorul Hristos, ispita spre pcat nu putea veni
dinuntru, ci numai din afar. n urma cderii n pcat, firea noastr s-a stricat, ispita din afar s-a
prefcut ntr-o ispit luntric, care l conduce pe om la orice pcat. Cu toate acestea, pofta rea nu
devine pcat dect atunci cnd consimtim la ea si, mai ales, cnd o attm cu dinadinsul: ,Fiecare se
ispitete de a sa poft fiind tras i amgit` Iacov 1,14. Concupiscenta, ns, nu mai are caracter de
pcat, ci, dimpotriv, d prilej omului s se ntreasc n virtute, exercitndu-si libertatea vointei,
luptnd permanent mpotriva ispitelor si lucrnd binele, ajutndu-l astfel pe om s se desvrseasc
(Iacov 1,12).
n starea cea veche a pcatului era prezent vina pentru toti, desi fapta productoare a acestei
stri nu a fost svrsit personal dect de primul om. Pcatul lui Adam ni se imput astfel indirect,
fiindc nu suntem autorii directi ai acestui pcat, adic nu-l avem dup aspectul lui actual, ci l
mostenim, adic posedm starea pctoas, izvort din el si opus ordinei divine, avem asadar,
acest pcat dup aspectul lui habitual.
Teoria imputa(iunii indirecte
Prin aceast teorie admis la ortodocsi, teologia ortodox nu pretinde c ar dezvlui misterul
dogmei despre pcatul strmosesc n special despre vina legat de acest pcat. Rmne de nenteles
cum Dumnezeu cel drept imput oamenilor pcatul strmosilor lor socotindu-i vinovati si pedepsind
pe cei ce nu au luat parte la acest pcat, ci doar au mostenit relele rezultate din el. Pentru ratiunea
133
133
omeneasc, problema este insolvabil, cci pcatul si vina presupun voint liber (pcatul este
nclcarea liber si constient a legii divine), iar n pcatul mostenit, libertatea vointei este cu totul
absent. Noi, ns, suntem datori s primim cu credint aceast dogm a Bisericii ortodoxe,
recunoscnd c misterul cuprins n ea depseste ntelegerea noastr, fr s ne ndoim c aceast
hotrre a lui Dumnezeu este dreapt, desi misterioas.
Alte teorii privind transmiterea pcatului strmoyesc
Mai sunt si alte teorii care ncearc s explice acest mister, dar reusesc si mai putin dect
teoria imputatiunii indirecte. Punctul lor slab const n caracterul lor strict juridic. Cci pcatul nu
este simpl vin, ci si modificare a naturii n adncurile ei si transmis cu aceasta tuturor, printr-o
mprtsire tainic, dar real cu pcatul lui Adam.
Aceste teorii sunt:
1. Teoria imputa(iunii externe socoteste pe urmasii lui Adam vinovati pentru simplul fapt
c descind din Adam. Conform acestei teorii, pcatul strmosesc ca pcat real rmne doar al lui, dar
nou ni se imput doar ca un pcat exterior nou, n baza descendentei din Adam.
Teoria aceasta este contrazis de Sf. Scriptur si Sf. Traditie, dup care pcatul strmosesc
este un pcat real n toti urmasii lui Adam, si nu doar imputat. De altfel, ar nsemna c Dumnezeu
consider pctos pe cel ce nu este n realitate si pedepseste fr motiv pe cel ce nu este de fapt
vinovat.
2. Teoria omului universal (sustinut de fericitul Augustin) sau naturalist. Acest teorie,
ncercnd s se ntemeieze pe textul de la Romani 5,12 l consider pe Adam ca om universal care
concentreaz n sine ntreaga natur uman, asa c n cderea lui se cuprinde cderea ntregii naturi
omenesti.
Neajunsurile acestei teorii sunt urmtoarele: ea nu este ntemeiat suficient pe Sf. Scriptur,
asa cum se pretinde, cci la Romani 5,12 nu se explic modul transmiterii pcatului strmosesc
(care, de altfel, nu se explic nicieri n Sf. Scriptur), ci numai se arat realitatea si universalitatea
pcatului strmosesc, precum si originea lui n fapta lui Adam.
Apoi, teoria ar fi adevrat numai dac am admite c toti oamenii ar fi existat n Adam ca
persoane, cugetnd si voind mpreun cu el. Dar aceasta este de neconceput pentru c cugetarea si
vointa unei persoane nu exist nainte de existenta real a persoanei respective.
Pe de alt parte, teoria ar conduce la responsabilitatea urmasilor pentru greselile si caracterul
moral al naintasilor pentru c s-ar cuprinde n acestia conform acestei teorii. Lucrul acesta este
inadmisibil din punct de vedere moral, pentru c urmasii nu contribuie cu nimic la formarea
naintasilor (se stie din experient) numai dac personal s-au fcut prtasi la faptele printilor.
Numai raportul invers ar fi nteles, adic naintasii sunt rspunztori de multe ori de caracterul
descendentilor, ns aceasta nu intr aici n discutie. nvttura Bisericii (demonstrat si de Genetic)
este c urmasii nu mostenesc stri morale de la printi (ceva care s-i duc cu sila spre pcat). Desi
uneori copiii suport urmrile pcatelor printilor, ei nu sunt moralmente vinovati (ei sufer uneori
pedeapsa de la Dumnezeu pentru a-si mntui printii). Deci problema rmne nerezolvat.
3. Teoria pcatului strmoyesc ca pcat al naturii umane sustine c vina din pcatul
strmosesc se mosteneste pentru c ea este cuprins n natura uman mostenit. Dar nici aceast
teorie nu explic, de fapt, chipul transmiterii pcatului strmosesc, ci arat doar realitatea
universalittii acestui pcat. Descendenta dup natur nu este suficient pentru ntemeierea vinei n
urmasi pentru un pcat ce nu l-au svrsit.
4. Teoria aliga(iunii (de la alligo = a obliga). Aceast teorie inventeaz o hotrre a lui
Dumnezeu prin care s-ar fi stabilit o legtur moral ntre vointa lui Adam si vointa urmasilor lui si
astfel, dac Adam a clcat porunca, au clcat-o si urmasii lui. Aceast teorie bazat pe o hotrre
134
134
arbitrar a lui Dumnezeu, a crui dreptate parc ar fi disprut, este inacceptabil. Sustintorii ei fac
analogie cu mntuirea n Hristos, ns, desi Mntuitorul Hristos reprezint ntreaga omenire,
mntuirea realizat n El nu se mprtseste dect celor renscuti duhovniceste prin Botez. Iar
conditiile necesare primirii Botezului sunt vointa de a se boteza, credinta si cinta. Botezul svrsit
mpotriva vointei cuiva este nul. De la prunci aceasta nu se cere, dar ei nu se mpotrivesc lucrrii
harului si nu au pcate personale, si au garanti nasii. De aceea, analogia nu are valoare cci pcatul
strmosesc se transmite prin mostenire, iar vointa omului nu are niciun rol aici.
Dificultatea ntelegerii modului de transmitere a pcatului strmosesc se datoreaz si faptului
c nicieri n Sfnta Scriptur nu este explicat. Sf. Scriptur afirm doar realitatea acestui pcat n
toti urmasii lui Adam, dar nicieri nu se d o explicatie ct de vag a modului transmiterii lui si
atunci nu se poate emite nicio dogm, dac nu are ca temei un adevr revelat n Sf. Scriptur. n
Biseric lucreaz permanent Sf. Duh si sinodul ecumenic este infailibil, dar Revelatia supranatural
s-a ncheiat, nu se mai descoper adevruri noi, iar Sf. Traditie stim c doar explic, aprofundeaz
Sf. Scriptur din punct de vedere doctrinar, dar nu o completeaz.
Observatie: Pcatul habitual exist si n cei ce pctuiesc greu dup Botez, acestia, cznd
din starea de har, se rup de comuniunea cu Dumnezeu, cci harul nu lucreaz silnic n om, ci doar n
colaborare cu omul. Acestia se pot ridica din nou prin Taina Pocintei. Se ntelege acest lucru cel
mai bine din starea omului ptimas care cu greu se mai poate abtine de la pcatul cu fapta datorit
perversiunii firii sale (pcatele grele presupun deja perversiunea vointei si intentie determinat). Spre
deosebire de pcatul originar, acum pcatul habitual este rezultat dintr-un pcat actual svrsit
personal de cel n cauz. Cu ct gresim mai mult, cu att se accentueaz si dispozitia noastr
general pctoas, ne pervertim mai mult, cznd tot mai mult n robia pcatului si a diavolului.
Precum si invers, dac mplinim voia lui Dumnezeu, ne umplem de har si ne apropiem de
neptimire.
Diferen(e interconfesionale cu privire la pcatul strmoyesc
yi la urmrile lui
A. Doctrina romano-catolic afirm c pcatul strmosesc const n pierderea darurilor
supranaturale ale drepttii originare, iar urmrile sunt dizgratia si pedeapsa, nruttirea omului si
moartea. Pcatul n sine, fiind clcarea legii, este privit doar ca vin juridic si osnd pus asupra
oamenilor datorit nrudirii lor cu protoprintii. Pcatul originar nu este privit, nici pentru Adam,
nici pentru urmasii lui, ca o stricciune intern a omului, ci catolicii afirm c natura uman a rmas
intact dup cdere, lipsindu-se doar de darurile supraadugate.
De aici rezult ns urmtoarele:
1. Materia este rea n sine, prin creatie, dac dup cdere este la fel ca nainte de cdere; iar
opozitia dintre materie si spirit, dintre trup si suflet, ar fi esential structurii fiintei umane. Aceasta,
ns, este o idee gresit promovat de eretici (dualisti, gnostici).
2. Reiese, de asemenea, c si n omul dinainte de cdere, existau slbiciunile aprute dup
cdere, adic suferinta, boala, moartea, si atunci cum ,a vzut Dumnezeu c toate erau foarte
bune?` Genez 1,31.
B. Doctrina protestant porneste de la aceeasi idee c starea de dreptate originar era
perfect, dar se datora exclusiv firii naturale a omului. Apoi, spre deosebire de catolici, protestantii
exagereaz urmrile pcatului strmosesc considerndu-l ca o distrugere total a chipului lui
Dumnezeu n om. Dup cdere, omul este mort spiritual, nemaiputnd nici s svrseasc si nici s
voiasc ceva bun (se mntuieste doar prin credint sola fide ca dar al gratiei sola gratia sdit
n cine vrea Dumnezeu teoria predestinatiei).
Doctrina protestant este combtut de ortodocsi cu urmtoarele argumente:
135
135
1. Prin cdere, oamenii nu au pierdut total cunostinta de Dumnezeu, la care pot ajunge prin
Revelatia natural Romani 1,19-20. De asemenea, o dovad c n om mai exista oarecare putere s
fac binele este vinovtia pgnilor naintea lui Dumnezeu (care se aflau n starea omului czut
nebotezat) pentru relele svrsite de ei cum arat Ap. Pavel Romani 1,32.
2. Pcatul originar nu a nimicit libertatea, ci numai a diminuat-o. Cci atunci Legea lui
Moise, fgduintele si amenintrile lui Dumnezeu pentru respectarea sau nclcarea ei nu ar avea
niciun rost (Deuteronom 30,19), fr existenta liberttii morale, cci numai aceasta d putint omului
s asculte sau nu de Dumnezeu Matei 16,24.
3. Chipul lui Dumnezeu nu a fost distrus n om cci ,de va vrsa cineva snge omenesc,
sngele lui de mn de om se va vrsa, cci Dumnezeu a fcut omul dup chipul Su` Genez
9,6.
4. Faptele bune ale omului natural czut sunt cu adevrat bune si nu cum spun protestantii c
omul, fiind un cadavru spiritual, nu poate face nimic bun, si chiar ce pare bun este ptat de egoism,
mndrie, deci nu poate fi socotit bun. Dovad pentru aceasta avem la Exod 1,20 unde se spune c
moasele egiptene au fost rspltite de Dumnezeu. Faptele bune ale celor nerenscuti prin Botez, fr
a fi adevrate virtuti, nu sunt, ns nici vicii splendide (dup fericitul Augustin), ci ele sunt totusi
meritorii pentru cei ce nu au dect legea moral natural.
5. Dac omul nu mai poate face niciun bine, este cu totul nedrept s fie pedepsit de
Dumnezeu pentru viata pctoas pe care ar duce-o. Iar neavnd vin, nici pcatul nu mai este de
fapt pcat.
6. Istoria popoarelor pgne confirm ideea c dup cdere omul nu a pierdut total cunostinta
de Dumnezeu si nici putinta de a svrsi binele. Toate popoarele au avut credinta n Dumnezeu
indiferent de modul cum si L-au imaginat. Unele popoare pgne au ajuns la conceptii morale,
religioase, filozofice superioare. Toate acestea constituie dovezi ale nzuintei lor ctre Dumnezeu si
ctre desvrsirea moral (existnd n sufletul lor si dup cdere ca o component a chipului lui
Dumnezeu n om), precum si a unor puteri spirituale pozitive.
DUMNEZEU PRONIATORUL
Providen(a divin. Defini(ia yi aspectele providen(ei
Lumea, fiind opera lui Dumnezeu atotbun si atotperfect, nu poate fi dect bun. Dumnezeu a
creat lumea din motivul bunttii si iubirii Sale, pentru a-i face si pe altii prtasi la fericirea
dumnezeiasc. Scopul crerii lumii este preamrirea lui Dumnezeu si prin aceasta, fericirea
creaturilor.
Asadar, dac Dumnezeu a creat lumea din iubire pentru a-i mprtsi din buntatea Sa, ar fi
de nenteles ca Dumnezeu, dup ce a adus fptura la existent s-si ntoarc fata Sa de la ea,
nemaipurtndu-i de grij, si aceasta cu att mai mult cu ct creatura singur, fr ajutorul divin, nu
poate mplini scopul pentru care a fost creat, ci s-ar ntoarce n neant. Astfel, este logic si absolut
necesar ca actiunii de creare a lumii, s-i urmeze si cea de purtare de grij permanent a lui
Dumnezeu. Ajungem astfel cu usurint s ntelegem si s acceptm adevrul despre Pronia sau
providenta divin.
Pronia divin este purtarea de grij pe care Dumnezeu o manifest permanent fat de ntreaga
creatur si, n mod special, fat de om. Ea cuprinde trei aspecte sau momente sau actiuni: 1.
conservarea 2. cooperarea sau conlucrarea si 3. guvernarea sau conducerea lumii.
1. Conservarea lumii este lucrarea dumnezeiasc prin care fiintele create sunt pstrate n
forma lor originar. Deci Dumnezeu pstreaz identitatea neschimbat a fiecrui lucru, a fiecrei
specii, a fiecrui regn ca si a ntregii creatii. De asemenea, omul si pstreaz identitatea sa
136
136
personal, cu toate c trece prin faze diferite ale dezvoltrii lui psiho-fizice. Astfel, piatra rmne
piatr n toat existenta ei, trandafirul rmne trandafir, mrul mr, pisica nu se transform n cine,
fiecare vietate si omul si pstreaz identitatea de la nastere pn la moarte, iar omul si dup moarte
ca fptur unic, irepetabil cu anumite nsusiri morale si intelectuale.
Conservarea nu nseamn o creatie nou pentru c Dumnezeu, dup crearea omului, S-a
odihinit Genez 2,2 adic a ncetat de a mai crea fiinte noi pe pmnt. Dar aceast lucrare
dumnezeiasc poate fi numit o creatie continu pentru c ea const, pe de o parte, din ferirea
creaturii de distrugere, ct si dintr-o influent continu a lui Dumnezeu asupra fpturilor Sale.
Prin conservare, Dumnezeu d fpturilor Sale putere de existent, de viat, (dup cum o
central electric furnizeaz curent electric pentru luminarea becurilor) ca s poat nainta spre tinta
final (deci nu ca s vietuiasc oricum), care este desvrsirea. Aceast actiune divin nu nseamn
constrngere din partea lui Dumnezeu, ci este un imbold permanent si o ntrire a vointei spre a face
binele si ndemn de a se feri de svrsirea rului, precum si o luminare a mintii pentru a cunoaste
binele si rul.
2. Cooperarea sau conlucrarea este actiunea prin care Dumnezeu mprtseste ntregii
creaturi ajutorul Su, pentru ca aceasta s-si ating scopul ei. Dumnezeu conlucreaz cu ntregul
univers si cu fiecare parte a lui pentru a-si atinge tinta final. Dumnezeu nu intervine n creatie n
mod determinist, adic fortat, suprimnd identitatea sau libertatea fiintelor Sale, dar nici nu le
abandoneaz, lsndu-le s se dezvolte la ntmplare. Dumnezeu fiind iubire, El coopereaz cu
fiecare lucru creat ori fptur potrivit cu specificul si cu identitatea si cu modul ei propriu de
miscare.
Dumnezeu coopereaz n mod sinergetic cu ntreaga Sa creatie, prin ntlnirea dintre
energiile necreate divine cu cele create ale fiecrei fpturi n parte si ale tuturor n comun, ca s
pstreze unitatea creatiei si s o ajute s se transfigureze, s se ndumnezeiasc.
Dumnezeu este prezent n ntreaga creatie, totusi conlucrarea Lui cu creaturile este variat.
Cci ntr-un fel se manifest activitatea Lui Proniatoare n fpturile nensufletite, altfel n plante si
animale si cu totul altfel cu omul.
Cu creatura nensufletit, Dumnezeu conlucreaz n sensul c vegheaz ca aceasta s-si
desfsoare activitatea potrivit legilor specifice ei cum spune psalmistul ,Soarele i-a cunoscut
apusul su, pus-ai ntuneric i s-a fcut noapte` Psalmi 103,20.
Cu fpturile vii nerationale, Dumnezeu conlucreaz prin instinctul lor. Dumnezeu a imprimat
n animale legi dup care se conduc. Prin aceste legi, prin instinct, psrile, de pild, si fac cuiburi,
albinele adun mierea, fr ca ele s cunoasc n mod rational de ce fac asa.
Conlucrarea lui Dumnezeu cu omul, fiint liber si rational, se realizeaz diferit potrivit cu
calittile sufletesti ale acestuia. Cu omul, Dumnezeu colaboreaz mai ales prin ratiune, care este mai
presus de instinct n om.
Ca persoan, omul este deschis lui Dumnezeu Creatorul su. Omul are sdit n sine chipul lui
Dumnezeu pentru ca s-l dezvolte n asemnarea cu Dumnezeu, adic s progreseze n virtute, prin
strduinta proprie, rmnnd n permanent comuniune de iubire cu Dumnezeu. Desvrsirea omului
este rodul conlucrrii liber consimtite a omului cu harul divin. Dumnezeu nu-l sileste pe om la bine
si nici nu-l opreste fortat de la ru, ci i respect libertatea cu care l-a nzestrat de la creatie. La orice
lucru bun, Dumnezeu l ajut pe om prin harul Su. Cnd omul refuz s svrseasc binele,
Dumnezeu si retrage ajutorul si omul este lsat singur. Astfel, rul este numai opera omului, pe cnd
binele este opera lui Dumnezeu si a omului.
Fr harul divin, nimeni nu poate lucra niciun bine: ,Fr Mine nu puteti face nimic` Ioan
15,5 si ,Dumnezeu este Cel ce lucreaz n voi i ca s voiti i ca s svriti dup a Lui
bunvoint` Filipeni 2,13. Dar si mpreun lucrarea omului liber voit este absolut necesar
pentru mntuire: ,De vrei s intri n viat, pzete poruncile` Matei 19,17. Dumnezeu cheam la
137
137
comuniune de viat cu Sine pe toti cci ,voiete ca toti oamenii s se mntuiasc i la cunotinta
adevrului s vin` I Timotei 2,4. Dac, ns, nu toti se mntuiesc, este tocmai pentru c nu toti
rspund la aceast chemare si nu se strduiesc ei nsisi s-si lucreze mntuirea, desi Ap. Pavel
ndeamn pe toti: ,lucrati cu fric i cutremur la mntuirea voastr` Filipeni 2,12.
3. Guvernarea sau conducerea lumii este activitatea prin care Dumnezeu conduce ntreaga
creatie, n general, si fiecare fptur, n special, spre mplinirea scopului ei. Si aceast lucrare se
realizeaz n mod variat cu creatia nensufletit si cu omul. Creatia nensufletit este condus de
Dumnezeu prin legile pe care El le-a asezat n natur, dup cuvntul psalmistului: ,Pus-ai hotar
apelor peste care nu vor trece, nici se vor ntoarce s acopere pmntul` Psalmi 103,9.
Omul, care are voint proprie, este condus de Dumnezeu printr-o influent binefctoare si
printr-o mpreun lucrare la bine.
Omenirea este condus de Dumnezeu spre scopul ei suprem prin diferite mijloace, prin
diferiti oameni si prin diferite concursuri de mprejurri (de exemplu: persecutiile crestinilor).
Dumnezeu Se foloseste nu numai de fortele bune, ci si de forte rele (de rutatea oamenilor si a
demonilor) spre conducerea istoriei spre trepte noi si mai nalte si, n ultim instant, spre mntuire
si ndumnezeire.
Guvernarea lui Dumnezeu n lume se manifest prin deschiderea unor trepte noi si
conducerea omenirii spre ele, trepte care se identific cu planul de mntuire si ndumnezeire a lumii.
Actiunea de crmuire ,pune n relief mai ales faptul c Dumnezeu nu este un Dumnezeu pur
conservator al lumii, ci un Dumnezeu al unei lumi chemate la perfectiunea vietii n unire cu El. De
aceea, trebuie s credem c El lucreaz i acum n moduri adecvate timpului nostru i va lucra i n
viitor, descoperindu-Se tot mai adecvat n viitor, ca s Se descopere deplin n viitorul eshatologic`
(la Parusie) Pr. D. Stniloae.
Spre ce ne conduce Dumnezeu? Tinta final a existentei omului este viata cea nou n
Dumnezeu despre care spune Sf. Scriptur: ,Iat, toate le fac noi` Apocalips 21,5. Este vorba
aici de ndumnezeirea, transfigurarea creatiei, ,cerul nou i pmntul nou` spre care se ndreapt
Ipturile. Dar pentru realizarea acestei nnoiri finale si oamenii trebuie s se nnoiasc sufleteste.
Oamenii sunt noi si au devenit noi de la venirea lui Hristos (cnd s-a produs restaurarea naturii
umane prin har): ,Deci, dac este cineva n Hristos, este fptur nou; cele vechi au trecut, iat
toate s-au fcut noi` II Corinteni 5,17. Iar aceast noutate nu se nvecheste, ci n ea trebuie s
umblm si s sporim nencetat: ,Ca i noi s umblm ntru nnoirea vietii` sau s slujim ,n
nnoirea duhului, iar nu dup slova cea veche` Romani 6,4 si 7,6. A umbla n nnoirea vietii
sau n nnoirea duhului nseamn a fi mereu deschis harului Duhului Sfnt, care este mereu viu si
lucrtor n diferite forme, conducndu-l pe cel ce l primeste n urcusul duhovnicesc pe trepte mai
nalte de desvrsire (potrivit teoriei epectazelor: a ntinderii nainte, a urcrii nencetate din treapt
n treapt, dup Sf. Grigorie de Nyssa).
Guvernarea lumii de Dumnezeu mai este legat si de o anumit lucrare creatoare progresiv a
lui Dumnezeu. Aceasta se deosebeste de creatia propriu-zis, care a ncetat dup facerea omului, dar
o are ca fundament (creatia initial). De pild, aducerea la viat a noi generatii de oameni este opera
de creatie continu sau progresiv a lui Dumnezeu.
Aceste trei aspecte ale activittii Proniatoare a lui Dumnezeu se mpletesc, se ntreptrund
ntr-o actiune divin unitar, prin care Dumnezeu le ornduieste pe toate spre folosul zidirii Sale.
Providenta divin cuprinde at creatia n ansamblu, ct si fiecare fptur n parte. De aceea,
spunem c Providenta este general si special. Pe de alt parte, Providenta este ordinar si
extraordinar: cea ordinar se exercit prin mijloace, legi naturale fixate de la crearea lumii, iar prin
cea extraordinar, Dumnezeu intervine direct n mersul creatiei prin acte supranaturale, mai presus
de legile naturale.
138
138
Realitatea Providen(ei divine
n Sf. Scriptur sunt multe dovezi despre existenta Providentei divine. Sf. Printi au afirmat
c, de fapt, ntreaga Sf. Scriptur, fiind Cuvntul lui Dumnezeu dat nou n vederea mntuirii
noastre, constituie o dovad de netgduit a realittii Providentei divine. Sunt, ns, si unele texte
care vorbesc mai lmurit despre Pronia dumnezeiasc. Astfel, n Sf. Scriptur se arat c ntreaga
creatie si omul se afl sub Pronia lui Dumnezeu: ,Dac Dumnezeu n-ar cugeta dect la Sine nsui
i dac ar lua napoi la Sine Duhul Su i suflarea Sa, toate fpturile ar pieri deodat i omul s-ar
ntoarce n trn` Iov 34,14-15. Dumnezeu pstreaz pmntul si lumea ntreag, El d putere de
viat, de existent tuturor fpturilor: ,Tu ai ntemeiat pmntul pe ntrirea lui i nu se va cltina n
veacul veacului` Psalmi 103,6. El poart de grij tuturor fiintelor: ,Toate ctre Tine ateapt s le
dai hran la bun vreme. Dndu-le Tu lor, vor aduna; deschiznd Tu mna Ta, toate se vor umple
de buntti. Dar ntorcndu-ti Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor i se vor sfri i n
trna lor se vor ntoarce` Psalmi 103,28-30. Dumnezeu este principiul existentei, al vietii si al
miscrii tuturor: ,... El d tuturor viat i suflare i toate... Cci n El trim i ne micm i suntem`
F.A. 17,25; 28.
Actiunea Providentei, ca toate lucrrile divine, este comun celor trei Persoane ale Sf.
Treimi. Despre lucrarea Proniatoare a lui Dumnezeu Tatl ne spune Mntuitorul: ,Deci nu v
ngrijiti zicnd: ce vom mnca sau cu ce ne vom mbrca?... c tie Tatl vostru cel ceresc c aveti
trebuint de toate acestea` Matei 6,31-32 si ,Tatl Meu pn acum lucreaz i Eu lucrez` Ioan
5,17 (si despre lucrarea Fiului). Iar despre Duhul Sfnt, psalmistul spune: ,Trimite-vei Duhul Tu i
se vor zidi i vei nnoi fata pmntului` Psalmi 103,31.
Obiec(ii mpotriva Providen(ei
1. Libertatea omului
Una dintre principalele obiectii mpotriva Providentei divine este urmtoarea: Dac
Dumnezeu guverneaz lumea, spun unii necredinciosi, si n special vegheaz asupra omului si-l
conduce pe acesta n actiunile sale, aceasta nseamn c El nimiceste ori cel putin restrnge libertatea
omului. Aceast teorie ar conduce la o serie de modificri n nvttura adevrat despre
responsabilitate, merit si vin. Astfel, avnd libertatea moral diminuat si fiind determinat s
svrseasc anumite fapte, omul nu ar mai fi deplin vinovat pentru pcat si nici nu ar mai avea merit
pentru virtute. Apoi aceast obiectie ar veni si n sprijinul teoriei gresite a predestinatiei.
Aceast obiectie este nentemeiat pentru c Dumnezeu nici nu forteaz, nici nu anuleaz
libertatea omului pentru c Dumnezeu nsusi este libertatea absolut, care nu manifest nicio dorint
de a-l stpni pe om: ,Duh este Domnul, i unde este Duhul Domnului, acolo este libertate` II
Corinteni 3,17. Omul, fiind creat dup chipul lui Dumnezeu, este nzestrat cu darul liberttii de la
creatie. Dumnezeu respect libertatea omului cu care tot El l-a nzestrat din iubire fat de el. Pentru
c iubirea este acordul dintre dou libertti si ,Nu este iubire fr respect` dup pr. D. Stniloae.
Dovezi scripturistice pentru libertatea moral a omului: ,Si celor cti L-au primit, care cred
n numele Lui, le-a dat putere ca s se fac fii ai lui Dumnezeu` - Ioan 1,12. Mntuitorul rspunde
tnrului bogat: ,De vrei s intri n viat, pzete poruncile... De vrei s fii desvrit, mergi, vinde-
ti averile` Matei 19,17-21.
Prin mpreun lucrarea Sa cu omul, Dumnezeu l elibereaz pe acesta din robia pcatului si i
d putere s-si foloseasc rodnic puterile sufletesti n scopul mntuirii. Harul divin l ntreste pe om
139
139
n adevrata libertate, n care el accept n mod liber binele, druindu-se iubirii lui Dumnezeu si
slujirii aproapelui. Pentru aceasta omul trebuie s colaboreze cu harul divin pentru a ajunge la
,libertatea mririi fiilor lui Dumnezeu` Romani 8,21.
O alt dovad c Dumnezeu respect libertatea omului este existenta attor oameni ri, care
persevereaz pe calea rului, fiind unelte ale diavolului si aducnd mari daune oamenilor. Totusi
Dumnezeu nu-i opreste de la nelegiuirile lor, ceea ce constituie o dovad clar a liberttii omului,
lsndu-i s zac ,n poftele inimii lor` Romani 1,24, pstrndu-i spre pedeaps pentru ziua
Judectii II Petru 2,9.
2. Existen(a rului n lume. Aceast obiectie este astfel formulat: Dac Dumnezeu conduce
lumea, cum si de ce exist rul n lume? Nu cumva Dumnezeu este cauza rului? Dac ns,
analizm cauza rului n lume, ajungem la alte concluzii: n primul rnd, putem afirma c rul
existent n lume este de dou feluri: rul fizic si rul moral.
Rul fizic const n diferite calamitti naturale: eruptii vulcanice, cutremure de pmnt,
uragane, inundatii, secete sau boli, suferinte trupesti si moartea.
Rul moral este pcatul, care n mare parte este si cauza rului fizic, cci suferintele, bolile si
moartea, ca si stricciunea naturii, dusmnia animalelor fat de om sunt urmri ale pcatului ,Cci
fptura s-a supus deertciunii nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o` Romani 8,20. Pe de
alt parte, din cauza alterrii chipului lui Dumnezeu n om, dragostea dintre oameni s-a rcit, au
aprut nentelegeri, nedreptti si conflicte ntre oameni care au condus la omoruri si la rzboaie.
Astfel, nsusi omul a devenit autor al rului n lume.
De fapt, rul fizic, privit n sine, n afara relatiei cu omul, nu este nici ru, nici bine, fiind
vorba de fenomene naturale care devin rele numai atunci cnd cauzeaz pagube si nenorociri n viata
oamenilor. Dar trebuie s avem n vedere c, de multe ori, ele sunt mijloace de pedepsire a rului
moral, adic a pcatului, precum si prilejuri de aducere aminte c trebuie s ne pocim pentru a nu
cdea n aceeasi osnd. nsusi Mntuitorul ne atrage atentia prin dou exemple: galileenii ucisi de
Pilat si cei 18 peste care a czut turnul Siloamului Luca 13,1-5.
Asadar, autorul rului n lume nu este nicidecum Dumnezeu, ci omul prin vointa sa liber. Sf.
Printi subliniaz adeseori c rul nu are existent proprie, desi este o realitate, ci este o lips a
binelui. Sf. Vasile cel Mare spune: ,Nu socotiti pe Dumnezeu cauz a existentei rului, nici nu
nchipui rul ca avnd o existent proprie. Cci rul este o lips a binelui... Rul nu este nici
nefcut (se refer aici la conceptiile dualiste despre existenta la baza universului a dou principii:
binele si rul, egale ntr-un fel ntre ele, fiind ambele din vesnicie si necreate, n permanent opozitie
unul fat de altul), nici creat (e vorba de creatia lui Dumnezeu). Cci dac toate sunt din Dumnezeu
cum ar fi rul din bine?`
Rul, deci, potrivit conceptiei crestine este legat numai de libertatea omului si, n afar de
aceasta, o cauz suplimentar a rului este libertatea altor spirite, a diavolilor.
3. Dispropor(ia dintre merit yi rsplat
O alt obiectie mai important mpotriva providentei este formulat astfel: Dac exist
provident divin, deci dac Dumnezeu guverneaz lumea, de ce nu exist un raport just ntre virtute
si fericire si ntre rutate si nefericire chiar n aceast viat? Cu alte cuvinte, de ce omul drept si
virtuos n aceast viat este deseori nefericit, iar cel nedrept si pctos se bucur de fericire aici si se
desfteaz de multe buntti?
Analiznd mai bine situatia, vedem c lucrurile n realitate stau altfel. Fericirea sau
nefericirea sunt de fapt stri sufletesti care nu depind de bogtiile pmntesti sau de functiile sociale
nalte. Fericirea este un dar dumnezeiesc prin care cel drept se mprtseste de iubirea dumnezeiasc
ca rsplat pentru viata lui virtuoas si ca o arvun a fericirii vesnice. Fericirea oferit omului prin
mngierea harului divin ntrece orice desftare pmnteasc. Sf. mucenici aveau o bucurie
140
140
sufleteasc negrit n timpul celor mai cumplite chinuri trupesti. Acest dar dumnezeiesc este oferit
de Dumnezeu si aici pe pmnt alesilor Si care duc o viat potrivit voii Sale urmnd calea
virtutilor (Fericirile din Predica de pe munte). Sf. Ioan Gur de Aur spune: ,Bucuria srbtorii
const nu n bucate alese i haine scumpe, ci ntr-o contiint curat`.
Astfel, cei drepti, desi de multe ori sunt lipsiti de bogtii si slav omeneasc, ei sunt de fapt
fericiti, avnd sufletul curat de pcat si constiinta linistit, ndestulndu-se cu iubirea mprtsit lor
de ctre Dumnezeu. n timp ce cei nedrepti, desi par fericiti n ochii oamenilor, de mult ori ei sunt
chinuiti de o constiint mpovrat de pcate, fiind lipsiti de pacea si bucuria sufleteasc.
Iar dac uneori cei drepti au parte n aceast viat n mod real de suferinte, s nu uitm c
acestea sunt mijloace de pedagogie divin si de desvrsire moral pentru ei. Sf. Evanghelie ne
nvat c prin rbdare ne cstigm mntuirea. Rbdnd ncercrile vietii cu ntelepciune si
multumire, dreptul Iov s-a nvrednicit de cununa drepttii (Iov 1,21). Sf. mucenici si cuviosi prin
chinurile si nevointele lor au dobndit rsplata sfinteniei si viata vesnic fericit.
Apoi, Ap. Pavel ne ncredinteaz c Dumnezeu pe cine iubeste ceart si pe fiul pe care l
primeste l bate Evrei 12,7 (nvttur preluat din Pildele lui Solomon). Iar dac totusi unii
oameni ri se bucur de fericire aici, aceasta se datoreaz bunttii lui Dumnezeu, Car eprin aceasta
vrea s-i atrag la pocint: ,Sau dispretuieti tu bogtia bunttii lui Dumnezeu i ngduinta i
ndelunga rbdare, netiind c buntatea Lui duce la pocint?` Romani 2,4.
Pe de alt parte, s nu uitm c viata aceasta pmnteasc este doar timpul de pregtire
pentru cea vesnic. Atunci fiecare va primi rsplata pentru faptele sale si se va satisface astfel
dreptatea dumnezeiasc si ordinea moral, stabilindu-se proportia dintre merit si rsplat.
4. Deismul. O alt obiectie important mpotriva providentei o ridic si deistii. Deismul este
o conceptie filozofico-religioas fondat de Herbert de Cherbury n Anglia, n secolul al XVII-lea.
nvttura fundamental a deismului este recunoasterea lui Dumnezeu numai drept Creator al lumii,
cu negarea total a interventiei divine n continuare n creatie. Asadar deismul se opune ntru totul
ideii de provident divin.
Dac ns Dumnezeu a creat lumea din iubire pentru a mprtsi si fpturilor din buntatea
Sa, este de nenteles ca, dup ce a creat-o, Dumnezeu s nu mai poarte grij fpturilor Sale, mai ales
c creatura singur fr ajutorul harului divin, nu poate mplini scopul pentru care a fost creat si nici
nu ar putea s rmn n existent, ci s-ar ntoarce n nefiint.
Deistilor li se potriveste rspunsul pe care Dumnezeu l-a dat lui Iov: ,Cine este cel ce pune
Pronia sub obroc prin cuvinte fr ntelepciune?` Iov 38,22.
141
141
DUMNEZEU MNTUITORUL
Persoana Mntuitorului n raport cu Sf. Treime
Dumnezeu este Unul n Fiint si ntreit n Persoane: Tatl, Fiul si Duhul Sfnt. Fiecare este
Dumnezeu adevrat, deplin, ntreg, avnd toate atributele dumnezeiesti si totusi nu sunt trei
Dumnezei, ci este un singur Dumnezeu. Aceasta pentru c fiecare Persoan divin are ntreag
aceeasi Fiint divin Care nu Se mparte nici nu Se desparte. Datorit unittii fiintiale dumnezeiesti,
cele trei Persoane divine sunt deofiint, egale si eterne. Ele Se deosebesc ntre Ele prin nsusirile
personale interne, adic prin modul de a poseda Fiinta divin.
Tatl posed Fiinta divin n Sine, neprimit de la nimeni. El este principiul unic, necauzat al
Treimii, originea Fiului ca Nsctor al Su si al Duhului Sfnt ca Purceztor al Su. Tatl este
principiul, cauza si izvorul Divinittii, adic al Fiului si al Duhului Sfnt.
Dumnezeu Fiul are ca nsusire personal proprie nasterea din veci din Tatl: ,Din pntece
mai nainte de luceafr Te-am nscut` Psalmi 109,3 si ,Domnul a zis ctre Mine: Fiul Meu eti
Tu, Eu astzi Te-am nscut` Psalmi 2,7. Cuvintele astzi si mai nainte de luceafr arat
nasterea din veci si continu a Fiului din Tatl. Tatl comunic ntreaga Sa Fiint Fiului fr a pierde
El ceva din Fiinta Sa prin aceast comunicare. Nasterea Fiului se face din veci astfel nct nu a fost
un timp n care s fi fost Tatl fr Fiu asa cum nu este niciun timp n care focul s fie fr lumin
sau cldur. Sf. Ioan Damaschin scrie: ,Dup cum focul exist deodat cu lumina din el i nu este
mai nti focul i pe urm lumina, ci deodat... tot astfel i Fiul Se nate din Tatl fr s Se
despart deloc de El, ci este pururea cu El`.
Despre dumnezeirea Fiului dup ntrupare, adic despre dumnezeirea lui Iisus Hristos, avem
numeroase dovezi n Sf. Scriptur.
n mod direct, dumnezeirea lui Iisus Hristos este mrturisit n urmtoarele texte
scripturistice: la Botez, Tatl l numeste ,Fiul Meu iubit` Matei 3,17; naintea lui Caiafa, Hristos
Se recunoaste ca Fiu al lui Dumnezeu Matei 26,63-64. Sf. Ap. Petru mrturiseste despre Hristos c
este ,Fiul lui Dumnezeu celui viu` Matei 16,16; Ap. Toma l numeste ,Domnul meu i
Dumnezeul meu` Ioan 20,28.
n mod indirect, Dumnezeirea Fiului este afirmat de textele scripturistice unde lui Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu ntrupat, I se atribuie nsusiri dumnezeiesti ca: vesnicia Ioan 17,5: ,Si
acum M preaslvete, Tu, Printe, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai nainte de a fi lumea`;
atotputernicia: ,Datu-Mi-s-a toat puterea n cer i pe pmnt` Matei 28,18; adorarea
dumnezeiasc: Ioan 5,23: ,Ca toti s cinsteasc pe Fiul precum cinstesc pe Tatl`; Hristos e
,Dumnezeu ntrupat` I Timotei 3,16; este deofiint cu Tatl Ioan 10,30: ,Eu i Tatl Una
suntem`; n El locuieste trupeste ,plintatea dumnezeirii` Coloseni 2,9.
Dumnezeirea lui Iisus Hristos a fost proclamat oficial la sinodul I ecumenic, ns aceast
nvttur a existat de la nceput n Biserica crestin. Pentru aceasta avem mrturii n traditia
crestin:
- Botezul crestin svrsit n numele Sf. Treimi prin formula si ntreita cufundare n ap
constituie o dovad implicit a dumnezeirii Fiului;
- despre dumnezeirea Fiului mrturiseste de la nceput n Biserica primar doxologia mic si
cntarea Lumin lin;
142
142
- simbolurile de credint din Biserica primar: apostolic, ierusalimitean, alexandrin si
atanasian cuprind nvttura crestin pe scurt despre mntuirea n Iisus Hristos, deci si despre
dumnezeirea Lui.
n unele locuri din Sf. Scriptur se gsesc expresii care ar prea s contrazic Dumnezeirea
Fiului ca: ,Tatl este mai mare dect Mine` Ioan 14,28 sau ,Iar despre ziua i ceasul acela
nimeni nu tie, nici ngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatl` Marcu 13,32. Aceste expresii se
refer la Iisus Hristos numai ca om, iar pe de alt parte, arat c nu toate tainele sunt menite s se
descopere oamenilor, ci numai ceea ce, potrivit hotrrii divine, e de folos spre mntuire, iar
cunoasterea zilei sfrsitului lumii nu este. Deci descoperirea acestei taine nu fcea parte din misiunea
Mntuitorului de trimis al Tatlui. Primul text Ioan 14,28 mai poate fi interpretat n ntelesul c
,Tatl este mai mare dect Fiul` (si dect Duhul) doar prin calitatea de cauz, de izvor al celor
dou, iar nu cu Dumnezeirea.
Planul lui Dumnezeu n mntuirea omului yi a lumii
1. Datorit gravittii cderii protoprintilor nostri, omul nu se putea mntui prin propriile
puteri.
2. Totusi mntuirea omului era posibil pentru c chipul lui Dumnezeu n om nu s-a distrus,
ci doar s-a ntunecat.
3. Mntuirea, echivalnd cu o recreare a lumii, era cu neputint de mplinit de o creatur.
Astfel, Dumnezeu a hotrt din vesnicie ntruparea si Jertfa Fiului Su, ca fiind cel mai potrivit
mijloc de mntuire pentru om.
4. Cum trebuie nteleas necesitatea ntruprii Fiului lui Dumnezeu?
5. Aceast hotrre divin este fundamentat pe iubirea nesfrsit a lui Dumnezeu pentru
oameni.
6. Cauza ntruprii Fiului lui Dumnezeu este ridicarea omului czut conform Sf. Scripturi si
Sf. Printi.
7. Ce ntelegem prin mntuire? Mntuirea obiectiv si subiectiv.
1. Prin cderea n pcat, omul a pierdut comuniunea haric cu Dumnezeu si a intrat n moarte
sufleteasc si osnd vesnic, ajungnd ntr-o astfel de stare, nct nu se mai putea mntui prin
propriile puteri
20
. Sf. Scriptur afirm c pentru om nu mai exista niciun pret ca s-si rscumpere
sufletul su: ,C rscumprarea sufletului este prea scump i niciodat nu se va putea face`
Psalmi 48,8. Deci omul nu se putea mntui singur datorit gravittii cderii, pentru c prin pcat s-a
tulburat ntreaga ordine moral, care cere ca binele s fie rspltit si rul pedepsit, lovindu-se n
infinita dreptate divin. Iar natura uman a fost afectat n adncurile ei, faculttile sufletesti fiind
pervertite, slbite, iar omul, dup cdere, fiind nclinat spre ru,, continu s pctuiasc, afundndu-
se tot mai mult n pcat.
20
Omul a fost creat de Dumnezeu avnd un destin supranatural acela de a rmne n permanent comuniune de iubire
cu Dumnezeu. Pentru mplinirea acestui scop, omul a fost nzestrat de Dumnezeu cu anumite facultti, puteri sufletesti.
Cnd aceste puteri sunt ndreptate spre alt tel afar de Dumnezeu, are loc o pervertire, o denaturare, o slbire a lor pentru
c harul divin este cel care le sustine si le ntreste, dar numai cnd au ca scop suprem unirea omului cu Dumnezeu.
Astfel, natura uman a fsot afectat, prin cderea n pcat, n adncurile ei, chipul lui Dumnezeu n om s-a
alterat, s-a ntunecat, adic sentimentul s-a pervertit, vointa a slbit, ratiunea s-a ntunecat. Omul a fost pedepsit pentru
pcat potrivit ordinii morale care cere ca binele s fie rspltit, iar rul pedepsit cu moartea trupeasc si sufleteasc, prin
ruperea comuniunii harice cu Dumnezeu si intrarea n robia pcatului si a diavolului, si vesnic, adic neputinta de a
intra n mprtia lui Dumnezeu si osnda vesnic.
143
143
2. Totusi, mntuirea omului czut era posibil. Posibilitatea mntuirii pentru omul czut se
ntemeiaz pe faptul c pcatul strmosesc nu constituie o cdere radical, o ruin total, precum a
fost cea a ngerilor ri (al cror pcat era mai grav, ei fiind imateriali si pcatul lor fiind svrsit din
proprie initiativ, fr nicio ispit extern). n om chipul lui Dumnezeu nu s-a distrus, ci numai s-a
alterat, n el a rmas mai departe nzuinta spre bine si adevr
21
.
3. Mntuirea nseamn refacere prin har a naturii umane, restaurarea chipului lui Dumnezeu
si rennoirea firii umane prin desfiintarea pcatului si a urmrilor lui. Aceasta echivaleaz cu o nou
creatie a lumii si a omului, lucru cu neputint de svrsit pentru nicio creatur. Astfel, Dumnezeu, n
nemrginita Sa buntate si ntelepciune, a gsit cel mai potrivit mijloc pentru izbvirea omului din
ru, hotrnd ntruparea si Jertfa Fiului Su pentru mntuirea lumii. Ca restaurator al naturii umane
si mijlocitor al mpcrii ntre Dumnezeu si oameni, Mntuitorul lumii trebuia s fie si Dumnezeu si
om: ,Trebuia ca Mijlocitorul ntre Dumnezeu i oameni s-i aduc la prietenie i unire, printr-o
nrudire cu amndou prtile` spun Sf. Printi.
Dat fiind eternitatea si neschimbabilitatea lui Dumnezeu, hotrrea de rscumprare n
Hristos a neamului omenesc st mpreun cu planul vesnic de creatie a lumii
22
. Aceast hotrre din
vesnicie a lui Dumnezeu este dup Ap. Pavel: ,taina cea din veac ascuns n Dumnezeu` Efeseni
3,9 si de ngeri nestiut.
4. Necesitatea ntruprii Fiului lui Dumnezeu trebuie nteleas n sensul c aceasta a fost de
cel mai mare folos pentru om, iar nu n ntelesul unei necesitti absolute pentru Dumnezeu, ca si cum
El n-ar fi putut gsi alt mijloc de mntuire a omenirii czute. Si printr-un cuvnt ar fi putut
Dumnezeu s mntuiasc pe om, manifestndu-si puterea, dar ar fi fost nefolositor pentru om, cci
acesta, deprins a pctui, ar fi czut din nou si asa, mereu ar fi trebuit s fie mntuit, iar pcatul nu s-
ar fi nvins niciodat
23
.
5. ntruparea si Jertfa Mntuitorului si au fundamentul n nssi iubirea nesfrsit a lui
Dumnezeu fat de om. ,Pentru c att de mult a iubit Dumnezeu lumea, nct i pe Fiul Cel Unul
Nscut L-a dat, ca oricine crede n El s nu piar, ci s aib viat venic` Ioan 3,16. Iar Sf.
Maxim Mrturisitorul spune: ,Prin iubirea Sa mai presus de minte i nesfrit pentru om,
Dumnezeu a devenit tocmai ceea ce iubea, adic om`.
6. Cauza ntruprii Fiului lui Dumnezeu este ridicarea omului czut.
Simbolul de credint ne nvat: ,Care pentru noi, oamenii, i pentru a noastr mntuire, S-a
pogort din cer i S-a fcut om`. Sf. Scriptur ne spune: ,Fiul omului a venit ca s caute i s
mntuiasc pe cel pierdut` Luca 19,10. Iar Sf. Atanasie cel Mare afirm: ,Vina noastr a fost
cauza venirii Cuvntului lui Dumnezeu n lume`. Iar fericitul Augustin scrie, de asemenea: ,Dac
omul n-ar fi czut, Fiul omului n-ar fi venit` Si homo non periiset, Filius hominis non veniiset.
Astfel, prin ntruparea si Jertfa Fiului lui Dumnezeu, s-a mplinit minunea ridicrii din pcat
si din moarte si a ndumnezeirii omului. Sf. Ioan Gur de Aur scrie: ,Ieri mi-ai spus: pmnt eti i
21
Adic, n om, si dup cdere, a mai rmas oarecare nzuint spre bine, o oarecare cunostint a binelui si o oarecare
putere de a-l svrsi. Dar pofta cea rea, aplecarea spre pcat n om erau predominante. Dispozitia dezordonat spre pcat,
revolta trupului mpotriva sufletului au aprut n om ca urmare a pcatului strmosesc si este numit concupiscent. Ea
rmne n om si dup Botez ca urmare a ndelungii stpniri a rului pr. D. Stniloae, dar nu mai este socotit pcat,
ci un mijloc de probare a virtutii. Omul rennoit prin har primeste de la Dumnezeu puterea de a lupta mpotriva ei si de a
o birui si de a-si cstiga astfel mntuirea, ntrindu-se n virtute.
22
Nu putem concepe c n Dumnezeu ar mai fi putut apare o idee n timp datorit neschimbabilittii Sale. Dumnezeu a
prestiut cderea lui Adam si a hotrt din vesnicie ntruparea Fiului Su. Sf. Printi spun chiar c Hristos constituie
Arhetipul (modelul originar) dup care Dumnezeu a creat pe om.
23
Apoi, omul constient de pretul mare cu care a fost rscumprat, ntelege s se mpotriveasc pcatului cu toat puterea.
Chiar cnd cade el se ridic prin pocint, fiind iertat tot prin Jertfa Mntuitorului.
144
144
n pmnt te vei ntoarce, iar azi: ezi de-a dreapta Mea ntru slav`. Iar n cntrile Bisericii: ,Ieri
m-am ngropat mpreun cu Tine, Hristoase, astzi m scol mpreun cu Tine, nviind Tu`
24
.
7. Mntuirea, n nteles crestin, este refacerea comuniunii harice dintre om si Dumnezeu, prin
iertarea pcatelor si dobndirea vietii vesnice. Mntuirea a toat lumea, realizat prin ntruparea si
Jertfa Mntuitorului Iisus Hristos, poart numele de mntuire obiectiv sau general, iar nsusirea de
fiecare om a acestei mntuiri, prin colaborarea cu harul divin, se numeste mntuire subiectiv sau
personal ori ndreptare, sfintire. n centrul Dogmaticii ortodoxe st nvttura despre mntuirea
omului n Iisus Hristos, numit soteriologie ( = mntuire).
n continuare, vezi anex la sfrsitul capitolului Lipsa de dependen( a sfintei ntrupri de
cderea n pcat.
(Lectur: Predici la marile srbtori de Ierotei Vlahos, p.21-25; 307-312.)
De ce pentru opera de mntuire Se ntrupeaz a doua Persoan divin, deci Fiul yi
Cuvntul lui Dumnezeu, yi nu alt Persoan a Sf. Treimi?
Rspunsul l gsim n scrierile Sf. Printi:
1. Era potrivit s Se ntrupeze Fiul pentru c, dup Sf. Ioan Damaschin, fcndu-se Fiu al
omului, si pstreaz neschimbat proprietatea de Fiu (atributul de nscut). Prin ntrupare, Cel Unul
Nscut din Tatl din veci fr mam devine nscut din mam fr tat sub vremi.
2. Fiul lui Dumnezeu este Cuvntul lui Dumnezeu, ,puterea i ntelepciunea lui Dumnezeu`
I Corinteni 1,24, Adevrul absolut: ,Eu sunt Calea, Adevrul i Viata` Ioan 14,6 (adic El este
Calea ce duce spre Tatl, spre mntuire). Se cuvenea deci ca El, n calitate de Logos divin, s
mprtseasc oamenilor cunostinta desvrsit despre Dumnezeu. Prin ntrupare, Cuvntul lui
Dumnezeu a devenit nssi Revelatia dumnezeiasc pentru oameni.
Observatie: Dup Sf. Grigorie de Nazianz si alti Sf. Printi, Fiul lui Dumnezeu Se numeste
Logos (Cuvnt) pentru c este nscut fr patim din Tatl, precum se naste cuvntul din cugetare, si
pentru c l reveleaz lumii pe Tatl, asa cum este definitia fat de subiectul definit. Sf. Grigorie de
Nazianz adaug: ,Iar dac prin Logos ntelegem ratiunea fiintial a tuturor lucrurilor, nu greim
cci prin Fiul lui Dumnezeu <<toate s-au fcut i fr El, nimic nu s-a fcut din ce s-a fcut>> -
Ioan 1,3`. Sf. Grigorie afirm aceasta pentru c acest nteles al Logosului divin era consacrat n
lumea intelectualilor din epoca sa, fiind cunoscut din filozofia greac, n care Logosul era o nsusire
a divinittii, o idee necesar n cosmogonie pentru a stabili o legtur ntre Dumnezeu si lume.
Logosul divin era, deci, strns legat de creatia lumii, fiind socotit ca un mijlocitor ntre Dumnezeu si
lume.
Termenul de Logos divin pentru Fiul lui Dumnezeu a fost luat din filozofia greac, ca si
ceilalti termeni referitori la Sf. Treime, dar marii printi bisericesti ai primelor veacuri le-au precizat
ntelesul potrivit doctrinei crestine. Numirea aceasta a Fiului lui Dumnezeu este o numire iconomic,
adic legat de opera comun a Sf. Treimi n raport cu lumea, referindu-se la actiunea dumnezeiasc
n afar, iar nu la viata interioar, intrinsec a Sf. Treimi, la Fiinta divin insondabil, transcendent,
complet inaccesibil creaturii, numit de Sf. Printi Treime teologic.
3. Mntuirea este o creatie din nou, o refacere prin har a omului, iar aceasta era potrivit s se
fac prin Acela prin Care toate s-au fcut: ,Toate prin El s-au fcut i fr El, nimic nu s-a fcut din
ce s-a fcut` Ioan 1,3. Sf. Printi l mai numesc pe Hristos Arhetipul (model originar) dup care
Dumnezeu a creat pe om. ,Cnd l-a creat pe om, Dumnezeu i-a fixat privirea gndirii Sale asupra
24
A fost minune pentru c ea nu putea fi svrsit de nicio creatur, dect de Dumnezeu. A fost minune pentru c omul a
fost ridicat la o stare superioar nevinovtiei lui Adam, din rob al pcatului si al diavolului, omul czut devine fiu al lui
Dumnezeu.
145
145
lui Hristos. Astfel n momentul ntruprii, Hristos nu caut o form oarecare ngereasc sau astral,
ci ia chip de om` dup Paul Evdokimov.
4. Fiul lui Dumnezeu, fiind chipul Tatlui II Corinteni 4,4, ,chipul lui Dumnezeu cel
nevzut` Coloseni 1,15, dup al Crui chip s-a creat omul, era potrivit ca prin El s se mntuiasc
lumea, refcndu-se astfel n om chipul lui Dumnezeu.
Text facultativ: Sf. Irineu spune: ,Hristos cel istoric (cel ntrupat) a fost prototipul pe care
L-a avut Dumnezeu n minte cnd a creat pe primul om. Hristos era omul deplin i desvrit, Care
avea s Se arate pe pmnt, iar Fctorul a vzut de mai nainte i a creat pe Adam potrivit cu acest
prototip viitor. Prin urmare, Adam a fost creat dup modelul Cuvntului, Care avea s asume n
timp, ca Hristos, firea omeneasc i s Se arate om desvrit pe pmnt` (fac.).
Colaborarea Persoanelor treimice la opera mntuitoare
Fireste, Tatl si Duhul Sfnt colaboreaz mpreun cu Fiul la opera mntuitoare, dar Tatl si
Duhul nu o svrsesc n toate amnuntele ei, ca Fiul, Care o ndeplineste nu numai ca Dumnezeu, ci
si ca om. Sf. Scriptur arat clar participarea la mntuire a ntregii Treimi sfinte, numind pe
Dumnezeu ,Mntuitorul nostru` I Timotei 1,1 si lmurind c mntuirea se svrseste de Tatl
prin Fiul n Duhul Sfnt (vezi despre apropriere n dogma Sf. Treimi): ,Cnd s-a artat buntatea i
iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Mntuitorul nostru, nu din faptele drepttii pe care le-am fcut
noi, ci dup a Lui mil ne-a mntuit pe noi prin baia naterii celei de-a doua i a nnoirii Duhului
Sfnt, pe Care L-a revrsat din belug peste noi, prin Iisus Hristos, Mntuitorul nostru` Tit 3,4-6.
Aceast participare treimic la mntuirea lumii se arat ndeosebi, n actele mai importante
ale lucrrii mntuitoare: la ntrupare, Duhul Sfnt Se pogoar peste Sf. Fecioar, iar puterea Tatlui
o umbreste Luca 1,35; la Botezul Domnului, Duhul lui Dumnezeu Se pogoar n chip de porumbel
si Tatl declar iubirea Sa fat de Fiul, exprimnd si bunvointa Sa fat de lume prin Fiul. nsusi
Mntuitorul spune: ,Duhul Domnului este peste Mine cci Domnul M-a uns ca s binevestesc
sracilor i M-a trimis ca s tmduiesc pe cei zdrobiti cu inima, s propovduiesc robilor izbvire
i orbilor vedere, pe cei asupriti s-i eliberez` Luca 4,18. Moartea lui Iisus Hristos este n
conformitate cu vointa Tatlui, Care ,pe nsui Fiul Su nu L-a crutat, ci L-a dat mortii pentru noi
toti` Romani 8,32. nvierea lui Hristos este, de asemenea, lucrare si a Tatlui si a Duhului Sfnt:
,Dumnezeu Care L-a nviat pe El din morti i I-a dat Lui slav` I Petru 1,21 si: ,Iar dac Duhul
Celui ce L-a nviat pe Iisus din morti locuiete ntru voi, El, Cel ce L-a nviat pe Iisus din morti, vii
va face i trupurile voastre muritoare, prin Duhul Su Care slluiete ntru voi` Romani 8,11.
Prin urmare, ca si creatia si providenta, mntuirea este opera lui Dumnezeu n Sf. Treime: a
Tatlui prin Fiul n Duhul Sfnt.
Despre plinirea vremii
1. Prin plinirea vremii se ntelege mplinirea pregtirii ndelungate a omenirii de ctre
Providenta divin pentru primirea Mntuitorului.
2. Aceast pregtire are mai multe aspecte.
1. Dac Dumnezeu, n nesfrsita Sa buntate si ntelepciune, a hotrt din vesnicie mntuirea
omului prin ntruparea Fiului Su, de ce nu a trimis pe Fiul Su ndat dup cdere, ci a asteptat s
treac attea mii de ani (5508)? Sf. Scriptur ne spune doar c ntruparea trebuia s se petreac la
plinirea vremii: ,Iar cnd a venit plinirea vremii Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Su, nscut din
146
146
femeie, nscut sub Lege, ca pe cei de sub Lege s-i rscumpere, ca s dobndim nfierea`
Galateni 4,4-5.
Dar Sf. Printi ne dau un rspuns deplin la aceast ntrebare. Potrivit scrierilor lor, omenirea
trebuia pregtit vreme ndelungat pentru primirea Mntuitorului:
2. 1. Oamenii s cunoasc din experienta lor si s se conving deplin de gravitatea pcatului
si a urmrilor lui, precum si de neputinta lor moral de a se elibera din robia pcatului prin propriile
lor puteri (,Cci nu fac binele pe care l voiesc, ci rul pe care nu-l voiesc, pe acela l svresc...
Om nenorocit ce sunt! Cine m va izbvi de trupul mortii acesteia?` Romani 7,19;24)
25
.
Astfel, oamenii s doreasc un ajutor supranatural si dorindu-l s-l si primeasc atunci cnd
le va fi trimis. Dorindu-si ei nsisi mntuirea, oamenii sunt mntuiti si potrivit vointei lor, n deplin
libertate, si nu n afara vointei lor, ceea ce ar fi fost o nclcare a liberttii cu care au fost nzestrati.
2. Rtcirea religioas si decderea moral trebuiau s ating apogeul, pentru ca astfel rul s
poat fi strpit din rdcin si pentru totdeauna (ca un buboi care trebuie s astepti s se coac si pe
urm l spargi). Pentru c ,unde s-a nmultit pcatul, a prisosit harul; pentru c precum a mprtit
pcatul prin moarte, aa i harul s mprteasc prin dreptate, spre viata venic, prin Iisus
Hristos, Domnul nostru` Romani 5,20-21.
3. Omenirea trebuia s se pregteasc timp ndelungat pentru a fi n stare s nteleag si s-si
nsuseasc dumnezeiasca nvttur pe care avea s o descopere Mntuitorul. Spre acest scop s-a dat
Legea Vechiului Testament, ,umbra bunurilor viitoare` Evrei 10,1 si ,cluz spre Hristos`
Galateni 3,24. Ea a avut caracter prefigurativ, nedeplin si nedesvrsit fat de Legea Noului
Testament.
4. Venirea Mntuitorului, timpul, locul si mprejurrile n care Se va arta El, ca si alte date
asupra vietii si activittii Sale, s poat fi cunoscute ct mai bine si de ct mai multi, pentru ca
mntuirea s fie asteptat si s devin bun al ntregii omeniri.
5. Trebuia ca printr-o pregtire ndelungat, sub ocrotirea si conducerea Providentei divine,
s se ajung la o persoan n care pcatul, desi prezent potential (ca pcat strmosesc), s nu fi avut
niciun rod, adic s nu fie actualizat prin pcate personale, anume la Sf. Fecioar Maria, din a crei
persoan, curtit la atingerea Dumnezeirii de fiinta ei si de pcatul strmosesc, Fiul lui Dumnezeu
s-Si ia trup omenesc. ,De mult timp, chiar nainte de crearea lumii, era hotrt Rscumprarea,
pn la Sf. Fecioar nu s-a gsit, ns, loc cu adevrat demn pentru lucrarea ntruprii. Dar ndat
ce s-a aflat, Domnul S-a i ntrupat` dup Sf. Printi.
Text facultativ: Sf. Dimitrie al Rostovului (secolul al XVII-lea) spune: ,Ne putem ntreba
pentru ce Cuvntul lui Dumnezeu ntrzie s coboare pe pmnt i s se ntrupeze pentru mntuirea
omenirii czute? Dar nainte de jumtatea celui de-al aselea mileniu de la pcatul lui Adam, nu se
gsi pe pmnt o fecioar curat nu numai cu trupul dar i cu sufletul. Nu a fost dect o singur
asemenea fptur unic prin curtenia ei duhovniceasc i trupeasc, ce a fost vrednic s se fac
biseric i templu al Duhului Sfnt`.
Iar Vladimir Lossky scrie: ,Toat perioada Vechiului Testament cu alegerile sale ce au
urmat una dup alta, alegerea lui Noe, alegerea neamului lui Avraam, alegerea poporului Israel,
alegerea semintiei lui Iuda, alegerea casei lui David, Legea care apra curtia poporului lui
Dumnezeu, binecuvntrile urmailor alei, toat aceast istorie sfnt, apare ca un proces
providential i mesianic, ca o pregtire a trupului lui Hristos, a Bisericii, mediul unirii cu Dumnezeu
i, nainte de toate, ca o pregtire a celei care trebuia s dea cu mprumut firea sa uman ca s se
poat svri taina ntruprii` (fac.).
25
Pe msur ce rul crestea, omul si ddea seama de urmrile pcatului si de gravitatea lui, ntelegea c nu se poate
mntui singur. Totodat auzind c trebuie s vin un Mntuitor, sigur c dorea din tot sufletul s primeasc un ajutor
supranatural, si dorindu-l, urma s-l si primeasc atunci cnd avea s-i fie trimis.
147
147
Pregtirea lumii pentru venirea Mntuitorului
Hotrrea cea din veci lui Dumnezeu cu privire la mntuirea lumii a fost mplinit de Fiul si
Cuvntul lui Dumnezeu, Care S-a ntrupat la plinirea vremii, adic atunci cnd pregtirea omenirii
de ctre Providenta divin pentru primirea Mntuitorului se mplinise.
Aceast pregtire s-a fcut pe dou ci:
- una pozitiv (prin cunostint), prin profetiile mesianice din Revelatia supranatural, prin
care li s-a descoperit oamenilor din timp c va veni un Izbvitor, fcndu-le cunoscute obrsia Lui
divin, timpul si locul nasterii Lui, precum si evenimentele importante din viata Lui;
- una negativ (prin suferint), prin suferintele ndurate de oameni ca urmare a decderii lor
morale, ceea ce a adncit n ei dorinta dup un mntuitor.
Pregtirea a durat mii de ani, ncepnd chiar din momentul izgonirii lui Adam din rai, odat
cu Protoevanghelia Genez 3,15, prin pstrarea Revelatiei primordiale, n chip pozitiv, dar si n
mod negativ. La nceput, ndejdea venirii unui mntuitor era mereu prezent n constiinta oamenilor,
ei creznd c acesta va veni curnd. Astfel, primul fiu al lui Adam s-a numit Cain adic dobndire,
cstig, pentru c ei credeau c acesta va fi mntuitorul fgduit. Tot asa au crezut despre Abel, al
crui nume nseamn alt smnt. n ntregul sir al urmasilor lui Adam pn la potop, s-a
mentinut ndejdea ntr-o venire apropiat a Rscumprtorului fgduit. Astfel, Lameh a crezut c
fiul su cel nti nscut, Noe, nume ce nseamn liniste, mngiere va face ca oamenii ,s se
odihneasc de lucrurile lor i de osteneala minilor i de pmntul blestemat de Dumnezeu`
Genez 5,29. Chiar si Noe a crezut c primul su fiu, Sem, va fi rscumprtorul asteptat.
Dar, dup amestecarea limbilor la turnul Babel si rspndirea oamenilor pe tot pmntul,
Igduinta fcut n protoevanghelie a fost pstrat mai mult sau mai putin de fiecare neam n parte.
Ea, ns, s-a mentinut peste tot, ceea ce se poate constata din diferite mituri si legende ale
popoarelor, desi uneori complet desfigurat. Aceasta este nc o dovad despre originea comun a
tuturor oamenilor si despre existenta unei Revelatii primordiale.
Hotrrea divin a alegerii unui popor descendent din chaldeanul Avraam (secolul al XIX-lea
.H.), ca urmare a nmultirii frdelegii si idolatriei, va face ca de acum pregtirea omenirii n
vederea mntuirii s se mplineasc n dou directii. Astfel, pregtirea neamului omenesc de
Providenta divin pentru venirea Mntuitorului s-a fcut ntr-un fel n lumea pgn si n alt fel n
poporul ales, la iudei.
A. Pe pgni, Dumnezeu i-a pregtit pentru venirea Mntuitorului n chip natural, pozitiv si
n sens negativ.
Natural, pgnii au fost pregtiti prin legea moral natural Romani 1,19-20 si 2,14-15
manifestat n constiint si prin nclinatia lor de la creatie spre bine si adevr. Astfel, ei aveau
posibilitatea s ssvrseasc binele n parte si s-L cunoasc pe Dumnezeu, pstrnd n felul acesta o
oarecare legtur haric cu Dumnezeu.
Totodat, i-a pregtit ntr-un mod negativ, prin experienta lor religioas si moral. Pentru c
pcatul, dezvoltndu-se, ducea la suferinte de tot felul si li se ntrea sentimentul vinovtiei (prin
constiinta sdit n ei de la creatie), sentimentul prsirii de Dumnezeu si cel al neputintei omenesti,
precum si dorinta dup un ajutor dumnezeiesc. Aceasta se poate vedea dac cercetm credintele
religioase pgne. Diferitele practici rituale si, mai ales, universalitatea jertfelor la popoarele pgne
dovedesc sentimentul vinovtiei, dorinta ispsirii, precum si dorinta dup venirea unui
rscumprtor (ntelegnd c jertfele nu i puteau izbvi).
148
148
n chip pozitiv, prin reminiscentele Revelatiei primordiale pstrate de popoarele pgne n
diferite legende si mituri, prin care s-au mentinut ntr-un mod desfigurat, credinta despre un pcat
svrsit de strmosi, pentru care ntreaga omenire se afl n suferint, precum si fgduinta venirii
unui Rscumprtor prin protoevanghelie.
Tot n chip pozitiv, au fost pregtiti pgnii prin relatiile pe care le ntretineau cu iudeii, n
ciuda restrictiilor Legii mozaice. Aceste relatii nu au fost ntrerupte niciodat, ele s-au intensificat n
timpul anilor de robie ai poporului evreu egiptean, babilonian, asirian. Apoi, unii pgni au
putut cunoaste despre profetiile mesianice din traducerea n limba greac a Vechiului Testament
Septuaginta fcut n Egipt n secolul al III-lea .H. Iar uneori, chiar Dumnezeu a binevoit s le
descopere direct si pgnilor, vestea c din poporul Israel Se va naste Mntuitorul. Avem astfel
profetia fcut de vrjitorul Valaam din Petor, de lng Eufrat, regelui moabitean, Balac Numeri
24,7;17;19.
n continuare, din manual p.191-193 (Dar majoritatea popoarelor pgne... pn la sfrsitul
lectiei).
B. Pregtirea poporului evreu pentru venirea Mntuitorului
Odat cu separarea poporului evreu din mijlocul popoarelor pgne idolatre, si pregtirea
omenirii pentru venirea Mntuitorului s-a diferentiat pe dou ci. Pe o cale a fost pregtit lumea
pgn, iar pe alt cale, ntr-un mod special, prin Revelatia divin supranatural, a fost pregtit
poporul ales pentru primirea Mntuitorului.
Astfel, prin Revelatia divin supranatural, Dumnezeu i-a pregtit pe iudei, n primul rnd n
chip pozitiv, prin ntrirea fgduintelor mesianice. La poporul iudeu s-a pstrat cu toat sfintenia,
prin lucrarea Providentei, fgduinta protoevangheliei Genez 3,15 adugndu-i-se mereu, prin
patriarhi si profeti, lmuriri si amnunte descoperite de Dumnezeu. Avraam, Isaac si Iacob primesc
din nou si mai precis fgduinta Rscumprtorului, descoperindu-li-se c ntr-un urmas al lor ,se
vor binecuvnta toate neamurile`. Despre prezenta si lucrarea Cuvntului n Vechiul Testament, ca
pregtire a venirii Sale n trup, Sf. Maxim Mrturisitorul spune c ,nainte de venirea vzut n
trup, Cuvntul lui Dumnezeu venea n mod spiritual la patriarhi i prooroci, prenchipuind tainele
venirii Lui` sau ,Cuvintele legii i ale proorocilor, fiind naintemergtoarele venirii Lui n trup,
cluzeau sufletele la Hristos`.
Text facultativ: Pr. D. Stniloae scrie: ,Patriarhii i proorocii triesc n cuvintele ce li se
comunic i n faptele svrite cu ei i cu poporul Israel, prezenta direct a Persoanei Cuvntului.
Ei stau fat n fat cu Persoana Care le adreseaz cuvintele i le anunt faptele Sale. Intr ntr-o
relatie direct direct cu El ca Persoan dar nc nu ca Persoan ntrupat, cobort ontologic n
rndul oamenilor. Persoana Cuvntului rmne nc deasupra oamenilor` (fac.).
Prin profeti, Revelatia dumnezeiasc cu privire la mntuire si la modul mplinirii ei devine
tot mai limpede, cunoscndu-se astfel, de mai nainte, demnittile Mntuitorului si toate
evenimentele caracteristice ale vietii Sale pmntesti. De aceea, la venirea Mntuitorului, foarte
multi erau aceia care triau ,ateptnd mngierea lui Israel i izbvirea acestuia` Luca 2,25.
(Despre profetiile mesianice vezi manualul pt. seminar Todoran-Zgrean p.194-197).
n sens negativ, aceast pregtire s-a fcut la poporul iudeu tot prin Revelatia supranatural,
mai ales prin Legea dat prin Moise prin care se dezvolta, pe de o parte, constiinta pcatului si
sentimentul vinovtiei si al neputintei omenesti Romani 7,23. Legea fiind dat, ei cunosteau clar
ce este bine si ce e ru, dar neputnd s svrseasc binele, si ddeau seama de vinovtia lor (harul
lucrnd din afar, nu nuntrul omului, ei nu aveau puterea s nving pornirile pctoase interioare
si s svrseasc binele).
Prin legea ceremonial, cu jertfele si curtirile ei, se alimenta ideea necesittii ispsirii si a
dorintei dup un izbvitor ca s-i scape din robia pcatului. Faptul c jertfele Vechiului Testament se
repetau mereu dovedeste c evreii si ddeau seama c ele nu erau suficiente s le spele pcatele.
149
149
Astfel, Legea lui Moise s-a fcut cluz spre Hristos Galateni 3,24.
De asemenea, poporul evreu a fost pregtit si prin numeroasele tipuri din istoria poporului
evreu, fie persoane Avraam si Isaac, Iosif, Iona etc. fie ntmplri care prefigurau evenimente din
viata Mntuitorului si mntuirea adus de El. Astfel, chiar legea mozaic este numit de Ap. Pavel
,umbra bunurilor viitoare` Evrei 10,1, exprimnd ideea c vechiul asezmnt a prefigurat pe cel
nou, desvrsit, instituit de Mntuitorul Hristos.
Dup unii exegeti, lupta lui Iacov cu ngerul Genez 32,24-32 a prefigurat lupta lui
Dumnezeu cu poporul ales (n timpul peregrinrilor n pustie; neascultarea poporului evreu de
profeti, de fapt, de Dumnezeu; pedepsirea si iertarea lor) sau lupta lui Hristos cu umanitatea czut.
De atunci, Iacov s-a numit Israel, adic ,Cel ce lupt cu Dumnezeu` sau ,Cel pentru care lupt
Dumnezeu`. n urma acestei lupte, Iacov Israel a rmas cu o infirmitate, schioptnd din sold.
Aceast infirmitate prefigura o parte din poporul Israel care nu l-a primit pe Mesia. O parte, ns, l
primeste si devine noul Israel. Pn azi, unii evrei nu vor s-L recunoasc pe Hristos. Iudeii erau
incapabili de a admite c un om poate fi Dumnezeu. Cca 2000 ani, de la Moise, li se spusese c
Dumnezeu este nevzut, inaccesibil, nici numele de Iahve nu aveau voie s-l pronunte, fiind nlocuit
cu Elohim. De aceea, orice om care s-ar fi fcut Dumnezeu era pentru ei idol. Era o blasfemie pentru
ei s cread c o persoan pe care o vezi, o atingi, putea fi identic cu Dumnezeu, Cel ce S-a artat lui
Moise pe Sinai si i-a condus prin pustie.
Rezumat
Pregtirea lumii pentru venirea Mntuitorului s-a fcut pe dou ci:
- pozitiv: prin cunostint prin Revelatia supranatural
- negativ: prin suferint ca urmare a pcatului.
Pregtirea a durat 5508 ani, ncepe chiar din rai cu Protoevanghelia Genez 3,15. Pn la
amestecarea limibilor la turnul Babel, fgduinta divin s-a pstrat destul de vie n constiinta
urmasilor lui Adam.
ncepnd cu alegerea si separarea poporului evreu de alte neamuri, pregtirea pentru venirea
Mntuitorului se face n dou feluri diferite.
A. Pe pgni, Dumnezeu i-a pregtit n chip natural prin Revelatia natural Romani 1,19-20
si legea moral natural Romani 2,14-15.
- n chip pozitiv:
a) prin reminiscente ale Revelatiei primordiale pstrate n mod desfigurat n mituri si
legende;
b) prin unele date despre Mesia din Revelatia supranatural destinat poporului evreu.
- n chip negativ: prin suferintele rbdate ca urmri ale pcatului.
B. Pe poporul evreu l-a pregtit Dumnezeu ntr-un mod special prin Revelatia divin
supranatural, separndu-l din mijlocul popoarelor idolatre.
Astfel, prin Revelatia supranatural, Dumnezeu i-a pregtit pe evrei n primul rnd, n chip
pozitiv, prin ntrirea fgduintelor mesianice.
Apoi, n sens negativ, prin Legea lui Moise, prin care cunosteau clar ce este bine si ce e ru,
dar neputnd s svrseasc binele, si ddeau seama de vinovtia lor (harul lucrnd n afar, nu
nuntrul omului).
De asemenea, prin legea ceremonial tot n mod negativ; faptul c jertfele se repetau mereu
dovedeste c evreii erau constienti c nu puteau s-i curete de pcate.
Evreii au fost pregtiti si prin tipurile din istoria lor.
150
150
Profe(iile mesianice sau Mesianismul Vechiului Testament
Profetiile mesianice strbat ca un fir rosu Revelatia supranatural a Vechiului Testament.
Cele mai importante sunt:
- Protoevanghelia: Genez 3,15
- Fgduintele divine despre venirea Mntuitorului date lui Avraam: Facere 12,3; Facere
18,18; Facere 22,17
- lui Iacov: Facere 28,14; Facere 49,10
- vrjitorului pgn Valaam, chemat de Balac, regele Moabului s blesteme poporul Israel:
Numeri 24,17
- lui Moise proorocul: Deuteronom 18,15
- profetului Daniel: 9, 24, 27 (despre cele 70 de sptmni de ani)
- profetului Miheia: 5,1
- Isaia 7,14
- profetului Zaharia 9,9
- profetului Isaia 53,1-12: despre Jertfa izbvitoare si preamrirea lui Hristos
(pentru continut vezi manualul pt. seminar Todoran-Zgrean p.195-197).
ntruparea Fiului lui Dumnezeu
Persoana divino-uman a Mntuitorului
1. Scopul ntruprii Fiului lui Dumnezeu este mntuirea omului conform Sf. Scripturi si Sf.
Printi.
2. Mntuitorul Hristos S-a ntrupat la plinirea vremii, devenind om adevrat si rmnnd
totodat Dumnezeu adevrat.
3. Acest adevr este mrturisit clar de Revelatia divin prin:
- profetiile mesianice: scot n relief uneori firea dumnezeiasc, alteori firea uman a lui
Mesia;
- nsusi Mntuitorul;
- Sf. Apostoli si Evanghelisti;
- Sf. Biseric prin sinoadele ecumenice si prin mrturiile Sf. Printi;
4. Mrturiile Sf. Printi cu privire la acest adevr se ntemeiaz pe Sf. Scriptur si pe o serie
de argumente rationale.
1. Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoan a Sf. Treimi, S-a fcut om ,pentru noi oamenii i
pentru a noastr mntuire` art. 3 din Crez. Despre aceasta, Sf. Scriptur ne d destule mrturii:
,Fiul Omului a venit s caute i s mntuiasc pe cel pierdut` Luca 19,10 sau ,Iisus Hristos a
venit n lume ca s mntuiasc pe cei pctoi` I Timotei 1,15. Sf. Grigorie de Nyssa nvat c:
,Bolnavul avea nevoie de un tmduitor, sclavul de un eliberator i cel czut avea nevoie de
ridicare`. De asemenea, Sf. Ioan Gur de Aur afirm: ,Hristos Mntuitorul, fiind Dumnezeu, a
primit trupul nostru i S-a fcut om nu n alt scop, ci numai pentru mntuirea neamului omenesc`.
2. Hotrrea din veci a lui Dumnezeu cu privire la mntuirea lumii a fost mplinit de Fiul lui
Dumnezeu, Care S-a ntrupat la plinirea vremii potrivit Sf. Scripturi, adic atunci cnd se
mplinise pregtirea omenirii de ctre Providenta divin pentru primirea Mntuitorului.
Biserica nvat pe temeiul Revelatiei (Sf. Scriptur si Sf. Traditie) c Iisus Hristos,
Mntuitorul nostru, este Dumnezeu Om, Dumnezeu adevrat si om adevrat, asemenea nou, afar
151
151
de pcat. Astfel, n Persoana cea una a lui Iisus Hristos se cuprind dou firi: dumnezeiasc si
omeneasc. Acest adevr este mrturisit de: 1. profetiile mesianice ale Vechiului Testament 2. nsusi
Mntuitorul 3. Apostoli si Evanghelisti 4. Sf. Traditie.
1. Profetiile mesianice vorbesc despre cele dou firi ale lui Mesia si scot n relief cnd pe
una, cnd pe cealalt. Firea dumnezeiasc este mrturisit ndeosebi n locurile n care se spune
despre Mesia c este nscut din Dumnezeu, mai nainte de luceafr, din eternitate: ,Din pntece, mai
nainte de luceafr, Te-am nscut` Psalmi 109,3 si ,Fiul Meu eti Tu, Eu astzi Te-am nscut`
Psalmi 2,7. Att cuvntul astzi ct si expresia mai nainte de luceafr exprim ideea nasterii
din vesnicie si continu a Fiului din Tatl. La Miheia 5,1 se spune, de asemenea, c desi Se va naste
n Betleem, obrsia Lui este din nceput, din vesnicie. La Psalmi 109,1, Mesia este numit Domn si
Dumnezeu.
Iar firea omeneasc este mrturisit n locurile n care Mesia este numit ,smnt a femeii`
Genez 3,15; a lui Avraam Genez 12,3; a lui Isaac Genez 26,4; a lui Iacov Genez 28,14;
mldit din tulpina lui Iesei: ,O mldit va iei din tulpina lui Iesei i un lstar din rdcinile lui va
da` Isaia 11,1; Mesia va fi odrasla lui David: ,Iat vin zile, zice Domnul, cnd voi ridica lui
David Odrasl dreapt i va ajunge rege i va domni cu ntelepciune; va face judecat i dreptate pe
pmnt` Ieremia 23,5; Care se va naste din Fecioar Isaia 7,14; artndu-se locul nasterii Lui
Miheia 5,1; fapte din viata Lui Psalmi 71,10-11; Zaharia 9,9; suferintele si moartea Lui Isaia
53,1-12.
2. nsusi Mntuitorul, vorbind despre Sine, si atribuie si firea dumnezeiasc si firea
omeneasc, numindu-Se Fiul lui Dumnezeu si Fiul omului. Astfel, n convorbirea cu Nicodim,
Mntuitorul si atribuie omniprezenta, deci avnd fire dumnezeiasc: ,Nimeni nu s-a suit la cer,
dect Cel Care S-a pogort din cer, Fiul Omului, Cel ce este n cer` Ioan 3,13 si mai departe, tot
Mntuitorul spune: ,Att de mult a iubit Dumnezeu lumea...` Ioan 3,16. n alte locuri, Mntuitorul
si atribuie aceeasi activitate cu Tatl: ,Tatl Meu pn acum lucreaz i Eu lucrez` Ioan 5,17;
aceeasi putere taumaturgic, aceeasi adorare, aceeasi aseitate ca si ale Tatlui: ,C precum Tatl
nvie mortii, tot aa i Fiul d viat celor ce El voiete. Tatl nu judec pe nimeni, ci toat judecata
i-a dat-o Fiului, pentru ca toti s cinsteasc pe Fiul precum cinstesc pe Tatl` Ioan 5,21-23 si
,Precum Tatl are viat n Sine nsui, aa I-a dat i Fiului s aib viat ntru Sine` Ioan 5,26.
Iisus si atribuie vesnicia, fiind Dumnezeu adevrat: ,Adevr, adevr griesc: mai nainte de a fi
fost Avraam, sunt Eu` Ioan 8,58. El si declar unitatea de fiint cu Tatl: ,Eu i Tatl Meu una
suntem` Ioan 10,30 si calitatea de Fiu al lui Dumnezeu: ,Dar Iisus tcea. Si arhiereul I-a zis:
Juru-Te pe Dumnezeul cel viu s ne spui nou dac eti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a
rspuns: Tu ai zis. Si v spun vou: De acum l veti vedea pe Fiul Omului eznd de-a dreapta
Puterii i venind pe norii cerului` Matei 26,63-64.
Despre firea Sa omeneasc vorbeste Mntuitorul cnd Se numeste pe Sine om: ,Dar voi
cutati s M ucideti pe Mine, omul, care v-am grit adevrul pe care de la Dumnezeu l-am auzit`
Ioan 8,40 si foarte adesea Fiul omului.
3. Precum Iisus Hristos a vorbit despre Sine ca Dumnezeu si om, asa si Apostolii si
Evanghelistii nvat despre cele dou firi ale Persoanei Sale.
Mai mult dect evanghelistii sinoptici, evanghelistul Ioan pune n evident firea
dumnezeiasc a lui Iisus Hristos. Despre firea dumnezeiasc, vorbesc evanghelistii cnd istorisesc
Botezul Domnului, artnd c Tatl l declar Fiul Su iubit Marcu 1,11 si la Schimbarea la Fat
Matei 17,5. Apoi, Evanghelia este a lui ,Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu` Marcu 1,1; El este
Dumnezeu Cuvntul: ,Si Cuvntul trup S-a fcut` Ioan 1,14; ,Iar acestea s-au scris ca s credeti
c Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu` Ioan 20,3.
Cu aceeasi claritate se mrturiseste si firea omeneasc a lui Iisus Hristos, anume n
genealogiile de la Matei si Luca, urmas al unor oameni adevrati; n istorisirea despre nasterea
152
152
Domnului si despre ntreaga Sa viat pmnteasc, de la nastere la moarte. Iisus Hristos este
prezentat n toate Evangheliile ca un om adevrat cu trup si suflet omenesc, avnd toate nsusirile si
functiile specifice firii omenesti ca: cresterea, foamea, setea, oboseala, bucurie, ntristare, plns,
suferint, moartea, afar de afectele reprosabile, nclinatiile pctoase legate de firea omeneasc
pentru c Iisus Hristos a fost Dumnezeu adevrat si om adevrat, asemenea nou, afar ns de pcat.
4. Sf. Biseric, de asemenea, a propovduit totdeauna adevrul despre cele dou firi ale
Mntuitorului Iisus Hristos, la sinoadele ecumenice, fixndu-l n scris n Simbolul constantinopolitan
si n alte definitii dogmatice, aprndu-l totdeauna mpotriva ereticilor care contestau fie divinitatea,
fie omenitatea, fie nasterea minunat a Mntuitorului din Sf. Fecioar.
Sf. Printi, combtnd ereziile hristologice, nvat unanim despre cele dou firi:
dumnezeiasc si omeneasc n Iisus Hristos, ntemeindu-se pe dovezile Sf. Scripturi si pe lng
acestea, aducnd si o serie de argumente rationale n sprijinul acestei nvtturi.
1. Ca mijlocitor ntre Dumnezeu si oameni ,Cci Unul este Dumnezeu, Unul este i
Mijlocitorul ntre Dumnezeu i oameni: omul Hristos Iisus` I Timotei 2,5, Mntuitorul trebuia s
fie si Dumnezeu si om (,Trebuia ca Mijlocitorul ntre Dumnezeu i oameni s-i aduc la prietenie i
unire printr-o nrudire cu amndou prtile` spun Sf. Printi). Pentru a reface legtura haric
rupt dintre Dumnezeu si oameni, Mntuitorul trebuia s apartin real si Dumnezeirii si omenittii,
deci s fie Dumnezeu adevrat si om adevrat, n legtur intim, real si fireasc att cu Dumnezeu,
ct si cu oamenii.
2. Ca Revelator al lui Dumnezeu, ca nvttor desvrsit al lumii, ca binevestitor al lui
Dumnezeu Isaia 61,1, ca lumin a lumii Ioan 8,12, Care avea s mprtseasc oamenilor
adevrul absolut despre Dumnezeu, Mntuitorul de asemenea, trebuia s fie Dumnezeu adevrat si
om adevrat. Numai Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu, ca Unul ce l cunoaste pe Dumnezeu desvrsit,
l putea face oamenilor cunoscut pe Dumnezeu cci judectile lui Dumnezeu sunt neptrunse de om
Romani 11,33: ,O, adncul bogtiei i al ntelepciunii i al tiintei lui Dumnezeu! Ct sunt de
necercetate judectile Lui i ct de neptrunse cile Lui!` si ,Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vzut
vreodat; Fiul cel Unul Nscut, Care este n snul Tatlui, Acela L-a fcut cunoscut` Ioan 1,18.
Iar pentru a mprtsi oamenilor aceast cunoastere, Mntuitorul trebuia s vin n maxim
apropiere de noi, prin ntrupare Icndu-Se ca noi. Aceasta, ,ntruct, spun Sf. Printi, omul nu
putea s nvete dect de la semenul lui, Mntuitorul a luat o natur omeneasc asemenea cu a
noastr, ca s nvete mai uor pe oameni`.
3. Ca Rscumprtor Galateni 3,13 si restaurator al naturii umane czute, ca ,Mijlocitor
al noului aezmnt` Evrei 12,24 Mntuitorul trebuia s fie Dumnezeu si om. Pentru c numai
uniti cu Cel nestriccios si nemuritor, adic cu Dumnezeu, noi putem ajunge la nestricciune si
nemurire. Iar aceast unire a omenescului cu dumnezeiescul s-a svrsit deplin n Iisus Hristos, Care
prin ntrupare S-a nfrtit pentru totdeauna cu neamul omenesc.
Mntuitorul si restauratorul omului trebuia s fie si om pentru c, precum omul a fost nvins
odat, tot omul trebuia s devin nvingtor, nimicind stricciunea si moartea intrate n lume prin
pcat si restaurnd astfel chipul lui Dumnezeu n om.
Prerogativele Mntuitorului Hristos fa( de ceilal(i oameni
Mntuitorul Hristos ca om, posed dou prerogative fat de ceilalti oameni:
A. Zmislirea si nasterea din Sf. Fecioar n mod supranatural
B. Lipsa oricrui pcat, att originar, ct si personal n Iisus Hristos.
153
153
Sf. Biseric ne nvat c, desi om adevrat, adic de aceeasi fiint cu noi, totusi Mntuitorul
Iisus Hristos, ca om, posed dou prerogative fat de ceilalti oameni: A. nasterea Sa supranatural si
B. impecabilitatea sau neputinta de a pctui.
A. ntruparea si nasterea lui Iisus Hristos din Fecioara Maria nu s-au petrecut dup legile
firii, ci n chip minunat, mai presus de fire. Zmislirea Fiului lui Dumnezeu s-a fcut prin
conlucrarea celor trei Persoane divine: a Cuvntului ca Cel ce a primit s Se ntrupeze, a Tatlui si a
Duhului Sfnt conform Sf. Scripturi si nvtturii dogmatice referitoare la lucrrile divine externe.
Astfel, ne spune Sf. Scriptur: ,Si rspunznd ngerul i-a zis: Duhul Sfnt Se va pogor peste tine i
puterea Celui Preanalt te va umbri; pentru aceea i Sfntul Care Se va nate din tine Fiul lui
Dumnezeu Se va chema` Luca 1,35 si ,... ngerul Domnului i s-a artat n vis (lui Iosif) grind: ...
ceea ce s-a zmislit ntr-nsa este de la Duhul Sfnt` Matei 1,20.
Prin nastere nu s-a stricat fecioria Maicii Domnului. Biserica ne nvat c Nsctoarea de
Dumnezeu a fost fecioar nainte de nastere si a rmas fecioar si n timpul nasterii si dup nastere.
Dogma despre pururea fecioria Nsctoarei de Dumnezeu se ntemeiaz pe numeroase texte din Sf.
Scriptur si Sf. Traditie: ,Iat Fecioara va lua n pntece i va nate Fiu, Care Se va numi
Emanuil` Isaia 7,14; ,... Cum se va face aceasta, de vreme ce eu nu tiu de brbat? ngerul
rspunznd, i-a zis: Duhul Sfnt Se va pogor peste tine i Puterea Celui Preanalt te va umbri;
pentru aceea i Sfntul Care Se va nate din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema... c la Dumnezeu
nimic nu este cu neputint` Luca 1,34-35; 37. Acest adevr se cuprinde si n viziunea profetului
Iezechiel: ,Si ea (usa templului) era ncuiat. Si mi-a zis Domnul: Ua aceasta va rmne ncuiat;
ea nu se va deschide i nimeni nu va trece prin ea, cci Domnul lui Israel a intrat prin ea i ea va fi
nchis` Iezechiel 44,1-2.
De asemenea, Sf. Printi n unanimitate si nenumrate cntri bisericesti mrturisesc aceast
dogm.
B. Impecabilitatea lui Iisus Hristos nseamn desvrsita Lui libertate fat de orice pcat, att
originar, ct si personal. Din Iisus Hristos sunt excluse orice ispit intern si lupt a patimilor (n El
nu exist porniri pctoase), iar ispitele externe nu au nicio putere asupra Sa. Astfel, impecabilitatea
hristic nu este doar o lips de pcat, ci si imposibilitatea de a pctui, de a voi rul, deci
impecabilitate n sens absolut (vezi despre concupiscent).
Lipsa pcatului strmosesc n Iisus Hristos o mrturiseste Revelatia divin prin cuvintele
ngerului: ,... i Sfntul Care Se va nate din tine Fiul lui DumnezeuSe va chema`- Luca 1,35.
Sf. Printi, de asemenea, ne nvat n unanimitate, c Iisus Hristos este sfnt din nastere,
pentru c, pe de o parte, zmislirea si nasterea Lui din Sf. Fecioar se svrsesc pe cale
supranatural, Fecioara fiind curtit de Sf. Duh, la concepere, de pcatul strmosesc, astfel c
natura luat din ea de Fiul lui Dumnezeu era cu totul curat. Iar, pe de alt parte, fiindc Cel ce Se
naste din Fecioar nu este o persoan nou, ci o Persoan divin, Care, fr s Se schimbe (deci
rmnnd Dumnezeu adevrat, avnd sfintenie absolut, deci lipsa oricrui pcat), si ia din Ea
natura omeneasc real si curat, si-o asum, si-o face parte constitutiv a Persoanei Sale,
cuprinznd-o astfel n Persoana Sa divin si formnd o singur Persoan divino-uman.
n Iisus Hristos lipseste cu totul si orice pcat personal: ,Cine dintre voi poate s M
vdeasc de pcat?` Ioan 8,46; ,Si voi titi c El S-a artat ca S ridice pcatele i pcat ntru El
nu este` I Ioan 3,5; Hristos ,pcat n-a svrit i nici nu s-a aflat vicleug n gura Lui` I Petru
2,22 si ,arhiereu... dup asemnarea noastr, afar de pcat... sfnt, fr de rutate, fr pat`
Evrei 4,15 si 7,26.
Sf. Traditie, de asemenea, fr exceptie, mrturiseste lipsa oricrui pcat n Iisus Hristos.
154
154
Unirea ipostatic sau personal -
1. Definitie. nceputul unirii ipostatice n momentul zmislirii Fiului lui Dumnezeu.
2. nsemntatea dogmatic si moral a unirii ipostatice.
3. Stabilirea dogmei unirii ipostatice la sinoadele ecumenice.
4. Continutul dogmei unirii ipostatice conform hotrrilor sinoadelor ecumenice.
5. Precizri n legtur cu unirea ipostatic:
a) Cele dou firi n Iisus Hristos sunt unite prin perihorez si rmn nestirbite
b) Firea omeneasc n Iisus Hristos nu constituie un ipostas propriu, ci este nsusit de
Persoana Fiului lui Dumnezeu, deplin, curat din Sf. Fecioar
c) Natura uman este, deci, enipostaziat n Persoana Fiului lui Dumnezeu.
1. Iisus Hristos este Dumnezeu adevrat si om adevrat, Dumnezeu Om, avnd dou firi,
dumnezeiasc si omeneasc, unite ntr-o singur persoan sau ipostas, Persoana lui Dumnezeu
Cuvntul. Aceast unire ntre Fiul sau Cuvntul lui Dumnezeu si firea omeneasc n Iisus Hristos se
numeste unire ipostatic sau personal
26
.
Prin aceast unire, Iisus Hristos este din prima clip a zmislirii Sale minunate Dumnezeu
Om adic Persoan divino-uman (n dou firi: dumnezeiasc si omeneasc).
2. nsemntatea dogmatic a unirii ipostatice este mare cci numai n temeiul ei, Iisus Hristos
este ntr-adevr Mntuitorul lumii. nti, pentru c numai fiind Dumnezeu adevrat, mntuirea
realizat de El are putere si valoare absolut si numai fiind si om adevrat si reprezentnd omenirea,
poate nftisa mntuirea si ca oper a omenirii.
n al doilea rnd, unirea ipostatic, prin care s-a realizat unirea maxim a lui Dumnezeu si a
omului n Iisus Hristos, devine modelul unirii spirituale a omului cu Dumnezeu. Astfel, precum prin
unirea ipostatic, Iisus Hristos si-a pus vointa omeneasc n perfect unire cu vointa dumnezeiasc,
cea omeneasc urmnd ntru totul vointei divine, tot astfel prin har, omul are menirea s-si uneasc
vointa sa cu vointa lui Dumnezeu si s rmn totdeauna n unire cu Dumnezeu prin supunere fat
de voia Sa, ca ,s fie asemenea chipului Fiului Su` Romani 8,29 (importanta moral).
3. Biserica a nvtat totdeauna dogma unirii ipostatice, dar a formulat-o oficial la sinoadele
ecumenice, fiind nevoit s combat ereziile hristologice. Astfel, a formulat-o la sinodul al III-lea
ecumenic (Efes 431), condamnnd nestorianismul si aprobnd cele 12 anatematisme ale Sf. Chiril al
Alexandriei. A dezvoltat-o si a precizat-o la sinodul al IV-lea ecumenic (Calcedon 451) mpotriva
monofizismului; a ntrit-o la sinodul al V-lea ecumenic (Constantinopol 553) si a definitivat-o la
sinodul al VI-lea ecumenic (Constantinopol 680) mpotriva monotelismului.
La sinodul al III-lea ecumenic, Nestorie afirma c n Iisus Hristos sunt dou persoane si c
Sf. Fecioar nu este Nsctoare de Dumnezeu. La sinodul al IV-lea ecumenic, Eutihie afirma c Iisus
Hristos a avut doar o fire dumnezeiasc, cea uman fiind absorbit de aceasta; el nega
consubstantialitatea firii umane a lui Hristos cu umanitatea noastr. La sinodul al V-lea ecumenic, a
fost recunoscut autoritatea celor patru sinoade ecumenice si s-au condamnat cele trei capitole
pentru a nu fi prejudiciate deciziile de la Calcedon. La sinodul al VI-lea ecumenic s-a stabilit c n
26
Atentie la exprimare! Corect este: unirea ipostatic este unirea dintre Fiul ori Cuvntul lui Dumnezeu si firea
omeneasc pentru c este vorba de unirea lui Dumnezeu cu omenitatea, nu unirea dintre Iisus Hristos si firea omeneasc
pentru c Iisus Hristos este deja Persoana divino-uman.
n Dogmatic cunoastem:
- unirea dup Fiint a celor trei Persoane divine;
- unirea ipostatic sau personal ntre Fiul lui Dumnezeu si firea omeneasc;
- unirea dup har ntre oameni si Dumnezeu.
155
155
Iisus Hristos sunt dou vointe si dou lucrri corespunztoare celor dou firi mai ales prin
contributia Sf. Maxim Mrturisitorul (vom discuta n lectia urmtoare).
4. Astfel, potrivit hotrrilor acestor sinoade ecumenice, Biserica nvat c:
1. n Iisus Hristos sunt dou firi: divin si uman, cu dou vointe si dou lucrri
corespunztoare, unite ntr-o singur persoan sau ipostas.
2. Aceast Persoan este Dumnezeu Cuvntul sau Fiul lui Dumnezeu, Care rmne subiect
unic nemprtit al celor dou firi (purttor unic al ambelor firi)
3. Modul de unire este fr mprtire, fr desprtire, fr amestecare (confundare) si fr
schimbare a celor dou naturi.
5. a) Cele dou firi, dumnezeiasc si omeneasc, sunt pstrate n integritatea lor n unirea
ipostatic, dar, n acelasi timp, ele se ntreptrund si se nconjoar reciproc fr amestecare sau
schimbare. Aceast inhabitare reciproc (fiecare locuieste n cealalt) este numit de Sf. Printi
perihorez acelasi termen folosit n dogma Sf. Treimi pentru a arta inhabitarea reciproc a celor
trei Persoane divine n unica Fiint divin. Asadar desi unite n Persoana Fiului lui Dumnezeu, att
dumnezeirea, ct si omenitatea n Iisus Hristos rmn nestirbite.
b) Firea omeneasc luat de Iisus Hristos nu constituie n sine o persoan proprie, ci ea este
nsusit, asumat, mpropriat de Persoana Fiului lui Dumnezeu, Care de la ntrupare, devine si
subiect al firii omenesti. Fiul lui Dumnezeu a luat n Persoana Sa ntreaga fire sau natur omeneasc,
adic cu toate nsusirile ei fiintiale. Spunnd ntreag nu ntelegem c a luat n Sine toate persoanele
umane, ci n sensul c si-a nsusit firea omeneasc ntreag, deplin, curat din Fecioara Maria. Sf.
Printi afirm c firea uman a lui Iisus Hristos a avut afectele ireprosabile, nepctoase sau
naturale, care au ptruns n firea noastr dup cderea n pcat, dar nu a avut si pcatul nsusi. El a
purtat doar urmrile pcatului n Trupul Su (foamea, setea, oboseala, ntristarea), dar nu si pcatul
sau putinta de a pctui (a luat slbiciunile firii dar nu pervertirea vointei).
Prin urmare, firea omeneasc a lui Iisus Hristos nu a avut si nu are persoan, ipostas propriu
nici nainte, nici dup ntrupare.
Text facultativ: ,Dumnezeu Cuvntul ntrupndu-Se, a luat prga frmntturii noastre.
Aceasta, ns, n-a existat prin sine nsi i n-a fost mai nainte individ, ca s fi fost luat ca atare
de El, ci a fost o fire care a nceput s existe n ipostasul Lui` spun Sf. Printi (fac.).
Iar Sf. Ioan Damaschin afirm: ,Trupul lui Dumnezeu Cuvntul nu exist ntr-un ipostas
propriu, nici nu s-a fcut un alt ipostas n afar de ipostasul lui Dumnezeu Cuvntul`.
c) Leon(iu de Bizan( este cel care a introdus termenul enipostaziere pentru primirea firii
omenesti n Ipostasul preexistent al lui Dumnezeu Cuvntul.
Text facultativ: nti, el defineste ipostasul sau persoana ca fiind starea de sine a unei firi
spirituale. Folosind acest termen, el exprim c Iisus Hristos este acelasi ca Persoan cu Fiul lui
Dumnezeu dinainte de ntrupare. ,Ipostasul Cuvntului dumnezeiesc, spune el, nu S-a unit cu un alt
ipostas omenesc, ci i-a format, prin ntrupare, o fire omeneasc, asumat i ncadrat n Ipostasul
Su venic, iar prin aceasta S-a fcut i Ipostasul firii omeneti` (fac.).
Deci, prin unirea ipostatic, natura uman nu are o subzistent personal n ea nssi, nu
constituie prin sine un ipostas propriu, ci este enipostaziat, adic stabilit n Persoana proprie a
Fiului lui Dumnezeu.
Ereziile hristologice referitoare la unirea ipostatic yi combaterea lor
la sinoadele ecumenice
156
156
Desigur unirea ipostatic este o mare tain pentru noi cci mintea omeneasc nu poate
ntelege modul cum s-au unit cele dou firi n Persoana Mntuitorului Hristos, mentinndu-se, totusi,
nestirbite si neschimbate dup unire. ncercarea omului de a ptrunde si a explica aceast tain a dus
la ivirea ereziilor hristologice, cele mai grave fiind: nestorianismul, monofizismul si monotelismul.
1. Nestorianismul, promovat de Nestorie, fost patriarh de Constantinopol, care sustinea c
firea dumnezeiasc si cea omeneasc n Iisus Hristos sunt doar n unire moral si fiecrei firi i-ar
corespunde o persoan deosebit. Deci, n Iisus Hristos ar exista dou persoane (dioprosopism) si Sf.
Fecioar nu este Nsctoare de Dumnezeu, ci de om ori cel mult de hristos.
Erezia a fost, mai ales, combtut de Sf. Chiril al Alexandriei, prin cele 12 Anatematisme.
mpotriva lui Nestorie, sinodul al III-lea ecumenic (Efes 431) a precizat c cele dou firi sau naturi
sunt unite n una si aceeasi persoan a Logosului ntrupat, Iisus Hristos, n chip nemprtit si
nedesprtit. Aceasta nseamn c fiecare fire si pstreaz integritatea si c unica Persoan a lui Iisus
Hristos rmne subiect nemprtit al celor dou firi. Dar cele dou firi nu subzist separat n Hristos
(cum afirma Nestorie c fiecare fire ar avea ipostasul su). Iar odat unite n momentul zmislirii
minunate, ele rmn nedesprtite pentru vesnicie.
Dac cele dou firi nu ar fi unite ntr-un singur ipostas, ci ar forma dou persoane separate,
avnd ntre ele o unire moral, relational (o legtur exterioar), atunci nu ar fi adevrat ce afirm
Sf. Scriptur c: ,Si Cuvntul trup S-a fcut` Ioan 1,14 si nici c: ,Dumnezeu a trimis pe Fiul
Su, nscut din femeie` Galateni 4,4. Atunci ntruparea Fiului lui Dumnezeu nu ar fi real si nici
opera de Rscumprare, culminnd cu Jertfa de pe Cruce, nu ar fi svrsit de Fiul lui Dumnezeu, ci
de un simplu om, distinct ca persoan de ipostasul divin.
2. Monofizismul promovat de Eutihie, arhimandrit la o mnstire din Constantinopol.
Combtndu-l pe Nestorie, care desprtea firile, Eutihie cade n extrema opus, contopindu-le,
amestecndu-le pe acestea. Eutihie afirma c n Iisus Hristos exist doar o fire, cea dumnezeiasc,
pentru c aceasta a absorbit-o pe cea omeneasc la ntrupare. Astfel, n unirea ipostatic, firea uman
si-a pierdut nsusirile proprii, nemaipstrnd dect aparenta ei. Deci, sub chipul vzut al trupului,
nssi natura dumnezeiasc a ptimit, a murit si a nviat n Iisus Hristos (o form a dochetismului).
Monofizismul a fost condamnat la Sinodul al IV-lea ecumenic (Calcedon 451) prin celebra
definitie dogmatic ce mrturisea credinta adevrat despre Iisus Hristos: Sinodul a precizat, astfel,
c Iisus Hristos este Dumnezeu adevrat si om adevrat, deofiint cu Tatl dup Dumnezeire si
deofiint cu noi dup omenitate, fiind ntru toate asemenea nou afar de pcat. Iisus Hristos este
nscut din veci din Tatl dup Dumnezeire, iar n zilele de pe urm, Acelasi S-a nscut dup
omenitate din Fecioara Maria, care este Nsctoare de Dumnezeu. Cele dou firi: divin si uman
sunt unite n chip neamestecat, neschimbat, nemprtit si nedesprtit, n unica Persoan a lui Iisus
Hristos.
3. Monotelismul si monoenergismul (monos + thelima o singur voint; monos + energeia
o singur lucrare). Acestia sustineau existenta unei singure vointe si a unei singure lucrri n Iisus
Hristos. Ele erau o dezvoltare a monofizismului. Erezia aceasta a fost sustinut de patrarhii Serghie
si Pirus de Constantinopol si de papa Onoriu. Ei afirmau c n Iisus Hristos existau dou naturi, dar
prin unirea ipostatic nu mai existau dect o singur voint si o singur lucrare, si anume cea
dumnezeiasc n Iisus Hristos. Erezia a fost sustinut si impus mai ales din motive politice pentru a
se cstiga provinciile monofizite de la marginea Imperiului bizantin.
A fost condamnat de sinodul al VI-lea ecumenic (Constantinopol 680), care a stabilit c
Iisus Hristos are dou vointe si dou lucrri (energii sau activitti) de fiecare natur: omeneasc si
dumnezeiasc, potrivit celor dou naturi, si acestea, vointele si lucrrile sunt unite ipostatic n unica
Persoan dumnezeiasc a lui Iisus Hristos, n chip neamestecat (neconfundat) si neschimbat,
nemprtit si nedesprtit.
157
157
Deci, n Iisus Hristos exist dou vointe corespunztoare fiecrei firi: o voint dumnezeiasc
si o voint omeneasc natural, nu ns o voint omeneasc ipostatic, personal, care s se poat
opune vointei dumnezeiesti a Logosului, cci Hristos, ca om, nu are un ipostas sau persoan
omeneasc. Vointa natural omeneasc se supune fr lupt vointei dumnezeiesti si atotputernice.
Deci, cele dou vointe si lucrri nu sunt opuse una alteia, ci cea omeneasc urmeaz ntru totul
vointei si lucrrii divine.
Aprtorul cel mai drz al diotelismului a fost Sf. Maxim Mrturisitorul, care a aprat
nvttura adevrat a Bisericii cu pretul vietii (i s-au tiat limba si mna).
4. Adoptianismul este o form trzie a nestorianismului, aprut n Spania, n secolul al VII-
lea, promovat de doi episcopi: Elipand si Felix. Ei sustineau c Iisus Hristos este numai Fiu
adoptiv, dup har, al lui Dumnezeu. Erezia a fost condamnat la mai multe sinoade locale.
Modul unirii ipostatice
1. Definitia unirii ipostatice formulat la sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon.
2. Explicarea adverbului nemprtit din definitia calcedonian, ce se refer direct la
ipostasul divin.
3. Explicarea adverbelor: nedesprtit, neschimbat, neamestecat ce se refer direct la firile
Mntuitorului.
4. Precizare n legtur cu perihoreza celor dou firi n Iisus Hristos.
1. Prin cunoscuta definitie dogmatic proclamat la sinodul al IV-lea (Calcedon 451) se
mrturiseste c n Persoana lui Iisus Hristos Dumnezeu Omul cele dou firi: divin si uman
sunt unite n mod neamestecat, neschimbat, nemprtit si nedesprtit. Potrivit acestei definitii, fiecare
fire n Iisus Hristos si-a pstrat nsusirile proprii: ,nici Dumnezeu nu S-a transformat n fire
omeneasc, nici firea omeneasc n dumnezeire, ci fiecare din aceste naturi a rmas deplin ntr-o
unic Persoan, cu toate nsuirile sale` Mrturisirea ortodox. De altfel, amestecarea celor
dou firi este imposibil, dat fiind deosebirea infinit dintre ele, cea dumnezeiasc fiind
neschimbtoare si nemrginit, iar cea omeneasc fiind schimbtoare si mrginit.
2. Dup pr. D. Stniloae, adverbul nemprtit se refer direct la Ipostasul divin cel unul al
lui Iisus Hristos, Acelasi nscut din Tatl din veci si din Fecioara Maria n timp; El nu Se mparte
din cauz c are dou firi, ci rmne nemprtit (subiect unic nemprtit).
3. Celelalte trei adverbe: nedesprtit, neschimbat si neamestecat (sau neconfundat) se refer
n mod direct la firi:
1. Fr schimbare arat c fiecare fire si-a pstrat propriile sale trsturi. De exemplu, cnd
s-au petrecut moartea si nvierea lui Lazr, firea omeneasc a lui Hristos a vrsat lacrimi, care sunt
caracteristice firii omenesti, n vreme ce firea dumneziasc l-a nviat pe Lazr, lucru propriu firii
dumnezeiesti.
2. Fr amestecare desemneaz faptul c nu exist nicio confuzie ntre lucrrile celor dou
firi. n cazul lui Lazr, viata nu-i este redat de firea omeneasc, iar lacrimile nu sunt vrsate de firea
dumnezeiasc. Toate minunile au fost Icute de Dumnezeire, dar nu fr trup, si toate cele smerite au
fost fcute de omenesc, dar nu fr dumnezeiesc. n Hristos nu exist amestecare ntre lucrrile celor
dou firi. Atunci cnd ptimea trupul, Dumnezeirea era unit cu trupul, dar rmnea pasiv.
3. Fr desprtire nseamn c cele dou firi sunt nedesprtite si inseparabile, adic nu se
despart niciodat. Fiecare fire lucreaz n Hristos n comuniune cu cealalt. n exemplul nvierii lui
Lazr, spunem c a lcrimat firea omeneasc si c a dat viat firea dumnezeiasc, dar cele dou firi
erau unite n permanent, datorit ipostasului. Prin urmare, Lazr a fost nviat de ntreaga Persoan a
158
158
lui Hristos. Datorit unirii ipostatice, Hristos nu le svrsea pe cele omenesti ca un om pentru c, n
acelasi timp, El era si Dumnezeu, dar nici pe cele dumnezeiesti nu le svrsea ca un Dumnezeu
pentru c era si om. Cele dou firi s-au unit ipostatic, adic s-au unit fr schimbare, fr amestecare,
Ir desprtire, astfel nct fiecare dintre ele se misc n comuniune cu cealalt n ipostasul
Cuvntului.
4. Asadar, cele dou firi ale lui Hristos se ntreptrund fr s si piard caracteristicile.
Trebuie ns precizat c ntreptrunderea se face numai de ctre firea dumnezeiasc, pentru c fiind
nezidit, aceasta trece prin toate si nimic nu poate s treac prin ea. ntruparea a nsemnat unirea si
nfsurarea celor dou firi, dar numai de ctre firea dumneziasc, n acelasi fel n care soarele
transmite energiile sale ctre noi, dar rmne n afara energiilor noastre. Aceasta nu pentru c firea
omeneasc ar fi nelucrtoare sau si-ar pierde nsusirile proprii, dar este mrginit fat de Dumnezeire
si slab asemenea ,unei picturi de ap n oceanul mirului dumnezeiesc` dup Sf. Maxim
Mrturisitorul.
Observatie. Sf.Ioan Damaschin foloseste sintagma ipostas compus spunnd c cele dou
firi ale lui Iisus Hristos s-au unit ntr-un singur ipostas compus. Aceast sintagm nu trebuie
nteleas n mod eretic c s-ar fi format nc un ipostas omenesc pe lng cel dumnezeiesc n
Persoana Mntuitorului. Cnd vorbim de ipostas compus, n Traditia ortodox, ntelegem c
ipostasul a fost alctuit din dou firi desvrsite si c ipostasul lucreaz si este recunoscut n
amndou firile.
Temeiurile scripturistice yi tradi(ionale ale unirii ipostatice
Realitatea unirii ipostatice este mrturisit de Sf. Scriptur n numeroase locuri:
1. n textele despre ntrupare (Fiul lui Dumnezeu, deci Dumnezeu adevrat a devenit si om
adevrat prin ntrupare si a unit n unica Persoan a lui Iisus Hristos ambele firi dumnezeiasc si
omeneasc, ce s-au pstrat nestirbite):
Ioan 1,14: 'Si Cuvntul trup S-a fcut i S-a slluit ntre noi` (a rmas ce era si a luat ceea
ce nu a fost. Analog la I Ioan 1,1-2).
Filipeni 2,7: ,Ci S-a deertat pe Sine, chip de rob lund, fcndu-Se asemenea oamenilor, i
la nftiare aflndu-Se ca un om`.
Galateni 4,4: ,Iar cnd a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Su, nscut din
femeie, nscut sub Lege`.
Romani 1,3: ,Despre Fiul Su, Cel nscut din smnta lui David, dup trup`.
2. n textele n care acelasi Iisus Hristos este artat ca Dumnezeu adevrat si ca om adevrat,
cu nsusiri dumnezeiesti si omenesti totodat. Deci omul Iisus Hristos mrturisea despre Sine c este
si Dumnezeu adevrat, atribuindu-Si nsusiri divine:
Ioan 10,30: ,Iar Eu i Tatl Meu una suntem`.
Matei 26,63-54: ,Dar Iisus tcea. Si arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeu cel viu s ne spui
nou de eti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a rspuns: Tu ai zis. Si v spun nc: De acum
veti vedea pe Fiul Omului eznd de-a dreapta puterii i venind pe norii cerului`.
Matei 16,13; 16: ,Iisus i ntreb pe ucenicii Si zicnd: Cine zic oamenii c sunt Eu, Fiul
omului?... Rspunznd Simon Petru, a zis: Tu eti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu`.
Ioan 10,15: ,Precum M cunoate Tatl i Eu cunosc pe Tatl`.
Ioan 3,13: ,Nimeni nu s-a suit n cer, dect Cel ce S-a cobort din cer, Fiul Omului Care
este n cer`.
159
159
3. n textele n care omului Iisus Hristos I se atribuie nsusiri dumnezeiesti, iar Dumnezeului
Iisus Hristos, nsusiri omenesti (potrivit comunicrii nsusirilor, dat fiind unica Persoan a lui Iisus
Hristos n care subzist ambele firi):
I Corinteni 2,8: ,Pe care niciunul dintre stpnitorii acestui veac (ntelepciunea) n-a
cunoscut-o, cci dac ar fi cunoscut-o, n-ar fi rstignit pe Domnul slavei`.
F.A. 20,28: ,Drept aceea, luati aminte de voi niv i de toat turma, ntru care Duhul
Sfnt v-a pus pe voi episcopi, ca s pstrati Biserica lui Dumnezeu, pe care a ctigat-o cu nsui
Sngele Su`.
Romani 8,32: ,El, Care pe nsui Fiul Su nu L-a crutat, ci L-a dat mortii pentru noi toti,
cum nu ne va da oare toate mpreun cu El?`
Luca 21,27: ,Si atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere i cu slav
mult`.
4. n textele n care se arat c Iisus Hristos este Unul, cum si Tatl este Unul, deci unicitatea
Persoanei lui Iisus Hristos:
I Corinteni 8,6: ,Totui, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatl, din Care sunt toate i
noi ntru El; i un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate i noi prin El`.
Efeseni 4,5-6: ,Este un Domn, o credint, un Botez, un Dumnezeu i Tatl tuturor, Care este
peste toate i prin toate i ntru toti`.
Sf. Printi, n unanimitate, afirm adevrul despre unirea ipostatic, adevr exprimat si n
Simbolul de credint, n articolele 2-7 despre Fiul lui Dumnezeu.
Considerarea dogmei unirii ipostatice in raport cu Sfnta Treime
Din considerarea dogmei unirii ipostatice n raport cu Sf. Treime, rezult:
1. n Iisus Hristos, ntreaga fire dumnezeiasc s-a unit cu firea omeneasc, si totusi nu S-a
ntrupat ntreaga Sf. Treime, ci numai Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoan a Sf. Treimi. Aceasta
pentru c firea dumnezeiasc este una si nedesprtit fiind posedat n ntregime de Fiecare Persoan
divin, deodat, nu succesiv. Adic aceeasi Fiint divin o are Fiecare Persoan divin, ns
Persoanele Sf. Treimi sunt deosebite si nu Se confund ntre Ele. Astfel, ntrupndu-Se Una dintre
Ele, Fiul, nu nseamn c se ntrupeaz si celelalte: Tatl si Duhul mpreun cu El. Deci firea
dumnezeiasc se uneste cu firea omeneasc n Iisus Hristos, sau, altfel spus, Dumnezeirea se uneste
cu omenitatea n Iisus Hristos, dar se ntelege c este vorba de firea dumneiasc ipostatic sau
personal a Fiului lui Dumnezeu. Astfel, nu Dumnezeirea s-a fcut om, ci Dumnezeu Cuvntul S-a
Icut om. Dar pentru c n afar de propriettile interne prin care Se disting Una de Cealalt,
Persoanele Sf. Treimi au toate nsusirile si lucrrile comune, si la ntruparea Fiului au participat si
Tatl si Duhul cu bunvointa si prin actiuni supranaturale.
2. Prin ntrupare, nu s-a produs nicio schimbare n Sf. Treime pentru c ntruparea nu atinge
neschimbabilitatea lui Dumnezeu. Firea dumnezeiasc nu se schimb prin unirea ei cu firea
omeneasc n Iisus Hristos, cci Fiul lui Dumnezeu rmne si dup ntrupare Acelasi Fiu al lui
Dumnezeu ca si nainte de ntrupare. ntrupndu-Se si nscndu-Se om de la Duhul Sfnt si din Sf.
Fecioar, Fiul lui Dumnezeu rmne mai departe Dumnezeu si Se face ceea ce nu era, adic om
Filipeni 2,7. Firea dumnezeiasc a Cuvntului, unindu-Se prin intermediul Persoanei lui Iisus
Hristos, cu firea omeneasc rmne neschimbat, cum neschimbat n esenta ei, n nsusirile proprii,
rmne si firea omeneasc asumat. ns, firea omeneasc a lui Iisus Hristos n unire cu cea divin,
se ridic, se perfectioneaz, se ndumnezeieste, fr s se transforme, s se schimbe n nsusirile
proprii, adic fr s devin fire dumnezeiasc.
160
160
3. Unirea ipostatic ncepe n momentul zmislirii Fiului lui Dumnezeu si rmne pentru
vesnicie fr nicio schimbare sau ntrerupere (conform Mrturisirii ortodoxe). Mntuitorul a ptimit,
a murit, a nviat si S-a nltat la cer cu trupul si tot asa va veni s judece lumea. Si n timpul dintre
moarte si nviere, desi sufletul era desprtit de trup (componentele firii omenesti), spatial vorbind,
unirea ipostatic nu s-a desfcut, cci dumnezeirea era nedesprtit de suflet si de trup si unicul
Ipostas al Fiului lui Dumnezeu nu S-a desprtit n dou ipostasuri. Astfel sufletul si trupul erau n
unire n unicul ipostas al Cuvntului lui Dumnezeu. Acest adevr este mrturisit si n rugciunea Sf.
Liturghii: `n mormnt cu Trupul, n iad cu Sufletul, ca un Dumnezeu n rai cu tlharul i pe scaun
mpreun cu Tatl i cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplndu-le, Cel ce eti necuprins`.
Tot asa si dup nviere si nltare, unirea ipostatic rmne pentru vesnicie, cci Cel nviat
Se arat cu trupul Ioan 20,26-27: `Adu degetul tu ncoace i vezi minile Mele i adu mna ta i
o pune n coasta Mea i nu fi necredincios, ci credincios`. Se nalt cu trupul la cer: `Dac veti
vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai nainte?` Ioan 6,62. Astfel nltat, mijloceste
pentru noi ca Arhiereu vesnic la Dumnezeu Tatl: `Iisus, ns, prin aceea c rmne n veac, are o
preotie netrectoare... cci pururea este viu ca s mijloceasc pentru ei` Evrei 7,24-25. Tot cu
trupul va apare la a doua venire: ` i cnd va veni Fiul Omului ntru slava Sa i toti sfintii ngeri cu
El, atunci va edea pe tronul slavei Sale` Matei 25,31 si si va pstra mprtia fr de sfrsit si ca
om: ` i mprtia Lui nu va avea sfrit` Luca 1,32.
Completare. Mai greu de nteles este cum a rmas nedesfcut unirea ipostatic n timp ce
sufletul s-a desprtit de trup.
Moartea reprezint separarea sufletului de trup. Asadar, Hristos i-a ncredintat duhul, adic
sufletul, n minile Printelui Su. Dar acest lucru nu nseamn c s-a produs o separare a unirii n
ipostas a firii dumnezeiesti cu cea omeneasc. Sf. Ioan Damaschin spune c, desi Hristos a murit ca
om, iar sufletul s-a desprins de preacuratul Su trup, Dumnezeirea nu s-a desprtit nici de suflet, nici
trup. n ciuda separrii sufletului de trup prin moartea lui Hristos, ipostasul Cuvntului nu s-a
desprtit n dou ci a rmas unul. Asadar, chiar dac sufletul s-a ndeprtat spatial de trup, ele au
rmas unite n ipostas.
Astfel sufletul s-a pogort la iad mpreun cu Dumnezeirea pentru a-i elibera pe dreptii
Vechiului Testament de sub stpnirea mortii, iar trupul a rmas mpreun cu Dumnezeirea n
mormnt, Ir s fie supus stricciunii, tocmai pentru c era unit cu Dumnezeirea. n acest fel,
sufletul si trupul, unite prin Dumnezeire, au rupt amndou legturile: a mortii si a iadului. Sufletul
unit cu Dumnezeirea a rupt legturile iadului, iar trupul unit cu Dumnezeirea, a zdrobit stpnirea
mortii prin nviere.
Sf. Cosma Melodul, n canonul Smbetei Mari, scrie: `Omort ai fost, dar nu Te-ai
desprtit, Cuvinte, de trupul pe care l-ai luat c de s-a i stricat Templul Tu n vremeaa Patimii, i
aa unul era ipostasul Dumnezeirii i al Trupului Tu; c n amndou Unul eti, Fiul i Cuvntul
lui Dumnezeu, Dumnezeu i om` sau `Trupul Tu, Stpne, n-a vzut stricciune, nici sufletul n-a
rmas n iad, care lucru este necuvenit`.
Urmrile unirii ipostatice
Din unirea celor dou naturi n Persoana Mntuitorului Hristos decurg unele consecinte
dogmatice. Acestea sunt: comunicarea nsusirilor; ndumnezeirea firii omenesti n Iisus Hristos si
lipsa Lui de pcat; o singur nchinare lui Iisus Hristos; Fecioara Maria este Nsctoare de
Dumnezeu; n Iisus Hristos sunt dou vointe si dou lucrri corespunztoare celor dou firi.
Cunoscnd aceste urmri dogmatice, ni se lmureste mai bine adevrul despre unirea
ipostatic.
161
161
1. Comunicarea nsuyirilor nseamn c, dat fiind unicitatea Persoanei Mntuitorului, firii
Sale dumnezeiesti i se atribuie nsusirile omenesti, iar firii omenesti, nsusirile dumnezeiesti.
nsusirile proprii unei firi se comunic celeilalte prin intermediul Persoanei, dar fr ca o fire s se
schimbe n cealalt. Astfel, la Ioan 3,13 este artat omniprezenta Fiului omului; la F.A. 20,28:
Hristos Dumnezeu are snge; la Evrei 5,8: Fiul lui Dumnezeu a ptimit; la Romani 5,10: Fiul lui
Dumnezeu a murit; la Matei 12,8: Fiul omului este Domn al Smbetei; la Luca 5,24: Fiul omului
iart pcatele; la Matei 25,31: Fiul Omului va judeca viii si mortii; la I Corinteni 2,8: `S-a rstignit
Domnul slavei`. Aici, ca si n celelalte expresii, spunnd c `S-a rstignit Domnul slavei`, nu
nseamn c a ptimit firea dumnezeiasc, ci datorit unirii firii dumnezeiesti cu cea omeneasc n
ipostas, numirile lui Hristos sunt de multe ori inversate, n sensul c numele sfnt denumeste partea
omeneasc, iar numele omenesc denumeste partea dumnezeiasc. Acest lucru e firesc pentru c
Hristos este Unul si Unul este ipostasul Dumnezeului Om.
Potrivit Sf. Ioan Damaschin, nu este permis s spunem c Dumnezeirea a ptimit n trup, ci
Dumnezeu a ptimit n trup. n Hristos sunt dou firi: una dumnezeiasc, alta omeneasc. Firea
dumnezeiasc este neptimitoare, n vreme ce firea omeneasc sufer. Cu toate acestea, ipostasul lui
Hristos este unul singur, iar firile sunt unite n mod nedesprtit, adic Dumnezeul Om Hristos. Prin
urmare, n timpul Patimii, desi ptimea firea omeneasc, iar cea dumnezeiasc rmnea
neptimitoare, a ptimit si S-a rstignit Dumnezeul Om Hristos. Un tropar din Smbta Mare: `dei
a ptimit firea trupului Tu celui de trn, Dumnezeirea a rmas fr patim`.
Pentru a explica ntr-o anumit msur aceast tain a ptimirii Dumnezeului Om Hristos, Sf.
Ioan Damaschin foloseste dou exemple. Ele exprim numai n parte aceast tain:
a. Exemplul copacului tiat de tietorul de lemne n ceasul n care ramurile sale sunt nclzite
de lumina soarelui. Copacul scldat n lumina soarelui este tiat, dar soarele nu este tiat mpreun
cu copacul si nici nu sufer n vreun fel. La fel este si cu Dumnezeirea neptimitoare a Cuvntului,
Care este unit n ipostas cu trupul, ns nu sufer nimic pentru c trupul este cel care ptimeste.
b. Cellalt exemplu este al fierului nrosit n foc. Atunci cnd punem ap pe fierul ncins,
focul se stinge, dar fierul nu se transform, pentru c firea lui nu se distruge prin ap ca focul.
n timpul Patimilor, Dumnezeirea a rmas nedesprtit de trup, dar nu a fost atins de durere,
chiar dac trupul suferea. Astfel, desi Dumnezeirea nu a ptimit deloc si nici nu a participat la
Patimile si Rstignirea lui Iisus, spunem c Dumnezeu a ptimit si S-a rstignit n trup omenesc,
datorit unirii ipostatice a firii dumnezeiesti cu cea omeneasc n ipostasul Cuvntului.
Prin urmare, Iisus Hristos, fiind o unic Persoan, poate fi privit si numit fie ca Dumnezeu,
atribuindu-I-se nsusiri si acte omenesti, fie ca om, atribuindu-I-se cele dumnezeiesti. Aceasta nu
nsesmn, ns, c se petrece o comunicare direct de la firea dumnezeiasc la firea omeneasc si
invers, ci numai ntruct sunt n aceeasi Persoan Fiului lui Dumnezeu. Comunicarea nsusirilor, ca
si celelalte consecinte dogmatice, are loc numai n unirea ipostatic, adic numai n Persoana
Mntuitorului Hristos.
Text facultativ: Sf. Leon(iu de Bizan( spune: `De aceea, nsuirile, cte se arat
apartinnd Lui n particular, sunt altele dect ale noastre, ale tuturor oamenilor. Ele sunt vrednice
de Dumnezeu, ca naterea fr de pcat, vietuirea Lui cu totul fr greeal, intentia Lui pururea
atotbun, tria supraputernic de a face minuni, cunotinta mai presus de ntelepciune, virtutea
atotdesvrit i suprafireasc, i cele la fel de dumnezeieti... Aceste nsuiri ale trupului lui
Dumnezeu dumnezeieti mrturisesc n mod necesar c ipostasul lor nu este fr firea
dumnezeiasc. Ipostasul dumnezeiesc este i ipostas al trupului Su`. n alt loc, Leontiu de Bizant
accentueaz c prin comunicarea nsusirilor nu se desfiinteaz firile. Orict putere dumnezeiasc ar
primi firea omeneasc, tot fire omeneasc rmne, nu-si pierde nsusirile proprii. (fac.)
De altfel, toti Sf. Printi nvat c modul comunicrii nsusirilor st n aceea c fiecare fire se
foloseste de nsusirile celeilalte datorit existentei unui ipostas n care subzist ambele firi si a
162
162
ntreptrunderii reciproce dintre firi, adic a perihorezei. Iar prin comunicarea nsusirilor nu se
produce nicio schimbare a firilor, cci fiecare fire si pstreaz nsusirile si lucrrile ei proprii. Cele
dou lucrri corespunztoare se compenetreaz fr ns, s se confunde, si sunt astfel, n acelasi
timp, dumnezeiesti si omenesti, adic teandrice.
Text facultativ: Pr. D. Stniloae afirm: `Aadar, comunicarea nsuirilor nseamn nu
numai atribuirea nominal a nsuirilor omeneti lui Hristos ca Dumnezeu i a celor dumnezeieti
lui Hristos ca om, prin faptul c El este Unul i acelai subiect amndurora, ci nseamn
imprimarea real a nsuirilor i lucrrilor omeneti de cele dumnezeieti i viceversa, prin El ca
subiect prin care se activeaz n mod unitar, fr s se confunde, att unele, ct i celelalte` (fac.).
(Lectur: Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu, p.209-211)
2. ndumnezeirea firii omeneyti yi lipsa de pcat n Iisus Hristos
ndumnezeirea firii umane n Iisus Hristos nseamn maxima nltare si perfectionare a
acestei firi, dar n limitele ei, nu lrgire la dimensiuni divine si nici schimbare de natur. Prin unirea
ipostatic, firea omeneasc primeste daruri care o nalt, fcnd-o asemenea cu Dumnezeu (scop
cuprins n creatia omului Genez 1,26), dar care nu-i schimb caracterul firesc. Darurile primite se
refer ndeosebi la cunostinta si la vointa naturii omenesti n Iisus Hristos.
Cunoytin(a omeneasc a lui Iisus Hristos, datorit unirii ipostatice a celor dou firi, se
mbogteste si se fereste de orice rtcire, dar nu se transform n atotstiint, nsusire proprie firii
dumnezeiesti. Ea creste si se dezvolt cci `Iisus sporea cu ntelepciunea i cu vrsta i cu harul lui
Dumnezeu` Luca 2,52. Potrivit Sf. Ioan Damaschin, expresia sporea cu ntelepciunea si cu
vrsta are ntelesul c, naintnd n vrst, Hristos si arta ntelepciunea care se afla n El. n
Hristos exista ntelepciunea, datorit unirii ipostatice a firii dumnezeiesti cu cea omeneasc, dar
aceast ntelepciune era dezvluit n raport cu vrsta Sa.
De asemenea, Sf. Teofilact, urmnd Sf. Ioan, spune c Iisus Hristos S-a dezvoltat treptat la
fel ca toti copiii. ntelepciunea lui Dumnezeu Cuvntul se arat n functie de cresterea vrstei Lui
trupesti. Hristos nu a devenit ntelept, ci putin cte putin, se arta ntelepciunea din El, urmnd
vrstei Sale trupesti. Dac si-ar fi artat ntreaga Sa ntelepciune de cnd era mic, ar fi putut prea
un monstru. Hristos nu a cptat ntelepciune odat cu vrsta, ci ntelepciunea se afla n El si se arta
oamenilor cte putin.
Libertatea de orice rtcire a cunostintei omenesti a lui Iisus Hristos se explic prin faptul c
ea este cuprins n cercul de lumin al cunoasterii Sale divine. Iar dac Iisus Hristos spune despre a
doua Sa venire c `despre ziua i ceasul acela nimeni nu tie, nici ngerii, nici Fiul, ci numai Tatl`
Marcu 13,32, aceasta se explic dup Sf. Grigorie Teologul si Sf. Ioan Damaschin prin raportare
(referire) la firea omeneasc, privit n sine, independent de unirea ei ipostatic cu firea
dumnezeiasc. Prin aceste cuvinte, Mntuitorul vrea s spun c nu este voia Tatlui ca oamenii s
stie data sfrsitului lumii pentru c nu le este de folos. De aceea nu intra n misiunea Sa de trimis al
Tatlui s vesteasc aceasta oamenilor.
Dar, mai departe, raportul n care stau cele dou cunostinte, dumnezeiasc si omeneasc, cum
se mbin ntr-un singur subiect cunosctor, fr s se schimbe, adic dup Sf. Printi `cum se mic
cercul cunotintei omeneti n cercul nemrginit al atottiintei firii dumnezeieti` rmne pentru noi
o tain neptruns.
Ca si cunoasterea si voin(a omeneasc primeste, datorit unirii ipostatice, daruri deosebite.
Lipsei de eroare din domeniul cunoasterii i corespunde lipsa de pcat din sfera voirii si a actiunii.
Numai c n cunoastere se poate concepe un progres, pe linie uman, dar un progres moral n Iisus
Hristos este de neconceput din cauza unirii naturilor n Persoana Cuvntului lui Dumnezeu. Opinia
lui Teodor de Mopsuestia si a nestorienilor c Hristos S-a perfectionat moral, ridicndu-Se prin lupt
163
163
cu patimile la o viat moral perfect, a fost condamnat la sinodul al V-lea ecumenic
(Constantinopol 553).
Biserica nvat c, avnd de purttor Persoana Cuvntului, vointa omeneasc este
dumnezeieste cluzit sau povtuit, este mbogtit cu tot harul si mpodobit cu toat virtutea,
nct devine absolut inaccesibil pcatului. Pentru c vointa uman este unit personal cu vointa lui
Dumnezeu ntrupat si cum vointa dumnezeiasc nu poate voi dect binele, acesta a devenit si pentru
vointa omeneasc n Iisus Hristos singurul obiect.
De aici sfintenia desvrsit, lipsa absolut de pcat n Iisus Hristos. Sf. Scriptur
mrturiseste acest adevr: Iisus Hristos este sfnt nc nainte de nastere, fr pcatul strmosesc,
fiind conceput prin lucrarea Duhului Sfnt conform Luca 1,35. De asemenea, El nu are pcat
personal: `Cine dintre voi poate s m vdeasc de pcat?` Ioan 8,46 si ` i voi titi c El S-a
artat s ridice pcatele i pcat n El nu este` I Ioan 3,5 si `Care n-a svrit niciun pcat, nici
s-a aflat vicleug n gura Lui` I Petru 2,22.
Sf. Printi potrivit Sf. Scripturi mrturisesc lipsa de pcat a Mntuitorului, pe care o
ntemeiaz pe zmislirea supranatural si pe unirea ipostatic.
Lipsa de pcat a lui Iisus Hristos nu este numai o nepctosenie relativ, adic putnd
pctui, dar nevoind s pctuiasc, ci nepctosenie perfect sau absolut, neputnd pctui si
neputnd voi rul. Astfel, lipsa de pcat n Iisus Hristos nseamn impecabilitate absolut.
3. Lui Iisus Hristos I se cuvine o singur nchinare, anume adorare, att dup
divinitatea Sa, ct yi dup omenitatea Sa.
Consecinta aceasta este evident, dat fiind unitatea de persoan a Dumnezeului Om. Lui
Iisus Hristos I se cuvine o singur nchinare pentru c nchinarea nu se adreseaz firilor, ci
Persoanei, iar Persoana lui Hristos este una: Fiul lui Dumnezeu cel ntrupat.
Natura omeneasc, chiar ndumnezeit, rmne natur omeneasc, dar primit fiind n
unitatea ipostasului divin, devine proprie Fiului lui Dumnezeu ntrupat si demn de adorare
dumnezeiasc. Deci, numai dac L-am mprti si desprti pe Hristos cel nemprtit si nedesprtit
(cci firile asa sunt unite), am putea aduce divinittii Lui adorare, si omenittii venerare. Dar Hristos
fiind Unul (firile n El fiind unite), tot ce I se cuvine Lui ca Persoan, I se cuvine n ntregimea
Persoanei Sale, deci ambelor firi, dumnezeiasc si omeneasc, fr deosebire.
Sf. Scriptur mrturiseste adevrul c Fiului ntrupat I se cuvine aceeasi cinstire ca si
Tatlui: `Toti s-L cinsteasc pe Fiul, precum cinstesc pe Tatl. Cine nu cinstete pe Fiul, nu
cinstete nici pe Tatl Care L-a trimis` Ioan 5,22-23 sau ` i Dumnezeu L-a preanltat i I-a
druit Lui nume care este mai presus de orice nume; ca n numele lui Iisus tot genunchiul s se
plece, al celor cereti i al celor pmnteti i al celor de dedesubt` Filipeni 2,9-10.
Biserica a mrturisit totdeauna adorarea Fiului lui Dumnezeu ntrupat n ntregimea
Persoanei Sale, iar la sinoadele al III-lea, al V-lea si al VII-lea ecumenice a stabilit aceast dogm
oficial, condamnnd toate ereziile contrare.
(Lectur: Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu, p.219-220).
4. Din unirea ipostatic rezult si adevrul c Fecioara Maria este Nsctoare de
Dumnezeu, pentru c Cel ce S-a nscut din ea este Dumnezeu adevrat, iar firea omeneasc primit
de la zmislire n ipostasul Su divin, i-o pstreaz pentru vesnicie. Sf. Fecioar L-a nscut pe
Hristos dup omenitatea Sa, dar pentru c omenitatea lui Hristos este unit ipostatic cu Dumnezeu
Cuvntul, Sf. Fecioar a nscut deci pe Dumnezeu ntrupat Luca 1,35; Romani 1,3; Galateni 4,4.
Biserica a formulat aceast dogm c Sf. Fecioar este Nsctoare de Dumnezeu la sinoadele
ecumenice al III-lea, al V-lea si al VII-lea, dar ea a fost existent totdeauna n Biseric. n traditia
patristic Sf. Fecioar este numit Eva cea nou pentru c dup cum prin Eva au intrat pcatul si
164
164
moartea n lume, tot asa prin Sf. Fecioar, omenirea s-a eliberat de pcat si s-a restaurat natura
uman prin Iisus Hristos Cel nscut din ea.
(Lectur: Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu, p.214-216).
5. n Iisus Hristos exist dou voin(e yi dou lucrri corespunztoare celor dou firi ale
Sale, dumnezeiasc yi omeneasc. Dar, ntruct purttorul acestora este Persoana lui Iisus Hristos,
Persoana Sa divino-uman, El fiind Cel ce voieste si lucreaz, lucrrile Mntuitorului pot fi numite
corect lucrri divino-umane sau teandrice.
Sf. Ioan Damaschin spune: `Iisus Hristos nu fcea omenete cele omeneti, cci nu era
numai om, ci i Dumnezeu, dar nici nu lucra cele dumnezeieti dumnezeiete, cci nu era numai
Dumnezeu, ci i om`.
Datorit perihorezei firilor, firea dumnezeiasc este cea care lucreaz si mprtseste, iar firea
omeneasc, cea care primeste. Sf. Grigorie Teologul afirm: `dintre firi, una a ndumnezeit i alta a
fost ndumnezeit`. Astfel, vointa si lucrarea omeneasc n Persoana Mntuitorului rmn supuse
totdeauna vointei si lucrrii dumnezeiesti. n Grdina Ghetsimani, Mntuitorul Se roag: `Printele
Meu, de este cu putint, s treac de la Mine paharul acesta, ns nu voia Mea, ci voia Ta s fie`
Luca 22,42. Asadar, vointa omeneasc a Mntuitorului si n acest caz se supune celei dumnezeiesti.
Observatie. Este sovire si fric naintea mortii dup fire si fric de moarte mpotriva firii.
ovirea dup fire a sufletului naintea mortii se datoreaz faptului c ntre trup si suflet exist o
strns legtur si, prin urmare, moartea nu este un lucru firesc (e urmare a pcatului). De aceea, este
normal ca sufletul, cnd se pregteste s plece din trup, el se zbucium si i se face fric. Iar frica
mpotriva firii provine din necredint, dintr-o constiint ncrcat de pcat. Frica lui Hristos
dinaintea Patimilor a fost dup fire, artnd c El era om adevrat si c moartea nu este o stare
natural.
Texte anexe facultative la Unirea ipostatic
A. Unirea ipostatic model al unirii spirituale a omului cu Dumnezeu
(Importanta moral a unirii ipostatice)
La ntrupare Mntuitorul Iisus Hristos a luat din starea dinainte de cdere a omului,
nepctuirea, iar din starea de dup cdere, urmrile, pedeapsa pcatului, numite afecte ireprosabile,
care nu constituie pcat. Acestea sunt, n primul rnd, moartea, ca cea mai grav urmare a pcatului
adamitic, mpreun cu toate slbiciunile firii umane dup cdere: trebuinta de somn, flmnzirea,
nsetarea, oboseala, ntristarea, sensibilitatea la chinuri si tot felul de suferinte. Pe acestea Hristos si
le-a nsusit organic, fiintial, odat cu firea uman asumat. Dar n Hristos, ele au rmas n forma de
afecte nepctoase, ireprosabile, datorit faptului c natura omeneasc a lui Iisus Hristos nu-si are
ipostasul propriu omenesc, ci a fost primit, mpropriat n ipostasul sau Persoana preexistent a
Fiului lui Dumnezeu.
Orice activitate omeneasc este determinat de o decizie. n Hristos, decizia este luat de
ipostasul sau subiectul divin, bunul plac al omului, prerea lui proprie nu s-a artat n El. Voia Lui
omeneasc S-a subordonat ntru totul voii Sale dumnezeiesti. Acea prere sau decizie proprie cu
caracter subiectiv, arbitrar si chiar pctos, nu s-a artat n Iisus Hristos, cci Cel ce voia era
Dumnezeu nsusi, Care nu putea voi mpotriva Sa nsusi. Pcatul st tocmai n aplecarea omului n
directia opus voii lui Dumnezeu. n om, orice patim ireprosabil devine usor pcat, datorit
concupiscentei, aplecrii spre pcat, pe care o are firea uman si care trebuie mereu biruit prin
165
165
exercitarea virtutii. Afectele sau patimile ireprosabile, trebuintele firesti, pot deveni prin voia noastr
proprie, patimi pctoase si pcate de tot felul. n Iisus Hristos nu exist patimi pctoase, iar
afectele sau patimile ireprosabile sunt dominate de vointa Lui divin. Mntuitorul Hristos nu cade
dobort de forta foamei sau a temerii de moarte, cednd ispitei de a le nltura cu orice chip. Ispitele
crora a fost supus Mntuitorul au fost suferinte reale, ptimite sub greutatea slbiciunilor umane,
dar nsotite de ncordarea Mntuitorului de a nu fi covrsit de ele, ele au fost purtate totdeauna
biruitor. i suportnd durerea mai mult ca orice om, Mntuitorul a scos durerea din fire si a adus
firea la neptimire (afirmatia este paradoxal, dar corespunde realittii. Cu ct suport cineva o mai
mare durere pn la capt, cu att este mai tare).
Hristos a luat odat cu firea uman asumat aceste ptimiri curate, ireprosabile ca s le
depseasc dinuntru prin suportarea lor si s ntreasc firea uman prin biruinta asupra acestora,
artndu-ne si nou calea pe care trebuie s o urmm. Iisus Hristos este astfel exemplu moral pentru
noi. Nu pentru c El nu putea s pctuiasc, iar noi pctuim, ci ntruct si noi putem, prin
ncordare de voint si prin har s nu pctuim. Cci o putere mai presus de firea noastr ni se d si
nou permanent prin harul divin, pentru a birui ispitele si pcatul, nefiind lsati niciodat numai cu
puterea noastr proprie.
Asadar, Rscumprarea sau opera de mntuire a lui Iisus Hristos mplinit prin ascultarea Sa
desvrsit pn la rstignire, a avut ca rezultat si ndumnezeirea treptat a firii Lui omenesti. n
general, oricine ascult de Dumnezeu, se jertfeste Lui si si nalt firea, se desvrseste. Prin
neascultarea lui Adam, firea lui si a tuturor oamenilor a slbit, a deczut, s-a stricat. Prin ascultarea
si moartea Sa, Iisus Hristos rennoieste, ridic, restaureaz firea uman czut. Aceast ndumnezeire
a firii umane n Iisus Hristos a fost posibil datorit unirii ipostatice. Numai unit strns cu firea
dumnezeiasc n Persoana lui Iisus Hristos, unire perihoretic, interpenetrare, dar fr schimbare de
esent, fiecare fire pstrndu-si nsusirile specifice, firea omeneasc s-a mprtsit de viata si puterea
dumnezeiasc si s-a ntrit deplin n lupta mpotriva pcatului si n mplinirea desvrsit a voii lui
Dumnezeu, ceea ce a dus la desvrsirea ei.
ndumnezeirea firii omenesti n Iisus Hristos a existat potential de la zmislire, dar ea s-a
actualizat treptat prin ascultarea desvrsit mplinit de Iisus pn la Rstignire. ndumnezeirea firii
omenesti a lui Iisus a atins apogeul prin nviere, cci Iisus a nviat cu trupul omenesc ndumnezeit,
spiritualizat. Asemenea Lui, si noi vom nvia cu trupul la Judecata universal. i cu acest trup
ndumnezeit a fost ridicat la cer, seznd de-a dreapta Tatlui, iar acest trup omenesc ndumnezeit si-l
pstreaz pentru eternitate. Iar Trupului Su, fiind unit pentru vesnicie cu Dumnezeirea Sa n
Persoana divin a lui Iisus Hristos I se aduce adorare ca lui Dumnezeu.
Trebuie, deci, retinut c, desi, nc de la ntrupare, se vorbeste de ndumnezeirea firii
omenesti, ca urmare a unirii ipostatice, totusi la Nastere ndumnezeirea firii omenesti a fost dat
numai potential si creste progresiv cu fiecare moment din opera de Rscumprare, culminnd cu
evenimentele nvierii si nltrii la cer. Cci dac restabilirea omului, respectiv ndumnezeirea firii
umane, s-ar fi fcut chiar la ntrupare, celelalte acte ale mntuirii ar fi fost de prisos.
Prin fiecare moment soteriologic din viata Mntuitorului, firea uman asumat de El,
enipostaziat Persoanei divine, era strbtut mai mult de divin.
Pentru c ntreaga oper de mntuire, culminnd cu Rstignirea, a fost svrsit nu pentru
binele sau fericirea lui Dumnezeu, Care rmne vesnic neschimbabil si neptimitor, ci pentru binele
omenirii, si aceast perfectionare, ndumnezeire a firii umane n Iisus Hristos a avut ca scop tot
mntuirea omului, desvrsirea firii umane pn la ndumnezeirea ei, dup cum spun Sf. Printi:
`Dumnezeu S-a fcut om ca s fac pe om Dumnezeu`.
Observatie. Pcatul este nchidere a omului fat de Dumnezeu, Izvorul vietii, si dusmnie
fat de El. n Iisus Hristos nu poate exista pcatul pentru c El nu este un ipostas uman care s se
nchid fat de Dumnezeu sau fat de semeni. Dac Hristos ar fi fost un simplu om, ar fi trebuit s
166
166
moar pentru propriile Lui pcate. Dar pentru c este si Dumnezeu, fr pcat, El moare, iar prin
Jertfa Sa curat rscumpr lumea de sub osnda pcatului.
Iisus Hristos, ipostaziind n Sine firea noastr slbit de pcat, a nceput s o purifice, s o
elibereze de patimile pctoase si s o ndumnezeiasc chiar prin actul ntruprii. Aceast putere de a
se elibera din robia pcatului si a se ndumnezei o primesc si cei ce cred n Hristos prin mprtsirea
lor de firea Sa uman ndumnezeit. Cei ce cred n Hristos pot nvinge si ei alunecarea spre pcat n
satisfacerea trebuintelor firii, pentru c rdcina pcatului din firea lor este desfiintat prin prezenta
n ei a trupului lui Hristos lipsit de pcat. Omul nu poate mplini singur voia lui Dumnezeu si nu
poate scpa de moarte pentru c afectele trupului sunt legate de pcat (Romani 7,24). n Trupul Su
Hristos a nvins pcatul, iar prin mprtsirea cu El nvingem si noi pcatul si moartea (Romani 7,4).
Deci, Hristos ca Dumnezeu si om lipsit de pcat ne ajut s nvingem pcatul din fiinta noastr si s
crestem spre asemnarea cu Dumnezeu ca s putem intra cu El la Tatl.
B. Unirea maxim a lui Dumnezeu yi a omului n Iisus Hristos prin unirea ipostatic
Omul credincios aspir spre unitatea sau relatia cu o persoan n care s aib o unitate cu toti.
Dumnezeu vrea si El s realizeze aceast unitate intim a tuturor. n Iisus Hristos se realizeaz
aceast unitate ntlnindu-se si mplinindu-se vointa divin de unificare cu noi, cu setea omeneasc
de unire cu toti n centrul divin unificator al tuturor.
Pr. D. Stniloae scrie: `Prin ntruparea Fiului lui Dumnezeu, ntre oameni a pit un om
care nu mai este centrat n el nsui, ci n Dumnezeu, este identic ca persoan cu Dumnezeu.
Relatiile celorlalti oameni cu acest semen al lor nu sunt relatii trite n afar de Dumnezeu, ci relatii
cu Dumnezeu nsui. ntruct acest centru ipostatic are o putere de atractie spre Dumnezeu i de
iradiere a binelui care depete toate centrele pur omeneti, el este centrul nostru. n mijlocul
creatiei s-a plasat pentru eternitate un centru personal omenesc, care este n acelai timp
dumnezeiesc.
Iisus Hristos are calitatea unui astfel de om central prin faptul c acum potentele naturii
umane nu mai sunt activate de un ipostas uman, ci de Ipostasul dumnezeiesc, Care mbrtieaz cu
iubirea Sa nesfrit pe toti. Ca atare, nu mai este pericol ca potentele umane s fie activate acum
ntr-un mod individualist, contrar altor oameni, cum nu mai este pericol s fie activate contrar lui
Dumnezeu`.
Sf. Nicodim Aghioritul distinge cele trei moduri ale comuniunii sau unirii cu Dumnezeu: cel
dup fiint, propriu Persoanelor divine (unite dup Fiint deofiint); cel dup lucrare sau energie,
propriu unirii lui Dumnezeu cu oamenii, si cel dup ipostas sau persoan, propriu naturii
dumnezeiesti si omenesti unite n Persoana lui Iisus Hristos. Unirea firilor dup ipostas o face, deci,
Fiul lui Dumnezeu prin ntrupare, asumndu- i firea omeneasc n ipostasul Su divin.
Unirea ipostatic, adic unirea Fiului lui Dumnezeu cu firea omeneasc n Iisus Hristos
conduce la unirea lui Dumnezeu cu noi oamenii n Iisus Hristos, n mod deplin, desvrsit, spre
deosebire de relatia noastr cu Dumnezeu nainte de ntrupare.
Prin umanitatea Sa, Hristos este legat n mod real si ontologic de noi toti, cei ce i-am devenit
frati prin ntrupare. Definitia calcedonian afirm clar c Hristos este deofiint nu doar cu Tatl, ci si
cu noi. ns, desi om desvrsit, Hristos nu posed ipostas uman, pentru c ipostasul celor dou firi
ale Sale este ipostasul dumnezeiesc al Logosului. Lundu- i asupra Sa omenitatea, Hristos ne-a
cuprins virtual pe toti n Sine, devenind Noul Adam. Conform Epistolei ctre Romani, capitolul al
V-lea, Hristos detine fat de omenire pozitia unui nou Adam, care ne cuprinde pe toti cum ne-a
cuprins Adam cel vechi. Mai mult chiar, pentru c din Adam cel vechi primim existenta n mod
indirect, iar din Hristos Adam cel nou primim adevrata noastr existent, fiecare direct. El este
un izvor din care primim toti viata cea nou, cci El are existenta noastr a tuturor n Sine. i trebuie
s rmnem permanent ntr-o comuniune direct cu El ca s continum s existm ca adevrati
167
167
oameni. Cci El este izvorul nesecat al existentei noastre nsntosite. Numai n Hristos, fiecare om
si gseste propria fire realizat desvrsit, deplin. Hristos uneste omul cu Dumnezeu.
Hristologia calcedonian si post calcedonian ar fi o simpl speculatie dac nu ar fi orientat
spre notiunea de Rscumprare. ntreaga istorie a dogmei hristologice a fost determinat de ideea
fundamental a ntruprii Cuvntului pentru mntuirea omului.
Enipostaziat (primit) n Logos, omenitatea lui Hristos, n virtutea comunicrii nsusirilor,
este ptruns de energia dumnezeiasc. Prin urmare, este o omenitate ndumnezeit, care ns nu-si
pierde, n niciun chip, propriile nsusiri omenesti. La aceast omenitate ndumnezeit a lui Hristos
este chemat omul s participe si s se mprtseasc din ndumnezeirea sa. Acesta este sensul vietii
sacramentale si temeiul spiritualittii crestine. Crestinul este chemat nu la o imitare a lui Hristos la
un act pur exterior si moral ci la viata n Hristos prin Botez, Mirungere, Euharistie.
`Temelia doctrinar a ndumnezeirii omului trebuie s se afle clar n unirea ipostatic dintre
firea dumnezeiasc i cea omeneasc n Hristos` spune Sf. Maxim Mrturisitorul si dezvolt
astfel aceast afirmatie: Omul Iisus este Dumnezeu din punct de vedere ipostatic si de aceea n El
exist o comunicare a energiilor dumnezeiesti si omenesti. Aceast comunicare ajunge si la cei care
sunt n Hristos. Dar desigur, ei sunt ipostasuri omenesti si sunt uniti cu Dumnezeu nu ipostatic, ci
prin har sau prin energie. ns nu prin propria sa lucrare sau energie, se poate ndumnezei omul
aceasta ar nsemna pelagianism ci prin energia dumnezeiasc fat de care lucrarea sa omeneasc
este asculttoare. ntre cele dou, exist o sinergie (conlucrare), relatia dintre cele dou energii din
Iisus Hristos fiindu-i fundamentul ontologic.
Astfel ndumnezeirea este deschis rspunsului si liberului efort al omului. Prin
ndumnezeire, omul atinge scopul suprem pentru care a fost creat. Spre acest scop tinde ntreaga
Revelatie divin si ntreaga istorie a mntuirii. Pentru atingerea acestui tel, adic al restabilirii
comuniunii omului cu Dumnezeu pn la unirea deplin cu El dup har, S-a ntrupat si S-a rstignit
Fiul lui Dumnezeu. Acest tel suprem, sdit n om nc de la creatie, s-a mplinit astfel desvrsit n
Iisus Hristos, Care ne-a adus mntuirea obiectiv, ne-a oferit prin Jertfa Sa putinta de a ne
ndumnezei.
Aceasta ne-o arat si rugciunea arhiereasc a Mntuitorului nainte de Patimi n Evanghelia
dup Ioan, capitolul al XVII-lea. Mntuitorul nsusi spune c este unit cu oamenii prin ntrupare
dup cum este unit cu Tatl dup Fiint: `Eu sunt ntru Tatl i Tatl ntru Mine i Eu ntru voi`
Ioan 17,23. Iisus Hristos i ridic pe oameni la o unire intim, desvrsit si vesnic cu Sf. Treime.
ntre oameni si Persoanele Sf. Treimi se realizeaz astfel aceeasi unire dup har care este ntre
Persoanele divine: `ca toti s fie una, dup cum Tu, Printe, ntru Mine i Eu ntru Tine, ca i ei s
fie ntru noi` Ioan 17,21. i, desigur, Fiul, adunnd n Sine pe oameni, Tatl iubindu-L pe Fiul, i
iubeste si pe ei cu aceeasi dragoste: `Dragostea pe care Mi-ai dat-o Mie s fie n ei i Eu n ei`
Ioan 17,26.
Aceast comuniune desvrsit de iubire ntre Dumnezeu si oameni si ntre oameni laolalt
prin Iisus Hristos se realizeaz n Biseric, Trupul tainic al Domnului. n Biseric se actualizeaz
unirea omului cu Dumnezeu pentru c n Biseric, omul si nsuseste mntuirea obiectiv cstigat
prin Jertfa Mntuitorului. n mntuirea subiectiv, este absolut necesar libera consimtire si
conlucrare a omului cu harul divin. Asadar, fiecare credincios se mntuieste n Biseric, n unire cu
Hristos, urcnd treptele mntuirii subiective, ncepnd cu Botezul si desvrsindu-se n credint si n
celelalte virtuti, ntrit fiind de harul divin. Fiecare crestin parcurge n Biseric prin Sf. Taine, n
special prin Botez, Mirungere, Pocint, Euharistie, drumul spre ndumnezeire, n Hristos si
mpreun cu Hristos, pn la starea brbatului desvrsit, la msura vrstei deplinttii lui Hristos
Efeseni 4,13. Este, de fapt, acelasi drum pe care l-a urmat Hristos de la ntrupare pn la moartea pe
Cruce. Pe acest drum, Iisus Hristos si nsuseste n Sf. Taine, simturile noastre si le umple de
lucrarea Lui dup sf. Nicolae Cabasila. Astfel, pe drumul desvrsirii noastre, Hristos nu numai
168
168
comptimeste cu noi, ci fiind unit real cu noi (n Biseric) poart El n noi durerile noastre pentru
mntuire, asa cum le-a purtat pe ale trupului Su.
(Lectur: Predici la marile srbtori de Ierotei Vlahos, p.40-41; Iisus Hristos Pantocrator
de D. Popescu, p.195-199).
Chenoza Fiului lui Dumnezeu
1. Chenoza Etimologie. Definitie. Relatrile Evangheliilor pun n evident chenoza
Mntuitorului.
2. Motivul si scopul chenozei.
3. Cele dou aspecte ale chenozei:
A. Necesitatea chenozei pentru ntrupare
B. nsusirea firii umane afar de pcat are ca efect, n final, ndumnezeirea ei, prin
participarea la ea a Fiului lui Dumnezeu.
4. Temeiuri din Sf. Scriptur pentru chenoz.
5. Chenoza o alt form de manifestare a atotputerniciei divine.
6. Ideile mai importante despre chenoz din scrierile Sf. Printi.
1. Pogorrea si ntruparea Fiului lui Dumnezeu pentru mntuirea neamului omenesc
constituie un adevr de temelie al religiei crestine si marea tain a credintei noastre: `Cu adevrat
mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a artat n trup` I Timotei 3,16. Iar Sf. Maxim
Mrturisitorul scrie: `Cci cine ar putea ti n ce fel Dumnezeu S-a fcut trup i totui a rmas
Dumnezeu, i cum rmnnd Dumnezeu, El este om adevrat`.
Viata lui Iisus Hristos, descris de Evanghelisti, ntre nastere si moarte, este un sir nentrerupt
de umilinte si lipsuri, supus conditiilor pmntesti si mrginirii vietii umane, cu manifestri vizibile
rare ale puterii si mririi dumnezeiesti, n minuni. Este viata zilelor din trup si a lacrimilor
Evrei 5,7, precedat de majestatea dumnezeiasc dinainte de ntrupare si urmat de ncununarea cu
slav dup suportarea mortii Evrei 2,9.
Coborrea, smerirea inexprimabil a Fiului lui Dumnezeu ntrupat, Care, rmnnd, n
acelasi timp, ceea ce era Dumnezeu - si lund ceea ce nu era trup, chip de rob S-a fcut ca unul
dintre noi `pn ntr-att nct li s-a prut celor necredincioi c nu este Dumnezeu` dup Sf.
Maxim Mrturisitorul, reprezint chenoza Fiului lui Dumnezeu.
Kveoi nseamn desertare, golire si se refer la eclipsarea sau diminuarea Slavei
dumnezeiesti a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a lua trup omenesc: ` i acum,
preaslvete-M, Tu, Printe, la Tine nsuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai nainte de a fi
lumea` Ioan 17,5.
2. Motivul si scopul chenozei Fiului lui Dumnezeu este nemsurata iubire de oameni a lui
Dumnezeu si mntuirea noastr conform Ioan 3,16. Pentru mntuirea noastr a fost nevoie de
ntrupare, iar pentru ntrupare a fost nevoie de chenoz. Prin chenoz, Fiul lui Dumnezeu vine n
maxim apropiere de noi, realizeaz pentru totdeauna unirea firii dumnezeiesti cu firea omeneasc n
ipostasul Su divin si restaureaz firea uman czut, dndu-ne si nou posibilitatea s ne
ndumnezeim dup har (dac vrem). Chenoza Lui este conditia si cauza ndumnezeirii noastre prin
ndumnezeirea firii Sale umane, care este a noastr a tuturor. Aceast idee este subliniat de Ap.
Pavel: `Cci cunoateti harul Domnului nostru Iisus Hristos, c El, bogat fiind, pentru voi a srcit,
ca voi cu srcia Lui s v mbogtiti` II Corinteni 8,9.
3. Astfel, chenoza Fiului lui Dumnezeu are dou aspecte mai importante:
169
169
1. Golirea Fiului lui Dumnezeu de slava Sa dumnezeiasc dinainte de ntrupare.
2. nsusirea de ctre El a firii noastre omenesti (n ipostasul divin).
A. 1. Pentru a veni n maxim apropiere de noi si a intra n comuniune direct cu oamenii,
Fiul lui Dumnezeu S-a fcut om, cci oamenii nu ar fi putut suporta vederea dezvluit a lui
Dumnezeu (Moise: `Arat-Mi fata Ta!`; Dumnezeu: `Nimeni nu poate vedea fata Mea i s fie
viu` Exod 33,20).
n Iisus Hristos puterile dumnezeiesti sunt infinit prea mari ca s se poat manifesta toate
prin trupul Su. Firea omeneasc, desi se pstreaz neschimbat si neconfundat n firea
dumnezeiasc, este ca `o pictur de ap n oceanul mirului dumnezeiesc` dup Sf. Maxim
Mrturisitorul. Astfel, Hristos, ct a vietuit pe pmnt, nu si-a manifestat ntreaga putere
dumnezeiasc n trup, pentru a nu-l anula pe acesta. Dar aceast retinere, diminuare a manifestrii de
putere dumnezeiasc n Iisus Hristos ntrupat constituie tocmai chenoza. Deci pentru a Se ntrupa, a
deveni om adevrat, Fiul lui Dumnezeu S-a supus chenozei.
B. 2. Al doilea aspect al chenozei este nsusirea de ctre Fiul lui Dumnezeu a firii noastre
omenesti cu toate slbiciunile ei, neimprimate de pcat. Acest aspect este strns legat de primul, cci
tocmai pentru a-si nsusi deplin firea uman, Iisus Hristos S-a desertat de slava dumnezeiasc.
Pr. D. Stniloae scrie: `Din asumarea firii noastre de ctre Fiul lui Dumnezeu, prin
:mislire i ntrupare, care este primul act al chenozei Sale, urmeaz o chenoz n continuare,
ascultarea ca om i suportarea trebuintelor omeneti (afectele de foame, sete, somn, frica de moarte,
durerea etc.) i suportarea mortii nsi. n toate acestea se arat acceptarea trsturii ptimitoare
a firii noastre, afar de pcat. Aceste ptimiri sau afecte ireproabile sunt propriu zis trebuintele
trupului, care, cnd sunt satisfcute, pricinuiesc plcere i cnd nu sunt satisfcute pricinuiesc
durere. Omul s-a deprins ns att de mult cu plcerea satisfacerii acestor trebuinte, nct le
satisface chiar peste msura necesar, cutnd plcerea n ea nsi. Iar de durere fuge chiar cu
pretul renuntrii la valorile care mentin sntatea spiritual a firii, acceptnd o adevrat
descompunere spiritual.
n toate acestea se manifest o teribil slbire a firii noastre, care trece cu vederea viitorul
durabil de dragul clipei prezente. Trece cu vederea c satisfacerea repetat a unor plceri prezente
va aduce un lant continuu de dureri viitoare. Iisus a tinut n fru tendinta spre plcere, satisfcnd
numai n cadrul strict necesar trebuintele firii, iar cnd prin aceasta risca slbirea puterilor
spirituale ale firii i trdarea valorilor spirituale, nici att, acceptnd i suportnd chiar durerea
mortii. Prin aceasta restaura tria firii, adic starea cu adevrat conform firii`.
Iisus Hristos a experiat ca nimeni altul durerea, suferind toate pe nedrept, El nsusi fiind fr
de pcat. El le-a ndurat ca Om adevrat si Dumnezeu adevrat, mplinind voia Tatlui Su, Care L-a
dat spre moarte pentru mntuirea lumii: El a suferit o durere mai mare dect toti datorit sensibilittii
dumnezeiesti si datorit faptului c nu i-a folosit pentru Sine puterea dumnezeiasc ca s
diminueze suferinta (ca la sf. mucenici).
Hristos, suportnd aceste ptimiri pentru mntuirea lumii, Omul durerilor s-a dovedit
omul tare, omul restabilit n puterea lui adevrat. De aceea, n teologia si pictura rsritean,
Crucea este privit ca mijloc de ntrire a firii si a spiritului, si nu ca o simpl satisfactie dat lui
Dumnezeu pentru jignirea adus Lui de oameni. Patimile lui Hristos sunt purtate de El biruitor si
moartea este nvins de Fiul lui Dumnezeu n trup. Pentru c cu ct suport cineva o durere mai
mare, cu att este mai tare (Mucenicii Ti, Doamne, avnd puterea Ta, pe chinuitori au nvins).
Mntuitorul a suferit durerea cea mai mare pn la capt, nelsndu-Se dobort si astfel a scos
durerea din fire si a dus-o la neptimire. Suportnd moartea, El a nvins moartea Cu moartea pe
moarte clcnd... pentru c El nu putea fi tinut de moarte, fiind Stpnul mortii si suferind moartea
pe nedrept moartea fiind plata pcatului pe care Hristos nu-l avea, astfel moartea Lui a fost trecere
la nviere. Prin moartea Sa, Iisus Hristos a osndit pcatul si a dus firea spre neptimire. Astfel se
170
170
ntelege cum chenoza Fiului lui Dumnezeu, desi este ptimire, are n acelasi timp, un efect
ndumnezeitor asupra firii, dar nu fr colaborarea ei (asa cum am artat la lectia: Unirea maxim a
lui Dumnezeu si a omului n Iisus Hristos prin unirea ipostatic).
Acesta este de fapt scopul chenozei: de a da putint Fiului lui Dumnezeu s ntreasc firea
uman, participnd direct la ea (prin ntrupare).
4. n Sf. Scriptur sunt mai multe temeiuri ale chenozei: II Corinteni 8,9; Ioan 17,5. Dar
locul clasic privind chenoza Mntuitorului n toate aspectele ei, precedat si urmat de viata Sa ntru
slav, este la Filipeni 2,6-11: `Care, chipul lui Dumnezeu fiind, n-a tinut ca la o prad la egalitatea
Sa cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine...`.
5. ns, desi chenoza reprezint o smerire, o umilire si o desertare real a Fiului lui
Dumnezeu de puterea si slava Lui dumnezeiasc, totusi, n acelasi timp, chenoza este o dovad a
puterii si liberttii nelimitate a lui Dumnezeu de a Se manifesta cum voieste. Astfel, restrngerea
manifestrii puterii nu nseamn pierdere a puterii, ci alt form de manifestare a atotputerniciei
divine.
6. nvttura Sf. Printi referitoare la chenoz cuprinde urmtoarele idei mai importante:
1. Mntuirea neamului omenesc nu era posibil dect prin ntruparea Fiului lui Dumnezeu
(cum am artat n lectiile precedente), iar ntruparea lui Dumnezeu are loc prin chenoz.
2. Prin chenoz, Fiul lui Dumnezeu si mpropriaz firea omeneasc, devenind asemenea
nou afar de pcat, pentru a ne uni cu Sine si cu Dumnezeu si a ne face dumnezei dup har.
3. Chenoza nu nseamn renuntarea Fiului lui Dumnezeu la vreuna din calittile Sale
dumnezeiesti, ci numai restrngerea manifestrii puterii si slavei Sale dumnezeiesti, ca s poat lua
trup omenesc.
4. n chenoz, cele dou firi si pstreaz neschimbate nsusirile specifice. Datorit unirii
ipostatice, ele si comunic reciproc nsusirile, iar lucrrile lui Iisus Hristos sunt teandrice, adic El
lucreaz toate cele omenesti dumnezeieste si cele dumnezeiesti omeneste.
5. Chenoza Fiului lui Dumnezeu si ndumnezeirea firii Sale omenesti sunt strns legate,
ndumnezeirea constituind aspectul pozitiv al chenozei (aspectul negativ suferirea slbiciunilor firii
umane czute).
6. Prin chenoz, Fiul lui Dumnezeu i-a nsusit firea noastr uman mpreun cu ptimirile
ei ireprosabile. Aceasta, ns, nu nseamn c firea dumnezeiasc a devenit ptimitoare, ci doar Una
din cele trei Persoane ale acestei firi (cci, desi au aceeasi Fiint, aceeasi fire, Persoanele Sf. Treimi
sunt distincte). Dintre cele trei, numai Persoana Fiului S-a ntrupat, a suferit ptimirile naturii umane
czute, cci numai El si-a asumat firea uman n ipostasul Su.
7. Chenoza se explic prin marea iubire de oameni a lui Dumnezeu, pentru c ea are ca scop
mntuirea omului, si ea este o dovad a atotputerniciei divine, cci, voind a Se apropia de oameni,
Dumnezeu S-a golit de slava Sa dumnezeiasc, putnd s mplineasc tot ce voieste. Starea Lui de
maxim chenoz n moartea pe Cruce coincide cu starea de maxim manifestare a puterii Sale
dumnezeiesti prin biruinta asupra mortii.
8. Rostul pogorrii, al chenozei Fiului lui Dumnezeu este `s se fac asculttor Tatlui,
vindecnd neascultarea noastr i fcndu-Se pild de ascultare, n afar de care nu este cu putint
s dobndim mntuirea` Sf. Ioan Damaschin. `Cci precum prin neascultarea unui om s-au
fcut pctoi cei multi, tot aa prin ascultarea unuia se vor face drepti cei multi` Romani 5,19.
(Lectur: Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu, p.200-201; Predici la marile srbtori
de Ierotei Vlahos, p.39, 196-197; 205-206; 213-214; 308).
Teologia protestant a formulat o serie de teorii chenotice, care sunt ns, n contradictie cu
dogma unirii ipostatice si cu ntreaga Revelatie divin.
1. Teoria care ntelege chenoza ca o golire (desertare) de ntrebuintare n sensul c natura
uman posed nsusiri dumnezeiesti, dar nu le ntrebuinteaz complet si continuu. Potrivit acestei
171
171
teorii, Fiul lui Dumnezeu ntrupat Se automrgineste, Se lipseste n mod real de unele nsusiri divine,
nefcnd uz de ele.
Biserica ortodox nvat, ns, c Iisus Hristos si-a retinut doar manifestarea ntregii puteri
dumnezeiesti n trup, cci puterile dumnezeiesti sunt infinit de mari ca s se poat manifesta toate n
trupul Lui. Dar Iisus Hristos ca Persoan trieste cu toat intensitatea cele dumnezeiesti ca si cele
omenesti. El nu renunt la nicio nsusire divin pentru c cele dou firi se pstreaz neschimbate n
El. Teoria aceasta chenotic contrazice dogma unirii ipostatice, n care se afirm c n Iisus Hristos
firea dumnezeiasc nu se schimb, si duce la nestorianism (prin separarea firilor). Ea a fost
promovat de coala din Giessen.
2. Alt teorie protestant, promovat de coala din Tubingen, ntelege chenoza ca o
ascundere de ntrebuintare n sensul c Iisus Hristos pe pmnt Se foloseste numai n ascuns de
nsusirile dumnezeiesti. Aceast conceptie este inacceptabil cci duce la dochetism, care sustine c
Iisus Hristos a avut un trup omenesc aparent, nu real si moartea Lui a fost tot aparent.
3. Alti teologi protestanti mai noi (Sartorius, Lange, Libner, Ewald) promoveaz teoria
chenozei radicale, afirmnd c prin ntrupare, firea divin nssi s-a restrns, s-a ngustat, s-a limitat
real. Ei sustin c Hristos n stare de chenoz, este doar un Dumnezeu virtual; El nu are constiinta c
este Dumnezeu si este lipsit de anumite nsusiri divine ca: atotputernicia, atotstiinta, atotprezenta.
Este evident c toate aceste teorii protestante altereaz dogma unirii ipostatice formulat la
sinoadele ecumenice. Nici Sf. Scriptur, nici Sf. Traditie nu vorbesc nicieri de o chenoz radical,
n sens de renuntare din partea Cuvntului ntrupat la punerea n lucrare a nsusirilor Sale
dumnezeiesti. Sf. Scriptur nftiseaz starea de umilire a lui Iisus Hristos, totusi arat mereu c este
Dumnezeu adevrat avnd aceast constiint si fiind mrturisit si de cei din jur c este Fiul lui
Dumnezeu; avnd aceeasi putere dumnezeiasc ca si Tatl, activat prin minuni, iertarea pcatelor
etc. De aceea, si evanghelistul Ioan mrturiseste c n Cuvntul ntrupat `Care S-a slluit ntre
noi, am vzut slava Lui ca a Unuia Nscut din Tatl, plin de har i de adevr` Ioan 1,14.
De asemenea, Sf. Printi ntresc aceast idee. Sf. Grigorie Teologul afirm c prin chenoza
Fiului lui Dumnezeu `Ceea ce era a rmas, iar ceea ce nu era a luat asupr- i, ca s ne
mntuiasc`.
n general, chenoza const n faptul c Fiul lui Dumnezeu a primit s fie subiect al
modestelor nsusiri si manifestri omenesti. Pentru neputinta oamenilor de a vedea pe Dumnezeu n
slava Sa, Fiul lui Dumnezeu S-a supus chenozei, pentru a veni n maxim apropiere de oameni si a
intra n comuniune cu noi. Fcndu-Se om adevrat, El, ns, a rmas si Dumnezeu deplin.
Aceasta este nvttura Bisericii ortodoxe (Biserica catolic nu recunoaste aspectul ontologic
al ndumnezeirii firii umane si prin aceasta al ndumnezeirii omului) mrturisit de Sf. Printi si de
cntrile bisericesti: `Astzi, Chipul cel neschimbat al Tatlui, Chipul Fiintei Lui celei de-a pururi,
chipul robului primete, nesuferind schimbare, cci Cel ce era a rmas, Dumnezeu fiind adevrat, i
Cel ce nu era a primit, Om fcndu-Se pentru iubirea de oameni, Cel ce Te-ai nscut din Fecioar,
Doamne, slav ie!`.
Ereziile hristologice (vezi manualul pt. seminar Todoran-Zgrean p.212-214).
Opera de mntuire a lui Iisus Hristos. Mntuirea obiectiv yi subiectiv
Potrivit Sf. Scripturi si Sf. Traditii, motivul ntruprii Fiului lui Dumnezeu si scopul operei
Sale n lume este mntuirea omului. n Sf. Scriptur se spune: `Fiul Omului a venit s caute i s
mntuiasc pe cel pierdut` Luca 19,10, iar fericitul Augustin scrie: `Dac omul n-ar fi czut,
172
172
Fiul omului n-ar fi venit`. Acest adevr este mrturisit si n articolul 3 din Crez: Care pentru noi
oamenii si pentru a noastr mntuire, S-a pogort din cer si S-a ntrupat.
Cuvntul mntuire este folosit cu dublu nteles:
n primul rnd, prin mntuire se ntelege ntreaga activitate rscumprtoare a Mntuitorului
pe pmnt, culminnd cu Jertfa de pe Cruce, oper realizat de Mntuitorul Hristos pentru toti
oamenii de la Adam pn la sfrsitul lumii. Aceasta este mntuirea general sau obiectiv.
Cuvntul mntuire mai este folosit pentru a arta starea celor ce si nsusesc personal
roadele Jertfei de pe Cruce, adic si nsusesc, si mpropriaz mntuirea obiectiv. n acest caz, este
vorba de mntuirea subiectiv sau personal, care mai este numit si ndreptarea spre sfintirea
omului.
Mntuirea obiectiv const n:
1. eliberarea omului din robia pcatului si a mortii si mpcarea lui cu Dumnezeu
2. restaurarea, nnoirea si ndumnezeirea firii umane din Iisus Hristos si virtual a ntregii firi
omenesti si
3. restabilirea comuniunii de viat a oamenilor cu Dumnezeu.
Raportul dintre Persoana yi opera Mntuitorului Hristos
1. Spre deosebire de alte lucrri omenesti, opera Mntuitorului Hristos este nedesprtit de
Persoana Sa.
2. nvttura de credint crestin mntuitoare ne pune totodat si n relatie direct cu Hristos.
3. Esenta credintei crestine const tocmai n comuniunea credinciosilor cu Hristos
Mntuitorul, unicul izvor de viat si de mntuire.
4. Opera Sa mntuitoare este mereu actualizat n Biseric, prin Sf. Taine, n care
credinciosul se mprtseste de har si nainteaz mpreun cu Hristos pe treptele desvrsirii.
5. Mntuirea personal o dobndim numai rmnnd n comuniune cu Hristos si prin El cu
Sf. Treime.
1. Opera de mntuire a lui Iisus Hristos este strns legat si nedesprtit de Persoana Sa, si nu
precum suntem obisnuiti s gndim c opera unui om, odat svrsit, se desprinde de autorul ei.
n ordinea simpl a vietii omenesti sunt fapte care, indiferent de care om au fost svrsite, au
prin ele nsele repercusiuni importante asupra celorlalti oameni. De pild, un om a ntemeiat un stat,
o institutie, a formulat o doctrin, a realizat o oper de art. Acestea continu s influenteze prin ele
nsele viata altor oameni; chiar fiind detasate de autorul lor (a crui viat uneori nici nu este
cunoscut).
2. Dar mntuirea nu o dobndim astfel. n crestinism nu se poate vorbi propriu zis de o
nvttur mntuitoare, iar dogmatica crestin nu este doar un sistem de idei, de precepte
religioase, o nvttur de credint, n fata crora omul se afl singur cu puterile sale. Dogmatica
crestin nftiseaz lucrarea mntuitoare si druitoare de viat vesnic a Persoanei dumnezeiesti a lui
Iisus Hristos devenit om si relatia noastr liber cu El, datorit creia putem primi aceast viat
vesnic. Mntuirea noastr depinde de Persoana Mntuitorului si de relatia noastr cu El. Iisus
Hristos mntuieste El nsusi ca Persoan de nenlocuit, fiind unicul izvor de putere care ne elibereaz
de pcat si de moarte. Harul divin mntuitor se mprtseste numai prin umanitatea ndumnezeit a
Fiului lui Dumnezeu, ntrupat si jertfit pentru oameni.
3. Crestinismul nu ne las n seama puterilor noastre omenesti, limitate, si nici nu ne vorbeste
de nchipuite puteri impersonale, ci ne pune n comuniune cu Persoana real a lui Dumnezeu cel
ntrupat, ca izvor a toat viata, al vietii fericite si vesnice. De aceea, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu
173
173
cel ntrupat Se numeste Mntuitorul. Niciun alt ntemeietor de religie nu este si nu se numeste
mntuitor, ci legiuitorul sau nvttorul acelei religii.
4. Opera mntuitoare a lui Iisus Hristos, toate actele Sale mntuitoare din cursul vietii Sale
pmntesti sunt expresia iubirii Lui fat de oameni. Dar opera Sa mntuitoare, fiind svrsit pentru
toti oamenii, este mereu actual n raport cu noi. Ea nu este de domeniul trecutului, este mereu
actualizat n Biseric, iar Hristos continu s ne vorbeasc si nou pentru c El este viu si prezent
ntre noi (Marcu 13,31; Evrei 4,12). Persoana lui Hristos si manifest prin aceste acte nencetat
iubirea Sa fat de noi, El fiind izvor de iubire inepuizabil. Prin Sf. Liturghie, prin Sf. Taine, prin
orice lucrare sfintitoare a Bisericii, prin Sf. Traditie sau numai prin mplinirea cuvintelor si a
poruncilor Sale, opera mntuitoare devine actual pentru fiecare credincios, iar Hristos trece n viata
fiecrui membru al Bisericii, unindu-Se cu el si parcurgnd mpreun cu el drumul desvrsirii
conform Matei 28,20: ,nvtndu-le s pzeasc toate cte v-am poruncit vou i iat, Eu cu voi
sunt n toate zilele pn la sfritul veacului` si Ioan 14,23: ,Dac M iubete cineva, va pzi
cuvntul Meu, i Tatl Meu l va iubi, i vom veni la el i loca la el vom face`.
5. Astfel, mntuirea personal ne-o dobndim numai rmnnd n comuniune de viat, de
iubire cu Persoana Mntuitorului Iisus Hristos si prin El cu ntreaga Sf. Treime. Hristos este singura
cale care ne duce la viat (Ioan 14,6); El este Mijlocitorul ntre Dumnezeu si oameni, unicul
Arhiereu vesnic si desvrsit. Harul divin mntuitor, mprtsit de Duhul Sfnt, l primim numai prin
omenitatea ndumnezeit a lui Iisus Hristos cel rstignit si nviat (si n mod obisnuit n Biseric).
De aceea, Persoana si opera lui Iisus Hristos, desi distincte, nu sunt desprtite, ci constituie o
singur realitate mntuitoare. n toate actele mntuitoare este prezent Persoana lui Hristos si ele nu
pot fi ale altcuiva. De aceea, Sf. Scriptur nu trateaz despre moarte si nviere ca teme teologice, ci
despre Iisus Hristos cel Rstignit si nviat.
Raportul dintre mntuirea obiectiv yi subiectiv
Dac Mntuitorul Hristos S-a jertfit pentru toti oamenii si El este Mntuitorul ntregii lumi,
pentru ce nu ne mntuim toti?
Ca s ne nsusim roadele Jertfei de pe Cruce, trebuie s ne aducem si noi aportul personal
prin credint si fapte bune.
Am vzut c mntuirea obiectiv a fost mplinit de Mntuitorul Hristos pentru toti oamenii,
de la Adam pn la sfrsitul lumii. Mntuirea obiectiv este temelia mntuirii subiective, dar
mntuirea obiectiv nu mntuieste pe niciun om fr consimtmntul si conlucrarea personal a
fiecruia. Oamenii sunt mntuiti nu ca niste obiecte, ci prin acceptarea liber a comuniunii cu
Hristos si n Hristos cu ntreaga Sf. Treime.
Iisus Hristos a adus mntuirea tuturor oamenilor, care ns trebuie s si-o nsuseasc personal
fiecare prin credint si fapte bune, colabornd n deplin libertate cu harul divin. Teoria
apocatastazei, a mntuirii universale a fost condamnat la sinodul al V-lea ecumenic (553
Constantinopol) pentru c presupunea o ngrdire a liberttii omenesti.
Dac prin mntuirea obiectiv, Iisus Hristos ne-a deschis nou usile raiului, aceasta nu
nseamn c ne-a adus intrarea efectiv n rai. Mntuitorul Hristos ne-a deschis usile raiului cci prin
Jertfa Sa ne-a eliberat din robia pcatului si a refcut comuniunea prin har ntre noi si Dumnezeu, dar
ca s intrm n mprtia cerurilor, trebuie s ne aducem si noi aportul personal prin voint si
lucrare. Sf. Vasile cel Mare spune c dac Dumnezeu l-a creat pe om fr voia lui, El nu vrea s-l
mntuiasc fr voia si contributia sa la lucrarea mntuirii. De aceea, Sf. Scriptur ne ndeamn:
,Lucrati cu fric i cu cutremur la mntuirea voastr` Filipeni 2,12.
174
174
Dar despre mntuirea subiectiv se va trata ntr-un capitol urmtor.
ntreita slujire a Mntuitorului
1. Starea deczut a lui Adam consta n alterarea chipului lui Dumnezeu n om, adic a celor
trei puteri sufletesti.
2. Pentru aceea, opera Mntuitorului are ntreit aspect.
3. Cele trei slujiri sunt reunite deplin numai n Persoana Mntuitorului Hristos.
4. Slujirea arhiereasc a Mntuitorului se afl n centrul operei Sale.
(pentru continut vezi manualul pt. seminar Todoran-Zgrean p.218-219).
Sf. Scriptur arat clar ntreita slujire a Mntuitorului:
n Vechiul Testament, Mesia este vestit ca profet: ,Prooroc din mijlocul tu i din fratii ti,
ca i mine, ti va ridica Domnul Dumnezeul tu. Pe Acela s-L ascultati` Deuteronom 18,15;
,Iat, Sluga Mea, pe Care o spriijn, Alesul Meu, ntru Care binevoiete sufletul Meu. Pus-
am peste El Duhul Meu i El va propovdui popoarelor legea Mea` Isaia 42,1;
ca preot: ,Juratu-S-a Domnul i nu-I va prea ru: <<Tu eti preot n veac dup rnduiala
lui Melchisedec>>` Psalmi 109,4;
ca mprat: ,Si mare va fi stpnirea Lui i pacea Lui nu va avea hotar. Va mprti pe
tronul i peste mprtia lui David pn n veac` Isaia 9,6;
,Si tu, Betleeme, casa Efratei, dei eti mic ntre miile Iudei, din tine va iei Stpnitor peste
Israel, iar obria Lui este dintru nceput, din zilele veniciei` Miheia 5,1;
,Bucur-te foarte, fiica Sionului, veselete-te, fiica Ierusalimului, cci, iat, mpratul tu
vine la tine drept i biruitor, smerit i clare pe mnzul asinei` Zaharia 9,9.
Ceea ce s-a vestit n Vechiul Testament se mplineste n Noul Testament.
n Noul Testament, Iisus Hristos apare ca profet la Matei 13,57: ,Iar Iisus le-a zis: Nu este
prooroc dispretuit dect n patria lui i n casa lui`;
ca arhiereu: ,Pentru ei Eu M sfintesc pe Mine nsumi, ca i ei s fie sfintiti n adevr`
Ioan 17,19;
,Dup cum i Fiul Omului nu a venit s I se slujeasc, ci ca S slujeasc El i s-i dea
sufletul rscumprare pentru multi` Matei 20,28;
,Drept aceea, avnd Arhiereu mare Care a strbtut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu,
s tinem cu trie mrturisirea` Evrei 4,14;
,Un astfel de Arhiereu se cuvenea s avem: sfnt, fr rutate, fr de pat, osebit de cei
pctoi i mai presus dect cerurile` Evrei 7,26 si
,Lucru de cpetenie este c avem aastfel de Arhiereu Care a ezut de-a dreapta tronului
slavei n ceruri, slujitor Altarului i Cortului celui adevrat` Evrei 8,1-2;
si ca mprat: ,Cnd va veni Fiul omului ntru slava Sa i toti sfintii ngeri cu El, atunci va
edea pe tronul slavei Sale` Matei 25,31;
,Atunci va zice mpratul celor de-a dreapta: Veniti, binecuvntatii Tatlui Meu de
moteniti mprtia gtit vou` Matei 25,34;
,Iar Iisus sttea naintea dregtorului. Si l-a ntrebat dregtorul: Tu eti mpratul iudeilor?
Iar Iisus i-a rspuns: Tu zici` Matei 27,11;
,Iisus a rspuns: mprtia Mea nu este din lumea aceasta` Ioan 18,36;
despre toate slujirile: ,Din El, dar, sunteti voi n Hristos Iisus, Care pentru noi S-a fcut
ntelepciune de la Dumnezeu i dreptate i sfintire i rscumprare` I Corinteni 1,38.
175
175
Dac numele Iisus nseamn Mntuitor, numele de Hristos nseamn Uns. Si pentru c, n
Vechiul Tetament erau unsi numai profetii, preotii si regii, Mntuitorul, concentrnd n Persoana Sa,
toate cele trei demnitti, este Unsul prin excelent, n chip deosebit de ceilalti. El este Unsul lui
Dumnezeu prin Duhul Sfnt: ,Duhul Domnului este peste Mine, pentru c Domnul M-a uns s
binevestesc sracilor, M-a trimis s vindec pe cei zdrobiti cu inima, s propovduiesc robilor
dezrobirea i celor orbi vederea; s slobozesc pe cei apsati` Isaia 61,1 sau Luca 4,18.
Chemarea profetic
1. n ce const activitatea Mntuitorului ca profet?
2. Deosebirea dintre profetii Vechiului Testament si Mntuitorul Hristos, profetul profetilor.
3. Caracterul hristocentric al nvtturii Vechiului si Noului Testament.
4. Temeiuri din Sf. Scriptur pentru chemarea profetic.
5. Iisus Hristos, nvttorul prin excelent, singura cale care ne duce la Dumnezeu si la
mntuire.
6. ndeplinirea chemrii profetice de Mntuitorul Hristos, n mod direct si indirect, n
Biseric.
1. Prin chemarea profetic a Mntuitorului se ntelege activitatea Lui de nvttor, prin care
descoper adevrul religios absolut despre Dumnezeu, despre legea moral, nvttura Lui fiind
confirmat prin viata Lui ca pild suprem de desvrsire. Mntuitorul nsusi spune despre Sine:
`Eu sunt Lumina lumii; cel ce mi urmeaz Mie nu va umbla n ntuneric, ci va avea lumina vietii`
Ioan 8,12 si `C v-am dat vou pild ca, precum v-am fcut Eu vou, s faceti i voi` Ioan 13,15
si `Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevrul i Viata. Nimeni nu vine la Tatl Meu dect prin Mine` -
Ioan 14,6. n calitatea Sa de Prooroc, Hristos este Calea care ne conduce la cunostinta adevrului
despre Dumnezeu si la dobndirea vietii vesnice. El este Calea pentru c ne descoper adevrul
dumnezeiesc mntuitor, ne d pild de urmat viata Sa si ne d si puterea s-I urmm Lui.
2. Ca si profetii Vechiului Testament care si dovedeau trimiterea de la Dumnezeu prin
minuni si preziceri ale viitorului, si Mntuitorul si nsoteste propovduirea Sa cu svrsirea de
minuni si cu anuntarea unor evenimente viitoare. Dar Iisus Hristos este cel mai mare profet; El este
profetul profetilor. Pentru c n timp ce ceilalti profeti comunicau un adevr partial despre
Dumnezeu asa cum l primeau de la Dumnezeu si svrseau minuni nu cu puterea lor proprie, ci cu
puterea primit de la Dumnezeu, Iisus Hristos descoper oamenilor adevrul integral, El fiind nsusi
Adevrul si svrseste minunile cu propria Sa putere. Ceilalti vestesc adevrul primit, Hristos Se
vesteste pe Sine, fiind Dumnezeu adevrat. De aceea, El este plinirea Revelatiei, Revelatia absolut,
desvrsit.
Dac proorocii Vechiului Testament comunicau un adevr partial despre Dumnezeu, adevrul
integral este descoperit de Hristos. Sf. Chiril al Alexandriei spune: ,Legea tindea spre frumusetea
Adevrului... iar Adevrul este Hristos, prin Care am dobndit intrarea i am ajuns aproape de Tatl,
urcndu-ne ca la un munte, la cunotinta adevrului`. De asemenea, Ap. Pavel spune: ,Sfritul
Legii i al proorocilor este Hristos` - Romani 10,4. Asezmntul Vechiului Testament a avut doar
un rol pregtitor pentru primirea lui Mesia si a nvtturii Sale: ,Legea ne-a fost cluz spre
Hristos` Galateni 3,24.
3. nvttura dat de profetii Vechiului Testament are caracter hristocentric, fiind orientat spre
Hristos; iar Hristos este ,dttorul cunotintei desvrite` dup Sf. Chiril al Alexandriei, El
vestindu-Se pe Sine nsusi, ca Dumnezeu adevrat. Centrul nvtturii Noului Testament este astfel
176
176
chiar Iisus Hristos. Prin venirea Mntuitorului n Noul Testament, Subiectul nvtturii Se identific
cu obiectul ei. Revelatorul, prin ntrupare, devine Revelatia nssi.
4. n Noul Testament, Iisus Hristos este nftisat ca nvttor, profet mare, puternic n fapte si
n cuvnt Luca 24,19. Iisus Hristos a venit n lume s ne mprtseasc nvttura desvrsit
despre Dumnezeu si prin aceasta s dobndim viata vesnic conform Ioan 17,3; Ioan 1,18 yi I Ioan
5,20.
5. Hristos este nvttorul si Proorocul prin excelent, Care mprtseste nu numai nvttura
adevrat despre Dumnezeu, ci si despre omul adevrat, asa cum este el realizat n Hristos si cum
trebuie s ajungem toti ceilalti, adic starea brbatului desvrsit. Noi nvtm privind la Persoana Lui
si putem psi pe urmele Lui stnd n legtur cu El. El ne d puterea de a urma Lui, dar este si
Modelul pe Care trebuie s-L urmm. De aceea a spus: ,Eu sunt Calea, Adevrul i Viata`. n
calitatea Sa de prooroc, Hristos este Calea care ne conduce ctre cunostinta adevratului Dumnezeu si
a vietii vesnice.
6. Mntuitorul ndeplineste chemarea profetic direct, predicnd El nsusi adevrul
dumnezeiesc si indirect, n Biseric, prin Apostolii Si si prin urmasii acestora: episcopii si preotii, pe
care i nvat mereu si i lumineaz prin Duhul Sfnt pentru propovduirea nentrerupt si corect a
adevrului dumnezeiesc pn la sfrsitul veacurilor, potrivit fgduintei Sale: ,nvtndu-le s
pzeasc toate cte v-am poruncit vou, i iat Eu cu voi sunt n toate zilele, pn la sfritul
veacului. Amin.` Matei 28,20.
(Lectur: Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu, p.224-228).
Slujirea arhiereasc
1. Definirea si necesitatea slujirii arhieresti.
2. Roadele slujirii arhieresti a Mntuitorului.
3. Temeiuri din Sf. Scriptur pentru slujirea arhiereasc.
4. Fundamentul si cuprinsul Jertfei rscumprtoare.
5. Diferite aspecte ale slujirii arhieresti evidentiate n Sf. Scriptur.
6. Actualizarea permanent a Jertfei de pe Cruce prin Sf. Liturghie.
7. Urmrile secundare ale Jertfei de pe Cruce.
8. Continuarea slujirii arhieresti de Mntuitorul n Biseric, mai ales prin Sf. Liturghie.
9. Hristos este arhiereul unic etern si desvrsit al Legii celei noi, adevratul svrsitor al
lucrrilor sfinte n Biseric.
1. n centrul lucrrii mntuitoare a lui Iisus Hristos se afl slujirea arhiereasc, adic Jertfa de
rscumprare adus de Fiul lui Dumnezeu ntrupat pentru eliberarea omului din robia pcatului si a
mortii si pentru mpcarea lui cu Dumnezeu. Slujirea arhiereasc a Mntuitorului Hristos cuprinde
toate suferintele ndurate de El de la ntrupare pn la moarte, suferinte ndurate pentru mntuirea
noastr.
Rul pricinuit de cderea lui Adam era att de mare, nct omul nu se putea mntui singur,
prin propriile sale puteri fiindc prin pcat s-a tulburat ntreaga ordine moral si firea uman a fost
afectat profund. Pentru mntuirea omului czut, adic pentru refacerea comuniunii cu Dumnezeu
prin iertarea pcatelor si dobndirea vietii vesnice, a trebuit s Se ntrupeze Fiul lui Dumnezeu.
Astfel, Dumnezeu, n ntelepciunea Sa, mpcnd dreptatea si iubirea Lui fat de om, a hotrt s
mntuiasc lumea prin ntruparea si Jertfa Fiului Su. Jertfa curat a Fiului lui Dumnezeu ntrupat a
fost necesar pentru ridicarea omului czut.
177
177
2. Prin opera Sa rscumprtoare, Iisus Hristos desfiinteaz pcatul strmosesc si urmrile lui,
stergnd deci orice vin pentru el (pcatul atrage totdeauna dup sine vina, iar vina pedeapsa), precum
si principiul pcatului, adic pervertirea puterilor sufletesti, prin restaurarea chipului lui Dumnezeu n
om. Aplecarea spre pcat ce rmne n om si dup nsusirea roadelor Jertfei Mntuitorului nu mai are
caracter de pcat, ci dimpotriv, d prilej omului s se ntreasc prin biruinta asupra ispitelor, ajutat
fiind de harul divin (concupiscenta pofta rea mijloc de a proba si ntri virtutea Iacov 1,12).
Deci, prin Jertfa rscumprtoare a Fiului lui Dumnezeu s-a desfiintat pcatul strmosesc (s-a
sters ca si cum nu s-ar fi svrsit) si omul a fost scos din robia pcatului si a mortii (robie cci toti se
nsteau cu pcatul strmosesc si omul nu putea s dezrdcineze pcatul din inim, harul neajutndu-l
dect din afar, se realiza doar o dreptate exterioar), mpcndu-se cu Dumnezeu. Pentru aceasta, n
centrul lucrrii mntuitoare a lui Iisus Hristos se afl slujirea arhiereasc.
3. Revelatia supranatural ne arat clar c Jertfa Mntuitorului este jertfa adevrat,
bineprimit de Dumnezeu pentru pcatele lumii conform Isaia 53,4-8 sau 'Iat Mielul lui Dumnezeu,
Cel ce ridic pcatul lumii!` Ioan 1,29 sau: 'Fiul Omului n-a venit ca s I se slujeasc, ci ca El s
slujeasc i s-Si dea sufletul Su pret de rscumprare pentru multi` Matei 20,28 sau: 'Eu sunt
pinea cea vie, care s-a cobort din cer; de va mnca cineva pinea aceasta, va tri n veac, i
pinea pe care Eu o voi da este trupul Meu, pe care l voi da pentru viata lumii` Ioan 6,51 sau: '...
Acesta este trupul Meu, care se frnge pentru voi...` Luca 22,19 sau: '... acesta este sngele Meu,
al Legii celei Noi, care pentru voi i pentru multi se vars spre iertarea pcatelor` Matei 26,28.
4. ntruparea si Jertfa Mntuitorului, deci slujirea Sa arhiereasc, si are fundamentul n iubirea
nesfrsit a lui Dumnezeu fat de oameni conform Ioan 3,16. n slujirea Sa arhiereasc sunt cuprinse
toate durerile ptimite de Hristos datorit nsusirii de ctre El a firii umane czute afar de pcat, deci
si ascultarea Sa (nseamn tot suferint) ca om, adus Tatlui, prin care a vindecat neascultarea lui
Adam: 'Cci precum prin neascultarea unui om s-au fcut pctoi cei multi, tot aa prin ascultarea
unuia se vor face drepti cei multi` Romani 5,19.
5. Uneori, din slujirea arhiereasc, este scoas n evident ascultarea Mntuitorului prin
mplinirea desvrsit a voii lui Dumnezeu pn la moartea pe Cruce: 'S-a smerit pe Sine, asculttor
fcndu-Se pn la moarte, i nc moarte pe cruce` Filipeni 2,8 sau 'Cci precum prin
neascultarea unui om s-au fcut pctoi cei multi, tot aa prin ascultarea unuia se vor face drepti
cei multi` Romani 5,19. Alteori este evidentiat iubirea lui Hristos fat de lume, ca temei al
Patimilor si al mortii Sale: 'Cel ce m-a iubit i pe Sine nsui S-a dat pentru mine` Galateni 2,20.
Iar alteori, se reliefeaz caracterul ispsitor al Jertfei de pe Cruce, adus n locul nostru, Domnul
Icndu-Se pentru noi 'blestem` Galateni 3,13, vrsndu-Si sngele ca 'pret de rscumprare
pentru lume` Romani 3,25 si II Corinteni 5,21.
6. Jertfa Mntuitorului pe Cruce se actualizeaz permanent pn la sfrsitul veacurilor prin
Jertfa Euharistic, dup porunca Mntuitorului: 'Aceasta s o faceti spre pomenirea Mea!` Luca
22,19 si I Corinteni 11,25-26. Actualizarea permanent a Jertfei Mntuitorului pe sfintele altare a
fost prezis de profetul Maleahi 1,11.
7. Jertfa Mntuitorului, pe lng scopul ei principal care este rscumprarea omului czut si
mpcarea lui cu Dumnezeu, mai are si unele scopuri sau urmri secundare:
1. S adevereasc mesianitatea Sa si nvttura Sa dumnezeieasc.
2. S sfinteasc Legea cea nou, Noul Legmnt dintre Dumnezeu si oameni prin sngele Su
dumnezeiesc, dup cum si Vechiul Legmnt fusese ntrit prin sngele jertfelor de animale.
3. S dovedeasc prin fapt nemrginita Sa iubire fat de lume.
4. S nlture prerea fals a iudeilor despre un Mesia lumesc, asteptat ca Eliberator national si
mprat pmntesc pentru c spune Mntuitorul: 'mprtia Mea nu este din lumea aceasta` Ioan
18,36.
178
178
5. Ca s ne dea nou pild desvrsit de umilint, de ascultare, de rbdare si lepdare de sine
Filipeni 2,6-8: 'Care, Dumnezeu fiind n chip, n-a socotit o tirbire a fi El ntocmai cu Dumnezeu,
ci S-a deertat pe Sine, chip de rob lund, fcndu-Se asemenea oamenilor, i la nftiare aflndu-Se
ca un om, S-a smerit pe Sine, asculttor fcndu-Se pn la moarte, i nc moarte pe cruce`.
8. Slujirea arhiereasc, ca ntreaga oper mntuitoare, e continuat de Mntuitorul si dup
nltarea Sa la cer, n mod deosebit, prin actualizarea Jertfei de pe Cruce n Biseric n Sf. Liturghie
n chip nesngeros. n Sf. Liturghie, Hristos este Jertfitor si totodat Jertf si Primitor; Cel ce Se
aduce si Cel ce primeste. Astfel El si continu lucrarea arhiereasc pn la sfrsitul veacului, Hristos
fiind unicul arhiereu etern si desvrsit.
9. Sf. Scriptur numeste pe Iisus Hristos 'arhiereu dup rnduiala lui Melchisedec` Psalmi
109,4. Preotia lui Aaron o primeau doar descendentii din neamul lui Aaron, n timp ce Hristos este cel
dinti arhiereu al asezmntului celui nou si nu are nici naintasi, nici urmasi, pentru c arhieria
Noului Testament este o arhierie nou, desvrsit, deosebit de cea a Vechiului Testament. naintea
lui Hristos nu a existat alt arhiereu al Legii noi si nici dup El. El este arhiereu vesnic si desvrsit,
svrsind toate lucrrile sfinte n Biseric prin Duhul Sfnt, slujitorii Bisericii sunt organe vzute ale
Preotului nevzut Care este Hristos.
Demnitatea mprteasc a lui Iisus Hristos
1. Evidentierea slavei dumnezeiesti a lui Iisus Hristos prin demnitatea Sa mprteasc.
2. Temeiuri pentru demnitatea Sa mprteasc profetiile mesianice si mrturii din Noul
Testament.
3. Manifestarea demnittii mprtesti a lui Iisus Hristos:
a. n timpul vietii Sale pmntesti;
b. dup moartea Sa.
4. Continuarea demnittii Sale mprtesti n Biseric, prin ierarhia bisericeasc.
1. n timp ce prin chemarea profetic si slujirea arhiereasc, Iisus Hristos si manifest mai
mult starea de chenoz, prin demnitatea Sa mprteasc se evidentiaz mretia si puterea Lui ca
Dumnezeu adevrat, calitatea Sa de Creator si Stpn al ntregului univers, Cruia toate se supun,
avnd putere deplin asupra naturii, a vietii si a mortii. El este, asadar, mprat duhovnicesc, mprat
ceresc, mprat al mpratilor.
2. Demnitatea Sa mprteasc este afirmat nti de profetiile mesianice ale Vechiului
Testament, apoi de unii dintre contemporanii Si si de El nsusi.
n profetiile Vechiului Testament, Mesia este nftisat ca mprat vesnic, care st pe tronul lui
David, judecnd si fcnd dreptate peste tot pmntul si mprtsind bunuri dumnezeiesti tuturor
neamurilor:
- 'mprat peste Sion` Psalmi 2,5;
- 'mpratul Mesia i mprtia Lui vor strluci peste toate mprtiile pmntului` Psalmi
71,10-11;
- 'mprtia Lui va fi mprtia drepttii i a pcii` Isaia 32,1;
- 'Iat, vin zile, zice Domnul, cnd voi ridica lui David Odrasl dreapt i va ajunge rege i
va domni cu ntelepciune: va face judecat i dreptate pe pmnt` Ieremia 23,5;
n Noul Testament, Iisus Hristos este numit mprat de ngerul Gavriil: 'Si va mprti peste
casa lui Iacov n veci i mprtia Lui nu va avea sfrit` Luca 1,33.
179
179
Magii de la Rsrit l caut s I se nchine ca unui mprat: 'Unde este regele iudeilor cci am
vzut steaua i am venit s ne nchinm Lui?` Matei 2,2 si: 'S-au nchinat Lui i I-au adus daruri`
Matei 2,11.
Iisus Hristos si recunoaste demnitatea mprteasc naintea lui Pilat: 'Iar Iisus sttea
naintea dregtorului. Si L-a ntrebat dregtorul, zicnd: Tu eti regele iudeilor? Iar Iisus i-a
rspuns: Tu zici` Matei 27,11 sau: 'mprtia Mea nu este din lumea aceasta` Ioan 18,36.
Demnitatea mprteasc si-o descoper Iisus Apostolilor si dup nviere: 'Datu-Mi-s-a toat
puterea, n cer i pe pmnt` Matei 28,18. Sf. Apostol Pavel l numeste pe Hristos: 'mpratul
mpratilor i Domnul domnilor` I Timotei 6,15.
3a. n timpul vietii Sale pmntesti, Mntuitorul Si-a artat demnitatea Sa mprteasc prin
numeroasele minuni, prin puterea cu care nvta poporul, pentru c cele trei slujiri nu erau desprtite
si se mbinau ntr-o oper unitar: El 'nvta ca unul care are putere i nu ca nvttorii lor` Matei
7,29. De asemenea, demnitatea mprteasc si-a artat-o prin poruncile dumnezeiesti pe care le-a dat
pentru cei ce vor s-si cstige mntuirea, prin ntemeierea Bisericii ca organ de mntuire si sfintire a
credinciosilor, prin principiile de organizare si conducere a Bisericii, zidit fiind pe temelia
Apostolilor si a proorocilor, adic pe credinta si nvttura lor.
b. ns, demnitatea mprteasc a lui Iisus Hristos este artat deplin dup moartea Sa. nti,
prin coborrea la iad prin care a slobozit pe dreptii tinuti n legturile iadului, surpnd astfel puterea
mortii si a diavolului. Apoi prin nvierea Sa din morti, minune la care conlucreaz si Tatl si Duhul
Sfnt; precum si nltarea Sa la cer si sederea de-a dreapta Tatlui, desigur dup firea omeneasc, cci
dup firea dumnezeiasc, El este nedesprtit si egal cu celelalte dou Persoane ale Sf. Treimi.
4. Continuarea demnittii Sale mprtesti si dup nltarea la cer se face n Biseric; precum
si celelalte dou slujiri, prin ierarhia bisericeasc, aceasta fiind investit cu puterea haric pentru
continuarea ntreitei slujiri a Mntuitorului. Astfel, slujitorii sfintiti nvat pe credinciosi adevrul
dumnezeiesc, i sfintesc prin Sf. Taine si cluzesc sufletele spre mntuire (aceast ultim misiune
corespunde demnittii mprtesti a Mntuitorului). Dar prin ierarhia bisericeasc, nsusi Hristos, n
chip nevzut, si continu opera Sa mntuitoare, fiind permanent prezent n Biseric, pe care o
conduce n chip nevzut.
Alte acte ale demnittii Sale mprtesti care vor avea loc n viitor sunt: Judecata universal si
rennoirea ntregii creatii, urmat de mprtirea vesnic cu dreptii.
(Lectur: Predici la marile srbtori de Ierotei Vlahos, p.196-197).
Rscumprarea yi aspectele ei
Rscumprarea este mntuirea obiectiv realizat de Iisus Hristos, ncepnd cu ntruparea Sa,
continund cu ntreita Sa slujire si culminnd cu Rstignirea si nvierea Sa din morti, prin care omul
este restabilit n starea de comuniune personal cu Dumnezeu.
Opera de rscumprare este deosebit de bogat si cuprinde o multime de ntelesuri. Urmnd
Sf. Printi, teologia ortodox rezum numeroasele teorii privind sensurile rscumprrii si reliefeaz
astfel trei aspecte fundamentale ale acestui minunat act dumnezeiesc care este Rscumprarea omului.
Aceste trei aspecte sunt: de jertf, ontologic si recapitulativ.
180
180
Aspectul de jertf
1. Cele dou directii cuprinse n aspectul de jertf: ctre Dumnezeu si ctre om.
2. Cel mai important aspect al Rscumprrii cel de jertf. Prin ascultarea desvrsit a
Fiului lui Dumnezeu de Tatl si moartea Sa pe Cruce este reevidentiat n ochii oamenilor slava lui
Dumnezeu si este pedepsit suprasuficient pcatul oamenilor.
3. Mntuitorul Hristos, Cel fr de pcat, suportnd moartea din iubire pentru noi, El a
repurtat biruinta asupra mortii pentru toti oamenii. Moartea Sa s-a transformat n izvor de viat pentru
toti cei ce se mntuiesc.
1. Sub acest aspect, opera de rscumprare a lui Iisus Hristos este ndreptat, pe de o parte,
ctre Dumnezeu, fiind jertfa fr prihan, jertfa curat a lui Dumnezeu Omul. La aceast directie a
lucrrii mntuitoare se refer, mai ales, termenul de jertf. Chiar cuvntul jertf nseamn dar,
ofrand adus unei fiinte superioare si presupune existenta unui Primitor. Prin jertf se stabileste o
relatie ntre cel ce o ofer si cel ce o primeste.
Despre aceasta Sf. Scriptur mrturiseste: 'Sngele lui Hristos, Care S-a adus pe Sine jertf
fr prihan lui Dumnezeu` Evrei 9,14 si: Hristos 'S-a dat pe Sine pentru noi prinos i jertf lui
Dumnezeu, ntru miros de bun mireasm` Efeseni 5,2.
Pe de alt parte, rscumprarea adus de Mntuitorul are si o directie ctre om, ca ridicare a
pedepsei pentru pcat. Tatl nsusi L-a dat pe Fiul Su la moarte, L-a fcut jertf pentru pcat, L-a
mpovrat cu blestemul lumii si L-a pedepsit n locul lumii: 'C aa de mult a iubit Dumnezeu lumea,
nct pe Fiul Su L-a dat...` Ioan 3,16. Iar n alt loc: 'El este jertfa de ispire pentru pcatele
noastre i nu numai pentru ale noastre, ci i pentru ale lumii ntregi` I Ioan 2,2.
Astfel, Jertfa Mntuitorului este n acelasi timp omagiere a lui Dumnezeu, dar si pedeaps
pentru pcat.
2. ntreaga lucrare rscumprtoare a lui Iisus Hristos are un profund caracter de jertf. Jertfa
lui Hristos privit ca omagiu adus lui Dumnezeu este expresia ascultrii totale de Dumnezeu (n
slujirea arhiereasc sunt cuprinse toate durerile suferite cu scopul mplinirii ascultrii de Dumnezeu).
Aceast ascultare, venind din partea Fiului lui Dumnezeu si avnd prin aceasta o valoare infinit, este
cea mai impresionant ofrand adus lui Dumnezeu Tatl pentru vindecarea neascultrii lui Adam si
pentru a ridica pe om din rul n care czuse. Consecinta neascultrii s-a rsfrnt, n primul rnd, n
relatia dintre om si Dumnezeu. Neascultarea oamenilor a ntunecat n ochii lor maiestatea infinit a lui
Dumnezeu. Nemplinind voia lui Dumnezeu, omul a ntors spatele lui Dumnezeu, s-a deprtat de
izvorul vietii si al binelui, creznd c si poate gsi fericirea fr El. Nu s-a micsorat slava lui
Dumnezeu, dar pentru oameni, nedndu-I cinstea cuvenit, ea s-a ascuns de la ochii lor, s-a ntunecat
vederea lui Dumnezeu. Pentru a fi reevidentiat maiestatea divin trebuia din nou mplinit ascultarea
desvrsit de Dumnezeu, adic pn la moarte. Aceast ascultare, ns, nu o putea oferi niciun om,
dat fiind universalitatea pcatului strmosesc, toti fiind robi ai pcatului si ai diavolului si 'fii ai
mniei` divine Efeseni 2,3, omul neputndu-se izbvi prin propriile puteri datorit viciozittii
naturii umane. Ci ea trebuia mplinit de cineva care s fie si om, pentru ca opera de mntuire s fie
adus si din partea oamenilor, dar si Dumnezeu, ca prin aceasta s-i dea o valoare infinit.
Aceast redescoperire a maiesttii lui Dumnezeu n fata noastr o cerea Dumnezeu nsusi, dar
nu pentru El, cci El putea fi fericit si fr ca noi s-I vedem maiestatea Lui, ci o socotea Dumnezeu
necesar pentru mntuirea noastr, adic pentru restabilirea unei comuniuni de iubire ntre noi si
Dumnezeu. Iar dac Dumnezeu socotea necesar aceast reevidentiere a mririi Sale pentru mntuirea
noastr, El a luat initiativa pentru a o mplini, trimitnd n lume pe Fiul Su, ca El nsusi prin
ascultarea Sa desvrsit s ne reevidentieze mrirea lui Dumnezeu. Astfel, privind mplinirea deplin
a voii lui Dumnezeu de ctre Fiul Su adus pn la moartea pe Cruce, s ntelegem mrirea Celui de
181
181
Care ascult. n aceasta si vede Fiul mplinit misiunea Sa pe pmnt, n preamrirea Tatlui: 'Eu
Te-am preamrit pe Tine pe pmnt, lucrul pe care Mi l-ai dat s-l fac, l-am svrit` Ioan 17,4 si:
'Iat, vin, ca s fac voia Ta, Dumnezeule` Evrei 10,8.
Dar nu era de ajuns ca Hristos s dea lui Dumnezeu o ascultare pe care nu i-o ddeau oamenii
si prin aceasta s-i atrag si pe ei la ascultare. n cazul acesta, ascultarea lui Hristos s-ar fi putut
interpreta ca un exemplu de cum trebuiau s se poarte oamenii de aici nainte. Primirea oamenilor n
comuniunea lui Dumnezeu ar fi aprut ca fiind conditionat doar de ntoarcerea lor, Ir ca pcatul s
fie pedepsit. Si n acest caz maiestatea lui Dumnezeu ar fi aprut micsorat.
n realitate ns, Dumnezeu nu a lsat pcatul nepedepsit. L-a pedepsit foarte sever pentru a se
vedea gravitatea lui. Iar pedeapsa dat de Dumnezeu pentru pcat este moartea cci 'Plata pcatului
este moartea` Romani 6,23, asa cum i-a fcut cunoscut omului si nainte de cdere: 'n ziua n
care vei mnca din el, vei muri negreit` Genez 2,17. Pcatul oamenilor trebuia pedepsit deci cu
moartea pentru a fi iertat. Nu ajungea deci numai ascultarea Domnului, ci El trebuia s sufere
pedeapsa cea mai grea, pedeapsa deplin, pe care o aveau de suferit oamenii pentru el, adic moartea.
Astfel a pltit El deplin datoria n locul nostru. Suportnd El, Cel ce era nu numai om, ci si
Dumnezeu, moartea ca pedeaps, s-a evidentiat mrirea lui Dumnezeu mai mult dect se acoperise
prin pcatul oamenilor. n Hristos s-a pedepsit deci suprasuficient pcatul oamenilor.
3. Dar Cel ce suporta moartea era fr pcat, deci nu o suporta ca pedeaps pentru El, ci din
iubire pentru noi. De aceea, moartea nu L-a putut tine, nct Dumnezeu nsusi S-a preamrit nviind
Hristos din morti. ntruct moartea suportat de Hristos era o moarte pentru pcatele lumii, era o
moarte dreapt, cuvenit, dar ntruct o suporta Fiul lui Dumnezeu ntrupat, Cel ce era Ir de pcat,
moartea Lui era nedreapt, necuvenit. De aceea, moartea dreapt, cuvenit s-a transformat n El n
moarte nedreapt, necuvenit si, ca atare, a fost biruit.
A fost cu dreptate ca osnda mortii s cad si asupra lui Iisus pentru c lund firea omeneasc,
peste toat aceast fire trebuia s cad osnda mortii. Dreptatea s-a satisfcut si n cazul Lui. Dar
iarsi a fost cu dreptate ca Iisus, fiind personal fr pcat, Tatl s nu-L lase pe El, ca om, s fie tinut
de moarte. Astfel, cu dreptate a murit pentru lume, cu dreptate a nviat personal, Iisus a nvins
moartea cu dreptate. Dar din faptul c Fiul lui Dumnezeu S-a fcut om si a primit moartea ca s o
biruiasc, desi El ar fi putut rmne nentrupat si fr de moarte, se ntelege c biruinta mortii nu a
repurtat-o pentru El personal, ci pentru oameni.
Suferind moartea pentru oameni, maiestatea lui Dumnezeu a fost redescoperit n ochii
Ipturii si moartea a fost biruit pentru toti oamenii. Moartea lui Hristos s-a transformat n izvor de
viat pentru toti cei cuprinsi n umanitatea Sa ndumnezeit.
(Lectur: Predici la marile srbtori de Ierotei Vlahos, p.192-194; 197-198).
Aspectul ontologic
1. Acest aspect evidentiaz directia operei mntuitoare a lui Iisus Hristos spre firea Sa uman.
2. Ascultarea lui Hristos ca om a dus la perfectionarea ontologic a firii Sale pn la
ndumnezeire.
3. Iisus Hristos Si-a asumat firea uman czut cu afectele ireprosabile, afar de pcat.
4. Iisus Hristos Noul Adam este primul om care a depsit slbiciunile firii umane si a dus
firea Sa la neptimire.
5. ndumnezeirea firii umane au primit-o spiritual toti oamenii prin Iisus Hristos, tuturor
fiindu-le deschis calea spre sfintenie.
182
182
1. A doua directie a operei mntuitoare a lui Iisus Hristos este cea ctre natura omeneasc a
Mntuitorului. Prin ascultarea Sa desvrsit fat de Dumnezeu dus pn la moartea pe Cruce, Iisus
Hristos a desvrsit firea omeneasc nsusit de El pn la ndumnezeire. Aspectul ontologic al
rscumprrii se refer la aceast perfectionare intern, fiintial, ontologic a firii omenesti asumate
de Mntuitorul, prin jertfa Sa.
Teologia catolic si protestant recunosc operei de rscumprare a Mntuitorului doar
valoarea de jertf, de satisfactie substitutiv oferit lui Dumnezeu Tatl pentru ofensa adus Lui de
oameni. Astfel, ascultarea si moartea lui Hristos au, n conceptia lor, numai o valoare de schimb, de
echivalent juridic.
2. Teologia ortodox afirm, ns, c ascultarea si moartea Mntuitorului au avut nu doar
caracterul unei echivalente juridice, ci si o nsemntate ontologic. Ascultarea si jertfa au ridicat n
acelasi timp firea uman n Hristos Iisus din starea ei de slbiciune la nestricciune. n general, cine
ascult de Dumnezeu si se jertfeste Lui nu rmne meschimbat n firea sa, ci si-o nalt. Dumnezeu
cere omului mplinirea anumitor porunci. Prin mplinirea lor, omul slveste pe Dumnezeu, dar se si
desvrseste. Neascultarea omului de Dumnezeu a produs n natura lui o stare de stricciune ce se
termina fatal cu moartea. Ascultarea lui Hristos de Dumnezeu si moartea Lui ca jertf au produs n
firea uman asumat de El la ntrupare o continu perfectionare pn la ndumnezeirea ei. Umanitatea
lui Hristos, datorit unirii ei ipsotatice cu firea dumnezeiasc n persoana Fiului lui Dumnezeu, se
umple progresiv de energiile divine ale Duhului Sfnt, Care este totdeauna cu Fiul. Sf. Printi
socotesc c n ntrupare este dat potential ntreaga ndumnezeire a firii umane si deci nceputul
mntuirii noastre.
3. Firea uman pe care a luat-o Iisus nu a fost de la nceput nestriccioas si fr afecte. Iisus
Hristos a luat firea noastr dup cdere dar fr de pcat. Aceasta din dou motive: pentru c pe
aceasta a venit s o mntuiasc, nu pe cea dinainte de cdere si pentru c numai asa El este pentru noi
pild de lupt cu ispita.
Spunnd c Iisus a luat firea uman czut, ns fr de pcat, Sf. Printi nteleg prin aceasta
c firea uman a lui Iisus a avut afectele care au ptruns n firea noastr dup pcat, dar nu a avut si
pcatul nsusi. Pcatul st n nclinarea vointei spre ru, afectele ntr-o slbiciune a firii cum ar fi:
pofta si plcerea de a mnca, trebuinta de somn, ntristarea, frica de moarte etc. n Iisus Hristos aceste
afecte nepctoase erau subordonate strict vointei Lui; trebuintele firesti erau satisfcute doar att ct
era necesar.
Sf. Maxim Mrturisitorul lmureste clar aceasta spunnd c afectele sunt de dou feluri: de
plcere si de durere. n Adam dinainte de cdere nu a existat nici plcerea, nici durerea simtual, ci
numai plcerea spiritual. Plcerea si durerea simtual au ptruns prin pcat ca o trstur animalic,
irational din firea uman, plcerea ducnd spre pcat, durerea reactionnd mpotriva lui si
ndemnnd pe om la ridicarea spre viata spiritual. Plcerea este legat fiintial de pcat, iar durerea
numai indirect. Plcerea este un pcat ntruct este o preocupare de cele simtuale si o uitare de
Dumnezeu. Primul pcat a constat dintr-o plcere si de atunci la obrsia fiecrui om st o plcere care
este un pcat. Plcerea se cere repetat. Dumnezeu, voind mntuirea omului, a nfipt n plcere
contrariul ei, durerea, ca pe un mijloc de pedepsire, de oprire si de nimicire a plcerii. Durerea se
repet pentru c si plcerea se repet. Omul, n loc de a nvta din durerea care se dezvolt din
plcere, de a nu mai cuta o alt plcere, dimpotriv fuge de durere n bratele plcerii. Dar aceast
plcere naste o nou durere. Si asa ultima durere este moartea, prin care Dumnezeu pune, n sfrsit,
capt acestui cerc vicios, acestei reveniri necontenite a omului la plcere. Dar nici moartea nu
mntuieste, pentru c nici durerea suprem a mortii nu-l face pe om s se rup mcar n ultimile clipe
deplin de plcere, ci dac ar putea, ar fugi si acum de durerea mortii ntr-o nou plcere.
4. La Iisus Hristos s-a produs ridicarea din acest cerc vicios prin prezenta Dumnezeirii n El.
n Iisus Hristos nu a existat nclinatie spre pcat sau spre plcere simtual. De aceea, El nici nu a
183
183
cutat s fug de durere, ci a rezistat n ea pn la capt. El a suportat o durere mai mare dect a
tuturor oamenilor cci a experiat n Sine grozavele urmri ale pcatului si S-a cutremurat cu
sensibilitatea Lui dumnezeiasc si cu iubirea neasemuit de oameni, mai mult dect oricine altul, de
nefericirea n care au czut oamenii. Suportnd durerea mai mult ca orice om, a scos si durerea din
fire si a adus firea spre neptimire. Cci cu ct suport cineva o mai mare durere pn la capt cu att
este mai tare.
Asumnd toate slbiciunile, suferintele naturii umane czute, Iisus Hristos le-a depsit,
ridicndu-Si firea Sa uman la o nou conditie mult superioar, la nestricciune, desvrsind-o
ontologic. Iisus Hristos este primul om Noul Adam Care a reusit s depseasc slbiciunile firii
umane, s ias din cercul vicios plcere durere, deschiznd astfel calea perfectionrii si nemuririi
pentru toti oamenii.
Neptimirea total a primit-o Iisus ca om dup ce a trecut prin durerea suprem a mortii. Prin
moarte, Iisus trece la nviere care nseamn totodat ndumnezeirea deplin a firii Lui umane dup ce
S-a pregtit treptat pentru aceasta, dobndind neptimirea. Moartea lui Iisus a fost trecere spre nviere
pentru c nu a fost moarte obisnuit, ci desi era suportat ca pedeaps pentru pcatele lumii, El ns
fiind fr de pcat, fiind Dumnezeu, moartea nu L-a putut tine, ci a fost biruit de El.
n Iisus Hristos, firea uman, ntrit fiind de Dumnezeirea Sa cu care era unit ipostatic, a
nvins stricciunea si moartea si a ajuns la nestricciune si nemurire.
5. Aceast ndumnezeire a firii omenesti au primit-o virtual, potential, toti oamenii prin Iisus
Hristos. Si noi primim prin ncordarea vointei noastre, aceeasi putere supranatural dup har pe care a
avut-o Iisus dup ipostas, pentru a birui ispitele si pcatul, fiindu-ne deschis tuturor calea spre
desvrsire, spre ndumnezeire. Hristos cel nviat iradiaz permanent putere si viat dumnezeiasc
tuturor celor ce cred n El si intr n comuniune cu El prin mplinirea poruncilor dumnezeiesti cci
'Dumnezeu Se afl ascuns n poruncile Sale` spune Sf. Marcu Ascetul.
Jertfa Mntuitorului a nsemnat sfintirea firii Sale umane, avnd ca tel, ns, mntuirea si
sfintirea noastr: 'Eu pentru ei M sfintesc pe Mine nsumi ca i ei s fie sfintiti n adevr` Ioan
17,19. Iar Sf. Atanasie cel Mare spune: Prin nltare 'a venit Domnul ca s ne deschid drumul la
ceruri,... cci nu Cuvntul avea trebuint de deschiderea portilor, ci noi... noi pe care ne-a urcat prin
trupul Su propriu`.
Aspectul recapitulativ
1. Acest aspect se refer la cuprinderea noastr tainic n Hristos si n opera Lui mntuitoare.
2. Temeiuri din Sf. Scriptur si traditionale pentru aspectul recapitulativ.
3. Mntuirea noastr subiectiv este o prefacere a unirii noastre virtuale cu Hristos ntr-o unire
actual prin credint si lucrare.
4. Numirea de Adam cel nou dat lui Hristos ne ajut s ntelegem aceast tain, El fiind
izvorul permanent al vietii noastre nsntosite.
5. Din iubire, Fiul lui Dumnezeu S-a legat fiintial de noi, oamenii, prin ntrupare.
Unirea noastr cu Hristos este o unire real, prin aceasta Hristos ne-a mntuit obiectiv.
1. Opera de rscumprare a Mntuitorului are si un aspect recapitulativ prin care este
ndreptat spre oameni. Aspectul acesta se refer la cuprinderea, concentrarea noastr tainic n
Hristos si n opera Lui mntuitoare strns unit cu Persoana Sa. Sub acest aspect, Hristos n tot ce a
Icut ct a trit pe pmnt, ncepnd cu ntruparea, vietuirea modest ca om, Patimile si Moartea Sa
pe Cruce, ne-a cuprins virtual pe noi toti. Jertfindu-Se ca om si ndumnezeindu-Se, noi toti am fost
adusi jertf si ndumnezeiti ntr-un chip virtual, duhovnicesc.
184
184
ntrupndu-Se Fiul lui Dumnezeu Si-a nsusit firea omeneasc n mod real, dar n aceast fire
suntem cuprinsi toti oamenii n mod virtual, duhovniceste, astfel nct prin jertfa si ndumnezeirea
firii umane n Hristos, toti am fost adusi jertf si ndumnezeiti n mod virtual.
2. Aceast relatie a noastr cu Hristos, datorit firii Sale umane, o arat clar Revelatia divin:
'Dumnezeu, bogat fiind n mil, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi, cei ce eram morti
prin greelile noastre, ne-a fcut vii mpreun cu Hristos... i mpreun cu El ne-a sculat i mpreun
ne-a aezat ntru cele cereti n Hristos Iisus` Efeseni 2, 4-6. Iar n canonul Pastilor se cnt: 'Ieri
m-am ngropat mpreun cu Tine, Hristoase, astzi m scol mpreun cu Tine, nviind Tu; rstignitu-
m-am ieri mpreun cu Tine, nsuti mpreun m preamrete, Mntuitorule, ntru mprtia Ta`.
3. n mod tainic, Iisus Hristos ne-a cuprins pe toti n tot ce a fcut ct a trit pe pmnt,
recapitulndu-ne virtual n El. Astfel, mntuirea noastr subiectiv, personal nu este altceva dect
nsusirea de fiecare dintre noi a ceea ce avem deja virtual n Hristos de la nceput. n mntuirea
personal noi actualizm printr-o repetare tainic, prin Sf. Taine n Biseric, fiecare act prin care El a
urcat cu noi treptele mntuirii. Iar faptul c ne-a cuprins n tot ce a fcut ct a vietuit ca om pn la
nltarea la cer, nseamn c ne-a unit cu El virtual nc de la ntrupare. Mntuirea noastr este deci o
prefacere a unirii noastre virtuale cu Hristos ntr-o unire actual, personal prin voint si credint.
Dar, ceea ce trebuie retinut este c, nainte de a ne atrage prin credint n procesul mntuirii
personale, Hristos ne-a cuprins tainic n tot ce a fcut.
Text facultativ: Adunarea noastr n Sine, Hristos nu o face printr-o actiune exercitat asupra
noastr n mod exterior, ci prin faptul c ne umple de iubire si de pace. Iisus Hristos restabileste n
fiecare fptur rational care se alipeste de El, forta iubirii unificatoare. Iisus Hristos vzut ca Ratiune
si Iubire unificatoare a tuturor este El nsusi Biserica, pentru c Biserica este modul prin care puterea
unificatoare a lui Hristos trece din virtualitate n actualitate pe msur ce se restabileste n cei care se
adun n Sine iubirea lor fat de El si ntreolalt. (fac.)
4. Modul cuprinderii noastre virtuale n Hristos depseste ntelegerea omeneasc, rmnnd o
mare tain. Numirea ce se d lui Hristos, aceea de ,noul Adam` sau ,Adam cel de pe urm` I
Corinteni 15,45 sau I Corinteni 15,22 ne ajut s ne apropiem de aceast tain.
Hristos detine fat de omenire pozitia unui nou Adam care ne cuprinde pe toti cum ne-a
cuprins Adam cel vechi.
Text facultativ: V. Lossky scrie: ,Hristos prezint Tatlui totalitatea universului reunit n
El, ca un nou Adam cosmic, unind creatul cu necreatul. n aceast ntelegere a lui Hristos, Adam cel
nou, Unificator i Sfintitor al fiintei create... Dumnezeu prevzuse cderea lui Adam i Fiul lui
Dumnezeu a fost Mielul jertfit nainte de veci, n vointa preexistent a Treimii` (fac.).
Mai mult chiar dect primul Adam, pentru c din Adam cel vechi primim existenta n mod
indirect (prin printi si de fapt tot de la Dumnezeu), iar din Hristos, Adam cel nou, primim adevrata
noastr existent uman, fiecare direct. Hristos are existenta noastr a tuturor n Sine cci prin El
,toate s-au fcut. ntru El era viata...` Ioan 1,3-4. n Dumnezeu Cuvntul era cuprins de la
nceput toat creatia ,pentru c de la El i prin El i ntru El sunt toate` Romani 11,36. Iar cnd
omul s-a ndeprtat de Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, ntrupndu-Se, S-a pogort ntre oameni pentru
a reface legtura dintre El si oameni. Astfel, Hristos este izvorul permanent din care primim toti viata
cea nou, nsntosit, pentru c opera Sa de mntuire este echivalent cu o recreatie a lumii. Si
trebuie s rmnem permanent ntr-o comuniune direct cu El prin credint ca s continum s
existm ca adevrati oameni.
Aceast numire a lui Hristos, de Adam cel nou, este usor de nteles dac tinem seama de faptul
c ,Adam cel de pe urm` Hristos este anterior lui Adam cel dinti. Cci primul om a fost creat
dup chipul vesnic al lui Adam cel de pe urm Hristos, Dumnezeu cel ntrupat. (Pentru c n
Dumnezeu a existat totdeauna planul mntuirii prin ntruparea Fiului, Dumnezeu stiind din vesnicie
185
185
c omul va cdea. Deci si chipul pe care avea s-l ia Hristos era existent din veci n Dumnezeu, fiind
stiut de El. Dup chipul vesnic al lui Hristos, a fost de fapt creat primul om).
5. n aspectul recapitulativ al Rscumprrii se manifest iubirea comptimitoare a lui Hristos
fat de cei pe care si i-a fcut frati prin ntrupare. Prin iubire, Hristos este legat n mod real de noi toti
pentru c fundamentul ntruprii Fiului, al ntregii opere mntuitoare este iubirea nemrginit a lui
Dumnezeu fat de om. Prin iubire Hristos s-a legat ontologic, fiintial, de noi, oamenii, ntrupndu-Se.
Unirea noastr cu Hristos este o unire real, nu o unire n sensul unei comuniuni omenesti de la
distant, ci este o identificare cu Persoana Mntuitorului Hristos conform Ioan 14,23: ,Dac M
iubete cineva, va pzi cuvntul Meu i Tatl Meu l va iubi i vom veni la el i loca la el ne vom
face`; Ioan 15,4: ,Rmneti n Mine i Eu n voi`.
Noi nu suntem cuprinsi n Hristos ntr-o unitate indistinct care ne anuleaz ca persoane
proprii, ci suntem cuprinsi n El relational. El este centrul sistemului de relatii cu noi. El Se simte
legat de noi si tot ce face, face virtual cu noi toti dac vrem s primim. Iar Cel ce are legati pe multi
de Sine, unde Se duce El, i duce si pe ei dac nu se opun. Prin Jertfa Sa ne-a scos pe toti din blestem,
ne-a mntuit obiectiv pe toti, ne-a ndumnezeit. Iar noi ne nsusim personal lucrarea Sa prin
deschiderea spre El si unirea noastr cu El, personal voit. Prin unirea noastr voluntar cu El, Hristos
ne mntuieste si subiectiv, trgndu-ne si pe noi acolo unde este El dup nltare. Aceast unire a
noastr si vietuire tainic mpreun cu Hristos se realizeaz n Biseric Trupul tainic al Domnului.
(Lectur: Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu, p.120-122; 107-108).
Deosebiri confesionale
I. Rscumprarea n teologia romano-catolic
1. Conceptia catolic despre Rscumprare este legat de nvttura lor gresit despre starea
omului dup cdere.
2. Teoria satisfactiei substitutive despre Rscumprare opereaz cu dou idei principale: ideea
satisfactiei si ideea meritului.
3. nvttura catolic despre Rscumprare are caracter juridic exteriorist, nu concepe
mntuirea ca o transformare interioar a omului.
II. Rscumprarea n teologia protestant
1. Teologia crucii cuprinde nvttura protestant esential despre Rscumprare.
2. Conceptia protestant despre Rscumprare, pornind de la o premis fals, are, de
asemenea, caracter juridic si exterior.
I. Rscumprarea n teologia romano-catolic
1. Doctrina Bisericii catolice despre Rscumprare este solidar cu doctrina ei despre pcatul
strmosesc. Afirmnd c prin cdere natura uman a rmas nealterat, omul pierznd doar gratia
supraadugat, mntuirea s-ar reduce n consecint doar la recstigarea gratiei pierdute si la
mpcarea cu Dumnezeu prin nlturarea vinei Ir ca firea uman s treac prin vreo transformare
interioar pentru c pcatul nu a stirbit-o cu nimic.
2. Conceptia catolic despre Rscumprare este concretizat n teoria satisfactiei substitutive.
Prin aceasta se afirm c prin pcatul strmosesc omul l-a jignit pe Dumnezeu, iar pentru aceasta I-a
rmas dator cu o satisfactie. Omul nu-i putea aduce aceast satisfactie pentru c tot ce are el i
apartine de fapt tot lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu, neputndu-Si nesocoti planul creatiei de a
ferici fptura Sa, hotrste ntruparea Fiului lui Dumnezeu. Iisus Hristos, prin suferirea mortii pe
nedrept, n locul oamenilor, a satisfcut onoarea jignit a lui Dumnezeu. Aceast teorie formulat de
Anselm de Canterbury n 1109 a rmas dominant n teologia catolic pn azi, fiind doar usor
186
186
modificat. Ideile fundamentale cu care opereaz aceast teorie sunt: ideea satisfactiei si a meritului.
Se afirm prin acestea c satisfactia adus de Hristos nu a fost doar echivalent cu ofensa, ci
supraabundent. Din cauza demnittii infinite a Persoanei Fiului lui Dumnezeu, meritele lui Hristos
cstigate prin Jertfa de pe Cruce sunt infinite. Surplusul acesta infinit (rmas dup satisfactia adus
pentru ofensa pcatului) se depoziteaz n tezaurul Bisericii, formnd mpreun cu meritele
supraprisositoare ale sfintilor un depozit de gratie divin pe care papa l distribuie credinciosilor n
mod arbitrar prin indulgente.
n aceast teorie este just ideea central c Rscumprarea, mntuirea obiectiv, s-a realizat
prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu ntrupat, idee fundamentat temeinic n Sf. Scriptur. La Sf. Printi,
ns, desi ntlnim ideea c mntuirea ne-a obtinut-o Hristos prin Jertfa Sa, lipseste termenul de
satisfactie, mprumutat din limbajul juridic al Dreptului roman, folosit nti de Tertulian apoi de
fericitul Augustin.
3. Ceea ce caracterizeaz aceast conceptie n general este spiritul ei juridic si exteriorist.
Constiinta religioas nu poate admite ndeosebi ideea c sacrificiul adus de Mntuitorul a fost cerut de
Dumnezeu pentru repararea onoarei Sale jignite (conform teologiei ortodoxe: Dreptatea lui
Dumnezeu nu putea lsa pcatul nepedepsit, pcatul fiind ndreptat mpotriva lui Dumnezeu, era
foarte grav si trebuia sever pedepsit). Dumnezeu este conceput n teoria catolic asemenea seniorilor
medievali a cror suprem grij era pstrarea onoarei si restabilirea ei dac ar fi fost jignit.
Raportul omului cu Dumnezeu este conceput n aceast teorie ca n ntreaga teologie catolic
datorit nvtturii lor despre gratia creata, ca un raport exterior si nu ca o comuniune real, fiintial,
de iubire dintre Dumnezeu si om. Apoi, teoria aceasta nu vede toat gravitatea strii omului dup
cdere. Pornind de la ideea gresit c prin cdere natura uman nu s-a alterat, ajunge la concluzia
fals c pentru a reveni la starea primordial a fost suficient reprimirea gratiei pierdute, fr ca firea
uman s se restaureze.
Ori teologia ortodox afirm c Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat nu doar pentru a ni se substitui
ca jertf, ci si pentru ca fiind pururea om ndumnezeit, s rmn n deplin comuniune cu noi
oamenii, mprtsindu-ne si nou din viata dumnezeiasc. Dar teologia catolic nu recunoaste
aspectul ontologic al ndumnezeirii firii umane si prin aceasta al ndumnezeirii omului.
(Lectur: Predici la marile srbtori de Ierotei Vlahos, p.186-188; 197-199)
II. 1. Rscumprarea n teologia protestant, numit de preferint mpcare este nteleas
ca suportarea mniei dumnezeiesti de Iisus Hristos, Care asezndu-Se de bunvoie sub mnia si
pedeapsa lui Dumnezeu, le suport pn la moarte, iar prin rbdarea si moartea Lui a biruit pcatul si
moartea. Aceasta este teologia crucii si apartine teologiei luterane vechi.
Actual exist opinii variate cu privire la Rscumprare, apartinnd diverselor ramuri ale
protestantismului, care nu sunt usor de precizat si de altfel nici nu este necesar.
2. Privit n general conceptia protestant despre mntuire apare, ca si cea catolic, unilateral,
ea avnd de asemenea caracter juridic si exterior. Ideea central, ns, aceea a jertfei de ispsire adus
de Mntuitorul este just. Plecnd ns, ca si catolicii, de la o premis fals, aceea a stricciunii
ireparabile a naturii umane prin pcatul strmosesc, ajung la o concluzie gresit. Rscumprarea
adus de Iisus Hristos nu a adus nicio modificare naturii umane, fiindc n omul czut nu se mai poate
repara nimic, el fiind o fiint total deczut.
Asadar numai nvttura ortodox despre Rscumprare ofer o viziune cuprinztoare a
bogtiei de ntelesuri ce strbat opera mntuitoare a lui Iisus Hristos.
187
187
nvierea Domnului yi adeverirea mor(ii yi nvierii Lui
1. nvierea Domnului este piatra de temelie a religiei crestine si garantia nvierii noastre.
2. La minunea nvierii Domnului, cea mai puternic dovad a dumnezeirii Sale, au conlucrat
cele trei Persoane divine.
3. nvierea Domnului nu este o simpl revenire la viat, ci nceputul vietii noi si vesnice, la
care vom fi si noi prtasi dup Judecata universal.
4. nvierea lui Hristos este un fapt istoric incontestabil, mrturisit de ucenicii Si, cei ce L-au
vzut pe Domnul nviat.
5. Potrivit nvtturii Bisericii noastre, Hristos cel nviat i conduce pe toti cei credinciosi la
nviere si nestricciune.
6. Mrturiile despre nvierea Domnului relatate n Sf. Evanghelii au fost rstlmcite de
protestanti care contest adevrul nvierii lui Hristos n mai multe teorii.
1. Cea mai uimitoare minune svrsit de Mntuitorul este propria Sa nviere din morti,
minune care este si cea mai puternic dovad a divinittii Sale. nvierea Domnului este piatra de
temelie, adevrul fundamental al religiei crestine, precum si garantia nvierii noastre dup cum spune
Sf. Apostol Pavel: ,Iar dac Hristos n-a nviat, zadarnic este atunci propovduirea noastr,
zadarnic i credinta voastr... Si dac ndjduim n Hristos numai n viata aceasta, atunci suntem
mai de plns dect toti oamenii. Dar acum Hristos a nviat din morti, fcndu-Se nceptur celor
adormiti. Cci deoarece moartea a venit printr-un om, printr-un om i nvierea mortilor` I
Corinteni 15,14; 19-21. Cuvintele Ap. Pavel arat deci c nvierea Domnului constituie evenimentul
istoric capital care st la temelia crestinismului.
2. La actul nvierii au conlucrat toate cele trei Persoane divine. Mntuitorul nsusi, ca
Dumnezeu, S-a nviat pe Sine, adic Iisus Hristos prin dumnezeirea Sa a nviat trupul Su omenesc cu
puterea Tatlui: ,Hristos S-a sculat prin slava Tatlui` Romani 6,4. Sf. Chiril al Alexandriei
uneste pe Tatl si pe Fiul n actul nvierii zicnd: ,Cci fiind puterea lui Dumnezeu i Tatl, Fiul Si-a
fcut El nsui viu trupul Su`. n alt loc Sf. Scriptur atribuie nvierea lui Iisus Hristos lui Dumnezeu
Tatl: ,Dumnezeu Tatl L-a nviat din morti i I-a dat Lui slav` I Petru 1,21.
3. Moartea lui Iisus Hristos a fost real si nvierea Lui adevrat. Dar nvierea lui Hristos din
morti nu este o simpl revenire la viata pmnteasc (asa cum au fost nvierile redate n Sf. Scriptur),
ci nceputul unei alte vieti: viata vesnic n care trupul omenesc nu mai este supus stricciunii, adic
proceselor de compunere si descompunere, nici limitrii legate de spatiu si timp. Hristos cel nviat
este Hristos cel rstignit; pe Trupul Su nviat din morti au rmas urmele pricinuite de Rstignire
Ioan 20,27, ns, dup nviere, Trupul Mntuitorului a fost ndumnezeit, devenind nestriccios,
spiritualizat, nemuritor si plin de slav. Tot astfel vor fi si trupurile celor mntuiti la nvierea
universal.
4. Dup nvierea Sa din morti si nainte de nltarea Sa la cer, Iisus S-a artat de mai multe ori
la mai multe persoane, mai ales femeilor mironosite si ucenicilor Si. Fiind deplin ncredintati de
nvierea Domnului, Apostolii si ceilalti ucenici au devenit ,martori ai nvierii Domnului` F.A.
1,22, propovduind lumii ntregi pe Iisus Hristos cel rstignit si nviat F.A. 2,22 etc. Certitudinea
nvierii Domnului a transformat constiinta Apostolilor, fcnd din ei entuziasti propovduitori ai
Evangheliei pn la moarte.
5. nvierea lui Hristos este specificul si sufletul religiei crestine. Urmnd credintei Sf.
Apostoli, Biserica crestin a propovduit de la nceput nvierea Domnului, ea fiind izvorul credintei
noastre, biruinta deplin asupra mortii si tinta ultim a vietii crestine. Cci din Trupul cel nviat al lui
Hristos (I Tesaloniceni 4,14) iradiaz permanent puterea dumnezeiasc conducnd pe toti cei ce se
mprtsesc de El al nviere si nestricciune. De aceea, n Canonul nvierii se cnt: ,Prznuim
188
188
omorrea mortii, sfrmarea iadului i nceputul altei vieti venice`. Pe de alt parte, troparul Sf.
Pasti: ,Hristos a nviat din morti...` repetat n Sptmna luminat de zeci de ori ca un imn de
biruint ne arat n mod concentrat aceste adevruri de temelie ale credintei noastre si anume c:
Hristos a biruit moartea, trecnd prin ea si clcnd peste ea, iar nvierea Sa nu este doar a Sa, ci ea
este si nceputul nvierii omenirii ntregi, izvorul si nceputul vietii celei noi si vesnice.
Sf. Ioan Gur de Aur afirm c prin nvierea lui Iisus, Dumnezeu a schimbat radical sensul
mortii si destinul fiintei umane si al creatiei. El compar nvierea Domnului cu o mare explozie de
iertare si iubire dumnezeiasc menit s schimbe fata istoriei. Iar potrivit textului Romani 10,9: ,C
de vei mrturisi cu gura ta c Iisus este Domnul i vei crede n inima ta c Dumnezeu L-a nviat pe El
din morti, te vei mntui`, credinciosul este menit s devin martorul nvierii.
6. Pn la reform, nvierea Domnului a fost contestat doar sporadic de unii eretici. ncepnd
ns cu secolul al XVI-lea, teologia protestant din directia rationalist critic a combtut tot mai mult
adevrul nvierii Domnului, prezentndu-l ca pe un mit (o legend). Evenimentul nvierii a avut loc
ntr-un timp si spatiu concret, nvierea fiind un fapt istoric incontestabil care a fost mrturisit de multi
martori oculari. Mrturiile acestor persoane istorice, redate n parte n Sf. Scriptur, au fost ns
interpretate gresit de protestanti care au ncercat s explice relatrile scripturistice ale nvierii prin mai
multe teorii cunoscute sub numele de: ipoteza mortii aparente, ipoteza nselciunii, ipoteza viziunii
(vezi manualul pt. seminar Todoran-Zgrean p.229-234).
(Lectur: Predici la marile srbtori de Ierotei Vlahos, p.228-238).
Anex (TEXT FACULTATIV)
Lipsa de dependen( a sfintei ntrupri
de cderea n pcat
(rezumat extras din Predici la marile srbtori de mitr. Ierotei Vlachos p. ....)
Am prezentat mai sus pozitia teologic a Sf. Atanasie cel Mare si a altor Sf. Printi despre
cauza ntruprii Fiului lui Dumnezeu, c aceasta ar fi cderea omului. Acesti Sf. Printi au afirmat
aceasta pentru c l au n centrul atentiei pe omul czut. Ei teologhisesc avnd ca punct de plecare
realitatea existent fr s-si pun problema dac Hristos S-ar fi ntrupat n cazul n care Adam n-ar fi
czut. Teologia Bisericii ortodoxe se ocup, n special, de faptele trecute asa cum au fost ele si de
problema vindecrii firii omenesti si a fiecrui om n parte.
n continuare, vom prezenta si prerea altor Sf. Printi ai Bisericii, care afirm c Sf. ntrupare
nu a depins de cderea omului. Cele dou pozitii teologice nu sunt ns ntr-o contradictie
ireconciliabil pentru motivul pe care l-am artat si anume, c n cele dou cazuri, Sf. Printi pornesc
de fapt de la premise diferite adic nu vorbesc despre aceleasi lucruri.
Astfel, n nvttura patristic se spune c, prin ntruparea Fiului lui Dumnezeu, firea
dumnezeiasc s-a unit ipostatic cu cea omeneasc n Persoana Cuvntului si, prin urmare, firea
omeneasc s-a ndumnezeit si s-a fcut medicament adevrat si unic pentru mntuirea si pentru
ndumnezeirea omului. Prin Sf. Botez, omul se face mdular al Trupului lui Hristos iar, prin Sf.
mprtsanie, el gust din Trupul pe care Hristos l-a luat de la Maica Sa Preasfnt si care este
dumnezeiesc. Unirea cu Creatorul nu era posibil dac nu avea loc ndumnezeirea firii omenesti de
ctre firea dumnezeiasc si, tocmai de aceea, ntruparea a fost scopul final al zidirii omului. Numai
Patimile si Rstignirea lui Hristos au intervenit ca urmare a cderii lui Adam. Sf. Maxim
Mrturisitorul exprim foarte bine acest adevr: ntruparea a fost spre mntuirea firii noastre, iar
patimile, pentru izbvirea de moartea care intrase prin pcat.
189
189
Analiznd nvttura patristic legat de acest subiect, Sf. Nicodim Aghioritul ajunge la
concluzia c ntruparea Fiului lui Dumnezeu nu a fost o consecint a cderii omului, ci a reprezentat
scopul primar al zidirii (independent de orice altceva), pentru c numai n acest fel omul trebuia si
putea s ajung la ndumnezeire. Acest lucru ni se pare corect mai ales atunci cnd ne gndim c nu
era posibil ca pcatul lui Adam s l fi obligat pe Dumnezeu s Se ntrupeze, adic nu era cu putint
ca Hristos s ia de-a pururi asupra Sa firea omeneasc numai din cauza cderii omului. Dac ar fi fost
asa, atunci ar trebui s ajungem la concluzia c era nevoie de cderea omului pentru ca Dumnezeu s
fie nevoit s Se ntrupeze si c, n cele din urm, cderea nu a fost rea, ci a fost o binecuvntare!
Aceast tem teologic a fost dezvoltat de Sf. Nicodim n studiul de exceptie Apologie la
pomenirea Doamnei noastre Nsctoare de Dumnezeu n cartea Rzboiul nevzut. Prilejul scrierii
apologiei a fost oferit de urmtoarea fraz din Rzboiul nevzut: ,Toat lumea vzut i
nevzut a fost fcut pentru acest scop, adic pentru Doamna Nsctoare de Dumnezeu, iar
Doamna Nsctoare de Dumnezeu a fost fcut pentru Domnul nostru Iisus Hristos`. Aceste cuvinte
i-au surprins pe anumiti teologi ai epocii, care si-au exprimat nedumerirea n acest sens. De aceea, la
nceputul apologiei sale, Sf. Nicodim scrie: ,Pentru c amimiti nvtati, care sunt tlcuitori ai sfintei
teologii, au citit cuvintele pe care le-am scris despre Doamna Nsctoare de Dumnezeu... i s-au
nedumerit, dau lmuriri pe scurt, spre dezlegarea nedumeririi lor`.
Pentru a sustine acest punct de vedere, Sf. Nicodim foloseste citate din Sf. Scriptur si din
Printii Bisericii. El citeaz cu precdere trei texte biblice: 1. ,Domnul m-a zidit la nceputul
lucrrilor Lui; nainte de lucrrile Lui cele mai de demult. Eu am fost din veac ntemeiat de la
nceput, nainte de a se fi fcut pmntul` (Pilde 8,22-23); 2. Al doilea este din Epistola ctre
Coloseni n care Hristos e numit mai nti nscut dect toat fptura: ,Acesta este chipul lui
Dumnezeu celui nevzut, mai nainte nscut dect toat fptura` (Coloseni 1,15).
3. ,Cci pe cei pe care i-a cunoscut mai nainte, mai nainte i-a i hotrt s fie asemenea
chipului Fiului Su, ca El s fie nti nscut ntre multi frati` (Romani 8,2).
Tlcuind aceste fragmente pe baza nvtturii Printilor Bisericii, Sf. Nicodim spune c ele nu
se refer la Dumnezeire, deoarece Cuvntul nu a fost zidit de Dumnezeu si nici nu este primul din
zidire, dup cum zicea Arie, ci se refer la firea omeneasc a lui Hristos, pe care, ,naintea tuturor
lucrurilor Dumnezeu a vzut-o ca nceput al planurilor Sale venice, ca prima din toat zidirea`.
Prin urmare, taina iconomiei ntruprii Fiului lui Dumnezeu reprezint nceputul tuturor cilor
Domnului, este primul lucru dintre toate cele create, ,care a fost hotrt nainte de a se zidi cei care
urmau s fie mntuiti de El`.
Acest punct de vedere este sustinut de Sf. Maxim Mrturisitorul: Aceasta este marea tain,
spune el, aceasta este fericirea prin care se mplinesc toate. Cu alte cuvinte, ntruparea lui Hristos
este marea tain pentru care Sf. Treime a creat ntreaga lume. El continu: acesta este planul sfnt
pentru care s-au fcut toate, care de la nceput a fost gndit si nu a survenit ca urmare a ceva. Fraza
aceasta arat clar c taina ntruprii este scopul sfnt care a fost gndit nc de la nceputul zidirii
fiintelor, toate fiind fcute tocmai pentru mplinirea acestui scop,nu din alt pricin.
Sf. Grigorie Palama spune c nu numai cele ce s-au petrecut n Vechiul Testament au avut ca
scop ntruparea, ci si nssi zidirea lumii; cu alte cuvinte, Hristos a fost scopul plmdirii omului.
Omul a fost zidit dup chipul lui Dumnezeu pentru a putea s l ncap pe Cel care i este arhetip`.
Vorbind despre aceste fragmente, Sf. Nicodim Aghioritul concluzioneaz: Ai auzit c pentru
aceasta l-a creat Dumnezeu pe om dup chipul Su, adic pentru ca n ntrupare, omul s-l poat
ncpea pe arhetip. Pentru aceea l-a zidit Dumnezeu pe om ca legtur dintre lumea nevzut i cea
vzut, ca oglindire i ncununare a tuturor celor zidite, pentru acest scop: pentru ca tu s te uneti
cu El, pentru ca El s Se uneasc cu toate cele zidite i pentru ca toate cele cereti i cele pmnteti
s se oglindeasc n Hristos, aa cum spune Ap. Pavel. Ziditorul i zidirea se unesc n ipostas, dup
cum zice Sf. Maxim Mrturisitorul`.
190
190
Faptul c taina ntruprii Fiului lui Dumnezeu este voia anterioar a lui Dumnezeu cderii lui
Adam reiese si din aceea c ea a folosit si cetelor ngeresti. Stim bine c omul a pctuit, nu ns si
ngerii care l slvesc nencetat pe Dumnezeu. Prin urmare, dac de ntrupare s-au folosit si ngerii,
nseamn c ntr-adevr, ntruparea a fost voia plin de buntate si desvrsit a lui Dumnezeu si
nicidecum ngduinta Sa. Dup cum spune cuviosul Nichita Stithatul, ngerii se miscau cu greutate
spre ru iar dup ntrupare si mai ales, dup nvierea lui Hristos, ei s-au fcut cu totul neplecati spre
ru, nu prin fire, ci prin har`, adic au dobndit ,nenclinarea` potrivit Sf. Ioan Damaschin, sau
,neschimbarea` cum spune Sf. Grigorie Palama. Asadar, chiar dac nu ar fi czut n pcat, omul ar fi
dobndit ndumnezeirea dup har tot prin ntruparea lui Hristos. Prin ntruparea lui Hristos, pe lng
neschimbare, ngerii au dobndit si o capacitate mai mare de a ntelege tainele.
Acelasi lucru rezult si din cuvintele Sf. Printi despre Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu,
care a fost persoana slujitoare a tainei ntruprii, prin faptul c si-a dat trupul pentru ca n el s aib
loc unirea n ipostas a firii dumnezeiesti cu cea omeneasc. De aceea, referindu-se la Maica
Domnului, Sf. Andrei Criteanul spune despre Nsctoarea de Dumnezeu c este ,mplinirea
fgduintelor lui Dumnezeu ctre noi, descoperirea celor ascunse ale sfintelor i nenteleselor
adncimi, scopul plnuit de dinainte de veacuri pentru care s-au creat veacurile, ncoronarea Sf.
prooroci, taina nespus i necunoscut a grijii fat de om de dinainte de toti vecii`.
Dup ce si expune toate argumentele teologice prezentate mai sus, Sf. Nicodim Aghioritul
scrie: ,Cred c aceste putine cuvinte sunt ndeajuns pentru cinstitii comentatori i cititori ai acestei
nsemnri a mea despre Doamna Nsctoare de Dumnezeu, pe care i rog s nu m vorbeasc de ru
fr rost. Acestea nu au fost scrise din prere personal sau spre slava mea, ci din urmarea prerii
teologilor pe care i-am amintit. Poate c dumneavoastr gnditi cu patim (lucru pe care nu l cred)
atunci cnd m judecati pe mine, dar mai degrab judecati pe purttorul de Dumnezeu Maxim, pe
Grigorie al Tesalonicului i pe marele Andrei i pe ceilalti, pentru c de la ei am luat eu aceast
nvttur`. Se observ c Sf. Nicodim nu aduce lmuriri cu nversunare, ci cu seriozitate si cu
stpnire de sine. De altfel, temele teologice presupun un dialog serios, pentru c altfel Duhul Sfnt
nu poate s lucreze.
191
191
DUMNEZEU SFINTITORUL
Persoana yi lucrarea Sf. Duh (vezi rezumat)
Recapitulare sumar a dogmei Sf. Treimi, n special despre apropriere
Despre Persoana Sf. Duh se vorbeste mai putin n Vechiul Tetament, unde dogma Sf. Treimi
este descoperit n chip umbrit. n Noul Testament, Duhul Sfnt apare n mod clar ca Persoan
dumnezeiasc, deofiint sau consubstantial si egal n dumnezeire cu Tatl si cu Fiul. (homo ousios
termen nebiblic adoptat la Sinodul I ecumenic Niceea 325 pentru a defini identitatea de
dumnezeire ntre Tatl si Fiul, impus de Sf. Atanasie; homoiousios = asemntor - erezie). Acest
adevr este dovedit de urmtoarele texte nontestamentare: ,Mergnd, nvtati toate neamurile,
botezndu-le n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh` Matei 28,19. Aici n numele
arat nsusirea de persoane a celor trei, iar Botezul svrsindu-se n numele Lor si avnd ca efect
iertarea pcatelor, nseamn c cele trei Persoane sunt Dumnezeu, c au natur dumnezeiasc.
deofiint cu Tatl = = consubstantialis Patri.
Dumnezeirea Duhului este dovedit si de textul: ,Oricui va spune vreun cuvnt mpotriva
Fiului Omului i se va ierta; dar celui ce va huli mpotriva Duhului Sfnt, nu i se va ierta` Luca
12,10 si ,Ananio, pentru ce a umplut satana inima ta s minti tu Duhului Sfnt i s doseti din
pretul tarinii? N-ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu` F.A. 5,3-4 si ,Cnd va veni Mngietorul,
pe Care El l voi trimite vou de la Tatl, Duhul Adevrului, Care de la Tatl purcede, Acela va
mrturisi pentru Mine` Ioan 15,26.
Mrturii din Sf. Traditie despre dumnezeirea Duhului avem n simboalele de credint
(apostolic, atanasian si niceo-constantinopolitan), n svrsirea Tainei Botezului, n doxologia mic
si n mrturiile martirilor.
Dumnezeirea Duhului Sfnt a fost negat de Macedonie, combtut la Sinodul al II-lea
ecumenic Constantinopol 381- care afirma c Duhul Sfnt este o creatur inferioar a Tatlui
(pnevmatomahi), iar dup Reform (secolul al XVI-lea) de unitarieni si rationalisti.
mpotriva pnevmatomahilor s-a formulat articolul al VIII-lea din Simbolul credintei la Sinodul
al II-lea ecumenic. Aceast nvttur dogmatic cuprinde esentialul despre Sf. Duh. S-au emis ns
si preri care o consider incomplet (de catolici, de Serghei Bulgakov). Biserica noastr afirm c
este desvrsit. Aceasta se poate dovedi dintr-o analiz a definitiei pe baza Sf. Scripturi si a Sf.
Traditii.
Simbolul credintei caracterizeaz Duhul Sfnt ca fiind ,Domnul de viat fctorul`. Acest
nume se refer, pe de o parte, la participarea Duhului la crearea lumii vzute potrivit Sf. Scripturi:
,... Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor` Genez 1,2 si la crearea omului n special:
,... i a suflat n fata lui suflare de viat i s-a fcut omul fiint vie` Genez 2,7, precum si la
actiunea permanent a Duhului de sustinere a vietii, n lucrarea proniei divine. n ntreaga istorie a
creatiei, Duhul Sfnt este prezent n lucrarea Proniatoare a Sf. Treimi, cum spune psalmistul:
,Trimite-vei Duhul Tu i se vor zidi i vei nnoi fata pmntului` Psalmi 103,31. Deci Duhul
Sfnt nu numai c particip la creatia lumii, ci si o umple de viat: ,Duhul este Cel ce d viat`
spune Domnul Ioan 6,63. Prin revrsarea de viat (nu doar viat biologic) n ntreaga creatie,
Duhul o spiritualizeaz ca oper dumnezeiasc, ndreptnd-o mereu spre unirea cu Dumnezeu.
192
192
Duhul este Cel ce sdeste si mentine n om nzuinta spre bine, dorul dup Dumnezeu, El este Cel ce
ntreste pe om s svrseasc binele.
n al doilea rnd, numele de Domnul de viat fctorul din Simbol se refer si la re-crearea
lumii, la rscumprarea si ndumnezeirea creatiei prin redobndirea harului divin, adic la
ntemeierea Bisericii, care a avut loc la Cincizecime prin Pogorrea Sf. Duh. Nasterea de sus la viata
cea nou n Hristos care este Botezul poarta de intrare n Biseric are loc cum spune Mntuitorul
,din ap i din Duh` Ioan 3,5.
Simbolul credintei ntreste mrturisirea dumnezeirii Sfntului Duh si deci consubstantialitatea
si egalitatea Lui cu Tatl si cu Fiul prin formula: ,Cel ce mpreun cu Tatl i cu Fiul este nchinat
i mrit`. Aceasta nseamn c Lui I se cuvine aceeasi slav si nchinare ca si celorlalte dou
Persoane ale Sf. Treimi, fiind deopotriv cu Ele, Dumnezeu adevrat.
Simbolul credintei ne nvat, de asemenea, c Duhul Sfnt purcede de la Tatl. Aceast
nvttur are temei scripturistic foarte clar la Ioan 15,26. Mntuitorul spune: ,Iar cnd va veni
Mngietorul, pe Care El l voi trimite vou de la Tatl, Duhul Adevrului, Care de la Tatl
purcede, Acela va mrturisi pentru Mine`. Astfel dup cum Fiul Se naste din veci, deci fr nceput,
din eternitate din Tatl, tot asa si Duhul Sfnt purcede din eternitate din Tatl. Purcederea este deci
un alt mod, deosebit de nastere, prin care Duhul si ia Fiinta din vesnicie din Tatl. Ce este ns
aceast purcedere nu ne este descoperit de Revelatia divin.
Text facultativ: Sf. Ioan Damaschin (si alti Sf. Printi) spune c Duhul purcede de la Tatl si
Se odihneste n Fiul sau strluceste prin Fiul. De aceea, se numeste nu numai Duh al Tatlui, ci si
Duh al Fiului. Nu se afirm aceasta n sensul c Duhul purcede din Fiul, ci pentru c Fiul l trimite n
lume mpreun cu Tatl, fiind o lucrare comun Sf. Treimi, deci o afirmatie iconomic. Tot Sf. Ioan
Damaschin spune: ,Credem n Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conductor, izvorul
ntelepciunii, al vietii i al sfinteniei. El este i se numete Dumnezeu mpreun cu Tatl i cu Fiul,
nezidit, atotstpnitor, atoatelucrtor, atotputernic, nemrginit n putere, n toate asemenea Tatlui
i dat prin Fiul, este primit de toat zidirea. Zidete prin El nsui, d fiint universului, sfintete i
tine, exist n propria lui ipostaz, de nedesprtit i neseparat de Tatl i de Fiul, avnd toate cte
are Tatl i Fiul, afar de nenatere i natere`. Si mai departe: ,Duhul cel Sfnt este Dumnezeu, El
st la mijloc ntre Cel nenscut i Cel nscut i este unit de Tatl prin Fiul`. Este vorba aici de
perihorez ntreptrunderea sau existenta laolalt a Persoanelor Sf. Treimi. Apoi: ,Se numete Duh
al lui Dumnezeu, nsui Domn, Duh al adoptiei (al nfierii), al adevrului, al liberttii, al
ntelepciunii cci este fctorul tuturor. Prin fiinta Lui umple toate, tine toate, umple lumea cu
fiinta Lui i este necuprins de lume din pricina puterii Lui`.
Toate aceste numiri date Sf. Duh de Sf. Ioan Damaschin sunt ntemeiate pe Revelatia Sf.
Scripturi. Sf. Scriptur abund n bogtia numelor prin care Duhul si reveleaz Persoana si lucrarea.
Dup Sf. Scriptur, l cunoastem pe Duhul Sfnt ca pe ,Duhul Domnului` Isaia 61,1; Luca 4,18;
,Duhul Tatlui` Matei 10,20; ,Duhul Fiului Su` Galateni 4,6; ,Duhul lui Hristos`
Romani 8,9, precum si ,minte a lui Hristos` I Corinteni 2,16.
Iar n legtur cu slujirile si darurile Sale, n Sfnta Scriptur este numit: ,Duh al Adevrului`
Ioan 15,26; ,Duh al ntelepciunii, al ntelegerii, al sfatului i al triei, al cunotintei i al bunei
credinte, i al temerii de Dumnezeu` Isaia 11,2; ,Duh al liberttii` II Corinteni 3,17; ,Duh al
nfierii` Romani 8,15; ,Duhul harului` Evrei 10,29.
La acestea, tot pe temeiul Revelatiei divine, Sf. Grigorie Teologul mai adaug nsusiri ca:
,bun, drept, cluzitor, sfintind prin natura Lui, nu prin autoritatea altuia... deget al lui Dumnezeu;
duh care a cldit, care recldete pe om prin Botez, prin nviere, duh care cunoate toate, care
nvat, care sufl unde vrea, care cluzete, care vorbete, care mic... descoperitor, lumintor,
dttor de viat, nsi lumina i viata chiar, fctor de temple (ale Duhului noi, oamenii),
193
193
ndumnezeitor, desvritor... mprtitor de harisme, care face apostoli, profeti, evangheliti,
pstori, nvttori` (fac.).
Duhul lui Dumnezeu, a III-a Persoan a Sfintei Treimi, pentru a Se deosebi de alte duhuri (ale
ruttii, al omului), primeste calificativul de Sfnt pentru c numele de duh este denumirea
generic prin care este definit ntreaga lume a entittilor spirituale, att a celor bune, ct si a celor
rele. De aceea, numele Celei de-a 3-a Persoane divine este ndeosebi Duhul Sfnt.
Trebuie ns remarcat c sfintenia apartine ntregii Sf. Treimi potrivit Sf. Scripturi: ,Sfintiti-v
i veti fi sfinti, c Eu, Domnul Dumnezeu vostru, sfnt sunt` Levitic 11,44. De asemenea, n
viziunea profetului Isaia, serafimii cnt: ,Sfnt, sfnt, sfnt, Domnul Savaot` Isaia 6,3, ca si n
viziunea apocaliptic, cele patru fiinte cu chip de leu, de vitel, de om si de vultur (imaginea
ansamblului creatiei) nalt acelasi imn: ,Sfnt, sfnt, sfnt, Domnul Dumnezeu Atottiitorul`
Apocalips 4,8. Desigur, sfintenia este proprie Dumnezeirii, si toate Persoanele Sf. Treimi sunt n
unitatea Fiintei Lor izvor de adevr, iubire, slav, puritate absolut, deci de sfintenie. Dar Duhul
Sfnt este sfintenia ipostatic sau Ipostasul sfinteniei. Astfel, Duhul are menirea sfintirii noastre
(prin har); El ne mprtseste sfintenia Dumnezeirii. Creatia adus la fiint din vointa Tatlui,
mntuit prin Jertfa Fiului este sfintit de Duhul. Fiind Ipostasul sfinteniei, iar aceasta fiind opus
singularittii, egocentrismului, Duhul Sfnt este si Ipostasul comuniunii. Apostolul Pavel invoc:
,Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatl i mprtirea Sfntului
Duh...` II Corinteni 13,13. Duhul Sfnt este, de asemenea, comuniunea, koinonia, mprtsirea
Tatlui cu Fiul prin iubire infinit, sfintenie si viat. Dup cum s-a observat alt dat, n unul nu ar
exista iubire, dect egocentric. Comuniunea n doi ar fi o iubire nchis, n care egocentrismul nu
este anulat. Legea iubirii, a comuniunii absolute n Dumnezeu, este treimic. Iubirea desvrsit se
manifest n treimea de Persoane.
Duhul Sfnt este astfel comuniunea iubirii ntre Tatl si Fiul si, totodat prin harul Su, Duhul
Sfnt este comuniunea noastr cu Tatl prin Fiul. Prin harul Sfntului Duh, putem deveni dumnezei
nu dup fire, ci dup har, cum zice Apostolul: ,Prin El (Hristos) avem i unii i altii apropierea
ctre Tatl ntr-un Duh` Efeseni 2,18.
O adevrat teologie despre Persoana Duhului Sfnt este cuprins si n vechea rugciune a
Bisericii mprate ceresc:
-Duhul Sfnt este numit mprat ceresc precum si Mntuitorul este numit 'mpratul
cerurilor`, pe temeiul nsusirilor comune ale celor 3 Persoane.
-'Mngietorul` (este numit de Mntuitorul) pentru c El va lua locul Mntuitorului dup
nltare si va rmne n veac cu Apostolii si credinciosii - Ioan 14,16 (vezi Ierotei Vlahos, 'Predici
la marile srbtori`, p 286-287).
-'Duhul Adevrului pentru c El va mrturisi despre Dumnezeirea Fiului (conform
troparului Botezului: 'Si Duhul n chip de porumb a adeverit ntrirea Cuvntului`).
-'Care pretutindeni eti` - aici se arat atotprezenta Lui ca Dumnezeu Adevrat.
-,Si toate le mplineti` adic Duhul Sfnt este trimis n lume de Mntuitorul spre a mplini
lucrarea de mntuire a oamenilor, El fiind desvrsitorul si sfintitorul oamenilor si al ntregii creatii.
-'Vistierul bunttilor` - pentru c prin El, oamenii primesc de la ,Printele luminilor toat
darea cea bun - Iacov 1,17; El nsufleteste Biserica, prin El se mprtseste harul Sf Taine etc.
-dttor de viat` - prin El ,viaz toat creatia` Psalmul 103.
Duhului Sfnt i revine lucrarea de desvrsire a operei mntuitoare a lui Hristos dup
nltarea Sa la cer. Biserica e organul ordinar de sfintire si mntuire a oamenilor, ntemeiat de
Mntuitorul pe Cruce n chip nevzut (cnd s-a refcut comuniunea dintre oameni si Dumnezeu) si
la Cincizecime n chip vzut. Mai ales prin Biseric, Duhul Sfnt si mplineste aceast lucrare. n
Biseric, El este mereu prezent si activ.
194
194
Biserica este comuniunea deplin a persoanelor umane cu Dumnezeu; ea este Trupul lui
Hristos, iar Duhul Sfnt e sufletul acestui trup. Biserica viaz prin lucrarea Sfntului Duh n cele 7
Sfinte Taine prin care se mprtseste credinciosilor harul divin si se unesc astfel cu Hristos. Duhul
Sfnt i hristific pe credinciosi ncorporndu-i n Biseric si ducndu-i la unire deplin cu Hristos
prin Sfintele Taine, mai ales prin cele 3 numite ale ncorporrii: Botezul, Mirungerea, Euharistia
(BEM). Astfel, numai prin Duhul Sfnt, Hristos este permanent prezent n Biseric - Matei 28,20.
Prezenta permanent a lui Hristos n Biseric prin Duhul Sfnt este privit de teologi ca o
Cincizecime continu`. (Cela ce pe Preasfntul Tu Duh n ceasul al 3-lea)
Duhul Sfnt umple de daruri Biserica si pe credinciosii ei, nct Biserica nu poate fi
conceput fr Duhul Sfnt n ea, iar lucrarea Duhului Sfnt n lume nu poate fi conceput fr
Biseric. Legtura organic dintre Duhul Sfnt si Biseric este mrturisit clar de Sfintii Printi.
Sfntul Ioan Gur de Aur spune: Dac Biserica exist, este evident c este de fat Duhul`, iar
Sfntul Irineu afirm: 'Acolo unde este Biserica, acolo este i Duhul Sfnt i unde este Duhul
Sfnt, acolo este Biserica i tot harul.`
Rezumat
n Vechiul Testament dogma Sfintei Treimi este descoperit n chip umbrit.
n Noul Testament, Sf. Duh apare ca Persoan dumnezeiasc, deofiint cu Tatl si cu Fiul,
- dovezi nontestamentare: Matei 28,19; Luca 12,10; F.A. 5,3-4; Ioan 15,26.
Dovezi traditionale despre dumnezeirea Sfntului Duh: n primele simboale de credint, n
Taina Botezului, n doxologia mic, mrturiile martirilor.
Dumnezeirea Duhului Sfnt a fost negat de Macedonie anatematizat la Sinodul al III-lea
ecumenic 381, mai trziu de unitarieni si rationalisti.
nvttura dogmatic despre Sf. Duh s-a formulat n articolul 8 din Crez: Domnul de viat
Ictor pentru c El particip la creatia lumii conform Genez 1,2, la creatia omului Genez 2,7, la
lucrarea Proniatoare Psalmi 103,31 precum si la recrearea lumii prin mprtsirea din nou de harul
divin. ntemeierea Bisericii are loc prin Pogorrea Sfntului Duh la Cincizecime, iar renasterea
omului prin Botez se face `din ap i din Duh` Ioan 3,5.
Care de la Tatl purcede conform Ioan 15,26: Duhul Sfnt purcede din vesnicie si n mod
continuu din Tatl. Purcederea este un alt mod de a-si lua Fiinta divin din Tatl, diferit de nasterea
Fiului.
- text facultativ -
Duhul dumnezeiesc e numit Sfnt pentru a se deosebi de alte duhuri bune sau rele. Sfintenia
ns apartine ntregii Sf. Treimi conform Levitic 11,44; Isaia 6,3; Apocalips 4,8. n opera iconomic
a Sf. Treimi (adic n manifestarea iubirii Sf. Treimi n lume mai ales prin mntuirea adus de Iisus
Hristos), Duhului Sfnt I se atribuie prin apropriere lucrarea sfintirii noastre prin desvrsirea operei
mntuitoare a lui Iisus Hristos. Astfel, n mntuirea subiectiv, ne nsusim roadele Jertfei
rscumprtoare, mprtsindu-ne de harul ndumnezeitor primit prin Duhul Sfnt.
Duhul Sfnt este, de asemenea, comuniunea sau mprtsirea Tatlui cu Fiul prin iubire
infinit.
nvttura dogmatic despre Duhul Sfnt cuprins n rugciunea mprate ceresc:
- mprate ceresc ca si Mntuitorul
- Mngietor Ioan 15,26 pentru c va lua locul Mntuitorului si va rmne n veac cu
credinciosii conform Ioan 14,16
- Duhul Adevrului pentru c va mrturisi Dumnezeirea Fiului (tropar Botez)
- Care pretutindeni esti este omniprezent ca Dumnezeu adevrat
- toate le mplinesti arat misiunea de desvrsitor si sfintitor al creatiei.
195
195
Vistierul bunttilor prin El oamenii primesc de la Printele luminilor toat darea cea
bun Iacov 1,17
Dttor de viat prin El viaz toat creatia Psalmi 103,31
Apoi Duhul Sfnt e desvrsitorul operei mntuitoare a lui Hristos dup nltarea Sa la cer,
Cel prin Care ne nsusim roadele Jertfei Mntuitorului, adic mntuirea subiectiv. Biserica este
organul ordinar (obisnuit) de mntuire a oamenilor ntemeiat n chip nevzut pe Cruce de
Mntuitorul, si n chip vzut la Pogorrea Sf. Duh. De aceea, mai ales n Biseric, Sf. Duh si
mplineste aceast lucrare. n Biseric, El este mereu prezent si activ.
n Biseric, prin Sf. Taine, mprtsind credinciosilor harul divin mntuitor, Duhul Sfnt i
uneste pe acestia permanent cu Hristos. Astfel, Hristos e permanent prezent cu cei credinciosi,
conform fgduintei Sale Matei 28,20, numai prin Duhul Sfnt n Biseric. Aceast prezent
permanent a lui Hristos n Biseric prin Duhul Sfnt e privit ca o Cincizecime continu (Cela
ce pe Preasfntul Tu Duh... rugciune epiclezei)
Biserica este comuniunea deplin a persoanelor umane cu Dumnezeu ce se svrseste prin
Duhul Sfnt. Ea e Trupul lui Hristos, iar unde e prezent Hristos acolo e prezent si activ si Duhul
Sfnt. Astfel n Biseric, Duhul Sfnt i hristific pe credniciosi adic i conduce la unire deplin cu
Hristos prin Sf. Taine. De aceea, Biserica nu poate fi conceput fr Duhul Sfnt n ea, iar lucrarea
Duhului Sfnt n lume nu poate fi conceput fr Biseric conform sf. Ioan Gur de Aur si sf. Irineu.
Rela(ia dintre Hristos yi Duhul Sfnt n iconomia mntuirii
(vezi rezumat)
Notiunea de iconomie` n teologia ortodox are mai multe sensuri:
-planul lui Dumnezeu de mntuire a lumii, mai precis, pregtirea mntuirii n Vechiul
Testament si realizarea mntuirii prin Iisus Hristos n Noul Testament. Toti cei ce colaboreaz la
realizarea acestui plan, n primul rnd apostolii si dup ei, slujitorii Bisericii, sunt numiti iconomi ai
lui Dumnezeu` (I Corinteni 4,1; Tit 1,7).
-Sfintii Printi fac distinctie ntre teologie ca viat intrinsec, complet ascuns a Sfintei
Treimi si iconomie, ca manifestare si lucrare a iubirii lui Dumnezeu n lume, mai precis ntreaga
istorie a ntruprii si rscumprrii prin Iisus Hristos. Treimea teologic este inaccesibil, absolut
transcendent, nemprtsibil omului, pe cnd Treimea iconomic este accesibil, imanent,
mprtsibil, cognoscibil omului prin energiile divine, adic prin mprtsirea de de harul divin.
-prin iconomie se mai ntelege una dintre modalittile principale pe care Biserica le foloseste
n aplicarea normelor canonice (canon bisericesc regul privind morala crestin, cultul, disciplina
clerului, organizarea si jurisdictia bisericeasc, adic puterea sau competenta de a judeca a Bisericii,
promulgate de sinoade ecumenice sau locale). Ele sunt elastice, nu imuabile ca dogmele. De aceast
elasticitate se foloseste Biserica. Astfel, iconomia este orice procedur mai ngduitoare a Bisericii
fat de unii membri, prin scutirea lor de mplinirea unor amnunte ale anumitor rnduieli (ex: postiri
n anumite zile, interdictia cununiei n anumite perioade, mprtsirea nainte de termen). Deci
iconomia este un pogormnt al Bisericii la slbiciunea omeneasc, nmuind putin, n anumite
cazuri, rigoarea (acrivia) rnduielii general observate.
ntruparea, Rstignirea, nvierea si nltarea la cer sunt cele 4 acte fundamentale prin care
Mntuitorul Hristos a realizat mntuirea noastr obiectiv. Al 5-lea act prin care se continu si se
finalizeaz opera mntuitoare nceput de Iisus Hristos este Pogorrea Sfntului Duh. Prin venirea
personal a Sfntului Duh la Cincizecime, s-a ntemeiat Biserica, deci s-a pus nceput mntuirii
subiective, a slsluirii trupului ndumnezeit al lui Hristos n celelalte fiinte umane. Prin acest act,
196
196
roadele rscumprrii aduse de Iisus Hristos devin un bun al nostru subiectiv. Cum? Prin slsluirea
lui Iisus Hristos n noi, prin ncorporarea noastr n Biseric Trupul tainic al lui Hristos- adic prin
unirea noastr tainic si deplin cu Hristos prin mprtsirea de harul Duhului Sfnt. Deci, exist o
strns legtur ntre lucrarea Fiului lui Dumnezeu ntrupat si lucrarea Duhului Sfnt n iconomia
mntuirii noastre, si chiar o reciprocitate, adic lucrare unuia pregtind si continund lucrarea
celuilalt (n continuare vom dezbate pe larg aceste idei).
Toate lucrrile divine n lume (predicatele) fiind actiuni externe, n afar ale Sfintei Treimi,
ca si nsusirile fiintiale, sunt comune celor 3 Persoane divine (numai nsusirile personale interne
propriettile- sunt specifice fiecrei Persoane), Care conlucreaz permanent n mod nedesprtit la
mntuirea lumii, ns fiecare si aduce o contributie proprie, fiecare lucreaz ntr-un mod propriu.
Dar aceast contributie proprie a fiecrei Persoane divine nu trebuie nteleas cu excluderea
celorlalte 2, ci ca o iesire a Uneia sau a Celeilalte n prim plan n desfsurarea Revelatiei divine.
Unitatea de lucrare a Persoanelor Sfintei Treimi izvorste din unitatea Lor de natur, de fiint. Astfel
n ntreaga iconomie a mntuirii lumii este prezent si activ ntreaga Sf. Treime. Deci nu se poate
disocia lucrarea si iconomia Fiului de lucrarea si iconomia Duhului, cci datorit perihorezei
(ntreptrunderii Persoanelor divine), Persoanele si lucrrile divine nu sunt desprtite. n fiecare
persoan sunt prezente si celelalte 2, avnd deci aceeasi fiint, Ele au aceeasi voint, aceeasi lucrare,
dar fiecare ntr-un mod propriu. Astfel, Fiul si Duhul svrsesc lucrarea de mntuire ntr-un mod
solidar, nedesprtit.
Aceasta nseamn c Duhul Sfnt si Cuvntul lui Dumnezeu nu erau desprtiti n perioada n
care Duhul Sfnt pregtea ntruparea Cuvntului (deci n perioada de pregtire a mntuirii lumii),
nici n timpul vietii pmntesti a Mntuitorului (timpul realizrii mntuirii), cnd Cuvntul ntrupat
pregtea coborrea Duhului, dup cum nu sunt desprtiti nici n cea prezent (n timpul desvrsirii
si actualizrii mntuirii), n care Duhul Sfnt ne deschide accesul la Cuvntul nltat cu trupul la cer.
A) n Revelatia Vechiului Testament, Duhul Sfnt pregteste venirea n trup si opera de
mntuire a Cuvntului. Sfntul Maxim Mrturisitorul spune: 'Cuvintele Legii i ale proorocilor
(insuflate de Duhul Sfnt) au fost naintemergtoarele venirii lui Hristos n trup cluzind sufletele
la Hristos`. Ceea ce l face pe Paul Edvokimov s afirme c: 'Toat Revelatia prin prooroci este o
Cincizecime preliminar care pregtete actul ntruprii.`
Apoi, Duhul Sfnt umbreste pe Sf. Fecioar la zmislirea si nasterea Fiului lui Dumnezeu
(Matei 1,18; 20: Maria, mama Lui, S-a aflat avnd n pntece de la Duhul Sfnt`) si n continuare,
n toata slujirea pe pmnt a Mntuitorului, ca si dup nltarea Sa la cer, Duhul Sfnt este
permanent prezent si activ. Duhul Sfnt nu Se ntrupeaz, dar El rmne asupra Fiului pentru
totdeauna - ,Eu nu-L cunoteam pe El, dar Cel ce m-a trimis s botez cu ap, Acela mi-a zis: Peste
care vei vedea Duhul coborndu-Se i rmnnd peste El, Acela este Cel ce boteaz cu Duh Sfnt` -
Ioan 1,33 sau ,Iisus din Nazaret pe Care L-a uns Dumnezeu prin Duhul Sfnt` F.A. 10,38.
ntreaga Sa lucrare, Mntuitorul o svrsea fiind mpreun prezent Duhul. Cnd Domnul a
fost ispitit de diavol, Duhul era cu El: ,Iar Iisus, plin de Duh Sfnt, S-a ntors de la Iordan i a fost
dus de Duhul n pustie` Luca 4,1. De asemenea, cnd Iisus svrsea minunile cci spune
Mntuitorul: Cu Duhul lui Dumnezeu scot demonii...` si nu L-a prsit dup nvierea Sa din morti,
cnd Domnul nviat, pentru a rennoi pe om si a-i reda harul primit prin suflarea lui Dumnezeu la
creatie, sufl n fata Apostolilor si spune: ,Luati Duh Sfnt...` Ioan 20,22.
Din toate aceste mrturii scripturistice, se vede clar c n Revelatia Vechiului Testament,
Duhul Sfnt pregteste venirea n trup si conlucreaz la opera de mntuire a Cuvntului, tot Sfntului
Duh atribuindu-I-se si trimiterea n lume a Fiului: ,Duhul Domnului este peste Mine, c Domnul M-
a uns s binevestesc sracilor, M-a trimis s vindec pe cei cu inima zdrobit, s vestesc celor robiti
liberarea i celor n lanturi, mntuirea` Isaia 61,1 si Luca 4,18.
197
197
B) Dup nltarea Mntuitorului la cer; Duhul Sfnt continu lucrarea Fiului n planul de
mntuire a lumii, dar unit fiind cu Tatl si cu Fiul. n Revelatia Noului Testament, Cuvntul ntrupat
pregteste coborrea Sfntului Duh si l trimite la Cincizecime: ,Dar Eu v spun adevrul: v este
de folos ca s M duc Eu. Cci dac nu M voi duce, Mngietorul nu va veni la voi, iar dac M
voi duce, l voi trimite la voi` Ioan 16,7 sau: Si eu voi ruga pe Tatl i Alt Mngietor v va da
vou ca s fie cu voi n veac... Nu v voi lsa orfani, voi veni la voi` - Ioan 14,16 si: Cel ce crede
n Mine, precum a zis Scriptura: ruri de ap vie vor curge din pntecele lui. Iar aceasta a zis-o
despre Duhul pe Care aveau s-L primeasc acei ce cred n El. Cci nc nu era dat Duhul, pentru
c Iisus nc nu fusese preaslvit` Ioan 7,38-39.
De aceea, Cincizecimea este considerat ca o continuare a iconomiei ntruprii, sau mai bine
zis ca o urmare inerent, o consecint logic a ei. Fptura, curtat prin ntruparea, Rstignirea,
nvierea si nltarea lui Hristos, devine vrednic s primeasc din nou harul Duhului Sfnt. Si la
momentul potrivit, Duhul Sfnt coboar n lume si umple cu prezenta Sa Biserica splat, curtat,
rscumprat cu Sngele lui Hristos. n acest nteles se poate spune c lucrarea lui Hristos pregteste
venirea si lucrarea Duhul Sfnt n lume dup cuvintele Mntuitorului: ,Foc am venit s aduc pe
pmnt i ct a vrea ca el s fie acum aprins` Luca 12,49.
Despre trimiterea si pregtirea venirii Sfntului Duh de ctre Mntuitorul, Sf. Printi
mrturisesc c scopul i destinatia ntregii opere a mntuirii noastre prin Hristos este ca cei
credincio s primeas pe Duhul Sfnt` dup Sf. Simeon Noul Teolog. Iar Sf. Nicolae Cabasila
scrie: Care este efectul i rezultatul actelor lui Hristos?... Nimic altceva dect coborrea Duhului
Sfnt peste Biseric`. Tot asa si Sf. Atanasie afirm: Cuvntul Si-a asumat trupul, pentru ca noi s
primim pe Duhul Sfnt. Dumnezeu s-a fcut purttor de trup, pentru ca noi s ne facem purttori de
Duh.` n consens cu acestia, Paul Evdokimov scrie: Cincizecimea apare ca scopul ultim al
iconomiei trinitare a mntuirii. Urmnd Printilor se poate spune chiar c Hristos este marele
naintemergtor al Duhului Sfnt.`
Din cele spuse pn acum se constat deci o reciprocitate ntre lucrarea Cuvntului lui
Dumnezeu si a Sfntului Duh n lume. Dar, potrivit nvtturii Bisericii, att trimiterea Fiului n
lume de ctre Duhul Sfnt, ct si trimiterea Duhului Sfnt de ctre Fiul la Cincizecime, sunt lucrri
externe, n afar si deci comune Persoanelor Sf. Treimi. Astfel, Duhul Sfnt trimite mpreun cu
Tatl pe Fiul Ioan 3,16; iar actiunea de trimitere apartine si Fiului, ca Cel ce vine El nsusi n
lume.
Tot asa trebuie nteleas si trimiterea Duhului Sfnt de Fiul si de Tatl si de Sine nsusi.
Aceast nvttur a Bisericii este ntrit de Sf Printi. Sf. Ambrozie spune: ,Tatl cu Duhul trimit
pe Fiul; la fel, Tatl cu Fiul trimit pe Duhul`. Iar fer. Augustin scrie: S nu gndim c Fiul a fost
trimis de Tatl n aa fel c n-a fost trimis i de Duhul Sfnt`. Trimiterea n lume a Fiului de ctre
Tatl si Duhul Sfnt ne arat c celelalte 2 Persoane ale Sf Treimi - Tatl si Duhul Sfnt nu sunt
strine de lucrarea mntuitoare a Fiului, ci particip la ea cu bunvoirea si conlucrarea Lor. Tot asa
trebuie s ntelegem si despre trimiterea Duhului de ctre Fiul si Tatl.
Asadar, ntre iconomia Fiului n realizarea mntuirii obiective si iconomia Duhului Sfnt n
mntuirea si sfintirea noastr subiectiv, ca Cel ce ne mprtseste harul divin sfintitor, este o strns
legtur, cci lucrarea mntuitoare se continu de la Iisus Hristos la Sfntul Duh printr-o actiune
haric comun.
C) Duhul Sfnt este trimis n lume ca s actualizeze lucrarea mntuitoare a lui Hristos n noi
(ca s ne aduc mntuirea subiectiv) astfel nct, dup Cincizecime, relatia de comuniune dintre
oameni si Hristos nu se poate realiza dect n si prin Duhul Sfnt, Care este Duhul Fiului` -
Galateni 4,6. Legtura strns dintre nltarea lui Iisus Hristos la cer si Pogorrea Sfntului Duh,
Care ni-L slsluieste pe Hristos n noi este exprimat de Mntuitorul n cuvntarea dinainte de
Patimi adresat Apostolilor ntristati: Nu v voi lsa orfani, ci voi veni la voi` Ioan 14,18 si
198
198
Putin i nu M veti vedea i iari putin i M veti vedea, pentru c Eu M duc la Tatl... V este
de folos s M duc Eu. Cci dac nu M voi duce, Mngietorul nu va veni la voi, iar dac M voi
duce, l voi trimite la voi... Iar cnd va veni Acela, Duhul Adevrului, v va cluzi la tot adevrul,
cci nu va vorbi de la Sine, ci cte va auzi va vorbi i cele viitoare v va vesti. Acum sunteti triti,
dar iari v voi vedea i se va bucura inima voastr i bucuria voastr nimeni nu o va lua de la
voi` - Ioan 16,7; 13; 16-22 si Iat Eu cu voi sunt n toate zilele, pn la sfritul veacurilor`
Matei 28,20.
Deci, viata pe care o revars si o ntemeiaz n noi Duhul Sfnt este viata n Hristos. Precum
Duhul Sfnt a sfintit trupul Sf. Fecioare si L-a ntrupat din Ea pe Fiul, la fel sfinteste prin Botez pe
credincios pentru ca Hristos s ia chip n el, pentru ca crestinul s se mbrace n Hristos.
Text facultativ: Duhul Sfnt, prin lucrarea Sa, l transform pe crestin, l face ,vas ales` s
poarte numele lui Hristos, s aib ,gndirea lui Hristos` I Corinteni 2,16; ,s se slluiasc
Hristos n inimi prin credint` - Efeseni 3,17; s devin mdular al trupului Lui, din carnea Lui i
din oasele Lui` Efeseni 5,30 (fac.).
Astfel, crestinul este menit s devin locas al Sfintei Treimi: ,Dac M iubete cineva, va
pzi cuvntul Meu, i Tatl Meu l va iubi i vom veni la el i vom face loca la el` Ioan 14,23.
Duhul Sfnt este deci Acela Care pregteste n sinergie cu noi (sinergie cooperare tainic si liber
ntre harul lui Dumnezeu si vointa omului n vederea mntuirii) vasul nostru crestin si ne face prin
Hristos fii ai Printelui ceresc. Prin Duhul Sfnt ne unim cu Sf Treime. Sf. Vasile exprim plastic
aceasta: `Dup cum cel care apuc de captul unui lant, atrage i cellalt capt la el, tot la fel cel
ce-L atrage pe Duhul, dobndete de asemenea pe Tatl i pe Fiul`. De aceea, potrivit ntregii
traditii spirituale ortodoxe, din primele secole crestine pn la Sf. Serafim de Sarov, scopul vietii
crestine const n dobndirea Duhului Sfnt, Care ne mprtseste viata divin a Prea Sfintei Treimi.
Desi se vorbeste de ,iconomia` proprie Fiului n realizarea mntuirii obiective si de
iconomia` Duhului Sfnt n mntuirea si sfintirea noastr subiectiv, totusi Duhul Sfnt nu-L
nlocuieste pe Hristos, ci ambele Persoane sunt prezente si active, Duhul nu ia locul lucrrii lui
Hristos n lume. Dup nltarea Sa la cer, Hristos nu dispare dintre noi, lundu-i locul Duhul Sfnt
trimis n lume s-I continue opera. Potrivit Revelatiei divine, Fiul si Duhul Sfnt sunt cele 2
Persoane divine Care svrsesc mntuirea lumii n mod solidar. Amndou, deci, reveleaz pe Tatl
si Se reveleaz Una pe Alta. ntre Cuvntul si Duhul Sfnt exist o reciprocitate a revelrii si ambele
mplinesc o revelare comun a Tatlui (pentru c opera de mntuire se identific cu Revelatia divin,
ca actiune de coborre a lui Dumnezeu la om, al crei scop este unirea omului cu Dumnezeu).
Relatia strns dintre iconomia Duhului Sfnt si iconomia Fiului se vede si din faptul c
Duhul Sfnt ne mprtseste harul divin mntuitor, cstigat de Iisus Hristos prin Jertfa Sa sau Harul
Domnului nostru Iisus Hristos` II Corinteni 13,13; ,pentru c Legea prin Moise s-a dat, iar
harul i adevrul au venit prin Iisus Hristos`- Ioan 1,17. De asemenea, dac Hristos este Calea,
Adevrul i Viata` Ioan 14,6, Duhul Sfnt este Duhul Adevrului, Care ne cluzete la tot
adevrul` Ioan 16,13, adic la Hristos.
Cnd Sf. Serafim de Sarov spune c scopul vietii crestine este dobndirea Duhului Sfnt nu
nseamn c Hristos nu ar mai fi centrul vietii crestine, ci Sf. Serafim vrea s spun c trebuie s ne
rugm ca darul Duhului Sfnt s vin peste noi tot mai deplin ca s-L descopere tot mai mult pe
Hristos, prezent n inimile noastre de la Botez, pentru c numai mprtsindu-ne de Duhul Sfnt,
putem fi n comuniune cu Hristos; umplndu-ne tot mai deplin de energiile Duhului Sfnt, ne unim
tot mai deplin cu Hristos, nct viata n Hristos este totuna cu viata n Duhul Sfnt. Despre aceasta
Mntuitorul spune: n ziua aceea a Pogorrii - veti cunoate c Eu sunt n Tatl i voi n Mine i
Eu n voi` - Ioan 14,20. Explicnd acest text, Paul Evdokimov spune: Cincizecimea restituie lumii
prezenta interiorizat a lui Hristos, i-L reveleaz nu naintea, ci nuntrul ucenicilor.` De
199
199
asemenea, Pr. Galeriu scrie: Fr pogorrea Sfntului Duh peste Apostoli, peste Biseric,
prezenta vie a lui Hristos n mijlocul nostru dup nltarea Sa la cer nu era posibil.`
ntreaga iconomie divin ncepnd de la creatie are loc prin conlucrarea Fiului cu Duhul
Sfnt n numele Tatlui. Prin harul Duhului Sfnt devenim fii adoptivi ai lui Dumnezeu pentru c
am primit duhul nfierii prin care strigm: Avva Printe. Si Duhul nsui mrturisete mpreun cu
duhul nostru c suntem fii ai lui Dumnezeu. Si dac suntem fii, suntem i motenitori ai Lui i
mpreun motenitori cu Hristos.` Romani 8,1517.
Misiunea Duhului Sfnt este de a naste fii n Biseric. Sfntul Simeon Noul Teolog spune c
dac Fiul este usa care duce la Cel ce locuieste n cas, adic Tatl, Sfntul Duh este cheia care ne
deschide aceast us.
Text facultativ: Unii teologi se ntreab de ce chiar n ziua Cincizecimii, a Pogorrii
Sfntului Duh, Persoana Care este proclamat este tot Dumnezeu Fiul ntrupat, Hristos (n predica sa
imediat dup Pogorre, Apostolul Petru l propovduieste pe Hristos cel rstignit si nviat, apoi
Apostolii, plini de Duhul, aduc oamenii la credinta n Hristos). De ce adic Duhul Sfnt nu Se
reveleaz acum pe Sine, asa cum Fiul S-a revelat prin ntrupare? Dar lucrarea proprie Duhului nu
este s Se ntrupeze, ci El este Svrsitorul actului ntruprii Fiului, alturi de Tatl, prin care
Dumnezeu S-a revelat lumii. Prin Fiul ntreaga Sfnt Treime S-a artat lumii: Cel ce M-a vzut pe
Mine, a vzut pe Tatl. Cum zici tu, arat-ne pe Tatl` Ioan 14,9, pentru c aceeasi Fiint Se
slsluieste n Fiul, n Tatl si n Duhul Sfnt. Iar mai profund, spune pr. Galeriu, trebuie vzut aici
legea de existent a vietii dumnezeiesti, n care Persoanele Sfintei Treimi nu se proclam egocentric,
ci fiecare proclam si reveleaz n iubire pe Celalalte. Tatl vesteste pe Fiul n Duhul Sfnt, la Botez
si la Schimbarea la Fat: Acesta este Fiul Meu iubit ntru Care am binevoit` - Matei 17,5, Fiul d
mrturie pentru Tatl n Duhul Sfnt afirmnd mereu c si cuvntul, si voia, si lucrarea pe care le
svrseste sunt ale Tatlui Ioan 7,1618; Ioan 8,28; Ioan 5,30; iar Duhul reveleaz de la Tatl pe
Fiul: Mngietorul, Duhul Sfnt, pe Care l va trimite Tatl n numele Meu. v va cluzi la tot
adevrul, cci nu va vorbi de la Sine. Acela M va slvi, pentru c din al Meu va lua i M va
vesti` Ioan 16,13.
n acest context, trebuie precizat continu pr. Galeriu c n Biseric nu se poate vorbi
strict de Hristocentrism care poate s inspire un Hristomonism reducerea Dumnezeirii la un
singur principiu: n Sfnta Treime nici o Persoan nu se vrea centru exclusiv. Nu se poate vorbi nici
numai de Hristologie pnevmatologic` dup V. Lossky, ci totdeauna de viata si lucrarea Prea
Sfintei Treimi. Biserica este ntemeiat Triadocentric, pe Sf. Treime. Origen spune: Biserica este
plin de Sf. Treime` (fac.).
Referitor la Persoana Duhului Sfnt, Pr. D. Stniloae spune c: Aceasta ne apare n
Revelatia divin ca cea mai misterioas Persoan a Sfintei Treimi. Duhul Sfnt nu este pentru
experienta noastr un Tu Destul de distinct cum este Iisus Hristos i Tatl. Duhul Sfnt pare s
rmn acoperit n smerenie; pe El l desprindem cu greu de subiectul nostru renscut pentru c El
este n ochiul nostru sufletesc care vede pe Iisus, El este n glasul nostru care spune lui Iisus cu
credint Doamne!` (Nimeni nu poate numi pe Iisus Domn dect n Duhul Sfnt` I Corinteni
12,3). El este n suspinul nostru suspinnd cu noi, El strig n inimile noastre Avva Printe`. Duhul
Sfnt Se identific n chip tainic cu persoanele umane rmnnd incomunicabil si absolut
transcendent dup esenta Sa, fiind Dumnezeu adevrat. Aceasta este ca o chenoz a Duhului dup
pr. D. Stniloae, Care Se coboar la nivelul nostru pentru a ne ridica la nivelul de parteneri ai lui
Hristos. Hristos este mereu un model deosebit de noi, cu Care vorbim, distinct de noi. Duhul este Cel
prin Care comunicm cu Hristos si intrm n comuniune cu Hristos.
Text facultativ: Duhul Sfnt este Persoana cea mai misterioas a Sf. Treimi, nu ne apare
destul de distinct ca celelalte. mprtsindu-ne harul divin, Duhul Sfnt Se uneste, Se identific cu
sufletul nostru, desi dup esent rmne absolut transcendent, incomunicabil. El pare s rmn
200
200
acoperit n smerenie. ns toate sentimentele care l nalt pe om la Dumnezeu dragostea, credinta,
ndejdea, buntatea, evlavia, cldura rugciunii, rvna de a face bine si puterea toate sunt roadele
Duhului Sfnt, lucrri ale Lui, ele nu rsar din propria noastr fiint, ci sunt daruri ale Sfntului Duh.
Dac pe Tatl l cunoastem n calitate de Creator si Proniator a toate, ca Printe ceresc, pe
Fiul l stim ca Dumnezeu si ca om adevrat, nfrtit cu noi prin ntrupare, Care Si-a vrsat Sngele
pentru fiecare dintre noi, cum ne apare Duhul Sfnt ca Persoan distinct a Sf. Treimi, prin ce
lucrare proprie? Aceea de a ne mprtsi roadele Rscumprrii, ajutndu-ne s ni le nsusim
personal. El ni Se mprtseste prin har, Se uneste cu noi, Se identific cu subiectul nostru, prin El ne
unim cu ntreaga Sf. Treime (Filipeni 2,13: Cci Dumnezeu este Cel ce lucreaz n voi si ca s voiti
si ca s svrsiti dup a Lui bunvoint si Ioan 15,5).
Bogtia harului devine actual n noi, adic prezent si activ n noi prin efortul nostru
personal si alegerea noastr liber. Toate sentimentele care l nalt pe om la Dumnezeu sunt ale
Duhului Sfnt (Galateni 5,22-23). Precum fierul aruncat n foc devine una cu focul, asa si
credinciosul unit cu Duhul Sfnt n lucrarea mntuirii subiective, nu mai poate distinge ce este
omenesc si ce este dumnezeiesc n fiinta, n sufletul su. Cnd face greseala s pun pe seama sa
aceste triri, pornirile bune din suflet, puterea de a face binele, se face vinovat de mndrie si harul l
prseste pentru c Dumnezeu celor mndri le st mpotriv el rmne rece si gol de orice virtute
pn ce si recunoaste neputinta si mrginirea sa. Numai cnd omul petrece ntr-o continu smerenie,
rmne unit cu Duhul Sfnt prin harul divin. (fac.)
Asa cum se uneste ochiul cu lumina, Duhul Sfnt Se uneste cu duhul nostru, nct dup
experienta Sf. Petru Damaschin, credinciosul adevrat ,are n loc de suflet pe Duhul Sfnt`. Duhul
Se face n el izvor de har si adevr, ,izvor de ap curgtoare spre viata venic` Ioan 4,14.
Ce trebuie retinut este c puterea cu care cunoastem pe Dumnezeu si ne lucrm mntuirea nu
este o putere a noastr, ci a Duhului Sfnt Dumnezeu conform Sf. Scripturi: Filipeni 2,13; Ioan
15,5. Iar aceast putere nu este nssi Persoana Sfntului Duh, ci lucrarea Lui, pentru c Duhul
Sfnt, fiind Dumnezeu adevrat, rmne transcendent si incomunicabil dup fiint.
n lucrarea Sa de mntuire si de sfintire a credinciosilor, Duhul Sfnt nu ne d ceva propriu al
Su, ci Dumnezeirea comun celor trei Persoane, adic harul divin. Dar membrii Bisericii nu au de
la nceput si permanent n actualitate deplin bogtia nesfrsit a Dumnezeirii, a harului, ci aceast
bogtie devine actual pe msura eforturilor ce le facem pentru a-l dobndi.
Text facultativ: Paul Evdokimov spune: ,Crearea lumii se afl la captul micrii
pogortoare a lucrrilor lui Dumnezeu: a Tatlui prin Fiul n Duhul Sfnt; dimpotriv, nltarea
omului, iconomia mntuirii iau calea invers: de la Sfntul Duh, prin Fiul, spre Tatl`. Sf. Vasile
cel Mare defineste cu precizie functia Sfntului Duh: ,Orice dar al creaturii vine numai de la
Duhul, El este Sfintitorul Care ne unete din nou cu Dumnezeu`. El este comuniunea noastr cu
Tatl n Fiul. ,Fr El Dumnezeu este departe, Hristos este n trecut, Evanghelia o liter moart,
Biserica o simpl organizatie, cultul o evocare! Dar, n El i ntr-o sinergie de nedesfcut, cosmosul
este nltat i suspin n durerile de natere ale mprtiei, omul este n lupt mpotriva patimilor,
Hristos Cel nviat este de fat, Evanghelia este puterea de viat, Biserica nseamn comuniune
treimic, slujirea Cuvntului este o Cincizecime, Liturghia, memorie i anticipare, actul uman este
ndumnezeit` Patr. Ignatie al IV-lea al Antiohiei (fac.).
Rezumat
Termenul de iconomie n teologia ortodox nseamn:
- manifestarea si lucrarea iubirii lui Dumnezeu n lume, n special mntuirea realizat de Iisus
Hristos n Noul Testament mpreun cu pregtirea ei n Vechiul Testament.
- orice procedur mai ngduitoare a Bisericii n aplicarea canoanelor Bisericii, adic
pogormntul Bisericii la slbiciunea omeneasc, nmuind putin acrivia rnduielilor general valabile.
201
201
Actele fundamentale ale mntuirii obiective realizate de Iisus Hristos sunt: ntruparea,
Rstignirea, nvierea si nltarea Sa. Al V-lea act prin care se desvrseste opera Mntuitorului este
Pogorrea Sfntului Duh. Prin acest act s-a ntemeiat Biserica vzut, s-a pus nceput mntuirii
subiective, care nseamn, de fapt, slsluirea trupului nviat si ndumnezeit al lui Hristos n oameni
prin unirea noastr tainic si deplin cu Hristos. Cum se realizeaz aceasta? Prin mprtsirea noastr
de harul Duhului Sfnt, mai ales n Biseric. Exist deci o strns legtur ntre lucrarea Duhului
Sfnt si a Fiului lui Dumnezeu ntrupat n iconomia mntuirii noastre, si o reciprocitate, lucrarea
Unuia pregtind si continund lucrarea Celuilalt.
Toate lucrrile divine n lume, ca si nsusirile fiintiale, sunt comune Persoanelor Sfintei Treimi
(vezi aproprieri). Fiecare Persoan divin, ns, si aduce contributia Sa ntr-un mod propriu dup
cum si fiinta divin o posed Fiecare ntr-un mod diferit. Aceast contributie proprie nu trebuie
nteleas cu excluderea celorlalte, ci ca o mpreun lucrare a celor trei, si totodat ca o iesire a Unei
Persoane divine n prim plan al desfsurrii Revelatiei divine. Unitatea Lor de lucrare decurge din
unitatea Lor fiintial, adic din perihorez.
Deci Duhul Sfnt lucreaz n mod nedesprtit de Fiul n lucrarea mntuirii lumii: att n
perioada Vechiului Testament, ct si n cea a Noului Testament si n cea actual a nsusirii mntuirii
subiective:
A) n Vechiul Testament, Duhul Sfnt pregteste omenirea pentru venirea n trup a Fiului
conform nvtturii Bisericii ntemeiate pe Sf. Printi, Sf. Maxim si Paul Evdokimov.
Iar n Noul Testament, Duhul Sfnt este si El permanent prezent si activ, la ntrupare si n
continuare, fiind mereu unit cu Fiul ntrupat conform Matei 1,18; Ioan 1,33, Duhul Sfnt este Cel ce
l trimite pe Fiul n lume conform Isaia 61,1, numai c El nu Se ntrupeaz.
B) n timpul vietii Sale pmntesti, Fiul ntrupat pregteste coborrea Duhului n lume
conform Ioan 16,7; Ioan 14,16; Ioan 7,38-39, pentru c prin opera mntuitoare a lui Hristos, mai
ales prin Jertfa Sa, lumea devine vrednic s primeasc din nou harul Duhului Sfnt. Astfel, dup
nltarea la cer, Pogorrea Sf. Duh apare ca o urmare inerent a operei Mntuitorului, ca o finalizare
si desvrsire a ei. De asemenea, Duhul Sfnt este trimis n lume, la rndul Su, de Mntuitorul
conform nvtturii dogmatice despre lucrrile dumnezeiesti externe si Sf. Printi: sf. Ambrozie, fer.
Augustin.
C) n perioada actual, Duhul Sfnt este trimis n lume ca s ne ajute s ne nsusim mntuirea
obiectiv realizat de Iisus Hristos si s ne unim astfel ct mai deplin cu Hristos, s devenim mdular
al Trupului Su tainic care este Biserica Ioan 14,23.
Legtura strns ntre nltarea Domnului si Pogorrea Sf. Duh este artat la: Ioan 14,18;
Ioan 16,7; 13,16-22; Matei 28,20.
Deci, Fiul si Duhul Sfnt sunt mereu prezenti si activi n iconomia mntuirii, svrsind-o n
mod solidar. Aceast relatie strns se vede la II Corinteni 13,13; Ioan 1,17; Ioan 14,6; Ioan
16,13.
ntelesul cuvintelor Sf. Serafim de Sarov despre scopul vietii crestine ca fiind dobndirea Sf.
Duh este c trebuie s ne rugm ca s vin tot mai deplin peste noi Duhul Sfnt, ca Acesta s-L fac
prezent tot mai deplin pe Hristos n noi Ioan 14,20 si Romani 8,15-17.
- Despre chenoza Sf. Duh dup pr. D. Stniloae
Deci, puterea cu care cunoastem pe Dumnezeu si ne lucrm mntuirea nu e a noastr, ci a
Duhului Sfnt, ns Duhul Sfnt, dup fiint, rmne transcendent si incomunicabil. Iar aceast
putere este harul divin, ca energie divin ce izvorste din Fiinta comun celor trei Persoane divine si
care se mprtseste oamenilor pentru mntuirea si sfintirea lor.
202
202
Harul divin mntuitor
1. Definitie. nvttura Sf. Grigorie Palama despre har
2. Cteva nsusiri caracteristice ale energiilor divine, deci si ale harului divin.
3. Etimologia cuvntului energie care ne arat unirea real a credinciosilor prin har.
4. Lucrarea harului cuprinde perioada de la ntruparea Domnului pn la Parusie, dar n sens larg si
perioada Vechiului Testament pregtitoare pentru mntuire.
5. Harul divin este al lui Hristos pentru c l-am redobndit prin Jertfa Sa.
6. Harul Se revars prin Duhul Sfnt permanent n Biseric, prin Sf. Taine. Aceasta este modalitatea
obisnuit si sigur de manifestare a harului.
7. Catolicii si protestantii au conceptii gresite despre har si n consecint omul nu se poate uni real cu
Dumnezeu.
1. Harul divin mntuitor este energia, puterea sau lucrarea dumnezeiasc necreat, care
izvorste din Fiinta divin a celor trei ipostasuri, fiind nedesprtit de Aceasta si care se revars prin
Duhul Sfnt asupra oamenilor n scopul mntuirii si sfintirii lor.
Harul divin este de aceeasi natur sau esent cu toate celelalte energii divine, deci i se
potriveste tot ce s-a studiat la lectia despre energiile divine.
Cel care a formulat cel mai clar nvttura despre harul dumnezeiesc este Sf, Grigorie
Palama. nvttura lui a fost canonizat la sinoadele de la Constantinopol din 1341-1352, fiind
adoptat de Biserica ortodox ca doctrin oficial a ei (dogm); este cunoscut sub numele de
doctrin isihast si este o culminare a tririi si credintei ortodoxe. Sf. Grigorie Palama precizeaz
c: ,Harul este una din numrul infinit de raze sau energii care izvorsc venic din Dumnezeu i
care, ca fiint sau esent, nu Se deosebete ntru nimic de toate celelalte energii, ci numai ca
lucrare, ntruct se refer n special la lucrarea mntuirii oamenilor adus de Dumnezeu lumii prin
Iisus Hristos`.
2. Dumnezeu este nconjurat vesnic de energiile divine care iradiaz n numr infinit din Fiinta
Sa, indiferent de existenta sau neexistenta lumii create. Ele nu au existent proprie, personal, ca
ceva de sine stttor si desprtite de Dumnezeu. Energiile divine sunt distincte de Fiinta si
ipostasurile divine, dar nedesprtite de Fiinta divin, deci nu sunt separate, ci unite cu Fiinta divin.
Ele sunt slava, lumina dumnezeirii, sunt mprtia lui Dumnezeu n care dreptii strlucesc ca soarele.
Energiile divine exist ca potente n Dumnezeu din vesnicie, dar sunt activate, actualizate de
Dumnezeu cnd vrea El (potrivit vointei Lui). Astfel de energii divine actualizate sunt creatia,
providenta, mntuirea n Iisus Hristos, prin care sunt activate buntatea, iubirea, atotputernicia,
ntelepciunea lui Dumnezeu (ca energii divine vesnice).
3. Cuvntul energia vine din limba greac - - si se traduce prin lucrare. Acest cuvnt
pune n evident faptul c n har, ca lucrare, ca energie dumnezeiasc, este prezent nsusi subiectul
care o svrseste (adic Dumnezeu este prezent n har) pentru c nu exist lucrare fr lucrtor,
lucrarea e o manifestare necesar a fiintei vii. Si pe de alt parte, aceast energie se imprim
totdeauna si n cei asupra crora lucreaz. Deci n har, ca energie actualizat n lume prin Duhul
Sfnt, este prezent Duhul si celelalte dou Persoane divine si, totodat, harul se imprim n fiinta
celui n care lucreaz Duhul, fcndu-l capabil s colaboreze cu Duhul (Filipeni 2,13). Astfel are loc
unirea real a credinciosului cu Dumnezeu prin har.
4. Am spus c harul are ca rezultat concret mntuirea lumii prin Iisus Hristos. n nteles mai
larg, pot fi cuprinse aici si energiile pe care le-a folosit Dumnezeu n lucrarea pregtitoare mntuirii
din Vechiul Testament pentru c nti, Revelatia supranatural a Vechiului Testament s-a dat prin
Duhul Sfnt (care a actionat, a lucrat chiar n sufletul oamenilor alesi profeti, patriarhi, aghiografi
203
203
n procesul inspiratiei divine lucrare de iluminare a mintii si a inimii. Harul a lucrat si nainte de
venirea Mntuitorului nuntrul oamenilor, dar fr a fi permanent prezent si activ, ci numai n mod
sporadic) si apoi, pentru c Revelatia Vechiului Testament legea mozaic, profetiile mesianice au
avut rol pregtitor pentru venirea Mntuitorului n lume.
Pentru c Dumnezeu nu l-a prsit niciodat pe om, el nefiind iremediabil czut, harul a
continuat s lucreze n lume si ndeosebi asupra omului, ns din exterior, nu nuntrul lui.
Mntuitorul spune despre aceasta: ,ns voi l cunoateti cci cu voi locuiete i n voi va fi` Ioan
14,17. Dar n sens restrns si direct, harul mntuitor se refer numai la cele ce s-au lucrat de la
plinirea vremii, adic de la nasterea Cuvntului lui Dumnezeu, care s-au finalizat prin Pogorrea
Sfntului Duh cnd s-a ntemeiat Biserica, si se continu prin conlucrarea cu fiecare credincios la
nsusirea mntuirii subiective, deci pn la sfrsitul acestui veac si Parusia Domnului.
Text facultativ: Pr. Dosoftei Morariu puncteaz trei momente principale n istoria lumii, n
care harul Duhului este comunicat omului:
1. La creatie prin insuflare divin asupra omului. Astfel sufletul rational sau cuvnttor al
omului devine cu adevrat viu, adic activ spre mplinirea scopului pentru care a fost creat
asemnarea cu Dumnezeu.
2. Pogorrea Sfntului Duh, cnd prin ntemeierea Bisericii n chip vzut, s-a refcut
comuniunea omului cu Dumnezeu prin har.
3. ncepe cu fiecare persoan uman n parte, care, dup ntemeierea Bisericii crestine, creznd
n Hristos, consimte s primeasc Botezul si Mirungerea si prin acestea harul Sfntului Duh. Aceste
dou Taine au efect identic cu cel din ziua Cincizecimii lucrat asupra Sf. Apostoli. Ele sunt ca o
Cincizecime individual, exercitat asupra fiecrui om nou botezat si care, din acel moment, devine
un fiu adoptiv al lui Dumnezeu, adic prin har (nu dup natur) si un membru viu al Bisericii. Pe
aceast cale omul este introdus n viata de har a Bisericii cu dreptul de a partcipa la toate celelalte
Taine, prin mijlocirea crora si va mprospta mereu puterile sufletesti. (fac.)
5. Avnd n vedere c rezultatul lucrrii harului divin este mntuirea adus de Hristos,
ntelegem de ce el se numeste ,al lui Hristos` II Corinteni 13,13, pentru c l-am redobndit prin
Jertfa lui Hristos. Deci harul comunicat oamenilor prin Duhul Sfnt este totodat al lui Hristos.
Vorbind despre har, trebuie accentuat calitatea lui de putere inepuizabil Ioan 1,12 ce vine
din Dumnezeirea infinit, si care este revrsat de Duhul Sfnt peste noi numai prin umanitatea
nviat si nltat a lui Iisus Hristos; harul este chiar comuniunea noastr cu Hristos prin Duhul
Sfnt, si prin Hristos cu ntreaga Sf. Treime. Pr. D. Stniloae spune: ,Prin har, Dumnezeu ne-a pus
n relatie cu Sine. Harul este fereastra deschis spre infinitatea lui Dumnezeu ca Persoan`. Harul
mpreun cu toate darurile este nu numai al Duhului Sfnt, ci si al lui Hristos. Pentru c propriu zis
prin Hristos ni s-a fcut posibil si accesibil, Hristos ridicnd natura noastr asumat de El la starea de
nepctuire. nainte de Hristos natura uman pervertit de pcat era nchis lucrrii lui Dumnezeu n
ea, nchis ptrunderii infinittii si iubirii lui Dumnezeu, adic nchis harului, n sensul c refuza
orice colaborare cu el. De la Hristos ncoace, harul noi l primim, dar numai stnd n legtur cu
Hristos cel nviat, l primim pentru moartea si nvierea Lui ca om. De aceea harul sau Duhul se
numeste si al lui Hristos si se folosesc expresiile: suntem n har sau n Duh sau n Hristos. Nu se
poate spune c nti intrm n comuniune cu Hristos si apoi primim harul sau Duhul, nici invers
pentru c acestea dou se petrec deodat. ,Opera lui Hristos i opera Sfntului Duh sunt
inseparabile: Hristos creeaz unitatea trupului Su mistic prin Sfntul Duh; Sfntul Duh Se
comunic persoanelor umane prin Hristos` dup Vladimir Lossky.
6. Ca energie a Duhului Sfnt si ca har al lui Iisus Hristos dup fgduinta Sa: ,Iat, Eu sunt
cu voi pn la sfritul veacurilor` Matei 28,20; harul divin se manifest, este prezent si lucreaz
permanent n Biseric, ndeosebi prin Sf. Taine.
204
204
Pr. D. Stniloae scrie: ,Dac Biserica const din Hristos, Capul i din umanitate, corpul Lui,
Duhul Sfnt este Cel ce unete pe Hristos cu oamenii, El este prin aceasta puterea sfintitoare, de
viat fctoare i unificatoare n Biseric. El S-a pogort la Cincizecime i prin pogorrea Lui d
existent real Bisericii. Dar Duhul Sfnt rmne n Biseric nencetat prin iradiere nencetat din
Hristos. El aduce noi mdulare umane n Biseric, sdete n ele harul i darurile lui Hristos (prin
Sf. Taine), i prin aceasta le unific n Hristos, sfintindu-le i dndu-le viat nou viata
dumnezeiasc din viata lui Hristos. Prin Duhul, curge i crete mai departe viata cea dumnezeiasc
n Biseric, crete Biserica nsi. Lucrarea Duhului n Biseric se mplinete n continuare chiar
dac nu mai este vizibil prin minuni sensibile ca la Pogorrea la Rusalii; El mentine Biserica n
continuare, desigur, ns, c nu o face fr colaborarea factorului uman`.
Lucrarea Duhului Sfnt n Biseric este modalitatea, forma statornic de prezent si
manifestare a harului, dar nu nseamn c puterea dumnezeiasc este limitat la aceast form, n
sensul c n afara Bisericii harul n-ar lucra, cci Dumnezeu poate da harul Su si n afara Bisericii
potrivit Sf. Scripturi: ,vntul sufl unde vrea` Ioan 3,8. Cnd si n ce fel harul lucreaz n afara
Bisericii tine de judectile lui Dumnezeu neptrunse de mintea omului. Ce trebuie noi s stim pentru
mntuirea noastr este c modul de manifestare constant a harului divin este Biserica si numai
rmnnd n Biseric, n ascultare de ea, ne putem mntui.
Aceasta este nvttura ortodox despre har si are calitatea c pune pe om n nemijlocit
legtur cu Dumnezeu, care lucreaz n harul Su si se deosebeste prin aceasta de doctrina celorlalte
confesiuni crestine.
7. n teologia catolic, gratia, cum este numit la ei harul divin, este o putere creat,
impersonal, desprtit si net deosebit de Dumnezeu. Ca urmare a teoriei lor despre gratia creata,
sufletul nu se poate niciodat uni n mod real cu Dumnezeu, creatul interpunndu-se ntre om si
Dumnezeu ca un zid. Conceptia protestant nu face distinctie ntre har si Dumnezeu. Dup ei,
prezenta harului este nssi prezenta lui Dumnezeu. Protestantii confund pe Duhul Sfnt ca Fiint
transcendent cu Duhul Sfnt ca lucrare revrsat n lume, deci confund Persoana Duhului Sfnt cu
lucrarea Lui. n catolicism, deci, ntreg Duhul este transcendent, n protestantism, dimpotriv, ntreg
Duhul este imanent.
Rezumat
Definitie. nvttura despre energiile divine si har a fost formulat de sf. Grigorie Palama.
Aceasta este de o important deosebit fiind temelia dogmatic a oricrei triri mistice pentru c
stim c mistica se ocup cu unirea sufletului cu Dumnezeu. Acesta este scopul vietii crestine si
aceast unire se realizeaz numai prin harul divin.
- cteva nsusiri caracteristice ale energiilor divine, deci si ale harului divin;
- etimologia cuvntului energie care ne arat unirea real a credinciosului cu Dumnezeu prin
har, dar se cuprinde aici si pregtirea lumii pentru venirea Mntuitorului n Vechiul Testament, care
este tot lucrare a harului divin. Legea lui Moise si profetiile au avut un rol pregtitor pentru venirea
Mntuitorului. Ori Duhul Sfnt i-a inspirat pe prooroci, iluminndu-le mintea si inima, deci lucrnd
chiar n interiorul lor, ns, n mod sporadic, nefiind permanent prezent si activ dect dup Pogorrea
Sa, n Biseric. nainte de aceasta, harul lucra din exterior asupra omului. n sens direct si restrns,
lucrarea harului vizeaz perioada de la ntruparea Mntuitorului pn la Parusie.
nsuyirile harului divin
1. Necesitatea harului. Omul prin puterile sale naturale nu se poate mntui singur. El are
absolut trebuint de ajutorul supranatural al harului dumnezeiesc. Astfel harul divin este absolut
necesar n toate etapele ndreptrii:
205
205
a. ca har premergtor n etapa pregtitoare renasterii prin Botez: ,Fr Mine nu puteti face
nimic` Ioan 15,5 si ,Nimeni nu poate veni la Mine, de nu-l va trage pe el Tatl` Ioan 6,44;
b. n timpul renasterii omului prin Botez si a slsluirii lui Hristos n el: ,De nu se va nate
cineva din ap i din Duh, nu va putea s intre n mprtia lui Dumnezeu` Ioan 3,5.
c. precum si pentru progresul spiritual al omului n viata cea nou: ,Rmneti ntru Mine i Eu
ntru voi. Precum mldita nu poate aduce rod de la sine dac nu rmne n vit, aa i voi dac nu
veti rmne n Mine` Ioan 15,4 si Filipeni 2,13: ,Cci Dumnezeu este Cel ce lucreaz n voi ca
s voiti i ca s svriti dup a Lui bunvoint` .
Cnd pctuim greu, cdem n starea de la nceput, dinainte de a primi harul Evrei 3,14:
,Cci ne-am fcut prtai ai lui Hristos numai dac vom pstra cu trie, pn la sfrit, nceputul
strii noastre n El` se va dezbate pe larg la Mntuirea subiectiv.
Acest adevr despre necesitatea harului pentru mntuire l exprim numerosi Sf. Printi. Sf.
Irineu spune: ,Precum un mslin slbatic, dac nu se altoiete, nu aduce niciun folos stpnului
su ca un pom neroditor, aa i omul care nu primete altoirea prin credint. Rmne ceea ce este:
carne i snge i nu poate moteni mprtia lui Dumnezeu`. La fel Sf. Macarie cel Mare zice: vezi
manualul pt. seminar Todoran-Zgrean p.241.
Necesitatea harului pentru mntuire a fost contestat n vechime de pelagieni si semipelagieni,
iar n timpurile mai noi, de rationalisti si socinieni. Pelagiu considera c harul ajut numai la
svrsirea mai usoar a binelui, dar si fr har omul se poate mntui, iar semipelagienii sustineau c
harul premergtor nu este necesar pentru nceputul mntuirii. Biserica a condamnat pelagianismul la
sinodul din Cartagina 418 si semipelagianismul la sinodul din Arausio n 529.
2. Gratuitatea harului vezi curs Mntuirea subiectiv, paragraful Mntuirea omului este dar
dumnezeiesc.... Apoi: ns omul prin faptele sale d ceva finit, dar Dumnezeu i d infinitul,
ndumnezeirea dup har, fericirea vesnic si deplin. Dumnezeu adaug la ce a obtinut omul prin
puterile lui ajutat de har, rsplata Sa nsutit nesfrsit.
3. Universalitatea harului. ,Dumnezeu vrea ca toti oamenii s se mntuiasc i la cunotinta
adevrului s vin` I Timotei 2,4. De aceea, El ofer harul Su tuturor oamenilor (pentru c fr
har nimeni nu se poate mntui), ,cci harul mntuitor al lui Dumnezeu s-a artat tuturor
oamenilor` Tit 2,11, iar Iisus Hristos ,S-a dat pe Sine pret de rscumprare pentru toti` I
Timotei 2,6.
Dumnezeu ofer harul Su tuturor oamenilor spre mntuire, dar harul nu forteaz libertatea
omului pentru c nu lucreaz irezistibil, de aceea nu toti se mntuiesc dect cei care conlucreaz cu
harul prin credint si fapte bune. Astfel ,multi sunt chemati, putini alei` Matei 20,16. n multe
locuri din Sf. Scriptur se arat refuzul unor oameni, cetti ori popoare de a conlucra cu harul divin:
Matei 23, 37; F.A. 7,51 etc.
Sf. Printi, de asemenea, mrturisesc acest adevr: Sf. Ioan Gur de Aur, Sf. Macarie, vezi
manualul pt. seminar Todoran-Zgrean p.242. Despre predestinatie se va nvta la Raportul har-
libertate.
Harul, harismele yi darurile Sfntului Duh
1. Harul este puterea dumnezeiasc inepuizabil ce devine actual pe msura eforturilor
credinciosilor de a se uni cu Dumnezeu.
2. mprtsirea de har mntuitor prin Sf. Taine rodeste n suflete darurile Sfntului Duh.
3. Harul si darurile sunt distincte, dar au acelasi izvor Duhul Sfnt.
206
206
4. Mai multe enumerri ale darurilor Sf. Duh n Sf. Scriptur, care ns sunt n numr foarte mare.
5. Definitia darurilor Sf. Duh
6. Rolul unificator al diferitelor daruri ale Sf. Duh posedate de membrii Bisericii, ntreolalt si cu Sf.
Treime.
7. mprtsirea de darurile Sf. Duh implic si un efort personal al omului de a lucra binele.
1. Ca energie dumnezeiasc ce se revars prin Duhul Sfnt asupra oamenilor n scopul sfintirii
si mntuirii lor, harul divin este unul dup natura sa, dar se deosebeste dup lucrrile si efectele sale
asupra celor ce l primesc si colaboreaz cu el.
Nici Biserica n totalitatea ei, nici membrii Bisericii nu au n actualitate deplin bogtia
nesfrsit a Dumnezeirii sau a harului (ca potent, harul este inepuizabil), ci aceast bogtie devine
actual pe msura eforturilor ce le face Biserica sau diferitii credinciosi (harul se mprtseste pe
msura efortului uman, omul se umple tot mai mult de energiile divine, se uneste cu Dumnezeu
potrivit vredniciei sale).
2. Actualizarea Dumnezeirii sau a harului face s rodeasc n suflet, se arat n ceea ce se
numesc darurile Sf. Duh sau duhuri. Darurile nu dau propriu zis ndreptarea omului (cum mai este
numit mntuirea subiectiv). Aceasta o primeste omul prin Sf. Taine, care sunt lucrri vzute
svrsite de Duhul Sfnt n Biseric, instituite de Mntuitorul Hristos, prin care se mprtseste
credinciosilor harul divin mntuitor si sfintitor. Acest har mprtsit prin Sf. Taine este absolut
necesar pentru mntuire (fr Botez nu este mntuire) alturi de credint si fapte bune.
3. Darurile Sf. Duh si harul divin nu se confund, sunt distincte, fr ns s existe separatie
ntre ele, pentru c, n esent (ca natur), ele sunt identice, avnd acelasi izvor Duhul Sfnt:
,Darurile sunt felurite, dar Duhul este acelai` I Corinteni 12,4. Darurile ns nu pot exista
independent de har. Ele presupun existenta harului n sufletele credinciosilor si sunt rodiri ale lui n
cei ce s-au mprtsit de har n una sau mai multe din Tainele Bisericii. Deci unde sunt darurile, este
semn c omul s-a ndreptat (c a primit harul mntuitor prin Sf. Taine), c este pe calea desvrsirii,
cci rdcina lor este harul. Darurile sunt o expresie, o nflorire variat a bogtiei nesfrsite a
harului, care desi unul dup natura sa, se arat felurit n formele lui de manifestare si n efectele sale
asupra celor ce-l primesc si colaboreaz cu el. Sf. Marcu Ascetul exprim astfel aceast idee:
,Harul Duhului este unul i neschimbat, dar lucreaz n fiecare precum voiete El. Dup cum
ploaia curgnd pe pmnt, d plantelor calitatea proprie firii lor: celor dulci dulceat; celor acre
acreal; tot aa i harul, intrnd n inimile credincioilor, le d lucrrile care se potrivesc cu
diferitele lor virtuti sau nclinatii fireti: celui ce flmnzete pentru Hristos i se face hran, celui
ostenit, odihn; celui care se roag, deplin ncredintare; celui care plnge, mngiere`. Aceste
multiple forme de manifestare a harului nu trebuie s ne fac s credem c el s-ar mprti sau s-ar
multiplica n natura sa, ci harul, ca energie divin necreat (energiile divine sunt unitare), rmne
unitar si neschimbat.s
Dup nvttura ortodox, harul se ofer celui credincios ca un singur bloc aurifer (cum se
exprim Lot Borodine), ca har fctor de viat, fiind generator de nenumrate harisme n Biseric.
Prof. N. Chi(escu mai compar harul cu ,un ocean de daruri ce scald zidirea lui Dumnezeu`.
4. Darurile Sf. Duh se desemneaz adesea prin numele celor sapte duhuri la Isaia 11,2-3: duhul
ntelepciunii, duhul ntelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul bunei credinte
si duhul temerii de Dumnezeu. Numrul sapte este semnul plenitudinii harismatice. Aceste daruri,
dup nvttura ortodox, se dau celui nou botezat prin Taina imediat urmtoare a Mirungerii,
aceast Tain fiind cea n care se pune pecetea darului Sfntului Duh, pentru a-i da puterea s
foloseasc harul ndreptrii primit n Botez si s ajung la cele mai nalte virtuti. Catolicii afirm
gresit c aceste daruri se primesc prin Botez.
207
207
ns darurile Sf. Duh pe care Acesta le d oamenilor sunt mai numeroase: ,Darurile sunt
felurite, dar Duhul este acelai... Si lucrrile sunt felurite, dar Acelai Dumnezeu, Care lucreaz
toate n toti... Unuia, prin Duhul i se d cuvnt de ntelepciune. ntr-acelai Duh, unuia i se d
credint, iar altuia, darul vindecrilor... Si toate aceste lucrri le lucreaz unul i acelai Duh,
mprtind ndeosebi fiecruia precum voiete` I Corinteni 12,4-11.
Sf. Ap. Pavel ne-a lsat patru liste n care sunt enumerate diferite daruri ale Duhului Sfnt n:
Epistola I Corinteni cap.12, 8-10; 28-30; Romani 12,6-8; Efeseni 4,11. ns nici aceast
enumerare nu epuizeaz bogtia si varietatea lor. Tot Ap. Pavel scrie la I Corinteni 7,7 c ,fiecare
are de la Dumnezeu darul lui` pentru c n fiecare credincios care a primit prin Sf. Taine harul
Sfntului Duh, nfloreste cte un dar. ntre darurile obisnuite Apostolul enumer: slujirea aproapelui,
blndetea, rbdarea, rugciunea, milostivirea, iubirea frteasc Romani 12,7-12.
Potrivit epistolelor pauline, darurile sau roadele Sfntului Duh pot fi mprtite n trei grupe:
a. daruri duhovnicesti ale mintii sau intelectuale: adevrul (a cnta, a iubi, a discerne adevrul),
ntelepciunea, stiinta, ratiunea, nvttura;
b. daruri duhovnicesti ale inimii sau morale: dragostea, buntatea, mila, unirea cugetelor,
rbdarea, blndetea, dreptatea, pacea, bucuria Galateni 5,22-23;
c. daruri duhovnicesti de culme (deosebite): rugciunea nencetat, sfintenia, credinta tare,
desvrsirea, ndumnezeirea, care duc la plenitudine lucrarea Sfntului Duh n om.
Darurile sunt semn c omul s-a ndreptat, c se afl n stare de har pentru c rdcina lor este
harul. Ele nu aduc ndreptarea, aceasta fiind dat prin Sf. Taine. Duhul Sfnt lucreaz asupra
oamenilor n numeroasele daruri pe care le d acestora, dar la baza tuturor darurilor st harul Sf.
Taine, care sunt lucrri fundamentale, instituite de Mntuitorul, svrsite de Duhul Sfnt n toti
oamenii care le primesc cu scopul mntuirii lor. Sf. Taine sunt indispensabile pentru mntuire, cel
putin Tainele ncorporrii n Biseric (Botez, Mirungere, Euharistie). Prin ele, Duhul Sfnt l uneste
pe om cu Hristos n chip real. Toate Tainele mprtsesc har sfintitor necesar pentru mntuire, dar la
temelia lor st harul dobndit prin Taina Botezului pentru c prin acesta omul renaste la viata cea
nou n Hristos (iar fr renastere spiritual nu poate exista crestere duhovniceasc).
5. Din colaborarea omului cu harul primit prin Botez rezult diferitele daruri, potrivit cu
nsusirile si capacittile naturale ale fiecruia. Un dar este o nsusire remarcabil pe care Duhul Sfnt
o d unui membru al Bisericii. Se numesc daruri pentru c sunt mprtsite de Duhul Sfnt n dar,
gratuit. Numirea de dar ne mai arat c aceast nsusire este druit de Duhul Sfnt, fiind destinat
s slujeasc altora (tot gratuit). Astfel darul celui ce-l posed are si o dimensiune orizontal, n
sensul c este dat spre folosinta tuturor, avnd menirea s-i uneasc pe oameni ntre ei, cci Cel ce
druieste darurile este Duhul comuniunii. Toti sunt dependenti prin darurile deosebite pe care le au,
nu numai de acelasi Duh (din care izvorsc toate darurile), ci si unii de altii. Cci cel ce primeste un
dar deosebit, foloseste acest dar n beneficiul tuturor membrilor Bisericii, si la rndul su, are nevoie
de darurile celorlalti pentru a-si completa ceea ce el nu are.
6. Iar cel ce face din credinciosii nzestrati cu diferite daruri, un singur Trup, este Duhul
Sfnt, Care, dnd darurile deosebite, face ca ele s fie activate n slujba ntregului. El este forta
unitar a Bisericii, este puterea de coeziune n comunitate. Duhul Sfnt i leag pe credinciosi
ntreolalt, fiind prezent n ei prin diferitele daruri mprtite lor. Ideea c Duhul Sfnt este ntreg n
fiecare credincios o afirm Sf. Vasile cel Mare: `Este ntreg n fiecare i este ntreg pretutindeni.
Cnd ne mprtim din El, El nu nceteaz a rmne ntreg ca o raz de soare (fiecare crede c se
bucur singur de ea). Tot aa se afl prezent Duhul n fiecare din cei ce-L primesc ca i cum nu s-ar
comunica dect aceluia singur i totui El revars peste toti harul ntreg, de care se bucur toti cei
care se mprtesc dup msura propriilor lor capacitti, cci nu sunt msuri pentru posibilittile
Duhului`.
208
208
ns trebuie subliniat nc o dat c Duhul este prezent si mprtsibil numai dup lucrarea
Sa, deci dup harul Su, iar nu dup Persoana sau esenta Sa (dup natur sau esent sunt unite doar
cele trei Persoane divine, fiind deofiint; dup ipostas, firea omeneasc s-a unit cu firea
dumnezeiasc numai n Iisus Hristos, numai n El s-a svrsit unirea ipostatic sau personal; iar noi,
oamenii, ne putem uni cu Dumnezeu numai dup har, prin energiile necreate. Chiar cnd ne
mprtsim cu Trupul lui Hristos, desi n Sf. Potir este prezent Hristos substantial si ipostatic, unirea
noastr cu El este haric, duhovniceasc. De fapt, modul acestei uniri rmne o tain de neptruns
pentru noi. Hristos, dup esent si ipostas, este mereu de-a dreapta Tatlui, numai prin har, prin
energii, este prezent n lume).
n acest sens, Sf. Grigorie Palama scrie: `Dup Fiint, Duhul este nemprtibil, dar dup
lucrare este, precum Se vars i Se d i Se trimite Cel ce este pretutindeni i este ntemeiat
statornic n identitatea nemicat`.
Asadar, toate persoanele cu darurile lor diferite rmn n Biseric, n legtur una cu alta
pentru c toate darurile izvorsc si se mprtsesc din plenitudinea Duhului, prezent si activ n
Biseric I Corinteni 12,4-5. Dar Duhul Sfnt nu este un mediu impersonal, ci este Persoan
dttoare de viat, sustintoare de relatie vie ntre membrii Bisericii. Duhul Sfnt nu poate fi avut n
izolare individualist. Semnificativ pentru aceasta este si faptul c la Cincizecime, Duhul Sfnt S-a
pogort peste Apostoli n comun si pn azi Mirul cu care se ung cei ce primesc darurile Sf. Duh este
sfintit de mai multi episcopi, reprezentnd toat Biserica. Duhul Sfnt, Care toate le mplineste,
este si mplinitorul dorului nostru de comuniune. El adun n Sine pe unul si cellalt, este mediul
personal ntre unul si cellalt. Duhul Sfnt are acest caracter n primul rnd n viata intern a Sf.
Treimi. El este Duh al comuniunii Tatlui cu Fiul; El purcede, curge continuu de la Tatl la Fiul si
strluceste Tatlui din Fiul n Care Se odihneste. Tot astfel, Duhul ne adun si pe noi n Fiul,
constituie cu noi si ntre noi o comuniune n Fiul, n Sf. Treime.
Astfel, Duhul Sfnt, ca Persoan sau ca Ipostas treimic, i unific pe cei ce posed daruri
diferite, fiind `Duhul unittii` Efeseni 4,3 si al comuniunii ,Pentru c ntr-un duh ne-am botezat
noi toti, ca s fim un singur trup... i toti la un Duh ne-am adpat` I Corinteni 12,13. Numai
pentru c suntem toti n acelasi Duh, desi diferiti ntre noi, suntem toti n Hristos si, prin El, avem
apropiere de Tatl: `Cci prin Hristos avem i unii i altii apropiere ctre Tatl, ntr-un Duh`
Efeseni 2,18. Astfel are loc o mpletire intim a Bisericii cu Sf. Treime, care va deveni desvrsit n
viata viitoare.
Se poate face o analogie, comparnd legtura ce exist ntre Duhul Sfnt si Biseric cu
legtura dintre trup si suflet conform I Corinteni cap. 12. Astfel, Duhul acoper ca Ipostas sau
actualizeaz Biserica n ntregimea ei, fiind permanent prezent si activ n ea, asa cum sufletul
acoper sau actualizeaz cu totalitatea functiilor sale totalitatea corpului, desi, pe de alt parte, este
prezent ntreg si n fiecare organ al corpului, tinnd ntreg trupul ntr-o unitate. Tot asa Duhul, ca
ipostas, tine unite toate mdularele Bisericii. Sf. Vasile cel Mare zice: `Duhul tine legate ntre ele
mdularele prin darurile care se interconditioneaz. Toate mdularele nzestrate cu daruri diferite
completeaz prin aceasta corpul lui Hristos i, n unitatea Duhului, transmit unii altora bunttile
acestor daruri, care le sunt necesare tuturor, fcnd pe toti s se bucure de toate darurile`. Duhul
Sfnt este numit de multe ori legtura celor ce se sfintesc. Duhul este legtura de iubire ntre
fiecare credincios cu Dumnezeu si cu semenii si.
7. Pnevmatizarea omului ns, adic umplerea de harul Sfntului Duh, este, cum s-a vzut, si
o problem de decizie personal si de persistare a omului n cele bune. Aceasta pentru c n dar
este implicat nu numai lucrarea Sfntului Duh, ci si un act de mpropriere a Lui din partea omului,
care implic un efort al lui de a dezvolta, cu ajutorul lucrrii Duhului, predispozitia sa natural sau
capacitatea sa. Sf. Maxim Mrturisitorul spune: `Harul Sfntului Duh nu lucreaz ntelepciunea n
sfinti fr mintea care s o primeasc, nici credinta fr convingerea mintii, nici darurile
209
209
vindecrilor fr iubirea de oameni cea dup fire`. Trebuie s ntelegem ns c darul de care se
bucur crestinul nu se poate explica fr cauzalitatea unei lucrri dumnezeiesti. Principiul lor
dinamizator este Duhul Sfnt. Duhul Sfnt este Cel ce ndeamn, mbie pe credincios s primeasc
darul, Cel ce l ntreste s-l foloseasc si s-l dezvolte potrivit capacittilor sale naturale. Duhul
nsusi, n Persoan, l misc pe credincios la colaborare si l ntreste pentru a primi si folosi un dar,
sau a-l dezvolta printr-o dispozitie natural. De aceea, nu este gresit s se atribuie darurile nsusi
Duhului Sfnt. Totusi darul nu este numai o lucrare, o energie a Duhului Sfnt, ci si efectul acestei
lucrri n firea omului, efect care nu poate exista fr o nsusire, adic fr o colaborare a omului.
Efectul se mentine puternic pn cnd exist aceast colaborare.
Ca o concluzie la nvttura despre har, Sf. Ioan Gur de Aur spune: `Deci trei lucruri se
cer: s nu ne rupem unii de altii, ci s ne unim strns, s avem grij la fel unii de altii i s
considerm cele ce survin drept comune`.
Rezumat
Harul dup natura sa este nssi bogtia inepuizabil a Dumnezeirii (ca potent). Aceast
bogtie devine actual, este activat n Biseric, n msura eforturilor celor credinciosi de a se uni cu
Dumnezeu, potrivit vredniciei fiecruia (desvrsirea moral nu are limit pentru c harul este
vistierie nesfrsit).
mprtsirea de har dumnezeiesc face s rodeasc n suflet darurile Sf. Duh sau duhuri.
Darurile Sf. Duh nu dau propriu zis ndreptarea. Ele se ivesc n sufletul credinciosului dup
ce acesta a primit harul divin mntuitor absolut necesar pentru mntuire prin Sf. Taine ale Bisericii,
mai ales cele ale ncorporrii Botez, Mirungere, Euharistie. Darurile sunt rodiri ale harului divin si
o dovad c omul s-a ndreptat. Rdcina lor este harul. Darurile si harul divin sunt distincte, dar nu
sunt separate, avnd acelasi izvor, pe Duhul Sfnt conform I Corinteni 12,4. Harul este rdcina
darurilor care rodeste din colaborarea omului cu harul primit prin Botez.
Harul este unul dup natura sa, dar felurit dup efectele si lucrrile sale n cei ce-l primesc.
Darurile Duhului sunt o nflorire variat a bogtiei nesfrsite a harului I Corinteni 12,4-5; citat m.
Lot Borodine, N. Chi(escu; sf. Marcu Ascetul.
Darurile Sf. Duh sunt desemnate prin cele sapte duhuri conform Isaia 11,2-3, dar ele sunt
foarte numeroase. Sf. Ap. Pavel ne d o enumerare a lor la I Corinteni 12,8-10; 28-30; Romani
12,6-8; Efeseni 4,11, fr, ns, s le epuizeze conform I Corinteni 7,7.
Potrivit Ap. Pavel darurile sau roadele Sf. Duh (Galateni 5,22) se pot mprti n daruri
duhovnicesti 1) ale mintii 2) ale inimii si 3) deosebite.
Un dar al Duhului Sfnt este o nsusire remarcabil pe care Duhul Sfnt o d unui membru al
Bisericii potrivit cu nsusirile si capacittile lui naturale. Se numeste dar pentru c este mprtsit
de Duhul Sfnt gratuit si pentru c trebuie pus n slujba semenilor si a Bisericii ntregi. Astfel Duhul
Sfnt i leag pe toti credinciosii laolalt prin darurile mprtsite lor, prin care slujesc unii altora n
Biseric. Aceast unire a membrilor Bisericii prin Duhul Sfnt se aseamn cu unirea mdularelor
ntr-un singur trup. Potrivit Sf. Vasile cel Mare, dup cum sufletul tine ntreg trupul ntr-o unitate,
tot asa Duhul tine unite toate mdularele Bisericii prin darurile mprtite.
mprtsirea darurilor Sf. Duh este strns legat si de efortul personal al celui ce le primeste
de a colabora cu harul divin, desi principiul lor dinamizator rmne Duhul Sfnt.
Despre harisme. Harismele sunt daruri sporite, remarcabile ale Duhului Sfnt mprtsite
unor credinciosi care au naintat mai mult pe calea virtutii. Prin acestea, ei aduc comunittii Bisericii
servicii cu totul deosebite, slujind mai mult semenilor lor si ntrind unitatea Bisericii. Astfel de
daruri speciale sunt: darul facerii de minuni, al nainte vederii si altele.
210
210
n afar de harismele obisnuite, n Sf. Scriptur sunt mentionate n mod deosebit cele
extraordinare, care fceau o impresie puternic n Biserica primar asupra crestinilor si pgnilor. n
Epistola I Corinteni 12,8-10; 28-30 apar n numr de nou, numrul lor ns nu se poate preciza. Ele
puteau fi tot asa de numeroase ca si trebuintele spirituale ale Bisericii.
Cele enumerate de Apostolul Pavel sunt:
1. Cuvntul ntelepciunii era darul de a expune sistematic dogmele si tainele religiei crestine
care depseau puterea natural de ntelegere a omului.
2. Cuvntul cunostintei era darul de a explica pe ntelesul tuturor si cu ajutorul analogiilor
cunoscute, adevrurile de credint.
3. Credinta fctoare de minuni
4. Darul tmduirilor minunate
5. Proorocia adic darul de a explica cuvntul lui Dumnezeu si de a prevesti viitorul
6. Deosebirea duhurilor de a deosebi harismele adevrate (de la Dumnezeu) de cele false
afisate de profetii mincinosi
7. Glosolalia vorbirea n limbi necunoscute mai nainte.
8. Tlmcirea limbilor vorbite de glosolal
9. Harisma apostoliei darul predicrii cu zel deosebit a cuvntului lui Dumnezeu printre
pgni si al ntemeierii de comunitti crestine.
Pe lng acestea, Apostolul mentioneaz si harisma pstoririi (Efeseni 4,11) care s-a pstrat
pn azi. Pe aceasta o primesc numai cei hirotoniti n treptele ierarhiei bisericesti.
Harismele extraordinare au existat numai n Biserica primar din veacul apostolic, n
perioada rspndirii Evangheliei printre pgni. De aceea, un teolog le-a numit darul de nunt cu
care Hristos si-a mpodobit mireasa, adic Biserica la Cincizecime. Scopul pentru care s-au dat
harismele extraordinare a fost ntrirea credintei neofitilor si convingerea iudeilor si a pgnilor de
dumnezeirea noii credinte, deci pentru usurarea rspndirii crestinismului n lume. Odat cu
mplinirea acestui scop, unele dintre ele au ncetat.
Celelalte harisme, ca daruri speciale ale Duhului Sfnt, sunt oferite credinciosilor naintati n
virtuti pentru a fi puse n slujba comunittii.
Dar potrivit Epistolei I Corinteni cap.12 yi 13 exist o singur harism - si aceasta st la
ndemna fiecrui credincios care le nglobeaz si le ntrece pe toate si aceasta este dragostea.
Dragostea crestin, ca harism si ca virtute, nlocuieste toate harismele si constituie cea mai nalt
cale de desvrsire. Pe aceasta suntem datori s o cerem si s o cutm cu toat cldura: `Cutati
dragostea` I Corinteni 14,1.
Raportul dintre har yi libertatea omului
1. Omul, fiind nzestrat cu voint liber, unii se ntreab n ce fel omul conlucreaz cu harul fr s i
se stirbeasc libertatea spiritual.
2. Pentru ntelegerea raportului dintre har si libertatea omului, se examineaz relatia dintre har si
natura uman:
a. n starea primordial
b. dup cderea lui Adam
c. dup Rscumprarea adus de Iisus Hristos
3. Lucrarea harului n omul renscut prin Botez
4. Ce ntelegem prin libertatea spiritual a omului? Relatia har libertate n lucrarea mntuirii
subiective.
211
211
A. Modul conlucrrii omului cu harul se arat n rugciunea curat a inimii (vezi lectie A)
5. Raportul dintre Dumnezeu si credincios, dintre natura uman si har e un raport de iubire, deci nu
de dominare sau concurent.
6. Totusi n stabilirea comuniunii harice dintre om si Dumnezeu initiativa o are Dumnezeu, Care i
descoper omului iubirea Sa, l mbie s se mprtseasc de dumnezeire, fr ns s-l sileasc pe
om. (vezi lectie B)
7. O libertate absolut neutr a omului, de fapt, nu exist, ci numai o libertate n bine sustinut de har,
sau o nrobire fat de pcat.
Problema raportului dintre har si libertatea omului a fost ndelung si pe larg dezbtut n
decursul veacurilor de ctre teologii crestini, ajungndu-se la rezolvri si concluzii diferite n cele
trei confesiuni crestine.
nvttura ortodox n aceast problem, bazat pe scrierile Sfintilor Printi, este expresia
unor adevruri descoperite prin trire si mai putin rezultatul unor speculatii mai mult filozofice.
Cugetrile Sf. Printi si n aceast chestiune sunt rezultatul unei triri pe viu a prezentei si lucrrii lui
Dumnezeu n ei. Ei ncearc, n scrierile lor, s mprtseasc semenilor lor prin concepte rationale o
cunoastere a lui Dumnezeu experiat de ei prin puterea Duhului, asadar o cunoastere apofatic,
suprarational si negrit. Limbajul obisnuit, ns, nu poate niciodat exprima adecvat experienta lor
mistic n toat profunzimea si bogtia ei. De aici provine si dificultatea ntelegerii scrierilor lor,
precum si a formulrii unor concluzii clare n aceast problem (D. Morariu, Despre dumnezeiescul
har, p.9-12).
n continuare, vom ncerca s expunem mai nti conceptia ortodox despre raportul dintre
harul divin si libertatea omului.
Lucrarea Duhului Sfnt ca Persoan n noi cere colaborarea noastr liber artndu-se si n
aceasta importanta ce ne-o acord Dumnezeu ca persoane. Pentru c din iubire fat de om,
Dumnezeu i respect libertatea cu care l-a nzestrat de la creatie. Duhul nu forteaz, adic nu
anuleaz vointa pe care tot El, ca Dumnezeu, ne-a dat-o. Libertatea, ca trstur a chipului lui
Dumnezeu n om, este caracteristic Duhului lui Dumnezeu: `Duh este Domnul, i unde este Duhul
Domnului, acolo este libertatea` II Corinteni 3,17.
C omul a fost nzestrat cu libertatea voii ne arat si Sf. Scriptur: `viat i moarte ti-am pus
eu astzi nainte, binecuvntare i blestem. Alege viata ca s trieti tu i urmaii ti`
Deuteronom 30,19 sau n Noul Testament, cnd Mntuitorul mustr pe farisei, spune: `Ierusalime,
Ierusalime, care omori pe prooroci i ucizi cu pietre pe cei trimii la tine; de cte ori am voit s
adun pe fiii ti, cum adun cloca puii si sub aripi, dar nu ati voit` Matei 22,37 etc. Sf. Printi
recunosc toti n libertatea spiritual o nsusire fundamental a chipului lui Dumnezeu n om.
Unii teologi, pornind de la aceste dou afirmatii dogmatice clare (si deci adevrate n mod
incontestabil) si anume c: omul este nzestrat nc de la creatie cu libertatea vointei, nefiind
constrns de nimic n a alege binele sau rul, si, pe de alt parte, c mntuirea subiectiv este nsusit
de om prin conlucrarea lui liber cu harul, si pun, mai departe, ntrebarea: cum are loc aceast
conlucrare liber a omului cu harul? Cu alte cuvinte, cum n lucrarea sinergic a mntuirii
subiective, harul nu stinghereste cu nimic libertatea omului.
Ei vd posibile dou situatii, n ambele ns, prndu-li-se imposibil colaborarea liber a
omului cu harul:
a. Dac omul se hotrste n mod absolut liber s adere la har (s rspund pozitiv chemrii
harului de a se uni cu el n lucrarea mntuirii), atunci care este partea ce revine harului n atragerea si
mentinerea omului pe calea mntuirii si deci n ndreptarea noastr?
212
212
b. Dac harul divin va atrage libertatea omului s adere la el, atunci cum se mai poate spune
c omul este liber, de vreme ce libertatea lui este atras spre har? (Ei vd lucrarea harului ca un
curent de ap ce anuleaz fortnd voia liber a omului).
Pentru a lmuri aceast nedumerire este necesar s examinm raportul dintre har si natura
uman nc din starea primordial a omului.
Sufletul omului, nzestrat de Dumnezeu cu ratiune, sentiment si voint liber, era fcut s
rmn prin aceste puteri n comuniune de iubire cu Creatorul su. Harul divin fcea posibil
mentinerea acestei relatii vii ntre om si Dumnezeu, ferindu-l pe om de orice nrobire a rului, ct
timp omul a vrut s colaboreze cu harul. Deci sufletul si harul constituiau o unitate de viat n starea
primordial si acesta era chipul ntreg, starea normal, integral a naturii umane, sufletul n
deplintatea sa.
Pcatul adus de neascultarea lui Adam a stirbit natura uman pentru c a mpiedicat lucrarea
harului n ea (puterile sufletesti s-au pervertit nemailucrnd pentru scopul menit omului la creatie
comuniunea cu Dumnezeu, iar harul nu putea ajuta pe om s lucreze mpotriva lui Dumnezeu).
Pierderea harului a nsemnat o desfigurare a omului prin ntunecarea chipului lui Dumnezeu n el, si
implicit pierderea liberttii originare prin nrobirea omului la pcat (Ap. Pavel: `om ticlos ce sunt,
c nu fac binele pe care l voiesc, ci rul pe care nu-l voiesc` arat aici natura uman czut lipsit
de har). Harul ntrea puterile sufletesti numai ct timp omul lucra pentru a rmne n comuniune cu
Dumnezeu (scopul creatiei). Dac omul nu mplinea voia lui Dumnezeu, harul se retrage, faculttile
sufletesti se ntunec.
Aceasta era starea originar a omului, raportul dintre har si natura uman nainte si dup
cdere.
Redobndirea harului prin Iisus Hristos a nsemnat restaurarea naturii umane, a chipului lui
Dumnezeu n om si deci si a liberttii. Astfel, omul renscut prin har si poate relua liber eforturile n
vederea desvrsirii sale, adic a unirii tot mai depline cu Dumnezeu, a ndumnezeirii. Prin
Rscumprarea adus de Iisus Hristos, natura uman nu numai c este restabilit n starea ei
originar, ci este ridicat la o treapt superioar de desvrsire. Prin harul dobndit prin Jertfa
Mntuitorului, omul cel nou, renscut prin Botez primeste puterea de a se ndumnezei, de a deveni
fiu adoptiv al lui Dumnezeu dup har, mplinindu-se astfel deplin scopul creatiei lui asemnarea cu
Dumnezeu. Aceasta potrivit Sf. Scripturi: ` i celor cti L-au primit, care cred n numele Lui, le-a
dat putere s se fac fii ai lui Dumnezeu` Ioan 1,12.
Astfel mntuirea adus de Hristos nu nseamn numai iertarea si reasezarea omului n starea
lui originar care stim c nu era desvrsit, ci mai ales refacere, unire cu Dumnezeu, ndumnezeire.
Aceasta l determin pe fer. Augustin s exclame: `O, felix culpa Adami!` Deci, pe de o parte,
harul dobndit prin Jertfa Mntuitorului restabileste natura uman n starea ei originar de
nevinovtie, iar dac omul consimte s colaboreze cu harul primit prin Botez, acesta l conduce si la
asemnarea cu Dumnezeu, druindu-i nfierea, fcndu-l pe om dumnezeu dup har, nu dup fire.
Vorbind de natura omului renscut prin har, Sf. Printi nteleg c n aceast natur, harul este
indisolubil legat de libertatea omului n lucrarea sinergic a mntuirii subiective (sinergie
colaborarea tainic si liber ntre har si vointa omului n lucrarea mntuirii). Sf. Maxim
Mrturisitorul spune: `Omul are dou aripi: harul i libertatea`. Aceast libertate nu nseamn
indiferent (ca n doctrina molinist, mgarul lui Buridan), ci este larg deschis binelui, avnd oroare
fat de pcat.
Iar lucrarea harului nu implic pasivitatea noastr (ar lipsi o arip). Noi nu trebuie s
asteptm totul de la har, ci este nevoie si de ncordarea vointei noastre, de angajarea personal la
conlucrarea cu harul. Harul, departe de a implica o pasivitate a noastr, este izvorul activittii
noastre. Harul si activitatea omului nu se exclud; harul nu anuleaz si nu forteaz libertatea, ci o
elibereaz de tot ce o poate stpni sau mrgini pentru ca ea s-si poat desfsura toate puterile spre
213
213
a le pune n slujba unirii ct mai depline a omului cu Dumnezeu. Iar odat nfptuit, progresul
omului spre desvrsire ne apare ca un efort propriu, personal, cu toate c harul divin este n el, orice
progres realizndu-se numai prin har (`Fr Mine nu puteti face nimic` Ioan 15,5).
n acest sens, Ap. Pavel spune: `Dar cu harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt i harul Lui,
care este n mine, n-a fost n zadar, cci m-am ostenit mai mult dect ei toti, dar nu eu, ci harul lui
Dumnezeu care este n mine` I Corinteni 15,10. Astfel ntre libertatea omului si harul divin este o
legtur organic si tainic. Faptele omului renscut prin har nu sunt predeterminate de Dumnezeu,
dar nu sunt nici efectul unei libertti umane lipsite de orice determinare (n sens molinist).
Desvrsirea omului, cresterea lui n Dumnezeu, cunoasterea lui Dumnezeu n Duh stau la
captul luptei de purificare de patimi si de dobndire a virtutilor ntre care ultima este iubirea. Iar
aceast ncordare extraordinar, tot urcusul duhovnicesc, nu este o oper exclusiv a puterilor
omenesti, ci si ia forta din harul Duhului Sfnt, din Hristos cel slsluit n noi la Botez: `Fiinta
virtutii este Hristos` spun Sf. Printi. Harul divin reprezint n om `puterea` (Ioan 1,12) care
impulsioneaz, misc sufletul rational spre activitatea duhovniceasc, spre a se ridica de la chip la
asemnarea cu Dumnezeu.
Am spus deci c ntre har si natura uman, deci ntre har si libertatea omului nu este un raport
de alternativ, de lupt sau de tendint de dominare a unuia sau a celuilalt, si nici de desfsurare
paralel, ci harul este ambianta care face posibil desfsurarea deplin a liberttii umane. Harul nu
anuleaz si nu forteaz libertatea, ci o elibereaz de tot ce o poate mpiedica s-si pun puterile n
slujba unirii cu Dumnezeu.
Pe msur ce harul invadeaz sufletul, rsar diferite daruri ale Duhului Sfnt n om, iar natura
uman se transform treptat, se transfigureaz sub actiunea harului dup chipul lui Hristos. Pentru c
viata pe care o revars n noi Duhul Sfnt este viata n Hristos. Prin Botez, crestinul devine mdular
al Bisericii, al lui Hristos, `os din oasele Lui i carne din carnea Lui` Efeseni 5,30. Aceasta se
ntmpl ns, binenteles, numai dac sufletul consimte s colaboreze cu harul si nu i se nchide ca o
monad fr ferestre. Pentru a exprima aceast lucrare a harului n om, Sf. Printi au folosit diferite
metafore si analogii ca: suflare, flacr, cldur, arom de floare.
Modul cum are loc lucrarea sinergic dintre har si libertatea omului poate fi nteles dac ne
gndim la modul cum se uneste sufletul credinciosului prin rugciune curat cu Dumnezeu. n
lucrarea desptimirii, sinergismul dintre har si activitatea uman are loc astfel: spun Sf. Printi c
inima nu se poate curti de nvala gndurilor rele fr chemarea n rugciune a numelui lui Iisus.
A. ncordarea noastr e necesar, ni se cere o trezvie necontenit, dar aceasta singur fr
chemarea necontenit a numelui lui Iisus si fr ajutorul primit de la Dumnezeu prin rugciunea
noastr nu ne-ar duce la nvingerea rului. Experienta ncordrii noastre se mpreun cu experienta
neputintei noastre si deci cu necesitate chemrii lui Iisus. Cu ct gndurile rele invadeaz mai mult
sufletul, cu att ne ncordm mai mult mintea si vointa pentru a le nvinge. Dar ntelegnd c prin
propriile puteri nu putem s biruim fortele rului, cerem cu tot mai mult cldur ajutorul lui
Dumnezeu, al harului. Iar cnd numele lui Hristos e invocat cu convingerea smerit c fr El nu
putem face nimic, El ne vine nentrziat n ajutor si l izbveste pe om din ncercare. Astfel, n
rugciune se ntlneste harul lui Dumnezeu cu ncordarea noastr. n rugciune se uneste cea mai
nalt activitate a sufletului, cea mai mare ncordare a noastr cu vederea c noi nu avem nimic si
numai prin puterea si prin harul lui Dumnezeu suntem mntuiti. n rugciune se rezolv opozitia
aparent dintre har si libertate. Mai bine zis rugciunea adevrat ne arat modul conlucrrii harului
cu libertatea noastr. n acelasi sens, Sf. Maxim Mrturisitorul spune c `aa cum ochiul nu vede
cele sensibile fr lumina soarelui, tot astfel mintea nu poate vedea pe Dumnezeu fr lumina
harului`.
Ortodoxia afirm c harul si libertatea n omul renscut prin har sunt indisolubil legate. Taina
unittii dintre har si libertate, dintre partea lui Dumnezeu si partea omului n lucrarea mntuirii nu
214
214
este sfsiat de ratiune n Ortodoxie. La noi nu se pune problema, ca n Biserica apusean, cine este
mai tare n relatia dintre har si libertate, pentru c teologia ortodox ne nvat c ntre natura uman
si har nu exist nicio tendint de dominare a uneia sau alteia.
Potrivit conceptiei ortodoxe, ntre Dumnezeu ca Persoan si credincios ca persoan nu poate
fi o concurent n manifestarea iubirii. Relatia dintre om si Dumnezeu este comuniune haric de
iubire. Dac harul este manifestarea iubirii lui Dumnezeu celui personal, este firesc ca El s caute s
trezeasc prin iubirea Lui, iubirea noastr liber. Raportul de iubire este un acord ntre dou libertti.
Din dragoste pentru om, Dumnezeu Se limiteaz oarecum pe Sine, nu- i manifest atotputernicia Sa
fortnd vointa omului. El creeaz astfel o libertate personal pentru om, pe care nu ncearc a o
cuceri altfel dect prin mrturiile iubirii Sale pentru om, prin smerirea Sa pn la moarte pe Cruce
Filipeni 2,8, suferind refuzul si lepdarea acestuia de El si asteptnd necontenit ntru ndejde: `Iat,
stau la u i bat; de va auzi cineva glasul Meu i va deschide ua, voi intra la el i voi cina cu el i
el cu Mine` Apocalips 3,20.
Rspunznd cu iubirea sa liber la mrturiile iubirii divine, omul si depseste conditia sa de
nrobit pcatului, ndumnezeindu-se. Astfel limitele nguste, finite ale omului, ca fiint creat, se
deschid spre infinitul divin prin rspunsul liber si iubitor la chemarea lui Dumnezeu. Pr. D. Stniloae
spune: Harul este fereastra deschis ctre infinitatea lui Dumnezeu ca Persoan. l iubim pe
Dumnezeu pentru c El nti ne-a iubit pe noi.
B. Iubirea pe care o asteapt Dumnezeu de la noi nu se ntemeiaz pe vreun fel oarecare de
constrngere. Totusi este adevrat c precede harul (harul premergtor Ioan 6,44 noi nu putem
face singuri primii pasi spre mntuire) ca manifestare a iubirii lui Dumnezeu, dar nu ca s ne trag
silnic la iubire, ci ca s ne solicite iubirea (harul l mbie, l ademeneste pe om cu iubirea lui
Dumnezeu). Harul produce n noi acea nmuiere a inimii, de care vorbesc Sf. Printi, Icnd-o
sensibil la iubirea jertfelnic a lui Hristos. Dar harul ne las cu totul liberi s rspundem pozitiv sau
negativ la aceast chemare Ioan 1,10-12. Duhul Sfnt vrea acordul liber al persoanelor umane n
conducerea lor n infinitatea vietii dumnezeiesti. El vrea s-l elibereze pe om de pasiunile care l
nrobesc si s-l fac liber pentru iubirea lui Dumnezeu. Duhul Sfnt ne ajut s ajungem la
`libertatea mririi fiilor lui Dumnezeu` Romani 8,21.
naintarea n Dumnezeu, n viata Duhului lui Dumnezeu nseamn naintarea n lumea
liberttii, a liberttii n iubire care nu cunoaste margini sau limitri egoiste. Harul, deci, ne
restaureaz adevrata libertate, care nseamn ancorarea noastr liber acceptat n bine, n iubirea
fat de Dumnezeu si de oameni, ntr-un cuvnt n mplinirea voii lui Dumnezeu. Harul l elibereaz
pe om de orice stpnire a rului, fcndu-l liber pentru dragostea de Dumnezeu si de aproapele.
Activeaz n om energii aflate n stare latent din pricina pcatelor pentru a putea nainta n viata
duhovniceasc, dup cum vedem n vietile sfintilor.
Harul, deci, se druieste credinciosului numai n msura n care colaboreaz cu el pentru a-l
ajuta n urcusul lui spiritual. Deci dac alegem binele, harul ne ajut, ne ntreste. Dac refuzm s
ascultm de Dumnezeu, harul se retrage pentru c nu poate conlucra cu noi mpotriva lui Dumnezeu,
iar noi devenim robi pcatului prin libera noastr alegere. De aceea, ceea ce suntem noi datori s
facem este s ne pstrm libertatea n bine (`Nu exist libertate dect n interiorul legilor, dincolo
de acestea este aventura` - Montesquieu), n care ne ntreste harul divin si s nu ne lsm nrobiti
de porniri josnice spre pcat, fcnd din libertate acopermnt ruttii dup ndemnul Sf. Scripturi:
`Triti ca nite oameni liberi, dar nu ca i cnd ati avea libertatea drept acopermnt al vicleniei,
ci ca nite robi ai lui Dumnezeu` I Petru 2,16 si `Cci voi ati fost chemati la libertate, fratilor,
numai s nu folositi libertatea voastr ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin
dragoste` Galateni 5,13 sau: ,Aadar, tineti-v tari n libertatea pentru care ne-a eliberat Hristos
i nu v prindeti iar n jugul robiei` Galateni 5,1.
215
215
Ne putem ns mentine n aceast libertate numai n msura n care `nu stingem Duhul` din
noi, deci n msura n care colaborm cu harul. Sf. Macarie Egipteanul explic aceste cuvinte ale
Scripturii astfel: `Cum st scris: <<Duhul s nu-L stingeti?>> I Tesaloniceni 5,19 dac Acela nu
se poate stinge i este lumin? Tu cu vointa ta te stingi de la Duhul cnd eti nepstor i nu
consimti`.
Iar dac nu acceptm s colaborm cu harul Duhului Sfnt, nu poate fi pentru noi nici
mntuire, nici eliberare, ci devenim robi patimilor care ne stpnesc si ai diavolului a crui voie o
mplinim si atunci `dac pctuim de voia noastr, dup ce am luat cunotint despre adevr, nu
mai rmne pentru pcatele noastre nicio jertf, ci o nfricoat ateptare a judectii i iutimea
focului care va mistui pe cei potrivnici pentru c au clcat n picioare pe Fiul lui Dumnezeu i
sngele testamentului cu care s-a sfintit a necinstit i duhul harului l-au fcut de ocar` Evrei
10,26-27; 29.
Rezumat
1. nvttura despre raportul dintre har si libertatea omului este rezultatul experientelor
mistice ale Sf. Printi.
Acestea, avnd caracter apofatic (negrit) nu pot fi exprimate deplin adecvat n concepte
rationale.
Omul a fost creat de la nceput cu libertate spiritual, ca o trstur a chipului lui Dumnezeu
n noi II Corinteni 3,17; Deuteronom 30,19; Matei 23,37. Omul fiind liber, mntuirea se
dobndeste prin conlucrarea harului cu vointa liber a omului. Cum are loc, asadar, aceast
conlucrare fr ca harul s stinghereasc libertatea omului? Unii teologi rationalisti vd posibile
dou situatii: dac omul are voint liber si Dumnezeu i respect libertatea (omul se hotrste deci
liber s adere la har), care este rolul harului n cstigarea mntuirii subiective, n atragerea si
mentinerea noastr pe calea mntuirii? zic ei. Iar dac libertatea omului e atras spre har, cum mai
este omul liber?
2a) Natura uman nc de la creatie, n starea ei normal, forma o unitate de viat cu harul.
Harul ntrea libertatea omului, ferindu-l de orice nrobire a rului.
b) Dup cdere s-a ntunecat chipul lui Dumnezeu n om, puterile sufletesti au slbit, totodat
si libertatea originar a omului, omul fiind stpnit de pcat.
c) Redobndirea harului prin Iisus Hristos a dus la restaurarea naturii umane si totodat a
liberttii spirituale. Prin Rscumprarea adus de Iisus Hristos, n renasterea omului prin har, cele
dou lucrri ale harului care se svrsesc n om sunt: restabilirea chipului originar si nfierea divin.
Prin Jertfa Mntuitorului, crestinul poate urca pe treptele cele mai nalte ale desvrsirii, mult
superioare strii primordiale a lui Adam nainte de cdere; omul poate atinge scopul creatiei
ndumnezeirea sa si asemnarea cu Dumnezeu.
3. n omul renscut prin Botez, harul ntreste libertatea sa, eliberndu-l de orice stpnire a
rului. Harul nu forteaz libertatea, ci o fereste de orice nrobire a rului pentru a-l pune pe om n
slujba unirii cu Dumnezeu. Harul este indisolubil legat de libertatea omului. Dup sf. Maxim
Mrturisitorul, omul are dou aripi: harul si libertatea.
4. Libertatea omului nu nseamn ns indiferent fat de bine, ci e larg deschis binelui,
avnd oroare fat de pcat. Lucrarea harului si activitatea omului nu se exclud, ci se ntreptrund;
harul este izvorul activittii noastre. Astfel, desi orice progres spre desvrsire apare ca un progres
personal, totusi harul divin este n el, orice progres realizndu-se doar prin har I Corinteni 15,10.
Harul este puterea prin care omul si lucreaz mntuirea (Ioan 1,12; 15,5).
Dup Lot Borodine: dup cum aerul este necesar pentru viata biologic a omului, asa si
harul este necesar pentru mntuirea omului.
216
216
ntre har si natura uman nu este un raport de lupt, de tendint de dominare a unuia sau a
celuilalt, ci harul este ambianta care face posibil desfsurarea deplin a liberttii umane. O analogie
a raportului dintre har si libertatea omului este unirea sufletului cu Dumnezeu prin rugciune curat,
aceasta ne arat modul conlucrrii harului cu libertatea omului. Vezi lectie A.
5-6. Potrivit nvtturii ortodoxe, ntre Dumnezeu si credincios se stabileste prin har o relatie
de iubire care exclude orice concurent pentru c raportul de iubire este un acord ntre dou libertti.
Din iubire pentru om, Dumnezeu i respect libertatea, ncercnd s-l conving pe om doar prin
mrturisirea iubirii Sale divine, fcndu-l prin har pe om s simt iubirea Sa si dndu-i putere omului
s si-o manifeste pe a sa. La aceasta l mbie harul pe om fr s-l sileasc Apocalips 3,20.
Dac iubirea omului pentru Dumnezeu ar fi obtinut cu sila, nu ar mai fi iubire adevrat. De
aceea, omul este liber s rspund pozitiv sau negativ la chemarea harului (Ioan 1,10-12). Vezi
lectie B.
Harul se mprtseste credinciosului numai n msura n care omul colaboreaz cu el la
mntuirea sa. Dac alegem binele, harul ne ajut. Dac alegem rul refuznd s ascultm de
Dumnezeu, harul se retrage.
7. Conform teologiei ortodoxe, o libertate absolut neutr a omului sau un liber arbitru, de
fapt, nu exist. Exist doar o libertate a omului n bine sustinut de har. Dac refuzm s svrsim
binele si svrsim rul, devenim robi pcatului si ne pierdem si libertatea.
Libertatea omului este usor dus spre cele rele, de aceea are nevoie de ntrire prin har si de
eforturile personale ale omului de a se ntri n ea dup ndemnul Sf. Scripturi: I Petru 2,16;
Galateni 5,13; Galateni 5,1; sf. Macarie Egipteanul tlcuire la textul I Tesaloniceni 5,19.
Iar dac nu acceptm s colaborm cu harul, nu poate fi pentru noi nicio ndejde de mntuire
Evrei 10,26-27; 29.
Sf. Ioan Gur de Aur: Dup cum focul cere lemne, asa si harul cere osrdia noastr ca el s
se poat aprinde.
Teorii catolice yi protestante cu privire la raportul dintre natur yi har
Spre deosebire de nvttura ortodox, teologia occidental, nclinat spre o cugetare bazat
cel mai adesea doar pe puterile ratiunii, caut s rspund diverselor probleme prin argumente
rationale nchegate n diverse sisteme. Ei se lovesc ns de prute contradictii interne care, lor le apar
de nerezolvat prin puterea ratiunii. Astfel, n teologia catolic s-au produs numeroase dispute pe
aceast tem, care au dat nastere la diverse teorii. Cele mai importante sunt: tomismul, molinismul si
congruismul.
Tomistii socotesc oamenii simple instrumente docile pe care Dumnezeu le dirijeaz cum
vrea. El deci misc libertatea noastr. n raportul dintre har si libertatea omului, tomismul
accentueaz actiunea lui Dumnezeu sau a gratiei n defavoarea liberttii omului.
Molinismul vrea s apere libertatea omului de orice determinare a gratiei. Dup ei, libertatea
si pstreaz starea de perfect indiferent n fata gratiei pentru c gratia nu se impune, ci numai se
propune (mgarul lui Buridan).
Congruismul ncearc o sintez ntre cele dou. Biserica romano-catolic nclin spre
congruism, dar a dat libertate si celorlalte sisteme.
Disputele teologice n Occident pe tema raportului dintre har si natura omului s-au ivit pentru
c teologii catolici ncearc s explice n mod exclusiv rational acest raport si pentru c vd un
antagonism ntre cele dou prti, care n realitate nu exist. Aceste dispute despre cine este mai tare
n relatia dintre har si libertate s-au nscut datorit conceperii harului ca o fort impersonal (n har
ca energie divin este prezent nsusi Dumnezeu, deci este fort personal , harul fiind nedesprtit de
217
217
Fiinta divin, etern, necreat), si atunci forta harului nu poate fi dect sau mai slab sau mai tare ca
forta omului. Pe de alt parte, disputele n Apus au pornit si de la o ntelegere gresit a liberttii
umane. Ei consider c libertatea uman este absolut neutr si pentru bine si pentru ru.
Dar potrivit conceptiei ortodoxe, o libertate absolut neutr sau un liber arbitru de fapt nu
exist (liberul arbitru notiune moral si filozofic ce desemneaz o libertate absolut a vointei
omului, privit ca o independent total fat de necesitatea si cauzalitatea obiectiv). Exist numai o
libertate n bine care este sustinut si de harul divin, ntrindu-ne s svrsim binele atunci cnd l
alegem, si o libertate care serveste rului sau mai bine zis o libertate de a refuza s facem binele (rul
nu are fiint) si atunci harul nu ne poate ajuta s lucrm mpotriva lui Dumnezeu. Iar noi nsine
consimtim s lucrm pcatul, devenind chiar robi ai pcatului cn ajungem stpniti de patimi.
Dat fiind slbiciunea firii sau vointei, libertatea este dus usor spre cele rele, sau rezist greu
ispitelor spre ru. Ea nu se poate decide singur spre o fptuire exclusiv bun. `Liberul arbitru sau
libertatea absolut neutr, dup pr. D. Stniloae, este o constructie arbitrar a cugetrii noastre.
Libertatea adevrat sau libertatea n bine este manifestat doar de cel care se afl n relatie
iubitoare cu Dumnezeu i cu semenii. Dar aceast relatie o primete prin ajutorul Lui, dar pe de
alt parte, depune i el eforturi proprii pentru a rmne i a spori n ea. n relatia cu Dumnezeu i
prin ajutorul Lui, omul nu se nstrineaz de sine, ci de abia prin acest acord se realizeaz autentic.
Astfel, omul colabornd cu harul se restabilete n umanitate adevrat, dup asemnarea lui
Hristos`.
Conceptia gresit la catolici si la protestanti despre raportul dintre har si libertate provine si
din conceptia lor gresit despre starea primordial a omului, despre urmrile pcatului strmosesc si
Rscumprarea n Hristos:
1. Astfel, att dup catolici ct si dup protestanti, starea originar a omului a fost perfect n
toate privintele. Dar catolicii consider c perfectiunea originar a omului, constituit din darurile
supraadugate (ca o supraetajare a fiintei umane ori ca o cciul pus pe cap), se atribuie doar
harului, excluznd orice participare personal a omului sau conlucrare cu harul.
Dup protestanti, perfectiunea strii originare apartinea firii omului natural, omul fiind drept
si sfnt prin creatie si nemaiavnd nevoie de har.
2. Catolicii interpreteaz pcatul originar ca privatiune a omului de darurile supranaturale ale
drepttii originare, creia i urmeaz dizgratia si pedeapsa divin. ns natura uman dup cdere a
rmas intact, iar nsusirile naturale ale omului sunt aceleasi ca n rai.
Protestantii exagereaz urmrile pcatului strmosesc afirmnd c prin el s-a distrus total
chipul lui Dumnezeu n om. Omul devine complet lipsit de orice putere si nclinatie de a cunoaste si
iubi pe Dumnezeu si a-i mplini voia, nemaiavnd n sine nicio scnteie de fort spiritual. Omul
czut este mort spiritual n fata lui Dumnezeu ca un bustean si deci cu totul neputincios n ce priveste
mntuirea sa. Tot ce-i mai rmne omului dup cdere, este oarecare libertate n lucrurile lumesti
prin care se face posibil convietuirea social.
3. Dup catolici si protestanti, mntuirea adus oamenilor prin Jertfa lui Hristos este
interpretat exclusiv juridic. Moartea lui Iisus Hristos este interpretat ca o moarte substitutiv
pentru ca oamenii s nu mai primeasc pedeapsa lui Dumnezeu pentru ofensa adus prin pcat
onoarei Lui. Dar nici la catolici, nici la protestanti, Iisus nu repar, nu restabileste nimic n natura
uman. La catolici, pentru c nu este nimic de reparat, la protestanti, pentru c nu se mai poate
ndrepta nimic.
Consecintele care decurg sunt urmtoarele:
La catolici pcatul originar este privit doar ca vin juridic si osnd pus asupra oamenilor
datorit nrudirii lor cu protoprintii neamului omenesc. Cderea fiind doar pierderea drepttii
originare care const din darurile supraadugate naturii, nseamn c natura nssi a rmas intact,
218
218
ceea ce arat c opozitia dintre material si spiritual, dintre trup si suflet este esential structurii fiintei
umane nssi. Deci materia este fiintial rea, iar nu ca urmare a pcatului originar
27
.
Separnd natura de har, catolicii consider c este posibil o functionare a naturii fr har.
Din aceast separatie si din antagonismul dintre materie si spirit au rezultat numeroase dispute care
au dat nastere sistemelor amintite: tomismul, molinismul, congruismul.
La protestanti, din nvttura c omul dup cdere este nu numai rnit, ci mort spiritual,
reiese c mntuirea n Hristos este numai opera gratiei, omul neputnd colabora n niciun fel cu
harul. Iar dac omul nu poate contribui cu nimic la mntuirea sa, si dac totusi unii se pierd, iar altii
se mntuiesc, aceasta se datoreaz nu oamenilor, ci numai lui Dumnezeu.
A luat astfel nastere teoria predestinatiei.
Teoria predestina(iei
Predestinatia este vointa vesnic si absolut a lui Dumnezeu de a-i alege pe unii oameni
pentru mntuire si de a-i respinge pe altii. Luther a fost cel mai inconsecvent n privinta
predestinatiei. De aceea, luteranii au oscilat la nceput ntre predestinatia absolut si relativ, pentru
c n cele din urm s accepte predestinatia celor putini, din prevederea credintei.
n forma ei extrem ca predestinatie absolut, aceast teorie o gsim la Calvin formulat
astfel: Numim predestinatie acel decret etern al lui Dumnezeu prin care a hotrt pe unii spre viata
vesnic, iar pe altii spre osnda vesnic. Calvin argumenteaz teoria sa spunnd c Dumnezeu nu
procedeaz arbitrar, ci face aceasta pe baza drepttii Sale, cci de la sine si prin ei nsisi, toti oamenii
sunt vrednici de osnd. Iar dac pe unii i predestineaz spre fericire, Dumnezeu, n maiestatea Sa,
pe toate le face dup cum voieste. Teologii calvini mai noi mpreun cu Karl Barth nu mai vorbesc
de o predestinatie la osnd, ci numai de o predestinatie sau alegere pentru mntuire.
Dar potrivit acestei teorii, Dumnezeu devine judector nedrept si prtinitor. Nedrept pentru
c pe cei reprobati i osndeste fr vin, ntruct ei nu au nicio putere s colaboreze cu harul pentru
mntuirea lor. i prtinitor pentru c fr considerarea faptelor, a contributiei personale pe care
nimeni, dup protestanti, nu o poate aduce, Dumnezeu i predestineaz pe unii la fericire, iar pe altii
la osnd, ceea ce este si un nonsens din punct de vedere logic.
Unul din textele invocate de protestanti n favoarea doctrinei lor este Romani 8,29-30: `Cci
pe cei pe care i-a cunoscut mai nainte, mai nainte i-a i hotrt s fie asemenea chipului Fiului
Su, ca El s fie nti nscut ntre multi frati. Iar pe care i-a hotrt mai nainte, pe acetia i-a i
chemat; i pe care i-a chemat, pe acetia i-a i ndreptat; iar pe care i-a ndreptat, pe acetia i-a i
mrit`. Dar acest text conduce numai la ideea unei predestinatii conditionate de prestiinta lui
Dumnezeu privitoare la colaborarea sau necolaborarea omului cu harul Lui asa cum nvat Biserica
ortodox.
Dup nvttura ortodox, faptul c nu se mntuiesc toti se datoreaz numai necolaborrii
unora cu harul. Pentru c el se ofer tuturor oamenilor, dar nu forteaz libertatea omului, adic nu
lucreaz irezistibil. Sf. Scriptur afirm clar att oferirea harului tuturor din partea lui Dumnezeu, ct
si putinta omului de a-l refuza, adic faptul c harul nu este irezistibil. Astfel Sf. Scriptur spune c
,Dumnezeu vrea ca toti oamenii s se mntuiasc i la cunotinta adevrului s vin` I Timotei
2,4 si Tit 2,11, dar c `multi sunt chemati, dar putini alei` Matei 20,16. Omul poate primi sau
refuza chemarea: `Iat, stau la u i bat. De va auzi cineva glasul Meu i va deschide ua, voi intra
27
Iar dac dup cdere s-a pierdut harul constituit din darurile supraadugate, si natura uman poate totusi functiona,
nseamn c admit posibilitatea functionrii naturii umane fr har, deci separat de har. Si dac natura uman a rmas
intact dup cdere si admit c exist opozitia dintre suflet si trup, atunci aceast opozitie tine de structura fiintei umane
nc de la creatie, deci materia este fiintial rea, iar nu ca urmare a pcatului strmosesc.
219
219
la el i voi cina cu el i el cu Mine` Apocalips 3,20. Acest lucru este afirmat de Sf. Scriptur n
toate acele locuri unde se arat cum unii oameni, unele cetti sau poporul iudeu s-au mpotrivit
lucrrii harului dumnezeiesc F.A.7,51; Matei 23,37; Isaia 5,4;65,2; Matei 11,21 etc. De
asemenea, despre universalitatea harului ne spune Ap. Pavel: `Care S-a dat pe Sine pret de
rscumprare pentru toti` I Timotei 2,6.
Asadar, o predestinare numai a unora la mntuire ar contrazice iubirea lui Dumnezeu precum
si valoarea universal a Jertfei Mntuitorului Ioan 3,16. Teoria predestinatiei coboar mntuirea la
nivelul unei manipulri a fiintelor umane asemenea unor obiecte, nemaintelegndu-se mntuirea ca
o chestiune de comuniune ntre Hristos ca persoan si oameni ca persoane, comuniune pe care
Hristos nu o poate oferi arbitrar numai unora, si pe care oamenii nu pot fi fortati s o accepte. Dac
Dumnezeu nu ofer comuniunea tuturor, nseamn c nu socoteste pe unii vrednici si capabili de
comuniune prin nssi firea lor. i nu-i socoteste pe oameni egali n valoare prin nssi firea dat lor
de El. Aceasta ar nsemna o negare din partea lui Dumnezeu a propriei Sale creatii.
Apoi, n afara comuniunii cu Dumnezeu, darurile pe care le are fiecare si a cror existent
este evident, nu ar avea niciun rost dac nu-l conduc pe om la mntuire.
Teoria predestinatiei a fost condamnat la sinodul de la Iasi n 1642, la sinodul de la
Ierusalim n 1672, iar de Biserica romano-catolic la conciliul de la Trident n 1562.
Rezumat
Cum a luat nastere? Dintr-o alt nvttur dogmatic gresit (despre starea omului dup
cderea n pcat) si din interpretarea gresit a textului Romani 8,29-30.
Definitie: predestinatia este vointa vesnic si absolut a lui Dumnezeu de a-i alege pe unii
oameni pentru mntuire si de a-i pierde pe altii.
Combaterea acestei teorii:
- n textul Romani 8,29-30, protestantii confund prestiinta dumnezeiasc cu
predeterminarea;
- harul mntuitor este oferit tuturor, dar fiecare este liber s-l primeasc si s conlucreze cu el
spre mntuire sau s-l refuze si s se supun pcatului, pierzndu-si sufletul.
- Dac mntuirea omului ar depinde numai de Dumnezeu, toti oamenii s-ar mntui spune
sf. Ioan Gur de Aur potrivit I Timotei 2,4 yi Tit 2,11; I Timotei 2,6, dar Dumnezeu nu forteaz
libertatea omului Apocalips 3,20.
- teoria predestinatiei contrazice iubirea lui Dumnezeu ctre toti oamenii si valoarea
universal a Jertfei Mntuitorului conform Ioan 3,16.
- prin aceast teorie Dumnezeu ar deveni judector nedrept si prtinitor.
Teoria predestinatiei a fost condamnat la sinodul de la Iasi 1642, la sinodul de la Ierusalim
1672, iar de catolici la Trident n 1562.
Mntuirea subiectiv sau ndreptarea
1. Definitie
2. Mntuirea subiectiv dobndit prin credint si fapte bune din partea omului este totusi darul lui
Dumnezeu oferit pentru Jertfa Mntuitorului.
3. n lucrarea mntuirii subiective, harul este absolut necesar, fiind principiul dinamizator al vietii
duhovnicesti.
4. naintarea omului spre desvrsire trece prin mai multe trepte. Progresul spiritual este nevzut si
trebuie s fie permanent potrivit Ap. Pavel si sf. Grigorie de Nyssa.
220
220
5. Orict de mare ar fi strduinta noastr n mplinirea voii lui Dumnezeu, este esential pentru
mntuire s ne mentinem n smerenie, socotindu-ne slugi netrebnice ale lui Dumnezeu.
1. Potrivit Sf. Scripturi si Sf. Traditii, motivul ntruprii Fiului lui Dumnezeu este mntuirea
omului: `Fiul Omului a venit s caute i s mntuiasc pe cel pierdut` Luca 19,10.
Cuvntul mntuire este folosit att pentru a numi lucrarea rscumprtoare a Mntuitorului
Hristos prin Jertfa de pe Cruce, ct si pentru a numi starea celor ce si nsusesc roadele Jertfei
Mntuitorului. n primul caz este vorba de mntuirea obiectiv sau mpcarea omului cu Dumnezeu
prin Jertfa lui Hristos, n al doilea caz, este vorba de mntuirea subiectiv sau personal ori simplu
mntuire, ndreptare sau sfintire a omului.
Mntuirea subiectiv se svrseste de fiecare crestin n parte prin libera sa conlucrare cu
harul, prin credint si fapte bune.
2. Mntuirea omului este un dar dumnezeiesc si nu este obtinut de om ca plat pentru faptele
sale, ci este oferit omului pentru Jertfa Mntuitorului: ` i sunt ndreptati n dar cu harul Lui, prin
rscumprarea cea n Iisus Hristos` Romani 3,24 sau `Cci n har sunteti mntuiti, prin credint
i aceasta nu e de la voi; este darul lui Dumnezeu. Nu din fapte, ca s nu se laude nimeni` Efeseni
2,8-10. Dar faptul c nu toti se mntuiesc este o dovad c pentru dobndirea vietii vesnice este
nevoie si de strduinta omului manifestat n credint si fapte bune: `lucrati cu fric i cu cutremur
la mntuirea voastr` Filipeni 2,12. S ntelegem ns c orict s-ar strdui omul pentru
mntuirea sa, el, nu pentru faptele, eforturile sale, primeste mntuirea, ca pe o datorie din partea lui
Dumnezeu, ci aceasta este un dar al lui Dumnezeu pentru Jertfa Mntuitorului si pentru iubirea Lui
de oameni `cci rscumprarea sufletului este prea scump i niciodat nu se va putea face`
Psalmi 48,8 sau `... Ce va da omul n schimb pentru sufletul su?` Matei 16,26. ns, cei ce se
mntuiesc, prin silinta lor s-au artat vrednici de iubirea lui Dumnezeu, curtindu-si sufletul si
mpodobindu-l cu `haina de nunt` Matei 22,11. Ceea ce ni se cere nou este `haina de nunt`,
adic primenirea sufletului prin efortul personal ajutat de har, ns osptul, cina este dar oferit de
Stpn celor ce-L iubesc pe El `ca aurul n topitoare i-a ncercat pe ei i i-a aflat Luii vrednici`
n(. lui Solomon 3,6. De altfel, dac Dumnezeu ar da tuturor darul fr s tin seama de efortul
omului, ar fi nedrept si aceasta l-ar face pe om inactiv si delstor la mplinirea voii lui Dumnezeu,
stiind c oricum se mntuieste F.A. 10,34-35.
3. Dar pentru lucrarea mntuirii omului, harul este absolut necesar. Credinta si faptele bune
sunt roduri ale conlucrrii libere a omului cu harul. Necesitatea harului este artat clar n Sf.
Scriptur: `Fr Mine nu puteti face nimic` Ioan 15,5. Fr harul dobndit prin Iisus Hristos,
nimeni nu poate nici s voiasc, nici s lucreze pentru mntuirea sa: `Cci Dumnezeu este Cel Care
lucreaz n voi i s voiti i s faceti dup a Lui bunvoint` Filipeni 2,13. Harul ademeneste,
solicit, mbie pe om fcndu-l s simt iubirea lui Dumnezeu si s rspund pozitiv la aceast iubire
prin iubirea lui liber. Dac nu nbus acest ndemn, harul l ntreste mai departe s nainteze n
iubire si comuniune cu Dumnezeu. (Lucrarea omului fr ajutorul harului este ca o grdin lucrat
de om fr lucrarea divin care face s rodeasc plantele). Harul e principiul dinamizator al ntregii
vieti duhovnicesti a omului, e factorul primordial care l conduce pe om la mntuire. Hristos prin
Jertfa Sa a inaugurat pe pmnt mprtia harului, a deschis calea lucrrii harului n sufletele
oamenilor.
Mntuirea subiectiv este deci o urmare a Rscumprrii n Iisus Hristos, prin Care ne-a
venit harul si adevrul: `Cci Legea prin Moise s-a dat, iar harul i adevrul au venit prin Iisus
Hristos` Ioan 1,17, de la Hristos inaugurndu-se mprtia harului.
4. Potrivit textului Romani 8,29-30: `Cci pe cei pe care i-a cunoscut mai nainte, mai
nainte i-a i hotrt s fie asemenea chipului Fiului Su, ca El s fie nti nscut ntre multi frati.
Iar pe care i-a hotrt mai nainte, pe acetia i-a i chemat, i pe care i-a chemat, pe acetia i-a i
221
221
ndreptat; iar pe care i-a ndreptat, pe acetia i-a i mrit`, teologia ortodox deosebeste mai multe
trepte n urcusul duhovnicesc al omului spre desvrsire. Viata duhovniceasc ncepe prin renasterea
spiritual a omului prin Botez, renastere pregtit mai nainte de chemarea harului divin. Noua viat
spiritual se dezvolt si se ntreste prin conlucrarea omului cu harul manifestat n credint si fapte
bune. Ea poate deci progresa, dar si regresa potrivit vointei si efortului omului de a nainta n virtute
sau de a ceda pcatului. Progresul spiritual este nevzut de om pentru c Dumnezeu l fereste astfel
de mndrie si pentru c cu ct se apropie mai mult de Dumnezeu, i simte buntatea, iubirea,
ntelepciunea si se vede pe sine comprativ mai mic, mai nensemnat, mai neputincios. Potrivit
textului de la Filipeni 3,12-14, urmnd Ap. Pavel, trebuie s ne strduim mereu s naintm spre
Dumnezeu, s ne recunoastem pcatele, slbiciunile, pentru c puterea lui Dumnezeu n slbiciune se
desvrseste, si s nu ne bizuim pe puterea, pe faptele noastre, ci s ne socotim mai prejos dect toti
oamenii.
Prin mplinirea voii lui Dumnezeu, omul poate dobndi linistea constiintei si ndejdea de
mntuire, dar adevrata stare a sufletului nu este cunoscut dect de Dumnezeu. Progresul spiritual
al omului este nevzut de el.
5. Omul este dator s continue permanent urcusul duhovnicesc si s nu-si ntrerup efortul
pentru mntuire, ncrezndu-se c a dobndit o stare din care nu mai poate cdea: `Celui ce st, s ia
aminte s nu cad` I Corinteni 10,12. Fiecare este dator s mplineasc n fiecare moment voia
lui Dumnezeu si atunci s se considere doar o slug netrebnic dup porunca Mntuitorului. Cel ce
crede c se poate odihni ndjduindu-se n bunttile dobndite este n pericol s le piard, pentru c
odihna n lucrarea duhovniceasc nseamn ncetarea efortului de a mplini voia lui Dumnezeu si
deci nceputul pcatului (ncetarea trezviei, nfrnrii, a rugciunii, a luptei permanente cu ispitele).
Cresterea noastr duhovniceasc trebuie s fie permanent, nelimitat ca rspuns la iubirea
nelimitat a lui Dumnezeu. Dumnezeu nsusi nu ne arat aceast iubire de la nceput n ntregime, ci
ne-o mprtseste n etape, cobornd El nsusi la nivelul nostru si urcnd mpreun cu fiecare din noi
treptele desvrsirii. Despre aceast naintare a noastr scrie Ap. Pavel: `Fratilor, pe mine nsumi
pn acum nu m socotesc s fi ajuns (la desvrsire). Dar una fac: cele dinapoi uitndu-le i spre
cele dinainte ntinzndu-m, alerg la tint, la cununa chemrii lui Dumnezeu n Hristos Iisus`
Filipeni 3,13-14. Sf. Grigorie de Nyssa a struit pe larg asupra ntinderii nainte a crestinilor n
teoria epectazelor. Despre aceast curs ne spune si Sf. Marcu Ascetul: `Orice prisos de virtute am
aduga astzi, el este o dovad a negrijii trecut, nu un drept la rsplat`. Iar aceast alergare nu
trebuie s se sfrseasc dect odat cu moartea.
(Lectur: Ierotei Vlachos, Predici la marile srbtori, p.302-304)
Text facultativ: ntelesurile mntuirii personale potrivit Sf. Scripturi sunt:
- participare la firea dumnezeiasc (I Petru 1,4); starea de fii ai lui Dumnezeu Romani 8,16;
eliberarea din robia pcatului Romani 6,6; calitatea de mdulare ale lui Hristos I Corinteni 12,27
sau de casnici ai lui Dumnezeu Efeseni 2,19 pun n evident n cel mntuit viata cea nou n
Hristos ca viat interioar prin lucrarea Duhului Sfnt.
Ap. Pavel vorbeste despre mntuirea personal nu numai ca viat nou n Hristos, ci si ca
stare de dreptate, dar nu este vorba de o dreptate exterioar ca cea adus de Legea Vechiului
Testament, ci de o stare de dreptate interioar credinciosului ca viat nou n Hristos prin Duhul
Sfnt. Trupul nostru trebuie s fie mort fat de pornirile spre pcat, si viu pentru simtirile curate prin
puterea Duhului lui Hristos, Cel mort si nviat, Care locuieste n noi (Romani 8,10-11). Cel ce a
primit harul lui Hristos nu mai trebuie s-si lase mdularele roabe ale necurtiei si frdelegii, ci
trebuie s le fac roabe ale drepttii, spre sfintire Romani 6,19.
Dac cel ce-si conduce viata dup o lege, duce o existent individualist, raportat la o norm
impersonal, a crei mplinire depinde de el nsusi, cel ce are pe Hristos n el, l are pe Acesta ca
norm vie si ca izvor de putere, si de aceea poate tri o viat de comuniune cu Hristos din puterea lui
222
222
Hristos. Ap. Pavel d drepttii de la Dumnezeu un sens bogat, plenar, un sens de viat nou, care si
are izvorul n Hristos Cel ce se afla acum n noi si ne d aceast viat prin Duhul Lui, cernd ns si
efortul nostru. (fac.)
Etapele ndreptrii
1. Pregtirea renasterii spirituale
1. Necesitatea acestei etape pentru mntuire.
2. Diferite forme pe care le mbrac etapa premergtoare renasterii spirituale.
3. Ce cuprinde lucrarea pregtitoare pentru mntuire?
4. Pregtirea ndreptrii este indispensabil, dar nu e suficient pentru mntuire.
2. Renasterea spiritual a omului prin Botez care are dou efecte principale: de iertare si de sfintire.
3. Progresul spiritual n viata cea nou
1. Dup Botez, cu ajutorul harului, omul poate nainta n desvrsire.
2. Starea de har poate fi si pierdut prin pcate grele. La ea se revine prin pocint.
1. Pregtirea renayterii spirituale
1. Omul nu se poate ridica prin propriile puteri de pe planul vietii naturale la viata n Hristos
potrivit Sf. Scripturi: `Ce este nscut din trup, trup este` Ioan 3,6 si `Nimeni nu poate veni la
Mine de nu-l va trage pe el Tatl, Cel ce M-a trimis pe Mine` Ioan 6,44. Aceast actiune
dumnezeiasc este chemarea sau lucrarea pregtitoare a harului pentru mntuire.
2. Aceast pregtire are diferite forme: Pregtirea celor ce s-au botezat n ziua Cincizecimii a
nceput prin cuvntarea Sf. Petru care le-a fcut cunoscut pe Hristos. Cuvntul lui a provocat n ei
strpungerea inimii si dorinta de a se mntui prin alipirea de Hristos. De abia pe urm s-au botezat.
Pregtirea lui Saul a fost provocat de artarea nemijlocit a lui Hristos si a continuat cu rugciunea
si postul lui Saul pn la Botezul de ctre Anania. Famenul etiopian a simtit trebuinta s se boteze
prin cuvintele diaconului Filip care i-a trezit credinta n Hristos.
3. Chemarea sau pregtirea omului pentru ndreptare cuprinde ndemnul extern venit prin
propovduirea adevrului dumnezeiesc de ctre Biseric, iar, pe de alt parte, omului care primeste
n suflet lumina pregtitoare, i se insufl ncrederea n adevrul descoperit. Urmnd acestui ndemn
(n caz c ndreptarea va avea loc), omul si simte starea de pcat, teama de pedeapsa divin,
aversiunea fat de pcat, dorinta de a cunoaste adevrul deplin si, mai ales, dorinta de a se mprtsi
de mila dumnezeiasc ce i se ofer n Hristos prin Botez. Cnd toate acestea sunt suficient de
puternic trite, omul este pregtit pentru primirea harului mntuitor.
Diadoh la Foticeii face deosebire ntre lucrarea harului asupra omului n faza de pregtire a
renasterii lui si ntre cea care ncepe cu renasterea: nainte de Botez, harul lucreaz din afara
sufletului, iar prin Botez se slsluieste n el. Dimpotriv, satana lucreaz pn la Botez nuntrul
sufletului, dar de la Botez din afara lui. Aceasta se poate ntelege c pn la Botez omul simte
ndemnuri s ias din carapacea egoismului su, dar nu poate s realizeze aceste ndemnuri. Din
momentul Botezului, harul lui Hristos ntreste att de mult hotrrea omului de a sparge nchisoarea
egoismului su, nct el reuseste s fac aceasta.
Se afirm c lucrarea pregtitoare a harului pentru mntuire se svrseste n Biseric si nu n
afara ei. Aceasta pentru c nainte de Botez, sufletul este miscat de har, de ambianta ce iradiaz din
Biseric. n etapa pregtitoare, Duhul lui Hristos lucreaz asupra lui cu deosebire prin cuvntul unui
credincios (sau prin pilda vie) care-L are pe Duhul n sine, care face parte din Biseric. Aceasta este
o lucrare nu numai prin cuvnt, ci si prin pilda vietii lui n Hristos, prin faptele lui si prin credinta ce
223
223
iradiaz din aceste fapte. Astfel cuvntul de chemare la Hristos porneste din plintatea tririi
credinciosilor n Duhul Sfnt, deci din plintatea Bisericii. Ca urmare, pregtirea omului se face
lng Biseric spune pr. D. Stniloae, sub puterea lui Hristos care iradiaz din ea, fiind o
pregtire n vederea intrrii omului n Biseric.
4. Pregtirea ndreptrii este indispensabil pentru mntuire. Sf. Scriptur arat c renasterea
duhovniceasc este precedat de constiinta strii pctoase, de cint si de strpungerea inimii:
auzind ei acestea, fur ptrunsi la inim F.A. 2,37. Acelasi adevr l confirm si Sf. Traditie si
practica Bisericii vechi de a boteza pe catehumeni numai dup o anumit pregtire. Pentru c
pregtirea aceasta are ca scop deschiderea omului pentru Hristos. De aceea, n prezent, conditiile
necesare primirii Botezului de ctre adulti sunt: credinta, cinta si dorinta sincer dup harul divin
(Botezul mpotriva vointei omului e nul). n cazul pruncilor din familiile crestine, aceast deschidere
este asigurat de nasi si de ambianta familiilor lor.
Dar desi este conditie necesar pentru mntuire, pregtirea nu este totusi si suficient pentru
mntuire. Adic, desi preced necesar ndreptarea, nu este ea cauza ndreptrii, ca si cum aceasta ar
fi adus n chip necesar de pregtirea spre ea. ndreptarea este lucrarea liber a harului acordat de
buntatea dumnezeiasc, la care cel ce se pregteste pentru ndreptare nu se opune, consimte si
doreste s se mntuiasc. Desi necesar, pregtirea nu constituie n sine o astfel de vrednicie n fata
lui Dumnezeu, nct harul s i se acorde omului n chip automat. ndreptarea este oper
dumnezeiasc si din initiativ dumnezeiasc, omul fiind chemat de sus la ea, si harul ndreptrii este
oferit de buntatea liber a lui Dumnezeu, cu care omul conlucreaz liber ntorcndu-se la Hristos.
2. Renayterea omului n Hristos sau slyluirea lui Hristos n el
Acest eveniment spiritual se produce prin Taina Botezului si echivaleaz cu intrarea omului
n corpul tainic al lui Hristos, adic n Biseric. El const, pe de o parte, din iertarea sau desfiintarea
pcatului strmosesc si a celorlalte pcate svrsite pn la Botez si, pe de alt parte, din sfintirea
omului prin slsluirea lui Hristos sau a harului Lui n suflet care echivaleaz cu nceputul unei vieti
noi n om. Zidurile nchisorii spirituale a omului s-au drmat si el intr n circuitul iubirii nesfrsite
a lui Hristos, manifestat n comuniunea Bisericii. Acum Duhul lui Hristos s-a introdus intim n
subiectul uman cu lucrarea Lui, nct acesta simte pornirea spre unirea cu Hristos n iubire si spre
faptele de iubire ca o pornire proprie a lui, desi ea i vine de la Hristos, iar ispita contrar o simte ca
strnit n fata sufletului lui de un dusman nevzut.
n ce priveste primul aspect al ndreptrii iertarea pcatelor nvttura ortodox se
deosebeste radical de cea protestant. Dup protestanti, pcatul strmosesc nu se desfiinteaz pentru
c nici Hristos nu Se slsluieste n om, ci se produce doar o iertare declarativ a omului de acest
pcat si de toate pcatele personale (o justificare sau o achitare exterioar a lui de vina pcatelor),
care rmn ns mai departe n el, cu toat puterea egoismului implicat n ele
28
.
Biserica ortodox nvat ns c prin Botez toate pcatele sunt sterse, desfiintate, cel
ndreptat devenind fiu al lui Dumnezeu si nemaiavnd n el pat a pcatului neplcut lui Dumnezeu.
Cel ndreptat nu este doar declarat drept, ci fcut de fapt drept. Aceasta nseamn c pcatele
svrsite devin ca si cum nu ar fi fost fptuite, ntruct starea pctoas rezultat din ele se
desfiinteaz cu desvrsire prin ndreptarea realizat de puterea divin. Desfiintarea total a
pcatului n omul ndreptat nu este contrazis de faptul rmnerii n el a aplecrii spre pcat, a
concupiscentei, urmare a pcatului strmosesc, cci aceast aplecare nu mai are n cel ndreptat
caracter de pcat si nu se mai poate socoti ca atare, dect dac vointa o aprob si consimte s o
urmeze. Prin ndreptare se desfiinteaz principiul pcatului (lipsa harului si pervertirea puterilor
sufletesti). Vointa omului, fiind rennoit prin har, tinde acum spre Dumnezeu; se restabileste chipul
28
Ceea ce cred ei este adevrat pentru c mrturisesc ceea ce simt. La ei Botezul nefiind valabil (canonul 46 apostolic),
aceasta este starea lor dup botez.
224
224
originar al lui Dumnezeu n om
29
, iar impulsul spre pcat serveste mai degrab, n aceast stare, ca
mijloc de exercitare a fortelor morale, ca prilej de sfintire si de naintare si ntrire n bine
30
.
Diadoh al Foticeii spune: ,Satan prin Sfntul Botez este scos afar din suflet. Dar i se
ngduie s lucreze n el prin trup. Cci harul lui Dumnezeu se slluiete n nsui adncul
sufletului, adic n minte i slluindu-se n noi alung pcatul. Dar nu trebuie s ne mirm c dup
Botez gndim iari cele rele mpreun cu cele bune. Cci baia sfinteniei terge pata noastr
rmas de pe urma pcatului, dar nu preschimb acum putinta vointei noastre de a se hotr n
dou feluri i nici nu oprete pe draci s ne rzboiasc`.
Rmne deci n sarcina noastr ca folosind puterea slsluit n adncul fiintei noastre, s
ntrim vointa noastr si firea noastr n bine (Existnd posibilitatea de a face rul sau binele, omului
nu i se anuleaz libertatea vointei, nu svrseste binele silit, ci de bunvoie, cci virtutea impus nu
este virtute).
n privinta celui de-al doilea aspect al ndreptrii sfintirea aceasta nseamn starea de
nfiere a omului de ctre Dumnezeu prin har, este deci comuniunea haric cu Dumnezeu. Aceast
stare e numit de Hristu Andrutsos: cugetul bun, dispozitia sfnt, plmdit de harul dumnezeiesc,
slsluit n om, care ntreste n om credinta si iubirea si se manifest n bucuria fat de bine si n
tendinta nenfrnat de a-l face.
3. Progresul omului n via(a cea nou n Hristos
1. Starea aceasta de sfintire dobndit prin Botez, descris astfel de Andrutsos nu rmne
strict interioar si nici nu st pe loc, sub actiunea harului si n conlucrare cu el, se manifest n fapte
bune si progreseaz n bine. nseamn deci c ndreptarea nu este aceeasi n toti credinciosii, ci
variaz de la om la om; ea se poate dezvolta si ntri pe msura efortului fcut n colaborare cu harul
divin. Sunt asadar diferite grade ale ndreptrii si sfintirii, crora le corespund diferite grade ale
mririi sau fericirii n viata vesnic Ioan 14,2.
Sf. Marcu Ascetul spune c prin Botez Hristos Se slsluieste n adncul fiintei noastre fr
s avem experienta constient a acestui fapt. Experienta acestui fapt ncepe s se produc si creste
ulterior prin sporirea n credint si n fapte bune pentru care primim putere de la Hristos aflat n acest
adnc si pe care le oferim Lui.
Sf. Maxim Mrturisitorul n Rspunsul ctre Talasie spune: ,Fiindc n-am crezut nc
cu trie lui Hristos i nu ne-am socotit pe noi datori fat de toate poruncile Lui, nici nu ne-am
lepdat de noi nine, dup cuvntul Lui, nu cunoatem tainele mai sus pomenite, pe care le-am
primit din clipa Botezului. Cnd ns ne vom mustra pentru putintatea credintei noastre i vom
crede n El cu sinceritate prin mplinirea tuturor poruncilor Lui, atunci ctignd n noi nine
experienta lucrurilor mai sus pomenite, vom mrturisi c ntr-adevr Sf. Botez este desvrit i prin
el ni se d harul, ns acesta st ascuns n chip neartat, ateptnd ascultarea noastr i mplinirea
poruncilor pentru care am luat putere`. Harul este nssi Persoana lui Hristos, Care st n
intimitatea noastr disponibil cu toat iubirea Ei, dar asteapt ca s ne deschidem si noi acestei
iubiri, ca s ncepem dialogul iubirii si s ncepem s ne umplem de buntatea Lui.
29
Vointa era slbit, pentru aceea libertatea omului era usor dus spre ru. n om erau dou legi (Romani cap.7). Omul,
nainte de Jertfa Mntuitorului, nu putea svrsi binele, neputnd nvinge pornirile pctoase din sufletul su, harul
nelucrnd n interior, dorinta pctoas biruia dorinta de a svrsi binele. Existau n om dou legi: cea a pcatului, care
iesea biruitoare, pentru c puterile sufletesti erau slbite, pervertite, si o lege duhovniceasc a binelui. Dup Botez chipul
lui Dumnezeu n om este restabilit deplin, vointa ntrit; mintea luminat, sentimentul regenerat, deci se nltur
principiul, izvorul pcatului din om. Natura uman este restaurat n forma ei initial deplin, n care forma mpreun cu
harul o unitate de viat aceasta fiind starea normal integral a naturii umane unit cu harul, chipul lui Dumnezeu
deplin n om. Cauza pcatului nainte de Botez este lipsa harului si pervertirea puterilor sufletesti.
30
Nu ar fi putut exista desvrsire fr posibilitatea omului de a svrsi rul, de a-si exercita libertatea vointei. Sf. Vasile
cel Mare spune c: Virtutea este din liber alegere, nu din sil si Pentru a putea mplini ordinul de a deveni
Dumnezeu, omul trebuia s-l poat si refuza.
225
225
Locul n care Se afl Hristos ca Arhiereu este ncperea cea mai dinuntru, cea mai ascuns
si cea mai curat a inimii. El slsluieste de la Botez n acest altar al fiintei noastre, aducndu-Se
jertf ca Arhiereu Tatlui pentru noi ca s ne ntreasc n chip nestiut si pe noi, ca s alturm jertfa
fiintei noastre la jertfa Lui, ca s renuntm si noi la noi nsine pentru a intra n dialog cu Tatl prin
El, precum a intrat El prin jertfa Lui ca om n acest dialog cu Tatl si cu noi. Smereniei Lui trebuie
s-i rspund smerenia noastr pentru realizarea tainei ntlnirii cu El n iubire.
De la Hristos slsluit n noi la Botez ne vine puterea deschiderii spre Dumnezeu. De la
Arhiereul Hristos ne vine puterea s alturm jertfa noastr la Jertfa Lui. Lucrarea mntuirii
personale pe care o dm este rodul ntlnirii noastre tainice cu Hristos. Noi actualizm doar ceea ce
ni se d ntr-un mod nedeplin actualizat. Dar si aceast actualizare o facem cu ajutorul lui Hristos. n
orice caz, de abia n aceast contributie a noastr experiem c noi nu ne lucrm singuri mntuirea, c
mntuirea este rodul conlucrrii noastre cu harul, cu Hristos. Trebuie ns s lucrm ca s cunoastem
c si Hristos lucreaz n noi. Aceast lucrare a lui Hristos n noi o cunoastem si n noile noastre
simtiri duhovnicesti.
Diadoh al Foticeii spune: `La nceput harul i ascunde prezenta sa n cei botezati,
ateptnd hotrrea sufletului, ca atunci cnd omul se va ntoarce cu trie spre Domnul s-i arate
printr-o negrit simtire prezenta sa n inim... Deci dac omul va ncepe s sporeasc n pzirea
poruncilor i-L roag nencetat pe Domnul Iisus, focul sfntului har se va revrsa i peste simturile
mai dinafar ale inimii, arznd cu totul neghina pcatului`. Acest foc al harului e mijlocul prin care
Hristos purific fiinta noastr de egoism, datorit mortii si nvierii tainice cu El, si ne deschide ctre
iubirea fat de Dumnezeu si de semeni.
Cine nu mplineste ns deplin toate poruncile lui Hristos, ci numai unele si numai n parte,
nu a murit deplin fat de pcat si nu s-a unit cu Hristos, pentru c nu-L iubeste deplin, desi poate
intra si el n mprtie, pe msura unirii cu El. Moartea pentru Hristos (lepdarea total de sine) are
deci si ntelesul iubirii depline fat de Hristos.
Curtirea da patimi si dobndirea virtutilor si a iubirii ca virtute culminant sunt treptele
urcusului duhovnicesc spre vederea lui Dumnezeu si unirea cu El.
Cum are loc desptimirea, adic dezrdcinarea rului din suflet?
n privinta primei trepte a desptimirii, Sf. Marcu Ascetul ne sftuieste s aducem lui
Hristos ca jertf toate gndurile noastre din prima clip a aparitiei lor, ct timp nu sunt amestecate cu
ceva ru n ele, ct timp nu sunt muscate de fiare. Numai asa le putem pstra curate. n aceasta se
manifest dragostea adevrat de Dumnezeu care l vede pe El n toate, si iubirea adevrat de
persoane si de lucruri care nu le coboar la nivelul de simple obiecte ale plcerilor si intereselor
egoiste.
Privirea ptimas a lucrurilor, privirea dusmnoas sau ptimas a persoanelor pune peste ele
o ceat, dndu-le o prea mare nsemntate momentan. Privirea neptimas le vede n orizontul
luminii infinite a lui Dumnezeu. De aceea cer Sf. Printi s privim lucrurile n ntelesurile simple sau
curate, desprtite de patim, prin faptul c le aducem lui Dumnezeu, le punem n legtur cu El,
mplinind astfel slujba noastr de preoti ai creatiei n fata lui Dumnezeu. Numai asa se poate aduce
omul pe sine curat lui Hristos, dac aduce toate gndurile sale referitoare la lucruri de la nceput lui
Hristos. Numai asa lucrurile nu vor deveni obiecte ale unor tendinte de plcere aprute n noi.
Aceasta nu nseamn c crestinii nu au voie s se mprtseasc de lucruri. Lucrurile pot fi folosite
dar nu pentru plceri, ci pentru mentinerea vietii n trup si pentru cunoasterea si lauda lui Dumnezeu.
Sf. Maxim Mrturisitorul spune: Scriptura nu nltur nimic din cele date nou de Dumnezeu spre
folosire, dar pedepseste lipsa de msur si ndreapt lipsa de judecat. De pild, nu opreste pe om s
mnnce, s fac copii, s aib bunuri materiale si s le chiverniseasc n mod drept. Dar l opreste
de la lcomia pntecelui, de la desfrnare si de la celelalte de felul acesta. Nu-l opreste nici s cugete
la acestea, dar l opreste s cugete ptimas.
226
226
Dar este si o alt cale care usureaz urcusul spre Dumnezeu. Este calea unei desfaceri
radicale de cele amintite, din iubire mai mare de Dumnezeu: Unele din cele svrsite de noi dup
voia lui Dumnezeu se svrsesc potrivit poruncii; altele nu din porunc, ci, cum ar zice cineva, ca o
jertf de bun voie. De pild, potrivit poruncii este a iubi pe Dumnezeu si pe aproapele, a iubi pe
dusmani, a nu desfrna, a nu ucide si celelalte pe care clcndu-le, vom fi osnditi. Iar nu din
porunc este traiul n feciorie, necstoria, srcia, retragerea din lume si celelalte. Acestea au
ntelesul de daruri. C de nu vom putea mplini din slbiciune vreunele din porunci, s cstigm prin
daruri ndurarea Bunului nostru Stpn dup Sf. Maxim Mrturisitorul.
Motivatia ce o d Sf. Maxim Mrturisitorul n aceste rnduri asa ziselor sfaturi
evanghelice se deosebeste de cea catolic. Prin mplinirea acestor sfaturi nu se cstig niste merite
prisositoare, ci se umplu niste goluri n mplinirea poruncilor.
Pr. D. Stniloae adopt aceeasi idee a urmrii vietii monahale nu ca s mplinim mai mult
dect suntem datori, ci pentru a ne mplini mai constiincios datoria. Astfel el afirm: `Adeseori unii
cretini, contienti c nu sunt n msur s mplineasc ndatoririle generale ale cretinilor, i iau
sarcina s mplineasc alte lucruri, pentru a ctiga ndurarea lui Dumnezeu pentru cele ce tiu c
nu le vor putea mplini. Pentru contiinta lor, mplinirea acestor sfaturi, pe care simt c le pot
mplini mai uor dect pe cele de ordin general cretin, devine o obligatie. Monahismul a fost astfel
o chestiune de chemare. i cel ce-i descoper aceast chemare trebuie s o ia n serios i
mplinind-o, s nu se mndreasc socotind c face mai mult dect era dator s fac i dect
ceilalti`. n acelasi sens afirm si Sf. Ioan Gur de Aur c dac toti ar fi crestini adevrati, nu ar
mai trebui s existe mnstiri.
Tot referitor la urmarea sfaturilor evanghelice, Hristu Andrutsos face o deosebire ntre
porunci si sfaturi pe plan obiectiv, n sensul c toti sunt obligati s mplineasc poruncile, dar nu toti
sunt obligati s mplineasc sfaturile. Din punct de vedere subiectiv, adic al cugetului celui ce
mplineste sfaturile, aceast deosebire o consider cu totul inconsistent (sau cel putin relativ).
`Este inconsistent, spune el, ntruct fapta superioar datoriei are o valoare adevrat numai
atunci cnd cel ce o mplinete simte c svrind-o nu face nimic altceva dect datoria sa. i este
relativ ntruct ceea ce pe o treapt inferioar a desvririi apare contiintei ca un simplu
ndemn, pe o treapt mai nalt apare ca o datorie moral elementar. Desigur, nu pentru fiecare
este o datorie fecioria, devotarea total lui Dumnezeu, departe de lume i slujirea aproapelui. Dar
sunt mprejurri cnd fecioria, fiind mai potrivit slujirii Celui Prea nalt, devine credinciosului
datorie. i n general, dac cineva se simte n stare sau ndemnat(chemat) de Dumnezeu s ia o
astfel de slujire, ceea ce se afl mai presus de datoria lui, devine pentru el datorie i clcarea
acestei datorii este i ea vrednic de pedeaps`.
2. Am vzut pn acum c exist un progres continuu n viata cea nou n Hristos inaugurat
prin Botez. Dar dac ndreptarea poate fi dezvoltat si ntrit, ea poate fi si pierdut. Pentru c harul
divin nu lucreaz silnic n om fr libera conlucrare a acestuia cu harul. Pctuind greu, cel ndreptat
cade din har, putndu-se din nou ridica prin Taina Pocintei. Numai pcatele usoare, cele n care
omul cade din neatentie sau slbiciunea firii si constituie doar o abatere usoar de la poruncile lui
Dumnezeu (spre deosebire de cele grele care presupun intentie determinat si perversiunea vointei)
nu atrag cderea din ndreptare.
Sf. Scriptur face deosebire ntre pcate: `toti mult pctuim` Iacov 3,2 dar nu toate
pcatele sunt grele. `De vom zice c nu avem pcat, pe noi nine ne amgim i adevrul nu este
ntru noi` I Ioan 1,8. Mntuitorul nsusi ne nvat n Rugciunea domneasc s ne rugm pentru
iertarea pcatelor. De aceea si sfintii, pentru c si ei svrsesc unele pcate, se roag nu numai din
smerenie, ci si cu adevrat pentru iertarea greselilor lor.
Pcatele grele aduc pierderea drepttii si a vietii vesnice, cci `pcatul svrindu-se nate
moartea` Iacov 1,15 si `nici desfrnatii, nici slujitorii idolilor, nici furii, nici lacomii, nici betivii,
227
227
nici hulitorii nu vor moteni mprtia lui Dumnezeu` I Corinteni 6,9-10. Sf. Atanasie cel Mare
spune: `Cel ce cade nu mai este n Dumnezeu fiindc s-a deprtat de la el Duhul Sfnt i
Mngietor al lui Dumnezeu, ci n acela cruia s-a supus pctuind`.
Exist destule astfel de exemple n istoria mntuirii lumii. Unii dintre drepti au pierdut starea
de dreptate prin pcate grele, pentru totdeauna, ca ngerii ri, ca Iuda etc., iar altii si-au recsigat
ndreptarea prin pocint ca Petru, David.
Credin(a yi faptele bune condi(iile nsuyirii mntuirii subiective
A. Credin(a
1. Credinta conditie a mntuirii subiective. Definitia credintei ca virtute teologic si harism (fiind
rod al harului divin n sufletul omului, ea se dezvolt si prin conlucrarea liber a omului).
2. Credinta deplin, n nteles cuprinztor, implic si atasamentul nostru spiritual fat de
Mntuitorul.
3. n sens restrns, credinta nseamn primirea strict intelectual a adevrului dumnezeiesc, fr
iubire. Aceast credint singur nu mntuieste.
4. Temeiuri din Sf. Scriptur despre necesitatea credintei pentru mntuire.
5. Cele dou faze ale credintei.
1. Mijloacele prin care omul ajunge la ndreptare, adic la nsusirea personal a mntuirii
realizate de Iisus Hristos, sunt credinta si faptele bune. Acestea constituie conditiile subiective ale
mntuirii, conditia obiectiv fiind harul divin. Prin credint si fapte bune, sub permanenta ntrire si
cluzire a harului divin omul beneficiaz deci personal de roadele Jertfei Mntuitorului si totodat,
prin ele progreseaz treptat n sfintenie.
Credinta dup Ap. Pavel este ,ncredintarea celor ndjduite, dovedirea lucrurilor celor
nevzute` Evrei 11,1. Este o virtute teologic sdit n om prin harul sfintitor primit prin Botez,
care creste si se dezvolt n om prin strduinta si lucrarea credinciosului ajutat de harul divin.
Credinta mpreun cu ndejdea si dragostea, fiind roade ale conlucrrii omului cu harul sunt harisme
(daruri ale Sfntului Duh) si totodat virtuti. Se numesc virtuti teologice pentru c pun pe crestin n
legtur nemijlocit cu Dumnezeu. Prin credint l cunoastem pe Dumnezeu, ne ndreptm spre EL
prin ndejde, iar prin iubire l mbrtism, ne unim cu El.
2. Credinta, nscut n om de har, dar cu consimtirea si colaborarea omului care se
conformeaz voii dumnezeiesti, este primirea adevrului mntuitor descoperit prin Iisus Hristos. Ca
virtute teologic si dar supranatural, ea apare si se dezvolt prin lucrarea Duhului Sfnt n om, ca rod
al harului divin. Acest act al credintei nu nseamn numai o acceptare simpl a adevrurilor
descoperite, ci si alipirea spiritual de Persoana Mntuitorului si de opera Lui. Credinta ntreag
implic deci devotament deplin fat de Hristos si fat de nvttura Lui; nseamn ascultare de
cuvntul Lui si iubire fat de El manifestat n chip necesar n fapte bune.
Astfel, credinta adevrat, vie, complet care mntuieste nu este un act strict intelectual, ci
este organic unit si nedesprtit de fapte bune izvorte din iubirea fat de Dumnezeu. Acest adevr
al unittii organice a credintei si iubirii sau a credintei si faptelor bune este artat prin urmtoarele
expresii: omul se mntuieste prin credint; prin credint si iubire; prin credint si fapte bune; prin
pzirea poruncilor divine; nu numai prin credint; prin credint lucrtoare prin iubire. Ultima
expresie este cea mai cuprinztoare si este ntlnit la Galateni 5,6.
Prin urmare, n ntelesul cuprinztor si deplin, credinta care mntuieste este inseparabil de
iubirea care se manifest n fapte bune.
228
228
3. Dar notiunea de credint poate fi luat si ntr-un sens mai restrns, anume ca primire strict
intelectual, simpl si rece, a adevrului divin, fr iubire, deci fr atasamentul integral al persoanei
la adevrul cunoscut, fr devotamentul fat de Hristos din care izvorsc firesc faptele bune. Astfel
de credint nu mntuieste desigur; ea este credint incomplet, moart. Despre ea vorbeste Sf. Iacov:
,Cci precum trupul fr suflet mort este, astfel i credinta fr fapte, moart este` Iacov 2,26.
Pe aceast credint o au si diavolii si se cutremur cunoscnd existenta lui Dumnezeu Iacov 2,19,
dar nu se pot mntui cci nu pot iubi pe Dumnezeu si poruncile Lui (Se aseamn cu teologia fr
fapte teologia demonilor. De fapt o astfel de credint nu este adevrat nici ca primire a adevrului
divin. Pentru c dac am crede c Hristos e Mntuitorul si cuvntul Lui e adevrat, i-am ndeplini
poruncile Lui. Pe msur ce credem, ne umplem si de iubire de Dumnezeu si de dorinta de a-i face
voia).
Deci s ntelegem c atunci cnd Sf. Iacov vorbeste despre credinta care nu mntuieste
singur, el are n vedere acest nteles restrns al credintei. Credinta n acelasi nteles restrns o
ntlnim si la Ap. Pavel I Corinteni 13,2 cnd afirm c credinta, fie ea puternic s mute si
muntii, nu ajut la nimic dac nu este unit cu dragostea crestin, ci doar face pe om aram
suntoare.
n alt loc ns, Ap. Pavel afirm c: `n har sunteti mntuiti, prin credint i aceasta nu e de
la voi: al lui Dumnezeu este darul. Nu din fapte, ca s nu se laude nimeni. Pentru c a Lui fptur
suntem, ziditi n Iisus Hristos spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gtit mai nainte ca s
umblm ntru ele` Efeseni 2,8-10. Aici, Ap. Pavel nu exclude necesitatea faptelor bune pentru
mntuire, ci vrea s arate c nu trebuie s ne bizuim pe faptele noastre ca si cum ele ne-ar aduce
mntuirea. Prin ele ne artm vrednici de iubirea lui Dumnezeu, dar mntuirea o primim n dar
pentru Jertfa Mntuitorului.
Iar, pe de alt parte, prin faptele care nu aduc mntuirea, Ap. Pavel ntelege faptele Legii
mozaice care nu sunt svrsite din credinta n Hristos, deci fr colaborarea harului divin, ci sunt
ncercri ale omului de a se ndrepta prin propriile puteri cum se exprim clar la Galateni 2,16:
` tiind ns c omul nu se ndrepteaz din faptele Legii, ci numai prin credinta n Iisus Hristos, am
crezut i noi n Iisus Hristos pentru ca din credinta n Hristos s ne ndreptm, iar nu din faptele
Legii, cci din faptele Legii nimeni nu se va ndrepta`.
Asadar, dac se ia credinta n sens larg, nedesprtit de iubire, atunci se poate spune c omul
se ndrepteaz prin credint; iar dac se ia credinta n sens simplu, numai ca primire fr ndoial a
adevrurilor descoperite cum se ia n mod obisnuit atunci trebuie s se spun c omul se
ndrepteaz prin credint si fapte bune.
4. Necesitatea credintei pentru mntuire este artat de Sf. Scriptur: `Mergeti n toat lumea
i propovduiti Evanghelia la toat fptura. Cel ce va crede i se va boteza, se va mntui, iar cel ce
nu va crede se va osndi` Marcu 16,15-16. Fiindc aici apare credinta ca singura conditie
necesar pentru mntuire, trebuie nteleas credinta unit cu fapte. Apoi, n alt text: `Fr credint
cu neputint este a bineplcea lui Dumnezeu` Evrei 11,6 adic faptele bune fr credint nu au
valoare; aici ns nu se exclude necesitatea faptelor bune. Iar la Romani 10,9: `De vei mrturisi cu
gura ta pe Domnul Iisus i vei crede n inima ta c Dumnezeu L-a nviat pe El din morti, te vei
mntui`, credinta este privit aici ca alipirea cu toat inima de Hristos.
5. n dezvoltarea ei, credinta cunoaste dou etape:
a. Credinta general, neformat (fides informis) sau credinta din auz, este credinta
nceptoare, adic de la nceputul ndreptrii, din faza de pregtire. Aceasta const n acceptarea
Revelatiei si nceputul virtutilor; este starea de pruncie duhovniceasc a celui ce mrturiseste Cred,
Doamne, ajut necredintei mele!
b. Credinta special, format (fides formata). Prin Botez, credinta se ntreste si devine
special sau format. Ea nu rmne numai la simpla acceptare a adevrurilor Revelatiei, ca o
229
229
credint neroditoare si moart, ci este generatoare fecundat de elementul viu si roditor al dragostei
crestine, este deci credinta lucrtoare prin iubire. Aceast credint nseamn o druire si o unire
treptat cu Hristos, din Jertfa Cruia primim putere s murim pcatului si s viem la o viat nou
mpreun cu Hristos: `Aa i voi, socotiti-v a fi morti pcatului i vii lui Dumnezeu, n Iisus
Hristos, Domnul nostru` Romani 6,11.
Deci nainte de Botez, credinta nu poate fi dect neformat, iar dup Botez poate deveni
format, matur, numai dac omul consimte s conlucreze cu harul, altfel rmne rece, neroditoare si
nemntuitoare.
B. Faptele bune
1. Definitia si necesitatea lor pentru mntuire.
2. Explicatia textelor pauline n care pare s se conteste importanta faptelor bune.
3. Legtura organic dintre credint si fapte bune
4. Faptele bune, ca s aib valoare, trebuie s fie svrsite cu smerenie.
1. Faptele bune sunt toate actele omenesti care izvorsc din iubirea de Dumnezeu si de
aproapele, svrsite liber n colaborare cu harul divin (deci sunt acte sinergice), adic: postul,
rugciunea, milostenia etc., care contribuie la propsirea spiritual si material a oamenilor.
Biserica ortodox sustine c alturi de credint, si faptele bune sunt absolut necesare pentru
mntuire. Astfel, Mntuitorul spune: `Nu oricine mi zice: Doamne, Doamne, va intra n mprtia
cerurilor, ci cel ce face voia Tatlui Meu Celui din ceruri` Matei 7,21. De asemenea, la Judecata
universal, mostenitorii mprtiei cerurilor vor fi alesi dup criteriul mplinirii faptelor milei
trupesti Matei 25,34-45. Aici Mntuitorul nu aminteste de credint pentru c ntre credint si fapte
bune este o legtur organic, acestea izvornd totdeauna din credint si iubire de Dumnezeu. Sf.
Iacov spune clar: `Omul se ndrepteaz prin fapte, iar nu numai prin credint` Iacov 2,24 sau
`Credinta fr fapte este moart` Iacov 2,17. De asemenea, Sf. Printi afirm unanim c faptele
bune sunt necesare pentru mntuire. Sf. Chiril al Ierusalimului scrie: `Cinstirea de Dumnezeu
const din cunoaterea exact a dogmelor i din fapte bune. Dogmele fr fapte bune nu sunt
plcute lui Dumnezeu. El nu primete, ns, nici faptele dac nu sunt ntemeiate pe dogmele
piettii`.
2. Dac Ap. Pavel pare s conteste uneori necesitatea faptelor bune pentru mntuire, el se
refer de fapt ori la credint n sens larg, care implic si faptele bune, ori se refer la acele fapte care
nu izvorsc din credinta si iubirea pentru Hristos si deci nu sunt mntuitoare. Acestea pot fi faptele
Legii mozaice ori ale legilor civile ori altele (izvorte din sentimente firesti), lipsite de fundamentul
credintei n Hristos si svrsite n afara legturii cu Hristos, avnd numai forma exterioar a faptei
bune (orice fapt are trup si suflet. Sufletul const n motivul si scopul ei).
3. Asa cum am mai afirmat, credinta si faptele bune nu pot fi separate pentru c sunt legate
organic. Credinta adevrat, mntuitoare este cea unit cu iubirea si manifestat n mod necesar prin
fapte bune. Cci `credinta deplin, desvrit nu nseamn a primi simplu, ci a crede cu fapta`
dup Sf. Ioan Damaschin. Tot astfel faptele bune sunt mntuitoare numai dac izvorsc din credint
si iubire fat de Hristos. n progresul moral al omului, pe msur ce creste credinta, creste si iubirea,
iar iubirea doreste s se exprime tot mai viu prin fapte (mama - copilul). Asadar, credinta lucrtoare
prin iubire este singurul mijloc prin care omul poate contribui la mntuirea sa.
4. Trebuie ns s retinem c chiar dac faptele bune izvorte din credinta n Hristos sunt
meritorii (vrednic de apreciere, valoros) n ele nsele, noi nu suntem ndrepttiti s ne ludm cu ele
sau pe baza lor s pretindem dobndirea propriei mntuiri (Nu e bun cel ce se crede bun ci cel
apreciat de altii ca bun). Dumnezeu nu ne datoreaz nimic, El nu are nevoie de slujirea noastr, ci
230
230
noi suntem datornicii lui Dumnezeu. Iar poruncile divine sunt date spre binele, folosul nostru, ca s
rmnem n comuniune de iubire cu Dumnezeu si s ne mprtsim astfel prin har de fericirea
dumnezeiasc.
Mntuirea este darul lui Dumnezeu oferit oamenilor pentru Jertfa Mntuitorului: `mprtia
cerurilor nu este plata faptelor, ci harul Stpnului gtit slugilor credincioase` sf. Marcu Ascetul
dar oferit celor vrednici de iubirea lui Dumnezeu. Astfel Mntuitorul ne nvat pentru a ne mentine
n smerenie `Aa i voi, cnd veti face toate cele ce vi s-au poruncit, s ziceti: slugi netrebnice
suntem, cci ce am fost datori s facem am fcut` Luca 17,10. Iar Ap. Pavel: `Cu harul lui
Dumnezeu sunt ceea ce sunt, i harul Lui care a fost ntru mine n-a fost n zadar, cci m-am ostenit
mai mult dect ei toti, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este n mine` I Corinteni 15,10 si
`Cci ce ai pe care s nu-l fi primit? Iar dac l-ai primit, de ce te lauzi ca i cum nu l-ai fi primit?`
I Corinteni 4,7.
Mntuirea subiectiv deosebiri confesionale
I. Conceptia catolic
1. Caracterul juridic si exterior al nvtturii catolice despre ndreptare.
2-3. Dou teorii gresite despre rolul faptelor bune n ndreptare
Definirea urmtoarelor concepte din teologia catolic: merit, fapte suprameritorii, tezaurul meritelor
prisositoare, indulgente.
4. Cine are nevoie de indulgente?
5. Scopul teoriei indulgentelor.
6. Paralel ntre conceptia catolic si cea ortodox despre mntuirea subiectiv.
II. ndreptarea dup protestanti.
1. Termenul cel mai des folosit la catolici pentru a exprima starea celor ndreptati sau
mntuiti este cel de justificare. Starea de dreptate sau de justificare, n care se afl acestia, este
privit ca o relatie exterioar de pace dintre om si Dumnezeu. Aceast relatie a fost stabilit datorit
satisfactiei aduse de Hristos prin Jertfa Sa onoarei jignite a lui Dumnezeu prin pcatul
protoprintilor. n aceast stare de justificare omul este achitat de pedeapsa cuvenit si primeste de la
Dumnezeu gratia divin, cu ajutorul creia poate duce n continuare o viat mai lipsit de pcat (dar,
dup ei, prin cdere natura uman rmne intact, este lipsit doar de darul supraadugat, ns natura
uman poate functiona si fr har).
Deci, starea cea nou a omului este cea de dreptate exterioar (nu este transformare
interioar), pentru c biserica i-a acordat gratia necesar pentru a fi justificat (pentru a i se nltura
vina juridic ca urmas al lui Adam). Justificarea si acordarea gratiei au fost posibile datorit Jertfei
Mntuitorului, Care, ns, ar fi ncredintat gratia Bisericii pentru distribuire. Biserica romano-
catolic a valorificat meritele lui Iisus Hristos ca un depozit de gratie creat, care este la dispozitia
ei, dar nu este legat intim de fiinta Bisericii, ci este socotit ca un tezaur de sine stttor care se afl
sub administrarea ei. Cum este distribuit gratia?
2. Teoria faptelor meritorii. Potrivit nvtturii catolice, faptele bune sunt fapte meritorii n
sensul c au drept la recompens din partea lui Dumnezeu. (Cum poate obtine o creatur un drept
fat de Dumnezeu?) n plus, Biserica romano-catolic consider ca mntuitoare pentru crestini nu
numai faptele lor personale, ci si ale mucenicilor, ale sfintilor si ale celor care au trit dup sfaturile
evanghelice, care au realizat un surplus de fapte bune ce depseste necesarul lor pentru mntuire.
Acestea sunt faptele suprameritorii erga supererogatoria ale acestora, care se adaug la meritul
231
231
Jertfei Mntuitorului si constituie tezaurul meritelor prisositoare pe care Biserica le distribuie
crestinilor prin indulgente.
3. Aceast teorie a meritelor prisositoare care este o eroare mai mare, porneste de la teoria
faptelor meritorii, ct si de la separatia net pe care o fac catolicii dintre porunci si sfaturi
evanghelice. Omul este dator s mplineasc numai poruncile divine. Drept aceea, cei care le
mplinesc intr n viat, iar cei care mplinesc si sfaturile dobndesc comoar n cer (conform Matei
19,21) adic un surplus de fericire vesnic. Acest prisos poate fi trecut de Biseric, prin indulgente
altor credinciosi care nu au satisfcut deplin dreptatea divin (Prilejul revoltei lui Luther l-a
constituit tocmai predicarea indulgentelor de dominicani, mai ales de Tetzel n 1514, care spunea c
indulgentele au efect imediat si sigur: Sobald das Geld im Kasten Klingt, Die Seele im Himmel
springt).
4. Cine are nevoie de indulgente? Catolicii separ pcatele n grele si usoare; apoi separ vina
pcatelor de pedepsele lor. Pcatele grele atrag dup ele, pe lng vin, pedepse vesnice si
temporare, cele usoare numai pedepse temporare. Prin Taina Pocintei se iart vina pcatelor grele si
usoare si numai pedepsele vesnice ale pcatelor grele pentru satisfactia adus de Hristos. Pedepsele
temporare ale ambelor feluri de pcate nu se iart pentru jertfa lui Hristos, ci pentru ele trebuie s
dea penitentul o anumit satisfactie prin fapte. Dac nu d aceast satisfactie pentru ele, va merge n
purgatoriu, unde va suporta cuvenita pedeaps nainte de a merge la rai. De aceast satisfactie
datorat pe pmnt sau mplinit n purgatoriu scap prin indulgente care trec la rubrica lui
quantumul necesar din satisfactia prisositoare adus de Hristos si de sfinti.
5. Dar desigur c precum Dumnezeu iart pedepsele vesnice pentru Jertfa lui Hristos, ar
putea ierta si pe cele temporare. Dar ce nu vrea Dumnezeu s ierte pentru jertfa lui Hristos n Taina
Pocintei, iart papa tot pentru meritul jertfei lui Hristos prin indulgente, fcnd uz de meritele
prisositoare ale acelei jertfe si de cele ale sfintilor (pentru Jertfa Mntuitorului i se iart pedeapsa
vesnic, dar Jertfa Mntuitorului prisoseste, este mai mult dect cere ofensa pcatului, meritele
Jertfei fiind infinite. Astfel, prisosul jertfei lui Hristos mpreun cu meritele prisositoare ale sfintilor
sunt la dispozitia papei pentru a ierta cu ele pedepsele temporare ale ambelor feluri de pcate). Deci
Dumnezeu nsusi a renuntat la iertarea unei prti din pedepse pentru a le pune sub jurisdictia papei.
Teoria aceasta sustrage din puterea lui Hristos, manifestat prin Taina Pocintei, de a ierta pcatele
oamenilor mpreun cu pedepsele lor, pentru a o acorda papei vicarul lui Hristos pe pmnt.
Teoria are scop s pun mntuirea credinciosilor n dependent de papa. Ceea ce nu pot acestia
obtine de la Dumnezeu, pot obtine de la papa.
6. Combaterea doctrinei catolice
Relatia omului cu Dumnezeu la catolici nu este bazat pe iubire, ci se realizeaz juridic,
contractual. Ea nu este o unire real dintre om si Dumnezeu datorit nvtturii lor gresite despre har,
ci este o simpl legtur care face pe om si pe Dumnezeu exterior unul altuia.
Pentru ortodocsi relatia omului cu Dumnezeu este comuniune haric prin iubire, iar iubirea
nu pretinde nimic, ci ea se uit pe sine cu totul, `ea nu caut ale sale` I Corinteni 13,5, iubirea
crestin se exprim printr-o chenoz voluntar a unei persoane pentru a face s creasc cealalt
persoan. Iar chenoza omului n fata lui Dumnezeu pe Care l iubeste este exprimat, n Ortodoxie,
prin smerenie. Ea trebuie s nsoteasc toate faptele bune cci fr smerenie, virtutile nici nu sunt
virtuti. (argument mpotriva teoriei faptelor meritorii)
Deosebirea dintre doctrina catolic si ortodox provine si din ideea c dup catolici, ceea ce
obtine omul n viata viitoare este o seam de bunuri supranaturale create, pe cnd noi credem c
obtinem pe nsusi Dumnezeu, deci nu ceva, ci pe cineva. Viata viitoare este o viat de comuniune
deplin cu Dumnezeu. n conceptia catolic la mijloc ntre om si Dumnezeu se afl gratia creat,
care l desparte pe om de Dumnezeu. La ortodocsi, harul divin ca energie necreat si nedesprtit de
Fiinta divin uneste pe om cu Dumnezeu.
232
232
Nici Sf. Scriptur, nici Sf. Printi nu vorbesc despre vreun merit al omului, termen
primejdios pentru moralitatea credinciosului, care, orice virtuti ar fi dobndit, trebuie s rmn
smerit, cugetnd c nu a fcut nimic vrednic de rsplata dumnezeiasc. De altfel, unde este iubire, nu
are loc meritul.
Ortodoxia vorbeste de vrednicie, dar este altceva dect meritul ca drept la recompens
divin. Aceast vrednicie este o stare adecvat de curtie a sufletului si a trupului pentru a ne ntlni,
a ne uni cu Dumnezeu. Ea se exprim antinomic: credinciosul este vrednic pentru unirea cu Hristos
ntruct s-a pregtit, s-a curtit, a fcut pocint si totusi este nevrednic pentru Trupul si Sngele
Mntuitorului, ntruct curtia si pregtirea lui nu sunt pe msura sfinteniei si a mretiei darului
primit. Deci vrednicia la ortodocsi nu este un merit, ci o dispozitie, o capacitate, o deschidere a
omului spre Dumnezeu si se realizeaz prin conlucrarea noastr cu harul.
Meritele prisositoare nu exist pentru c faptele bune svrsite de om nu sunt legate exterior
de el, ci ele sunt cu totul personale pentru c izvorsc din iubirea lui pentru Dumnezeu. Iar faptele
bune, oricte ar fi, nu depsesc niciodat cercul datoriei personale. Niciodat nu ajunge omul la o
desvrsire limit. i pentru c starea de fericire este n functie de aceast stare de desvrsire, asa
nici fericirea vesnic nu are limit pentru c ea nainteaz infinit n iubirea lui Dumnezeu.
Exist o limit a puterilor umane dincolo de care ele se odihnesc, lsnd loc lucrrii pure a
harului, limit care nu este atins dect de unii sfinti si numai uneori, dar aceasta este apanajul vietii
viitoare. Pn la acea limit ar trebui s ajung fiecare. Fericirea ns nu are limit. Deci departe de a
face omul fapte mai multe dect este dator, dimpotriv faptele lui rmn mult mai prejos dect
fericirea dumnezeiasc primit n dar. Dumnezeu i d nesfrsit mai mult dect i-a dat omul. Dac
Dumnezeu nu ar da omului nesfrsita fericire, ci doar echivalentul faptelor lui mrginite, omul ar fi
vesnic nefericit cci o fericire limitat nu este fericire adevrat. Omul are o sete nesfrsit de
desvrsire si de fericire. Dar omul nu poate ajunge dect pn la un punct din aceast desvrsire
prin puterile sale, chiar ajutat de har. Dumnezeu adaug ns la ceea ce a obtinut omul prin puterile
lui, rsplata sa nesfrsit, nsutit. Omul d prin faptele sale ceva finit, Dumnezeu i d infinitul,
ndumnezeirea dup har.
De asemenea, contrar doctrinei catolice, Ortodoxia nvat c ntre membrii Bisericii nu exist
o legtur fizic astfel nct s treac faptele de la sfinti la credinciosi. Aceasta nu nseamn un
egoism pentru cei ce urc la trepte foarte nalte de desvrsire, dup pr. D. Stniloae. Dar folosul
altora de la ei se datoreaz unei iradieri directe de putere de la cei mai ridicati la cei mai putini
ridicati neavnd nevoie de un intermediar oficial care s administreze acest surplus ca pe niste
merite dezlegate de persoanele care le-au cstigat. Sfintii ne ajut prin pilda vietii lor, prin
rugciunile si mijlocirile lor. Dar acest ajutor nu trece mecanic si exterior de la ei la noi, ci ei ne
nruresc moral si luntric. Iar aceast comunicare direct, personal ntre sfinti si credinciosi se
svrseste n comuniunea iubitoare a Bisericii fr s fie nevoie de un intermediar oficial.
De altfel, toti crestinii pot cstiga unii de la altii, fiecare avnd ceva de comunicat si de primit
de la ceilalti (D. Stniloae).
Deci, n teoria catolic a meritelor prisositoare avem o nltare exagerat a omului si o uitare
a iubirii si smereniei, precum si o ignorare a capacittilor naturii umane.
Lipsit de temei este si teoria indulgentelor papale. n Ortodoxie, epitimia are caracter
pedagogic (terapeutic), nu ispsitor, vindicativ, juridic. Indulgentele ca o comercializare a harului
divin sunt forma cea mai decadent a conceptiei juridice despre har. Sf. Ioan Gur de Aur spune:
`Nu pentru pcat vom fi pedepsiti, ci pentru c nu am fcut pocint`, iar pocinta nu se cumpr,
este un act personal.
ndreptarea dup doctrina protestant
nvttura de baz a protestantilor este c omul se mntuieste prin credint fr fapte sola
fide. i pentru c omul nu este n stare de nimic bun dup cdere, fiind mort spiritual (neputnd
233
233
nici s doreasc ceva bun), credinta este creat n el prin auzirea cuvntului lui Dumnezeu. Astfel
omul este dus la cunoasterea pcatului su, ceea ce l duce la mhnire pentru starea sa. Aceast
mhnire l-ar duce la disperare dac sub lucrarea gratiei si a cuvntului Evangheliei, inima nu i s-ar
deschide cintei si credintei.
Luther vede raportul dintre credint si iubire invers dect catolicii. `Nu iubirea nsufletete
credinta, ci credinta nsufletete iubirea` spune el. Deci, dup ei, credinta produce n suflet iubirea.
Dar nu n aceast iubire const puterea justificatoare a credintei. Credinta este mereu distinct si este
mereu la fel de mare, nu creste din iubire.
Credinta n conceptia protestant nu este privit n niciunul din ntelesurile ortodoxe. Pentru
ei credinta este ncrederea neconditionat a unui om n meritele lui Hristos si n justificarea lui prin
ele. De fapt, nici credinta nu este propriu zis cauza justificrii. Cauza justificrii este exclusiv
dreptatea lui Hristos. Dar se zice c omul se justific prin credint pentru c prin credint ia omul
cunostint de justificarea lui.
Aceast credint, fr fapte si fr dragoste, l ndrepteaz pe om. Credinta poate avea ca
roade: dragostea si faptele bune, dar ele nu contribuie totusi la ndreptarea omului. Omul este
declarat drept de Dumnezeu numai pentru meritele lui Hristos, fr ca acesta s fie fcut drept printr-
o nnoire luntric. El este iertat pentru ispsirea pe care a fcut-o Hristos, dar n fiinta lui, el rmne
acelasi, adic un pctos netransformat, ru, deczut, senzual, nedrept ca si nainte de ndreptare.
Starea de dreptate este nteleas exclusiv juridic. Ea este obtinut de om de unul singur, fr s aib
nevoie de Biseric. Biserica la protestanti asigur o legtur formal, extern, adminstrativ, si nu
una organic, haric.
n felul acesta, mntuirea omului este conceput ca o contravaloare pltit de Hristos printr-
un act trecut, odat pentru totdeauna, pentru pcatele continue ale oamenilor. Deci ntreaga mntuire
se refer la un act trecut, valoros n sine, dar nu la Persoana lui Hristos n permanent comuniune cu
noi.
Aceast conceptie despre mntuire face de prisos faptele bune, unii reformatori sustinnd
chiar c ele sunt pgubitoare pentru mntuire. Aceasta pentru c sunt svrsite de pctosi, si sunt
considerate necurate, ca ptate de egoism, mndrie. Dup unele controverse ntre protestanti,
Formula de Concordie din 1580, devenit carte simbolic, d urmtoarea hotrre: Credem,
nvtm si mrturisim c faptele bune trebuie s fie cu totul respinse nu numai cnd este vorba de
justificarea prin credint, ci si cnd este vorba de mntuirea noastr vesnic (justificarea este
nteleas ca primul act de intrare a omului n viata cea nou). ns, pentru c se crea dezordine n
viata social, Formula de Concordie admite totusi, pn la urm, c faptele bune nu rmn chiar fr
nicio rsplat. Pentru ele se primesc diferite bunuri pe pmnt si un premiu n ceruri. Deci credinta
poate obtine viata vesnic si fr fapte, dar faptele obtin ceva n plus. Faptele bune sunt de dorit,
aduc un plus de fericire, dar nu sunt o conditie sine qua non pentru mntuire cum sunt la ortodocsi si
la catolici.
Astfel nvttura final la protestanti despre faptele bune este c ele de obicei urmeaz n
mod natural credinta, sunt o consecint a ei, dar nu sunt necesare pentru justificare sau pentru
mntuire. Dumnezeu justific si mntuieste pe om nu lund n considerare faptele lui bune, nici
ntruct acesta iubeste pe Dumnezeu, ci numai ntruct se ncrede n Hristos. Chiar dac credinta nu
este urmat de fapte bune, omul tot rmne justificat si se mntuieste.
Asadar, protestantii ignor att dragostea ct si faptele bune. Ei se sprijin si pe textul
Efeseni 2,8-9: `Cci n har sunteti mntuiti, prin credint, i aceasta nu de la voi, al lui Dumnezeu
este darul, nu din fapte, ca s nu se laude cineva`. Aici ns este vorba de faptele dinafara credintei
iubitoare si, mai ales, este afirmat ideea c faptele nu sunt meritorii n sine, n sensul c ele ne-ar
aduce mntuirea ca o datorie din partea lui Dumnezeu, ci harul divin. Necesitatea faptelor bune este
234
234
afirmat clar chiar n versetul urmtor: `Pentru c a Lui fptur suntem ziditi n Hristos Iisus spre
fapte bune pe care Dumnezeu le-a gtit mai dinainte ca s umblm ntru ele` Efeseni 2,10.
Numeroase alte texte din Sf. Scriptur afirm categoric necesitatea faptelor bune pentru
mntuire, fericirea sau osnda vesnic fiind urmarea svrsirii sau nemplinirii acestora. Astfel la
Matei 25,31-46 mntuirea apare conditionat doar de faptele bune (acestea fiind legate organic de
iubire si credint). De asemenea, Ap. Pavel scrie: `Cci noi toti trebuie s ne nftim naintea
scaunului de judecat al lui Hristos, ca s lum fiecare dup cele ce am fcut prin trup, ori bine, ori
ru` II Corinteni 5,10.
Desigur, meritul faptelor bune este relativ pentru c ele sunt svrsite prin puterea lui Hristos
si ele nu aduc propriu zis mntuirea, care ne este oferit n dar pentru Jertfa lui Hristos. Dar ele ne
fac vrednici, ne pregtesc pentru mntuire si deci sunt absolut necesare pentru mntuire potrivit
conceptiei ortodoxe. Uneori manifestarea iubirii n fapte poate fi mpiedicat de cauze obiective, dar
n aceste situatii valoarea moral a dragostei crestine rmne intact.
n teologia protestant, conceptia gresit c omul este mort spiritual si lucrarea mntuirii este
svrsit exclusiv de gratie, precum si observatia just c nu toti se mntuiesc au dus la teoria gresit
despre predestinatie.
Cinstirea sfin(ilor n Biserica Ortodox
1. nvttura Bisericii Ortodoxe despre cinstirea sfintilor
2. Cum se manifest cinstirea sfintilor n cultul Bisericii Ortodoxe?
3. Cinstirea absolut si relativ. Sfintenia lui Dumnezeu si sfintenia sfintilor.
4. Hotrrile sinodului al VII-lea ecumenic cu privire la cinstirea sfintilor.
5. Relatia noastr cu sfintii
6. Protestantii resping cultul sfintilor.
1. nvttura Bisericii ortodoxe despre cinstirea sfintilor se exprim astfel: acelor oameni,
crestini sau drepti ai Vechiului Testament, care au ajuns la o treapt nalt de desvrsire moral n
timpul vietii lor pmntesti, si dup moarte se mprtsesc de fericirea cereasc, fericire de care se
vor mprtsi deplin dup judecata universal, li se cuvine o cinstire deosebit.
2. Cinstirea sfintilor se manifest n cultul Bisericii ortodoxe prin:
- ridicarea de biserici nchinate lor si preamrirea vietii lor ( prin consemnarea
vietii lor si popularizarea ei, n primul rnd, prin citirea lor n cadrul cultului divin).
- instituirea srbtorilor n ziua adormirii lor, prin slujbe speciale n cinstea lor si prin toate
rugciunile adresate lor pentru a mijloci la Dumnezeu pentru noi.
- venerarea moastelor, a relicvelor legate de viata lor si a icoanelor lor.
Desigur numai cinstirea lui Dumnezeu este absolut, aceasta se numeste adorare - si
este expresia supunerii noastre totale fat de El, a druirii ntregii noastre fiinte din iubire fat de El,
o expresie a recunoasterii Lui ca Binefctor suprem si Stpn absolut.
3. Spre deosebire de adorarea lui Dumnezeu, cinstirea sfintilor este relativ pentru c
cinstindu-i pe ei, l cinstim de fapt tot pe Dumnezeu n mod indirect ca Cel Care a dat sfintilor harul
Su pentru a se desvrsi dup cuvntul psalmistului: ,Ludati pe Dumnezeu ntru sfintii Si`
Psalmi 150,1.
235
235
Deosebirea dintre sfintenia lui Dumnezeu si sfintenia sfintilor Lui este c Dumnezeu este
sfnt prin Fiinta Sa, numai El are, asadar, sfintenie absolut, fiintial, El este izvorul sfinteniei.
Oamenii pot dobndi sfintenia dup dar prin mprtsire sau participare la sfintenia dumnezeiasc.
Cinstirea sfintilor mai este numit venerare () si include si pe sfintii ngeri ca duhuri
slujitoare lui Dumnezeu sau ca trimisi s slujeasc oamenilor pentru dobndirea mntuirii.
4. Sinodul al VII-lea ecumenic a hotrt ca sfintilor ngeri s li se acorde o cinstire egal cu a
sfintilor. Maicii Domnului Biserica i acord o cinstire deosebit numit supravenerare sau
preacinstire (). Cei care nu respect hotrrile acestui sinod cu privire la cinstirea
sfintilor si a puterilor ceresti prin invocarea lor n rugciune sunt dati anatemei.
5. Relatia noastr cu sfintii este o relatie de iubire frteasc ce are loc n comuniunea
Bisericii. n calitatea de prieteni si casnici ai lui Dumnezeu, ei au ndrzneal pentru a mijloci la
Dumnezeu pentru noi. Sfintii au o viat constient; ei cunosc prin harul lui Dumnezeu viata celor de
pe pmnt si stare lor sufleteasc si se bucur sau se ntristeaz pentru cei ce se mntuiesc sau se
pierd. Ca urmtori ai lui Dumnezeu, sfintii sunt nsufletiti de iubire pentru toti oamenii si de dorinta
ca toti s se mntuiasc.
(Lectur Sfntul Grigorie Palama, Omilii vol II, p.59-71)
Temeiurile cinstirii sfin(ilor
1) Suntem datori s-i cinstim pe sfinti pentru c nsusi Dumnezeu i cinsteste numindu-i
prieteni si casnici ai Lui. n Sfnta Scriptur sfintii sunt numiti: ,prieteni ai lui Dumnezeu` Ioan
15,14; ,casnici` ai lui Dumnezeu Efeseni 2,19; ,judectori ai lumii` Matei 19,28; I Corinteni
6,2 (ca unii care au purtat trup ca si noi, au dus acelasi rzboi pentru mntuire si nu ne vor lsa s ne
dezvinovtim c nu am mplinit voia lui Dumnezeu).
nc din viata pmnteasc sfintii au fost cinstiti de Dumnezeu prin nzestrarea cu mari
daruri, cu harisme deosebite. De aceea, oamenii le-au dat o cinste deosebit chiar de pe pmnt.
Astfel sutasul Corneliu cade la picioarele Apostolului Petru si i se nchin- F.A. 10,25; temnicerul
din Filipi se prosterneaz n fata lui Pavel si a lui Sila F.A. 16,29; Apostolul Pavel n insula Malta
primeste o cinste deosebit de la locuitorii insulei - F.A. 28,9. n Vechiul Testament pr. Ilie era
venerat de poporul iudeu- III Regi 18,7, tot asa si pr. Elisei- IV Regi 4.37.
2) i cinstim pe sfinti si pentru c ei sunt binefctorii nostri cci, att n aceast viat ct si
dup moarte, sfintii se roag pentru toti oamenii, pentru cei vii si pentru cei morti. Ei sunt rugtori si
mijlocitori naintea lui Dumnezeu pentru mntuirea noastr urmnd ndemnul Sfintei Scripturi: ,J
ndemn deci, nainte de toate, s faceti rugciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii cci
aceasta este lucru bun i primit naintea lui Dumnezeu` - I Timotei 2,1-3.
Iar dup ncredintarea Sfntului Iacov ,... c mult poate rugciunea struitoare a dreptului`
Iacov 5,16, avem credinta c rugciunile lor nu rmn neascultate. (Dar este nevoie si de srdania
noastr cci altfel rugciunea lor este zadarnic).
3) Mntuitorul Hristos este model desvrsit pentru toti crestinii. Noi i cinstim pe sfinti
pentru c sunt urmtorii, imitatorii lui Hristos, devenind ei nsisi pentru noi modele vrednice de
urmat: ,Fiti mpreun urmtori mie, fratilor, i uitati-v la aceia care umbl astfel cum ne aveti
pild pe noi` - Filipeni 3,17 si ,Fiti urmtori mie precum i eu i sunt lui Hristos` I Corinteni
236
236
11,1 si ,Aduceti-v aminte de mai marii votri, de cei ce v-au grit vou cuvntul lui Dumnezeu i
privind cu luare aminte cum i-au ncheiat viata, s le urmati credinta` Evrei 13,7.
Sf. Ioan Gur de Aur nvat pe credinciosi c cel mai bun fel de a cinsti pe sfinti este
imitarea lor. Fericitul Augustin ndeamn la fel pe crestini: , Dac i iubim pe sfinti, s-i imitm`.
Deci cinstirea sfintilor cuprinde trei momente principale: venerarea lor (iubirea, evlavia ctre
ei), chemarea lor n rugciune s mijloceasc pentru noi si imitarea pildei lor.
6. Protestantii resping cu desvrsire cultul sfintilor cci pe baza textului de la I Timotei 2,5 :
,Pentru c Unul este Dumnezeu, Unul i Mijlocitorul ntre Dumnezeu i oameni: omul Iisus
Hristos`, ei sustin c nimeni afar de Iisus Hristos nu poate mijloci la Dumnezeu pentru mntuirea
noastr.
Dar Biserica ortodox face dinstinctie ntre mijlocirea Mntuitorului Iisus Hristos si
mijlocirile sfintilor. Mntuitorul Iisus Hristos prin Jertfa Sa ne-a mpcat cu Dumnezeu si ne-a adus
Rscumprarea sau mntuirea obiectiv, pe care nimeni altcineva n-o poate svrsi.
Mijlocirile sfintilor i sprijin pe crestini s-si nsuseasc mntuirea subiectiv, pentru care
sunt datori, n primul rnd ei nsisi ,s lucreze cu fric i cu cutremur` Filipeni 2,12 prin credint
si fapte bune n colaborare cu harul divin.
Cinstirea sfintelor moayte
(Completre la lectia din manual)
1. Ce sunt sfintele moaste?
2. Temeiuri din Sf. Scriptur, traditionale si rationale pentru cinstirea sf. moaste
3. Protestantii consider cinstirea sf. moaste idolatrie.
Un temei pentru cinstirea moastelor si pentru credinta n puterea ce iradiaz din ele ni-l d
Sfnta Scriptur prin nvierea unui mort aruncat peste osemintele pr. Elisei (IV Regi 13,21). Puterea
dumnezeiasc ce lucreaz din trupurile sfintilor dup moartea lor e o continuare si o intensificare a
puterii ce lucra prin trupurile lor ct au fost n viat. Chiar umbra trupului lui Petru avea putere
vindectoare (F.A. 5,15). Unii bolnavi se vindecau prin simpla atingere de stergarele folosite de
Apostolul Pavel (F.A. 19,11).
Mentinerea osemintelor sfintilor n stare de nestricciune este o arvun a viitoarei
incoruptibilitti a trupurilor dup nviere si dup deplina lor ndumnezeire. Ele se mentin
nestriccioase, nu se descompun pentru c n ele se mentine o putere dumnezeiasc din vremea cnd
trupurile lor erau unite cu sufletul si mai mult, asupra lor se prelungeste starea de ndumnezeire a
sufletelor lor din starea actual. Totodat, moastele sunt o anticipare a trupului pnevmatizat de dup
nvierea de obste. Cultul sfintelor moaste pstreaz vie n constiinta credinciosului ideea c trupul n-
a fost fcut s moar, ci s nvieze si s se mprtseasc mpreun cu sufletul de viata vesnic n
Iisus Hristos.
Cei ce se roag lng osemintele sfntului nu se adreseaz propriu zis acestor oseminte, ci
persoanei sfntului. Cinstirea trece la persoan, ca si n cazul cinstirii icoanelor.
237
237
Cinstirea sfintelor icoane
1. Definirea icoanelor; legtura dintre ele si persoanele sfinte reprezentate pe ele.
2. Prin cinstirea icoanelor nu se ncalc porunca a 2-a a Decalogului.
3. Folosul sufletesc pe care l aduc sf. icoane. Rolul lor multiplu n propsirea spiritual a
credinciosilor.
4. Modul cum se cinstesc icoanele.
5. Catolicii cinstesc si icoane sculptate si statui. Protestantii resping cinstirea icoanelor.
1. Sinodul al VII-lea ecumenic a hotrt, de asemenea, urmnd nvtturilor Sfintilor Printi
si practicii strvechi a Bisericii, si cinstirea sfintelor icoane.
Icoanele sunt reprezentri sensibile ale lui Dumnezeu, ale sfintilor sau ale ngerilor. Legtura
dintre icoan si persoana ce o reprezint se realizeaz prin sfintirea icoanei. Aceast legtur este
exprimat astfel de sinodul al VII-lea ecumenic dup nvttura Sf. Vasile cel Mare: ,Cinstirea
care se d chipului trece la prototip i cel ce se nchin icoanei, se nchin fiintei nchipuite pe ea`.
2. Biserica ortodox a explicat adesea c cinstirea icoanelor nu contravine poruncii a 2-a a
Decalogului: ,S nu-ti faci chip cioplit, nici alt asemnare a vreunui lucru din cer, de pe pmnt
sau ap sau s te nchini lor Exod 20,4 pentru c icoana nu este chip cioplit, nu este idol care nu
are existent real, ci este reprezentarea unei persoane sfinte care exist n realitate, iar noi nu ne
nchinm icoanei ca obiect n sine, materiei din care este fcut icoana, ci persoanei reprezentate n
icoan.
3. Icoanele din casele credinciosilor si biserici aduc un real folos sufletesc pentru c mentin
vie legtura dintre credinciosi si persoanele sfinte reprezentate n icoane. Privind chipul sfntului din
icoan, ni se mprospteaz n suflet sentimentul de evlavie fat de el. Icoanele si legitimeaz rostul
lor prin nevoia de concret a omului, fiint trupeasc si sufleteasc n acelasi timp. Dup cum si
Sfintele Taine ale Bisericii au o parte vzut si una nevzut. Imaginea vizual ajunge cel mai usor
la inim.
Sfintii Printi numesc icoanele Biblia nestiutorilor de carte. De pild, privind icoana unui
praznic mprtesc, nu mai avem nevoie de multe explicatii ca s ntelegem evenimentul. Ele au rol
instructiv, pedagogic n viata credinciosilor pentru c i nvat despre Dumnezeu si despre istoria
mntuirii, precum si o influent haric (mijlocesc harul credinciosilor). Prin har se stabileste o
legtur ontologic ntre Hristos si icoana Sa, pus n evident de rugciunea pentru sfintirea
icoanelor. Datorit acestei legturi pe care o are cu prototipul ei, icoana dobndeste puteri care l
ajut si l tmduiesc pe credincios n suferintele si ncercrile vietii. De asemenea, icoanele mai au
si un rol estetic (mpodobesc bisericile) si latreutic (nsotesc cultul divin). ntre icoan si prototipul ei
nu se poate crea confuzie dup cum mama nu-si confund fiul cu fotografia lui, ci privind-o se
gndeste la el. Tot astfel nici noi nu confundm icoana cu Hristos, ci stnd naintea ei, ne adresm
Lui n rugciune.
4. Cinstirea icoanelor se face potrivit hotrrii Sinodului al VII-lea ecumenic, prin
nchinciune respectuoas si srutarea lor si prin tmierea si aprinderea de lumnri naintea lor
potrivit datinilor strvechi ale Bisericii.
5. Biserica Ortodox nu a admis n cultul ei icoanele sculptate, nici statuile asa cum a fcut
Biserica Romano- Catolic ncepnd cu secolul al X-lea al XI-lea. Biserica Ortodox cinsteste doar
icoanele pictate pentru c statuile amintesc de vechile practici idolatre si pentru c icoana pictat este
o reprezentare mai putin materializat, mai spiritual a sfintilor.
238
238
Statuile sunt materie cu trei dimensiuni, adic materie nchis n sine, limitat, distinct de
spirit. Orice spatiu este perfect determinat prin cele trei coordonate: lungimea, ltimea si nltimea,
nu mai rmne loc pentru altceva. Icoana are doar dou dimensiuni, nu are consistent material, nu
exist ca materie, dect ca indiciu spre altceva. A treia dimensiune a icoanei este deschiderea spre
spirit. Cele trei dimensiuni ale statuii o fac existent nchis care nu se deschide neaprat spre spirit.
Protestantii au trecut la extrema opus a nvtturii Bisericii Romano- Catolice, respingnd
total cinstirea sfintelor icoane, considerate de ei chipuri cioplite si pentru c resping si cinstirea
sfintilor. Locasurile lor de cult sunt lipsite de aceste podoabe, iar credinciosii sunt lipsiti de folosul
sufletesc care l-ar avea din cinstirea lor.
Cinstirea Sfintei Cruci
Sinodul al VII-lea ecumenic a hotrt si cinstirea Sfintei Cruci.
n nteles propriu, sfnta cruce este un obiect asemntor celui pe care S-a rstignit
Mntuitorul, obiect venerat de crestini nc din epoca apostolic. Iar n sens figurat, prin cruce se
nteleg suferintele pe care omul trebuie s le suporte n viat pentru mntuire.
Legat de Sfnta Cruce este si semnul Sfintei Cruci cu care se nsemneaz credinciosii. nainte
de Jertfa Mntuitorului, crucea a fost instrument de tortur si de ocar pentru c pe ea erau rstigniti
marii fctori de rele. De asemenea, si n Legea mozaic era ,blestemat tot cel spnzurat pe lemn`
Deuteronom 21,23. Dar tocmai de aceea a ales-o Mntuitorul ca instrument al Jertfei Sale pentru a
ridica omenirea din njosire si blestemul n care czuse prin pcat dup cuvntul Apostolului: ,
Hristos ne-a rscumprat din blestemul legii, fcndu-se pentru noi blestem cci scris este:
Blestemat este tot cel spmurat pe lemn` Galateni 3,13 si pentru c Dumnezeu le-a ales pe cele
nebune ale lumii ca s-i ruineze pe cei ntelepti i pe cele slabe ale lumii Dumnezeu le-a ales ca s
le ruineze pe cele tari` I Corinteni 1,27. mpotriva obiectiilor protestantilor si sectantilor care
resping cinstirea sfintei cruci, Biserica ortodox nvat c cinstirea sfintei cruci nu este idolatrie, cci
sfnta cruce este nedesprtit de Hristos cel rstignit pe ea. De asemenea, sfnta cruce nu este privit
simplu ca obiect de tortur, care aduce ntristare, cu toate c ne aminteste de moartea Domnului, dar
ea este mai ales semnul bucuriei si al biruintei cci ea este strns legat de nvierea lui Hristos si prin
ea a venit mntuirea lumii.
Temeiuri pentru cinstirea Sfintei Cruci:
1. Crucea, ca mijloc de mntuire, a fost prenchipuit n Vechiul Testament de lovirea Mrii
Rosii de Moise cu toiagul Exod 14,16; de minile lui Moise ntinse orizontal si sprijinite de Aaron
si Hur n lupta cu amalecitii Exod 17,1-12; de sarpele de aram nltat de Moise n pustie
Numeri 21,9.
2. n Noul Testament, crucea a devenit altarul de jertf pe care Mntuitorul S-a rstignit
pentru rscumprarea neamului omenesc. Ea este, de asemenea, mijlocitoarea preamririi lui Hristos
Filipeni 2,8-9; este mijlocul prin care s-a nlturat vrjmsia dintre oameni si Dumnezeu Efeseni
2,16; Coloseni 1,20. Ea este semnul biruintei lui Hristos asupra mortii si asupra diavolului si semnul
Fiului Omului ce se va arta pe cer la a doua venire Matei 24,30 precum si pecetea lui Dumnezeu
asupra celor meniti s scape de la pierzare Apocalipsa 9,4.
Vrednicia de cinstire a crucii este artat si de Apostol: , Mie, ns, s nu-mi fie a m luda
fr numai n crucea Domnului` Galateni 6,14 si , Cci cuvntul crucii este nebunie pentru cei
ce pier, iar pentru noi este puterea lui Dumnezeu` I Corinteni 1,18.
239
239
Sfnta Traditie ne d mrturie despre cinstirea sfintei cruci pretutindeni si totdeauna ncepnd
din epoca apostolic. Sfnta cruce este asezat pe turlele bisericilor, la morminte, n case; este
purtat de crestini la gt. n biserici, semnul sfintei cruci este imprimat pe toate obiectele de cult.
Preacinstirea Maicii Domnului
1. Cinstirea care se acord Maicii Domnului n Biserica Ortodox
2. Temeiurile preacinstirii Maicii Domnului
3. Exagerarea cultului Maicii Domnului de ctre catolici prin doctrina gresit a mariologiei.
4. Pururea fecioria Nsctoarei de Dumnezeu.
5. Explicatia Bisericii cu privire la fratii Domnului.
Vezi manualul pt. seminar Todoran-Zgrean pg. 267 272
Completare: Biserica Romano- Catolic a decretat n 1950 dogma nltrii cu trupul la cer a
Sfintei Fecioare prin propriile ei puteri, iar la conciliul II Vatican 1962-1965, a proclamat-o pe
Sfnta Fecioar Mater Ecclesiae Mama Bisericii cu toat opozitia episcopilor participanti la
conciliu.
Aceste dogme ale Bisericii Catolice au consecinte dogmatice importante:
- Iisus Hristos nu mai este Mntuitorul ntregii lumi dac Sfnta Fecioar s-a nscut fr
pcat strmosesc.
- Biserica Romano Catolic excepteaz pe Sfnta Fecioar de la legile firesti ale neamului
omenesc si n acelasi timp egaleaz lucrarea ei cu a Fiului si a Sf. Duh, ba chiar o nlocuieste pe a
Mntuitorului. Ea este fcut mpreun Rscumprtoare cu Fiul si mpreun Mijlocitoare cu El.
(contrar I Timotei 2,5).
Venerarea ce i se d Maicii Domnului n Biserica ortodox ntrece pe a tuturor sfintilor si
ngerilor, dar nu o umbreste pe a Fiului ei si Dumnezeu.
Dup Sfintii Printi, de la nasterea ei pn la zmislirea Fiului lui Dumnezeu, pcatul
strmosesc a fost n ea amortit, adormit, a rmas doar n stare de potent, neactualizat prin
pcate personale, printr-un har special al lui Dumnezeu.
Sfnta Biseric
Generalitti
1. Biserica organul mntuirii noastre este ntemeiat de Mntuitorul n chip obiectiv, nevzut, pe
Cruce
2. Biserica, fiind Trupul lui Hristos conform Revelatiei supranaturale, este comuniunea deplin a
oamenilor cu Dumnezeu, realizat prin Sf. Taine.
3. Definitia Bisericii dup Hristu Andrutsos
4. ntelesurile termenului de biseric
5. Biserica lupttoare si triumftoare
6. Comuniunea sfintilor
240
240
7. Unitatea Bisericii argumente scripturistice si traditionale.
1. Opera de rscumprare a Mntuitorului Hristos are si un aspect recapitulativ. Sub acest
aspect, Iisus Hristos, n tot ce a fcut ct a trit pe pmnt, ne-a cuprins virtual, tainic pe noi toti.
Jertfindu-Se ca om si ndumnezeindu-Si firea uman, noi toti am fost adusi jertf si ndumnezeiti
ntr-un chip virtual, duhovnicesc Efeseni 2,4-6. Desigur, aceast recapitulare virtual trebuie s
devin actual prin nsusirea de fiecare om a mntuirii subiective. ns, nainte de a ne atrage prin
credint n procesul mntuirii personale, Hristos ne-a cuprins tainic pe fiecare din noi n tot ce a
Icut. n mntuirea personal noi actualizm printr-o repetare tainic, fiecare act prin care El a urcat
cu noi sau ne-a urcat pe noi virtual pe treptele mntuirii. Iar faptul c ne-a cuprins n tot ce a fcut,
nseamn c ne-a unit cu El virtual nc de la ntrupare. Astfel mntuirea noastr personal este
nsusirea prin voint a ceea ce avem virtual de la nceput n El, adic este o prefacere a unirii virtuale
cu El ntr-o unire actual prin credint si fapte bune.
Aceast actualizare a unirii noastre cu Hristos si vietuire tainic mpreun cu El se realizeaz
n Biseric, organul sfintirii si mntuirii noastre. Astfel, dac Hristos i mntuieste pe oameni
ntruct se extinde n ei, i ncorporeaz n Sine prin energia harului ce o transmite din Sine, atunci
mntuirea nu se obtine izolat, ci se obtine numai n Biseric, aceasta fiind organisnul celor adunati n
Hristos. Ea este cmpul de actiune al energiei harului ce izvorste din Hristos, adic al Duhului Sfnt
Care slsluieste deplin n umanitatea lui Hristos cea nviat si din ea ni se comunic nou.
Fiind, n primul rnd, comuniunea oamenilor cu Dumnezeu, Biserica ncepe de la ntruparea
Fiului lui Dumnezeu (nceputul refacerii comuniunii oamenilor cu Dumnezeu), cnd firea
dumnezeiasc s-a unit cu firea omeneasc n Iisus Hristos. Dar, Biserica ia fiint, mai ales, prin
Jertfa de pe Cruce si nvierea Domnului, cnd s-a restabilit deplin comuniunea noastr cu
Dumnezeu. La Rstignirea Mntuitorului Hristos, Biserica a fost ntemeiat n mod obiectiv, adic n
chip nevzut si virtual( pentru c nu avea nici un membru, fiind organism divino- uman, este nevoie
si de lucrarea omeneasc pentru realizarea unirii omului cu Dumnezeu).
Fiul lui Dummnezeu S-a fcut om pentru ca, fiind unit real si ontologic cu noi, din Trupul
Su s extind mntuirea ca viat dumnezeiasc n oameni. Dumnezeu S-a fcut om ca omul s se
ndumnezeiasc. Iar aceast viat dumnezeiasc extins din Trupul lui Hristos n umanitate, mai
exact n cei ce voiesc s se uneasc cu El, constituie Biserica nssi. Biserica este viata lui
Dumnezeu n oameni ` spune Homiakov. Biserica este destinat s uneasc ntreaga creatie cu
Dumnezeu. Mntuitorul a spus: ,Eu sunt Calea, Adevrul i Viata. Nimeni nu vine la Tatl dect
prin Mine` Ioan 14, 6. Deci numai prin Hristos se realizeaz aceast unire. Biserica este
extensiunea social a lui Hristos cel nviat. Dar Biserica nssi nu se afl ntreag, n mod deplin, n
starea de nviere n care se afl umanitatea personal a lui Hristos, ci numai tainic, prin anticipare.
Hristos Se extinde n Biseric pentru a o aduce treptat la starea Lui. Hristos este n starea de nviere,
dar extensiunea Lui social este numai n drum spre nviere. Sau mai exact Biserica este n
amndou strile, este ntins ntre ele. Biserica repet drumul lui Hristos spre nviere, dar aceasta
nseamn c n chip tainic (pentru c Biserica este Trupul lui Hristos) nsusi Hristos repet n
oameni, cu oameni si pentru oameni acest drum, dndu-le si lor puterea s o fac. Pr. Dumitru
Stniloae spune: , El nu comptimete doar cu noi, ci poart El n noi durerile noastre cum le-a
purtat pe ale Trupului Su`. Sufer mpreun cu noi pe drumul desvrsirii.
2. Biserica este trupul sobornicesc, comunitar sau social al lui Hristos, n care El Se
prelungeste si lucreaz, fiind alctuit din toti acei care s-au ncorporat n Hristos prin lucrarea
Sfntului Duh n Sfintele Taine, dup ce au primit credinta n Hristos prin auzirea Cuvntului lui
Dumnezeu.
Apostolul Pavel arat c Biserica este Trupul lui Hristos, Care este Capul ei Efeseni 1,22-
23 si c ea are multe mdulare: , Iar voi sumteti Trupul lui Hristos i mdulare fiecare n parte`- I
241
241
Corinteni 12,27. Iar Sf. Nicolae Cabasila spune: ,Dac ar putea cineva s o cuprind cu privirea,
n-ar vedea dect nsui Trupul Lui, prin aceea c e unit cu El i se mprtete cu El`.
Ca Trup al lui Hristos, Biserica nu este o simpl nsumare a membrilor ei, ci este un tot
unitar, este comuniunea deplin cu Hristos a persoanelor umane, comuniune ce se realizeaz prin
Tainele cele mai importante: Botez, Mirungere si Euharistie precedat eventual de Taina Pocintei,
taine numite ale ncorporrii ( Botez, Mirungere, Euharistie). Astfel, fiecare membru al Bisericii se
mntuieste unindu-se cu Hristos si repetnd drumul lui Hristos, silindu-se s ajung la starea de
brbat desvrsit, la msura vrstei deplinttii lui Hristos Efeseni 4,13, iar aceast trire cu
Hristos si repetare a drumului Lui se face prin Sfintele Taine n Biseric. Sfintele Taine sunt centrul
ntregii vieti a Bisericii, ele sunt conditia indispensabil pentru cresterea Trupului Bisericii. Tainele
sunt ncheieturile` care tin legate mdularele lui Hristos dup Sfntul Nicolae Cabasila. Sfintele
Taine unesc pe credinciosi nct acestia sunt ca un singur om, avnd o singur inim si un suflet.
Numai prin Taine se realizeaz unitatea pentru care S-a rugat Hristos. Iar , Euharistia este inima
vietii Bisericii` sfntul Nicolae Cabasila.
Biserica, fiind viata noastr n Hristos, ea este organul sfintirii si mntuirii noastre. n
Revelatia supranatural, nu gsim o definitie a Bisericii, ci numai descrieri ale ei. n Sf. Scriptur, ea
este nftisat ca trup al lui Hristos, adic totalitatea credinciosilor uniti n Hristos, condusi n chip
nevzut de Hristos. De asemenea, Sf. Printi evidentiaz uneori latura divin nevzut a Bisericii, iar
alteori, latura ei uman, vzut, fr s ajung s dea o definitie corespunztoare a ei.
3. Cu aceste constatri, Hristu Andrutsos formuleaz o definitie a Bisericii, n care ncearc
s cuprind ambele ei aspecte: divin si uman: `Biserica se numete institutia sfnt care este
ntemeiat de Cuvntul cel ntrupat al lui Dumnezeu, spre mntuirea i sfintirea oamenilor i posed
puterea i autoritatea Lui dumnezeiasc, constnd din oamenii care au aceeai credint, se
mprtesc de aceleai Taine i se mpart n popor i clerul conductor, cler care i primete
puterea, prin succesiune nentrerupt, de la Apostoli i prin ei de la Domnul`. Pe scurt: Biserica este
totalitatea credinciosilor uniti cu Dumnezeu prin credint adevrat n Iisus Hristos.
4. Termenul sau notiunea de Biseric indic dou realitti: Biserica locas de cult si Biserica
nteleas ca fiind comunitatea credinciosilor n Hristos.
n Sf. Scriptur nu apare termenul de biseric locas de nchinare pentru c nu existau
biserici la nceput, zidite n acest scop, ci erau folosite casele particulare. De exemplu, n Epistola
ctre Filimon, v.2: ctre Biserica din casa ta,
5. Numirea de Biseric cu ntelesul de comunitate a credinciosilor se d att credinciosilor
vii, care se rzboiesc mpotriva pcatului aici pe pmnt, formnd Biserica lupttoare, ct si celor
care si-au dobndit mntuirea prin Iisus Hristos, fie c au fost crestini sau drepti ai Vechiului
Testament, la care se adaug si ngerii. Acestia formeaz Biserica triumftoare sau biruitoare. Aceste
dou comunitti sunt n unitate deplin. Legtura care ne tine laolalt pe noi, Biserica lupttoare
mpreun cu Biserica biruitoare, este legtura iubirii. Aceasta se manifest printr-un schimb
nencetat de bunuri duhovnicesti, de ntrajutorare, de rugciuni ntre noi, cei vii si cei adormiti.
6. Aceast unitate dintre Biserica lupttoare si Biserica biruitoare se mai numeste si
comuniunea sfintilor. Noi, crestinii ortodocsi vii, mpreun cu Biserica celor ce au cstigat deja o
stare definitiv de har formm aceast comuniune a sfintilor, nu n ntelesul c trebuie s ne vedem
sfinti, ci pentru c, formnd Biserica lui Hristos, suntem chemati s fim ntr-o permanent
mprtsire cu Hristos prin Sf. Taine, prin mplinirea poruncilor evanghelice si prin rugciune.
Unitatea noastr ne este dat tocmai de mprtsirea si unirea noastr cu Hristos Capul nevzut al
Bisericii. Cnd ne apropiem de Hristos, ne apropiem si de semeni; cnd suntem una cu Hristos,
suntem una si cu cei ce sunt n Hristos. Pentru aceast unitate S-a rugat Mntuitorul nainte de
Patimi: `ca toti s fie una dup cum Tu, Printe, ntru Mine i Eu ntru Tine, ca i ei s fie ntru
noi` Ioan 17,21.
242
242
7. Biserica este una, cea universal si nu poate fi mprtit dup fiinta sa fiind trupul lui
Hristos. Dup cum ,este un Domn, o credint, un Botez` Efeseni 4,4-6, asa este si o singur
Biseric, potrivit si Simbolului de credint. Biserica este, ns, rspndit geografic pe tot pmntul
n diferite comunitti locale, de exemplu Matei 18,17. n acest nteles se poate vorbi de mai multe
biserici, care, ns, sunt unite ntre ele prin aceeasi credint, cult si organizare. De aceea, se poate
folosi denumirea de Biseric universal si pentru comunittile locale. De exemplu, Biserica
universal din Smirna Epistola sf. Ignatie Teoforul etc.
Despre Biserica cea una, pr. D. Stniloae spune: ,Pentru c exist un singur cap al Bisericii
Hristos, nu poate fi dect un trup, adic o singur Biseric. De aceea numirea de Biserici surori
este improprie`. Unicitatea Bisericii reiese si din defintia ei, Biserica fiind totalitatea credinciosilor
care au aceeasi credint si se mprtsesc de aceleasi Sf. Taine.
Rezumat
Potrivit aspectului recapitulativ al Rscumprrii, toti oamenii au fost adusi jertf si
ndumnezeiti ntr-un mod virtual, duhovnicesc mpreun cu Mntuitorul Hristos, Acesta
cuprinzndu-ne virtual n tot ce a fcut. Unirea noastr virtual cu Hristos se actualizeaz de fiecare
prin nsusirea mntuirii subiective n Biseric organul mntuirii si sfintirii noastre.
n dobndirea mntuirii personale n Biseric, nsusi Mntuitorul parcurge mpreun cu noi
drumul desvrsirii, Biserica fiind Trupul tainic al lui Hristos conform Efeseni 1,22-23.
Prin Tainele ncorporrii, oamenii devin membri ai Bisericii. Biserica este totalitatea
credinciosilor uniti cu Dumnezeu prin credinta n Iisus Hristos. Prin biseric se ntelege si locasul de
nchinare.
Biserica n ntelesul de comunitate a credinciosilor cuprinde att Biserica lupttoare, ct si pe
cea triumftoare, aceste dou comunitti fiind unite prin legtura iubirii. Aceast unitate se numeste
comuniunea sfintilor.
ntemeierea Bisericii
1. Inaugurarea mprtiei harului n sufletele oamenilor prin Jertfa Mntuitorului. Legtura dintre
mprtia lui Dumnezeu si Biseric
2. Profetii din Sf. Scriptur despre ntemeierea mprtiei lui Dumnezeu pe pmnt (si deci a
Bisericii)
3. ntemeierea Bisericii crestine n chip obiectiv si subiectiv
4. ntemeietorul Bisericii crestine Iisus Hristos
5. Misiunea Bisericii n lume si rolul slujitorilor Bisericii n continuarea operei Mntuitorului.
1. Mntuitorul Hristos prin Jertfa Sa a inaugurat mprtia harului pe pmnt n sufletele
oamenilor Ioan 1,17, adic a deschis calea lucrrii harului n sufletele oamenilor. Aceast
mprtie a harului este mprtia cerurilor sau mprtia lui Dumnezeu despre care Mntuitorul
spune c se afl nuntrul oamenilor (Luca 17,21). Deci mprtia lui Dumnezeu este slsluirea lui
Dumnezeu n sufletele oamenilor. Biserica, fiind tocmai viata de comuniune a oamenilor cu
Dumnezeu prin Iisus Hristos, putem afirma c ntemeierea Bisericii este strns legat de mprtia
lui Dumnezeu. Biserica crestin este reprezentanta (sacramentul) mprtiei cerurilor, pentru c
mprtirea lui Hristos cu dreptii de mii de ani din Apocalips 20,4-5 se refer la perioada Bisericii
crestine, de la Rscumprarea adus de Mntuitorul pn la Parusie, cnd mprtia lui Dumnezeu se
va instaura deplin pe pmnt.
243
243
2. Despre aceasta, adic despre ntemeierea mprtiei lui Dumnezeu pe pmnt (si deci a
Bisericii) au vestit profetii Vechiului Testament: Isaia 2,2; Daniel 2,44, sf. Ioan Boteztorul la
Matei 3,2 si nsusi Mntuitorul la Matei 4,17.
ntruct lucrarea de mntuire a lui Iisus Hristos (prin care s-a refcut comuniunea oamenilor
cu Dumnezeu) ncepe cu ntruparea Sa, si Biserica, fiind viata de comuniune a oamenilor cu
Dumnezeu, ncepe odat cu ntruparea Fiului lui Dumnezeu acesta fiind primul act al mpcrii,
nceputul restabilirii comuniunii omului cu Dumnezeu.
3. Biserica ia fiint, ns, ndeosebi, n chip nevzut si obiectiv prin Rstignirea
Mntuitorului pentru c prin Cruce s-a svrsit deplin si definitiv, mntuirea obiectiv, adic
mpcarea oamenilor cu Dumnezeu: ,Drept aceea, luati aminte de voi i de toat turma n care
Duhul Sfnt v-a pus pe voi episcopi, ca s pstoriti Biserica lui Dumnezeu, pe care a ctigat-o cu
scump Sngele Su` F.A. 20,28. ntemeierea Bisericii a fost anuntat clar de Mntuitorul: ,... pe
aceast piatr voi zidi Biserica Mea i portile iadului nu o vor birui` Matei 16,18.
n chip vzut si subiectiv (concret ca adunare a credinciosilor), Biserica ia fiint la
Cincizecime prin extinderea vietii divine din Hristos cel nviat n oameni. Duhul Sfnt Care este
Duhul lui Hristos Se pogoar peste Apostoli n chipul limbilor de foc, n mod distinct peste fiecare n
parte, fcnd din ei organe dumnezeiesti pentru continuarea operei mntuitoare a lui Hristos n lume,
si pietre de temelie ale Bisericii lui Hristos Efeseni 2,20. n ziua Cincizecimii, n urma predicii Ap.
Petru s-au convertit la credint si s-au botezat ca la 3.000 de suflete F.A. 2,41, formndu-se primul
nucleu al Bisericii crestine. Astfel, n ziua Cincizecimii, prin Pogorrea Sf. Duh, Biserica si ncepe
existenta ca o comunitate vzut, concret, a oamenilor uniti cu Dumnezeu prin Duhul Sfnt. De
aceea, ziua Cincizecimii este socotit ziua de nastere a Bisericii crestine.
Text facultativ: Prin Pogorrea Duhului Sfnt n chip de limbi de foc, n mod distinct peste
Apostoli si prin primirea Duhului Sfnt de ctre toti cei ce au fost ptrunsi la inim de cuvintele Ap.
Petru si s-au botezat, Hristos Se prelungeste n toti acestia, fcndu-i pietre vii ale Bisericii Sale. Iar
Cel Care i zideste pe oameni n Hristos ca Biseric vie, vzut, este Duhul Sfnt, Care a venit
personal n lume la Cincizecime.
Venirea Duhului Sfnt n lume este privit deseori ca un act prin care Duhul Sfnt ar lua
locul lui Hristos contiunndu-I lucrarea de mntuire a lumii. n acest caz Biserica ar fi doar opera
Duhului Sfnt Care a preluat lucrarea lui Hristos. ns Duhul Sfnt nu trebuie nicidecum conceput
desprtit de Hristos pentru c Duhul Sfnt este Duhul lui Hristos nsusi. Este fals imaginea unui
Hristos n cer si a Duhului Sfnt n Biseric, fiindc se ignor unitatea de Fiint a Persoanelor Sf.
Treimi, care au comun orice lucrare.
Fiul lui Dumnezeu si Duhul Sfnt sunt prezenti permanent si mpreun lucrtori n iconomia
mntuirii noastre. Amndoi l reveleaz pe Tatl si Se reveleaz Unul pe Altul: ,Cincizecimea
restituie lumii prezenta interiorizat a lui Hristos` spune Paul Evdokimov, iar n Sf. Scriptur,
Mntuitorul nsusi spune: ,Eu voi veni la voi... Eu cu voi sunt pn la sfritul veacului... n aceast
zi (a Cincizecimii) voi veti cunoate c... Eu sunt n voi` Ioan 14,18,20. (fac.)
4. ntemeietorul Bisericii este Hristos. El este Capul Bisericii: ,Si toate le-a supus sub
picioarele Lui i, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui` Efeseni
1,22-23. El este deci Capul Bisericii si piatra din capul unghiului Efeseni 2,20. Iar Apostolii, ca
organe mputernicite de Duhul Sfnt pentru continuarea operei Mntuitorului sunt ,iconomi ai
tainelor lui Dumnezeu` I Corinteni 4,1. Ei sunt instrumente prin care Duhul Sfnt mplineste
lucrrile sfintitoare n Biseric. Ei sunt organe vzute ale Unicului Arhiereu desvrsit si etern Care
este Hristos.
5. Asadar, Mntuitorul a ntemeiat Biserica Sa ca organ la mntuirii si sfintirii oamenilor si a
investit-o cu putere pentru a continua ntreita Sa slujire: nvttoreasc, arhiereasc si mprteasc,
propovduind adevrul Evangheliei neschimbat si ntreg, curtind de pcate si sfintindu-i pe
244
244
credinciosi prin Sf. Taine si conducndu-i pe calea dobndirii vietii vesnice. Pentru continuarea
lucrrii Sale, El a investit pe Apostolii Si cu putere dumnezeiasc si dup ei pe toti urmasii lor:
episcopii si preotii. Sf. Apostoli au ntemeiat diferite Biserici locale, urmnd poruncii Domnului:
,Mergnd, nvtati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh`
Matei 28,19.
Text facultativ: ntelegnd c esenta Bisericii este nftisat prin legtura dintre Dumnezeu
si om, putem spune c Biserica a fost prenchipuit n starea edenic, anticipat profetic n rnduiala
Vechiului Testament, prin Biserica Vechiului Legmnt si se mplineste desvrsit prin ntruparea, si
mai ales Rstignirea Mntuitorului Hristos. (fac.)
Fiin(a Bisericii
1. Biserica organism teandric
2. Despre temeiul natural omenesc pentru comunitatea credinciosilor n Biseric
3. Biserica are o latur dumnezeiasc, obiectiv si una omeneasc, subiectiv
4. n componenta Bisericii intr si cei pctosi
5. Biserica este institutie divino-uman, avndu-L ca temei institutional pe Hristos, Capul si
ntemeietorul ei
6. Aspectul vzut si nevzut al Bisericii
7. Biserica este infailibil datorit lucrrii permanente a lui Dumnezeu prin Duhul Sfnt n ea
8. Biserica rmne pentru vesnicie, fiind viata de comuniune a celor credinciosi cu Dumnezeu.
n timpul din urm s-a scris mult despre fiinta Bisericii. S-a lmurit astfel adevrul c
Biserica, n esenta ei, este trirea oamenilor n comuniune cu Sf. Treime, este participarea oamenilor
la viata lui Dumnezeu. Biserica este extensiunea vietii divine n persoanele umane, fcut posibil
prin Moartea si nvierea lui Hristos. Este o singur Biseric pentru c este un singur Dumnezeu cu
Care se intr n comuniune prin Duhul lui Hristos cel nviat (pentru c nu poate fi dect o singur
viat de comuniune cu Dumnezeu). Potrivit nvtturii pauline, Biserica este trupul tainic al lui
Hristos, n primul rnd, pentru c mdularele ei se nutresc din trupul personal al Domnului.
n continuare, vom ncerca s precizm si s dezvoltm aceste afirmatii generale cu privire la
fiinta Bisericii.
1. Biserica este un organism teandric, n care viata uman se uneste cu cea divin, imitnd-o
pe aceasta dup modelul artat de Fiul lui Dumnezeu, n Care s-a unit firea dumnezeiasc cu cea
omeneasc, dar vointa uman s-a supus desvrsit celei dumnezeiesti, ,... ca El s fie nti nscut
ntre multi frati` Romani 8,29.
Teandria Bisericii, adic esenta ei tainic dumnezeiasc si omeneasc, si are temeiul
(originea, baza) n Sf. Treime. ntelegem acest temei nti a) n sensul c unitatea Bisericii sau
unitatea credinciosilor sau unitatea crestin are ca model unitatea Persoanelor dumnezeiesti si n al
doilea rnd b) n sensul c viata Bisericii este mpletit cu viata Sf. Treimi fiindc prin lucrarea
sfintitoare a Bisericii, prin Sf. Taine, credinciosii dobndesc harul prin care este prezent ntreaga Sf.
Treime n suflet.
a) Unirea credinciosilor cu Dumnezeu n Biseric are ca urmare si unirea lor ntreolalt.
Model pentru unirea ce trebuie s se produc ntre oameni este unirea intratrinitar, care este totodat
si principiul luntric si puterea care produce aceast unire ntre noi. Pentru ca oamenii s fie uniti
ntre ei, trebuie s fie uniti cu Dumnezeu, s fie ,ntru Noi` spune Mntuitorul. Numai ridicati n
comuniunea Sf. Treimi devin si ei una. Restabilirea chipului lui Dumnezeu n om si a comuniunii cu
Dumnezeu a dus si la restabilirea comuniunii cu semenii. nainte de Patimi, Mntuitorul Se roag
245
245
Tatlui pentru unirea tuturor credinciosilor n Dumnezeu: ,ca toti s fie una (pentru unitatea
Bisericii), dup cum Tu, Printe, ntru Mine i Eu ntru Tine (avnd ca model unitatea Sf. Treimi),
aa i acetia n Noi s fie una` Ioan 17,20-21.
b) Potrivit textului de la Ioan 17,20-21, ntre persoanele umane si Persoanele Sf. Treimi se
realizeaz aceeasi unire dup har care este si ntre Persoanele divine. Iar Cel ce i ridic pe oameni n
unimea Sf. Treimi si Cel ce coboar Sf. Treime n oameni este Hristos, Capul Bisericii, Fiul lui
Dumnezeu ntrupat, a doua Persoan a Sfintei Treimi, nedesprtit de Celelalte dou, dar si unit real
si ontologic prin omenitatea Sa cu noi. Hristos este puntea de legtur ntre oameni si Dumnezeu.
Mntuitorul spune: ,Si slava pe care Tu mi-ai dat-o am dat-o lor (puterea, harul dat
credinciosilor prin Sf. Euharistie), ca ei s fie una, precum Noi una suntem: Eu ntru ei i Tu ntru
Mine, ca ei s fie desvriti ntru unime i s cunoasc lumea c Tu M-ai trimis i c i-ai iubit pe ei
precum M-ai iubit pe Mine` Ioan 17,22-23. Astfel, prin Sf. Euharistie Fiul Se uneste dup har att
de mult cu oamenii precum este unit dup Fiint cu Tatl, avnd fat de ei aceeasi iubire. Si desigur,
Fiul, adunnd n Sine pe oameni, n Trupul Su tainic care este Biserica, iar Tatl, iubindu-L pe Fiul,
i iubeste si pe ei cu aceeasi dragoste: ,Si le-am fcut cunoscut numele Tu i-l voi face cunoscut ca
iubirea cu care M-ai iubit Tu s fie n ei, i Eu ntru ei` Ioan 17,26.
Datorit constitutiei Sale teandrice, Hristos rmne unit, dup firea dumnezeiasc, cu Tatl si
cu Duhul Sfnt, iar dup firea omeneasc rmne unit cu oamenii. Dac Fiul lui Dumnezeu n-ar fi
luat trup si nu l-ar fi ndumnezeit prin nviere si nltare, ar fi lipsit inelul de legtur ntre
Dumnezeu si creatie, prin care iubirea lui Dumnezeu se revars peste noi, ca s ne atrag la unirea cu
El n Treimea iubitoare. Aceast atragere a noastr n comuniunea de viat vesnic a Sf. Treimi este
rezultatul extinderii lui Hristos cu trupul Su ndumnezeit n umanitate datorit puterii Duhului Sfnt
la Cincizecime. Biserica este Hristos extins cu Trupul Lui ndumnezeit n umanitate. Cei doi factori,
Hristos si credinciosii sunt att de uniti n Biseric, nct Hristos si Biserica nu pot fi vzuti unul fr
cellalt.
Acestea se pot spune despre teandria Bisericii, idei exprimate de fapt n rugciunea
arhiereasc a Mntuitorului.
2. Exist si un temei natural omenesc pentru comuniunea credinciosilor n Biseric, temei
care se reflect din viata Sf. Treimi, Dumnezeu nsusi neputnd fi doar persoan singur. Omul este
de la creatie fiint social, neputnd s vietuiasc singur. El poart n sine chipul lui Dumnezeu
Genez 2,18 n Sf. Treime, avnd astfel sdit n firea sa nzuinta spre comuniunea cu Dumnezeu si
cu semenii. De aceea, Dumnezeu l-a creat pe Adam dual ,brbat i femeie`, fiind purttori ai
chipului Su, att cei doi ct si urmasii lor. Pornind de la ideea c esenta Bisericii const n
comuniunea dintre Dumnezeu si oameni, dup Sf. Printi, o Biseric primordial a existat nc n rai,
pentru c omul era n perfect comuniune cu Dumnezeu nainte de cdere. Dup cderea n pcat,
Biserica este prefigurat de sinagoga iudaic asezmntul Vechiului Legmnt, ,umbra bunurilor
viitoare` Evrei 10,1 si chiar n ntunericul pgnesc exista ,o stearp Biseric pgn` cum spun
cntrile liturgice, ca o aspiratie a omului ctre Dumnezeu.
3. Biserica n fiinta ei este un organism teandric. Teandria fiintial a Bisericii se constituie
din ntlnirea si unirea tainic, neptruns de minte, a naturalului cu supranaturalul, a ceea ce este
omenesc cu ceea ce este dumnezeiesc. Primul pas pentru extinderea vietii treimice n umanitate l-a
Icut Fiul lui Dumnezeu prin ntruparea Sa. Dar ca actualitate, ca institutie vzut, concret, Biserica
s-a nscut n lume n ziua Cincizecimii, cnd mai multe persoane umane au devenit locasuri ale
Duhului Sfnt, formnd prima comunitate duhovniceasc, nscut prin lucrarea harului divin asupra
celor ce au aderat liber la credinta n Iisus Hristos si au primit Botezul.
De aici rezult c Biserica are o latur obiectiv, dumnezeiasc, ce nu depinde de oameni, dar
si una subiectiv, omeneasc.
246
246
Astfel, pe de o parte, Biserica este ntemeiat de Dumnezeu prin Hristos, prin ntruparea,
Moartea si nvierea Sa, adic prin ntreaga Sa lucrare mntuitoare, si se continu tot prin lucrarea
dumnezeiasc ce depinde de Dumnezeu, nu de oameni. ns Biserica se constituie si se continu nu
numai prin Dumnezeu, ci si prin lucrarea omeneasc, prin aderarea si conlucrarea personal si liber
a oamenilor pentru a-si nsusi roadele mntuirii obiective si pentru a se uni n mod real cu Dumnezeu
n Biseric.
Deci Biserica nu este doar institutie divin, dar nici o simpl comuniune ntre oameni
(ntemeiat de ei nsisi pentru a cultiva un sentiment religios), ci este o realitate ntemeiat de
Dumnezeu n ziua Cincizecimii prin pogorrea Duhului Sfnt, a energiilor divine, care rmn de
atunci nentrerupt ntre oameni. Astfel, n viata Bisericii exist pentru totdeauna o mpletire
nentrerupt, vie, organic ntre lucrarea harului divin si lucrarea liber omeneasc. Iar prin har
ntreaga Sf. Treime Se revars n viata Bisericii. n existenta Bisericii nu poate interveni nicio
ntrerupere dup cuvntul Domnului: ,portile iadului nu o vor birui` Matei 16,18 si ,... iat Eu
sunt cu voi n toate zilele pn la sfritul veacului` Matei 28,20 (Este vorba aici de prezenta lui
Hristos n Biseric prin Duhul Sfnt).
4. n componenta Bisericii intr si cei pctosi pentru c l au n adncul lor pe Hristos prin
Botez. Cel pctos atta timp ct vrea s rmn n Biseric, dovedeste prin aceasta oarecare
credint n Hristos, ca semn al harului slsluit n el. Adncul inimii acestor oameni este al lui
Hristos, satana lucrnd doar din prtile periferice ale fiintei lor. De altfel, nimeni nu poate pretinde
c este fr de pcat, cci ,dac zicem c pcat nu avem, ne amgim pe noi nine i adevrul nu
este ntru noi` I Ioan 1,8 si ,toti greim n multe feluri` Iacov 3,2. Credinciosii sunt toti
pctosi, dar existenta pctosilor n Biseric nu poate atinge sfintenia ei fiintial. Ea rmne fr
pat Efeseni 5,27. Sfintenia ei este dat de Hristos, Capul ei si de Duhul Sfnt Care lucreaz
permanent n ea.
Menirea Bisericii este tocmai aceea de a-i conduce pe cei pctosi la mntuire. Ea este
laboratorul care lucreaz desvrsirea credinciosilor ei. Hristos este n toti si asteapt s fie
descoperit de constiinta celor n care se afl El (lucrndu-ne mntuirea, l descoperim pe Hristos n
noi). Iar omul devine sensibil la prezenta lui Hristos prin Duhul Sfnt. Acestea sunt cele dou
aspecte ale Bisericii: hristologic si pnevmatologic dup V. Lossky.
ns pctosii din Biseric sunt deosebiti de cei ce nu sunt membri ai Bisericii, adic de cei
ce nu accept nvttura Bisericii ereticii sau schismaticii si pgnii care au cunoscut nvttura
evanghelic, dar nu au crezut. Pctosii au posibilitatea s se ndrepte pentru c recunosc c Biserica
este dreapt si c ei sunt n greseal (nu-si justific teoretic pcatul), pe cnd ereticii si schismaticii
nu mai recunosc autoritatea Bisericii ca nvttoare si ndrumtoare, ci se ridic ei deasupra Bisericii.
5. Biserica este si institutie (vezi definitia Bisericii), fiind o form de organizare a membrilor
ei, avnd norme de viat si organe nsrcinate cu ndrumarea vietii credinciosilor potrivit poruncilor
si voii lui Dumnezeu. Prin institutie se ntelege un asezmnt juridic, un organism care se ocup cu
organizarea unei comunitti pe baza unui ansamblu de reguli stabilite n vederea satisfacerii
interesului colectiv, cum sunt: statul, Parlamentul, scoala, un spital, o banc.
nti, Biserica este institutie n nteles juridic, obisnuit, datorit existentei sale pmntesti.
Pentru c ea nu este numai viata de comuniune a oamenilor cu Dumnezeu, ci si comunitate a
credinciosilor (ntre ei), desi unirea dintre credinciosi si are temei n unirea lor cu Dumnezeu. Fiind
deci si asezmnt pmntesc si nu doar divin, Biserica este institutie n ntelesul simplu pentru c
reglementeaz raporturile dintre credinciosi, ornduindu-le bine viata si cluzindu-i prin organele
ierarhiei bisericesti.
Dar Biserica este si institutie n nteles mai nalt. Ea este o institutie dumnezeiasc, vie,
avndu-L ca temei institutional pe Hristos. Aceasta pentru c ea nu este o simpl comuniune ntre
oameni, ci nti este comuniune a oamenilor cu Dumnezeu. Ca institutie dumnezeiasc, ea este
247
247
puterea dumnezeiasc ce se pune mereu la dispozitia oamenilor prin Sf. Taine, instituite de
Dumnezeu, pentru mijlocirea harului divin. De asemenea, ea are norme de viat tot de la Dumnezeu
(cuprins n Revelatia supranatural). De aceea ea este n cel mai nalt grad o institutie. Iar ca
institutie n care trebuie svrsite Tainele ca mijloace obiective ale harului, n care trebuie explicate
poruncile lui Dumnezeu si pstrat nvttura Lui neschimbat, n care oamenii trebuie ajutati mereu
n slbiciunile lor, Biserica trebuie s aib si organe speciale, nsrcinate si mputernicite cu
autoritate divin pentru mplinirea acestor acte.
Apoi, Biserica este institutie n nteles nalt pentru c nu este o simpl comunitate a crei
form si durat depinde de bunul plac al oamenilor. Ca institutie divino-uman, Biserica rmne
mereu aceeasi cci ea si are normele de viat de la Dumnezeu, iar temeiul ei institutional este
Hristos (ca ntemeietor si Cap al Bisericii) Care rmne neschimbat n bunurile pe care le ofer
credinciosilor si n poruncile pe care le cere mplinite de ctre ei ca mijloc de desvrsire spiritual.
ns, n Ortodoxie, caracterul de institutie nu st n opozitie cu caracterul ei de comunitate n
iubire. Cele dou nu sunt incompatibile, ci se sustin reciproc. Viata membrilor Bisericii este bazat
pe principiul ascultrii n iubire si n deplin libertate. Iubirea si organizarea ierarhic nu se exclud.
Biserica este institutie n ntelesul n care si familia este institutie. Ea ns este o institutie total
diferit de cele pmntesti, nfiintate de oameni; Biserica este o institutie n care Hristos i
mbrtiseaz si i uneste pe toti, revrsnd prin Sf. Taine iubirea Sa peste toti. Dac n orice institutie
pmnteasc este promovat respectarea unor norme si a autorittilor ei fr s aib important vital
sentimentele personale ale membrilor ei, n Biseric, ns, potrivit nvtturii ortodoxe, iubirea este
cea care i mentine pe membrii ei uniti n Dumnezeu si ntre ei. Rolul iubirii este tot att de mare ca
cel al ascultrii de Printii Bisericii, prin care ascultm de fapt de Dumnezeu. Dragostea crestin de
Dumnezeu si de oameni si ascultarea de Biseric se conditioneaz reciproc pentru c tocmai prin
caracterul ei de institutie, n Biseric este pstrat si respectat nvttura divin, deci se mplineste
voia lui Dumnezeu, fiind mentinut astfel unirea credinciosilor cu Dumnezeu si ntre ei prin iubire.
6. Biserica are un aspect vzut si altul nevzut. Biserica este nu numai comuniune a
oamenilor cu Dumnezeu, ci si comunitate a credinciosilor si institutie pentru ei n scopul bunei
ornduiri a vietii lor, avnd o ierarhie mputernicit cu propovduirea nvtturii lui Hristos si
administrarea Sf. Taine. Sub acest aspect, Biserica este vzut. n Biseric este nevzut Capul ei,
Hristos, precum si harul divin mntuitor care lucreaz permanent n ea prin Duhul Sfnt. De
asemenea, unirea duhovniceasc a membrilor ei cu Hristos, Capul Bisericii, este nevzut.
Dar, ceea ce nu se poate vedea de cei necredinciosi cu ochii trupesti, poate fi vzut de cei
credinciosi cu ochii credintei. Dac pentru necredinciosi Biserica este o institutie ca oricare alta si nu
are nimic nevzut, pentru credinciosi, mai ales pentru cei naintati duhovniceste, cele nevzute ale
Bisericii devin evidente vederii lor duhovnicesti chiar dac nu n toat profunzimea lor. Aceasta
pentru c credinciosii stiu c actele vzute ale Bisericii ascund actiuni nevzute ale harului
dumnezeiesc.
7. Biserica a fost ntemeiat de Hristos pentru a-i continua opera mntuitoare n lume si
primeste permanent putere de la Hristos, Capul ei, pentru svrsirea ntreitei Sale slujiri:
nvttoreasc, arhiereasc si mprteasc. n calitatea ei de Trup tainic al Domnului, fiind mereu
unit cu Hristos, Capul ei, Biserica este organul infailibil (care nu poate gresi, perfect) de sfintire si
mntuire a credinciosilor. Ea posed aceast nsusire a infailibilittii datorit asistentei permanente a
Duhului Sfnt, prin Care Hristos este prezent n ea pn la sfrsitul veacurilor. Iar Duhul Sfnt e
,Duhul Adevrului` Care nvat ,tot adevrul` Ioan 16,13. De aceea, ea este ,Biserica
Dumnezeului celui viu, stlp i temelie a adevrului` I Timotei 3,15.
Legat de infailibitatea Bisericii, Sf. Printi au afirmat c n afara Bisericii nu exist mntuire:
,Extra Ecclesiam nulla sallus`. Aceast expresie trebuie nteleas n sensul c Biserica este organul
ordinar (obisnuit) si sigur al mntuirii pentru cel ce trieste n conformitate cu nvttura ei. Dar de
248
248
aici nu urmeaz c toti cei din afara Bisericii se pierd fr deosebire pentru c ,Vntul sufl unde
vrea` spune Mntuitorul la Ioan 3,8, referindu-se aici la lucrarea Sf. Duh n lume. ns aceasta tine
de judectile tainice ale lui Dumnezeu, Care singur cunoaste sufletul fiecruia.
8. Biserica, odat ntemeiat, rmne pentru totdeauna; ea intr n vesnicie mpreun cu
Capul ei, Hristos, si cu membrii ei, pentru c ea este chiar viata de comuniune vesnic si fericit a
credinciosilor cu Hristos. Acum Biserica se afl n dou stadii sau stri. Aici pe pmnt, n stare de
lupt cu ispitele, cu pcatul Biserica lupttoare iar n cer, n stare de biruint, ntr-o stare
definitiv de har Biserica triumftoare. Dar nu sunt dou Biserici, ci dou stri ale aceleiasi
Biserici. Legtura dintre ele este de iubire si se manifest printr-un nencetat schimb de bunuri
duhovnicesti.
nsuyirile Bisericii
1. Unitatea Bisericii n nteles de a) unic si b) unitar
a) Biserica este una singur n fiinta sa, ca Trup al lui Hristos, avnd un singur Cap. n esenta ei,
fiind viata de comuniune a oamenilor cu Dumnezeu, Biserica nu poate fi dect una.
b) Cum recunoastem adevrata Biseric?
Criteriile si temelia unittii Bisericii sunt: unitatea de credint si unitatea de conducere. Singura
Biseric adevrat este Biserica ortodox.
2. Sfintenia Bisericii e fiintial, fiind dat de prezenta lui Hristos si a Duhului Sfnt n ea. Biserica
este laboratorul de sfintire a credniciosilor.
3. Sobornicitatea Bisericii n sens extensiv si intensiv. n sens intensiv, aceasta arat valoarea
universal absolut a Bisericii n esenta ei, numai n ea fiind mprtsit si trit adevrul dumnezeiesc.
4. Apostolicitatea Bisericii cu cele trei componente principale.
Simbolul credintei mrturiseste despre patru nsusiri sau atribute ale Bisericii: unitatea,
sfintenia, sobornicitatea sau catolicitatea (universalitatea) si apostolicitatea.
1. Unitatea. Biserica este una n dublu nteles de a) unic si b) unitar. a) Biserica este una
singur Biserica lui Hristos dup fiinta sa, fiind Trupul tainic al lui Hristos, El nsusi anuntnd
Apostolilor Si: ,Pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea` Matei 16,18, ceea ce nseamn c
Hristos va ntemeia o singur, unic Biseric. Pluralul cuvntului biseric nu se refer la fiinta
Bisericii, ci la elemente exterioare ale ei de ordin istoric (astfel avem mai multe Biserici: Biserica
veche, medieval etc.), de ordin geografic (Biserica rsritean, apusean, roman, greac, rus etc.),
la unele datini si forme de manifestare ce tin de specificul national (limba cultic) precum si la
locasuri diferite de cult.
Biserica este una pentru c Unul este Iisus Hristos, Capul si ntemeietorul ei, Unul este
Duhul Sfnt slsluit n ea si Unul este Dumnezeu cel n Sf. Treime cea deofiint, deci si viata de
comuniune a oamenilor cu Dumnezeu, care constituie Biserica n esenta ei, nu poate fi dect una.
Ideea existentei mai multor vieti de comuniune cu Dumnezeu este absurd cci ar presupune o
anumit opozitie ntre ele (datorit deosebirilor), ceea ce ar nsemna si o opozitie real n Dumnezeu
nsusi.
Unitatea fiintial a Bisericii este extensiune a vietii dumnezeiesti. Model pentru unitatea
Bisericii este unitatea Sf. Treimi. Dup cum Dumnezeu este Unul n Fiint asa si Biserica este una
dup fiinta sa. Biserica este extensiunea social a lui Hristos cel nviat, este Trupul Lui cel tainic,
deci este una singur: ,Este un singur trup i un singur Duh, precum i chemati ati fost ntr-o
singur ndejde; este un Domn, o credint, un Botez, un Dumnezeu i Tatl tuturor, Care este peste
toate i n voi toti` Efeseni 4,4-6 si ,Au doar S-a mprtit Hristos?` I Corinteni 1,13.
249
249
Unitatea Bisericii se exprim n unitatea de credint precum si n conducerea ei. Aceste dou
elemente constituie criteriul si temelia unittii Bisericii. Unitatea n credint nseamn mrturisirea
aceleiasi nvtturi de credint de toti credinciosii si de toate Bisericile locale. Aceasta este legtura
care i uneste pe membrii adevratei Biserici cu Mntuitorul Hristos si pe toti credinciosii ntre ei,
indiferent de loc si de timp (mrturisirea adevratei credinte pstrate de la Apostoli si Mntuitorul
nealterat de Biserica noastr ortodox).
Observatie: Fr mrturisirea aceleiasi credinte nu poate avea loc unirea Bisericii ortodoxe cu
celelalte Biserici zise surori si nici nu pot fi svrsite Sf. Taine n comun. De altfel, Ir mrturisirea
adevratei credinte, Sf. Taine nu sunt valabile pentru c Biserica nu este adevrat (nu este zidit pe
temelia Apostolilor conform Efeseni 2,20, adic pe credinta si nvttura primit de la ei).
Canonul 46 Apostolic: ,Poruncim ca orice episcop sau preot care accept vreun botez al
ereticilor sau vreo jertf de-a lor s fie caterisit`. Dac nici botezul lor nu este valabil, cu att mai
putin celelalte Taine care nu pot fi svrsite dect de slujitorii hirotoniti.
Iar unitatea n conducere se manifest prin supunerea credinciosilor aceleiasi conduceri
ierarhice (patriarhii sunt n consens unii cu altii doctrinar, canonic, administrativ, adic se orienteaz
n activitatea lor dup aceleasi canoane, principii administrative si mrturisesc aceleasi dogme).
Sf. Printi: Ignatie Teoforul, Irineu, Ciprian, fer. Augustin au ndemnat adesea pe crestini s
pstreze unitatea Bisericii.
b) n interiorul ei, Biserica cea una se manifest ca unitar. Aceast unitate nseamn nti o
unitate de viat, n baza creia fiecare membru se simte una cu ceilalti, ca trind n acelasi Trup
tainic al Domnului, avnd aceeasi credint, aceleasi traditii, aceleasi bunuri spirituale. n baza acestei
unitti de viat, Biserica este unitar si n organizarea ei. Dar Biserica ortodox nu merge n aceast
privint pn la uniformitatea absolut si pn la centralizarea ntregii puteri administrative n
minile unui singur conductor vzut, ca n Biserica catolic. Biserica ortodox ntelege unitatea ei
ca o unitate armonioas, simfonic a vietii crestine n general, o unitate ce se mpac cu libertatea si
cu deosebirile specificului national. Biserica este condus de organe ierarhice distincte n diferitele
prti ale ei, egali ntre ei, care sunt n legtur canonic, pstrnd unitatea doctrinar si sacramental.
Astfel Biserica ortodox se prezint n diferite state n forma unor Biserici autocefale respectndu-se
specificul national al fiecrui popor.
Dintre teologii zilelor noastre, Homiakov vorbeste cel mai clar despre aceast trstur
esential a Bisericii unitatea ei: ,Stim c atunci cnd unul din noi cade, cade singur; dar de
mntuit, nu se mntuiete nimeni singur. Cine va fi mntuit, va fi mntuit n Biseric, ca un mdular
al ei, n unire cu ceilalti credincioi... Dac cineva crede, se gsete n obtea credintei. Se roag
cineva? Este n obtea rugciunii. Dac renunti la obte, mori, nu mai eti mdular al ei. Sngele
Bisericii este rugciunea pentru ceilalti`.
Deci, dac Biserica nu poate fi dect una singur, care este adevrata Biseric dintre cele
trei? Biserica cea una, unic si unitar, pstrtoare si propovduitoare a adevrului revelat nealterat,
Ir adaosuri si fr omisiuni, asa cum o dovedeste ntreaga sa istorie, este Biserica ortodox
dreptmritoare. Asadar, numirea dat celorlalte dou de ,Biserici surori` este improprie.
2. Sfintenia Bisericii este sfintenia lui Hristos nsusi, ntruct ea este trupul Lui tainic,
nedesprtit niciodat de Capul ei. Ea este sfnt si prin Duhul Sfnt Care slsluieste permanent n
ea; prin care se mprtseste credinciosilor harul sfintitor. O dovad sigur a sfinteniei Bisericii este
lucrarea ei care este tocmai aceea de sfintire a membrilor ei; ea este laboratorul de curtire si sfintire
a credinciosilor. Cci dac n-ar fi sfnt n fiinta ei, n-ar putea sfinti prin puterea si mijloacele pe
care le posed adic prin Sf. Taine. Iar faptul c Biserica a dat si d nenumrati sfinti este de
asemenea evident.
Deci Biserica este sfnt pentru c sfnt este ntemeietorul si Capul ei, Hristos, si sfnt este
Duhul Care slsluieste n ea; este sfnt pentru c ea posed mijloacele de mntuire si sfintire a
250
250
credinciosilor: Sf. Taine; este sfnt pentru c sfnt este scopul pe care ea l urmreste: sfintirea si
mntuirea credinciosilor.
Prezenta pctosilor n Biseric si, de fapt, nimeni pe pmnt nu este fr de pcat (,Dac
zicem c pcat nu avem, ne amgim pe noi nine i adevrul nu este ntru noi` I Ioan 1,8) nu
pteaz sfintenia Bisericii, cci sfintenia ei este fiintial si este dat de prezenta nntrerupt n ea a
harului dumnezeiesc. Sfintenia Bisericii nu rezult din sfintenia membrilor ei, ci credinciosii si trag
sfintenia din fiinta Bisericii. Biserica este baia care curt pcatele oamenilor fr s se murdreasc
ea nssi.
Pe de alt parte, toti membrii Bisericii se deosebesc de ceilalti pentru c sunt sfintiti, se pot
numi sfinti potrivit Sf. Scripturi: II Corinteni 1,1; Filipeni 1,1, pentru c poart n adncul fiintei
lor harul Botezului, chiar dac nu-l fac eficace prin lucrarea lor, ns le rmne mereu deschis calea
spre sfintire actual prin pocint. Despre sfintenia Bisericii ne spune Sf. Scriptur: ,Hristos a iubit
Biserica i S-a dat pe Sine pentru ea ca s o sfinteasc, curtind-o prin baia apei prin cuvnt i ca
s o nftieze Siei Biseric sfintit, neavnd pat sau zbrcitur, ori altceva de acest fel, ci ca s
fie sfnt i fr prihan` Efeseni 5,25-27.
(Lectur: Iisus Hristos Pantocrator de D. Popescu, p.269-270).
3. Sobornicitatea sau catolicitatea (universalitatea)
Aceast calitate a Bisericii arat c ea este un ntreg unitar, viu si activ, peste tot pmntul
unde s-a rspndit crestinismul. Sobornicitatea Bisericii este implicat n unitatea ei. n afirmatia c
Biserica este una si aceeasi pretutindeni (unic si unitar) este implicat si caracterul ei universal,
adic ideea c exist o singur Biseric a ntregii lumi Biserica universal. Uneori se numesc
universale sau catolice si unele Biserici locale (n antichitate Biserica din Smirna n scrisorile Sf.
Ignatie). Prin aceasta se exprim unitatea si identitatea lor de credint cu Biserica universal, adic
ortodoxia lor.
Sobornicitatea Bisericii are dou aspecte: extensiv si intensiv.
Primul aspect arat ntinderea spatial a Bisericii pe ntreg pmntul. n nteles extensiv,
Biserica este universal ntruct este destinat tuturor popoarelor, nu numai unui popor ales, ca
sinagoga iudaic.
n nteles intensiv, universalitatea Bisericii indic valoarea universal a credintei adevratei
Biserici (cea ortodox), spre deosebire de erezie care are existent local si trectoare.
Universalitatea n acest sens exprim ideea c Biserica rmne n tot timpul si n tot locul aceeasi,
adic neschimbat si unitar, nefiind biruit de nicio grupare strin ei cum este erezia. Aceasta
pentru c, de fapt, n Biseric este nteles si trit adevrul dumnezeiesc care este unul singur. Numai
n Biseric, membrii ei triesc n adevr.
Adevrul apartine Bisericii ntregi pentru c nu se descoper totdeauna insilor singuratici, ci
numai Bisericii n plintatea ei. (patriarhii au mai gresit, au czut n erezii, dar niciodat Biserica n
plintatea ei). Biserica este ,stlpul i temelia adevrului` I Timotei 3,15 pentru c Hristos, Capul
ei, este Adevrul absolut Ioan 14,6, iar Duhul Sfnt, permanent activ n Biseric, este Duhul
Adevrului si Cel Care ne cluzeste la tot Adevrul Ioan 16,13.
Sobornicitatea Bisericii n sens intensiv arat, deci, valoarea universal, absolut a Bisericii
n esenta ei, puterea ei interioar rezultat din prezenta lui Hristos n ea, de a pzi neatins nvttura
de credint si de a pstra legtura strns si nentrerupt dintre Bisericile locale prin unitatea de
nvttur, cult, conducere si organizare. Biserica este viata de comuniune a oamenilor cu
Dumnezeu, iar aceast comuniune este una si neschimbat, asa cum a fost asezat de Mntuitorul
Hristos prin Sf. Taine si nvttura Sa, neputnd fi atins de niciun atac sectar. Sf. Printi au vzut n
sobornicitatea Bisericii chiar imitarea modului de existent perihoretic al Persoanelor Sf. Treimi:
,Cretinismul este o imitare a firii dumnezeieti` spune Sf. Grigorie de Nyssa.
251
251
Teologul bulgar $tefan Zankov observ c termenul grecesc folosit n Crez - -
nseamn un ntreg ce nu se schimb n fiinta lui prin mprtire, ca de exemplu, focul, oceanul, aerul.
Deci atributul de catolic sobornicesc din Crez arat c Biserica este un ntreg care rmne
neschimbat n fiinta ei, desi este rspndit pe tot pmntul (si mprtit n Biserici locale). Ea este
un ntreg care si n cea mai mic parte pstreaz aceeasi fiint (ca si Sf. Euharistie). n Biseric totul
cuprinde partea si partea cuprinde plintatea totului, adic plintatea ntregului nu este o sum de
prti, fiecare avnd aceeasi plintate ca si ntregul. Aceasta e valabil pentru Bisericile locale, dar si
pentru fiecare credincios. Astfel, credinciosul singuratic poate fi asemenea n sfintenie cu ntreaga
Biseric n msura n care primeste darurile Aceluiasi Duh Sfnt Care o nsufleteste si pe ea. Dup
cum orice om este universul n mic microcosmos tot asa orice credincios este Biserica n mic
microtheos. Astfel, dup Zankov, Biserica este o plenitudine (pluralitate, comunitate) sfnt ntr-o
unitate desvrsit, sau o sfnt comuniune general ce cuprinde toate Bisericile de pe pmnt care
mrturisesc aceeasi credint.
Aceast comuniune universal rezult din prezenta unificatoare a lui Hristos n Biseric prin
Duhul Sfnt. Hristos este n acelasi timp prezent n fiecare membru al Bisericii si n toti, adic n
ntreg Trupul Su, fcndu-i pe toti prti organice, mdulare ale Bisericii celei una. Astfel Biserica,
fiind n fiinta ei Trupul tainic al Domnului, aceasta nseamn c toti credinciosii triesc ntr-o
comuniune sufleteasc prin mprtsire de acelasi Har dumnezeiesc primit prin Iisus Hristos.
Aceast comuniune () a credinciosilor uniti n Hristos prin iubire formeaz fiinta Bisericii.
Text facultativ: n Ortodoxie, sobornicitatea se mai poate numi solidaritate, simfonie,
sintez. Homiakov o numeste ,unanimitate n libertate`. Aceste denumiri arat unirea strns dintre
membrii Bisericii, care prin dezvoltarea darurilor lor firesti si supranaturale, desi deosebite formeaz
o unic viat organic n Duhul Sfnt.
Spre deosebire de catolicitatea extensiv, exterioar, spatial, afirmat n Apus, n Rsrit se
afirm mai ales aceast catolicitate luntric, spiritual, intensiv prin care se exprim comuniunea
frteasc a tuturor n Hristos, fiind legati si ntriti n aceast comuniune prin puterea dragostei si
prin hristocentrism. Toti membrii Bisericii ortodoxe particip activ la viata Bisericii, formnd
mpreun nevzut trupul tainic al Domnului.
Sf. Ignatie al Antiohiei n Epistola ctre Smirna scrie: ,Aa cum n Euharistie Hristos este
de fat ntreg, tot astfel, fiecare comunitate bisericeasc este plintatea absolut a Trupului lui
Hristos; acolo unde este Iisus Hristos, acolo este Biserica universal`. Reiese de aici c Biserica
ntreag l are pe Hristos ntreg cu toate darurile Sale mntuitoare si ndumnezeitoare, precum si
fiecare Biseric local si fiecare credincios l are, cu conditia s fie sntoase si depline si mereu n
comuniune cu ntreaga Biseric cea universal.
Spre deosebire de raporturile externe, juridice nfiintate de Biserica catolic si de
individualismul promovat de protestanti (omul se mntuieste singur, nu n Biseric) numai Biserica
ortodox realizeaz o comuniune perfect ntre membrii ei. Acestia nu stau ca persoane singulare n
Biseric, ci se afl ntr-o pluralitate organic legati fiind prin aceeasi iubire dumnezeiasc n Hristos
(fac.)
Atributul sobornicittii se refer si la faptul c Biserica adevrat, cea una, st pe temelia
soboarelor, adic a sinoadelor ecumenice. Numai Biserica ortodox este continuatoarea Bisericii
universale, fiind singura care pstreaz nealterat nvttura si Traditia apostolic.
De altfel si n prezent, Bisericile nationale ortodoxe se conduc dup principiul sobornicittii
sau sinodalittii, autoritatea suprem de conducere n Biserica ortodox fiind sinodul.
4. Apostolicitatea. Aceast nsusire exprimat de Simbolul credintei arat c Biserica este
ntemeiat de Iisus Hristos si asezat pe temelia Apostolilor, dup mrturia Sf. Scripturi care arat c
Biserica este zidit ,pe temelia Apostolilor i a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind
nsui Iisus Hristos` Efeseni 2,20.
252
252
Hristos i uneste pe Apostoli prin credinta si nvttura lor despre El, fcndu-i temelie
pentru cldirea spiritual care este Biserica. Ea este cetatea al crei zid are ,12 pietre de temelie i n
ele, 12 nume, ale celor 12 Apostoli ai Mielului` (Apocalips 21,14). Apostolii sunt ,stlpii
Bisericii` Galateni 2,9, dar Hristos este piatra cea vie din capul unghiului, adic Cel Care sustine
totul si ,nimeni nu poate s pun alt temelie dect cea odat pus care este Iisus Hristos` I
Corinteni 3,11.
Apostolicitatea Bisericii are trei componente principale: Biserica apostolic este, n primul
rnd, ntemeiat pe credinta si mrturia Apostolilor despre nvierea lui Hristos, apoi pe nvttura
dumnezeiasc primit de ei de la Mntuitorul, si care este pstrat ntreag si nealterat de Biserica
adevrat si n al treilea rnd, Biserica este ntemeiat si pe succesiunea apostolic nentrerupt.
Deci apostolicitatea este nsusirea specific si esential a Bisericii ortodoxe care o deosebeste
de celelalte Biserici crestine. Numai Biserica ortodox a pstrat si a transmis cu sfintenie Traditia
apostolic integral, fr s schimbe sau s omit nimic din nvttura scris si oral a Apostolilor,
respectnd porunca acestora: ,Fratilor, stati neclintiti i tineti predaniile pe care le-ati nvtat, fie
prin cuvnt, fie prin epistola noastr` II Tesaloniceni 2,15. Pstrarea nvtturii apostolice este
esential n Biseric pentru c lor li s-a ncredintat misiunea propovduirii Evangheliei de ctre
Mntuitorul: ,Mergeti n toat lumea i propovduiti Evanghelia la toat fptura` Marcu 16,15
sau Matei 28,19-20. Aceasta pentru c ei si nsusiser adevrul dumnezeiesc mntuitor de la
Mntuitorul.
Apostolicitatea Bisericii se manifest si n succesiunea apostolic nentrerupt a ierarhiei
bisericesti potrivit creia harul episcopatului se transmite nentrerupt de la Apostoli prin sirul
episcopilor canonici pn n timpurile noastre si n continuare pn la sfrsitul lumii. Succesiunea
apostolic vine din trecut, de la Apostoli, dar harul vine de fiecare dat de sus, de la Hristos nsusi,
fiindc rolul succesiunii apostolice este cel de a asigura de-a lungul veacurilor aceeasi prezent a lui
Hristos n Biseric. Succesiunea nseamn c Acelasi Hristos, Care a lucrat ncepnd de la Apostoli
n toti episcopii de pn acum, lucreaz prin mijlocirea rugciunilor episcopilor care hirotonesc si
asupra noului hirotonit si va lucra si prin Tainele ce le va svrsi el ca episcop.
Exist astfel n Biseric, ncepnd de la Apostoli, o transmisiune extern a nvtturii revelate
si o transmisiune intern a harului ierarhiei, strns legate ntre ele. Episcopii sunt responsabili n
fiecare eparhie de pstrarea intact a nvtturii apostolice pe care o ncredinteaz preotilor prin
pregtirea teologic adecvat. Iar misiunea aceasta se transmite de la ierarhi la ierarhi deodat cu
transmiterea harului Preotiei, cci la Hirotonie, episcopul d nti mrturie naintea episcopilor
hirotonisitori c si-a nsusit si c va propovdui aceeasi nvttur apostolic pe care au propovduit-
o si ei. Iar principala atributie a episcopului este de a supraveghea propovduirea corect a
adevrului dumnezeiesc. De aceea este ndrepttit afirmatia unor Sf. Printi ca: Irineu, Ciprian, fer.
Ieronim, care consider succesiunea apostolic asemenea unei conducte prin care curge nvttura
apostolic, aceasta fiind trstura distinctiv a Bisericii adevrate fat de cele eretice sau
schismatice.
Membrii Bisericii: clerul yi credincioyii
Ierarhia bisericeasc
1. Biserica, fiind institutie divino-uman ntemeiat de Mntuitorul pentru a-I continua ntreita Sa
oper mntuitoare, este nzestrat cu organe speciale pentru mplinirea acestei meniri.
2. Ierarhia bisericeasc este o component esential a Bisericii. Totusi, slujitorii hirotoniti ai Bisericii
sunt organe vzute ale lui Hristos, singurul Arhiereu etern si desvrsit.
253
253
3. Existenta ierarhiei bisericesti si are temei n alegerea celor 12 Apostoli ai Mntuitorului si n
transmiterea puterii Preotiei prin Taina Hirotoniei de ctre Apostoli, urmasilor lor.
4. Temeiuri revelationale despre existenta ierarhiei de la nceput n Biseric.
5. Distinctia care a existat totdeauna ntre treptele ierarhiei bisericesti n ciuda confuziei de numiri.
6. Episcopul puterea si atributiile sale
7. Autoritatea suprem n Biserica universal sinodul ecumenic
8. Despre asistenta Duhului Sfnt n sinodul ecumenic
9. Despre puterea episcopilor n sinodul ecumenic
10. Pentru ca hotrrile unui sinod ecumenic s fie valabile si sinodul s fie recunoscut ca atare,
acesta trebuie s exprime gndirea Bisericii ntregi, urmnd traditia si credinta ei.
11. Episcopii sunt asistati de Duhul Sfnt n sinodul ecumenic, dar Acesta nu lucreaz fortat asupra
lor
12. Deosebiri confesionale
13. Rolul laicatului n Biseric.
1. Biserica este institutia ntemeiat de Mntuitorul pentru a-I continua opera Sa prin
mplinirea ntreitei Sale slujiri: nvttoreasc, arhiereasc si mprteasc, propovduind adevrul
Evangheliei nealterat, sfintindu-i pe credinciosi prin Sf. Taine si conducndu-i pe calea mntuirii.
Pentru mplinirea acestei meniri, Biserica trebuie s aib organe speciale nsrcinate si mputernicite
cu autoritate divin. Astfel, n Biseric, au existat de la nceput, chiar din ziua Cincizecimii, dou
categorii de membri: cler si popor, ierarhie bisericeasc si laici sau mireni: Apostolii, asupra crora
S-a pogort Duhul Sfnt n chip de limbi de foc si au primit deplin puterea Duhului Sfnt si restul
credinciosilor care s-au adugat lor, fiind ptrunsi la inim de puterea Duhului, care s-au convertit si
botezat primind darul Sf. Duh prin mijlocirea Sf. Apostoli F.A. cap.2.
2. Ierarhia bisericeasc este o component esential a Bisericii. Episcopii, preotii si diaconii
sunt investiti cu puterea preotiei treptei respective de nsusi Hristos prin Taina Hirotoniei, instituit
de El dup nviere Ioan 20,21-23. Ei si mplinesc misiunea n Biseric tot prin puterea lui Hristos.
Slujitorii celor trei trepte ierarhice sunt organe vzute ale Preotului nevzut Hristos, prin care El
mplineste nentrerupt n Biseric ntreita Sa slujire de Arhiereu, nvttor si mprat. Acestia sunt
doar instrumente ale harului divin, iconomi ai tainelor lui Dumnezeu I Corinteni 4,1, adevratul
svrsitor al oricrei lucrri sfinte n Biseric fiind Hristos Arhiereul desvrsit si vesnic.
Ierarhia bisericeasc apartine fiintial Bisericii, fr aceasta, Biserica neputnd s existe:
Dac ar nceta Hirotonia, ar nceta toate Tainele, afar de Botez si neamul omenesc ar fi rupt din
har Homiakov. Tocmai datorit preotiei sacramentale sau harice, Biserica este o comunitate
sacramental cci are organe sfintite pentru lucrarea ei mntuitoare.
3. Necesitatea ierarhiei bisericesti este artat de Mntuitorul Hristos pentru c de la
nceputul activittii Sale publice, El a ales pe cei 12 Apostoli si mai trziu pe cei 70 de ucenici, pe
care i-a deosebit de multime si i-a pregtit n mod special pentru a-i fi colaboratori si urmasi n
vestirea Evangheliei, n svrsirea actelor sfintitoare si cluzirea credinciosilor la mntuire.
Cei 12 Apostoli, dup ce au primit deplin puterea Duhului Sfnt la Cincizecime asa cum li se
Igduise (Luca 24,49) au mprtsit puterea sacerdotal (preoteasc) si altora, hirotonind episcopi,
preoti si diaconi pentru a satisface nevoile comunittii crestine si a-i lsa urmasi n slujirea
apostoleasc.
Asadar cei 12 Apostoli au fost primii nainte stttori ai Bisericii chemati direct si personal
de Mntuitorul; dup ei, pe o treapt mai jos, cei 70 de ucenici, iar dup acestia, a urmat treapta
diaconilor.
Apostolatul, posednd plenitudinea harului preotiei precum si unele harisme extraordinare
necesare fazei de nceput a Bisericii crestine, nu s-a transmis mai departe. Dar Apostolii au transmis
254
254
urmasilor lor harul preotiei, hirotonind episcopi, preoti si diaconi. Episcopii, ca cei ce posed
plenitudinea harului, adic puterea ntregii slujiri mntuitoare n Biseric, sunt socotiti urmasii
directi ai Apostolilor, iar preotii sunt urmasii celor 70 de ucenici ai Domnului.
4. Cele trei trepte ierarhice au existat de la nceput n Biseric. Despre aceasta ne dau mrturii
clare att Sf. Scriptur ct si Sf. Traditie. n Sf. Scriptur, existenta celor trei trepte este artat clar
la F.A. 14,23; I Timotei 3,2-6; Tit 1,5-7; I Timotei 5,17 yi 5,22; F.A. 6,5-6; I Timotei 3,8. Aceasta
este adeverit si de scrierile Sf. Printi, ncepnd cu Printii apostolici. Astfel, sf. Clement Romanul
face distinctie ntre masa laicilor si clerul sfintit; sf. Ignatie Teoforul, de asemenea, si afirm n
plus, c fr ierarhie Biserica nu exist; sf. Policarp la Smirnei i ndeamn pe crestini s se supun
preotilor si diaconilor ca lui Dumnezeu.
Cu timpul pentru fiecare treapt ierarhic s-au creat anumite distinctii, grade de drept
bisericesc uman (din partea comunittii), iar nu divin (nu difer ca putere haric). Aceste numiri sunt
conferite prin hirotesie care se svrseste totdeauna n afara sf. altar spre deosebire de hirotonie care
are loc numai n sf. altar. Aceste grade sunt numai de ordin administrativ, ele nu confer celui n
cauz vreo putere sacramental (haric) deosebit (sacrament = Tain a Bisericii).
5. n Biserica primar numirile de episcop si presbiter se acordau att episcopilor ct si
preotilor. Aceast confuzie de numiri se datora ntelesului acestor termeni care se potriveau ambelor
trepte ierarhice. Pentru c att preotul ct si episcopul erau btrni (dac nu cu vrsta, mai ales cu
ntelepciunea adic presbiteros); si totodat supraveghetori (episcopos) ai credinciosilor.
ns cu toate c se fcea confuzie de numiri, niciodat nu a existat confuzie ntre aceste
trepte, fiecare avnd functiile si atributiile ei bine stabilite. Totdeauna treapta episcopilor era
distinct de celelalte dou trepte, episcopii avnd exclusiv misiunea de a alege si hirotoni preoti si a-i
supraveghea n activitatea lor.
6. Episcopul, fiind pe cea mai nalt treapt ierarhic, este nti stttor al Bisericii din
eparhia sa; el posed putere sfintitoare deplin, svrsind toate Tainele si supravegheaz
propovduirea corect a nvtturii dumnezeiesti, avnd ntreaga autoritate n materie de disciplin si
organizare n eparhia sa. Dar trebuie remarcat c episcopul nu si mplineste misiunea izolat, ci el se
afl totdeauna n legtur doctrinar si canonic cu ceilalti episcopi.
7. ntruct o Biseric autocefal este constituit din mai multe eparhii care au un frunte un
episcop, acestia avnd putere haric egal ntre ei, autoritatea cea mai nalt ntr-o Biseric national
o detine sinodul episcopilor acelei Biserici, iar prin extindere, autoritatea suprem n Biserica
universal apartine sinodului ecumenic. Totalitatea episcopilor ntruniti n sinod, direct sau prin
reprezentanti se numeste sinod ecumenic. Atunci cnd acesta nu se ntruneste, n fruntea Bisericii st
totalitatea episcopilor, care conduc Biserica rmnnd n permanent acord chiar dac spatial nu se
ntrunesc la un loc. Este vorba de consensus Ecclesiae dispersae care are autoritate egal cu a
sinodului ecumenic. Astfel, Biserica a luat hotrri valabile, dogmatice si canonice, chiar lipsit de
sinoadele ecumenice, timp de peste 1000 de ani, prin consensul Bisericii de pretutindeni. De
exemplu, n secolul al XIV-lea n disputa isihast, doctrina isihast a fost adoptat ca doctrin
oficial a Bisericii ortodoxe; n secolul al XVII-lea cu privire la numrul Sf. Taine etc.
Asadar, autoritatea suprem ntr-o Biseric national este sinodul episcopilor acelei Biserici,
iar n Biserica universal sinodul ecumenic. Am nvtat, de asemenea, c infailibilitatea este
atributul Bisericii ntregi, ea fiind ,stlpul i temelia adevrului` I Timotei 3,15. Care este
deosebirea dintre cele dou afirmatii? Ce ntelegem prin autoritatea suprem detinut de sinodul
ecumenic? Desi Biserica este infailibil n totalitatea ei, ca detintoarea adevrului dumnezeiesc, asa
cum l-a asezat de la nceput Duhul Sfnt n ea prin Revelatia supranatural, totusi organul special
prin care se exprim aceast infailibilitate este sinodul ecumenic, adic numai sinodul ecumenic
poate lua hotrri cu privire la credint, moral, deci privind viata Bisericii n general, hotrri care
devin valabile si obligatorii pentru toti membrii ei.
255
255
Prin infailibilitatea Bisericii se ntelege luminarea din partea Duhului Sfnt, actiunea
cluzitoare n activitatea ei de a nu gresi n explicarea si pzirea adevrurilor dumnezeiesti cuprinse
n Revelatia supranatural. Prin aceasta Biserica este infailibil pentru c n ea este nteles si trit
adevrul revelat, ea este stlpul si temelia adevrului. Biserica se misc permanent n interiorul
Revelatiei supranaturale, se orienteaz mereu dup Sf. Scriptur si Sf. Traditie. n Biseric, Cuvntul
lui Dumnezeu devine mereu viu si actual, lucrtor n sufletele credinciosilor, prin imnele si actele
liturgice care cuprind texte scripturistice si actualizeaz momente din istoria mntuirii. Sf. Traditie
este nssi viata Bisericii, fiind datinile, rnduielile Bisericii transmise de la Sf. Apostoli. Fr Sf.
Traditie, Biserica nu poate exista pentru c Sf. Traditie este chiar viata Bisericii n Duhul Sfnt, este
lucrarea Duhului Sfnt n Biseric. Dar nici Sf. Traditie nu poate exista fr Biseric pentru c nu s-
ar transmite mai departe altor generatii de credinciosi dac n-ar fi trit de Biseric. n felul acesta se
pstreaz adevrul dumnezeiesc n Biseric.
Biserica este infailibil n totalitatea ei, dar organul special prin care se exprim
infailibilitatea ei este sinodul ecumenic. Totalitatea episcopilor ntruniti n sinodul ecumenic sunt
asistati n hotrrile lor de Duhul Sfnt, ceea ce se exprim prin formula folosit nc de la sinodul
apostolic: prutu-s-a Duhului Sfnt si nou F.A. 15,28.
8. Care este lucrarea Duhului Sfnt n sinodul ecumenic? Prezenta si lucrarea Duhului Sfnt
n sinoadele ecumenice nu nseamn descoperirea de noi adevruri mntuitoare cci aceasta ar
nsemna o continuare a Revelatiei supranaturale ncheiate n Iisus Hristos. Ci Duhul Sfnt i asist pe
membrii sinodali n precizarea, explicarea si, dac este absolut necesar n noi formulri ale
adevrului revelat mntuitor care se gseste n Biseric, unde l-a asezat Duhul Sfnt. Duhul Sfnt
vegheaz ca s fie redat fidel credinta de la nceput apostolic.
Hotrrile luate n sinodul ecumenic sunt cu privire la adevrul dumnezeiesc mntuitor, iar
acesta este cuprins n Revelatia supranatural. Hotrrile sinodului ecumenic sunt legate deci de
adevrurile dumnezeiesti ale Revelatiei supranaturale, cuprinse n Sf. Scriptur si Sf. Traditie.
Aceste adevruri, ns, au ca scop mntuirea oamenilor, ne prezint mijloacele prin care dobndim
mntuirea (voia lui Dumnezeu care trebuie mplinit), iar aceste mijloace rmn neschimbate (pentru
c voia lui Dumnezeu este aceeasi), indiferent de noile conditii istorice, culturale ale fiecrei epoci.
Rezult de aici c hotrrile sinoadelor ecumenice referitoare la credint si moral (adic dogmele si
normele morale mijloacele de mntuire corespunztoare credintei si faptelor bune), fiind n esent
adevruri absolute revelate, sunt imuabile, avnd temeiuri n Revelatia supranatural. Numai
hotrrile referitoare la disciplin si organizare (canoanele) pot fi schimbate, corectate, mbunttite,
amplificate sau reduse, nu n mod arbitrar, ci de ctre alt sinod, acestea referindu-se la viata
exterioar a Bisericii (nu ating nvttura Bisericii n esenta ei).
9. Care este lucrarea episcopilor ntr-un sinod ecumenic? Ierarhia bisericeasc este infailibil
n totalitatea ei, ns numai ca una ce face parte din Biseric si numai pentru c ,reprezint Biserica
n general, fiind organul sau glasul prin care se exprim ntreaga Biseric` dup Hristu
Andrutsos. Dar trebuie remarcat c reprezentarea aceasta nu si primeste autoritatea din partea
credinciosilor (ca la protestanti preotia universal), ci ierarhia reprezint Biserica n sinoadele
ecumenice fiind investit cu putere de drept divin (jure divino), trgndu-si autoritatea de la Duhul
Sfnt pentru a defini credinta adevrat (poate face uz sau nu de aceast autoritate divin dup cum
vrea).
Definirea credintei adevrate, precizarea, formularea ei, este o latur foarte important a
activittii nvttoresti si cluzitoare a ierarhiei, care este chiar menirea ei. Potrivit definitiei date
ierarhiei bisericesti, membrii acesteia sunt organe speciale investite cu putere divin pentru a
continua opera Mntuitorului sub ntreit aspect: nvttoresc, mprtesc si arhieresc. Deci lucrarea
ierarhiei bisericesti la sinoadele ecumenice prin care precizeaz credinta face parte din atributiile si
darurile Preotiei pentru care sunt investiti cu putere divin de la Hirotonie.
256
256
10. Relund ideea exprimat mai nainte de Andrutsos, trebuie mentionat c totalitatea
episcopilor, deci sinodul ecumenic, nu posed autoritatea suprem de a exprima nvttura Bisericii
dect n unire cu Biserica si n armonie cu ea, adic cu traditia, credinta, cugetul Bisericii (dac
reprezint cu adevrat Biserica). Cu alte cuvinte, dreptul de a exprima nvttura Bisericii apartine
exclusiv episcopatului care este, ns, nu deasupra comunittii, ci n comunitatea pe care o conduce.
Ierarhia la ortodocsi spre deosebire de catolici este n Biseric, ca parte component a Bisericii
infailibile, iar nu deasupra Bisericii, adic n afara ei. Ierarhia nu poate vorbi si hotr arbitrar n
numele ei, ci doar n numele Bisericii, fiind reprezentanta plin de har a Bisericii. Dac se rupe de
Biseric, se rupe de adevr.
Sinodul ecumenic proclam, deci, adevrul revelat formulndu-l si precizndu-l, dar acest
adevr se afl de la nceput n Biseric unde l-a asezat Duhul Sfnt. Trebuie s se deosebeasc
proclamarea adevrului, care apartine puterii bisericesti supreme, de posesiunea adevrului, care
apartine ntregului trup al Bisericii prin catolicitatea si infailibitatea ei. Enciclica Patriarhilor
orientali din 1848 afirm: La noi pstrtorul adevrului este nsusi corpul Bisericii. Astfel,
hotrrile sinoadelor ecumenice devin infailibile, adic obligatorii si irevocabile numai dup ce sunt
recunoscute ca atare de Biseric. De aceea au fost respinse unele sinoade care ca form exterioar nu
se deosebeau de sinoadele ecumenice ca: sinodul unionist Ferrara Florenta din 1439, sinodul de la
Constantinopol din 860-871 din timpul patriarhului Fotie (pentru c nu au fost tratate probleme
importante), sinodul tlhresc de la Efes n 449. De asemenea, au fost respinse Ekthesisul si
Typosul, edicte de credint emise de mpratii bizantini Eraclie si Constans al II-lea n 638 si 648,
semnate de patriarhii ortodocsi, care ns erau mpotriva dreptei credinte, aprat atunci cu drzenie
de sf. Maxim Mrturisitorul.
Aceste sinoade au fost respinse pentru c hotrrile lor nu au fost recunoscute ca glas al
Bisericii de tot poporul bisericesc, pentru c nu au fost n unire cu Biserica, nu au exprimat gndirea,
cugetul Bisericii, nu au urmat traditia si credinta ei. Biserica d episcopilor cinstea si dreptul de a
proclama hotrrile ei dogmatice, dar ea si pstreaz dreptul s judece de a fost urmat drept
credinta si traditia ei. La mijlocul secolului al VII-lea, glasul prin care s-a exprimat adevrul
Bisericii, organul Duhului Sfnt, vasul ales al adevrului a fost sf. Maxim Mrturisitorul. El a
mrturisit mpotriva acuzatiei patriarhilor ortodocsi: Chiar dac tot universul ar fi mpotriva mea, eu
nu m voi lepda de aceast nvttur (diotelismul) si A tcea si a nu mrturisi adevrul atunci
cnd situatia o cere, nseamn a te lepda de el.
Episcopatul ia n materie de credint hotrri n mod infailibil numai ntruct le ia n
comuniune cu ntreaga Biseric, tinnd seama de gndirea Bisericii legat de viata ei n Hristos. n
sinoadele ecumenice, episcopii semnau ntotdeauna o hotrre dogmatic, bazndu-se pe credinta si
pe viata sacramental a Bisericilor, mostenite prin traditie. Formulele dogmatice sunt expresia
concis a acestei credinte trite n Biseric. Aceste formule s-au putut ncadra n cntrile si
rugciunile Bisericii, iar rugciunile si cntrile Bisericii dau expresie credintei celei adevrate, pe
care Biserica a pstrat-o nealterat peste veacuri. Fiecare episcop si toti mpreun sunt limitati de
Hristos si de Biseric n exercitarea dreptului de hotrre n materie de credint.
11. Se contrazice astfel ceea ce s-a afirmat nainte c numai sinodul ecumenic este organul
prin care se proclam adevrul dumnezeiesc? Nu. Pentru c ierarhia bisericeasc este investit cu
autoritate divin pentru a lua hotrri dogmatice si morale n sinoade ecumenice si n aceast lucrare
sunt asistati de Duhul Sfnt, dar nici aici harul nu lucreaz fortat asupra lor, ci numai dac ei vor s
fac uz de aceast putere divin, dac rmn deci n unire cu trupul Bisericii care este detintorul
adevrului. Dac ns nu caut n mod sincer si dezinteresat s stabileasc adevrul, ci mpinsi de
fric ori influentati de interese, atunci hotrrile lor nu sunt valabile, sunt respinse mai trziu de
Biseric pentru c nu consun cu gndirea ei. Sf. Maxim Mrturisitorul a fost la timpul su gura Sf.
Duh, organul infailibilittii Bisericii pentru c atunci plintatea Bisericii se afla n gndirea lui;
257
257
partea cuprindea ntregul. El s-a ridicat prin sfintenie la nltimea cunoasterii adevrului
dumnezeiesc, s-a umplut de Duh Sfnt. Adevrul se descoper totdeauna Bisericii n totalitatea ei si
nu ntotdeauna persoanelor singure. Dar uneori, si acestia pot deveni prin strduintele lor n unire cu
Biserica, vase alese ale Duhului Sfnt, luminnd pe ceilalti si nvtnd n consens cu nvttura
general a Bisericii.
12. Deosebirea ntre Biserica ortodox si celelalte confesiuni n aceast problem este clar.
La o extrem se afl catolicismul, care nvat c papa este infailibil cnd proclam o nvttur ex
cathedra, fie si n numele lui, rupt de Biseric, el fiind deasupra Bisericii, nu n Biseric, poporul
credincios neavnd niciun drept n aceast privint. La extrema cealalt, protestantismul acord
libertate deplin fiecrui credincios pentru a interpreta Biblia, Duhul Sfnt luminndu-i pe toti
spun ei. Biserica Ortodox se fereste de ambele extreme. Prin sobornicitatea ei, se afirm de Biserica
Ortodox c adevrul se descoper nu unei ratiuni individuale rupte de comuniunea Bisericii, ci
numai Bisericii n plintatea ei, adic unittii n iubire a Bisericii. Toti cei ce triesc n comuniunea
iubirii n Biseric se pot ridica la cunoasterea adevrului revelat. Se poate chiar ntmpla ca unii
mireni s fie mai dotati n ntelegerea doctrinei Bisericii dect episcopul. Totusi episcopul este
investit cu oficiul special de a supraveghea propovduirea corect a adevrului dumnezeiesc n
eparhia sa.
E adevrat c un mirean se poate ridica la o mare nltime a vietii duhovnicesti si la o
ntelegere si propovduire plin de har a adevrului. Dar nu poate ajunge acolo dect prin mijlocirea,
prin lucrarea ierarhiei bisericesti pstorit fiind de ei, nvtat, cluzit de printii Bisericii. Iubirea nu
poate apare si creste n om fr harul Tainelor, iar cunoasterea adevrat a lui Dumnezeu este
indisolubil legat de sfintenie deci de iubire. Pe de alt parte, ceea ce cluzeste pe om spre
desvrsire este ascultarea smerit de Printi duhovnicesti adic de arhierei si preoti. Sf. Simeon
Noul Teolog spune: Tot ce au fcut Apostolii ne fac si azi Printii nostri duhovnicesti, adic
arhiereii si preotii, n chip neschimbat, fr s lipseasc nimic. Tot rul n Biseric, dup el, vine
din faptul c nu mai sunt respectati arhiereii si preotii ca nvttori si fiecare socoteste c nu mai are
trebuint de nvttura lor.
Pe ct de mult accentueaz Ortodoxia rolul iubirii n comunitatea bisericeasc, pe att de
mult accentueaz si importanta ascultrii n iubire. Iubirea si organizarea ierarhic nu se exclud,
dup cum caracterul de institutie al Bisericii nu se opune celui de comunitate n iubire.
Deci climatul firesc n care fiinteaz Biserica Ortodox este cel al sobornicittii. n Biserica
Ortodox, desi constiinta Bisericii este deasupra persoanelor umane, deasupra ratiunilor individuale,
ea exprimndu-se prin autoritatea suprem a sinoadelor ecumenice, totusi pot exista n anumite
perioade ale istoriei ei, tritori alesi n comuniunea iubirii, organe alese ale Duhului Sfnt, prin care
s se exprime adevrul ntregii Biserici. Avem de exemplu pe marii nvttori si lumintori ai lumii,
attia ierarhi sfinti sau alti cuviosi care au nvtat totdeauna n consensul Bisericii universale.
Biserica este un ntreg care si n cea mai mic parte pstreaz aceeasi fiint. Totul cuprinde partea si
partea cuprinde plintatea totului. Asa credinciosul poate fi asemenea n sfintenie cu ntreaga
Biseric n msura n care se mprtseste de darul Sf. Duh.
13. n componenta Bisericii intr si laicii. Ei contribuie la administrarea, la buna organizare a
Bisericii prin cunostintele valoroase pe care le pun n slujba Bisericii. Mai mult chiar, unii
credinciosi mireni pot propovdui adevrurile de credint n biseric, n scoli, n numele Bisericii,
participnd efectiv la activitatea nvttoreasc a Bisericii. Dar o astfel de activitate a mirenilor n
Biseric se poate desfsura numai din ncredintarea si sub ndrumarea autorittii episcopale, care
rspunde de propovduirea corect a nvtturii Bisericii n eparhia sa. Dac preotii sunt
supravegheati de episcopi n activitatea lor, cu att mai mult mireanul n lucrarea sa de predicator
sau catehet al adevrului Bisericii trebuie supravegheat de conducerea bisericeasc.
258
258
Putem conchide c ierarhia constituie o component esential, organic a Bisericii. Fr
ierarhie nu poate exista Biserica. Ea ns se afl nu deasupra Bisericii, ci n Biseric, formnd
mpreun cu ceilalti credinciosi comuniunea n iubire care defineste Biserica.
Lectur: 1) D. Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, p.258-259: Preotia particular si
slujitoare:
Rolul important al preotiei slujitoare n viata Bisericii const n faptul c omul nu poate
intra prin sine n relatie iubitoare nesfrsit cu Dumnezeu numai pe cale nevzut, ci si pe cale
vzut, datorit preotului, care e semnul vzut al prezentei nevzute a lui Hristos n Biseric.
Desigur, credinciosii pot oferi personal lui Dumnezeu anumite rugciuni si jertfe fr mijlocirea
preotiei slujitoare, ns acolo unde nu au existat astfel de slujitori sfintiti, care s personifice
comunitatea naintea lui Hristos n mod obiectiv, credinciosii s-au divizat ntr-o multime
nenchipuit de comunitti (ex. protestantii). Comunitatea credinciosilor se adreseaz lui Dumnezeu
prin mijlocirea lui Hristos, numai prin persoane sfintite special n vederea acestui scop. Aceste
persoane sunt preotii, slujitorii lui Hristos si ai Bisericii, cu rspundere pentru comunitate, care
simbolizeaz prezenta si lucrarea real a Mntuitorului n Biseric, ca singurul Mijlocitor ntre
oameni si Dumnezeu. Fr preot relatia omului cu Dumnezeu tinde s se mrgineasc doar la suflet
Ir s aib n vedere si trupul. i n privinta relatiei sufletesti dintre credincios si Dumnezeu, fr
preot ea nu este deplin, desvrsit (sf. Maria Egipteanca a avut nevoie de Sf. Euharistie).
Preotul este reprezentantul, delegatul lui Hristos pe pmnt, fr ns a se putea substitui lui
Hristos pe pmnt (cum pretinde papa). i cu toate c preotul reprezint comunitatea naintea lui
Hristos, el nu poate primi preotia din partea comunittii. Comunitatea trebuie s admit c Hristos, n
calitate de Cap al ei, este altceva dect ea, ca trup al Lui. Biserica are nevoie de Hristos, Care Se face
vizibil prin preotul slujitor. Preotul este slujitorul sfintit chemat s sustin dialogul obiectiv si
subiectiv (al ntregii comunitti si al fiecrui membru n parte) ntre Hristos si Biseric. Astfel,
sacerdotiul sacramental are legtur att cu Hristos, ct si cu comunitatea, pentru c reprezint
vizibil att pe Hristos naintea comunittii, ct si comunitatea naintea lui Hristos. Liturghia
constituie dialogul lui Hristos cu Biserica si al Bisericii cu Hristos, care implic att sacerdotiul
sacramental, dar si pe cel universal, al credinciosilor.
2) D. Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, p.263: Sf. Grigorie de Nazianz despre preot ca
mpreun slujitor cu Hristos.
3) Ibidem, p.254-258: ntreita slujire a Mntuitorului n Biseric:
Mntuitorul Hristos, exercitndu- i permanent ntreita Sa putere: nvttoreasc,
mprteasc si arhiereasc n Biseric, i antreneaz si reveleaz si n cei credinciosi aceast slujire.
Prin restaurarea naturii umane si redobndirea harului divin, prin Hristos, se activeaz n persoana
uman cele trei demnitti specifice ei asa cum era menit de la creatie. Potrivit Sf. Printi, de la
facere, omul avea menirea s fie rege, preot si profet al ntregii creatii. Astfel, crestinul, rmnnd n
comuniune cu Dumnezeu prin harul divin trebuie s devin o fiint eclesial, adic biseric a lui
Dumnezeu si templu al Duhului Sfnt.
Deosebiri confesionale
1. Doctrina catolic despre Biseric
Teologia catolic mai veche pune accentul pe aspectul vzut al Bisericii, considernd-o o
institutie omeneasc mai mult cu caracter juridic religios cu misiunea de rspndire a credintei
crestine n lume. Dup ei, Biserica este societatea oamenilor uniti prin mrturisirea aceleiasi credinte
si prin mprtsirea de aceleasi sacramente (Taine), sub conducerea pstorilor Bisericii n frunte cu
suveranul pontif.
259
259
Teologii catolici din vremea noastr caut s reaseze n centrul eclesiologiei lor realitatea
teandric a Bisericii. Cu toate strdaniile lor, n teologia catolic, teandria Bisericii rmne numai
dorit, nu este real, neavnd un fundament trainic. Aceasta datorit conceptiei lor gresite despre har
gratia creata pe care l socotesc o putere impersonal si creat prin care credinciosii si deci
Biserica nu se pot uni niciodat n mod real cu Dumnezeu, creatul interpunndu-se ca un zid ntre
om si Dumnezeu.
Cu privire la nsusirile Bisericii, ei nteleg unitatea ei ca o unitate exterioar ce rezult din
conducerea centralizat n minile papei; sfintenia e privit sub aspect exterior mai mult ca activism
social, si nu ca mprtsire de dumnezeire; catolicitatea e vzut ca universalitate spatial sub
conducerea papei, iar apostolicitatea e nteleas ca o presupus subordonare a Apostolilor fat de Ap.
Petru si continuat prin supunerea tuturor episcopilor fat de episcopul Romei, unicul su succesor.
2. Doctrina catolic cu privire la ierarhia bisericeasc
Cu privire la ierarhia bisericeasc, catolicii promoveaz mai multe nvtturi gresite: dogma
despre primatul papal si despre infailibilitatea papal si celibatul preotesc obligatoriu.
A. Biserica catolic a proclamat dogma despre primatul papal la Conciliul I Vatican n 1870,
rennoit la Conciliul II Vatican (1962-1965), care ns a existat de la nceput n Biserica apusean,
fiind cauza principal a schismei din 1054. Potrivit acestei dogme, episcopul de Roma detine functia
de pstor suprem si de cap vzut al Bisericii universale, ca vicar (loctiitor) al lui Hristos pe pmnt
si succesor unic al Ap. Petru. Prin aceast dogm se exprim pretentia papilor de jurisdictie asupra
Bisericii universale (prin jurisdictie se ntelege puterea, competenta de a judeca sau teritoriul n care
un judector sau instant judectoreasc si exercit puterea) apoi vezi manualul pt. seminar
Todoran-Zgrean p.288-289, punctele a,b,c,d.
Ortodoxia a mrturisit totdeauna c Ap. Petru este unul din corifeii Apostolilor, dar de aici nu
a tras concluzii primatiale pentru succesorii si. De altfel, o dubl succesiune una apostolic si alta
petrin este n deplin dezacord cu ideea de apostolicitate a Bisericii. Biserica este apostolic, fiind
ntemeiat de Hristos pe colegiul apostolic, care a constituit nucleul Bisericii primare.
Singurul titlu onorific care i este recunoscut de Biserica ortodox episcopului Romei este
acela de primus inter pares primul ntre egali. Aceast expresie a desemnat de la nceput pozitia
episcopului Romei n cadrul pentarhiei, adic al sistemului celor cinci vechi patriarhate din perioada
sinoadelor ecumenice: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim. (penta = 5; arhi =
cpetenie; pentarhie = ordine a patriarhatelor stabilit la sinodul al VI-lea ecumenic).
n aceast expresie primus sau protos nseamn primul dintr-o serie. Deci episcopul
Romei nu este primul ca sef, n sensul c este superior celorlalti, ci este primul ca ntiul dintr-o
serie, egal cu ceilalti. i n Biserica ortodox se vorbeste despre primat dar acesta nu este altceva
dect cel dinti dintre episcopii egali ai unor Biserici locale.
n Biserica catolic, papa nu este primul ntre confratii si episcopi, fiind egal dup har cu ei,
ci este socotit superior lor, ntr-o anumit msur chiar izvorul puterii episcopale, episcopii fiind
doar delegati, mputerniciti ai papei. Sinodul episcopilor nu poate face nimic fr papa, dar papa
poate face orice fr sinodul episcopilor. Biserica este transformat astfel ntr-o adunare de supusi
Ir glas, ntr-un stat bisericesc condus despotic. Deci papa n Biserica apusean este mai mult dect
sinodul episcopilor n Biserica ortodox. n Rsrit, hotrrile unui sinod, chiar dac acesta s-a
considerat ecumenic, nu au valoare dect dac sunt nsusite ulterior de Biseric. Abia aceast
aprobare ulterioar a Bisericii descoper dac sinodul a fost ecumenic, acesta constituind criteriul
extern al sinodului ecumenic. Biserica poate s contrazic sau s reformeze hotrrile unui sinod al
unui numr mare de episcopi. n Apus nu este asa. Prerile papei nu mai pot fi schimbate de nimeni.
Ele nu sunt reformabile prin consimtmntul ulterior al Bisericii, ci au aceast putere de la papa.
B. Dogma infailibilittii papale este alt dogm de credint a Bisericii apusene, emis la
Conciliul I Vatican n 1870. Prin aceast dogm se afirm c episcopul de Roma se bucur de o
260
260
asistent special a Duhului Sfnt, n calitatea sa de succesor unic al Ap. Petru. Pentru aceasta, papa
nu poate gresi cnd vorbeste ex cathedra, adic oficial, n calitate de pstor si nvttor al tuturor
crestinilor, cnd proclam n form definitiv o doctrin de credint sau moral, pentru a fi tinut de
Biserica universal.
Lectur: D. Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, p.264-265: Text facultativ: Episcopii
rmn si ei, ca persoane umane, ncadrati n comunitate, ca mdulare ale trupului lui Hristos.
Episcopul este mijlocitor al lui Hristos, dar si membru al Bisericii ca trup al lui Hristos. Nici un
episcop nu devine substitut vzut si exclusiv al unicului ei Cap, Hristos. Acelasi Hristos este prezent
n toti membrii Bisericii, unindu-i ca pe un corp al Su n infinitatea iubirii Sale fat de Tatl si a
Tatlui fat de ei. Acolo unde Biserica a devenit dependent de oameni, unitatea Bisericii s-a
pulverizat n numeroase denominatiuni crestine, care provoac confuzie si dezordine n rndul
credinciosilor. Misiunea episcopului este de a pstra unitatea Bisericii n Hristos, unicul Cap al
Bisericii vzute si nevzute. Apoi ibidem, p.266-267.
C. Celibatul preotesc a fost impus de Biserica catolic datorit hotrrii sinodului de la
Elvira, n 306, n Spania, pentru toate treptele clericale pn la ipodiacon. Aceast hotrre s-a luat
n Biserica apusean din dorinta neexprimat deschis de a se ridica clerul deasupra credinciosilor de
rnd si pentru a putea fi pusi acestia (clerul) cu toate fortele n slujba papei.
n Ortodoxie, celibatul episcopilor s-a generalizat dup sinodul al VI-lea ecumenic. n
privinta preotilor si diaconilor, acestora le este ngduit s se cstoreasc potrivit hotrrii sinodului
I ecumenic, dar numai nainte de Hirotonie si o singur dat conform I Timotei 3,2; Tit 1,6. Le este,
de asemenea, ngduit s rmn necstoriti, trebuind ns s se decid pentru aceasta n mod liber
nainte de Hirotonie.
Doctrina protestant despre Biseric si ierarhia bisericeasc
Dup protestanti, adevrata Biseric este nevzut, invizibil. Totusi, reformatorii au cutat
criterii externe ca s poat recunoaste Biserica invizibil. Astfel, Biserica este definit n nvttura
lor de credint ca fiind comunitatea sfintilor n care se nvat drept Evanghelia si se administreaz
corect Tainele.
La protestanti, unitatea si sobornicitatea Bisericii nseamn c credinciosii de pretutindeni si
de totdeauna formeaz Biserica cea una; sfintenia Bisericii este numai a harului si a cuvntului
dumnezeiesc, iar apostolicitatea Bisericii nseamn identitatea predicrii protestante cu cea a
Apostolilor.
n teologia protestant mai nou, pentru a se gsi un temei pentru ecumenismul contemporan,
circul ideea c adevrata Biseric nu este nc realizat, ea fiind doar un ideal spre care se tinde.
Bisericile, actual, ar detine ceva din adevr, amestecat cu greseli, dar nainteaz spre adevrul pur.
Cu privire la ierarhia bisericeasc, protestantii promoveaz nvttura gresit despre preotia
universal, bazndu-se pe textul I Petru 2,9: `Iar voi sunteti semintie aleas, preotie mprteasc,
neam sfnt, popor agonisit de Dumnezeu...`. Aceast expresie are ns ntelesul c toti crestinii care
au trecut prin Tainele Botezului si Mirungerii, prin alegerea si nasterea de sus au devenit mprati
si preoti n sens duhovnicesc, fiind sfintiti si consacrati slujirii lui Dumnezeu. Astfel crestinii se
deosebesc de necrestini dup cum n Vechiul Testament poporul ales se deosebea de celelalte
neamuri.
Ca urmare a conceptiei lor gresite despre preotia universal, n Biserica protestant nu exist
ierarhie bisericeasc, sacramental, de origine divin, ci doar o slujire preoteasc (ministerium) de
drept uman revocabil. Pastorii lor sunt investiti cu putere omeneasc din partea comunittii
pentru a predica Evanghelia si a administra Tainele, deci Hirotonia, de fapt, nu exist la ei.
Identificarea preotiei sacramentale cu cea universal, general, primit de crestini la Botez
st n contradictie cu Sf. Scriptur. Sf. Scriptur d mrturii clare despre preotia haric sacramental:
261
261
a. nti, vorbeste chiar Ap. Petru n aceeasi epistol la cap. 5,1-5: Pe preotii cei dintre voi i
rog, ca unul ce sunt mpreun preot..., fcnd distinctie clar ntre pstori si pstoriti, adic ntre
preoti cei investiti cu harul divin prin Hirotonie ca si el, si ceilalti credinciosi.
b. Apoi, Ap. Pavel scrie lui Timotei I Timotei 4,14; II Timotei 1,6; F.A.20,28 texte despre
Taina Hirotoniei.
c. Mntuitorul d Apostolilor si urmasilor lor puterea de a lega si de a dezlega pcatele
oamenilor instituind dup nviere Taina Hirotoniei: ` i Iisus le-a zis: Pace vou! Precum M-a
trimis pe Mine Tatl, v trimit i Eu pe voi. i zicnd acestea, a suflat asupra lor i le-a zis: Luati
Duh Sfnt, crora veti ierta pcatele, le vor fi iertate i crora le veti tine, vor fi tinute` Ioan
20,21-23. Aceast Tain a fost fgduit de Mntuitorul la Matei 18,18: Adevr griesc vou:
oricte veti lega pe pmnt...
d. Atunci, dup nviere, ca si la Cincizecime, harul special al Preotiei este acordat numai
Apostolilor, nu si celorlalti prezenti acolo. Apostolii au mprtsit acest har prin Hirotonie si altor
brbati pregtiti pentru aceast slujb. Astfel s-a transmis harul Preotiei peste veacuri, fr
ntrerupere, de la Mntuitorul, prin succesiune apostolic, episcopilor si preotilor pn n zilele
noastre.
e. n Sf. Scriptur avem mai multe temeiuri unde se vorbeste clar despre toate cele trei trepte
ierarhice sacramentale, fcndu-se distinctie net ntre ierarhie si credinciosii pstoriti n Biseric:
F.A. 14,23; Tit 1,5 si celelalte.
SFINTELE TAINE
Generalit(i
1. Sf. Taine mijloacele cu care a nzestrat Mntuitorul Biserica Sa pentru a mprtsi credinciosilor
harul divin mntuitor, adic mntuirea subiectiv.
2. Legtura strns dintre Biseric si Taine. Tainele nu pot fi svrsite n afara Bisericii, nici Biserica
nu exist fr Taine.
1. Dac prin pcatul lui Adam tot neamul omenesc a czut din starea de har si s-a rupt de
comuniunea cu Dumnezeu, Mntuitorul Hristos, prin Jertfa de pe Cruce, ne-a adus mntuirea
obiectiv, elibernd omenirea din robia pcatului si a mortii. mpcndu-se cu Dumnezeu prin jertfa
Fiului Su, omul a redobndit harul divin: `Cci legea prin Moise s-a dat, iar harul i adevrul prin
Iisus Hristos au venit` Ioan 1,17.
Astfel din Jertfa de pe Cruce a Mntuitorului izvorste o putere supranatural, care este harul
divin, pentru toti cei ce cred cci: `Cuvntul crucii... pentru noi, care ne mntuim, este puterea lui
Dumnezeu` I Corinteni 1,18.
Mntuirea subiectiv a omului prin harul divin se realizeaz n Biseric, asezmnt ntemeiat
de Hristos si nzestrat de El cu puterea si mijloacele necesare pentru a mprtsi credinciosilor
mntuirea obiectiv. ndreptarea sau sfintirea omului prin Hrul divin n Biseric este legat ns de
anumite acte sau lucrri vzute, harul nelucrnd n mod nemijlocit asupra credinciosilor. Sf. Ioan
Gur de Aur spune: `Iisus Hristos nu ne-a transmis nimic material; ne-a transmis numai spiritual,
dar n lucruri materiale. Dac ai fi fost netrupesc, Iisus Hristos ti-ar fi mprtit darurile acestea
netrupete; dar fiindc sufletul tu este unit cu trupul, ti mprtete spiritualul prin material`.
262
262
Mijloacele sau actele externe si vizibile prin care, n Biseric se mprtseste harul
dumnezeiesc care ndrepteaz si sfinteste pe oameni si i uneste tot mai strns cu Hristos si cu
Biserica Sa sunt Sf. Taine.
2. ntre Biseric si Sf. Taine este o relatie strns, organic, fiintial. Pentru c Hristos a
ntemeiat si instituit prin Jertfa si nvierea Sa att Biserica Sa ct si Sf. Taine n care lucreaz Duhul
Sfnt. Dac Biserica este viata de comuniune a oamenilor cu Dumnezeu, aceast comuniune este
realizat prin Duhul Sfnt n Taine, prin care ni se mprtseste harul mntuitor mijlocit nou prin
Jertfa Mntuitorului. De aceea, nu exist Taine n afara Bisericii, ci numai n Biseric, svrsite doar
de slujitorii Bisericii, dar nu exist nici Biseric fr Taine, cci ncorporarea oamenilor n Biseric
si cresterea lor n Hristos se realizeaz doar prin Sf. Taine. ntr-un nteles mai special, `Tainele sunt
lucrri invizibile ale lui Hristos svrite prin acte vizibile prin care se constituie Biserica i se
svresc n Biseric` dup pr. D. Popescu.
1.Fiin(a Tainelor
1. Etimologia si definitia Tainelor
2. Lucrarea sfintitoare n Taine este svrsit de Duhul Sfnt
3. Toate Tainele au fost instituite de Mntuitorul pentru c numai prin Jertfa Sa am putut redobndi
harul dumnezeiesc
4. Instituirea Tainelor de Mntuitorul nu nseamn c a fost stabilit de El tot ritualul lor, aceast
parte fiind completat de Sf. Apostoli
5. Partea vzut si cea nevzut a Tainelor si importanta lor
6. Adevratul svrsitor al Tainelor este Iisus Hristos. El si continu lucrarea Sa mntuitoare n
Biseric prin slujitorii ei hirotoniti contrar teoriei protestante despre preotia universal.
1. Cuvntul tain vine de la grecescul uotqpiov, care nseamn lucru tinuit, ascuns, ce nu
poate fi cuprins cu mintea.
n nteles larg religios, taine sau mistere sunt lucrurile si actele sfinte care reprezint sau
simbolizeaz idei si sensuri neptrunse n esenta lor de mintea omului. n acest nteles, sunt taine
toate faptele Revelatiei supranaturale si dogmele crestine, n special cele cu privire la iconomia
mntuirii oamenilor: ntruparea Mntuitorului, Rscumprarea adus prin Jertfa Sa, nvierea si
Parusia Domnului etc.
n nteles restrns, Taine sunt numai lucrrile sau actele sfinte, vzute, instituite de
Mntuitorul Hristos si svrsite de Biseric, prin care se mprtseste n chip nevzut celor ce le
primesc harul divin mntuitor. Semnificatia cuvntului tain se pstreaz si aici cci esenta Tainei
care este mprtsirea harului dumnezeiesc rmne ascuns, nevzut, necuprins cu mintea, desi se
svrseste printr-o form vzut.
Sf. Taine nu sunt simple simboluri cu caracter comemorativ asa cum afirm protestantii, ci
ele sunt mijloace de mprtsire real a harului divin absolut necesar pentru mntuire. Prin aceasta
ele se deosebesc de toate celelalte acte religioase ale Vechiului Testament care simbolizau
(prefigurau) Tainele ce urmau s fie instituite de Mntuitorul Hristos n Noul Testament.
2. Sf. Scriptur mrturiseste adevrul c n Sf. Taine lucrarea vzut este unit cu lucrarea
nevzut sfintitoare a Duhului Sfnt. Tainele sunt date `spre iertarea pcatelor`, `spre sfintire`,
`spre nnoirea vietii`; `Duhul Sfnt a venit asupra lor` adic a celor ce au primit Tainele F.A.
2,38; 8,17; Ioan 3,5-7; Tit 3,5 etc.
3. Prin Sf. Taine ntelegem deci cele 7 Sf. Taine ale Bisericii Ortodoxe, ca lucrri sfinte
instituite de Mntuitorul Hristos potrivit Sf. Scripturi: `Legea s-a dat prin Moise, iar harul i
263
263
adevrul au venit prin Iisus Hristos` Ioan 1,17. Pentru c numai prin Iisus Hristos, prin Jertfa Lui,
am putut redobndi harul mntuitor, har ce lucreaz permanent n Sf. Taine n Biseric. n al doilea
rnd, despre Apostoli si prin urmare despre orice slujitor al Bisericii se spune c sunt `iconomi ai
tainelor lui Dumnezeu` I Corinteni 4,1; I Petru 4,10, iar aceasta arat c izvorul si adevratul
svrsitor al Tainelor este Dumnezeu. Apostolii au svrsit toate, deci si Sf. Taine din porunca, n
numele si cu puterea lui Iisus Hristos F.A. 3,6; I Corinteni 11,23: `Fiindc eu de la Domnul am
primit ceea ce v-am predat i vou...`.
Mntuitorul Hristos este fr ndoial Cel ce a instituit toate Tainele pentru c lucrarea
harului dumnezeiesc cuprins n fiecare Tain, ca o lucrare sensibil (vzut, perceput de simturi) a
Bisericii, nu poate fi asezat de oameni. (Lucrarea harului nu poate fi dirijat dect de Dumnezeu,
harul fiind energie divin izvortoare din Fiinta divin, asculttoare doar de Dumnezeu).
4. Desi Noul Testament ne prezint doar instituirea unora dintre Taine, n schimb ne arat
practicarea tuturor Tainelor si ne d mrturii suficiente despre adevrul c toate Tainele au fost
instituite de Mntuitorul Hristos. i Sf. Traditie prin scrierile Sf. Printi si prin toate Mrturisirile de
credint subliniaz acest fapt.
ns instituirea Sf. Taine de Mntuitorul Hristos nu nseamn c s-au determinat de El toate
amnuntele, stabilindu-se tot ritualul ce tine de partea vzut a fiecrei Taine. Aceast parte a
Tainelor a fost completat de Sf. Apostoli prin puterea Duhului Sfnt, din ncredintarea primit de la
Mntuitorul. ns chiar dac unele Taine au fost instituite numai indirect de Mntuitorul, iar direct de
Sf. Apostoli, valoarea lor rmne neschimbat deoarece izvorul lor rmne tot Domnul Iisus Hristos.
Un scriitor crestin din sec. al IV-lea al V-lea spune: Cine este autorul Tainelor, dac nu Domnul
Iisus? Din cer au venit aceste Taine. Instituirea dumnezeiasc constituie un element necesar si
esential al fiecrei Taine.
5. n Sf. Taine se disting dou prti:
A. Partea vzut, sensibil sau extern a fiecrei Taine este slujba stabilit de Biseric pentru
svrsirea Tainelor si cuprinde anumite acte de cult mpreun cu formula si cuvintele rostite, precum
si materia folosit atunci cnd este cazul. ntrebuintarea termenilor de materie si form nu este
gresit, dar nici recomandat de Biserica Ortodox, ca neavnd temei patristic.
B. Partea intern, nevzut a Sf. Taine este mprtsirea harului dumnezeiesc celor care le
primesc. Scopul comun al Tainelor fiind mntuirea si sfintirea oamenilor, harul ce se mprtseste
prin ele este harul mntuitor sau sfintitor. Dar harul, desi este unul dup natura sa, totusi se
deosebeste de la Tain la Tain, dup lucrarea sa asupra primitorilor. Astfel, n afara harului sfintitor
sau mntuitor mijlocit de toate Tainele, fiecare Tain mai mprtseste si un har special, caracteristic
fiecreia dintre ele. Dac nu ar fi mprtsite aceste haruri speciale, nu ar fi nevoie de mai multe Sf.
Taine. Prin aceasta, ele se disting unele de altele.
Trebuie subliniat c partea vzut a Tainei, desi este important, nu trebuie considerat un
instrument magic care lucreaz de la sine, transmitnd harul n mod automat, ci Taina se svrseste
prin prezenta Duhului Sfnt n aceste acte externe, a crui lucrare rmne tainic si neptruns de
mintea omeneasc. De aceea, cele dou prti: vzut si nevzut sunt inseparabile, cci partea vzut
este absolut necesar pentru mijlocirea harului, ns ea poate fi modificat de Biseric. Astfel s-a
ntmplat n Taina Mirungerii care se svrsea la nceput si prin punerea minilor Sf. Apostoli sau
episcopilor, ori cum se ntmpl n cazul rnduielilor diferite ale aceleiasi Taine n anumite limite
stabilite de Biseric (de exemplu: rnduiala cununiei a doua, Sf. Maslu cu un preot sau Botezul prin
stropire).
6. La fiecare Tain exist un svrsitor si un primitor. Adevratul svrsitor al Tainelor este
Iisus Hristos Cel ce le-a instituit. El si continu lucrarea Sa mntuitoare si sfintitoare n Biseric,
prin organele investite cu puterea haric prin hirotonie: episcopii si preotii.
264
264
Contrar teoriei gresite protestante despre preotia universal, potrivit creia orice crestin poate
svrsi Tainele, Biserica ortodox si catolic nvat c numai preotia sacramental sau haric primit
prin Taina Hirotoniei l ndreptteste pe cel ce o primeste s svrseasc Tainele. Sf. Scriptur face
deosebire clar ntre cler si credinciosi, ntre atributiile ce apartin exclusiv celor dinti prin hirotonie
si pozitia si rolul credinciosilor simpli n Biseric: F.A. 20,28; I Petru 5,1; II Timotei 1,6; F.A.6,6;
Tit 1,5 etc.
2. Validitatea Tainelor
Aceasta nu depinde de vrednicia moral a svrsitorului pentru c preotul este doar un
instrument prin care lucreaz nevzut Duhul Sfnt. Acest adevr este afirmat cu trie de numerosi
Sf. Printi. Prin urmare, Biserica Ortodox nu respinge, desi nu foloseste formula scolastic ex
opere operato n interpretarea Conciliului Tridentin (la mijlocul secolului al XVI-lea prin care se
initia Contrareforma n Biserica Romano-Catolic), anume c Tainele lucreaz asupra primitorului n
mod direct, independent de starea moral a svrsitorului. Prin admiterea acestei expresii ex opere
operato = din lucrarea svrit, se afirm deci c Tainele lucreaz prin ele nsele, au valoare prin
nssi svrsirea lor. (nvtmnt scolastic = nvtmnt medieval european dominat de catolicism).
Totusi din partea svrsitorului se cer intentia si vointa de a svrsi Taina n mod serios si dup
rnduiala stabilit de Biseric si n deplin libertate (conform Mrturisirii Ortodoxe I, 100).
Iar pentru ca Taina s produc efectele ei asupra primitorului, din partea acestuia se cere o
pregtire corespunztoare: `S se cerceteze omul pe sine i aa s mnnce din aceast pine... Cci
cel ce mnnc i bea cu nevrednicie, osnd mnnc i bea, nesocotind Trupul Domnului` I
Corinteni 11,28-29. Pregtirea const n mod necesar din vointa de a primi Taina, recunoasterea
strii pctoase, dorinta dup ajutorul divin si credinta n eficacitatea Tainei. Deci credinta, cinta si
vointa de a primi Taina sunt conditii necesare din partea primitorului cci, desi nu credinta sau
dorinta acestuia fac eficace Taina, ci lucrarea dumnezeiasc, ns, lipsa acestora mpiedic ivirea
roadelor duhovnicesti n suflete cci harul nu lucreaz mpotriva vointei omului anulndu-i
libertatea. Lipsa acestor conditii duc la osndirea primitorului si nu la oferirea ajutorului divin.
Cealalt formul ex opere operantis = din lucrarea celui care lucreaz, adoptat n general
de protestanti, este respins de Biserica Ortodox. Aceast expresie arat c eficacitatea Tainei
depinde direct de starea moral a svrsitorului si a primitorului, deoarece harul, spun ei, ar lucra
numai prin mijlocirea credintei si a altor conditii subiective. (Lectur: D. Popescu, Iisus Hristos
Pantocrator, p.307)
3. Necesitatea Tainelor
Pornind de la definitia Tainelor si de la legtura organic dintre Biseric si Taine, putem
afirma c Sf. Taine sunt absolut necesare pentru mntuire. Tainele se svrsesc numai n Biseric, de
slujitorii Bisericii, si Biserica nu poate exista fr Taine. Asadar, dup cum este valabil afirmatia c
n afara Bisericii nu este mntuire, tot asa putem spune c Sf. Taine sunt absolut necesare pentru
mntuire. Aceasta pentru c Sf. Taine sunt mijloace de mprtsire real a harului dumnezeiesc
absolut necesar pentru mntuire. Necesitatea Tainelor pentru mntuire se bazeaz deci si pe
nvttura c harul dumnezeiesc este absolut necesar pentru mntuire conform Sf. Scripturi: Ioan
3,5; Ioan 6,44; Ioan 15,5.
Desigur, Dumnezeu poate mprtsi n mod extraordinar harul Su oamenilor si n afara Sf.
Taine, dup cum poate si mntui pe unii care nu fac parte din Biseric (Ioan 3,8), ns calea
obisnuit si sigur de mprtsire a harului lsat de Hristos Bisericii Sale este cea a Tainelor.
265
265
4. Numrul Tainelor
Desi nu s-a precizat de la nceput n Sf. Scriptur nici n Sf. Traditie numrul Tainelor, avem
mrturii clare n Sf. Scriptur pentru fiecare Tain n parte, la unele artnd momentul instituirii, la
toate artndu-se practicarea lor. Precizarea numrului de 7 Taine s-a fcut oficial n Rsrit n anul
1274 ntr-o Mrturisire de credint prezentat de mpratul bizantin Mihail Paleologul la sinodul
unionist de la Lyon. Aceast precizare a numrului de 7 al Sf. Taine este reluat si n Mrturisirile de
credint formulate n veacurile urmtoare: a lui Petru Movil si a patriarhului Dositei al
Ierusalimului ambele din secolul al XVII-lea.
5. mpr(irea Tainelor
Cea mai cunoscut este n Taine care se repet si Taine care nu se repet. Majoritatea
dogmatistilor consider c numai Botezul si Hirotonia sunt Taine care nu se repet. Unii dogmatisti
greci numr ntre acestea si Mirungerea si chiar Nunta, socotind c atunci cnd acestea se repet (n
cazul celor reveniti la credint si a celor cstoriti a doua sau a treia oar), ele sunt doar ierurgii.
Taina Botezului
1. Definitie. Numiri
2. Instituire si preri catolice gresite despre aceasta
3. Temeiuri pentru Botezul copiilor si obiectia protestant
4. Materia, formula, ritualul Tainei si practici gresite
5. Svrsitorul si primitorii Tainei
6. Necesitatea Botezului pentru mntuire
7. Botezul sngelui si botezul dorintei
1. Botezul este Taina prin care omul, prin ntreita cufundare n ap si prin rostirea formulei
Botezului de ctre svrsitor, din starea de robie a pcatului intr n starea haric, curtindu-se de
pcatul strmosesc si de pcatele personale fcute pn atunci, fiind renscut la o viat nou si prtas
roadelor rscumprrii prin jertfa crucii, devenind membru al Bisericii.
Potrivit efectelor si importantei lui, Botezul este baia nasterii celei de-a doua, nastere de sus,
usa de intrare n Biseric si conditia absolut necesar pentru primirea celorlalte Taine. Caracterul su
de Tain rezult si din diferitele numiri ce i se dau n Sf. Scriptur si Sf. Traditie: baie mntuitoare,
scldtoare sfnt, ap sfintitoare, renastere, luminare etc.
2. Taina Botezului a fost instituit de Mntuitorul Hristos prin cuvintele adresate Apostolilor:
`Mergnd, nvtati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatlui i al Fiului i al Sf. Duh...`
Matei 28,19.
Prerile unor teologi apuseni c Taina Botezului a fost instituit la botezul Domnului sau la
convorbirea Mntuitorului cu Nicodim, ca si afirmatia c Botezul crestin nu se deosebeste de botezul
lui Ioan, sunt cu totul gresite. Cea dinti este contrar Sf. Scripturi, textelor din care reiese c
Domnul a venit la Iordan pentru a primi botezul lui Ioan, numai pentru a mplini toat dreptatea,
ca s confirme valoarea operei naintemergtorului Su, pentru a- i arta aprecierea pentru lucrarea
acestuia. Botezul lui Ioan era doar o prenchipuire a Botezului crestin.
A doua prere este iarsi gresit pentru c n convorbirea cu Nicodim, Mntuitorul l
lmureste pe acesta asupra semnificatiei si importantei Botezului crestin care avea s vin n viitor.
Botezul crestin este deosebit de Botezul lui Ioan, cele dou botezuri nu au n comun dect numele:
uatiou uatioo, de la uatie = a boteza, a cufunda.
266
266
Botezul lui Ioan, numit `botezul pocintei` Matei 3,11, era destinat iudeilor, era doar o
prenchipuire a Botezului crestin, un simbol al pocintei, fr a mprtsi harul iertrii pcatelor cum
rezult din textele: `Eu v botez cu ap spre pocint, iar Cel ce va veni dup mine... v va boteza
cu Duh Sfnt i cu foc` Matei 3,11 si: `Gsind Pavel pe unii ucenici, i-a ntrebat: Primit-ati voi
Duhul Sfnt cnd ati crezut? Iar ei au zis: Dar nici n-am auzit c este Duhul Sfnt. i el a zis: Dar
n ce v-ati botezat? Ei au rspuns: n botezul lui Ioan. Atunci Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul
pocintei, spunnd poporului s cread n Cel ce va veni dup el, adic n Iisus Hristos. i auzind
ei, s-au botezat n numele Domnului Iisus. i punndu-i Pavel minile peste ei, Duhul Sfnt a venit
asupra lor` F.A. 19,2-6.
Din acest text rezult clar deosebirea dintre cele dou botezuri, botezul lui Ioan fiind doar un
act premergtor si pregtitor al Botezului crestin si a durat pn n ziua Cincizecimii, cnd, nti, au
fost botezati Apostolii `cu Duh Sfnt i cu foc` Matei 3,11, ntr-o form exceptional, dar n
esent Botezul lor fiind identic cu Botezul crestin cu ap si cu Duh care se practic n Biseric de
atunci pn la sfrsitul veacului.
3. Deoarece Botezul este necesar tuturor oamenilor pentru mntuire pentru c toti se nasc cu
pcatul strmosesc conform Ioan 3,5, Biserica a practicat de la nceput si Botezul copiilor F.A.
10,44 etc. Obiectia protestantilor c Botezul nu ar fi necesar copiilor pentru c ei nu au pcate, cade,
cci `nimeni nu e curat de ntinciune, chiar dac viata lui ar fi o singur zi` Iov 14,4 si `ntru
frdelegi m-am zmislit i n pcate m-a nscut maica mea` Psalmi 50,6, precum si: `ceea ce
este nscut din trup, trup este` Ioan 3,6. De asemenea, tierea mprejur din Vechiul Testament
care a prenchipuit Botezul crestin, se aplica tuturor vrstelor (Coloseni 2,11), asemenea potopul I
Petru 3,20-21 si trecerea prin Marea Rosie I Corinteni 10,1-2.
Credinta si cinta drept conditii premergtoare Botezului se cer numai adultilor: Matei
28,19; Marcu 16,16, nu si copiilor, pentru acestia credinta fiind mrturisit de nasii lor. Sf. Scriptur
ne arat destule cazuri de reversibilitatea credintei, cnd pentru credinta si rugciunea unora au
primit ajutor altii Matei 8,5; 15,22; I Corinteni 15,29 Botezul substitutiv.
Sf. Printi ne dau mrturii despre necesitatea Botezului copiilor:
Sf. Grigorie Teologul zice: `Ai copii? S nu ia timp rutatea. S fie sfintit (botezat) din
pruncie, s fie consacrat Duhului de la nceput`.
Origen spune: `Biserica a primit de la Apostoli traditia de a mprti i pruncilor
Botezul`.
La sinodul de la Cartagina n 418 s-a hotrt: `Cel ce neag necesitatea Botezului copiilor
nou nscuti s fie anatema`.
4. Materia Botezului este apa natural, curat, sfintit mai nainte, Botezul fcndu-se prin
ntreita cufundare, cel fcut prin turnare sau stropire cum fac romano-catolicii fiind respins de
Biserica Ortodox. Cele 3 cufundri simbolizeaz cele 3 zile n care Mntuitorul a stat n mormnt
cci `ntru moartea Lui ne-am botezat` Romani 6,3-4. Prin canonul 50 apostolic si 7 al sinodului
al III-lea ecumenic, Biserica a condamnat Botezul printr-o singur cufundare practicat de unii eretici.
Formula Botezului este Se boteaz robul lui Dumnezeu (N) n numele Tatlui. Amin (o
cufundare) si al Fiului. Amin (a doua cufundare) si al Duhului Sfnt acum si pururea si n vecii
vecilor. Amin (a treia cufundare).
Romano-catolicii rostesc formula: Eu te botez..., ceea ce mreste importanta svrsitorului
vzut fat de cel nevzut, Iisus Hristos. n Biserica Ortodox, n Sf. Taine cuvintele Se boteaz au
caracter declarativ si de constatare, artnd c Taina se svrseste vizibil prin actul si cuvntul
preotului, dar invizibil, prin lucrarea lui Hristos.
5. Svrsitorul Botezului este preotul sau episcopul hirotonit canonic. n caz de nevoie, poate
fi si diaconul sau orice crestin ortodox care nu a czut de la dreapta credint. Primitorii sunt toti cei
nebotezati care vor s devin membri ai Bisericii lui Hristos.
267
267
6. Botezul este absolut necesar pentru mntuire potrivit cuvintelor Mntuitorului: ,De nu se
va nate cineva din ap i din Duh, nu va intra n mprtia lui Dumnezeu` Ioan 3,5 si `Cel ce va
crede i se va boteza se va mntui` Marcu 16,16.
7. Biserica noastr recunoaste si Botezul sngelui si Botezul dorintei.
Botezul sngelui este moartea martiric pentru credinta n Hristos. Puterea sfintitoare a unui
astfel de sfrsit este artat de Mntuitorul: `Oricine i va pierde viata sa pentru Mine i pentru
Evanghelie, acela o va mntui` Marcu 8,35, Matei 10,39 sau `Fericiti cei prigoniti pentru
dreptate, c a acelora este mprtia cerurilor` Matei 5,10.
Prin botezul dorintei se ntelege dorinta arztoare a unui om nebotezat de a deveni membru al
Bisericii lui Hristos, unit cu evlavie, pocint si viat virtuoas. Dac un astfel de om nu poate
primi Botezul dintr-o cauz obiectiv, se socoteste botezat cu Botezul dorintei pentru c spune
Mntuitorul: `Cel ce are poruncile Mele i le pzete, acela este cel ce M iubete` Ioan 14,21.
Despre cei ce au murit fr a primi niciun fel de Botez, se crede c se vor osndi dac sunt
adulti, iar dac sunt copii, ei nu se vor putea bucura de fericirea deplin.
Botezul catolic si cel protestant sunt recunoscute de Biserica Ortodox Romn prin
iconomie (prin pogormnt o modalitate ngduitoare n aplicarea canoanelor bisericesti) dup pr.
D. Popescu.
Lectur: Dosoftei Morariu, Despre dumnezeiescul har, p.71-75
D. Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, p.312-319
Taina Mirungerii
1. Definitie. Numiri
2. Raportul dintre Mirungere si Botez
3. Texte scripturistice referitoare la aceast Tain
4. Cele dou moduri de admninistrare a Tainei n Biserica primar
5. Partea vzut a Tainei
6. Administrarea Tainei imediat dup Botez si practica gresit catolic
7. Opinia protestant despre Taina Mirungerii
1. Taina Mirungerii este Taina n care celui nou botezat, ndat dup Botez, i se mprtseste
harul Duhului Sfnt pentru a se ntri si pentru a spori n viata cea nou dobndit prin Botez.
Numirile date acestei Taine n Sf. Scriptur ne amintesc de efectele Tainei: `Iar Cel ce ne
ntrete pe noi... i ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a i pecetluit pe noi` II Corinteni
1,21-22 si `S nu-L ntristati pe Duhul Sfnt al lui Dumnezeu, ntru care ati fost pecetluiti n ziua
rscumprrii` Efeseni 4,30.
Alte numiri date Tainei n Sf. Scriptur sunt: ,ungerea mntuirii` I Ioan 2,20,
,mprtirea Duhului` Ioan 7,39. Numirea de `Taina punerii minilor` se refer la modul de
svrsire a Tainei n epoca apostolic conform F.A. 8,17; 19,6.
2. Raportul dintre efectele Tainei Sfntului Mir si cele ale Botezului este asemntor cu cel
dintre nasterea si cresterea trupeasc. Dup cum cel nou nscut are nevoie de o ngrijire deosebit,
tot asa si cel nou nscut duhovniceste are nevoie de haruri noi pentru a se ntri n viata cea nou
dobndit prin Botez. Asadar, ungerea celui nou botezat cu Mir sfintit este necesar pentru cresterea
si desvrsirea moral spiritual a primitorului.
Sf. Printi aduc numeroase mrturii despre aceast Tain, referindu-se fie la numirile, fie la
efectele ei. Astfel, Sf. Chiril al Ierusalimului consider c cel nou botezat este vrednic de a se numi
268
268
crestin abia dup primirea Mirungerii. Sf. Nicolae Cabasila afirm c prin Taina Sf. Mir se pun n
lucrare puterile primite prin Botez.
3. Despre momentul instituirii Tainei, Sf. Scriptur nu ne vorbeste, ns caracterul de Tain al
Mirungerii este dovedit de mai multe texte scripturistice, care se refer fie la partea vzut, fie la
efectele Tainei: II Corinteni 1,21-22; Efeseni 4,30; I Ioan 2,20; Ioan 7,39; F.A. 8,17; F.A. 19,6.
4. La nceput n Biserica primar aceast Tain se administra n dou moduri: prin punerea
minilor Apostolilor sau episcopilor si prin ungerea cu mir sfintit. Probabil c svrsirea Tainei prin
ungerea cu mir sfintit a nlocuit practica punerii minilor odat cu rspndirea crestinismului pe arii
mai largi unde Apostolii sau episcopii se deplasau greu. Cert este, ns, c ambele practici se refer
la aceeasi Tain si au aceleasi efecte.
5. Materia: mir sfintit unrdelemn amestecat cu numeroase aromate sfintit de ntistttorul
fiecrei Biserici autocefale, n Joia Patimilor, nconjurat de soborul tuturor ierarhilor n functiune.
Formula: Pecetea darului Duhului Sfnt. Prin ungerea trupului la organele principale cu
mir sfintit se urmreste ntrirea acestora pentru a-si ndeplini functiunile lor n vederea cresterii si
desvrsirii duhovnicesti.
6. Practica Bisericii strvechi este aceea de a administra Mirungerea imediat dup Botez
potrivit textului: `Nu-L ntristati pe Duhul Sfnt al lui Dumnezeu, ntru care ati fost pecetluiti n
ziua rscumprrii` Efeseni 4,30 pentru c ziua rscumprrii este ziua n care s-a primit
Botezul.
Biserica Romano-Catolic amn conferirea acestei Taine pn la vrsta de 12 ani sau cel
putin 7 ani (sacramentul confirmatiunii), motivnd c pruncul nu are ratiunea dezvoltat. Noi ns
afimm c Taina Sf. Mir este mai necesar pentru dezvoltarea spiritual a primitorului din cea mai
fraged vrst.
Taina Sf. Mir este astfel administrat n Biserica Ortodox pruncilor ndat dup Botez
pentru a se actualiza (a face roditoare) bogtia de daruri primite la Botez, pentru a-l ajuta pe
primitorul ei s nainteze n viata duhovniceasc.
7. Protestantii nu recunosc nici mcar caracterul de simbol al acestei Taine, ei consider c
practica punerii minilor din epoca apostolic, despre care vorbeste Sf. Scriptur, este o simpl
ceremonie unit cu Botezul. Tot asa nici ungerii cu mir sfintit nu-i recunosc caracterul de Tain.
mpotriva acestor preri noi aducem ca argument faptul c, asa cum ne relateaz Sf. Scriptur, nu
totdeauna cei care botezau administrau si ritualul punerii minilor. Acesta era o Tain deosebit de
Taina Botezului fiind svrsit numai de Apostoli sau episcopi si avnd ca efect venirea Duhului
Sfnt asupra primitorilor F.A. 8,14-16.
Despre practica ungerii cu mir sfintit, noi stim c aceasta a fost un alt mod de a svrsi
Mirungerea, care a nlocuit practica punerii minilor din epoca de nceput a Bisericii.
Protestantii mai obiecteaz c Duhul Sfnt venea uneori asupra oamenilor chiar fr s fi
primit Taina Botezului. Deci, nu ar mai fi nevoie si de o alt Tain, zic ei, pentru primirea harului
divin (cazul sutasului Corneliu F.A. 10,44). ns, istorisirea de care amintesc ei ne arat numai c
lucrarea Duhului Sfnt nu poate fi ngrdit de nimeni si de nimic cci `Vntul sufl unde vrea`
Ioan 3,8. Ceea ce noi cunoastem este c modalitatea obisnuit de mprtsire a harului divin este cea
a Sf. Taine n Biseric.
Taina Sfintei Euharistii
1. Definitie. nsemntate. Numirile Tainei
2. Instituire. Forma initial a svrsirii Tainei si forma actual
Deosebiri confesionale
269
269
3. Folosirea azimei de Biserica Romano-Catolic n loc de pine dospit la Sf. Liturghie
contraargumente ortodoxe
4. Lipsa epiclezei n Liturghiile catolice contraargumente ortodoxe
5. Despre ntreitul caracter al Sf. Euharistii: de Tain, de jertf, de ospt comemorativ
6. Svrsitorul si primitorii Tainei
7. Efectele Sf. Euharistii. mprtsirea cu vrednicie si nevrednicie
Conceptia protestant despre Sf. Euharistie
A. Conceptia protestant despre Sf. Euharistie n vechime
B. Conceptia actual protestant: elementele Sf. Euharistii (pinea si vinul) sunt doar simboluri ale
Trupului si Sngelui Domnului. Combaterea ei
C. Cuvintele de instituire a Tainei au nteles literal propriu, nu figurat, nici simbolic, cum afirm
protestantii, conform Sf. Scripturi si Sf. Printi
D. Protestantii nu recunosc Sfintei Euharistii caracterul de Tain, nici de Jertf, ci doar caracterul
anamnetic. Combaterea lor.
1. Aceast Tain si are denumirea de la termenul grecesc cuupiotiu = multumire, pentru c
Mntuitorul nainte de a o institui la Cina cea de Tain, a multumit lui Dumnezeu prin rugciune.
Taina Sf. Euharistii este Taina n care, sub forma pinii si a vinului, crestinul se mprtseste
cu nsusi Trupul si Sngele Domnului prezente real n elementele de pine si vin care se prefac n
timpul Sf. Liturghii.
Aceast Tain este cea mai nsemnat pentru c, dac n celelalte Taine primim harul divin,
prin Sf. Euharistie ni se mprtseste nsusi izvorul harului. Prin aceast Tain se ntreste harul
primit prin celelalte Taine. Taina Sf. Euharistii este dovada cea mai mare a iubirii de oameni a lui
Dumnezeu pentru c n aceast Tain ne d nsusi Trupul Su ca s-l mncm. Sf. Euharistie este,
prin excelent, Taina unittii Bisericii, `cci o pine, un trup suntem cei multi, cci toti ne
mprtim dintr-o pine` I Corinteni 10,17.
Numirile Tainei sunt: Cina Domnului, Osptul Stpnului, Frngerea pinii, Paharul
binecuvntrii, Paharul mntuirii, Paharul vietii, mprtsanie, Cuminectur etc.
2. Taina Sf. Euharistii a fost instituit de Mntuitorul la Cina cea de Tain, cnd, lund
pinea n minile Sale, a multumit, a binecuvntat, apoi a frnt-o si a dat-o Sf. Si Apostoli zicnd:
,Luati, mncati...`. Apoi, lund paharul si multumind a zis: ,Beti dintru acesta...` Matei 26,26-
28; Marcu 14,22-24; Luca 22,17-20. Apoi, Mntuitorul a poruncit Apostolilor: `Aceasta s o faceti
ntru pomenirea Mea` Luca 22,19; I Corinteni 11,25.
Prima dat, Sf. Euharistie a fost svrsit de Mntuitorul la Cina de Tain cnd a luat pine, a
multumit, a binecuvntat, a frnt-o si a dat-o ucenicilor Si. Din acest ritual initial nu se poate reduce
nimic. n aceast form, Taina Sf. Euharistii s-a svrsit la nceput de Sf. Apostoli si de crestini.
Apoi Biserica a modificat ritualul svrsirii Tainei mbogtindu-l, mbrcnd Taina Sfintei Euharistii
n haina, n forma cunoscut a Sf. Liturghii.
Deci Taina Sf. Euharistii cuprinde si prefacerea darurilor. Prin mprtsirea cu Trupul si
Sngele Domnului se finalizeaz Taina, si atinge scopul pentru care a fost svrsit.
Materia: pine de gru curat, dospit, cum a fost la Cina cea de Tain si vin curat din
struguri, indiferent de culoare, amestecat cu putin ap (care se toarn la proscomidie).
Momentul prefacerii cinstitelor daruri de pine si vin n Trupul si Sngele Domnului este
acela n care preotul liturghisitor rosteste epicleza rugciunea de invocare a Duhului Sfnt - si le
binecuvinteaz.
Deosebiri confesionale
Biserica romano-catolic
270
270
3. 1) ntrebuinteaz la Sf. Euharistie pine nedospit (azim), din secolul al VI-lea, practic
ce s-a generalizat n Apus n secolul al XI-lea. Ei si ntemeiaz aceast inovatie pe prerea gresit c
la Cina cea de Tain, Mntuitorul Hristos si Apostolii au serbat Pastile iudeilor si deci au folosit
azim.
a) ns, din textele Evangheliilor sinoptice reiese c pinea ntrebuintat de Mntuitorul la
Cina de Tain a fost pine dospit, fiind numit n textul original upto = pine dospit si nu uiov
= pine nedospit;
b) Evanghelistul Ioan mentioneaz clar c Mntuitorul a serbat cu ucenicii Si Pastile nainte
de ziua Pastilor iudeilor `Iar mai nainte de srbtoarea Patilor` Ioan 13,1;
c) Tot evanghelistul Ioan spune c dup ce iudeii L-au dus pe Iisus la Pilat, ei nu au intrat n
pretoriu ca s nu se spurce si s poat mnca Pastile Ioan 18,28 deci mielul pascal nu fusese
mncat si srbtoarea Pastilor care dura 7 zile nu ncepuse.
d) Tot evanghelistul Ioan ne relateaz c dup ce Mntuitorul a fost rstignit de iudei, n
seara acelei zile, s-au grbit s dea jos trupurile celor rstigniti pentru ca acestea s nu rmn pe
cruce `cci era mare ziua Smbetei aceleia` Ioan 19,31, fiind prima zi a Pastilor.
n concluzie, din relatrile celor 4 evanghelisti rezult urmtoarele: joi seara, la Cina cea de
Tain, cnd s-a instituit Taina Sfintei Euharistii, Mntuitorul a serbat Pastile cu ucenicii Si la care
au consumat pine dospit.
4. 2) Romano-catolicii mai sustin n mod gresit c momentul prefacerii cinstitelor daruri este
acela n care se rostesc de ctre preot cuvintele de instituire `Luati, mncati...` si nu cel al epiclezei
pe care au si scos-o din liturghiile lor.
a) ns, n momentul cnd Mntuitorul a rostit aceste cuvinte, potrivit Sf. Scripturi,
elementele euharistice fuseser prefcute prin rugciunile de multumire si binecuvntare rostite mai
nainte.
b) Momentul prefacerii este n timpul epiclezei pentru c rugciunea epiclezei se afl n toate
Liturghiile rsritene si chiar n unele liturghii apusene mai vechi. De asemenea, aceast rugciune
este descris si n Didahia celor 12 Apostoli document patristic important.
Asadar, elementele euharistice se prefac n timpul epiclezei, iar cuvintele de instituire rostite
n timpul Liturghiei nu au dect un rol istorico-narativ.
5. Potrivit nvtturii ortodoxe, Sf. Euharistie are caracter ntreit: de Tain, de jertf si de
ospt comemorativ sau anamnetic.
a) Ca Tain, Sf. Euharistie este mprtsirea cu Trupul si Sngele Domnului prezente real sub
forma pinii si a vinului dup prefacerea acestora n timpul epiclezei. Instituirea Tainei a avut loc la
Cina de Tain prin cuvintele Mntuitorului: `Luati, mncati... Beti...`. Aceste cuvinte de instituire
au nteles literal propriu si nu simbolic, nici figurat, asa cum rezult din textul Ioan 6,50 y.u..
b) Ca jertf, Sf. Euharistie este actualizarea pe sf. altare, nnoirea fr a se repeta pn la
sfrsitul veacurilor a Jertfei Mntuitorului de pe Golgota. Ea are toate elementele caracteristice unei
jertfe: altar, jertfitor, victim. De asemenea, caracterul de jertf reiese din cuvintele: se frnge, se
vars, se d. n esent, jertfa euharistic este identic cu jertfa de pe cruce, numai c este
svrsit ntr-o form nesngeroas si va fi svrsit permanent n Biseric pn la sfrsitul
veacurilor conform profetiei lui Maleahi 1,11. Momentul aducerii jertfei este cel al prefacerii
darurilor n Trupul si Sngele Domnului.
c) Ca ospt anamnetic (comemorativ), Sf. Euharistie este o aducere aminte (anamnez) a
ntregii opere mntuitoare a lui Hristos dup porunca dat Sf. Apostoli: `Aceasta s o faceti ntru
pomenirea Mea` (amintirea) Luca 22,19, completat de Sf. Ap. Pavel: `Cci de cte ori veti
mnca pinea aceasta i veti bea paharul acesta, moartea Domnului vestiti, pn cnd va veni` I
Corinteni 11,26 (deci jertfa euharistic se svrseste mai ales n amintirea mortii de pe Cruce).
271
271
6. Svrsitorul Sf. Euharistii este episcopul sau preotul ca urmasi ai Sf. Apostoli crora
Mntuitorul le poruncise: `Aceasta s o faceti ntru pomenirea Mea` Luca 22,19; I Corinteni
11,25. Din ncredintarea episcopilor sau preotilor, si diaconii pot mprtsi, adic pot mprti Sf.
Euharistie celor bolnavi, celor din nchisori etc.
Primitorii sunt toti crestinii care nu s-au desprtit de Biseric si care s-au pregtit pentru
primirea Sf. Euharistii prin Taina Pocintei (prin mplinirea canonului), avnd binecuvntare de la
duhovnic.
Biserica noastr a mprtsit totdeauna si copiii ndat dup Botez.
Romano-catolicii nu nprtsesc copiii pn dup confirmare (la 7 sau la 12 ani). Aceasta
ns s-a introdus abia n secolul al XII-lea n Biserica catolic.
7. Efectele Sf. Euharistii: mprtsindu-ne cu Trupul si Sngele Domnului ne unim n mod
real cu Mntuitorul Hristos conform Ioan 6,56: `Cel ce mnnc Trupul Meu i bea Sngele Meu
petrece ntru Mine i Eu ntru el`, cel ce se mprtseste primeste: curtire de pcate, ntrire n viata
duhovniceasc si garantia nvierii si nemuririi sau arvuna vietii vesnice: ,cel ce va mnca din pinea
aceasta viu va fi n veci` Ioan 6,51. Despre efectele Sf. Euharistii gsim si n formula rostit la
mprtsire.
Aceste efecte ale Tainei se arat n cei ce o primesc cu vrednicie, adic cu o pregtire
corespunztoare Icut prin pocint adevrat, adic prin: spovedanie, rugciune, post, acte de
milostenie. Cei care se mprtsesc cu nevrednicie se osndesc dup cuvintele Ap. Pavel: `Oricine
va mnca pinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat fat de trupul i
sngele Domnului. Deci s se cerceteze omul pe sine i aa s mnnce din pine i s bea din
pahar; cci cel ce mnnc i bea din pahar cu nevrednicie, osnd i mnnc i bea, nesocotind
trupul Domnului` I Corinteni 11,27-29.
Deosebiri confesionale
8. Protestantii nu recunosc Sf. Euharistii caracterul de Tain, nici pe cel de jertf, ci o reduc
la un simplu ospt comemorativ.
A. La nceput, protestantii promovau mai multe conceptii despre Sf. Euharistie:
- Luther sustinea prezenta real a Domnului n Euharistie prin impanatie, afirmnd deci c
Domnul Hristos se afl n pine, cu pine, sub pine si n vin, cu vin si sub vin. Trupul Domnului din
cer, zicea el, este prezent unindu-se cu pinea, iar sngele cu vinul, dar elementele rmn
neschimbate.
- Zwingli afirma c n Sf. Euharistie, Domnul nu este prezent sub nicio form, nici material,
nici spiritual, aceasta fiind doar un act comemorativ.
- Calvin tine calea de mijloc, admitnd o mprtsire spiritual cu trupul lui Hristos, pe care
ar primi-o numai cei predestinati la mntuire, n timp ce cei reprobati (condamnati) primesc numai
pine si vin.
B. Actual, neoprotestantii sustin c pinea si vinul de la Sf .Euharistie sunt numai simboluri
ale Trupului si Sngelui Domnului. Faptul c pinea si vinul de la Cina Domnului au fost elemente
naturale, zic ei, ar rezulta din cuvintele Mntuitorului rostite la Cina de Tain: `Adevr griesc
vou, de acum nu voi mai bea din rodul vitei, pn n ziua n care l voi bea nou n mprtia lui
Dumnezeu` Marcu 14,25; Matei 26,29. Aceasta arat c la Cin, Apostolii si Mntuitorul au but
vin.
9. a) ns, numele de rod al vitei n aceste texte invocate de protestanti este dat la ceea ce
Apostolii au but la nceputul Cinei (vin natural). Pentru aceasta avem temei la Luca 22,20:
`Asemenea i paharul, dup ce au cinat, zicnd: acest pahar este Legea cea nou`, unde se
precizeaz c Sf. Euharistie a fost instituit dup cin, la al doilea sau al treilea pahar. Aceasta este
confirmat si de Ap. Pavel la I Corinteni 11,25: `Asemenea i paharul, dup cin, zicnd: Acest
pahar este Legea cea nou ntru Sngele Meu`.
272
272
b) Cuvintele de instituire a Tainei Sf. Euharistii au un nteles literal propriu, real, nu
simbolic, nici figurat. Conceptia protestant potrivit creia cuvintelor de instituire a Tainei li se
atribuie nteles simbolic este gresit neconformndu-se regulilor ermineuticii (de interpretare a Sf.
Scripturi) pentru c mai ales n textul de la Ioan 6,50 y.u. se arat c ntelesul cuvintelor
Mntuitorului este real, iar nu simbolic. n aceast discutie cu iudeii, Mntuitorul accentueaz acest
nteles real al cuvintelor Sale, chiar dac unii dintre ucenicii Si s-au scandalizat si L-au prsit. Iar
n sens figurat, a mnca trupul cuiva nseamn a-l cleveti, nteles care este exclus de context.
Asadar, din cercetarea textelor Sf. Scripturi referitoare la Sf. Euharistie rezult clar c la Cina
de Tain a avut loc o mprtsire real cu Trupul si Sngele Domnului. Deci, n Taina Sf. Euharistii
nu poate fi vorba de o mprtsire simbolic ori spiritual cum afirm protestantii.
Acest adevr este ntrit de numerosi Sf. Printi. Sf. Ioan Gur de Aur zice: ,Nu un om face
ca darurile prezente (pinea i vinul) s se prefac n trupul i sngele Domnului, ci Hristos Care a
fost rstignit pentru noi, Cruia preotul i tine locul`, iar sf. Ioan Damaschin spune: ,Pinea i
vinul nu sunt nicidecum nchipuirea trupului i sngelui lui Iisus Hristos, fereasc Dumnezeu, ci
nsui trupul lui Hristos unit cu Dumnezeirea... dar nu ca i cum trupul pe care-l ia cretinul ar
cobor din cer; pinea i vinul sunt prefcute n trupul i sngele Domnului`.
C. Protestantii nu recunosc Sf. Euharistii caracterul de Tain, nici pe cel de jertf,
considernd-o doar un ospt comemorativ. Deci, protestantii nu recunosc Sf. Euharistii caracterul ei
de jertf real, deoarece, spun ei, Mntuitorul S-a adus pe Sine jertf o singur dat, iar aceast jertf
nu se mai repet. n sprijinul acestei idei, ei invoc urmtoarele texte: ,Aa i Hristos S-a adus pe
Sine jertf o dat, ca s ridice pcatele multora` Evrei 9,28 si ,Cci printr-o singur jertf
adus, a adus la venic desvrire pe cei ce se sfintesc` Evrei 10,14. Ei afirm, deci, c
mntuirea s-a realizat istoric odat pentru totdeauna, fiind deajuns apoi ca prin actul subiectiv al
credintei (sola fide), fiecare crestin s-si nsuseasc aceast mntuire. Din acest motiv, nici preotul
ca svrsitor al acestei lucrri nu ar fi necesar.
Aceast afirmatie este gresit. Noi admitem c Hristos S-a adus pe Sine jertf sngeroas o
singur dat, iar aceast jertf nu se mai repet, avnd odat pentru totdeauna ca efect rscumprarea
neamului omenesc din robia pcatului. Dar de aici nu rezult c Sf. Euharistie, fr a fi o repetare a
Jertfei de pe Cruce, nu ar avea caracter de jertf. Dimpotriv, ea este jertf real, sub form
nesngeroas, este jertfa care actualizeaz permanent pe sf. altare Jertfa de pe Golgota pn la
sfrsitul veacurilor conform Maleahi 1,11. Aceast actualizare se face dup porunca Domnului
conformLuca 22,19 si I Corinteni 11,25-26.
Ct priveste expresiile: prtas la altar, prtas la jertfelnic, prtas la masa Domnului,
folosite n Sf. Scriptur si de Sf. Printi, protestantii afirm c toate se refer numai la o jertf a
laudei, o jertf spiritual din partea credinciosului. Deci, n Sf. Euharistie nu ar putea fi vorba dect
de o jertf spiritual de laud, de multumire din partea credinciosilor.
Dar Sf. Printi, ntemeindu-se pe Sf. Scriptur, afirm clar despre caracterul de jertf al
Sfintei Euharistii. Sf. Iustin Martirul zice: ,Aducem n numele Lui jertfa pe care Domnul Iisus a
poruncit s fie adus, adic jertfa pinii i a vinului n Euharistie` iar Sf. Ioan Gur de Aur
afirm: ,De aceea (jertfa de pe Golgota) o aducem i acum, care a fost adus i nu s-a sfrit`.
D. mpotriva protestantilor care nu admit mprtsirea copiilor, noi argumentm c Sf.
Euharistie a fost instituit de Mntuitorul pentru toti, deci si pentru copii. De asemenea, El nsusi a
poruncit: ,Lsati copiii s vin la Mine` Matei 19,14.
Asadar, nerecunoscnd Sf. Euharistii caracterul de Tain, adic mprtsirea cu Trupul si
Sngele Domnului, si respingnd si caracterul de jertf, acordndu-i doar caracter de ospt
comemorativ, protestantii neag astfel importanta si valoarea adevrat a Sf. Euharistii.
I. Dogma prezentei reale a lui Hristos n Sf. Euharistie si consecintele ei dogmatice
273
273
II. Pregtirea trupeasc si sufleteasc pentru Sf. mprtsanie
I. Biserica noastr nvat c n Sf. Euharistie este prezent real Mntuitorul Hristos dup Fiint
si dup ipostas, cu firea Sa omeneasc si cu cea dumnezeiasc (potrivit unirii ipostatice). Din aceast
dogm a prezentei reale a Mntuitorului Hristos n Sf. Euharistie decurg urmtoarele consecinte
dogmatice:
1. Dup prefacerea pinii si a vinului n Trupul si Sngele Domnului, Sfintei Euharistii i se
cuvine aceeasi adorare pe care o dm Mntuitorului Hristos ca Dumnezeu adevrat.
2. mprtsindu-ne cu Trupul si Sngele Domnului, potrivit unirii ipostatice, ne mprtsim si
cu Dumnezeirea Sa, cci Dumnezeirea Mntuitorului Hristos rmne nedesprtit de omenitatea Sa
n Persoana Mntuitorului. Iisus Hristos este prezent dup Fiint si dup ipostas n Sf. Euharistie, ca
Dumnezeu adevrat, dar noi ne mprtsim cu El numai dup har.
3. n fiecare prticic din elementele euharistice, dup prefacere, se afl Iisus Hristos ntreg,
sub ambele naturi: omeneasc si dumnezeiasc. Sfrmarea si mprtirea termeni liturgici folositi
n timpul svrsirii Tainei se refer la elementele euharistice, dar nu la Trupul si Sngele
Domnului, Care nu se sfarm, nici nu se mpart, ci rmn unite si ntregi, cum au fost si n Persoana
Mntuitorului.
4. Indiferent n cte locuri se svrseste Sf. Euharistie n acelasi timp, n toate aceste locuri se
afl unul si acelasi Trup si Snge al Domnului, deci Acelasi Hristos ntreg. Aceasta deoarece pinea
si vinul de pe Sf. Mas a fiecrui altar se prefac n unul si acelasi trup si snge al lui Hristos, Care
este n ceruri.
5. Pinea si vinul prefcute n Trupul si Sngele Domnului rmn Trup si Snge atta vreme
ct dureaz aceste elemente si nu numai n momentul n care crestinii se mprtsesc cu ele. De
aceea, ele trebuie pstrate cu cea mai mare grij n vase sfintite, fiind ferite de orice alterare.
Lipsa de grij din partea preotului pentru pstrarea nealterat a Sf. Euharistii este considerat
sacrilegiu. Dac, totusi s-ar ntmpla ca Sf. Euharistie s se degradeze, atunci se recomand s fie
ngropat adnc n pmnt sau s fie ars, iar cenusa s fie aruncat ntr-o ap curgtoare.
II. Pregtirea pentru sf. mprtsanie trebuie s fie trupeasc si sufleteasc. Pregtirea
trupeasc const n: post, abstinent de la relatii conjugale si de la orice pcat trupesc, citirea pravilei
de rugciuni si mplinirea canonului dat de duhovnic.
Pregtirea sufleteasc include: mpcarea cu toti, cinta pentru pcate (lacrimi de pocint),
pocint adevrat, spovedanie curat, credint, smerenie, evlavie si paza mintii, oprirea de la orice
pcat.
ntre roadele sf. mprtsanii se numr: pacea, bucuria, luminarea si nteleptirea
duhovniceasc, forta moral si nzuinta spre bine (Predici la Triod, sf. Teofan Zvortul, p.121-132/
Idem, sf. Ignatie Briancianinov, p.157).
Taina Pocin(ei (Spovedania)
1. Taina Spovedaniei al doilea Botez. Definitie
2. Etapele esentiale ale Tainei Mrturisirii
3. Despre importanta Tainei Pocintei
4. Necesitatea Tainei Pocintei pentru toti crestinii
5. Mrturisirea secret si public
6. Efectele Tainei Pocintei
7. Conditiile unei Pocinte adevrate.
Deosebiri confesionale
274
274
1. Teoriile gresite catolice despre epitimii, purgatoriu, tezaurul meritelor prisositoare, indulgente;
practica mrturisirii auriculare
2. Conceptia gresit protestant
1. Botezul este izvorul, baza, temelia vietii noastre duhovnicesti. Viata noastr
duhovniceasc este o rodire a darurilor Botezului. Dar din pricina nepsrii si a slbiciunii firii
umane, care este usor atras spre pcat, omul si murdreste vesmntul luminos al sufletului primit la
Botez si se goleste ncet, ncet de harul dumnezeiesc. Cunoscnd neputinta noastr de a pstra
nentinat haina Botezului, Dumnezeu a rnduit mijlocul prin care s redobndim harul divin si s ne
curtm mbrcmintea sufletului. Acest mijloc este Taina Pocintei sau a Mrturisirii sau a
Spovedaniei.
Aceast Tain a instituit-o Mntuitorul si pentru faptul c El nsusi a acordat deseori unor
oameni iertare de pcate (Marcu 2,5 = Luca 5,20; Luca 7,47), iar puterea de a ierta pcatele a dat-o
mai trziu si ucenicilor Si si urmasilor acestora Ioan 20,23.
Pocinta este Taina prin care crestinul, cindu-se de pcatele svrsite si mrturisindu-le
naintea preotului duhovnic, primeste de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea pcatelor,
fiind reasezat n starea haric din care czuse datorit lor.
2. Etapele esentiale ale acestei Taine sunt:
1. Lund hotrrea de a se ndrepta, penitentul se apropie de Dumnezeu n scaunul
mrturisirii cu umilint si cu inim nfrnt, mrturisind duhovnicului toate pcatele svrsite de la
ultima spovedanie;
2. Manifestnd prere de ru si cint pentru pcatele fcute, penitentul fgduieste c n
viitor se va strdui s nu mai fac astfel de pcate;
3. Duhovnicul d dezlegare de pcate celui ce s-a mrturisit;
4. La sfrsit, dup sfaturile potrivite, duhovnicul d penitentului canonul sau epitimia, ca
medicament pentru pcat, pentru ca printr-o anumit trud personal s-si aminteasc de greutatea
pcatului si s se opreasc de a mai pctui.
Instituirea Tainei Pocintei a fost nti Igduit de Mntuitorul Apostolilor Si: ,Amin
griesc vou: Oricte veti lega pe pmnt, vor fi legate i n cer, i oricte veti dezlega pe pmnt,
vor fi dezlegate i n cer` Matei 18,18. Dup nvierea Sa, Mntuitorul a instituit-o ca Tain cnd
S-a artat Apostolilor Si si a suflat asupra lor, zicnd: ,Luati Duh Sfnt, crora le veti ierta
pcatele, se vor ierta, i crora le veti tine, vor fi tinute` Ioan 20,22-23.
n Sf. Scriptur gsim numeroase temeiuri despre practicarea Tainei Pocintei nc din epoca
apostolic: F.A. 19,18; I Ioan 1,9.
3. Importanta si necesitatea Tainei Mrturisirii
ntelesul termenului de pocint (n lb. greac ) este schimbarea modului de
gndire si de fptuire (prin metanii artm c suntem czuti si dorim s ne nltm duhovniceste
ctre Dumnezeu).
Subliniind efectele Tainei sau conditiile care se cer pentru ca Pocinta s fie adevrat, Sf.
Printi afirm despre aceast Tain c este: ,nnoirea sau mprosptarea Botezului i curtirea
contiintei`; ,pocinta este regretul pentru rul fcut, dar i svrirea virtutilor ce se opun
pcatelor`; este ,nvoiala cu Dumnezeu pentru o viat nou`; ,cel ce se pociete se osndete pe
sine, dar scap nenfruntat` Sf. Ioan Scrarul. Ava Pimen numeste pocinta ,prsirea
pcatului`. Sf. Ioan Gur de Aur spune despre importanta acestei Taine: ,Preotii au primit o
putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici ngerilor, nici arhanghelilor. Cci orice hotrsc preotii
jos, confirm Dumnezeu sus... Acetia au primit putere asupra sufletului, de a-l curti de pcate`.
4. Necesitatea Tainei Pocintei: Aceast Tain este necesar pentru iertarea pcatelor,
redobndirea snttii sufletesti si reasezarea crestinului n starea haric din care a czut. Toti
275
275
crestinii, nc din copilrie, au nevoie de aceast Tain pentru curtirea de pcate, pentru c toti
pctuim, unii mai usor, altii mai greu: ,Dac zicem c pcat nu avem, ne amgim pe noi nine...`
I Ioan 1,8.
Pentru cei cu pcate mai usoare, Pocinta este un mijloc de ntrire n virtute si de prevenire a
pcatului, mai ales a mndriei. Prin Pocint, cei drepti se mentin ntr-o stare permanent de
smerenie, de nemultumire de sine c nu au iubit destul pe Dumnezeu si pe oameni, iar pentru cei cu
pcate grele, Taina Pocintei este absolut necesar pentru iertarea si vindecarea sufleteasc de boala
pcatului.
5. n privinta modului n care se fcea mrturisirea, istoria Bisericii ne arat c n epoca
apostolic, ea se fcea att n secret, ct si public. ns, totdeauna avea loc naintea episcopului sau
preotului care, ca martor si slujitor al lui Dumnezeu, este singurul n drept s lege si s dezlege
pcatele oamenilor. ns, din cauza ivirii unor neornduieli n viata social, la sfrsitul secolului al
IV-lea, patriarhul de Constantinopol Nectarie a interzis mrturisirea public. Deci, s-a generalizat
n Biserica rsritean Spovedania secret sau privat. ns, forma mrturisirii, public sau secret,
nu atinge esenta Tainei. Chiar dac este interzis, cunoastem exemple din vietile sfintilor, cnd
mrturisirea public era recomandat de duhovnic sub form de epitimie. Deci, s nu ne temem c
duhovnicul ne-ar destinui pcatele cci aceasta nu duneaz eficacittii Tainei.
Obiectia c preotii, fiind ei nsisi oameni pctosi, nu pot ierta pcatele oamenilor nu are
temei, pentru c orice Tain, deci si cea a Pocintei, nu depinde de vrednicia moral a svrsitorului
cci Dumnezeu este Cel ce iart pcatele cu harul Su, prin mijlocirea preotului. Acest adevr, c
Dumnezeu este Cel ce iart rezult si din formula de dezlegare rostit de preot: ,Domnul i
Dumnezeul nostru Iisus Hristos... s te ierte pe tine, fiule..., iar eu, nevrednicul preot i duhovnic, cu
puterea ce-mi este dat, te iert i te dezleg...`
6. Efectele Pocintei; iertarea pcatelor celui ce s-a pocit si reasezarea n starea haric din
care czuse datorit svrsirii acestora. Exemple de oameni care s-au pocit si au primit iertare de
pcate si harul mntuitor avem si n Sf. Evanghelie: pe Zaheu ,Astzi s-a fcut mntuire casei
acesteia... cci Fiul Omului a venit s caute i s mntuiasc pe cel pierdut` Luca 19,9-10;
tlharul de pe cruce care s-a pocit n ultimul moment si i s-a fgduit: ,astzi vei fi mpreun cu
Mine n rai` Luca 23,43. Despre efectele Pocintei vorbeste lmurit si sf. Ap. Ioan: ,Dac ne
mrturisim pcatele, El (Dumnezeu) este credincios i drept s ne ierte pcatele i s ne curteasc
de toat nedreptatea` I Ioan 1,9.
n al doilea rnd, cel ce si mrturiseste pcatele cu cint si credint, simte o mare usurare
sufleteasc, se apropie mai mult de Dumnezeu si de semeni si este mai dispus si mai ntrit s
triasc dup voia lui Dumnezeu, deci s pseasc mai hotrt pe calea virtutii.
7. ns, pentru c Taina Pocintei s aib aceste efecte, penitentul trebuie s ndeplineasc
urmtoarele conditii:
1. S fac o mrturisire sincer si complet naintea duhovnicului, prndu-i ru de pcatele
svrsite, recunoscndu-se vinovat n fata lui Dumnezeu si s-si propun cu trie s nu mai
svrseasc astfel de pcate.
2. Hotrrea de a nu mai pctui s o pun n practic astfel ca de la o mrturisire la alta s se
constate ndreptarea acestuia si s se vad o struint din partea lui n a se lepda de obisnuinta
pcatului.
3. S aib convingerea c mila si buntatea lui Dumnezeu sunt att de mari, nct ele pot ierta
orice pcate, dac cel ce le-a svrsit arat cint adevrat;
4. S-si mplineasc epitimia dat de duhovnic deoarece prin aceasta poate evita pricinile
pcatului si este ajutat s nving pcatul. Epitimiile sunt astfel alese de duhovnic nct s-l ajute pe
penitent efectiv la prsirea cii pcatului, tinnd seama de firea, starea sufleteasc, posibilittile
spirituale si materiale ale penitentului.
276
276
Deosebiri confesionale
1. Biserica romano-catolic recunoaste Pocinta ca Tain, fiind de acord asupra principalelor
ei etape. Totusi, ei au introdus o serie de inovatii gresite legate de aceast Tain. Astfel, dac
Biserica Ortodox socoteste epitimiile ca mijloc pedagogic, terapeutic, date spre ndreptarea celui ce
s-a mrturisit, romano-catolicii le consider ca pedepse ispsitoare si satisfactii aduse drepttii
dumnezeiesti. Astfel, caracterul ispsitor al epitimiilor duce la o serie de teorii gresite cu privire la
iertare, la purgatoriu si la tezaurul meritelor prisositoare ale sfintilor (vezi Mntuirea subiectiv
interconfesional)
Dup conceptia Bisericii romano-catolice, orice pcat greu atrage dup sine o pedeaps
vesnic, dar si una temporar. Prin Taina Pocintei se iart vina pcatelor grele si usoare si numai
pedepsele vesnice pentru pcatele grele, pentru Jertfa Mntuitorului. Pedepsele temporare ale
ambelor feluri de pcate nu se iart prin Mrturisire (pentru Jertfa Mntuitorului), ci pentru ele
trebuie s dea penitentul o satisfactie prin fapte, adic prin canonul rnduit de duhovnic. Acesta este
rolul epitimiei la catolici. Dac nu d aceast satisfactie prin fapte, penitentul va merge n purgatoriu
unde va suporta pedeapsa cuvenit nainte de a merge la rai. De aceast satisfactie mplinit pe
pmnt prin canon sau n purgatoriu, poate scpa prin indulgente pe care papa le distribuie n mod
arbitrar. Prin aceste indulgente se distribuie din prisosul faptelor bune svrsite de sfinti,
credinciosilor care nu au satisfcut deplin dreptatea dumnezeiasc.
Conform nvtturii Bisericii romano-catolice, omul este dator s mplineasc doar poruncile
dumnezeiesti. Deci cei ce le mplinesc intr n viat, iar cei ce le mplinesc si sfaturile evanghelice
dobndesc comoar n cer, adic un surplus de fericire vesnic. Acest prisos de fapte bune al sfintilor
constituie tezaurul meritelor prisositoare, pe care Biserica, de fapt papa, l administreaz cum vrea
distribuindu-l altor credinciosi prin indulgente, prin care se comercializeaz de fapt harul divin.
Aceast teorie a meritelor prisositoare ale sfintilor nu are nici un temei, fiind o contradictie
cu nvttura Sf. Scripturi si a Sf. Traditii. Nici Sf. Scriptur, nici Sf. Traditie, nu vorbesc de vreun
merit al omului ca drept la recompens divin termen primejdios pentru moralitatea crestinului.
Oricte virtuti ar fi dobndit, credinciosul trebuie s rmn smerit, cugetnd c nu a fcut nimic
vrednic de rsplata cereasc conform Luca 17,10. Cel virtuos nu trebuie s uite c tot binele l-a
svrsit cu ajutorul harului dumneiesc I Corinteni 15,10. Mntuirea, ns, nu este plata pentru
faptele noastre bune, ci darul Stpnului oferit slugilor credincioase pentru Jertfa Mntuitorului
Efeseni 2,8-9. Credinta si faptele bune sunt necesare pentru mntuire, pentru a aduce pe om ntr-o
stare de curtie adecvat pentru unirea lui cu Dumnezeu. Ele sunt ns doar haina de nunt
necesar pentru intrarea n mprtia lui Dumnezeu, mntuirea, fericirea vesnic sunt darurile lui
Dumnezeu oferite celor pregtiti s le primeasc.
n al doilea rnd, faptele bune au caracter personal, neputnd fi trecute n contul altuia.
Fiecare si dobndeste mntuirea subiectiv prin osrdia personal ,prin credint lucrtoare prin
iubire` Galateni 5,6.
Deci, n timp ce la catolici, epitimiile au caracter de pedepse ispsitoare, n Biserica
Ortodox, epitimia este, de fapt, o deprindere duhovniceasc, prin care penitentul este constientizat
de gravitatea pcatului si este ajutat s nu-l mai svrseasc prin nfrnarea patimilor si diferite
mijloace ascetice.
Alt inovatie a catolicilor se refer la modul n care se face mrturisirea: este vorba de
mrturisirea auricular, fcut n confesorial un dulap cu dou desprtituri, preotul fiind izolat de
penitent, pe care nu-l vede, ci numai l ascult:
n Biserica Ortodox, penitentul se afl fat n fat cu duhovnicul, pentru c preotul nu este
privit ca un pedepsitor, ci trebuie s fie printe bnd si ierttor. La rndul lui, duhovnicul trebuie s
277
277
observe starea sufleteasc a penitentului: zbuciumul sufletesc, cinta, n functie de acestea
rnduindu-i canonul si sfaturile potrivite.
2. Protestantii refuz s recunoasc Pocintei caracterul de Tain. Ei consider pocinta
numai ca o cint si convertire pe care o face credinciosul prin propriile sale puteri, asemenea
pocintei cerute de sf. Ioan Boteztorul celor ce veneau s se boteze la el nainte de venirea harului
divin. Pocinta admis de ei nu ofer nici har, nici iertare de pcate si nu are nevoie de preot.
(Lectur: Manualul isihiei, ep. Antonie Mrturisitorul, la sfrsit textul sf. Ioan Gur de
Aur)
Taina Preo(iei (Hirotonia)
1. Definitia Tainei
2. Efectele Tainei
3. Instituirea Tainei
4. Svrsitorul si primitorii Tainei
5. Despre celibatul clerului la catolici si la ortodocsi
6. Treptele Preotiei si succesiunea apostolic
7. Teoria gresit protestant despre preotia universal
8. Combaterea ei.
1. Preotia sau Hirotonia este Taina prin care o persoan este consacrat n scopul de a svrsi
toate celelalte Taine, ca reprezentant vzut al lui Hristos, adevratul svrsitor al tuturor Tainelor.
Deci, Preotia este Taina n care, prin punerea minilor episcopului si prin rugciune, harul
divin se pogoar asupra unui candidat anume pregtit, sfintindu-l si asezndu-l ntr-o treapt a
ierarhiei bisericesti, mprtsindu-i acestuia puterea de a nvta cuvntul lui Dumnezeu, de a svrsi
lucrrile sfinte si de a-i conduce pe credinciosi pe calea mntuirii. Deci, Hirotonia este Taina prin
care cel ce o primeste este investit cu putere dumnezeiasc pentru a continua n Biseric ntreita
slujire a Mntuitorului.
2. Efectele Tainei: a) mprtseste celui hirotonit harul si puterea de a mplini toate cele ce tin
de treapta n care a fost sfintit conform I Timotei 4,14; II Timotei 1,6; F.A.20,28; Tit 1,5.
b) imprim asupra celui hirotonit un caracter nesters, indelebil, fcndu-l membru al clerului
(prin caterisire, harul Preotiei nu i se ia, ci doar devine nelucrtor).
3. Instituirea Tainei a fost fcut de Mntuitorul Hristos dup nvierea Sa, cnd le-a zis
Apostolilor Si: ,Precum M-a trimis pe Mine Tatl, i Eu v trimit pe voi. Acestea zicnd, a suflat
asupra lor i le-a zis: Luati Duh Sfnt, crora le veti ierta pcatele, le vor fi iertate i crora le veti
tine, vor fi tinute` Ioan 20,21-23. Cincizecimea este socotit Botezul si actul de Hirotonie deplin
a Apostolilor, potrivit fgduintei Mntuitorului la F.A. 1,8. Cu privire la mplinirea misiunii
preotesti, Mntuitorul aduce completri Apostolilor la Matei 28,19-20. La rndul lor, Apostolii au
hirotonit episcopi, preoti si diaconi transmitndu-le acelasi har al Preotiei conform I Timotei 4,14;
II Timotei 1,6; F.A. 14,23; I Timotei 3,2-15.
4. Svrsitorul acestei Taine este numai episcopul. Acest fapt rezult clar din ndrumrile
date de Ap. Pavel celor doi ucenici ai si: episcopii Timotei si Tit: ,Minile s nu-ti pui degrab pe
nimeni, nici s te faci prta la pcatele altora` I Timotei 5,22 si ,Pentru aceasta te-am lsat n
Creta, ca s ndreptezi cele ce lipsesc i s aezi preoti prin cetti` Tit 1,5. Aceasta pentru c
numai episcopul are plenitudinea harului n Biseric, dup cum spune si Sf. Epifanie: ,Demnitatea
episcopului are ndeosebi ca scop de a nate printi, cci episcopilor li se cuvine a nmulti printii
n Biserica lui Hristos`.
278
278
Taina Hirotoniei se svrseste n cadrul Sf. Liturghii prin punerea minilor episcopului pe
capul celui ce se hirotoneste si prin rostirea rugciunii: ,Dumnezeiescul har, care pe cele
neputincioase le vindec i pe cele cu lips le mplinete, hirotonete pe cucernicul ipodiacon,
diacon, preot (N) n diacon, preot, episcop. S ne rugm dar pentru dnsul ca s vin asupra lui
harul Sfntului Duh`.
Primitorul Tainei este o persoan de sex masculin, de credint ortodox, care ndeplineste
conditiile fizice, morale si intelectuale necesare, avnd o pregtire special n acest sens. n Biserica
Ortodox si catolic, femeile nu sunt admise la Hirotonie. n ultima vreme, n protestantism, femeile
sunt admise la slujirea preoteasc.
5. n Biserica Romano-catolic celibatul clerului este obligatoriu ncepnd de la treapta
diaconiei, prin hotrrea sinodului de la Elvira din Spania, n 306.
n Biserica Ortodox se respect hotrrile Sinodului I ecumenic 325 Niceea, unde s-a
hotrt c celibatul nu este obligatoriu pentru nicio treapt din cler. Asadar, cei ce s-au cstorit o
dat nainte de Hirotonie pot fi ridicati n orice treapt ierarhic conform I Timotei 3,2. Abia
Sinodul al VI-lea ecumenic, pentru a nltura practica nepotismului n Biseric (favorizarea rudelor
si a prietenilor), a hotrt ca episcopii s fie necstoriti.
6. Taina Preotiei se d n trei trepte: episcop, preot si diacon, plenitudinea puterii preotesti
primind-o episcopul. Preotia trebuie s aib succesiune apostolic nentrerupt, adic continuitate
direct si nentrerupt de la Sf. Apostoli, adic harul Preotiei se transmite nentrerupt din generatie n
generatie prin punerea minilor episcopilor pn la sfrsitul lumii.
Deosebiri confesionale
7. Protestantii sustin c nu exist o Tain a Preotiei pe temeiul nvtturii celor dinti
reformatori, deoarece, afirm ei, toti crestinii sunt preoti. Ierarhia bisericeasc sacramental
(dobndit prin Hirotonie) de drept divin nu exist la protestanti. Ei confund preotia sacramental
cu preotia general (universal) a tuturor crestinilor prin Botez.
Protestantii fac deosebire ntre preotie (sacerdotium) si slujire preoteasc (ministerium), n
sensul c preotia, spun ei, apartine de drept divin (= de origine divin, prin investire cu putere
dumnezeiasc) tuturor crestinilor, fiind primit prin Botez, iar slujirea preoteasc se ncredinteaz de
drept uman (prin investire cu putere omeneasc este nul) celor alesi de comunitatea
credinciosilor, pentru a putea predica Evanghelia, a administra Tainele si a cluzi pe credinciosi la
mntuire, aceast sarcin fiind revocabil.
Aceasta este conceptia protestant despre preotia universal si si-o ntemeiaz mai ales pe
textul: ,Voi sunteti semintie aleas, preotie mprteasc, neam sfnt, popor agonisit de Dumnezeu,
ca s vestiti n lume bunttile Celui ce v-a chemat` I Petru 2,9 si pe textele: ,Si ne-a fcut pe noi
mprtie, preoti lui Dumnezeu i Tatl Su` Apocalips 1,6 si: ,Si i-a fcut Dumnezeului nostru
mprtie i preoti, i vor mprti pe pmnt` Apocalips 5,10.
8. Aceast nvttur este, ns, n vdit contradictie cu nvtturile Sf. Scripturi si ale
ntregii Revelatii supranaturale, conform crora ierarhia este fiintial Bisericii, adic Biserica nu
poate exista fr ierarhie, ea constituind clasa conductoare n Biseric de drept divin.
1) O astfel de conceptie este gresit fiind n contradictie si cu mrturiile unanime ale Sf.
Traditii. Astfel, se stie c Mntuitorul a deosebit dintre iudeii credinciosi, un numr de 12 Apostoli,
iar mai trziu 70 de ucenici, pregtindu-i si investindu-i cu putere special pentru a-I continua
ntreita slujire.
2) Apostolii, la rndul lor, au ales ca Apostol n locul lui Iuda pe Matia, de asemenea au
hirotonit 7 diaconi si au asezat n cetti preoti si episcopi. Aceasta nseamn, deci, c n Biseric de
la nceput unii au fost pstori, iar altii pstoriti. Asadar, nu orice crestin poate ndeplini slujirea
preoteasc, ci numai cei ce posed harul Preotiei de la Duhul Sfnt prin Hirotonie. De aceea si Ap.
279
279
Pavel scrie: `Oare toti sunt Apostoli? Oare toti sunt prooroci? Oare toti sunt nvttori?` I
Corinteni 12,29.
Textele scripturistice interpretate gresit de protestanti, pe baza crora au emis teoria despre
preotia universal, trebuie interpretate corect n sensul c toti crestinii posed o preotie general
pentru c toti sunt meniti s fie preoti, mprati si profeti n sens duhovnicesc, adic s-si consacre
viata slujirii lui Dumnezeu. n textele scripturistice amintite, crestinii sunt numiti preotie
mprteasc tot astfel cum n Vechiul Testament, ntregul popor evreu era, de asemenea, numit
preotie mprteasc (Isaia), fiind ales ntre celelalte neamuri s slujeasc lui Dumnezeu.
Deosebirea dintre preotia sacramental si cea universal apare clar n multe texte din Noul
Testament. Astfel, chiar acelasi Ap. Petru, tot n Epistola I Petru 5,1-2 scrie: `Pe preotii cei dintre
voi i rog ca unul ce sunt mpreun preot: pstoriti turma lui Dumnezeu...`. Caracterul de Tain al
preotiei sacramentale l dovedesc mai multe texte din Noul Testament, unde se arat c cei hirotoniti
primeau prin ritualul special al punerii minilor puterea haric de la Duhul Sfnt pentru a pstori, a
conduce Biserica lui Hristos. n aceste texte se face distinctie clar ntre pstori si pstoriti: `Nu fi
nepstor fat de darul care este ntru tine, ce ti s-a dat prin proorocie, cu punerea minilor
preotimii` I Timotei 4,14; `Te ndemn s tii aprins darul lui Dumnezeu care este ntru tine prin
punerea minilor mele` II Timotei 1,6 si F.A. 20,28: `Luati aminte de voi i de toat turma ntru
care Duhul Sfnt v-a pus pe voi episcopi, ca s pstoriti Biserica lui Dumnezeu, pe care a ctigat-o
cu sngele Su`.
De asemenea, Sf. Traditie se pronunt hotrt mpotriva teoriei protestante gresite prin
numeroase canoane ale Sinoadelor ecumenice si particulare, care cuprind diferite sanctiuni privitoare
la preotii care s-au fcut nevrednici de slujirea lor. Sf. Printi, n unanimitate, consider Preotia ca
Tain, unii scriind lucrri speciale despre ea: Despre fug sf. Grigorie Teologul; Despre
preotie de Sf. Ioan Gur de Aur; Despre ndatoririle preotilor de Sf. Ambrozie de Milan,
Cartea regulilor pastorale de Sf. Grigorie cel Mare; Despre ierarhia bisericeasc de sf. Dionisie
Areopagitul.
Taina Nun(ii
1. Definitie. Numiri
2. Instituirea Tainei. Despre familia crestin. Scopurile cstoriei
3. Ridicarea cstoriei la rang de Tain de Mntuitorul Hristos
4. Taina Cstoriei icoan a unirii dintre Hristos si Biseric dup Ap. Pavel
5. Partea vzut a Tainei. Svrsitorul si primitorii ei
6. Efectele Tainei Cstoriei. Trsturile esentiale ale cstoriei:
7. Unitatea
8. Indisolubilitatea
1. Nunta, Cununia sau Cstoria este Taina prin care un brbat si o femeie, care s-au hotrt
n mod liber s triasc mpreun ntreaga lor viat, n scopul de a se ajuta reciproc, a naste si creste
copii si a se feri de desfrnare, primesc, prin rugciunile preotului, harul divin care sfinteste legtura
lor si i ajut la mplinirea scopului ei.
Taina aceasta se numeste Cununie, ntruct la svrsirea ei se pun cununi pe capetele mirelui
si miresei. Se mai numeste Nunt sau Cstorie. Numirea simpl de Cstorie nu este complet
pentru c prin cstorie se ntelege starea de convietuire legal a celor cstoriti, de aceea trebuie s
se adauge cuvntul de Tain.
280
280
2. Instituirea Tainei. Cstoria este o stare natural ntemeiat de Dumnezeu n rai. Familia
bazat pe cstorie este cea mai veche institutie social. n timpurile mai noi, familia este privit ca
celula de baz a societtii, fiind elementul esential al ei. Sf. Ioan Gur de Aur numeste familia
,biserica n mic` sau ,biserica din cas`, evidentiind sfintenia familiei crestine.
Familia crestin corespunde naturii sociale a omului: ,Nu este bine s fie omul singur; s-i
facem ajutor potrivit pentru el` Genez 2,18. Astfel, de la nceput, cstoria ca act natural a fost
rnduit de Dumnezeu pentru dou scopuri: ajutorul reciproc al celor doi soti conform Genez 2,18,
si perpetuarea neamului omenesc potrivit binecuvntrii divine: ,Creteti i v nmultiti i umpleti
pmntul i-l supuneti` Genez 1,28.
Initial, scopurile cstoriei erau numai acestea dou. Dup cderea n pcat, cstoria mai
urmreste si al treilea scop: nfrnarea senzualittii, fiind un remediu mpotriva pasiunilor trupesti:
,Ca paz mpotriva desfrnrilor, fiecare brbat s-i aib femeia lui i fiecare femeie s-i aib
brbatul ei` I Corinteni 7,2.
3. Domnul Hristos este Cel Care a instituit Taina Nuntii, nltnd cstoria, ca stare natural,
la rang de Sf. Tain, dndu-i harul divin. Nu cunoastem textul de instituire a acestei Taine, dar
caracterul ei de Tain este dovedit de atitudinea pe care o are Mntuitorul fat de ea, adic de modul
cum vorbeste despre ea, att El, ct si Sf. Apostoli. Din stim fat de cstorie, Mntuitorul particip
la nunta din Cana Galileii. Fer. Augustin scrie despre aceasta: ,Hristos a ntrit la Cana ceea ce
Dumnezeu a instituit n rai`. Unii, ns, sustin gresit c Mntuitorul la nunta din Cana a ridicat nunta
la rang de Tain.
4. Caracterul de Tain al Nuntii este artat foarte clar, mai ales, de Ap. Pavel n textul de la
Efeseni 5,22-32 pe care l ncheie: ,Taina aceasta mare este, ci eu zic n Hristos i n Biseric`. El
numeste legtura dintre soti Taina cea mare asemnnd-o cu unirea dintre Hristos si Biseric. Aici el
sftuieste femeile s se supun sotilor ca Domnului si pe brbati s-si iubeasc sotiile dup cum
Hristos iubeste Biserica Sa. Din acest text paulin reiese c n crestinism, legtura dintre soti este
menit s fie o icoan a unirii dintre Hristos si Biseric. Si dac legtura dintre Hristos si Biseric
este de natur spiritual fiind ptruns de iubire si strbtut de har, tot asa si n cstorie, dragostea
fireasc dintre soti trebuie s se transforme ntr-o dragoste spiritual desvrsindu-se prin puterea
harului dumnezeiesc. Si pentru c mprtsirea harului printr-o lucrare vzut n Biseric se numeste
Tain, reiese c si Cstoria, ca legtur dintre soti care se sfinteste prin harul dumnezeiesc, este
Tain, fiind instituit deci de Mntuitorul.
5. Partea vzut a Tainei Nuntii const n consimtmntul mirelui si al miresei exprimat n
fata preotului c se unesc de bunvoie.
Formula pe care o rosteste preotul cnd pune cununiile pe capetele mirilor: Se cunun robul
lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului
Duh.Amin. Aceast formul se repet de trei ori pentru fiecare dintre cei doi.
Svrsitorul Tainei este episcopul sau preotul, ca reprezentant al lui Hristos, Cel ce
pecetluieste si sfinteste legtura dintre soti. Catolicii nvat c svrsitorii Cununiei sunt nsisi mirii.
Binecuvntarea preotului este dup ei numai o ierurgie, nu o Tain, preotul fiind numai un martor al
ncheierii cstoriei. Aceast nvttur gresit duce de fapt la stergerea caracterului de Tain al
cstoriei, prin aceea c se afirm c laicii ar putea fi svrsitorii de drept ai acestei Taine.
Primitorii sunt crestinii adulti de sex diferit, necstoriti, care nu se afl ntr-un grad de
rudenie apropiat. De la miri se mai cere s ndeplineasc anumite conditii: s aib o anumit vrst,
s nu fie hirotoniti sau clugriti etc. Cstoriile mixte ntre un ortodox si un eterodox (fie catolic sau
protestant) nu sunt admise de Sf. Printi.
6. Efectele Tainei Cstoriei. Cununia creeaz o stare n care intr cei doi soti pentru toat
viata. Dumnezeu mprtseste celor ce primesc aceast Tain, harul care sfinteste si nalt legtura
281
281
lor conjugal la rang de icoan a unirii lui Hristos cu Biserica, si o face s fie una si indisolubil,
dup cum si unirea lui Hristos cu Biserica este una si indisolubil.
Trsturile esen(iale ale cstoriei: unitatea yi indisolubilitatea
7. Prin unitatea Cstoriei se ntelege legtura dintre un singur brbat si o singur femeie
(monogamia). Aceast trstur, ca si cea a indisolubilittii, a avut-o cstoria nc de la ntemeierea
ei n rai, pentru c Dumnezeu a creat numai un brbat si o femeie si a voit ca sotii s triasc
mpreun toat viata conform Genez 1,27, text amintit de Mntuitorul la Matei cap.19: ,N-ati citit
c Cel ce i-a fcut de la nceput, brbat i femeie i-a fcut? Si a zis: Pentru aceea va lsa omul pe
tatl su i pe mama sa i se va lipi de femeia sa i vor fi amndoi un trup. Aa nct nu mai sunt
doi, ci un trup` Matei 19,4-6.
Biserica ortodox ngduie recstoria persoanei rmase vduve. Printii Bisericii recomand
prima cstorie, a doua cstorie este privit ca o lips de nfrnare, a treia cstorie e socotit
necurtie, totusi de preferat desfrnrii; a patra este cu totul oprit de Biseric.
8. Indisolubilitatea Cstoriei nseamn c, odat ncheiat, Cstoria nu se mai poate
desface. Aceasta decurge din scopul instituirii ei de la creatie, precum si din cuvintele Mntuitorului.
El a fost ntrebat de farisei dac ,se cuvine omului s-i lase femeia pentru orice pricin?` si le-a
rspuns: ,N-ati citit c Cel ce i-a fcut de la nceput, brbat i femeie i-a fcut? Si a zis: Pentru
aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va lipi de femeia sa i vor fi amndoi un trup.
Aa nct nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a mpreunat Dumnezeu, omul s nu despart`.
Fariseii ns au obiectat: ,Pentru ce dar Moise a poruncit s-i dea carte de desprtire i s o lase?`
El le-a zis: ,Pentru nvrtoarea inimii voastre, v-a dat voie Moise s lsati pe femeile voastre, dar
din nceput nu a fost aa` Matei 19,3-8.
ntr-un singur caz admite Mntuitorul desfacerea cstoriei, pentru pricin de desfrnare, n
caz de adulter, care poate fi socotit ca o moarte moral. Biserica Ortodox admite divortul pentru
desfrnare, dar si pentru alte motive tot att de grave: cnd este n pericol credinta si mntuirea, n
caz de atentat la viata unui sot etc.
Biserica apusean nu admite desfacerea Cstoriei dect prin moartea fizic. n alte situatii
admit doar o desprtire fizic de asternut si de mas n speranta mpcrii dintre soti.
Protestantii si neoprotestantii nu recunosc Nuntii caracterul de Tain, fiindc, spun ei, nu
gsim nici materie, nici transmitere de har, nici iertarea pcatelor. De aceea, la ei, ritualul cstoriei
const doar din cteva rugciuni de binecuvntare a sotilor. mpotriva caracterului de Tain al
Cstoriei, ei obiecteaz c textul de la Efeseni 5,32, ,Taina aceasta mare este...` nu se refer la
legtura dintre soti, ci la cea dintre Hristos si Biseric, ns aceasta contrazice constructia logic a
textului.
Taina Sf. Maslu
1. Definitie. Instituire. Practicarea ei n epoca apostolic. Semnificatia ungerii cu untdelemn
2. Intepretarea textului Iacov 5,14-15 despre Sf. Maslu
3. Practica gresit a Bisericii catolice
4. Partea vzut a Tainei
5. Svrsitorii, primitorii Tainei
6. Efectele Tainei
7. Conceptia gresit protestant si combaterea ei.
282
282
1. Maslul sau Eleoungerea este Taina n care, prin rugciunile preotilor si prin ungerea cu
untdelemn sfintit, se mprtseste crestinilor bolnavi harul vindecrii de bolile sufletesti si trupesti,
precum si iertare de pcate.
n Sf. Scriptur nu se arat cnd a fost instituit, dar avem numeroase dovezi despre
practicarea ei de ctre Sf. Apostoli. Temeiul cel mai clar l gsim la Marcu 6, 12-13: ,Si ieind ei
(Apostolii), au propovduit tuturor s se pociasc. Si scoteau afar demoni multi i ungeau cu
untdelemn multi bolnavi i-i fceau sntoi`, dar si la Marcu 16,18; Luca 9,6; F.A. 5,15-16. Din
aceste texte rezult practicarea acestei Taine prin ungerea cu untdelemn prin care se mprtsea harul
vindector al Sfntului Duh. Apostolii au practicat de timpuriu aceast Tain, n vremea n care
Mntuitorul propovduia Evanghelia Sa conform Luca 9,6, ceea ce dovedeste c ea a fost instituit
cea dinti dintre toate Tainele.
Faptul c partea vzut a Tainei o constituie ungerea cu untdelemn are o semnificatie
deosebit pentru c ungerea ca ritual religios nseamn binecuvntare, consacrare, sfintire. n
Vechiul Testament, ungerea cu untdelemn se practica mai ales ca mijloc sfintitor: la aducerea
jertfelor, la sfintirea obiectelor de cult, la sfintirea persoanelor cu chemri speciale: regi, preoti,
arhierei.
2. Ca dovad clar a practicrii obisnuite a acestei Taine n epoca apostolic avem la Iacov
5,14-15: `De este cineva bolnav ntre voi, s cheme preotii Bisericii i s se roage pentru dnsul,
ungndu-l cu untdelemn ntru numele Domnului. i rugciunea credintei va mntui pe cel bolnav
i-l va ridica pe el Domnul; i de va fi fcut pcate se vor ierta lui`.
Din acest text rezult dou idei importante:
1. Ungerea cu untdelemn se administra bolnavilor de ctre preotii Bisericii, n scopul
vindecrii de bolile sufletesti si trupesti si al iertrii de pcate.
2. Aceast ungere este o Tain pentru c este mpreunat cu rugciunea preotilor, fiind fcut
ntru numele Domnului, ea aducnd cu sine vindecare de boli si iertare de pcate.
3. Biserica catolic confer aceast Tain numai bolnavilor de moarte, considernd-o ungerea
cea mai de pe urm extrema unctio. Aceast practic este gresit pentru c textul de la Iacov
spune: De este cineva bolnav, nu bolnav de moarte. Ca urmare, aceast nentelegere a fost
nlturat de la Conciliul II Vatican.
n Biserica Ortodox se practic Maslul de obste, mai ales n Postul Mare, la hramuri, pentru
toti credinciosii.
4. Materia Tainei este untdelemnul sfintit printr-o ierurgie premergtoare Tainei. Formula
este rugciunea rostit de preot n timpul ungerii celui bolnav: Printe Sfinte, doctorul sufletelor si
trupurilor... tmduieste pe robul acesta de neputinta trupeasc si sufleteasc ce l-a cuprins.
5. Svrsitorii sunt `preotii Bisericii` conform Iacov 5,14-15. n Biserica Ortodox Maslul
trebuie s fie svrsit de 7 preoti. n cazuri speciale, se admit doi sau trei preoti; iar unul numai n
cazuri exceptionale.
Primitorii sunt credinciosii bolnavi si pentru c si pcatul este o boal, toti crestinii au nevoie
de Sf. Maslu.
6. Efectele: a) vindecare de bolile sufletesti si trupesti. Dac aceasta nu urmeaz totdeauna,
bolnavul primeste cel putin mngiere sufleteasc, rbdare, pregtindu-se pentru un sfrsit crestinesc
al vietii.
b) rugciunea credintei este ascultat totdeauna de Dumnezeu si cei ce primesc aceast Tain
cu credint, dobndesc totdeauna iertare de pcate dac se pociesc sincer.
7. Protestantii nu recunosc Maslului caracterul de Tain. Ei afirm c n textele scripturistice
n care se vorbeste despre practicarea acestei Taine ar fi vorba numai de o ungere simbolic prin care
Apostolii mprtseau darul vindecrilor minunate dat lor de Mntuitorul, iar despre textul de la
283
283
Iacov 5,14-15 spun c este vorba fie de o vindecare miraculoas, taumaturgic, fie de una
medicinal.
Aceste afirmatii nu au nici un temei pentru c vindecrile minunate se fceau numai n cazuri
rare de anumite persoane nzestrate cu aceast harism si acest dar nu era legat nicidecum de tagma
preoteasc cum se specific n text. Iar n cazul textului de la Iacov nu poate fi vorba de o vindecare
minunat pentru acest motiv, si nici de o vindecare medicinal pentru c n acest caz nu ar fi fost
nevoie s fie chemati preotii Bisericii si ungerea s se fac ntru numele Domnului, fiind
mpreunat cu rugciunea si avnd ca efect si iertarea de pcate.
Ierurgiile
1. Definitie. Domeniul eficacittii lor
2. mprtirea ierurgiilor n: exorcisme, binecuvntri, sfintiri
3. Deosebirile dintre Sf. Taine si ierurgii
4. Folosul ierurgiilor si temeiurile pentru instituirea lor de ctre Biseric.
1. Sf. Biseric, nc din epoca apostolic, a ornduit, alturi de Sf. Taine, si alte lucrri
sfintitoare si folositoare crestinilor pentru dobndirea ajutorului dumnezeiesc n diferite mprejurri
din viata lor. Aceste lucrri se numesc ierurgii (de la icpoupiu = lucrare sfnt).
Domeniul eficacittii lor este mai extins dect cel al Sf. Taine, care se mprtsesc numai
oamenilor vii. Astfel, unele ierurgii se mprtsesc oamenilor vii, ca si Sf. Taine, altele se fac si
pentru cei morti, iar altele se svrsesc si asupra naturii nensufletite si fiintelor necuvnttoare.
Dintre cele care se fac asupra oamenilor vii, unele sunt mpreunate cu Sf. Taine, fiind ca o
parte introductiv a lor, de exemplu: exorcismele la Botez, logodna la Cununie, sfintirea
untdelemnului la Sf. Maslu. Altele se svrsesc ca slujbe aparte, de exemplu: sfintirea apei, sfintirile
sau consacrrile de persoane, locasuri sfinte, obiecte etc.
2. Ierurgiile se mpart n: exorcisme, binecuvntri si sfintiri (consacrri):
- exorcismele sunt slujbe pentru eliberarea oamenilor, a fiintelor necuvnttoare si a
lucrurilor de sub puterea diavolului;
- binecuvntrile sunt slujbe pentru dobndirea ajutorului divin la vreme de necaz;
- sfintirile (consacrrile) sunt slujbe mai solemne prin care anumite persoane, locuri sau
obiecte sunt destinate unor scopuri sfinte, fiind scoase din ntrebuintarea comun (de exemplu:
tunderea n monahism, hirotesiile, sfintirea bisericilor, a obiectelor liturgice etc.)
3. Ierurgiile au fost instituite si sunt svrsite de Biseric n scopul ajutorrii crestinilor, spre
a-si putea cstiga mai usor mntuirea. ns, desi ca form exterioar se aseamn cu Sf. Taine, ntre
Sf. Taine si ierurgii exist deosebiri importante:
1. Ierurgiile sunt instituite de Biseric, de aceea pot fi modificate att n continut, ct si n
form de ctre Biseric, n raport cu nevoile credinciosilor. (Sf. Taine sunt instituite de Mntuitorul)
2. Prin ierurgii se sfinteste ntreaga creatie: crestinii n diferite momente ale vietii lor, casele,
pmntul cu roadele lui, apele, vzduhul, animalele si adposturile lor (Sf. Taine mprtsesc harul
divin numai oamenilor vii)
3. Ierurgiile nu mprtsesc har divin, ci numai ajutor dumnezeiesc, care poate fi numit har n
nteles larg, dac se consider har orice binefacere de la Dumnezeu conform Iacov 1,17: ,toat
darea cea bun i tot darul desvrit de sus este...` (Sf. Taine mprtsesc har divin sfintitor si un
har special de fiecare Tain n parte)
284
284
4. Ajutorul dumnezeiesc dobndit prin ierurgii usureaz cstigarea mntuirii (harul dobndit
prin Sf. Taine este absolut necesar pentru mntuire)
5. Efectul ierurgiilor depinde de starea moral si de pregtirea sufleteasc a celor ce le
primesc (harul Sf. Taine lucreaz independent de acestea)
4. Totusi, ierurgiile nu sunt doar simple rugciuni pentru diferite nevoi ale crestinilor, ci sunt
mijloace reale de dobndire a ajutorului dumnezeiesc, aducnd mult folos celor ce le primesc cu o
pregtire corespunztoare.
Fiind instituite de Biseric, sunt svrsite de episcopi si preoti.
Instituind ierurgiile, Biserica a urmat exemplul Mntuitorului, Care a binecuvntat pinile
(Matei 14,19); a binecuvntat copiii (Matei 19,15) si a poruncit Apostolilor s binecuvinteze casele
n care vor fi primiti, s scoat demonii (Matei 10,12). n Noul Testament sunt mai multe texte n
care se vorbeste de astfel de lucrri svrsite de Apostoli. Textul cel mai important folosit ca temei
pentru instituirea si practicarea ierurgiilor este: ,Pentru c toat fptura lui Dumnezeu este bun i
nimic nu este de lepdat, dac se ia cu multumit, cci se sfintete prin cuvntul lui Dumnezeu i
prin rugciune` I Timotei 4,4-5.
Alturi de Sf. Taine, si ierurgiile sunt lucrri sfintitoare importante pentru dobndirea
mntuirii credinciosilor.
Sf. Taine yi ierurgiile n via(a Bisericii yi a credincioyilor
nvttura Bisericii noastre despre Sf. Taine este strns legat de cea a prezentei
Mntuitorului si a lucrrii Duhului Sfnt n Biserica Sa, nzestrat de Domnul cu puterea si
mijloacele necesare n scopul mntuirii si sfintirii credinciosilor.
Biserica este cmpul de manifestare a energiei si lucrrii Duhului Sfnt, energie care
izvorste din Jertfa de pe Cruce a Mntuitorului si care se mprtseste credinciosilor prin Sf. Taine.
Potrivit unor Sf. Printi, Biserica si Tainele ei au izvort din coasta mpuns a Domnului (apa si
sngele care au curs din coasta mpuns prefigurnd Botezul si Euharistia). Aceasta pentru c harul
Duhului Sfnt se mprtseste oamenilor doar prin umanitatea ndumnezeit a lui Hristos cel
rstignit si nviat.
Mntuitorul a ntemeiat Biserica Sa pentru a-I continua ntreita Sa oper nvttoreasc,
arhiereasc si mprteasc (adic pentru a-i pregti pe credinciosi prin luminarea mintii cu adevrul
dumnezeiesc, a-i uni cu Dumnezeu prin har si a-i ntri n aceast legtur). n ntreaga sa lucrare,
Biserica, condus de ierarhia bisericeasc, cluzeste pe credinciosi la mntuire. n acest scop,
Mntuitorul a nzestrat Biserica Sa cu puterea si mijloacele necesare pentru mntuirea si sfintirea
oamenilor, acestea fiind mai ales Sf. Taine. Prin Sf. Taine se mprtseste credinciosilor harul
Duhului Sfnt mntuitor cstigat nou prin Jertfa de pe Cruce. Astfel, Biserica este vistieria puterii
rscumprtoare a Jertfei de pe Cruce. Prin Sf. Taine, Mntuitorul Hristos este mereu prezent si
activ prin Duhul Sfnt n Biseric, prin ele lucrnd mntuirea credinciosilor.
Prin ierurgii se usureaz dobndirea mntuirii de ctre credinciosi.
Biserica nu poate fi conceput fr Sf. Taine, dup cum nici Tainele nu pot exista n afara
Bisericii. Biserica, fiind `stlpul i temelia adevrului` I Timotei 3,15, este asezmntul
dumnezeiesc n care crestinul se naste, creste si se desvrseste prin Sf. Taine si ierurgii. La rndul
ei, Biserica, nteleas ca adunare a credinciosilor, se constituie ca rod al Sf. Taine.
Biseric ierarhie Sf. Taine este o sfnt triad prin care se realizeaz mntuirea
credinciosilor potrivit ntelepciunii lui Dumnezeu `Care voiete ca toti oamenii s se mntuiasc i
s ajung la cunotinta adevrului` I Timotei 2,4. Domnul Hristos a dat Bisericii Sale Sf. Taine
285
285
pentru zidirea trupului Su (Biserica) `pn ce vom ajunge toti la unitatea credintei i a cunoaterii
Fiului lui Dumnezeu, la starea de brbat desvrit, la msura vrstei deplinttii lui Hristos`
Efeseni 4,13.
DUMNEZEU JUDECTORUL. ESHATOLOGIA CRE TIN
ESHATOLOGIA PARTICULAR
1. Definitia eshatologiei
1. Eshatologia crestin cuprinde nvttura Bisericii despre sfrsitul fiecrui om eshatologia
particular - si despre evenimentele ce vor avea loc la sfrsitul lumii acesteia: transfigurarea ntregii
lumi, Parusia Domnului, nvierea obsteasc, Judecata universal si viata vesnic eshatologia
universal.
nv(tura creytin despre moarte
2. Moartea ca fenomen biologic. Diferite atitudini fat de moarte
3. Cum este privit moartea n conceptia crestin?
4. Ideile principale ale nvtturii Bisericii ortodoxe despre moarte
5. nvtturi gresite despre moarte. Teoria apocatastazei si combaterea ei.
2. Ca fenomen biologic, moartea nseamn desprtirea sufletului de trup: sufletul imaterial si
nemuritor se duce la Dumnezeu, Care l-a dat, iar trupul se ntoarce n pmntul din care a fost fcut
Ecleziast 12,7.
Moartea nu este privit de toti la fel, desi, n general, ea i ngrijoreaz pe toti (teama de
moarte este un afect ireprosabil pe care l au toti oamenii ca urmare a pcatului adamitic).
- pentru cei ce cred c viata nceteaz odat cu moartea (ateii), moartea este un eveniment
ngrozitor, si fiind inevitabil, acestia fac totul pentru a ajunge la ea ct mai trziu;
- pentru cei care ndur suferinte cumplite, moartea nseamn o eliberare, deci, n general, ei
o doresc;
- altii, care sunt cu totul legati de viata aceasta, fac tot ce este posibil ca s ntrzie ct mai
mult acest deznodmnt al vietii umane.
3. Potrivit conceptiei crestine, moartea este usa de trecere spre o nou viat, fiind privit ca
un eveniment firesc, necesar si universal prin care trecem la comuniunea deplin cu Dumnezeu
` tiind c petrecnd n trup suntem departe de Domnul` II Corinteni 5,6. Certitudinea ntlnirii
noastre cu Hristos dup moarte ne-a dat-o prin nvierea Sa din morti, prin care S-a fcut `nceptura
nvierii celor adormiti` I Corinteni 15,20.
Totusi, si dup conceptia crestin, moartea poate fi nspimnttoare pentru unii, stiind c
ndat dup ea urmeaz judecata particular, la care nu toti crestinii vor putea da un rspuns bun.
nvttura noastr cu privire la moarte este urmtoarea:
1. Moartea este urmarea pcatului strmosesc, fiindc primul om, Adam, a fost creat de
Dumnezeu nemuritor n chip virtual, adic putnd s nu moar (posse non mori) dac nu pctuia
conform: `S nu mncati din el, nici s v atingeti de el, ca s nu muriti` Genez 2,17 si `Cci
precum printr-un om a intrat pcatul n lume i prin pcat moartea, aa moartea a trecut la toti
oamenii prin cel n care toti au pctuit` Romani 5,12 sau `Plata pcatului este moartea`
Romani 6,23.
286
286
Contrar Revelatiei divine, unii afirm gresit c omul este muritor prin nssi natura sa.
2. Moartea nseamn sfrsitul vietii pmntesti, dar n acelasi timp si nceputul vietii vesnice,
ea marcnd limita ultim pn cnd omul si poate pregti mntuirea. Pentru cei care au trit n
aceast viat dup voia lui Dumnezeu, ea poate fi dorit, pentru a fi mai curnd mpreun cu Hristos
si numai pentru acest motiv. Ap. Pavel spune: `Cci pentru mine viata este Hristos, iar moartea, un
ctig` Filipeni 1,21. Este, ns, pcat dac cineva doreste moartea numai pentru a scpa de
greuttile vietii acesteia.
3. Deoarece nimeni nu-si cunoaste sfrsitul vietii sale pmntesti, crestinii sunt datori s
triasc astfel nct oricnd ar veni moartea, s nu-i afle nepregtiti. Aceasta pentru c dup moarte
nimeni nu mai poate lucra nimic pentru propria sa mntuire cum reiese din parabola bogatului
nemilostiv si a sracului Lazr, precum si din cuvintele Mntuitorului: `Mie Mi se cade s lucrez
lucrurile Celui Care M-a trimis pn este ziu, cci vine noaptea cnd nimeni nu poate s lucreze`
Ioan 9,4.
Sf. Printi, de asemenea, dau numeroase mrturii n aceast privint. Sf. Ioan Gur de Aur
spune: ,Viata de acum este timpul faptelor, iar dup moarte vin judecata i pedeapsa`.
4. Fiind de origine divin, sufletul este nemuritor pentru c asa a voit Dumnezeu, ca prin
sufletul cel nemuritor, omul s fie n comuniune vesnic cu Dumnezeu. Astfel, prin voia lui
Dumnezeu, sufletul, fiind substant spiritual simpl, este indestructibil (nu se descompune, nu
moare). Sufletul deci, dup moartea trupeasc si pstreaz functiile sale si chiar le intensific:
constiinta, memoria, gndirea, strile de bucurie sau ntristare, dar nu mai poate lucra nimic pentru
mntuirea sa. Asadar, att cei drepti, ct si cei pctosi, dup moarte, duc o viat deplin constient,
ns, viata dup moarte a sufletelor dreptilor se deosebeste de cea a pctosilor. Viata spiritual a
dreptilor se mbogteste, judecnd acum toate lucrurile din perspectiva vesniciei si a relatiei lor cu
Dumnezeu. Cel pctos va simti doar suferint si ntristare pentru c nu si-a folosit puterile cu care l-
a nzestrat Dumnezeu pentru mntuire.
5. mpotriva nvtturii Bisericii cu privire la starea sufletelor dup moarte, au aprut
nvtturi gresite nc din antichitatea crestin, continuate n zilele noastre de unii protestanti.
n antichitate, Vigilantiu poreclit n derdere Dormitantiu, nestorienii, iar mai trziu
socinienii si unele secte nvat c sufletele dup moarte se afl ntr-un fel de somn adnc sau c ele
chiar mor odat cu trupul si se vor destepta sau vor nvia la judecata universal, cnd, mpreun cu
trupurile, vor primi rsplata sau pedeapsa.
Origen si alti scriitori credeau c dup moarte, sufletele pot s lucreze pentru desvrsirea
lor, chiar si diavolii, si astfel, n final, toate persoanele create de Dumnezeu se vor mntui si se vor
mprtsi de fericirea vesnic. Aceast teorie gresit initiat de Origen este numit apocatastaz =
restabilirea tuturor si a fost condamnat de Biseric la Sinodul al V-lea ecumenic 553.
1. n teoria apocatastazei, Origen pleac de la ideea c Dumnezeu, n iubirea si buntatea Lui
infinit, nu va rbda s lase s se chinuie vesnic fptura Lui. Dar, desi Dumnezeu este bun, El este si
sfnt, iar un aspect al sfinteniei este acela al drepttii, n sensul c d fiecruia ce i se cuvine dup
faptele lui.
2. Dac toti s-ar mntui, si diavolii, Jertfa Mntuitorului ar fi zadarnic, pentru c diavolii s-
ar mntui fr Jertfa Sa (Mntuitorul nu S-a jertfit dect pentru oameni)
3. Mntuirea nteleas ca o comuniune haric de iubire a omului cu Dumnezeu, ar fi atunci
impus celor mntuiti mpotriva vointei lor, deci s-ar ngrdi libertatea omului.
4. Cel mai important argument mpotriva acestei teorii este nvttura clar adus de
Mntuitorul Hristos despre chinurile vesnice ale pctosilor.
287
287
Judecata particular
1. Ce este Judecata particular? Temeiuri scripturistice
2. Autorul ei fiind Domnul Hristos, Judecata particular este absolut dreapt. Criteriul Judectii
particulare
3. Martorii, acuzatorii si aprtorii sufletului la Judecata particular
4. Teologumena despre vmile vzduhului
5. Idei gresite catolice si combaterea lor.
1. ndat dup moartea trupeasc, fiecare suflet se supune judectii particulare, n urma creia
va primi rsplata sau pedeapsa cuvenit pentru modul vietuirii sale pe pmnt, chiar dac ele nu sunt
depline, nici definitive, ci dureaz numai pn la Judecata universal.
Temeiuri scripturistice pentru judecata particular avem la: , i precum este rnduit
oamenilor s moar, iar dup aceea urmeaz judecata...` Evrei 9,27; `Cci noi toti trebuie s ne
nftim naintea judectii lui Hristos, ca s ia fiecare dup cele ce a fcut n trup, ori bine, ori
ru` II Corinteni 5,10 si mai ales n parabola bogatului nemilostiv si a sracului Lazr Luca
cap.16.
Sf. Printi, de asemenea, nvat c dup moarte urmeaz judecata particular a sufletelor.
2. Autorul judectii particulare este Mntuitorul Hristos potrivit: `Cci Tatl nu judec pe
nimeni, ci toat judecata a dat-o Fiului` Ioan 5,22 si: `Putere I-a dat s fac judecat cci este
Fiul Omului` Ioan 5,27.
Judecata este absolut dreapt deoarece, Judectorul fiind Hristos, El cunoaste toate cele
ascunse ale omului. Sentinta dat de Mntuitorul la aceast judecat aduce fericirea sau nefericirea
celui judecat. Fericirea dreptilor const n bucuria ce le-o ofer comuniunea cu Hristos, iar
nefericirea celor pctosi const n lipsirea de orice bucurie din cauza desprtirii de Dumnezeu.
Criteriul judectii este strduinta celui judecat de a urma poruncile lui Dumnezeu ct a fost n
viat si de a intra n comuniune cu El.
3. La judecata particular, sufletul are martori, acuzatori si aprtori. Cel dinti martor este
propria constiint. Constiinta celui drept este linistit si plin de ndejde; a celui pctos i provoac
mustrri chinuitoare. Acuzatorii sunt mai ales demonii, care urmresc s agraveze starea celui
judecat. Ei sunt ndeprtati de la sufletele celor drepti de ngerii buni, iar cei pctosi sunt lsati n
puterea diavolilor. Ca aprtori ai sufletelor, alturi de ngeri si sfinti n frunte cu Maica Domnului,
se afl si Biserica de pe pmnt. Prin rugciunile lor, toti acestia au un rol important n stabilirea
strii sufletului dup moarte. n acest moment important din viata credinciosului se vede mai ales
strnsa legtur dintre Biserica lupttoare si cea triumftoare (cei de pe pmnt se roag Bisericii
triumftoare s mijloceasc la Dumnezeu pentru sufletul celui adormit), cele dou Biserici unindu-se
ntr-o rugciune plenar ctre Dumnezeu. Aceasta se vede din slujba nmormntrii.
4. Vorbind despre judecata particular, unii Printi, si scriitori bisericesti ca: Efrem Sirul,
Chiril al Alexandriei au emis o nvttur despre vmile vzduhului, vrnd s arate amnuntit ce se
petrece cu sufletul imediat dup moarte. Aceast nvttur nu este o dogm, ci o teologumen. Ea
nu este contrar Sf. Scripturi cci se spune n parabola lui Lazr: ,i a murit sracul i a fost dus de
ngeri n snul lui Avraam` Luca 16,22. nvttura despre vmile vzduhului este acceptat si de
unii dogmatisti. Aceast nvttur trebuie, ns, nteleas n sens simbolic, spiritual, iar nu material,
fiindc sufletul este de natur spiritual. Ideea fundamental exprimat aici este acceptat de
Biseric: ndat dup moarte, sufletul este supus unei judecti pentru a primi rsplata sau pedeapsa
cuvenit.
5. Romano-catolicii afirm c starea sufletelor dup judecata particular rmne aceeasi si
dup judecata universal. Prin aceast nvttur, ei nesocotesc rolul trupului, ca `templu al Duhului
288
288
Sfnt` I Corinteni 6,19, care va nvia la Judecata universal pentru a primi rsplat sau pedeaps
mpreun cu sufletul.
Pe de alt parte, soarta sufletelor dup judecata particular nu poate fi definitiv pentru c
atunci nu pot fi luate n considerare si judecate toate urmrile bune sau rele pe care le-au produs
faptele fiecruia asupra celorlalti oameni.
De asemenea, catolicii afirm c fericirea dreptilor const doar n contemplarea esentei
divine, nu si n comuniunea dreptilor cu Dumnezeu. Biserica Ortodox afirm, ns, c omul nu este
n stare s contemple Fiinta divin, care i rmne necunoscut chiar si n viata vesnic, cu toate c
atunci vom vedea pe Dumnezeu `fat ctre fat` I Corinteni 13,12. Dreptii vor cunoaste deplin
slava lui Dumnezeu, dar nu-l vor cunoaste n Fiinta Sa.
nv(tura despre rai yi iad
1. Preri ale Sf. Printi despre rai si iad
2. Despre fericirea dreptilor n rai
3. Suferintele pctosilor n iad
4. Completri despre rai si iad.
1. Raiul si iadul sunt dou locuri sau stri cu totul deosebite, unul de fericire, iar altul de
pedeaps ntre care exist o mare prpastie, nct nimeni nu poate trece de la rai la iad, nici invers
conformLuca 16,26.
Sf. Ioan Damaschin spune c focul care i arde pe cei pctosi const n pofta ce nu-si
gseste materia pentru a fi satisfcut. Cei drepti, ns, poftind binele, si ndreptndu-si dorinta lor
numai spre Dumnezeu, se mprtsesc de El n msura n care l doresc.
Sf. Isaac Sirul spune c pctosii n iad vor fi biciuiti de flcrile iubirii. El afirm c cei ce
si dau seama c nu au rspuns iubirii lui Dumnezeu, suport o suferint mai mare dect cele mai
nfricosate chinuri. Dup judecata particular, suferintele celor din iad se datoreaz mai ales
neputintei lor de a fi n comuniune cu Dumnezeu. Ei sufer acolo din cauza lipsei plcerilor
materiale, de care au fost legati pe pmnt, si sufer si din lipsa iubirii, fiind condamnati la o izolare
total.
n schimb, cei ce au trit pe pmnt n comuniune cu Hristos, n rai se vor mprtsi de
fericirea deplin a comuniunii cu Dumnezeu si cu toti dreptii Lui.
2. A. Starea de fericire a dreptilor n rai si cea de suferint a pctosilor n iad sunt nftisate
n Revelatia supranatural sub form de imagini. Din cele cuprinse n Revelatie, ca si din descrierile
unor Printi duhovnicesti se pot deduce urmtoarele:
1. Dreptii n rai sunt lipsiti de orice necaz, durere sau suferint conform Apocalips
21,4. Ei triesc ntr-o stare de liniste si de bucurie deplin petrecnd ntr-o continu srbtoare.
2. n rai, dreptii se mprtsesc de bunuri spirituale care nu au analogie n lumea
aceasta: `Cele ce ochiul n-a vzut i urechea n-a auzit i la inima omului nu s-a suit, acestea le-a
gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc` I Corinteni 2,9.
3. Dreptii triesc n comuniune cu Mntuitorul Hristos, cu ngerii si cu sfintii. Aceast
comuniune i umple de bucurie pe cei drepti pentru c sufletul si pstreaz si aici caracterul de fiint
social, neputnd fi fericit n izolare.
3. B. Iadul este locul sau starea n care ajung sufletele pctosilor dup judecata particular.
Numirile ce i se mai dau sunt: focul gheenei, foc nestins, focul vesnic, ntunericul cel mai dinafar,
iezerul de foc etc. Prin aceste numiri se arat suferintele felurite pe care le ndur cei de acolo.
Aceste suferinte const n urmtoarele:
289
289
1. ndeprtarea de Dumnezeu si lipsa de comuniune cu El;
2. Lipsa oricrei comuniuni cu ngerii, sfintii si dreptii;
3. Traiul n societatea duhurilor rele si a oamenilor ri;
4. Mustrrile de constiint, artate prin expresia: `viermele lor nu moare` Marcu
9,44;
5. Aruncarea n ntunericul cel mai dinafar, deci lipsa total a oricrei lumini;
6. Plngerea si scrsnirea dintilor care exprim dureri si suferinte insuportabile;
7. Focul iadului care nu mistuie, nu ucide, ci numai chinuieste.
4. Trebuie precizat c toti dreptii sunt fericiti, ns ei nu se bucur de aceeasi stare de fericire,
ci fiecare si ia rsplata dup osteneala sa din viat conform I Corinteni 3,8 si Ioan 14,2.
Sf.Vasile cel Mare ntreste aceast idee, dar precizeaz c toti cei din rai se vor cinsti cu
linistea si, desigur, aceasta este si starea pctosilor din iad care vor suferi pedepse diferite pe
msura ruttii lor.
Biserica ne nvat c aceia care, dup judecata particular se duc n iad, fr s fi avut pcate
foarte grele, ci mai mult din pricina unei indiferente fat de Dumnezeu, ei pot fi izbviti de chinuri
prin rugciunile Bisericii. ns, cei care nu vor scpa din iad pn la judecata universal, nu vor mai
putea iesi de acolo niciodat.
nv(tura catolic despre purgatoriu
1. Ce este purgatoriul, dup catolici
2. Intepretarea corect dat de Sf. Printi textului de la I Corinteni 3,11-15, invocat de catolici ca
temei pentru existenta purgatoriului
3. Argumentele ortodoxe mpotriva acestei nvtturi gresite
4. Concluzii
1. Romano-catolicii au emis o dogm nou potrivit creia ntre rai si iad exist un loc
intermediar, un foc curtitor, n care merg sufletele celor ce au primit iertare pentru pcatele grele n
Taina Pocintei, ns n-au dat satisfactie prin mplinirea pedepselor temporare, impuse de Biseric.
Acest loc este purgatoriul unde sufletele se curt prin pedepse, ele putnd fi ajutate de Biseric s
scape mai curnd din acest loc prin rugciuni, milostenii sau prin indulgente.
Textul clasic invocat de ei este I Corinteni 3,11-15.
2. Tlcuirea dat de Sf. Printi acestui text este urmtoarea: dac cel care propovduieste
Evanghelia nu se abate de la dreapta credint si de la mplinirea poruncilor divine, el zideste pe
temelia Bisericii, care este Hristos, conform textului amintit: aur, argint, pietre scumpe, iar acei
propovduitori care se abat de la dreapta nvttur si de la mplinirea poruncilor dumnezeiesti,
zidesc pe aceast temelie: lemn, fn, trestie. La Judecata de apoi, lucrul celor din urm va arde,
dovedindu-se a fi zadarnic pentru c nu este desvrsit n nvttur si n mplinirea poruncilor
divine, iar acei propovduitori ai Evangheliei vor fi pgubiti de marea rsplat dat celor care L-au
propovduit pe Hristos drept n nvttur si n fapte. Totusi, nu este exclus ca ei s se mntuiasc,
desi, cu greu, n msura n care nu din rea intentie, ci mai mult din nestiint nu s-au aflat n adevr.
Aceast interpretare dat de Sf. Printi este n conformitate si cu nvttura Mntuitorului din
Predica de pe munte: `Cel ce va face i va nvta aa pe oameni, mare se va chema n mprtia
cerurilor` Matei 5,19.
Deci textul invocat de catolici de la I Corinteni 3,11-15 face referire la lucrarea nvttorilor
Bisericii. Dar chiar dac am intepreta acest text fr s tinem seama de context, adic n sensul c
faptele tuturor oamenilor vor fi supuse unei astfel de judecti n ziua de apoi, nici atunci nu ar rezulta
290
290
existenta purgatoriului. Aceasta pentru c nu ncape nicio ndoial c expresia asa ca prin foc
trebuie nteleas n sens figurat, nsemnnd severitatea judectii viitoare.
Sf. Printi nu admit existenta purgatoriului. Numai fer. Augustin promoveaz aceast
nvttur n unele scrieri ale sale.
3. nvttura despre purgatoriu se bazeaz pe ideea c dup moarte omul se poate mntui
singur, prin pedepsele suferite acolo sufletul dnd satisfactie lui Dumnezeu pentru pcatele svrsite
n viat. mpotriva acestei teorii, Biserica Ortodox argumenteaz c:
1. Mntuitorul Hristos, prin Jertfa Sa, ne-a eliberat din robia pcatului si a mortii odat pentru
totdeauna, nct noi nu mai trebuie s dm nicio satisfactie lui Dumnezeu.
2. Dac se admite c omul se poate mntui singur prin suferintele din purgatoriu, atunci nu
mai era nevoie de Jertfa Mntuitorului.
3. Dogma despre purgatoriu diminueaz importanta Tainei Pocintei, pentru c, dup cum
afirm catolicii, prin aceast Tain nu s-ar ierta deplin pcatele credinciosilor. Aceasta, ns, ar
contrazice fgduinta Mntuitorului: ,Oricte veti lega pe pmnt...` Matei18,18.
4.Concluzie: Inovatia catolic despre purgatoriu este, de fapt, expresia dorintei catolicilor de
a oferi papei o putere ct mai mare asupra credinciosilor. Doctrina aceasta aduce, ns, si o slbire a
constiintei morale a crestinului, care trieste astfel cu convingerea c dup moarte mai poate avea
sansa s-si cstige mntuirea prin rbdarea sa. Aceasta ar fi mpotriva ndemnului Ap. Pavel:
,Lucrati cu fric i cu cutremur la mntuirea voastr` Filipeni 2,12.
nvttura despre purgatoriu nu era cunoscut n timpul Sinodului al V-lea ecumenic care a
condamnat teoria apocatastazei (cci ar fi fost amintit). Sinoadele unioniste de la Lyon 1274 si
Florenta 1439 s-au pronuntat n favoarea acestei teorii. ns hotrrile acestor sinoade nu au fost
aprobate de patriarhii rsriteni. Chiar Biserica catolic a recomandat s se evite a se vorbi poporului
despre purgatoriu spre a nu da nastere la sminteli si prejudicii.
ESHATOLOGIA UNIVERSAL
A doua venire a Domnului Iisus Hristos. Semnele Parusiei
A. Semnele premergtoare Parusiei Domnului conform Sf. Scripturi
B. O imagine a Parusiei Domnului pe baza Noului Testament
C. Despre sfrsitul acestei lumi
La ntrebarea Apostolilor: ,Care este semnul venirii Tale i al sfritului acestui veac?`
Matei 24,3, Mntuitorul Hristos le vorbeste despre semnele premergtoare venirii Sale. mplinirea
lor va fi, deci, un indiciu c sfrsitul lumii este aproape.
A. Semnele premergtoare Parusiei Domnului sunt:
1.Propovduirea Evangheliei la toate neamurile conform Matei 24,14. Din cuvintele
Mntuitorului nu rezult ns c Evanghelia va fi primit de toate popoarele, nici c sfrsitul va veni
ndat ce Evanghelia va fi propovduit la toat lumea. Aceste cuvinte ne arat doar c pn la
sfrsitul lumii Evanghelia trebuie s fie vestit la toate popoarele, indiferent dac va fi primit sau
nu.
2. Ivirea de prooroci mincinosi si cderea multora de la credint, precum si nmultirea
Irdelegilor ntre oameni conform Matei 24,11-12 si II Timotei 3,2-5.
291
291
3. Venirea lui Antihrist. Numele de antihrist desemneaz fie pe dusmanii lui Hristos n
general, fie o persoan anume, diavolul sau o unealt a sa care va lupta mpotriva lui Hristos si va
atrage la rtcire pe multi. Puterea lui va nceta ns la venirea Domnului. Despre venirea lui
Antihrist, trimisul Satanei, nainte de Parusia Domnului ne spune Sf. Scriptur la: I Ioan 2,18 si II
Tesaloniceni 2,3,8-9 si Apocalips cap.13.
4. Venirea pe pmnt a lui Enoh si Ilie, care au fost ridicati cu trupul la cer. n zilele din
urm, ei vor fi trimisi de Domnul pe pmnt pentru a-L propovdui pe Hristos oamenilor si a-L
demasca pe Antihrist. Ei vor fi martorii lui Dumnezeu, vor fi omorti de Antihrist, dar dup 3 zile
vor nvia Apocalips 11,3-11.
5. Mari catastrofe n natur si ntre oameni: foamete, secet, cium, cutremure de pmnt,
ntunecri de soare si lun, rzboaie conform Matei 24,4. Astfel de fenomene au existat totdeauana
pe pmnt, dar nainte de sfrsitul lumii se vor intensifica.
6. Convertirea poporului evreu la crestinism. Acesta va fi unul din semnele cele mai clare
nainte de Parusia Domnului; a fost profetit n Vechiul Testament la Osea 3,5 si n Noul Testament
la Romani 11,25-27.
7. Artarea pe cer a semnului Fiului Omului semnul Sf. Cruci. Aceasta se va arta cu putin
timp naintea Parusiei conformMatei 24,30.
B. Pe baza Revelatiei Noului Testament ne putem face o imagine despre modul cum se va
petrece Parusia Domnului: La aparitia pe cer a semnului Sf. Cruci Matei 24,30 si la sunetul
trmbitei arhanghelului I Tesaloniceni 3,16, precum si la glasul Fiului lui Dumnezeu Ioan 5,28,
Domnul Se va pogor din cer cu slav si putere mult nconjurat de ngerii Si Matei 24,30. El va
veni cu acelasi trup cu care a nviat si S-a nltat la cer. n aceeasi clip, va avea loc si prefacerea
lumii acesteia II Petru 3,12-13, nvierea mortilor si transfigurarea trupurilor celor vii I
Tesaloniceni 4,16-17. Apoi va avea loc Judecata universal n prezenta tuturor ngerilor si sfintilor
Matei 19,28.
C. Despre sfrsitul acestei lumi, Ap. Petru spune c ,stihiile lumii vor arde` II Petru 3,10
si se vor arta ,ceruri noi i pmnt nou` II Petru 3,13. Aceasta nseamn c lumea actual se va
schimba prin foc, se va purifica si transfigura pentru a deveni un mediu potrivit pentru noua
mprtie a lui Dumnezeu instaurat pe pmnt, dup cum si oamenii vor trece prin moarte si
putrezire pentru a nvia cu trupuri nestriccioase.
nvierea mor(ilor
1. nvttura ortodox despre nvierea mortilor. Temeiuri revelationale
2. Demonstrarea adevrului despre nvierea mortilor n Noul Testament, mai ales de Ap. Pavel, pe
temeiul nvierii Domnului
3. Despre modul revenirii la viat a celor morti dup Ap. Pavel
4. nvttura Bisericii despre nvierea mortilor
5. nsusirile trupurilor celor nviati la Parusie conform I Corinteni 15,40-54
1. Prin nviere se ntelege revenirea la viat a trupului unui om, dup o perioad mai scurt
sau mai lung de la moartea sa.
n Biserica Ortodox, prin nvierea mortilor se ntelege revenirea la viat a tuturor oamenilor,
care au trit de la Adam pn la sfrsitul lumii si au murit nainte de Parusia Domnului.
nvttura despre nvierea mortilor este amintit n Simbolul credintei, si se ntemeiaz, nti,
pe Revelatia Vechiului Testament: Isaia 26,19; Iezechiel 37,1-14. Aceast credint o aveau, deci, si
292
292
iudeii nainte de venirea Mntuitorului potrivit mrturisirii fcute de Marta, sora lui Lazr, la
nvierea fratelui su: ,Stiu c va nvia la nviere, n ziua cea de apoi` Ioan 11,24.
2. Adevrul despre nvierea mortilor este exprimat clar n Noul Testament, n primul rnd, de
Mntuitorul Ioan 5,25,28-29. De asemenea, Sf. Apostoli, n predica lor, vorbesc despre acest adevr.
Mai ales, Ap. Pavel propovduieste cu mult convingere despre nvierea mortilor la I Corinteni
cap.15. El ntemeiaz credinta n nvierea mortilor, n primul rnd, pe credinta n nvierea lui
Hristos. Ap. Pavel demonstreaz posibilitatea nvierii mortilor prin realitatea nvierii Domnului:
,Dac nu este nviere a mortilor, nici Hristos n-a nviat` I Corinteni 15,13. Dac nvierea
mortilor ar fi imposibil, cum ziceau unii, atunci credinta crestin ar fi zadarnic, Apostolii ar fi niste
impostori si s-ar nega nssi nvierea Mntuitorului, ceea ce niciun crestin nu poate accepta, pentru
c nvierea Domnului este un adevr fundamental al religiei crestine, fiind un fapt istoric incotestabil
mrturisit de multi.
nvierea lui Hristos reprezint nceputul si garantia nvierii noastre I Corinteni 15,20: ,Dar
acum Hristos a nviat din morti, fiind nceptur celor adormiti. Cci de vreme ce printr-un om a
venit moartea, tot printr-un om i nvierea mortilor`.
3. Ap. Pavel d rspuns si la ntrebarea cu privire la modalitatea revenirii la viat a trupurilor
descompuse prin moarte. Pentru a lmuri aceasta, el face o analogie cu lumea plantelor, aducnd ca
exemplu si argument germinatia semintelor. Acest proces, desi se face dup legile naturale, totusi
rmne nenteles de mintea omeneasc, fiind un act de creatie divin. Cu att mai mult, este posibil,
n mod analog, nvierea mortilor care nu se face dup legile firii, ci ntr-un mod supranatural.
4. Potrivit nvtturii Bisericii, nvierea mortilor va fi universal pentru c vor nvia deodat
att dreptii, ct si pctosii conform Ioan 5,28. Trupurile nviate la Parusia Domnului si vor pstra
identitatea personal, dar vor fi spiritualizate asemenea trupului Mntuitorului nviat si potrivit strii
de desvrsire moral a omului. Afirmatia Mntuitorului c ,la nviere nici nu se vor nsura, nici nu
se vor mrita, ci vor fi ca ngerii lui Dumnezeu` Matei 22,30 nu nseamn c ntre trupurile
nviate va fi uniformitate, adic nu va fi deosebire de gen, vrst, cunostinte etc., ci c aceste trupuri
nu vor mai fi supuse trebuintelor materiale.
5. Fiind asemntoare trupului Mntuitorului dup nviere, trupurile celor nviati la Parusie
vor avea nsusiri asemntoare trupului Domnului. Astfel, ele vor fi: nestriccioase, nemuritoare,
pline de putere, duhovnicesti, ceresti, mbrcate n slav si nfricostoare potrivit textului I
Corinteni 15,40-54:
1. Trupurile nviate vor fi nestriccioase, deci nu vor mai fi supuse schimbrii sau alterrii,
nici bolilor si mortii. Nemaiavnd nevoie de hran material care se descompune, nu va mai fi nimic
striccios n ele. Fiind n afara oricror trebuinte materiale, dreptii se vor bucura de o viat spiritual
deplin, pe cnd cei ri vor suferi continuu.
2. Biruinta asupra mortii, repurtat de Mntuitorul prin Patima si nvierea Sa, va fi deplin
numai odat cu nvierea obsteasc conform I Corinteni 15,26, cnd trupurile nviate vor fi
nemuritoare si, astfel nemurirea virtual cu care a fost nzestrat trupul lui Adam la creatie, devine
realitate.
3. Trupurile nviate vor fi pline de putere. n timp ce n viata pmnteasc oamenii sufer din
pricina bolilor, a lipsei de hran, sub influenta fortelor naturii, trupurile nviate nu vor avea nicio
slbiciune, ci vor fi pline de putere, trupul vietuind n deplin armonie cu sufletul.
4. Vor fi duhovnicesti, spiritualizate, fr trebuinte firesti. Ele nu vor mai avea nevoie de
hran, de mbrcminte, de reproducere si vor fi ntru toate supuse sufletului. Fiind pline de Duh, ele
vor fi demne s vad fata lui Dumnezeu si s triasc n comuniune cu El, cu ngerii si cu toti sfintii.
5. Ele vor fi ceresti, total deosebite de cele pmntesti. si vor pstra forma lor, precum si o
infim parte din materia constitutiv de pe pmnt, dar materia lor va fi transfigurat. De aceea, cei
nviati nu vor mai avea pofte, dorinte, plceri specifice trupurilor pmntesti. Ele vor fi suple si
293
293
usoare, strine plcerilor senzuale. Sensibilitatea lor se va ndrepta spre plcerile pur duhovnicesti.
Cei drepti vor fi ca ngerii, se vor iubi cu o dragoste pur spiritual, fiind ntr-o comuniune deplin de
pace si iubire.
6. Trupurile nviate vor fi pline de slav. Dup nviere, ele se vor mprtsi de preamrire,
asemenea trupului Domnului dup nviere, ca urmare a curtiei lor morale si sfintenia lor: ,Atunci
dreptii vor strluci ca soarele n mprtia Tatlui` Matei 13,43.
Trupurile pctosilor vor fi numai nestriccioase si nemuritoare, celelalte nsusiri vor apartine
numai dreptilor. Dar si acestia se vor deosebi ntre ei n functie de gradul de desvrsire moral
conform I Corinteni 15,41-42. Spre deosebire de trupurile dreptilor, cei pctosi nviati vor avea
trupuri nestriccioase si nemuritoare si o sensibilitate n natura lor pentru chinuri si suferinte.
Pctosii vor fi lipsiti de comuniunea cu Dumnezeu, cu dreptii si ntre ei.
Ct i priveste pe cei vii ,care vom fi rmas` - I Tesaloniceni 4,17, Ap. Pavel ne nvat c
trupurile lor se vor schimba ntr-o clipeal de ochi la sunetul trmbitei de apoi I Corinteni 15,51,
devenind asemntoare trupurilor celor nviati.
n ziua Parusiei Domnului, numit si ziua de apoi, ndat dup nvierea mortilor, va avea
loc si Judecata universal. Aceasta se face de Mntuitorul Hristos pe tronul mririi Sale nconjurat de
sfintii ngeri si de toti sfintii.
Judecata obyteasc sau universal
Judecata obsteasc va avea urmtoarele caracteristici: va fi universal, solemn, public,
dreapt, definitiv, suprem si nfricostoare.
1. Judecata din urm va fi universal pentru c i se vor supune toti oamenii deodat. Ea se
deosebeste de cea particular pentru c atunci vor fi judecati toti oamenii n trup; atunci se vor
judeca faptele oamenilor si n functie de urmrile lor (bune sau rele); atunci vor fi judecate si
duhurile rele.
La Judecata de apoi, sfintii vor trece printr-o judecat formal, pentru c ,Cel ce ascult
cuvintele Mele i crede n Cel ce M-a trimis pe Mine are viat venic i la judecat nu va veni, ci s-
a mutat din moarte la viat` Ioan 5,24. Sfintii vor asista la Judecat, dar nu vor fi propriu zis
judecati, ci i vor osndi pe pctosi si i vor aprecia pe cei care au fcut binele, mprtsind aceeasi
atitudine cu a Dreptului Judector. Apostolii mpreun cu toti sfintii vor fi prezenti la Judecat,
bucurndu-se atunci de o deosebit cinste conform Matei 19,28.
Afirmatia Ap. Pavel c ,ngerii vor fi judecati de oameni` I Corinteni 6,3 se refer la
judecata ngerilor ri, a diavolilor.
2. Judecata universal va fi solemn deoarece va fi nfptuit de Mntuitorul Hristos, seznd
pe scaunul mririi Sale, nconjurat de ngeri, Apostoli si de sfinti. Ea va fi solemn si pentru c toti
cei prezenti acolo simt c se pecetluieste soarta tuturor oamenilor pentru vesnicie si pentru c
nftisarea Dreptului Judector va fi foarte impuntoare, nct ,de fata lui a fugit tot pmntul i tot
cerul i loc nu s-a aflat pentru ele` Apocalips 20,11. Despre Judecata de apoi, profetul Daniel
zice: ,un ru de foc ce curge naintea Judectorului` Daniil 9,10, iar psalmistul David:
,Strlucit-au fulgerele Lui lumii i s-a cltinat pmntul... vestit-au cerurile dreptatea Lui i au
vzut noroadele slava Lui` Psalmi 96, 4-6.
3. Judecata universal va fi public, adic se va face naintea tuturor.
4. Deoarece autorul acestei Judecti este Hristos Care este Dreptul Judector II Timotei 4,8,
a Crui judecat este dreapt Ioan 5,30, pentru c El cunoaste faptele si gndurile cele mai ascunse
Romani 2,16, sentinta dat la aceast Judecat va fi absolut dreapt.
294
294
Criteriul Judectii va fi mplinirea sau nemplinirea faptelor iubirii fat de aproapele Matei
25,35 y.u.. Ea va fi dreapt si pentru faptul c fiecare om va fi judecat potrivit cu legea dup care a
trit pe pmnt: pgnii dup legea moral natural (Romani 2,14-16), evreii dup legea mozaic
(Romani 2,12), iar crestinii dup legea Evangheliei.
5. Sentinta dat de Hristos la Judecata universal va fi definitiv si vesnic, deci irevocabil.
6. Aceast Judecat va fi suprem pentru c va fi fcut de Judectorul Suprem si
Atotputernic Matei 28,18.
7. Aceast Judecat este nfricostoare pentru toti: pentru ngeri, fiindc va fi o descoperire a
planului lui Dumnezeu cu privire la lume; pentru cei drepti, fiindc nimeni nu este fr de pcat si
sigur de mntuire, iar pentru pctosi, pentru c sunt deplin constienti de soarta ce-i asteapt.
Procedura acestei judecti va fi cu totul deosebit. Dreptul Judector nu va lua interogatorii,
nu va asculta martori, nu va cere dovezi pentru c El cunoaste totul n mod desvrsit. Cei judecati
si vor privi ntreg trecutul ca ntr-o oglind sau ca ntr-o carte deschis, iar acest trecut va fi
cunoscut tuturor celor prezenti.
Mntuitorul Hristos, Dreptul Judector, i va desprti pe cei buni de cei ri, ,precum desparte
pstorul oile de capre` Matei 25,32, iar dup pronuntarea sentintei dreptii vor merge n fericirea
vesnic, iar pctosii n osnda vesnic Matei 25,46.
Crtile n care sunt scrise faptele oamenilor, despre care vorbeste Sf. Scriptur la Daniil
7,10; Apocalips 20,12; Filipeni 4,3, sunt ntelese de Sf. Printi ca o exprimare figurat a
adevrului c la aceast judecat totul va fi cunoscut si descoperit.
Locul judectii va fi pmntul transfigurat, unde au trit oamenii si unde Fiul lui Dumnezeu a
fost batjocorit si umilit, pentru ca atunci tot aici s fie preanltat.
De la Judecata universal nceteaz mprtia harului si ncepe mprtia lui Hristos
Apocalips 11,15. Prin mprtirea harului se ntelege perioada actual a Bisericii crestine, n care
Duhul Sfnt desvrseste opera mntuitoare a lui Iisus Hristos si n care oamenii si lucreaz
mntuirea subiectiv ajutati de harul divin. De la Parusie, mprtirea harului nceteaz, dar nu n
sensul c va disprea, ci va fi desvrsit, se va continua de fapt dup Parusie, pentru c acum,
dreptii pe pmnt doar pregust din mprtia cerurilor, primesc o arvun a bunttilor viitoare, iar
atunci se vor mprtsi deplin de fericirea vesnic.
Milenarismul sau hiliasmul
nc din antichitate, unii eretici nvtau c ntre Parusia Domnului si Judecata obsteasc se va
interpune un interval de 1000 de ani. Deci, Mntuitorul Hristos, cnd va veni pe pmnt a doua oar,
l va nimici pe diavol si vor nvia numai cei drepti, care vor mprti cu Hristos pe pmnt timp de
1000 de ani. Abia dup aceasta vor nvia si ceilalti morti si va avea loc Judecata universal. Aceast
nvttur gresit poart numele de milenism, milenarism sau hiliasm. (de la cuvntul grecesc
= o mie)
nc din primele secole, este cunoscut sub forma de milenarism vulgar n care se afirm c, la
a doua venire a Sa, Hristos va instaura o mprtie material de 1000 de ani, n care dreptii se vor
bucura de bunuri materiale (va restabili Ierusalimul, va reintroduce legea mozaic).
Mai este cunoscut a doua form de milenarism spiritual, n care este vorba de instaurarea
unei mprtii spirituale (cu bunuri spirituale). Sub aceast form, milenismul a fost acceptat si de
unii Printi si scriitori bisericesti ca: Papia, Iustin Martirul, Irineu, Ipolit, Tertulian si altii.
Milenarismul a fost combtut n antichitate de preotul Caius din Roma, Origen, Dionisie al
Alexandriei. n secolul al IV-lea a disprut, dar a reaprut n zilele noastre la unele secte
neoprotestante.
295
295
Milenistii si bazeaz nvttura lor gresit pe textul Apocalips 20,4-6. Greseala lor este c
interpreteaz acest text n sens literal propriu Ir s tin seama c Apocalipsa, fiind o carte
profetic, are nteles simbolic. Potrivit interpretrii corecte a acestui text, mprtirea lui Hristos cu
dreptii timp de mii de ani (n textul original) sau de o mie de ani simbolizeaz inaugurarea
mprtiei harului n sufletele credinciosilor care au primit Botezul si pzesc poruncile Lui. Aceasta
dureaz pn la Parusie si se desvrseste dup Judecata universal.
Argumente mpotriva hiliasmului:
1. n Sf. Scriptur, peste tot, se spune c toti mortii vor nvia deodat: I Corinteni 15,22; I
Tesaloniceni 4,17; Ioan 5,28-29.
2. A doua venire a Domnului va fi urmat ndat de Judecata universal conform Matei
25,30 y.u.
3. Expresiile din Apocalips 20,5-6: nvierea nti, nvierea a doua se refer la renasterea
spiritual a omului prin Botez si respectiv, la nvierea obsteasc, a tuturor. De asemenea, moartea
nti este moarte trupeasc, iar moartea a doua, osnda vesnic.
4. mprtia de 1000 de ani este identic cu mprtia cerurilor sau mprtia lui Dumnezeu
ori a lui Hristos Efeseni 5,5; II Timotei 4,1; Apocalips 12,10, creia Mntuitorul i-a pus temelie
prin opera Sa mntuitoare, iar intrarea n ea se face prin Botez.
5. mprtirea lui Hristos cu dreptii de 1000 de ani simbolizeaz deci mprtia harului.
Numrul de 1000 de ani este simbolic, artnd o perioad mai lung de timp, nedeterminat. Unii
exegeti traduc termenul prin miile de ani, adic (= mii de ani) cum gsim, de
fapt, n textul original ceea ce red mai exact sensul cuvintelor. Aceast mprtie de mii de ani,
adic perioada actual a mprtiei harului sau a desvrsirii operei Mntuitorului de Duhul Sfnt, va
nceta la Parusie, dar nu n sensul c se va desfiinta, ci ea va fi continuat, desvrsit prin
instaurarea pe pmnt a mprtiei lui Hristos.
Sfryitul lumii; cer nou yi pmnt nou
1. Scopul final al ntregii creatii este unirea ei cu Dumnezeu
2. Dup cderea lui Adam, natura ntreag a fost supus stricciunii. De aceea, la Parusie, cosmosul
vzut se va transfigura, se va ndumnezei, odat cu omul
3. Temeiuri din Sf. Scriptur pentru aceste adevruri
4. Timpul acestui eveniment este necunoscut. Lumea cea nou va fi desvrsit ca mediu potrivit
pentru mprtia lui Dumnezeu instaurat pe pmnt.
1. Scopul final al ntregii creatii este unirea ei cu Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea pentru
a ajunge la desvrsire, la ndumnezeire mpreun cu omul. Dar ea a fost supus desertciunii
urmnd destinul omului czut. De aceea, la sfrsit, ea va trebui s primeasc un alt chip dect cel al
lumii czute. Atunci, ntreaga creatie, ntr-o unitate deplin, se va desvrsi, se va transfigura potrivit
planului divin, pentru ca ,Dumnezeu s fie totul n toate` I Corinteni 15,28. Pentru aceasta, la
Parusie, chipul acestei lumi se va schimba, lumea actual va avea un sfrsit, fiind supus unei
prefaceri totale.
2. Universul ntreg vzut, fiind creat pentru a se desvrsi mpreun cu omul si a se uni cu
Dumnezeu, atunci cnd a czut Adam, stricciunea a intrat n ntreaga natur, destinul ei fiind solidar
cu cel al omului. La nviere, cnd dreptii vor fi transfigurati, ndumnezeiti, ntreaga natur ntr-o
unitate deplin, se va spiritualiza, se va ndumnezei mpreun cu omul. Revelatia supranatural ne
nvat c omul va avea un sfrsit. Tot asa ntreg cosmosul vzut va avea un sfrsit conform Psalmi
296
296
121, 26-28. Dar sfrsitul lumii nu nseamn nimicirea ei total dup cum sfrsitul omului nu
nseamn distrugerea total a fiintei lui. Asadar lumea va fi transfigurat ntr-o lume nou ca mediu
potrivit pentru fiintele umane ndumnezeite si pentru mprtia lui Dumnezeu instaurat pe pmnt.
3. Pentru aceste adevruri, avem temeiuri n Sf. Scriptur: Apocalips 21,1: ,Si am vzut un
cer nou i un pmnt nou. Cci cerul dinti i pmntul dinti au trecut, iar marea nu mai este`; I
Corinteni 7,31: ,Cci chipul acestei lumi va trece` si ,Atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare,
stihiile arznd se vor desface, i pmntul i lucrurile de pe el vor arde cu totul` II Petru 3,10.
4. Astfel, cnd trupurile nviate se vor preface, devenind duhovnicesti, si chipul acestei lumi
se va preface: pmntul se va spiritualiza pentru ca dreptii s aib o locuint potrivit pentru slava la
care sunt chemati. Atunci, ntreaga fptur care fusese supus desertciunii din pricina omului ,se va
slobozi din robia stricciunii, ca s fie prta la libertatea mririi fiilor lui Dumnezeu` Romani
8,21.
Timpul cnd se vor ntmpla acestea ne rmne necunoscut. Despre a doua Sa venire,
Mntuitorul le spune ucenicilor Si: ,Iar de ziua i de ceasul acela nimeni nu tie... fr numai
Tatl` Matei 24,36 si ,Nu este al vostru s titi anii sau timpurile pe care Tatl le-a pus sub
stpnirea Sa` F.A. 1,7.
Expresiile despre sfrsitul lumii din Sf. Scriptur la II Petru 3,13 si Apocalips 21,1 arat c
lumea nu va fi definitiv distrus, ci numai schimbat, nnoit, transfigurat, n ea stabilindu-se o
nou ordine de viat. Desi nu este usor de stabilit sensul acestor expresii, este evident c lumea
rennoit va fi o lume desvrsit si lipsit de orice stricciune, cuprinznd buntti si frumuseti de
negrit: ,Ceea ce ochiul n-a vzut i urechile nu au auzit i la inima omului nu s-a suit acela le-a
gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El` I Corinteni 2,9. n aceast lume transfigurat ,dreptii
vor strluci ca soarele n mprtia Tatlui lor` Matei 13,43.
Via(a de veci
Viata vesnic sau viata veacului ce va s fie cum e numit n Crez, este viata pe care o vor
tri att dreptii, ct si pctosii, dup Judecata universal. Ea se va asemna cu viata sufletelor dup
judecata particular, ns dup judecata universal att fericirea dreptilor, ct si nefericirea
pctosilor se vor intensifica. Att fericirea, ct si nefericirea vor fi trite de suflet mpreun cu
trupul si vor fi simtite ntr-o msur mai mare. Fericirea dreptilor, ct si nefericirea pctosilor vor
avea grade diferite: ,n casa Tatlui Meu multe locauri sunt` Ioan 14,2 si ,Fiecare va primi
plata dup lucrul su` I Corinteni 3,8.
Cu privire la viata de veci a dreptilor, Sf. Grigorie de Nyssa a formulat teoria epectazelor,
adic a ntinderii nainte. Prin aceasta, el nvat c viata vesnic a dreptilor este un urcus nencetat al
acestora, o continu naintare ctre o comuniune ct mai strns cu Dumnezeu prin iubire fr efort,
ncercri sau ispite. Aceast nseamn c iubirea fat de Dumnezeu a dreptilor sporeste fr sfrsit si
n lumea vesniciei, umplndu-i de o continu fericire. Cei pctosi vor avea o vesnic existent
nefericit n iad.
Chinurile veynice ale pctoyilor
Potrivit nvtturii Bisericii noastre pedepsele iadului sunt vesnice conform Matei 25,46;
Marcu 9,44; Apocalips 14,11; 20,10. Sf. Chiril al Ierusalimului spune c la nviere pctosii
primesc trupuri vesnice, spre a putea suferi astfel osnda pcatelor lor, arznd n focul vesnic, iar Sf.
297
297
Ioan Gur de Aur zice c orice pedeaps din viata pmnteasc se sfrseste odat cu viata, pe cnd
ale vietii de dincolo sunt vesnice.
Vesnicia pedepselor iadului a fost uneori negat n antichitate si apoi de unii protestanti.
Acestia promoveaz diferite conceptii. Unii spun c la Judecata universal pctosii vor fi nimiciti si
astfel vor scpa de pedepse. Altii promoveaz teoria gresit a apocatastazei, adic a restabilirii
tuturor.
n general, cei ce neag vesnicia pedepselor iadului aduc urmtoarele argumente:
1. Dumnezeu, fiind bun, zic acestia, buntatea Lui este incompatibil cu vesnicia pedepselor,
deci, El, mai curnd sau mai trziu, trebuie s-i ierte pe toti.
2. Deoarece Dumnezeu e drept, El nu-i poate pedepsi pentru vesnicie pe pctosi, cci acestia
au fcut pcate n timp si, n felul acesta, ar fi o disproportie ntre fapt si rsplat.
3. ntelepciunea lui Dumnezeu nu ngduie ca El nsusi S-si zdrniceasc planul dup care
a creat lumea si omul. El l-a creat pe om pentru ca acesta s fie fericit, iar pedepsindu-l pentru
vesnicie, nseamn c aceasta ar fi mpotriva scopului creatiei.
Rspunsul la aceste obiectii este urmtorul:
1. Datorit bunttii Sale, ,Dumnezeu voiete ca toti oamenii s se mntuiasc i la
cunotinta adevrului s ajung` I Timotei 2,4. ns, sunt unii oameni care dispretuiesc ajutorul
divin si nu vor s se apropie de Dumnezeu, ci trec dincolo ntr-o stare de nepsare si rzvrtire. Ei
sunt deci n mod voit propria cauz a nefericirii lor.
Apoi, cei din rai stiu bine c cei din iad au refuzat pn n ultima clip a vietii lor ajutorul
divin si c ei singuri sunt vinovati de soarta lor. De aceea, ei nu inspir comptimire celor din rai si
pentru c n lumea viitoare ,locuiete dreptatea` - II Petru 3,13, cei pctosi n iad sufer pe drept
osnda pentru c au respins din propria lor voint, orice ajutor spre a se mntui.
2. Rsplata nu se msoar dup durata sau timpul n care s-au svrsit faptele, ci dup
buntatea sau rutatea acestora. De altfel, cei drepti, orict ar mai fi trit pe pmnt, ar fi continuat s
fac bine si invers. Iar pcatul este infinit de grav pentru c loveste n infinita buntate si dreptate a
lui Dumnezeu.
3. E adevrat c Dumnezeu l-a creat pe om spre a-l mprtsi de fericire, dar nu l-a creat ca
s-l fac fericit cu sila, ci i-a dat voint liber potrivit creia poate urma sau refuza s mearg pe
calea binelui conform Matei 23,37: ,Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe prooroci i-i ucizi cu
pietre pe cei trimii la tine; de cte ori am vrut s adun pe fiii ti, precum cloca puii si sub aripi,
dar n-ati vrut` spune Mntuitorul.
Sinodul al V-lea ecumenic, care a condamnat nvttura origenist a apocatastazei, a
anatematizat pe toti cei ce afirm sau cred c chinurile pctosilor si ale diavolilor vor avea sfrsit.
298
298
BIBLIOGRAFIE
1. Biblia sau Sfnta Scriptur, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucuresti, 1982
2. Paul Evdokimov, Ortodoxia, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romne, Bucuresti, 1996
3. Jean Guitton, Dumnezeu i tiinta, Editura Harisma, Bucuresti, 1992
4. Vladimir Lossky, Teologia mistic a Bisericii de Rsrit, Editura Anastasia, Bucuresti, 1990
5. Arhim. Dosoftei Morariu, Despre dumnezeiescul har, Editura Episcopiei Romanului, 1999
6. Pr. prof. dr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, Editura Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 2005
7. Pr. prof. dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, Editura Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 2003
8. Pr. prof. dr. Isidor Todoran, arhid. prof. dr. Ioan Zgrean, Dogmatica ortodox, (Manual
pentru seminariile teologice), Editura Renasterea, Cluj Napoca, 2004
9. Prof. Nicolae Chitescu, pr. prof. Isidor Todoran, pr. prof. I. Petreut, Manual de Dogmatic
ortodox i simbolic pentru institut, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1958
10. Mitrop. Ierotei Vlachos, Predici la marile srbtori, Editura Egumenita, Galati, 2004
11. Idem, Psihoterapia ortodox, vol. I, Editura nvierea, Arhiepiscopia Timisoarei, 1998
12. Sf. Teofan Zvortul, Pregtirea pentru spovedanie i Sf. mprtanie (Predici la Triod),
Editura Sophia, Bucuresti, 2002
STUDII TEOLOGICE CU CONTINUT DOGMATIC
1. Prof. Nicolae Chitescu, Fiinta dogmei, S.T. nr. 3-4/1953
2. Prof. Petru Rezus, nvttura ortodox despre dezvoltarea i mplinirea revelatiei divine,
Ortodoxia, nr. 1/1996
3. Prof. Mircea Chialda, nvttur despre Sfnta Scriptur, M.M.S. nr. 4-6/1984
4. Prof. Mihai Vizitiu, Cine citete i cine interpreteaz Sfnta Scriptur n Biserica Ortodox,
M.M.S. nr. 1-3/1985
5. Pr. C. Davideanu, Sfnta Scriptur i Biserica, M.M.S. nr. 4/1987
6. Antonie Plmdeal, Rugciune i cunoatere i credinta n nvttura ortodox, S.T. nr. 3-
4/1958
7. Nicolae Achimescu, Relatia dintre cunoatere i credint n nvttura ortodox, S.T. nr. 4-
5/1989
8. Pr. asist. Ion Vicovan, Conceptia Sfntului Vasile cel Mare despre creatie n Hexameron,
Teologie si viat, nr. 1-6/1997
9. Arhim. Placide Deseille, Problema rului, Ortodoxia, nr. 3-4/1998
10. Prof. Ion Bria, Iisus Hristos Dumnezeu Mntuitorul. Hristologia, S.T. nr. 2/1991
11. Prof. Nicolae Chitescu, ntrupare i Rscumprare n Biserica ortodox i n cea romano-
catolic, Ortodoxia, nr. 4/1956
12. Pr. Ioan Sauca, Jertfa de pe Cruce a Mntuitorului n lumina unittii ipostatice, M.M.S. nr.
10-12/1984
299
299
13. Pr. Ion Mircea, Rscumprarea n Noul Testament dup nvttura Sf. Printi, S.T. nr. 1-
2/1972
14. Arhim. Irineu Craciunas, Aspectul moral al Rscumprrii n nvttura ortodox,
Ortodoxia, nr. 2/1963
15. P.S. Irineu Pop Bistriteanul, Duhul Sfnt n credinta i n spiritualitatea Bisericii ortodoxe,
Ortodoxia
16. Prof. C. Galeriu, Sinodul al II-lea ecumenic i nvttura despre Duhul Sfnt, Ortodoxia, nr.
3/1981
17. Prof. Mihai Vizitiu, Lucrarea i darurile Sfntului Duh dup epistolele I-a i a II-a
Corinteni, Teologie si viat, nr. 9-12/1991
18. Pr. Iirineu Popa, nvttura despre har i libertate n Pateric, S.T. nr. 5-6/1987
19. Pr. Ioan Mihaltan, Aspectul dinamic al mntuirii subiective n Ortodoxie, Ortodoxia, nr.
4/1975
20. Dr. Stefan Sandu, Lucrarea harului n realizarea mntuirii subiective n cele trei confesiuni
cretine, S.T. nr. 3-4/1971
21. Prof. Mihai Vizitiu, Faptele bune i importanta lor pentru mntuire, M.M.S. nr. 5-6/1976
22. Prof. Nicolae Petrescu, Dreapta nvttur despre cinstirea Sfintei Cruci, Ortodoxia, nr. 1-
2/1995
23. Prof. D. Belu, Autoritatea n Biseric, Ortodoxia, nr. 4/1961
24. Prof. Nicolae Chitescu, Sobornicitatea Bisericii, S.T. nr. 3-4/1955
25. Pr. asist. Vasile Mihoc, Ecleziologia Noului Testament, S.T. nr. 3-4/1977
26. I.P.S. Daniel, Sfntul i Marele Mir ntelesul i folosul lui, Teologie si viat, nr. 1-6/1996
27. Prof. Petre Semen, Personalitatea lui Moise i valoarea poruncilor date prin el, Teologie si
viat, nr. 1-6/1996
28. Prof. Ion Bria, Eshatologia sau lumea viitoare, Ortodoxia, nr. 1-2/1995
29. Prof. C. Cojocaru, Rugciunile pentru cei adormiti, M.M.S. nr. 1/1987
30. Pr. Ioan Chirvasie, Pentru care pctoi se roag Biserica, S.T. nr. 9-10/1958.
300
300
CUPRINS
ARGUMENT......................................................................................................1
DOGMATICA GENERAL
Teologia Dogmatic Ortodox Notiuni introductive..................................................2
Fiinta religiei.................................................................................................................6
Teorii despre originea religiei.......................................................................................8
Conceptii contrare nvtturii crestine despre existenta lui Dumnezeu........................8
Raportul dintre religie si art........................................................................................9
Argumente rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu................................10
1 Argumentul istoric.........................................................................................10
2 Argumentul cosmologic.................................................................................11
3 Argumentul teleologic....................................................................................13
4 Argumentul moral..........................................................................................14
5 Argumentul ontologic....................................................................................15
Revela(ia Dumnezeiasc
Revelatia Dumnezeiasc...............................................................................................16
Revelatia Dumnezeiasc natural.................................................................................17
Revelatia Dumnezeiasc supranatural........................................................................19
Mijlocitorii Revelatiei supranaturale............................................................................21
Criteriile Revelatiei autentice minunile si profetiile.................................................26
Cile de transmitere a Revelatiei supranaturale Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie.28
Sfnta Scriptur............................................................................................................28
Inspiratia Sfintei Scripturi............................................................................................30
Lectura si tlcuirea Sfintei Scripturi............................................................................30
Sfnta Traditie..............................................................................................................32
Aspectul statornic al Sfintei Traditii............................................................................35
Aspectul dinamic al Sfintei Traditii.............................................................................37
Criteriile Sfintei Traditii..............................................................................................38
Raportul Sfnta Scriptur Sfnta Traditie Biseric...............................................39
Deosebiri confesionale................................................................................................41
301
301
DOGMATICA SPECIAL
Cunoayterea lui Dumnezeu
Cunoasterea lui Dumnezeu..........................................................................................43
Cunoasterea lui Dumnezeu pe cale natural................................................................46
Cunoasterea lui Dumnezeu pe cale supranatural.......................................................48
Cunoasterea catafatic si apofatic a lui Dumnezeu...................................................48
Cunoasterea experimental a lui Dumnezeu...............................................................50
Actiune si contemplatie n cunoasterea lui Dumnezeu...............................................53
Caracterul cunoasterii apofatice a lui Dumnezeu.......................................................54
Cunoasterea lui Dumnezeu din mprejurrile concrete ale vietii................................55
Fiin(a yi lucrrile lui Dumnezeu
Fiinta si lucrrile lui Dumnezeu sau energiile divine................................................57
Care este raportul dintre energiile divine si cele 3 ipostasuri divine?.......................62
Importanta nvatturii despre energiile divine...........................................................63
Atributele lui Dumnezeu
Originea divino uman a atributelor lui Dumnezeu..................................................65
mprtirea atributelor divine........................................................................................67
Atributele naturale.......................................................................................................68
Atributele intelectuale.................................................................................................71
Atributele morale........................................................................................................72
Dogma Sfintei Treimi
Descoperirea Sfintei Treimi n Sfnta Scriptur.........................................................74
Formularea dogmei Sfintei Treimi in Traditia crestin..............................................78
Precizarea terminologiei trinitare...............................................................................80
Persoanele Sfintei Treimi. nsusirile personale interne.............................................82
Antinomiile dogmei Sfintei Treimi............................................................................83
Raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi.................................................................84
Dumnezeirea Persoanelor Sfintei Tremi....................................................................85
Despre perihoreza Presoanelor divine.......................................................................86
Despre apropriere......................................................................................................87
nsemntatea nvtturii despre Sfnta Teime pentru viata crestin.........................89
Ereziile antitrinitare...................................................................................................90
302
302
Dumnezeu Creatorul
Crearea lumii n general............................................................................................92
Cum serveste intreaga natur la atingerea scopului creatiei?...................................95
Crearea lumii nevzute.............................................................................................97
Originea ngerilor.....................................................................................................97
Natura ngerilor si menirea lor.................................................................................97
Scopul crerii ngerilor............................................................................................98
Numrul si ierarhia ngerilor...................................................................................99
Starea moral a ngerilor.........................................................................................99
ngerii ri sau diavolii............................................................................................100
Crearea lumii vzute..............................................................................................100
Referatul biblic despre crearea lumii vzute..........................................................101
Antropologia creytin
Crearea omului......................................................................................................102
Originea omului.....................................................................................................102
Originea intregului neam omenesc........................................................................103
Preexistentianismul, traducianismul si creationismul............................................103
Teoria rencarnrii..................................................................................................105
Dihotomism si trihotomism....................................................................................106
Notiunea de persoan in teologie............................................................................107
Sufletul omenesc.....................................................................................................108
Omul, fiint spiritual n trup..................................................................................109
Argumentele nemuririi sufletului............................................................................110
Despre cele trei facultti sufletesti:ratiunea, sentimentul si vointa liber...............113
Starea originar a omului. Chipul lui Dumnezeu in om..........................................119
Despre asemnarea cu Dumnezeu...........................................................................121
Starea originar a omului (continuare)....................................................................122
Menirea omului.......................................................................................................124
Despre cele 3 demnitti ale omului revelate in Iisus Hristos..................................124
Deosebiri confesionale despre starea primordial a omului................................... 126
Cderea omului n pcat..........................................................................................127
Originea pcatului strmosesc.................................................................................127
Izvorul pcatului strmosesc si gravitatea lui..........................................................128
Existenta real si universal a pcatului strmosesc................................................128
Urmrile pcatului strmosesc.................................................................................129
Fiinta pcatului strmosesc......................................................................................130
Concupiscenta..........................................................................................................132
Teoria imputatiunii indirecte...................................................................................132
Alte teorii privind transmiterea pcatului strmosesc.............................................133
303
303
Deosebiri confesionale cu privire la pcatul strmosesc.........................................134
Dumnezeu Proniatorul
Providenta divin. Definitia si aspectele Providentei..............................................135
Realitatea Providentei divine...................................................................................138
Obiectii mpotriva Providentei................................................................................138
Dumnezeu Mntuitorul
Persoana Mntuitorului n raport cu Sfnta Treime................................................141
Planul lui Dumnezeu n mntuirea omului si a lumii..............................................142
Colaborarea Persoanelor treimice la opera mntuitoare..........................................145
Despre plinirea vremii .........................................................................................145
Pregtirea lumii pentru venirea Mntuitorului.........................................................147
Profetiile mesianice sau Mesianismul Vechiului Testament...................................150
ntruparea Fiului lui Dumnezeu. Persoana divino-uman a Mntuitorului.............150
Prerogativele Mntuitorului Hristos fat de ceilalti oameni...................................152
Unirea ipostatic sau personal...............................................................................154
Ereziile hristologice referitoare la unirea ipostatic si combaterea lor
la sinoadele ecumenice............................................................................................155
Modul unirii ipostatice............................................................................................157
Temeiurile scripturistice si traditionale ale unirii ipostatice...................................158
Considerarea dogmei unirii ipostatice in raport cu Sfnta Treime..........................159
Urmrile unirii ipostatice.........................................................................................160
Texte anexe facultative la Unirea ipostatic........................................................164
Chenoza Fiului lui Dumnezeu.................................................................................168
Opera de mntuire a lui Iisus Hristos. Mntuirea obiectiv si subiectiv................171
Raportul dintre Persoana si opera Mntuitorului Hristos........................................172
Raportul dintre mntuirea obiectiv si subiectiv................................................... 173
ntreita slujire a Mntuitorului............................................................................174
Chemarea profetic..................................................................................................175
Slujirea arhiereasc..................................................................................................176
Demnitatea mprteasc ........................................................................................178
Rscumprarea yi aspectele ei..............................................................................179
Aspectul de jertf....................................................................................................180
Aspectul ontologic..................................................................................................181
304
304
Aspectul recapitulativ.............................................................................................183
Deosebiri confesionale...........................................................................................185
nvierea Domnului si adeverirea mortii si nvierii Lui...........................................187
Anex: Lipsa de dependent a ntruprii Domnului de cderea in pcat..............188
Dumnezeu Sfin(itorul
Persoana si lucrarea Sfntului Duh........................................................................191
Relatia dintre Hristos si Duhul Sfnt n iconomia mntuirii.................................195
Harul divin mntuitor............................................................................................202
nsusirile harului divin...........................................................................................204
Harul, harismele si darurile Sfntului Duh............................................................205
Raportul dintre har si libertatea omului.................................................................210
Teorii catolice si protestante despre raportul dintre natur si har..........................216
Teoria predestinatiei...............................................................................................218
Mntuirea subiectiv sau ndreptarea.....................................................................219
Etapele ndreptrii..................................................................................................222
Credinta si faptele bune conditiile nsusirii mntuirii subiective.......................227
Mntuirea subiectiv deosebiri confesionale......................................................230
Cinstirea sfin(ilor n Biserica Ortodox............................................................234
Temeiurile cinstirii sfintilor..................................................................................235
Cinstirea sfintelor moaste.....................................................................................236
Cinstirea sfintelor icoane......................................................................................237
Cinstirea Sfintei Cruci..........................................................................................238
Preacinstirea Maicii Domnului.............................................................................239
Sfnta Biseric
Generalitti............................................................................................................239
Intemeierea Bisericii.............................................................................................242
Fiinta Bisericii.......................................................................................................244
nsusirile Bisericii.................................................................................................248
Membrii Bisericii: clerul si credinciosii. Ierarhia bisericeasc.............................252
Deosebiri confesionale..........................................................................................258
Sfintele Taine
Generalit(i..............................................................................................................261
1. Fiinta Tainelor.......................................................................................................262
2. Validitatea Tainelor...............................................................................................264
3. Necesitatea Tainelor..............................................................................................264
305
305
4. Numarul Tainelor..................................................................................................265
5. mprtirea Tainelor................................................................................................265
Taina Botezului..........................................................................................................265
Taina Mirungerii........................................................................................................267
Taina Sfintei Euharistii..............................................................................................268
Taina Pocintei (Spovedania)....................................................................................273
Taina Preotiei (Hirotonia)..........................................................................................277
Taina Nuntii...............................................................................................................279
Taina Sfntului Maslu................................................................................................282
Ierurgiile.....................................................................................................................283
Sfintele Taine si ierurgiile n viata Bisericii...............................................................284
Dumnezeu Judectorul. Eshatologia creytin
Eshatologia particular
nvttura crestin despre moarte..............................................................................285
Judecata particular...................................................................................................287
nvttura despre rai si iad.........................................................................................288
nvttura catolic despre purgatoriu........................................................................289
Eshatologia universal
A doua venire a Domnului Iisus Hristos. Semnele Parusiei.....................................290
nvierea mortilor.......................................................................................................291
Judecata obsteasc sau universal............................................................................293
Milenarismul sau hiliasmul......................................................................................294
Sfrsitul lumii; cer nou si pmnt nou.....................................................................295
Viata de veci.............................................................................................................296
Chinurile vesnice ale pctosilor..............................................................................296
306
306