Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Functia relatiei
Relatia este in mod inevitabil dureroasa, lucru care se vede in existenta noastra de zi cu zi. Daca in relatie nu exista tensiune, atunci inceteaza sa mai fie relatie si devine doar o stare de somnolenta confortabila, pe care majoritatea oamenilor o vor si o prefera. Conflictul este intre realitate si aceasta ravna pentru confort, intre iluzie si actualitate. Daca recunosti iluzia, dand-o la o parte poti sa fi atent la intelegerea relatiei. Dar daca alergi dupa securitate in relatie, ea devine o investitie in confort, in iluzie, iar atunci relatia contine chiar insecuritatea. Cautand securitate in relatie ii ascunzi functia (...). Desigur, functia relatiei este aceea de a dezvalui starea propriei fiinte. Relatia este un proces de auto-descoperire, de auto-cunoastere. Aceasta auto-dezvaluire este dureroasa, care cere ajustari constante, o flexibilitate a gandirii si emotiilor. Este o lupta dureroasa cu perioade de pace luminata ... Dar majoritatea dintre noi evita sau dau la o parte tensiunea din relatie, preferand tihna si confortul satisfacerii dependentei, o securitate necontestata, un refugiu lipsit de pericol. Atunci familia si alte relatii devin un refugiu (...). Cand insecuritatea se strecoara in dependenta, asa cum se intampla in mod inevitabil, atunci acea relatie este indepartata si se accepta una noua in speranta gasirii securitatii de durata; dar in relatie nu exista securitate si dependenta nu aduce decat frica. Fara intelegerea procesului de securitate si frica, relatia devine un obstacol care te obliga, o cale a ignorantei. Atunci intreaga existenta este lupta si suferinta si nu exista iesire decat in gandire justa care vine prin auto-cunoastere.
asa sau sa fim intr-o asemenea relatie cu toate lucrurile, atunci toate problemele noastre se vor rezolva foarte usor - problema proprietatii, problema posesiei. Omul care poseda bani este banii. Omul care care se identifica cu proprietatea este acea proprietate, sau casa, sau mobila. Similar este cu ideile sau cu oamenii; cand exista posesie nu exista relatie. Dar majoritatea dintre noi nu avem nimic altceva daca nu posedam. Suntem cochilii goale daca nu posedam, daca nu ne umplem viata cu mobila, cu muzica, cu cunostinte, etc. Aceasta cochilie face mult zgomot si acest zgomot il numim viata; cu asta suntem satisfacuti. Si cand apare o intrerupere, o spargere a acestui lucru, atunci se produce suferinta pentru ca te descoperi brusc pe tine asa cum esti - o cochilie goala, fara prea mare insemnatate. Deci a fi constient de intreg continutul relatiei inseamna actiune; si din din acea actiune exista posibilitatea unei relatii adevarate, o posibilitate de a-i descoperi splendida ei profunzime si semnificatie precum si posibilitatea de a cunoaste ce este iubirea.
A fi in relatie
Fara relatie nu este existenta: a fi inseamna a fi in relatie... Majoritatea dintre noi nu pare sa realizeze acest lucru - ca lumea este relatia mea cu ceilalti, fie unul sau mai multi. Problema mea este aceea a relatiei. (...) Daca nu ma inteleg pe mine, intreaga relatie este este una a confuziei in cercuri din ce in ce mai largi. Deci relatia capata o importanta extraordinara, nu cu asa zisa masa, gloata, ci in lumea familiei si prietenilor mei, oricat de mica ar fi aceasta - relatia cu sotia mea, cu copii mei, cu vecinul meu. In lumea vastelor organizatii, a marilor mobilizari de oameni, a miscarilor de masa, ne este teama sa actionam pe scara mica; ne este teama sa fim oameni marunti care isi randuiesc casa. Ne spunem: "Ce putem eu sa fac singur? Trebuie sa ma alatur unei miscari de masa pentru a reforma." Din contra, revolutia reala are loc nu prim miscari de masa ci prin reevaluarea interioara a relatiei - numai aceasta este reformare reala, o radicala si continua revolutie. Ne este teama sa incepem pe o scara mica. Pentru ca problema este asa de vasta credem ca putem sa-i facem fata numai printr-un un numar mare de persoane, cu o mare organizatie, cu miscari de masa. Trebuie sa atacam problema pe o scara mica iar acea scara mica este "eu" si "tu". Cand ma inteleg pe mine, te inteleg pe tine si din acea intelegere vine iubirea. Iubirea este factorul lipsa; exista o lipsa de afectiune, de caldura in relatie; si pentru ca ne lipseste acea iubire, acea tandrete, acea generozitate, acea clementa in relatie, evadam in actiunea de masa, care produce si mai multa confuzie, mai multa mizerie. Ne umplem inimile cu planuri pentru reforma lumii si nu privim acel factor decisiv care este iubirea.
Sa ne incepem ziua in lumina, cu gandul la lucrurile pe care le dorim, in care credem sau vrem sa credem? Cum ar fi ca primele noastre ganduri, atunci cand ne trezim, sa se indrepte spre noi, spre ceea ce suntem?
Credeti :)
ca
ziua
ni
s-ar
desfasura
altfel
decat
in
mod
obisnuit?
Aproape ca-mi vine sa spun ca va provoc sa incercati, sa va reamintiti dimineata cand va treziti sa aveti pentru cateva minute numai ganduri de iubire, lumina, multumire interioara, incredere, abundenta, prietenie, generozitate, blandete (mai ales fata de propria persoana..), acceptare, deschidere - sa va urmariti apoi ziua, iar la incheiere sa observati imbunatatirile -