Sunteți pe pagina 1din 3

Teorii Albert Einstein (1879-1955)

DESPRE UNIVERS

Teoria Lui Einstein

Realitatea fizica poate fi explicata in termeni geometrici, iar aceasta geometrizare trebuie sa fie o unificare generala a conceptelor fizice. Universul poate fi reprezentat ca un complex cu patru dimensiuni: trei spatiale plus una temporala si pentru fiecare observator Universul se (des)compune in mod diferit in spatiu si timp. Conceptul de spatiu absolut a fost pus la indoiala pentru prima oara n 1854 de catre Riemann. Aparitia geometriilor neeuclidiene l-a facut pe Riemann sa se intrebe care dintre aceste geometrii neeuclidiene este cea pe care procesele din Universul nostru o respecta, geometria Universului nu exista apriori, ci din toate geometriile posibile, numai experienta ne poate spune care este cea adevarata in Universul nostru actual.

Teoria Lui Einstein

Einstein reduce campul gravitational la proprietatile geometrice ale spatiului-timp, el este obligat sa aleaga un spatiu riemannian, neeuclidian, cu o curbura pozitiva asemanator unei sfere, timpul are o scurgere uniforma ,curbura este preluata de spatiul tridimensional. Mecanica cuantica a ajutat ca ideea dimensiunilor suplimentare sa capete o justificare logica. De cand expansiunea Universului a fost descoperit de Hubble n 1920, Friedmann a propus un nou model spatiu-timp care descrie evolutia Universului de la Big-bang ,in care orice curba inchisa poate fi deformata pina la un punct. Aceasta este o proprietate topologica a spatiu-timpului. Universul Friedmann descrie bine o regiune de mai multe miliarde de ani lumina dar nu poate vedea intregul Univers. Desi Einstein a adus o contributie importanta la teoria cuantelor, prin introducerea notiunii de "foton" si mai ales prin dovedirea realitatii acestor "pachete de energie" ondulatorie in spatiul liber, in afara sistemelor emitatoare sau absorbante de energie ondulatorie, totusi Einstein n-a fost convins c teoria cuantelor ar reprezenta un adevar stiintific fundamental. Teoria cuantelor a facut progrese catre o unificare a teoriilor fundamentale.