Universitatea ,,BIOTERRA din Bucuresti Facultatea de Stiinte Juridice Specializarea: Drept

LUCRARE DE LICENTA

Coordonator stiintific, Marian Cicerone Gavrilescu

Absolvent, Matache Constantin

BUCURESTI

2012 Universitatea ,,BIOTERRA din Bucuresti Facultatea de Stiinte Juridice Specializarea: Drept

ACTIUNEA PENALA
MIJLOC DE REALIZARE A JUSTITIEI PENALE
Coordonator stiintific, Marian Cicerone Gavrilescu
Absolvent, Matache Constantin

BUCURESTI
2

2012

CUPRINS
Capitolul I
ACTIUNEA IN JUSTITIE.
1.1. Notiune. 1.2. Dreptul lezat si actiunea... 1.3. Dreptul la actiune si cererea in justitie. 1.4. Factorii actiunii in justitie

Capitolul al II-lea
ACTIUNEA PENALA
2.1. Notiune. 2.2. Obiectul actiunii penale 2.3. Subiectii actiunii penale... 2.4. Trsturile actiunii penale

Capitolul al III-lea
MOMENTELE DESFASURARII ACTIUNII PENALE
3.1. Punerea in miscare a actiunii penale 3.2. Exercitarea actiunii penale... 3.3. Stingerea actiunii penale..

Capitolul al IV-lea
Raportul dintre actiunea penal si actiunea civil...
4.1. Raportul dintre actiunea penal si actiunea civil

Concluzii generale privitoare la actiunea penala ca mijloc de realizare a justitiei penale.............................................................. Bibliografie ......................................................................................................
3

Index de termeni..

CAPITOLUL I ACTIUNEA IN JUSTITIE

Impotriva celor care svrsesc infractiuni, statul, prin intermediul organelor sale specializate intervine pentru a-i sanctiona, reeduca si reda societtii. Reactia societatii fat de cei care intr in conflict cu legea nu este arbitrar, ci, din contra, chibzuit si amplu reglementat de lege. De aceea, intre svrsirea infractiunii si aplicarea unei sanctiuni, se situeaz procesul penal ca activitate organizat, in vederea realizrii justitiei penale. Descoperirea infractiunilor, identificarea si prinderea infractorilor, strngerea si administrarea probelor, precum si tragerea la rspundere penal, se constituie intr-o activitatea complex desfasurat de ctre organele specializate ale statului. Astfel, acest fenomen de viat juridic, care este procesul penal, vine s isi puna amprenta major in restabilirea ordinii de drept inclcate prin svrsirea unor fapte ce prezint pericol social. El trebuie s se infatiseze, ca un instrument in msur s asigure un echilibru intre imperativele ordinii sociale, pe de o parte, si garantarea drepturilor si liberttilor fundamentale, pe de alt parte.
4

Avnd o etiologie multicauzal complex, dar polarizndu-se, indiscutabil, in jurul personalitatii umane, prevenirea si reprimarea juridic a criminalittii, reuneste eforturile celor care slujind binele si adevrul, se opun rului si minciunii. Desi realitatea ne arat ca in societate s-au produs si continua s se produca fapte antisociale, tot ea este cea care ne ofer posibilitatea de a constata c in combaterea acestor fapte antisociale, un rol important il au mijloacele juridice, dreptul nostru penal constituind un mijloc eficient de aprare a intereselor legitime ale cetatenilor si de asigurare a securitatii persoanei. Din aceste considerente, justa individualizarea a pedepsei si implicit, succesul impotriva faptelor antisociale oblig instantele de judecat s examineze cu odeosebita atentie pericolul social al faptei si persoana inculpatului. Statul de drept are menirea si obligatia sa ocroteasc valorile sociale, de a cror existenta este interesat intreaga societate si al cror continut se relev pe deplin numai in cadrul relatiilor sociale. Justitia penal, ca form a activittii statului de drept, apr drepturile si interesele legitime ale cettenilor si ii educ in spiritul respectrii legilor. Statul de drept a devenit de neconceput far justitie, lipsa unei asemenea autoritti insemnnd arbitrariu si nedreptate. Dac viata social trebuie s se desfasoare potrivit Constititiei si legilor, este necesar s existe si o putere care s le cunoasc si s le poat interpreta si aprecia in concret, atunci cnd sunt inclcate,iar drepturile si liberttile cetatenilor sunt periclitate sau neglijate.

In statul de drept, justitia capt o pondere deosebit, pentru c ei ii revine dreptul de a solutiona litigiile de drept intervenite in urma manifestrii ilicite. Justitia trebuie s fie in cel mai inalt grad la dispozitia tuturor celor interesati. Aprarea valorilor sociale impotriva infractiunilor se efectueaz in primul rand prin mijloace economice, sociale,culturale, educative si prin ridicarea contiintei etice si juridice a cetatenilor. Dintr-o alt perspectiv, aceast aprare se realizeaz prin mijloace juridice penale, ins, folosirea acestora nu se face in scop de represiune si razbunare, ci intr-un scop social si util. Chiar pedeapsa, care este o sanctiune penal sever, este o msur de constrngere, dar, in acelai timp, este si un mijloc de reeducare, iar scopul ei este prevenirea svrsirii de noi infractiuni, fie din partea condamnatului, fie din partea altor persoane. Prin executarea pedepsei de ctre condamnat, se realizeaz, in primul rand, o prevenire speciala asupra persoanei care execut pedeapsa, iar in al doilea rand, prevenirea general, asupra altor persoane, care ar fi tentate s comit infractiuni. Mai presus de aceste lucruri, executarea pedepselor este orientat spre realizarea unui scop social-uman special, potrivit cruia executarea acesteia se transform intr-o opera de reeducare si de pedagogie social. Prin executarea pedepsei se urmrsete formarea unei atitudini corecte fat de munc, fata de ordinea de drept si fat de regulile de convietuire social.

Rolul dreptului in dezvoltarea social a avut un impact att de putemic asupra oamenilor, inct acestia au simit nevoia de a elabora si edicta norme de drept, care s prescrie conduita prtilor in relatile sociale care s se desfoare in conformitate cu legea, dreptatea si adevrul. Prin desfsurarea activitatilor si relatiilor, potrivit normelor de drept se realizeaz un element nou si indispensabil al armoniei umane, si anume, ordinea de drept, un atribut care ridic statul de drept la un rang superior. Un ultim deziderat al procesului penal se concretizeaza cu putere in valentele educative ale acestuia orientate ctre formarea unei atitudini corecte fat de lege, din partea indivizilor, ca membrii ai aceleiasi colectivitti. Calitatea dreptului ca stiinta, vine s marcheze intr-un mod incontestabil, nevoia de adevr si dreptate in dorinta de a se apropia cat mai mult de ceea ce se cheam un lucru bine facut spre care, cu bun credint nzuim intotdeauna. Este un proces de recunotinta, dar si expresia sperantei c, dezvoltarea dreptul prin cercetare, dar, in special, prin aplicarea mai eficient de ctre organele judiciare, va deveni realitatea att de dorit in aceasta epoc de adnc sete de adevr, de dreptate si de justitie. Cunoscnd mai bine aceste preocupri, simplul cettean va inelege si va fi in stare s-si aduc si el contributia in acest rzboi pe care binele il duce neincetat impotriva fortelor rului. Intr-un cuvnt, un efort colectiv indreptat spre un sigur tel: stabilirea adevrului s infptuirea justitiei.

1.1. NOTIUNEA DE ACTIUNE IN JUSTITIE Aprarea valorilor sociale se realizeaz printr-o diversitate de forme si mijloace, dintre care cele mai importante sunt normele de drept. Ele prevd reguli de conduit, crora trebuie s li se conformeze membrii societtii, ceea ce configureaz ordinea juridic in statul de drept. Inclcarea normelor de drept, avnd ca rezultat tulburarea ordinii juridice, d nastere la un conflict de drept intre persoana care a manifestat atitudinea ilicit si cel ale crui drepturi si interese au fost lezate. Legea il indrituieste pe acesta din urm s solicite interventia organelor competente, pentru restabilirea ordinii de drept inclcate. In domeniul dreptului penal, organele competente s intervin sunt numai organele judiciare specializate ale statului, rezolvarea conflictului de drept find un atribut exclusiv al justitiei. Recurgerea la justitie presupune aducerea conflictului de drept inaintea organelor competente s aplice legea. Pentru aducerea in fata justitiei a conflictului de drept, trebuie s existe un mijloc legal, exercitabil in conformitate cu prevederile legii. Un asemenea mijloc este actiunea in justitie. Ea poate fi definit ca find mijlocul juridic prin care o persoan este tras la rspundere in fata instantelor judectoreti pentru a fi obligat s suporte constrngerea de stat corespunztoare normei de drept inclcate. Actiunea in justitie este expresia unei imputerniciri legale, o potestas agendi in temeiul creia se poate aduce inaintea justitiei conflictul de drept nscut din inclcarea unei norme juridice.

Actiunea in justitie constituie un mijioc dat de lege impotriva celor care violeaz dreptul, aprnd ca un echivalent procesual al sanctiunii din orice norma de drept. Ea reprezint conditia necesar, ca o instan s-si exercite atributiile sale junisdictionale. In literatura de specialitate, s-a folosit de ctre unii autori si notiunea de contraactiune, prin aceasta inelegndu-se dreptul celui tras la raspundere de a efectua o activitate prin care s combat actiunea in justitie desfasurat impotriva sa. Intruct raportul juridic se naste intre subiecti cu pozitii si interese contrare, este necesar s se asigure si subiectului pasiv posibilitatea de a se apra. Ideea dreptul la aprare exista inca din dreptul roman, cnd nici sclavul nu putea fi judecat fr aprare. Scopul contraactiunii este acela de a realiza o justitie eficient, find eliminat orce posibilitate de eroare juridic. Iat argumente solide, in virtutea crora dreptul la aprare a fost consacrat in toate legislaiile moderne, find inscris in majoritatea Constitutiilor statelor, dar si in norme ale dreptului international penal. Dreptul la aprare apare ca o cerint si, in acelasi timp, ca o garantie, necesar pentru realizarea unui echilibru intre interesele persoanei si cele ale societtii, constituind, dintotdeuna, o preocupare constant a statului de drept.

1.2. DREPTUL LEZAT SI ACTIUNEA IN JUSTITIE In literatura de specialitate, se subliniaz ca, dreptul lezat este cel care prefigureaz, in plan juridic, o relatie a unei persoane fata de o anumit valoare social ocrotit de lege, artnd, in acelasi timp, si pozitia acelei persoane fat de semenii si sau fat de anumite obiecte, fapte sau stari de fapt. Actiunea in justitie este o actiune autonom distinct de dreptul invocat. Astfel, prin lezarea valorii sociale ocrotite, este inclcat dreptul, devenind exercitabil actiunea in justitie, in vederea aplicrii constrngerii fata de persoana care a vtmat valoarea social ocrotit de lege. 1.3. DREPTUL LA ACTIUNE SI CEREREA IN JUSTITIE Dreptul la actiune reprezint posibilitatea acordat celui interesat de a trage la rspundere juridic pe cel care a inclcat dispozitia legala. El este un drept virtual inscris in norma care ocroteste o anumit valoare social. In cazul in care valoarea social nu a fost lezat, dreptul la actiune nu poate fi folosit. El poate s rmn in postura de drept virtual, pe toat durata existentei unei norme juridice, att timp cat aceasta nu este inclcat. In momentul in care el devine exercitabil, instrumentul juridic care ii confer valente, il constituie cererea in justitie. Aceasta constituie actul procesual prin care se pune in miscare actiunea preexistenta si care subzist independent de acest act si chiar ulterior lui.

10

In cazul unei infractiuni contra vietii, este lezat dreptul la viata al celui vtamat si nu trebuie confundat cu dreptul la actiune al statului impotriva faptuitoru1ui. Dreptul de proprietate este constituit in legatura cu valoarea social concretizata in avutul unei persoane valoare ocrotita de lege. 1.4. FACTORII ACTIUNII IN JUSTITIE Exercitarea actiunii in justitie este conditionat de existenta anumitor factori, cunoaterea acestora impunndu-se pentru corecta aplicare a normelor care disciplineaz procedura penal. Factorii actiunii in justitie reflect realittile ce au legatur cu aceasta, precum si relatiile cu aceste realitti, care ii determin configuratia in cadrul procesului judiciar. In acceptiunea unor autori, factorii actiunii in justitie permit o reglementare precis a dinamicii procesuale, asigurnd o corect desfasurare a activittii judiciare. Lipsa acestor factori sau falsa lor existent are drept consecint nulitatea actelor procesuale, actiunea find nevalabil. Factorii actiunii in justitie sunt: Temeiul actiunii; Obiectul actiunii; Subiecii actiunii; Aptitudinea functionala a acesteia. Temeiul actiunii se prezint sub dou forme: temeiul de fapt reprezentat de fapta ilicita ;
11

 temeiul de drept reprezentat de norma juridic in care este prevzut dreptul la actiune in cazul svririi faptei ilicite. Obiectul actiunii il constituie tragerea la raspundere juridic a persoanei care a svrsit fapta ilicit. Subiectii actiunii sunt subiectii raportului juridic de conflict, dar cu pozitii inversate: subiectul activ al faptei ilicite devine subiectul pasiv al actiunii in justitie, iar subiectul pasiv al infraciunii devine subiect activ al actiunii judiciare. Lipsa acestei concordante inversate, impiedica valabilitatea actiunii judiciare, pentru c, ori actiunea este pus in miscare de un titular necompetent, ori este indreptat impotriva unei persoane nevinovate. Aceast concordanta poate lipsi numai atunci cnd unul dintre subiectii conflictului este reprezentat in procedura judiciara. Aptitudinea functional a actiunii permite folosirea, punerea in miscare si exercitarea acesteia. Ea semnific intreaga suit de acte procesuale care pot lua nastere prin exercitarea actiunii in cadrul legal specific rmnerii de drept in care se inscrie actiunea respectiv. Ea trebuie s existe att in momentul punerii in miscare a actiunii, cat si ulterior. Aptitudinea functional a actiunii este in strns corelatie cu ceilalti factori in anumite situatii, ea este inlturat de unele cauze prevzute expres de lege. In cazul vtamrii printr-o fapta ilicit a unei persoane far capacitatea de exercitiu, acesta va avea calitatea de subiect al actiunii, in acceptiunea

12

substantiala, dar in acceptiunea procesuala, subiect activ al actiunii va fi reprezentantul su legal.

13

CAPITOLUL AL II-LEA ACTIUNEA PENALA

2.1. NOTIUNEA Concluziile generale desprinse din prezentarea actiunii in justitie, sunt valabile, in mare msur, si pentru actiunea penal, tinndu-se seama de specialitatea conflictului de drept penal, izvort din svrsirea actiunii si principiilor fundamentale de organizare si desfsurare ale procesului penal. Dup cum artam, inclcarea normei penale d nastere unui raport juridic de drept substantial intre stat si infractor, acesta din urm avnd obligatia de a suporta toate consecintele care decurg dintr-o eventual condamnare. Rezolvarea conflictului nscut in urma svrsirii infractiunii st sub semnul oficialitatii, motiv pentru care el trebuie dedus in mod obligatoriu spre solutionare, organelor judiciare competente. In unele cazuri, prin inclcarea acestor norme, se produc si anumite pagube materiale, caz in care se naste un raport de drept civil, in baza cruia cel pgubit poate pretinde reparatiuni. In alte cazuri, prin violarea normei penale, pot fi lezate relatii sociale, care nu sunt ocrotite prin normele dreptului penal sau civil.

14

Actiunea penal este definit ca find instrumentul juridic, prin intermediul cruia conflictul de drept penal este adus spre soluionare organelor judiciare penale. Ea constituie prghia de baz, prin intermediul creia, in procesul penal, se realizeaz aplicarea normelor privitoare la infractiuni si pedepse, se valorific dreptul statului de a-l trage la rspundere penal pe infractor, se constat infractiunea svrsit si se stabileste, totodat, periculozitatea si vinovtia autorului. In alte cazuri, dimpotriv, se constat inexistenta infraciunii sau vinovtia celui supus judecii, inlturndu-se, astfel, posibilitatea unei erori judiciare. Desi este greu de crezut si dureros, in acelasi timp pentru noi, trebuie sa recunoatem c erorile judiciare si binecunoscutele lor consecinte nefaste, au fost, sunt si vor fi, cauzele lor find multiple, constnd, cel mai adesea, in supraevaluarea ponderii unor probe in ansamblul mijloacelor de prob, administrate in cauz. Aceste cazuri sunt menite s atrag atentia asupra necesitii interpretrii judicioase a probelor si, in special, a expertizelor, a cror valoare probatorie este uneori supraapreciat, desi legea nu face o ierarhizare a probelor. Avndu-se in vedere, autonomia actiunii penale, precum si functionalitatea sa deosebit in cadrul procesului penal, se poate spune, pe bun dreptate, c ea reprezint o institutie procesual de o importana cu totul deosebit, constituind mijiocul legal prin intermediul cruia se realizeaz scopul procesului penal.

15

Iat de ce, in unele legislaii, actiunea penal ocupa un loc de frunte in cadrul celorlalte institutii procesuale. Avnd la baz ace1easi ratiuni, tratatele de procedur penal din Franta, incep analiza institutiilor procesuale cu studiul actiunii penale. 2.2. OBIECTUL ACTIUNII PENALE Obiectul actiunii penale const in tragerea la rspundere penal a celor care au svrsit infractiuni. El se deosebete de obiectul oricrei alte actiuni, fie ea judiciar sau extrajudiciar. Obiectul actiunii penale nu trebuie confundat cu scopul acesteia, care rezid in judecarea si pedepsirea celor care au svrsit infractiuni. Tragerea la rspundere penal are o sfer larga de cuprindere, spre deosebire de aplicarea pedepsei care se limiteaz la desfsurarea procesului numai in faza de judecat. Astfel, actiunea devine suportul juridic al intregului proces penal si nu numai al judectii. A considera c actiunea penal are ca obiect aplicarea sanctiunii penale, inseamn a reduce posibilitatea exercitiului su, numai la faza de judecat, fiindc numai in aceast faz se face aplicarea sanctiunilor, or o asemenea concluzie ar fi inexistenta, deoarece actiunea penal poate fi exercitat in tot cursul procesului penal. Exist in materie penal si proceduri judiciare care se realizeaz far existenta unei actiunii penale.

16

In aceste cazuri, activitatea procesual este dinamizat de o actiune judiciar cu o alt natur si un alt continut, intruct ceea ce lipsete in obiectul acestora este tocmai tragerea la rspundere penal. Chiar si atunci cnd legea se refer expres la exercitarea unei actiuni, aceasta s-ar putea s nu aib natura juridic a unei actiuni penale. Obiectul este un criteriu esenial de diferentiere a actiunii penale de celelalte actiuni sau proceduri publice. 2.3. SUBIECTII ACTIUNII PENALE In principiu, acestia sunt diferiti de cei al altor actiuni. Subiectii raportului juridic de drept penal apar si in cadrul raportului juridic de drept procesual penal, ei find, in acelasi timp, si subiectii actiunii penale. In rezolvarea raportului juridic de conflict, ins, ei isi schimb rolurile: subiectul pasiv al infractiunii devine subiect activ al actiunii penale, iar subiectul activ al infractiunii devine subiect pasiv al actiunii penale. Aceasta masura poate fi o pedeapsa, o msur de siguranta sau o masur de asistenta fortata cu privire la minori. Statul lu apare direct in activitatea procesual, find reprezentat printr-un subiect oficial calificat, in persoana procurorului. In norma penal, mai gsim ca titular al actiunii penale si persoana creia ii apartine bunul ocrotit, titular, care devine, alturi de stat, subiect pasiv special al infractiunii. Acesta din urm nu devine niciodat titularul actiunii penale, chiar dac legea prevede uneori, c actiunea penal se pune in miscare la plngerea penal a persoanei vtmate.

17

In asemenea situatii, legiuitorul las la dispozitia subiectului pasiv special numai dreptul de a decide asupra punerii in miscare a actiunii penale, de retragere a acesteia sau de impcare cu fptuitorul, chiar si in aceste cazuri, actiunea penal aparinnd statului. Folosirea actiunii penale apartine celor care au dreptul s o exercite, statul, in general, si persoana vtmat, in mod exceptional. Actiunea penal este indreptata impotriva celor vinovati de comiterea faptelor prevzute ln legea penal. Acestia devin, din subiecti activi ai infractiunii, subiecti pasivi ai actiunii penale. Avnd ca obiect tragerea la rspundere penal a faptuitorului, actiunea penala este direct indreptata impotriva acestuia. 2.4. TRASATURILE ACTIUNII PENALE Ca institutie de baz in reglementarea procesului penal, actiunea penal prezint anumite trsturi specifice, ce o deosebesc de oricare alt actiune judiciara. Avnd in vedere obiectul su specific si cadrul legal in care se desfaoar, aceste trsturi sunt: a) Actiunea penal aparine statului. Prin intermediul acestuia, vointa puterii este ridicat la rang de lege si este pus in interesul societatii. Statul este cel care stabileste ce fapte antisociale sunt considerate infractiuni si ce sanctiuni se aplic in cazul comiterii lor. Numai el este cel care are dreptul s pretind respectarea normelor de drept, iar in cazul violrii lor, s aplice sanctiunile corespunztoare.

18

Fiind de interes general, actiunea penal se exercit in interesul societtii si implicit, pentru aprarea statului, pe cale de constrngere. Pentru stat, exist tot interesul ca cel vinovat s fie pedepsit, iar cel nevinovat s fie aparat atunci cnd a fost tras la rspundere penal pe nedrept. Intruct, tot ceea ce este in interesul societatii este de ordine public, in doctrin, cele mai multe formulari consider c actiunea penal este de ordine public sau, pur si simplu, ca actiunea penal este o actiune public). Aceast trstur deosebeste actiunea penai de actiunea civil, care este privat. b) Actiunea penal este obligatorie. Ori de cate ori s-a comis o infractiune si sunt indeplinite si celelalte conditii, actiunea penal este obligatorie, necesar si inevitabil. Punerea in miscare si exercitarea ei este o datorie de serviciu a organelor competente s efectueze o asemenea activitate. Actiunea penal este pus in miscare din oficiu, afar de cazurile in care este necesar plngerea prealabil, autorizarea sau sesizarea organului competent. Prin folosirea in rem a aciunii penale se declanseaza activitatea judiciar in scopul aprrii valorilor sociale ocrotite prin norma penal de incriminare. c) Actiunea penal este indisponibil. De indat ce a fost pus in miscare, actiunea penal nu mai poate fi retras, ci ea trebuie continuat pn la epuizarea ei, care are loc prin rmnerea definitiv a solutiei ce se d in cauza penal.
19

Aceast trstur poate fi inlturata in cazul in care legea permite persoanei vtmate sa-si retrag plngerea prealabila sau s se impace cu faptuitorul. Indisponibilitatea actiunii penale are drept consecint continuitatea procesului penal, care se realizeaz prin succesiunea actelor si msurilor procesuale, ce sunt efectuate de la punerea ei in miscare si pn la rezolvarea definitiv a cauzei, care formeaz obiectul procesului penal. Asadar, intre indisponibilitatea actiunii penale ai continuitatea procesului penal exista o legtura organic. Indisponibilitatea actiunii penale face ca aceasta s se deosebeasc fundamental de actiunea civil, care este, in principiu, disponibil. d) Actiunea penal este indivizibil. Indivizibilitatea actiunii penale decurge din unitatea infractiunii si a normei de incriminare care include dreptul la o singur actiune. Caracterul indivizibil exist chiar si atunci cnd la svrsirea faptei au participat mai multe persoane. Ceea ce determin aceast trstur este infractiunea ca fapt juridic indivizibil. Asadar, in cazul participatiei nu vor exista attea drepturi la actiune cti infractori sunt, ci un singur drept la actiune indreptat impotriva tuturor faptuitorilor. Indivizibilitatea actioneaza si in cazul in care actiunea penal este pus in miscare la plngerea prealabila. Astfel, in cazul in care prin infractiune au fost lezate interesele a dou sau mai multe persoane, este suficient ca actiunea penal sa fi fost pus in miscare la plngerea uneia dintre acestea, iar dac sunt mai multi faptuitori
20

este suficient ca plngerea s se fi fcut cu privire la unul dintre ei, pentru ca actiunea penal s fie pusa in miscare impotriva tuturor participantilor. Principiul rmne valabil si in cazul retragerii plngerii prealabile, find suficient ca una dintre persoanele lezate s-si mentin plngerea pentru ca actiunea penal s-si pstreze aptitudinea functionala. e) Actiunea penal este individual. Individualizarea actiunii penale apare ca o consecinta procedural necesar a principiului rspunderii penale. In virtutea acestei trsturi, actiunea penal poate fi exercitat numai impotriva persoanelor care au calitatea de participanti la svrsirea infractiunilor. Ca atare, nici o alt persoan nu poate s intervin in cauz pentru a suporta consecintele actiunii penale. Intruct obiectul actiunii penale il constituie tocmai tragerea la raspundere penal, ea nu poate fi dect individual. Caracterul individual al actiunii penale este bogat in consecinte, dintre care amintim: Succesorii inculpatului nu pot fi subiecti pasivi ai actiunii penale, in locul celui decedat. Dac inculpatul este incapabil, nu este necesar ca reprezentantul su legal s participe alturi de acesta. Nimeni nu poate fi obligat sa intervin in cauz alturi de inculpat, sub motivul de a-si asigura o mai bun aprare sau de a fi judecat in locul lui ori alturi de el.

21

Capitolul al III-lea MOMENTELE ACTIUNII PENALE

Procesul se constituie intr-o succesiune de activitati coordonate si progresive, activitti pe care actiunea penal ca mijloc de tragere la raspundere penal a persoanelor care au svrsit infractiuni, are rolul de a le sustine si dinamiza. In literatura de specialitate s-a sustinut pe bun dreptate c activitatea penal se leag intotdeauna de ideea de desfasurare material in timp. Multitudinea activitatilor procesuale, care se intreprind in vederea realizrii obiectivului actiunii penale, graviteaz in jurul a trei momente principale si anume: Punerea in miscare a actiunii penale; Exercitarea actiunii penale; Stingerea acesteia. 3.1. PUNEREA IN MISCARE A ACTIUNII PENALE Punerea in miscare a actiunii penale poate avea loc in momente diferite plasate pe parcursul urmririi penale, dar, in orice caz, inainte de inceperea judectii, cu exceptia cazurilor in care legea prevede c actiunea penal se pune in miscare si in faza de judecata. De indat ce au luat cunostinta despre svrsirea unei infractiuni, organele competente pot declansa procesul penal, pornind, in acest scop, urmrirea penal.
22

Nu intotdeauna, ins, odat cu declansarea procesului penal se pune in miscare si actiunea penal, ins pot exista si situatii in care pornirea procesului penal s coincid cu punerea in miscare a actiunii penale. Inceperea urmririi penale are loc in rem, deci, ori de cte ori, organele competente au date despre svrsirea unei infractiuni, ele pot declansa procesul penal pentru a crea cadrul legal in care s se actioneze, in vederea realizrii activitatii procesuale. Spre deosebire de inceperea urmririi penale, care se face in rem, punerea in miscare a actiunii penale se face in personam, find necesar cunoasterea persoanei care urmeaz s fie tras la rspundere penala. In legatura cu acest aspect, trebuie mentionat faptul c, in practic, deseori, intre momentul svrsirii infractiunii si momentul identificrii autorului se plaseaza perioade mai mari sau mai mici de timp, motiv pentru care, odat cu inceperea urmririi penale, nu poate fi pus in miscare actiunea penal. Inceperea urmririi penale are loc in momentul in care exist date in legtur cu svrsirea unei infractiuni, punerea in miscare a actiunii penale putnd s nu intervin in acest moment, chiar dac faptuitorul ar fi cunoscut. In cauzele penale in care plngerea prealabila se adreseaza instantei in conditiile art. 179 alin. 2 lit, a ,actiunea penala se pune in miscare in fata acesteia. Actiunea penala se pune in miscare in faza de judecata si in cazul extinderii procesului penal la fapte sau persoane noi (art. 336 si 337). Pentru punerea in miscare a actiunii penale, trebuie s existe temeiuri suficiente, ca o anumit persoan s fie invinovatita de svrsirea unei

23

infractiuni, simpla bnuial c o persoan a comis o infractiune nefiind suficient pentru punerea in miscare a actiunii penale. Aadar, pentru punerea in miscare a actiunii penale impotriva unei persoane este necesar existena unor probe temeinice. Existenta acestor probe nu trebuie confundat cu existenta unei convingeri depline ca o anumita persoan a comis infractiunea, aceast convingere deplin putndu-se forma si in desfasurarea ulterioar a procesului penal. In anumite situatii, este probabil ca, datorit probelor existente, punerea in miscare a actiunii, s aib loc in acelasi moment cu inceperea urmririi penale. A pune in miscare actiunea penal inseamn a efectua actul procesual prevzut de lege, prin care se formuleaz impotriva unei persoane determinate, invinuirea de svrsire a unei infractiuni si se declanseaz activitatea de tragere la rspundere penal. Punerea in miscare a actiunii penale se realizeaz printr-o ordonant,fie la lnceputul urmriri penale, fie la sfirsitu1 acestei faze, prin rechizitoriul, procurorului. Actuala reglementare a punerii in miscare a actiunii penale in timpul urmriri penale se impune a fi perfecionata pentru a se stabili criteriile sigure care trebuie avute in vedere la folosirea acestui important instrument procesual. Actiunea penala este pus in miscare in timpul judectii, atunci cnd in sarcina inculpatului se descoper fapte noi care au legtur cu infractiunea care face obiectul cauzei penale.

24

Asemenea situaii intlnim in cazul extinderii procesului penal cu privire la fapte sau persoane noi (art. 336 si 337). Actul procesual prin care procurorul pune in miscare actiunea penal in cazul extinderii procesului penal cu privire la fapte noi este declaratia oral pe care acesta o face in fata instantei de judecata. Actiunea penala este pus in miscare de ctre instana de judecat, atunci cnd persoana vtamat se adreseaz cu plngerea acesteia, in condiiile prevzute de art. 378 alin. 2 lit. a. In acest caz, actiunea penal se pune in miscare printr-o incheiere,si nu prin plngere prealabil. De asernenea, instanta pune in miscare actiunea penala si in cazul extinderii procesului penal la fapte noi, in situatiile in care procurorul nu participa la judecat. In legtur cu punerea in miscare .a actiunui penale in conditiile art. 279 alin. 2 lit, a, in literatura de specialitate s-a artat c plngerea prealabil este actul de inculpare, deci actul prin care se pune in miscare actiunea penala. In acord cu alte opinii, considerm c plngerea prealabila este un act de sesizare a organului competent si nu un act de punere in miscare a actiunii penale. Plngerea prealabila are, in aceast situatie, caracterul de act necesar si indispensabil, de conditie pentru tragerea la rspundere penal a faptuitorului. Punerea in miscare a actiunii penale se face de ctre instanta printr-o incheiere atunci cnd in cursul judecii se descopera in sarcina inculpatului, date cu privire la svrsirea unei alte infractiuni care are legtura cu cea
25

pentru care inculpatul este trimis in judecat si dac procurorul nu particip la judecata. In lumina celor artate mai sus, rezult c actiunea penal poate fi pus in miscare in cursul urmririi penale de ctre procuror, iar in faza de judecat de ctre procuror sau instant. Actele procesuale prin care actiunea penal poate fi pus in miscare sunt ordonanta, rechizitoriul si declaratia oral, cnd actiunea penal este pus in miscare de ctre procuror si incheierea cnd actiunea penal este pus in miscare de ctre instanta de judecata. In legtura cu punerea in miscare a actiunii penale, rezult c aceasta, ca institutie pe baza creia se infaptuisete actul de justitie, nu se poate realiza din initiativa instanei, intruct ea declanseaz actiunea, doar exceptional in limite restrnse. Intr-un sens larg, se poate spune c, in general, in fata instantei trebuie s existe un subiect care cere s judece cauza si s dea solutia legal. Capt astfel consacrare, desigur intr-o acceptiune nou, vechiul adagiu de drept, potrivit cruia unde nu este reclamant, nu exist nici judector. In dreptul vechi avea o manifestare destul de larga regula potrivit creia instanta se poate autoinvesti, judectorul sesizndu-se si din oficiu, fara ca judecata s aib loc la cererea altui subiect procesual. Intr-o procedur judiciar in care principiul oficialittii are o pondere deosebit si indeprtarea de formele procesului acuzatorial este maxima, procurorul ramne subiectul care, in mod obisnuit, pune in miscare actiunea penal.

26

Fac excepie cauzele de acuzare privat supuse regimului plngerii prealabile si situatiile relativ injuste cnd si instanta poate pune in miscare actiunea penala. In majoritatea legis1atiilor din lume, elementele traditionale ale procesului acuzatorial s-au pstrat printre altele si in domeniul punerii in miscare a actiunii penale. Avnd In vedere c in procesul acuzatorial, initiativa judiciar apartine victimei (cu statut de reclamant), aceast conceptie se materializeaz in posibilitatea ca persoana respectiv, s aib posibilitatea de parte care poate actiona pe latur penal. O asemenea calitate se recunoate prtii civile in foarte multe legislatii. Posibilitatea ca partea civil sa pun in miscare actiunea penal, cnd procurorul nu a intervenit sau a refuzat urmrirea penal exist in foarte multe legislaii. O reglementare mai apropiat exist si in C. pr. pen. roman din 1936. Astfel, art. 228 din Codul mai sus mentionat stipula ca, in materie de delicte, de competena tribunalelor, partea vtmat putea s pun in miscare actiunea penala prin plngere direct In fata instantelor de judecat, dac se constituie parte civil si numai dup ce plngerea adresat Ministerului Public a fost clasat. In dreptul francez mai vechi se intlnea dictonul tout juge est son procureur general. In aceasta conceptie, partea civil este partea vtamata, care se constituie ca atare in procesul penal exercitInd actiunea civil, avnd ca obligatie repararea daunelor materiale sau morale.

27

Conceptia de mai sus se inregistreaza si in Codul roman din 1946, care permitea constituirea ca parte civila pentru suma simbolica de un leu, conturnd astfel manifestarea c scopul participrii in cauz In calitate de parte nu este determinata de vointa unei despgubiri materiale, ci de alte interese legale. De exemplu, art. 3 C. pr. pen. belgian prevede c, in materie de crime si delicte constituirea de parte civil direct In fata judectorului de instructie are drept efect punerea in miscare a actiunii penale. La fel, art. 145 Si 182 C. pr. pen. belgian permite ca partea civila sa puna in miscare actiunea penal prin chemarea in judecata direct in fata instantei in materie de contraventii si anumite delicte mai usoare. Potrivit art. 229, in materie de crim, plngerea persoanei vtamate cu constituire de parte civila adresata judectorului de instructie, punea in miscare actiunea penala. 3.2. EXERCITAREA ACTIUNII PENALE In vederea tragerii la raspundere penal a inculpatului sarcina exercitrii actiunii penale revine, in principiu, subiectilor activi ai acestora. Procurorul si organele de cercetare penal au sarcina de a exercita actiunea penal pe tot parcursul urmririi penale. Acestora li se poate altura si persoana vtmata, in cazurile in care actiunea penal se pune in miscare la plngerea prealabil si aceast plngere se adreseaz organelor de cercetare. In faza de judecat, actiunea penal se exercit, in principal, de ctre procuror. In cazurile in care participarea procurorului la judecat nu este obligatorie, actiunea penal va fi exercitata de partea vtmat, caz in care
28

activitatea acesteia va fi dublat de cea a procurorului, care poate fi, intotdeauna, prezent la exercitarea actiunii penale. Exercitarea actiunii penale isi are existenta in realizarea activittilor ce tin de efectuarea probatiunii in cauza penal, luarea anumitor msuri procesuale, formarea de cereri, ridicarea de excepii etc. Pentru a limita numru1 actiunilor penale nejustificate puse in miscare in felul acesta, legea a prevazut ca reclamantul poate fi condamnat la daune-interese catre inculpat, care pot avea extinderea de 5-10 ori valoarea cheltuielilor fcute de acesta cu procesul. Prevederea nu inltur raspunderea penal a reclamantului dac prin atitudinea sa a savrsit o infractiune (de exemplu, o denuntare calomnioas). Subiecii indreptatiti s exercite actiunea penal pot, in anumite conditii, s renunte la acest drept. Astfel, procurorul poate pune concluzii de absolvire de rspunderea penal in cazul in care , cu ocazia cercetrii judectoresti,constata penal (art. 316 alin. 3). Aceast posibilitate, conferit de ctre lege procurorului, anihileaza caracterul indisponibil al actiunii penale, constituind numai o renuntare la exercitarea acesteia, instanta avnd obligaia s pronunte solutia care se impune, indiferent de concluziile procurorului. Partea vtmat, avnd dreptul, in anumite situatii, s dispuna de actiunea penal, poate, implicit, s renunte la exercitarea ei, retrgndu-si plngerea prealabil sau impcndu-se cu fptuitorul. Exercitarea actiunii penale presupune indeplinirea unui complex de activitti si acte procesuale care s dinamizeze procesul penal si s duc la
29

invinuirea nu este confirmat, punnd concluzii de achitare a procesului

efectiva realizare a obiectivului actiunii penale, adic la tragerea la rspundere penal a celor vinovati. 3.3. STINGEREA ACTIUNII PENALE Actiunea penal exist, virtual, in norma juridic procesual penala, motiv pentru care devine exercitabil in momentul in care s-a svrsit o irfractiune. Avnd in vedere subordonarea procurorilor pe scara ierarhic si in cadrul Parchetului, in doctrina din Arile care cunosc institutia Ministerului Public s-a pus problema dac procurorul inferior, care a pornit actiunea penala, prin rechizitoriul scris, introdus la instanta, la dispozitia procurorului superior, poate renunta la exercitarea actiunii. Rspunsul a fost afirmativ in baza dictonului La plume est serve, la parole est libre, potrivit cruia supunerea ierarhica se refera numai la actele scrise, nu si la concluziile orale ale procurorului. Raportat la acest mod de existent, putem afirma c stingerea actiunii penale poate fi plasata in timp, att inainte de punerea ei in miscare, cat si dup acest moment. Stingerea actiunii penale poate avea loc inainte de punerea ei In miscare, ori de cte ori se constat existenta unuia din cazurile prevzute la art. 10 C. pr. pen. Stingerea acunii penale are loc, in mod frecvent, dup punerea ei in miscare. Actiunea penal pus in miscare se stinge, in mod normal, prin judecat, prin pronuntarea unei hotrri de ctre organele judiciare, crora le-a fost dedus, spre solutionare, conflictul nscut in urma svririi infractiunii.
30

Solutiile prin care activitatea penal se stinge in urma judecrii cauzei, sunt: Achitarea; Condamnarea; Incetarea procesului penal. Stingerea actiunii penale poate avea loc si pe parcursul urmririi penale, inainte ca activitatea procesual s se epuizeze prin desfasurarea judectii. Solutiile prin care actiunea penal se stinge, fara s fie epuizat intreaga activitate procesuala, sunt: Scoaterea de la urmnirea penala; Incetarea urmnirii penale; Incetarea procesului penal; Clasarea. In lumina celor artate mai sus, apreciem c achitarea si condamnarea pot interveni numai in urma desfasurrii integrale a activitatii procesuale de administrare a probelor, ele epuiznd primele dou faze ale procesului penal. Condamnarea se pronunt dac se constat ca fapta exist, constituie infractiune si a fost svrsit de ctre inculpat. Solutiile prin care se pronunta achitarea, incetarea procesului penal, scoaterea de sub urmrire penal, incetarea urmririi penale si clasarea, pot fi date numai in cazurile expres prevzute de lege. In afara cazurilor de incidenta general prevzute in art. 10 C. pr. pen. care constituie impedimente posibile in orice cauz penal, legea cuprinde si numeroase cazuri speciale care constituie piedici in exercitarea actiunii
31

penale in situatii restrnse sau cu valabilitate numai pentru o anumit infractiune. Aceste imprejurri cunoscute si sub denumirea de cazuri speciale, sunt prevzute, in mod obisnuit, in C. pen. sau in diverse legi speciale cu continut penal si mai poart denumirea de situatii de nepedepsire. Unele din aceste situatii se refer la implicatiile de parte general, ca de exemplu instigarea neurmat de executare in cazul infractiunilor pedepsite cu cel mult 2 ani de inchisoare (art. 29 alin. 2 C. pen.) sau impiedicarea consumrii faptei de ctre un participant inainte de descoperirea ei (art. 30 C. pen.). Cazurile de neprezentare sunt, relativ numeroase, si sunt intilnite in partea special a C.pen. In art. 345 alin. 2 se arata c solutia condamnarii se pronunta, daca instanta constata ca fapta exist, constituie infractiune si a fost svrsita de ctre inculpat. Cu titlul de exemplificare, putem aminti: violul urmat de cstorie (art 197 aim. 5 C. pen.), denuntarea lurii de mit (art. 255 aim. 3 C. pen.), retragerea mrturiei mincinoase in conditiile legii (art. 260 aim. 2 C. pen.), nedenuntarea unor infractiuni svrsite de sot sau de o rud apropiat (art. 262 aim. 2 C. pen.) etc. CAUZELE CARE STING ACTIUNEA PENALA Actiunea penal are menirea de a dinamiza si propulsa desfasurarea activitatii procesuale, aceste efecte conferindu-i o aptitudine functionala. Sunt, ins, situatii in care legea exclude sau inltur aceast aptitudine functionala, in sensul c actiunea penala nu poate fi pus in miscare sau dac a fost pus in micsare nu mai poate fi exercitat.
32

Unele dintre cauzele care impiedic punerea in miscare a actiunii penale sau exercitarea acesteia pot avea un caracter definitiv, in sensul c, odat intervenite, ele inltur, pentru totdeauna, rspunderea penal (amnistia, prescripia, decesul faptuitorului). Alte cauze au un caracter temporar, existnd posibilitatea desfasurrii,in anumite conditii, a solutiilor pronunate. Astfel, in cazul in care impedimentele au disprut (de exemplu, atunci cnd se obtine plngerea prealabil, autorizarea sau sesizarea organului competent) procesul penal poate fi declansat sau reluat. Pentru a apara aceast cauza de neprezentare, cstoria trebuie s se incheie in mod valabil. Practica judiciar a statuat, in mod constant, ca o casnicie e nul atunci cnd, prin incheierea ei, s-a urmrit eludarea legii penale care pedepseste pe cel care se face vinovat de savrsirea unui viol. Cauzele care implica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea exercitrii acesteia sunt expres prevzute in C. de pr. pen. in art.10. Ne alturm, totusi, opiniilor, potrivit crora, in afara cazurilor prevzute la art. 10, mai sunt si altele care au acelasi efect, dar sunt prevzute in unele dispozitii ale C. pen., si nu in C. de pr. pen.24. Cauzele prevzute de art. 10 pot fi imprtite in dou mari categorii: ANALIZA CAZURILOR IN CARE ACTIUNEA PENALA SE STINGE A. IMPEDIMENTE REZULTATE DIN LIPSA DE TEMEI A ACTIUNII PENALE (art. 10 lit. a-c) 1. Fapta Nu exist (art. 10 lit, a)

33

Infractiunea este singurul temei al rspunderii penale, existenta sa implicnd, in mod necesar si existenta unei fapte care prezint anumite caracteristici. Considerm ca inssi institutia relurii urmririi penale, este de natur sa demonstreze caracterul temporar al unei cauze dintre cele prevzute de art. 10. De altfel, art. 270 alin. 1 lit.c combinat cu art. 273,conduce, in mod cert, la concluzia de mai sus. Inexistenta faptei presupune si inexistenta infractiunii, in consecinta, aprnd si imposibilitatea fundamentrii obiective a tragerii la rspundere penala. Prin reglementarea acestei cauze, legiuitorul a avut in vedere situatia in care fapta nu exist in materialitatea sa, adic nu a fost svrsit o fapt care s produc modificri fizice in lumea inconjurtoare. Solutiile ce pot fi date in cazul in care se constat c fapta nu exist sunt: scoaterea de sub urmrire penal dac procesul penal se afl in acesat faz si achitarea in faza de judecat. Dac nu exist invinuit In cauz, solutia data este clasarea. 2. Fapta nu este prevzut de legea penala (art. 10 lit. b) In aceast situatie, fapta exist in mod obiectiv, dar ea nu figureaz intre faptele prevzute de legea penal. Nefiind apreciat de lege ca infractiune (nullum crimen sine lege), fapta nu poate constitui un temei al tragerii la rspundere penal. Aceast cauz poate fi retinut in cazul faptelor de natur disciplinara, civil, contravenional sau atunci cnd faptele au fost dezincriminate.

34

Actiunea penala poate fi stinsa, deoarece fapta nu exista in cazul in care se constata ca un gestionar trimis in judecata pentru furt nu si-a insusit si nu a sustras bunurile pe care le gestiona. In acest exemplu, procesul penal a pornit datorita unei erori comise de revizorii contabili care au verificat gestiunea. Atrage raspunderea disciplinara si nu rspunderea penal, lipsa nejustificat de la serviciu a unei persoane in cazul in care prin aceasta nu s-a produs o tulburare a bunului mers al unitatii. Nerestituirea la data stabilita a unei sume de bani imprumutata, daca nu s-au savrsit actiuni de inducere in eroare, constituie fapta civil si nu o infractiune. Constituie contraventie si nu infractiune fapta unei persoane de a clatori cu un abonament C.F.R. a crui valabilitatea expirase, potrivit decr. 329/1996 (T.S.d. nr. 2699/1969 In C.D., 1969, p. 361). Mentionam ca, potrivit art. 6 pct. 6 din H.C.M. nr. 68/1970 constituie contraventie declararea in fata notarului, cu ocazia incheierii actului de vnzare-cumparare a unui pret inferior celui real. In prezent, H.C.M. nr. 68/1790 a fost abrogat prin H.G. nr. 474/1999 si fapta de mai sus constituie infractiune in temeiul art. 12 din Legea nr. 87/1994, privind combaterea evaziunii fiscale (M.O. nr. 299/24.10.1994). In asemenea situatie, inculpatul trimis in judecata va fi achitat, deoarece fapta nu este prevzut de legea penal, si nu pentru inexisitenta faptei, asa cum gresit s-a procedat uneori in practica judiciar. De asemenea, practica judiciar consemna, pn la abrogarea Legii 59/1968, numeroase solutii de achitare, pentru fapte care, in temeiul acestei legi, constituie abateri de la regulile de convietuire social si nu infractiune.
35

Dac, pe parcursul urmriri penale, se constat c fapta nu este prevzut de legea penal, solutiile pot fi: scoaterea de sub urmrire penal si clasarea, cnd nu exist invinuit in cauz. In cazul in care instanta de judecat constat c fapta nu este prevzut de legea penal, trebuie s pronunte solutia achitrii inculpatului. In cazul in care fapta prevzuta in alin 2 si 3 a fost svrsita de un medic, pe ling pedeapsa mnchisorii se va aplica si interdictia exercitarii profesiei de medic, potrivit art. 64, lit. c. Tentativa se pedepsete. Nu se pedepsete intreruperea cursului sarcinii efectuata de medic dac intreruperea cursului sarcinii era necesar pentru a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii insarcinate. In vederea tragerii la rspundere penal a fptuitorului, trebuie sa se constate existenta simultan a trsturilor esentiale ale infractiunii. Prevederea faptei in legea penal este aprioric svrsirii infractiunii, pe cnd stabilirea si evaluarea in concret a pericolului social al faptei si al vinovatiei, sunt atributii ce revin organelor judiciare dup svrsirea faptei concrete. In cazul in care se constat ca fapta savrsita aduce o atingere minima valorilor sociale ocrotite de legea penala, in asa fel inct s nu prezinte gradul de pericol social al unei infractiuni, ea nu atrage aplicarea unei sanctiuni penale, deoarece ii lipsete una din trsturile sale esentiale, si anume, pericolul social. O concluzie justa in legtur cu existenta sau inexistenta pericolului social al unei fapte poate fi tras de ctre organele judiciare numai in urma

36

unei analize dialectice a tuturor imprejurrilor cauzelor penale, in care faptuitorul nu poate fi disociat de fapta pe care a svrsit-o. Solutiile care se pot da in cazul in care se constat c fapta nu prezint gradul de pericol social al unei infractiuni, sunt: scoaterea de sub urmrirea penal, dac procesul penal se afl in aceast faz si achitarea in faza de judecata. Apreciem c solutia clasrii nu este posibil in acest caz, deoarece inexistenta invinuitului impiedica organele judiciare s fac o apreciere asupra tuturor imprejurarilor cauzei. Or se stie ca gradul de pericol social al faptei se stabileste tinind seama si de persoana si conduita faptuitorului. 4. Fapta nu a fost svrit de Invinuit sau inculpat (art. 10 lit. c) In aceast situatie fapta exist in materialitatea ei, constituie infractiune, dar nu a fost svrsit de persoana impotriva creia a fost indreptata actiunea penal. Aceast cauz determin inaptitudinea functional a actiunii penale, numai in raport cu o anumit persoan, fiind posibila tragerea la rspundere penal a adevratului faptuitor, in cazul in are acesta a fost descoperit. Solutiile care pot fi date in cazul in care se constat c fapta nu a fost savrsit de invinuit sau inculpat sunt: scoaterea de sub urmrire penal, daca procesul se afl in aceast faz si achitarea, in faza de judecat. Clasarea nu este posibil, deoarece in aceasta cauz nu exist invinuit sau inculpat in cauz. 5. Faptei ii lipsete unul din elementele constitutive ale infractiunii (art. 10 lit. d)
37

Pentru fiecare infractiune, in partea special a C. pen., este prevzut si un anumit continut constitutiv. Cu ocazia desfsurrii procesului penal, organele judiciare caut s determine elementele care alctuiesc acest continut concret al infractiunii, dup care fac incadrarea juridic a faptei. Dac in urma administrrii probelor, se contat c faptei ii lipsesc anumite elemente, care ar permite asezarea acestora in tiparul prevzut de lege si nu este posibila schimbarea incadrrii juridice intr-o alt infractiune, urmeaz a se da o solutie prin care actiunea penal sa se stinga. Stingerea actiunii penale in cazul in care faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, este necesar, deoarece far realizarea cumulativ a elementelor prevzute de lege pentru o infractiune nu poate exista tragerea la rspundere penala. 6. Exist vreuna din cauzele care inltur caracterul penal al faptei (art. 10 lit. e) Caracterul penal al faptei, ca insuire sintetic, ce exprim un anumit specific al faptei incriminate, poate fi retinut, numai dup ce organele judiciare constat existenta trsturilor eseniale ale infractiunii pe de o parte, iar pe de alt parte c nu exist vreo cauz legal care ar conduce la excluderea vreuneia din aceste trsturi. Ori de cte ori organele judiciare constat existenta unei cauze care inltur caracterul penal al faptei, tragerea la rspundere penal nu mai este posibil, deoarece aceste cauze impiedic realizarea eficienta a uneia din trsturile esentiale ale infractiunii, fara de care fapta nu are caracter penal. Cauzele care inlatur caracterul penal al faptei sunt: legitima aparare, starea de necesitate, constrngerea fizic si morala, cazul fortuit,
38

iresponsabilitatea, betia accidental completa, minoritatea, eroarea de fapt,lipsa dublei incriminari in cazul faptelor savrsite in strintate, admiterea probei veritatii, constrngerea in cazul drii de mit, indemnul sau incurajarea celuilalt sot in cazul adulterului. Solutiile care pot fi date in cazul in care intervine vreuna din cauzele care inltur caracterul penal al faptei sunt: scoaterea de sub urmrire penal, dac procesul se afl in aceast faz si achitarea in faza de judecat. Clasarea nu este posibil, deoarece fiecare cauz care inltur caracterul penal al faptei exclude vinovtia unei persoane si, in consecin, nu se poate vorbi de inexistenta invinuitului sau inculpatului in cauz. B. IMPEDIMENTE REZULTATE DIN LIPSA DE OBIECT A ACTIUNII PENALE (art. 10 lit. f-j) 1.Lipseste plngerea prealabil a persoanei vtmate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alt conditie prevzut de lege pentru punerea in miscare a actiunii penale (art. 10 lit. j) In vederea realizrii scopului legii penale si a restabilirii ordinii de drept, la baza activitatii procesuale st principiul oficialittii. Exist, totusi, in C. pen., o serie de infractiuni cu privire la care legea a considerat c interesul celui vtamat prin infractiune este mai important dect cel social, motiv pentru care a subordonat declansarea procesului penal initiativei date de persoana vtmat. Cu privire la natura juridic a lipsei plngerii prealabile, suntem de prere ca aceasta are un caracter mixt, rezultat din nsusi caracterul institutiei plngerii prealabile, care este, in acelasi timp, o conditie de pedepsibilitate, dar si una de procedibilitate.

39

In cazurile in care legea prevede expres c, in vederea tragerii la raspundere penal a faptuitorului, este necesar plngerea prealabila a persoanei vtmate, organele judiciare au obligatia s constate ca plngerea prealabila a fost fcut cu respectarea conditiilor legale, cci numai astfel ea capt eficient juridic. Nerespectarea conditiilor legale privind introducerea plngerii prealabile, echivaleaz cu inssi lipsa acesteia, organele judiciare urmnd s inceteze urmrirea penal sau procesul penal. Nu sunt indeplinite conditiile privind existena plngerii prealabile, cnd aceasta a fost introdus pentru persoana vtmat minor in vrst de 17 ani de mama sa, intr-o asemenea situatie punerea in miscare a actiunii penale fcndu-se de ctre minor, cu incuviintarea reprezentantului legal. Avnd in vedere caracterul indivizibil al actiunii penale, in cazul unor loviri savrsite de mai multe persoane, lipsa plngerii prealabile pentru unul din faptuitori nu echivaeleaz cu lipsa plngerii prealabile pentru infractiunea svrsit, asa cum gresit au considerat unele instante. Este asimilata cu lipsa plngerii prealabile a persoanei vtmate si nerespectarea dispozitiilor legale, privind subiectul indrituit s fac o asemenea plngere. Exista o asemenea situatie in cazul in care introducerea plngerii prealabile s-a facut de ctre o alt persoan dect cea vtmat, in alte conditii dect cele prevzute de lege sau peste termenul prevzut de aceasta. Subliniem faptul c, in materia substitutilor procesuali, dispozitiie art. 222 nu pot fi aplicate prin analogie si in cazul plngerii prealabile, asa cum, gresit, s-a sustinut uneori in literatura de specialitate si in practica judiciar.
40

Gresita indreptare a plngerii prealabile nu trebuie socotit ca o lips a ei, deoarece, potrivit art. 285, o asemenea plngere trebuie sa fie trimis organului competent. In cazul minorului care a implinit vrsta de 14 ani, ocrotitorul legal al acestuia nu poate introduce plngerea prealabila in numele minorului; dac, totusi, ocrotitorul legal a facut plngere prealabila, minorul si-o poate insui in termen de 2 luni de la data cnd a stiut cine este fptuitorul (T.S., D.I., nr. 6/1973,partea I, pct. 3 in C.d. 1973, P. 37). In cazul in care plngerea prealabila a fost tardiv introdusa sunt incidente dispozitiile art. 10 lit. si nu dispozitiile art. 10 lit. g, care se refer la prescriptie (T.S., S. p.d. nr. 3895/1971 in C. d. 1971, p. 468). Astfel, in cazul in care plngerea prealabila a fost introdus de un sot pentru cellalt sot, aceasta este ca inexistenta, deoarece prevederile din art. 222 alin. 5 se refera strict la plngerea vizata de acel text si nicidecum la plngerea prealabila, la care se refer art. 131 si art. 279 si urm. (T.M.B., S. a Il-a, d. r. 782/1976 In R.R.D. nr. 1, 1977, p. 61-62); de asemenea, pentru aceleasi considerente, nu poate face plngere prealabila copilul major pentru printe (T.M.B., S. a II-a, d. nr. 1152/1971 In R.R.D. nr. 8, 1977, p. 150). Interpretnd corect dispozitiile art. 285, instantele noastre judecatoreti au artat ca, in cazul plngerilor prealabile gresit indreptate, nu trebuie s fie pronunata incetarea procesului penal. In cazul in care se constat lipsa plngerii prealabile a persoanei vtmate, solutiile care pot fi date sunt: incetarea urmririi penale, dac procesul se afl in aceast faz si incetarea procesului penal in faza de judecat. Dac nu exist invinuit sau inculpat in cauz, se dispune clasarea.
41

Autorizarea prealabil poate fi prevzut ca o conditie de pedepsibilitate, ca si plngerea prealabil, dar si ca un impediment procedural pentru punerea in miscare a actiunii penale. Reglementnd principiul realittii legii penale, in art. 5 din C. pen., legiuitorul arat ca, pentru infractiuni svrsite in afara teritoriului tarii, contra statului roman sau contra vietii unui cetatean roman sau prin care s-a adus o vtmare grav integritii corporale sau snttii unui cettean roman de ctre un cetatean strain sau de ctre o persoan far cettenie, care nu domiciliaz pe teritoriul tarii, punerea in miscare a actiunii penale se face numai cu autorizarea prealabil a Procurorului General al Parchetului de pe lng Curtea Suprem de Justitie. In art. 69 pct. 1 din Constitutie se arat ca deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis in judecata, fara incuviintarea Camerei din care face parte, dupa ascultarea sa. Competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie. Desi, in Constitutie nu se arata expres, apreciem ca nu poate fi pornit procesul penal impotriva unui deputat sau senator fara incuviintarea prealabila a Camerei din care face parte. Ne exprimm acest punct de vedere, deoarece, potrivit art. 69 pct. 1 din Constitutie se arat c deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis in judecat, deci imunitatea parlamentara vizeaz in mod expres anumite institutii procesual penale si printr-o interpretare per a contrario far de celelalte institutii procesuale penale, nu functioneaz imunitatea, aceasta functionind far restrictii.

42

In cazul infractiunilor flagrante svrsite de ctre senatori sau deputati, procesul penal porneste din oficiu, urmnd ca ulterior, Camera sesizata , s aprecieze dac procesul penal continua sau inceteaz. Aeeast concluzie rezult din continutul dispoziii1or art. 62 pct. 2, in care se arat c, in caz de infractiune flagrant, deputatul sau senatorul poate fi retinut si supus perchezitiei. Ministrul Justitiei il va informa, neintrziat, pe Presedintele Camerei asupra retinerii si perchezitiei. Apreciem ca, in acest caz, procesul penal poate fi declansat far o autorizare prealabila, deoarece msura retinerii si cea a perehezitiei nu pot fi dispuse dect in cadrul procesului penal. Pentru infractiunile prevzute in art. 331-336 din C. pen., pentru punerea in miscare a actiunii penale, legea cere s existe sesizarea comandantului. Considerm c cerinta legii, in ceea ce priveste partea final a dispozitiilor cuprinse la art. 10 lit. f, are in vedere situatiile in care, pentru punerea in miscare a actiunii penale, trebuie s fie indeplinita o anumit conditie prevzuta de lege. Asa cum s-a artat in literatura de specialitate, ipoteza prevzut de art. 10 lit. f are un caracter general si nelimitat, cuprinznd orice dispozitie care ar stipula necesitatea unei manipulri prealabile, a unei sesizri speciale sau orice alt conditie de ordin procedural pentru punerea in miscare a actiunii penale. 2. A intervenit amnistia, prescriptia sau decesul fptuitorului (art. 10 lit. g)

43

Amnistia, ca act de clement a puterii de stat, are efecte si asupra desfasurarii procesului penal, ea conducnd fie la incetarea urmririi penale, fie la incetarea procesului penal. Amnistia nu produce efecte asupra actiunii civile. Partea civil care nu se prezinta in instant pentru sustinerea actiunii, dup ce infractiunea a fost amnistiat, este presupus a nu mai strui in pretentiile sale. In situatia in care instanta a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului, intruct infractiunea a fost amnistiat, ea nu poate indruma partea civil s introduc actiune separat pentru repararea pagubelor suferite, deoarece nu se afl in nici una din situatiile prevzute la art. 10 lit. f. Persoana care, prin fapta ilicit, a creat posibilitatea ca inculpatul s svrseasc infractiunea prin care a fost pgubit avutul public, nu poate fi obligat la despgubiri in procesul penal, dac, datorit aplicrii anmistiei, in cursul urmriri penale, nu a fost trimis in judecat. Actiunea civil este un accesoriu al actiunii penale si, ca atare ea nu poate fi exercitata dect fat de cei care figureaza ca inculpati in procesul penal. Persoana artat mai sus nu poate figura in proces nici ca parte responsabil civilmente, aceast calitate neputnd s o aib dect acela care, potrivit legii civile, este chemat s rspund pentru pagubele provocate prin fapta inculpatilor. In cazul in care amnistia a intervenit in cursul urmriri penale si, prin rechizitoriul prin care inculpatul a fost trimis in judecata pentru alte infractiuni, s-a incetat urmrirea penal pentru infractiunea amnistiat, cererea inculpatului de a se continua procesul penal pentru aceast
44

infractiune, potrivit prevederilor art. 13, nu se poate face in fata instantei legal sesizate pentru alte infractiuni, ci ea trebuie adresat organului de urmarire penal, care, administrnd probele necesare aflrii adevrului, urma sa dispun fie scoaterea de sub urmrire penala, fie incetarea urmriri penale. Aceast so1utie o considerm temeinic deoarece, cum, pe bun dreptate, se arat in motivarea solutiei, in caz de continuare a procesului penal, in conditiile art. 13, activitatea procesual continua de la stadiul in care se afla procesul penal la data constatrii amnistiei, fara a se putea ca, pe aceast cale, s se ajung la omiterea unor faze sau etape procesuale. Printre cauzele care inltur rspunderea penal se numra si prescriptia. Art. 121 alin. 2 C. pen. precizeaz c prescripia nu inltur raspunderea penal in cazul infractiunilor contra pcii si omenirii. Art. 10 lit. g, arat c, in cazul in care a intervenit prescriptia, actiunea penal nu mai poate fi pus in miscare, iar daca a fost pus in miscare, nu mai poate fi exercitat. In cazul prescriptiei, solutiile date sunt: incetarea urmririi penale, dac procesul se afl in aceasta faz si incetarea procesului penal in faza de judecat. Ceea ce se stinge prin prescriptie este actiunea penal, fapta continund s fie incriminat de lege. Termenele de prescriptie a rspunderii penale sunt prevzute in art. 122 C. pen., ele variind intre 3 si 15 ani, in functie de pedeapsa prevzut de lege pentru infractiunea cu privire la care este inlturat rspunderea penal. Termenul de prescripie se calculeaz de la data svrsirii infractiunii. Potrivit art. 123 alin. 1 C. pen., cursul termenului de prescriptie se
45

intrerupe prin indeplinirea oricarui act care, potrivit legii, trebuie comunicat invinuitului sau inculpatuiui in desfsurarea procesului penal. Cu privire la intelesul expresiei din art. 123 C. pen., referitoare la actele care se comunic invinuitului sau inculpatului, in practica judiciar si in literatura de specialitate s-a artat c sunt asemenea acte si cele efectuate de invinuit sau inculpat, precum si cele efectuate in prezenta acestuia. Potrivit art. 123 alin. 3 din C. pen., intreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar dac actul de intrerupere priveste doar pe unii dintre ei. In lumina acestei dispoziii, in cazul in care, cu privire la unul dintre faptuitori,nu s-a desfasurat nici un act judiciar, in tot cursul prescriptiei acesta nu va beneficia de prescriptie, dac, in legtura cu infractiunea respectiv s-au facut cercetri cu privire la alti participanti. In materie penal, rspunderea este personal, motiv pentru care, in cazul in care autorul infractiunii a decedat, actiunea penal nu poate fi pusa in miscare, iar dac a fost pus in miscare ea nu mai poate fi exercitat. Decesul faptuitorului, denumit si eveniment natural care stinge actiunea penal, poate interveni indiferent de stadiul in care s-ar afla desfasurarea procesului penal. In situatia in care in care inculpatul a decedat in cursul judecrii cauzei, instanta urmeaz s dispun incetarea procesului penal in baza art. 10 lit. g, chiar dac, anterior intervenirii decesului, fapta imputat inculpatului a fost amnistiat.

46

Decesul prtii vtamate nu atrage incetarea urmriri penale sau a procesului penal. Sunt ins, si dispozitii legale, potrivit crora urmrirea penal sau procesul penal inceteaz dac intervine decesul partii vtmate. Unele instante judectoreti, interpretnd gresit dispozitiile art. 10 lit. g, au incetat procesul penal si in cazul in care acesta a pornit la plngerea prealabil a persoanei vtmate si, in cursul judecrii cauzei ,aceasta a decedat. Solutiile ce pot fi date in cazul interventiei acestei cauze sunt: incetarea urmaririi penale sau incetarea procesului penal. Clasarea este exclus, deoarece exist invinuit sau inculpat in cauz, in sensul ca acesta a fost cunoscut, dar a decedat. 3. A fost retras plngerea prealabil ori partile s-au Impacat (art. 10 lit. h) Retragerea plngerii prealabile este reglementata in art. 131 alin. 3 din C. pen. si se infatiseaza ca o manifestare unilaterara de vointa a persoanei vatamate de a-si retrage, in conditiile legii, plngerea prealabila facuta. Pentru a inlatura raspunderea penala, retragerea pingerii prealabile trebuie sa fie totala si neconditionata, in sensul ca trebuie sa priveasca ambele laturi ale cauzei, penala si civila. Intruct sesizarea prin plngere prealabila se face in rem, ceea ce inseamna ca este suficient ca plngerea sa fie facuta impotriva unui participant pentru a produce efecte fata de toti participantii si in cazul in care a fost retrasa, efectele se produc tot in rem, fata de toti faptuitorii.

47

In literatura de specialitate si in practica judiciara s-a aratat ca retragerea plngerii prealabile nu opereaza in caz de pluralitate de faptuitori, dect daca se face cu privire la toti fptuitorii. Un asemenea punct de vedere il considerm intemeiat, deoarece, in cazul in care persoana vtmat, doreste s renunte la plngere, fat de unul sau fata de unii participanti, are la dispozitie impcarea, aceasta operand in personam. Este asimilat cu o retragere a plngerii prealabile, manifestarea de voint neechivoc a partii vtmate, in sensul c nu urmreste condamnarea inculpatului si, in consecint, solutia care se impune este incetarea urmririi penale sau incetarea procesului penal. Prin dispozitiile art. 284 s-a introdus in rndul cauzelor care inltur raspunderea penal si lipsa nejustificat a persoanei vtamate la dou termene consecutive in fata primei instante. In cazul infractiunii artate in art. 279 alin. 2 lit, a. in lege se precizeaza ca lipsa prtii vtmate in conditiile artate este considerat drept retragere a plngerii prealabile. Intr-o asemenea situatie, lipsa nu este nejustificat, ct vreme nu au fost respectate dispozitiile privind citarea partilor la termenul de judecat. Lipsa partii vtamate nu se consider nejustificat, dac aprtorul acesteia a depus la dosar o cerere prin care solicit amnarea pentru lipsa relatiilor referitoare la cazierul judiciar al inculpatului. De asemenea, lipsa prtii vtmate la dou termene de judecat consecutive este considerat drept retragere a plngerii prealabile cu consecinta incetrii procesului penal, numai atunci cnd este nejustificat.

48

In legtura cu acest aspect din urm, in practica judiciar s-a artat c, in cazul in care judectorul de serviciu, primind plngerea prealabila depus la judectorie de persoana vtamata, ia la cunotinta termenul fixat pentru judecata, iar la acest termen persoana vtamata lipseste si nu este citata nici pentru termenul urmtor- cnd, de asemenea, nu este prezenta in instantalipsa in aceste conditii la cele doua termene consecutive poate fi considerat ca retragere a plangerii prealabile,atunci cind prezinta dezinteres pentru judecarea cauzei, nu si atunci cnd lipsa se datoreaz unei impiedicari de a veni la proces. Potrivit art. 13 din C. de pr. pen. in caz de amnistie, prescriptie sau de retragere a plngerii prealabile, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal si potrivit art. 13 alin. 3, dac se constat vreunul din cazurile prevzute de art. 10 lit. a-e, instanta trebuie s dispun incetarea procesului penal. In consecint, gresit a procedat instanta care, continund judecata la cererea inculpatului survenit dup retragerea plngerii prealabile, gsind vinovat pe inculpat, 1-a condamnat, in loc s dipun incetarea procesului penal. Alturi de plngerea prealabil, legea reglementeaz si impcarea prtilor. Desi ambele sunt cauze care inltur rspunderea penal in pricinile in care actiunea penala se pune, de regul, in miscare la plngerea prealabila a persoanei vtamate, totusi, intre cele dou institutii sunt deosebiri semnificative.

49

Prin exceptie, in cazul infractiunii de seductie, prevzut de art. 199 din C. pen., desi actiunea penal se pune in miscare din oficiu, potrivit art. 199 aIm. 2 din C. pen., impcarea pritlor inltura raspunderea penala. O prima deosebire consta in aceea ca, pentru anumite infractiuni dintre cele care se urmaresc la plangerea prealabila a persoanei vatamate, opereaza fie impacarea partilor, fie retragerea plngerii prealabile. Astfel, in cazul infractiunii de adulter (art. 304 din C. pen.), impacarea partilor nu este prevzuta ca modalitate de stingere a actiunii penale, legea prevzand, in cazul acestei infractiuni, moduri speciale de stingere a actiunii penale. In cazul adulterului, aceste moduri de stingere a actiunii penale echivaleaza cu o retragere a plangerii prealabile. O alta deosebire intre cele doua institutii consta in aceea ca, in timp ce retragerea plingerii prealabile are efect in rem,impacarea partilor are efect in personam. Impacarea partilor este o manifestare bilaterala de vointa in timp ce retragerea plingerii prealabile este o manifestare unilaterala de vointa. Pentru ca impcarea prtilor s duc la stingerea actiunii penale trebuie indeplinite cumulativ anumite conditii. Printre aceste conditii se inscrie si aceea privind necesitatea ca impcarea s se fac intre persoana vt.mat, pe de o parte si invinuit sau inculpat, pe de alt parte. Impcarea trebuie sa aib loc in fata organului judiciar, deoarece instana nu poate lua act de declaratia unilateral a prtii vtmate c s-a impcat cu inculpatul, dac aceasta nu este confirmat in fata instantei si realizat cu acordul ambelor prti.
50

De la regula impcarea trebuie s se fac intre persoana vtmat si invinuit sau inculpat. De la aceasta regula exist o derogare, in privina celor lipsiti de capacitatea de exercitiu, in cazul lor impcarea facndu-se numai de ctre reprezentantii lor legali. Impcarea intre partea vtmat si invinuit sau inculpat trebuie s fie explicit si nu dedus din anumite imprejurri care ar presupune impacarea. Intre conditiile care se cer pentru ca impcarea partilor s produca efectele prevzute de lege este si aceea privitoare la caracterul total. Impacarea partilor este o manifestare bilaterala de vointa, in timp ce retragerea plangerii prealabile este o manifestare unilareral de vointa. Caracterul total si neconditionat al impcrii prtilor se mentine si atunci cnd, o data cu impcarea asupra laturii penale, prtile au convenit si asupra modului de rezolvare a actiunii civile. Astfel, in cazul in care partile au convenit asupra acordrii unui termen pentru plata despgubirilor, inte1egerea lor reprezint tocmai un aspect al impcrii totale, instanta urmnd s dispun incetarea procesului penal. Nu impieteaz asupra caracterului total si neconditionat nici acceptarea voluntar a inculpatului de a plti ulterior despagubirile civile. Sub acest aspect, in literatura de secialitate s-a aratat, pe bun dreptate, c beneficiarul despgubirilor rmne titularul unei creante provenite dintr-o conventie, creanta care, ulterior, poate fi valorificat prin anumite mijloace, care au un alt temei si un alt obiect dect actiunea civil exercitata in procesul penal care s-a stins prin impcarea prtilor,situatie in care instanta de judecata urmeaza a se desesiza conform art 285 din C. de pr. pen.

51

Impcarea produce efecte numai dac intervine pn la rmnerea definitiv a hotrrii judectoresti. Ea poate interveni in orice faz a procesului penal si in orice stadiu al fazei respective. Solutiile ce pot fi date in cazul in care intervine impcarea partilor sunt: incetarea urmriri penale sau incetarea procesului penal. Impcarea prtilor, avnd loc intre invinuit sau inculpat pe de o parte, si persoana vtamata, pe de alt parte, clasarea nu este posibila, deoarece nu se pune problema lipsei invinuitului in cauza penal. 4. S-a dispus inlocuirea rspunderii penale (art. 10 lit. i) Inlocuirea rspunderii penale este reglementat in art. 90 si 91 din C. pen. Aceast form nou de constrngere juridic isi intinde efectele si in domeniul dreptului procesual penal, figurnd intre cauzele care impiedic punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea exercitarii ei. Ca urmare a modificrii art. 242 alin. 1 din Legea nr. 141/1996, inlocuirea rspunderii penale poate fi dispus numai in faza de judecat, singurul organ judiciar abilitat s decid in acest sens find instanta de judecata asa cum, de altfel, am artat cu ctiva ani in urm. Solutia care poate fi data in cazul in care se constat inlocuirea raspunderii penale este incetarea procesului penal. Deoarece inlocuirea raspunderii penale se poate face numai cu privire la invinuit sau inculpat, el find deci cunoscut, clasarea nu este posibil, deoarece nu se poate vorbi de lipsa invinuitului sau inculpatului in cauz. 5. Exist autoritate de lucru judecat109 (art. 10 lit. j)

52

Hotrrile judectoreti rmase definitive capt autoritate de lucru judecat prezumndu-se c ele reflect adevrul (res judiciata pro veritae habetur). Aceast considerare apare ca necesar pentru a statornici prestgiul justitiei si stabilittii activitatii jurisdictionale, constituind un principiu juridic recunoscut din cele mai vechi timpuri. Autoritatea de lucru judecat a hotrrii penale are un efect pozitiv dar si unul negativ. Efectul pozitiv const in faptul ca hotrrea poate fi pus in executare, iar efectul negativ impiedic exercitarea unei noi actiuni penale impotriva aceleiasi persoane, pentru aceeasi fapt (non bis in idem). Autoritatea de lucru judecat opereaz numai in cazul in care, cu privire la o persoan, s-a desfasurat o judecata penal pentru o anumit fapt considerat infractiune. In acest sens pentru existenta autorittii de lucru judecat in materie penal, se cere existenta a dou elemente identice intre cauza judecat si cauza care urmeaz a fi solutionata si anume: identitatea de persoane si identitatea de obiect. Spre deosebirea de lucrul judecat din materie penal, pentru existenta autorittii de lucru judecat in materie civil, se cere o tripl identitate, si anume: de persoane, de obiect si de cauz. In materie civil, obiectul hotarrii judectoresti il constituie pretentia formulat de reclamant, iar cauza const in fundamentul pe care se intemeiaz pretentia. Obiectul si cauza, ca elemente ale autorittii de lucru judecat in materie civil, nu pot fi considerate in aceeiasi termeni in materie penal, deoarece
53

obiectul hotrrii penale const in aplicarea unei pedepse, iar cauza const in infractiunea svrsit. Trebuie observat ins c, in materie penal, aplicarea sanctiunii penale este un element comun al tuturor hotrrilor judectoresti de condamnare. De exemplu, pretentia formulata poate consta in cererea de a se preda un bun sau o cerere privind plata unei sume de bani. Cererea, ca obiect al actiunii civile, nu se poate intemeia pe un contract de depozit sau gaj, in cazul unui lucru, contractul respectiv constituind temeiul sau cauza cererii. In consecina, o asemenea conditie pentru existenta autorittii de lucru judecat in materie penal, este exclus. In ceea ce priveste cauza trebuie sa observm c si aceasta este deosebit de cea din materie civil, in penal interesnd cauza material si nu cea juridic, in sensul incadrrii juridice date infractiunii. In ipoteza in care faptele materiale ar fi aceleasi exist autoritate de lucru judecat, potrivit art. 10 lit. j, chiar dac faptelor definitiv judecate i s-ar da o alt incadrare juridic. Daca exista identitate de fapte materiale, autoritatea de lucru judecat nu opereaz in cazul in care, impotriva unei persoane s-a pronuntat o hotrre prin care a fost aplicata pedeapsa inchisorii contraventionale in baza Legii nr. 61/1991, privind sanctionarea faptelor de inclcare a unor norme de convietuire social a ordinii si linistii publice, modificat prin Legea nr. 2/2000, publicata In Monitorul Oficial nr. 16/18.01.2000. Problema s-a pus in acelasi mod si in cazul decr. nr. 153/1970, care a fost abrogat prin Legea nr.61.

54

Cu privire la aceast problema, in literatura de specialitate s-a artat, pe bun dreptate, c nu poate fi retinuta autoritatea de lucru judecat in situatia redata mai sus, deoarece, in conditiile judecrii faptei ca o contraventie, nu s-a exercitat o actiune penal, care are ca obiect tragerea la rspundere penal a celui care a svrsit o infractiune si, in consecinta nici actiunea penal nu s-a putut stinge. Actiunea penala, nefiind stins, nu poate opera cu impediment pentru punerea ei in miscare, existnd hotrrea definitiv a instantei civile prin care pentru aceeasi fapt, s-a aplicat faptuitorului o sanctiune contraventional. Dac ulterior, pentru aceeasi fapta se desfasoar un proces penal in care se pronunt pedeapsa inchisorii, din aceasta trebuie computat inchisoarea contraventionala, pentru a se rezolva o problem cu caracter umanitar. O asemenea computare nu are ins o baz legala, asa cum gresit s-a artat in practica judiciar. Exista autoritate de lucru judecat si atunci cnd instanta a pronuntat achitarea, recursul formulat de procuror a fost respins (hotrrea rmnnd definitiv) si s-a promovat o rejudecare a celor achitati pentru aceleasi fapte. In cazul autoritii de lucru judecat, proba se face numai cu hotrrea judectoreasc rmas definitiv, din care trebuie s reias ca persoana chemat s raspund penal a mai fost judecat pentru aceeasi fapt. Solutiile ce pot fi date in cazul in care se constat existenta autorittii de lucru judecat sunt: incetarea urmriri penale sau incetarea procesului penal.

55

73 Clasarea nu poate fi data, deoarece autoritatea de lucru judecat priveste o anumit fapt si o anumita persoan. In practica instantelor de judecat s-a mai retinut c, dac sunt formulate mai multe plngeri prealabile, trebuie judecate impreun pentru a se pronunta o sigura hotarre. Cnd ins, din diferite motive, ele se judec separat, numai o hotarre de condamnare, de achitare sau de incetare a procesului penal, intemeiata pe art. 10 lit. g, h si I, din C. de pr. pen., poate avea autoritate de lucru judecat in raport cu celelalte actiuni penale directe. In cazul in care, in prima actiune penal solutionata, s-a incetat procesul penal, pe considerentul ca plngerea a fost introdus tardiv, celelalte plangeri, dac indeplinesc conditiile legale, trebuie solulionate in fond, neputndu-se invoca autoritatea de lucru judecat. Hotarrea de incetare a procesului penal in baza art. 10 lit. f, din C. de pr. pen., nu dispune asupra temeiurilor rspunderii penale, ci numai asupra valabilitatii punerii in miscare a actiunii penale ca act procesual astfel c exercitarea unei noi actiuni penale in conditiile prevazute de lege este pe deplin posibil dac intre timp nu a intervenit o cauz de stingere a actiunii penale. In art. 10 alin. 2 din C. de pr. pen., se prevede in mod expres c, in cazul prevazut in alin.1 lit. f, actiunea penal nu poate fi pus in micsare in conditii legale.(T.M.B.,S.1992 in Culegere de practica judiciara penala cu note de V.Papadopol,CASA DE Editura si Presa Sansa SRL,1993,p.23,nr.25).

56

Capitolul al IV-lea RAPORTUL DINTRE ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA

Inainte de a discuta raporturile propriu-zise care pot aparea intre actiunea penal si actiunea civil, pe parcursul desfasurrii procesului penal, credem c merit a fi facuta o paralela intre cele dou actiuni. Astfel, o prima idee ar fi aceea ca ambele sunt actiuni in justitie. Apoi se are in vedere faptul ca, att actiunea penal, cat si actiunea civil isi au izvorul intr-o infraciune. Desi au acelasi izvor, cele dou actiuni se pun in miscare si se execut in baza unor norme din domenii juridice diferite, iar obiectul este altul pentru fiecare dintre ele. In timp ce actiunea penal are ca obiect tragerea la rspundere penal a persoanelor care au svrsit infractiunea, actiunea civil vizeaz tragerea la raspundere civil a inculpatului si a prtii responsabile civilmente. Raportul dintre actiunea penal si actiunea civil este conditionat de faptul ca actiunea civil este accesorie actiunii penale, cu alte cuvinte, actiunea penal are prioritate. Actiunea penal trebuie s aib intietate, deoarece duce la realizarea raportului de drept penal material, in cadrul cruia se naste dreptul statului de a trage la rspundere penal si de a pedepsi pe infractor, respectiv
57

persoana care, prin fapta sa, a adus cea mai grav inclcare a ordinii de drept si a tulburat, in modul cel mai periculos, relatiile sociale statornicite. Aceast regul este cunoscut de mult timp in dreptul procesual penal si este concentrat in formula penalul tine in loc civilul. Regula de mai sus este inscris in art. 19 alin. 2, care prevede aa judecata in fata instantei civile se suspend pn la rezolvarea definitiv a cauzei penale. Doctrina a subliniat ca regula este de ordine public si, in consecin, nerespectarea ei duce la nulitate, care poate fi invocat si din oficiu fara sa poat fi acoperit prin vointa prtii, in cadrul unei acuzri exprese sau tacite. Prin urmare, dac actiunea penal este intemeiat separat, judectorul din cauza civil nu poate stabili c acea actiune este stins prin vreo cauz legala (prescriptia, amnistia, decesul faptuitorului)si s solutioneze procesul civil. Judectorul civil este obligat s constate, mai inti, c exist o hotrre penal definitiv care stinge aciunea penal, si numai ulterior s se pronunte in procesul civil. Dac in cursul suspendrii judecrii cauzei civile, potrivit art. 19 alin. 2, urmrirea penal inceteaz sau se dispune scoaterea de sub urmrirea penal, aceasta permite reluarea procesului civil, deoarece rezolvarea data de procuror cauzei penale, desi nu are natura juridic a unei hotrri cu autoritate de lucru judecat, reprezint in momentul respectiv o anumit rezolvare a cauzei. Aceeasi solutie se impune si in cazul suspendarii procesului penal in cursul judecatii.

58

In reglementarea ulterioar, regula de mai sus cunoaste si o excepie, existnd o situatie in care civilul tine in loc penalul. Art. 12 C. pen. al Codului din 1936, reglementnd chestiunile prejudiciabile prevedea c dac ele formeaz obiectul unei actiuni in fata instantelor civile, care a fost intentat inainte de a porni procesul penal, aceasta din urm va sta pe loc pn la solutionarea chestiunii judiciare de ctre instanta civil. Reglementarea actual nu a pstrat dispozitia pentru ca institutia chestiunilor judiciare a fost inlocuit cu cea a chestiunilor prealabile, si, totodat, pentru c legiuitorul nu a vrut sa ingusteze regula general prin nici o exceptie. In legtur cu exercitarea actiunii penale si a actiunii civile, pot fi distinse trei ipoteze, si anume: 1. O prima ipotez vizeaz situatia in care actiunea penal se rezolv separat si inaintea actiunii civile, caz in care nu se pune problema raportului dintre cele dou actiuni, deoarece una dintre ele (actiunea penala) a fost rezolvat. Intr-o asemenea situatie, potrivit art. 22 alin. 1, hotrrea definitiv a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judec actiunea civil cu privire la existenta faptei si a persoanei care a svrsit-o si a vinoviei acesteia. 2. A doua ipotez este intlnit in situatia in care actiunea civil se rezolv separat si inaintea actiunii penale, caz in care nu se mai pune problema raportului dintre cele dou actiuni, deoarece, ca si in prima ipotez, una dintre acestea (actiunea civil) a fost rezolvat.

59

Corelarea solutiiior care se pronuna in cele dou actiuni, se face prin dispozitiile art. 22 alin. 2, potrivit crora hotrrea definitiv a instantei civile, prin care a fost solutionat actiunea civil nu are autoritate de lucru judecat in fata organelor judiciare penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a svrsit-o si a vinovtiei acesteia. 3. A treia ipotez vizeaz situatia in care cele dou actiuni sunt exercitate concomitent in fata aceleiasi instante sau la dou instante diferite, caz in care se pune problema raportului dintre cele dou actiuni. Dispozitiile legale care reglementeaz acest raport sunt cuprinse in art. 346, 347 si 19 alin. 2. In cazul in care cele doua actiuni sunt exercitate in cadrul procesului penal, instanta are obligatia, potrivit art. 346 alin. 1, s se pronunte, prin aceeasi sentint si asupra actiunii civile. Instanta nu poate lsa nesolutionata actiunea civil, lund act de declaratia partii civile, ca intelege sa-si valorifice dreptul la despgubiri, la instanta civil. Un atare drept procesului penal. Potrivit art. 347, instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si amnarea judecrii acesteia intr-o alt sedint, in cazul in care rezolvarea pretentiilor civile ar putea provoca intrzierea solutionarii actiunii penale. Disjungerea actiunii civile nu echivaleaz cu lsarea nesolutionata a acesteia si crearea posibilittii prtii civile de a solicita despgubirile civile pe calea unei actiuni separate in fata instantei civile. In practica judiciara s-a artat c, in cazul disjungerii actiunii civile si amnarea judecrii , instanta nu poate solutiona actiunea civil numai partial,
60

il are partea civil, numai in cazul suspendrii

admitnd-o doar in limitele dovedite si s se dezinvesteaz de solutionarea restului pretentiilor civile cu care a fost invesitit, rezevnd partii civile calea unei actiuni separate la instanta civil. In literatura de specialitate, a fost exprimat opinia potrivit creia actiunea civil disjuns de actiunea penal ar putea fi suspendat la cererea partilor, fiind astfel incidente dispoziiile art. 242 din C. de pr. civ. Acest punct de vedere nu tine seama, cum, pe bun dreptate, s-a artat intr-o opinie contrar, de faptul ca, desi disjuns de actiunea penal, actiunea civil rmne, totusi, in cadrul procesului penal, cadru care, subliniem noi, se supune regulilor cuprinse in C. de pr. pen. A accepta posibilitatea suspendrii actiunii civile in procesul penal, ar insemna, practic, a nesocoti operativitatea procesului penal, care constituie o regul de baz a acestuia. In cazul in care cele dou actiuni sunt exercitate concomitent, dar la instante diferite, este, de asemenea, necesar reglementarea raportului dintre ele, deoarece rezolvarea lor separat sau in acelasi timp ar putea conduce la pronuntarea unor hotrri contradictorii. Exercitarea separat a celor dou actiuni ridic, asadar, anumite aspecte care necesit o disciplinare special si care impune, totodat, ca legea s indice o anumit preferint.

61

CONCLUZII PRIVIND ACTIUNEA PENALA, CA MIJLOC DE REALIZARE A JUSTITIEI PENALE

Unul dintre subiectii actiunii penale In jurul cruia graviteaz si obiectul actiunii penale este inculpatul. El este persoana care a svrsit fapta ilicit si care este obligat s suporte constrngerea de stat, corespunztoare normei de drept inclcate. Ca urmare a modificrilor aduse de Cr. de pr. pen. in 2003, institutia inculpatului a suferit unele modificri sub aspectul arestrii preventive a acestuia. Asadar, dac in vechea reglementare arestarea preventiv a inculpatului era dispus de ctre procuror, prin ordonanta motivat, astzi, in urma modificrilor intervenite, procurorul doar prezint dosarul cauzei, cu propunerea motivat de luare a msurii arestrii preventive, presedintelui instanei sau judectorului delegat de acesta. Judectorul este cel care decide asupra admiterii sau respingerii cererii de arestare preventiv. Institutia arestrii preventive a inculpatului a urcat astfel in vrful piramidei problemelor instantelor judectoreti. Avndu-se in vedere rolul ei deosebit de important in desfasurarea procesului penal, modificarea adus institutiei arestrii preventive a inculpatului, ni se pare binevenit, dar, mai ales, oportun.
62

Este bine ca deciziile cu adevrat importante s fie imputernicite, adic sa fie luate de persoanele crora le-a fost conferit autoritatea respectiv si, in acelasi timp, s fie luate la mornentul oportun. Modificarea C. de pr. pen, vine s demonstreze c sistemul judectoresc din Romnia tinde sa-si perfectioneze tot mai mult instituiile sale, pentru a deveni mai eficient si mai competent, spre multumirea intregii cornunitati umane. Actiunea penal, ca mijioc de realizare a justitiei penale, constituie instrumentul legal de baz al statului in lupta impotriva criminalitii. Actiunea penal apare ca fiind cel mai dinamic mijioc pe care statul il foloseste pentru a reprima faptele antisociale. Ea s-a dovedit a fi principalul mijioc de aprare a valorilor sociale si cel mai eficient in acelasi timp. In literatura de specialitate, actiunea penal este definit ca find mijiocul legal prin care o persoan este tras la rspundere in fata instantei de judecat, pentru a fi obligata s suporte constrngerea de stat corespunztoare normei de drept inclcate. Actiunea penala vine in sprijinul nostru, pentru a ne ajuta s limitm efectele devastatoare, consecinte ale comportamentelor deviante, ale unora dintre semenii nostri. S incercm sa ptrundem putin in culisele acestor comportamente deviante. Ne-am intrebat vreodat ce este devianta, care sunt factorii care o determin si ce strategie trebuie s adoptrn pentru a o inltura?

63

El bine, devianta apare ca o abatere de la asteptrile grupului, un act irational, determinat de stari particulare, care creeaz o stare de ilegitimitate, ce strneste difenite reactii din partea publicului. Un individ deviant este o persoan excentric, care violeaz regulile de conduit sau adopt alte ci dect cele legitime pentru a-si atinge scopurile. Actiunea penal este expresia unei imputerniciri legale, care se concretizeaz intr-un instrument real de lupt impotriva celor care violeaz dreptul si care tulbur bunul mers al vietii. Literatura de specialitate isi propune s ofere o explicatie numeroaselor conduite deviante care se manifest astzi cu atta acuitate si amploare in Romnia, iar dreptul nostru penal prin mijloace specifice isi propune sa le cunoasc in profunzimea lor si s ne ofere o solutie spre mulumirea intregii societti. Inainte de pronuntarea solutiilor actiunea penal vine s ii descopere pe cei care comit infractiuni si s ii predea justitiei, in vederea suportarii consecintelor. Cu cat omenirea evolueaz, relatiile dintre oameni sunt tot mai diversificate si complexe, motiv pentru care si mijloacele de aprare a acestor relatii reclam un grad ridicat de perfectionare. Valorile sociale fac parte din cultura oricrei societti si de aceea, fiecare membru al acesteia este obligat s le respecte si s le integreze in structura personalittii sale in cursul procesului de socializare. Iat de ce nici un individ nu trebuie s reactioneze in mod instinctual la situatiile de viat cu care se confrunta, ci trebuie s rezolve aceste situatii utiliznd numai solutii compatibile cu standardele de moralitate ale societii din care face parte.
64

Dac fiecare si-ar rezolva problemele intr-un stil propriu, atunci ne-am asemna cu cei din spatele gratiilor, crora incercm s le dam lectii de viata si de care incercm s ne indeprtam pe cat posibil. Or, in acest caz, rolul educativ al procesului penal ar inceta s mai existe, iar actiunea penala ar rmne, implicit, lipsit de eficient. In cazul in care individul utilizeaz solutii incompatibile cu standardele de viat ale societtii, el risc s nu fie inteles,s se revolte impotriva celorlalti membri ai comunitatii, sa comit fapte antisociale si s fie obligat s se supun unui proces de resocializare pe care statul i-l ofer prin intermediul institutiilor sale specializate in cele mai multe cazuri prin sistemul de viata din cadrul penitenciarului. Prin ce mijloc ajunge infractorul in cadrul acestui proces de resocializare, care il va ajuta, sa-si schimbe comportamentul? Bineinteles, actiunea penal este cea care face primul pas pe calea tragerii la rspundere penal a celor care se fac vinovati de comiterea faptelor antisociale. Ea este cea care il cheam pe cel vinovat, s dea socoteal de actele sale ilicite, obligndu-l in acelasi timp s suporte tratamentul aplicat de stat, tratament corespunztor cu fapta comis. Asadar, drumul parcurs de individul imoral pn la penitenciar, acest loc care ii restrnge omului toate posibilitatile de a se manifesta ca o fiint liber in cadrul mediului inconjurtor, dar care are totusi rolul de a-l reeduca, este procesul penal, cu principala sa arm de realizare a justitiei penale, si anume actiunea penal.

65

Desi ingrdirea liberttii omului este o msur extrem, care vine s ii stirbeasc din personalitate, este singura care poate fi adoptat intr-o asemenea situatie. S-a adoptat o asemenea msur, avndu-se in vedere resocializarea individului deviant, mai ales, deviantul criminal, care este, in mod esential, perceput si reprezentat diferit de restul grupului social. Desi, parcurgerea procesului de resocializare este unul destul de dur, nu trebuie s uitm nici o clip faptul c, in cadrul acestui proces principiul umanismului isi exercit cu putere prorogativele, in sensul ca, cel condamnat nu este lsat singur, ci, este inconjurat de oameni, care il ajut si care il sftuiesc s analizeze faptele comise si s incerce s dea o nota pozitiv comportamentului su. Este de ateptat ca la sfrsitul acestui proces, condamnatul s regrete faptele comise si sa adopte o conduit corect in societate. Trebuie s mentionm si faptul c, acest lucru nu se realizeaz de cele mai multe ori intruct cei deprinsi cu astfel de conduite negative, sunt aproape imposibil de recuperat. Actiunea penala apare astfel, att ca un mijloc indreptat impotriva celor care comit fapte antisociale, dar si ca un mijloc de aprare a semenilor nostri, care duc o viata conform cu regulile de conduit social si care au dreptul sa fie recompensati pentru modul corect in care triesc, respectndu-i pe cei din jurul lor. Ea este cea care vine s pun interesele noastre inainte de toate, este cea care face un stat puternic, in care valenele sistemului juridic sunt prestabilite si aplicate cu cea mai mare operativitate.

66

Actiunea penal este cea care vine s demonstreze tuturor c, cettenii unui stat sunt capabili s triasc dup niste standarde prestabilite, care la prima vedere par imposibile. Am vorbit despre rolul actiunii penale, dar s vorbim puin si despre cei care se afl in spatele acestui proces complex de realizare a justitiei penale, despre oamenii care si dedic intreaga viat, adevrului si drepttii, despre cei care fac eforturi nebnuite, pentru ca noi s trim intr-o lume mai bun. Cei care slujesc justitia au datoria s o preia si s o transmit mai departe, ca pe tort pururea aprins, pentru a lumina drumul cu nenumrate meandre pe care trebuie s il strbat justitiaru1, dominat de nzuinta sa arztoare spre adevr si dreptate. Ei trebuie s fie mereu vigilenti si s isi pstreze initiativa, ca s nu devin blazati, plafonati si in final, ineficienti. Faptele antisociale ne dezvluie culisele activitatii anchetatorilor, facnd cunoscut efortul prelungit al acestor oameni, care si fac treaba cu pasiune, devotament si discretie de cele mai multe ori chiar sub semnul anonimatului. Ei merit, pe deplin elogiul comunittii pe care o servesc si din partea creia asteapta semnale incurajatoare. Personal am un respect deosebit pentru acesti oameni,ma bucur ca exist si, din acest motiv, am simtit nevoia sa privesc din acest unghi, atunci cnd am analizat concluziile privitoare la actiunea penal. Mi se pare absolut natural, si omenesc in acelasi timp, s aduc un omagiu tuturor acelora care, din preaplinul sufletului si al contiintei lor, au sustinut societatea, prin lupta lor acerb impotriva fenomenului infractional,

67

oameni animati doar de dorinta de a-si exercita profesia, adevrata profesie de credin dedicat justitiei. Nu trebuie omis nici faptul c, s-au obinut rezultate remarcabile in lupta contra fenomenului infractional, rezultate obinute cu strdanii, dar si cu imens pasiune, de oameni, de un profesionalism desvrsit, de oameni cu suflet mare, care niciodat nu au rmas indiferenti la durerile vietii. Incercnd s oprim doar o clipa timpul in loc, ne dam seama ca suntem datori s ne aducem prinosul nostru de recunotinta celor care vegheaz la Linistea noastr, sau celor care depun eforturi supraomeneti pentru a ne-o reda, in cazul in care ea a fost tulburat de oamenii ri. Oamenii difer ca temperament, dar sunt att de asemntori prin priceperea si devotamentul lor pentru profesia aleas, inct vor sta mereu pild vie, generatiilor viitoare. Sunt oameni pe care ii admirm, ii stimm si ii iubim, pentru stiinta lor si pentru spiritul de echip pe care il promoveaza in folosul stabilirii adevrului si al infptuirii justitiei. Sunt oamenii care ne sunt deseori aproape cu sfatul si cu fapta, oameni care au darul rar de a atrage pe unii si pe altii in jurul lor, stimulndu-i discret, fara s par ca o fac. Sunt oameni care ne cluzesc in viata de zi cu zi si de care trebuie s fim mndri. Trebuie s mai spun si faptul ca in existenta societii civile au fost, sunt si vor mai fi ani grei, in care vom avea de infruntat nenumrate adversiti si dificultti, insa, datoria trebuie s ne-o facem cu totii, cu cinste si cu credin, fara ur si prtinire, insufletiti de un desvrsit spirit de echip.

68

Svrsirea de fapte antisociale intr-un mod de-a dreptul fulgertor, reprezint un semnal de alarm in sensul ca trebuie s ne mobilizm si s fim solidari in aceast lupt aprig, pentru ca numai asa vom cstiga. Aceast solidaritate este pliantul care ne va uni si ne va ajuta s ne autodepsim, s trecem peste orgoliile mrunte, cu consecinte att de pgubitoare in toate domeniile activitii umane. Entuziasmul si pasiunea care caracterizeaz conduita noastr, va folosi ca exemplu generatiilor viitoare. Toate aceste lucruri care, la prima vedere, ni se par mrunte si lipsite de important, au semnificatia unei stafete, reprezentnd pasiunea si devotamentul pentru tot ceea ce este frumos si bine in viata comunittii umane. Aparitia si proliferarea faptelor antisociale incep s creeze premisele unor atingeri grave ale demnittii umane, ale credintei in Dumnezeu si in puterea legii. Ca de fiecare data, ins, faptele ne demonstreaz ca, uneori, adevrul are un drum lung de strbtut pn s devin realitate. Cum pentru omul contemporan piatra filosofal pare a fi echilibrul sufletesc este de admirat efortul celor care incearc din rsputeri s menin acest deziderat al vietii. Actiunea penal se desfasoar cel mai aproape de intelegerea si optiunea fiecrei persoane oneste si doritoare de dreptate, in asa fel inct, orice persoan care a comis o infractiune s fie pedepsita potrivit vinovtiei sale si nici o persoan nevinovat sa nu fie tras la rspundere penal.

69

Spiritul de umanism care se degaj din aceast reglementare nu trebuie interpretat ca un factor de slbiciune sau incurajare a elementelor infractoare. Lipsa de msuri impotriva celor care incalc legile sau aduc prejudicii ordinii de drept, este la fel de grav ca si pedepsirea unei persoane nevinovate. A nu aplica sanctiuni penale celor vinovati de svrsirea unor infractiuni constituie, ea inssi, o atitudine care contrazice ordinea de drept si constituie, in cele din urm, tot o inclcare a legilor. Umanismul nu are nimic in comun cu toleranta fat de inclcarea legilor. Lipsa de fermitate fata de cei care nesocotesc legea penal aduce cel mai mare deserviciu spiritului de dreptate fata de care nici o opinie publica nu rmne nepstoare si care constituie, in acelasi timp, un factor de incurajare si proliferare a infractionalitatii. Dac spiritul de dreptate, echitate si justitie cere ca orice vinovat s fie intotdeauna pedepsit, acelasi spirit impune ca vinovtia celui in cauz s reprezinte o certitudine pentru a nu se ajunge la eroare judiciar. Intelepciunea poporului si folclorul au subliniat, intr-o exprimare de esent, ideea ca: E preferabil s scape o sut de vinovati nepedepsti, dect s fie pedepsit un singur nevinovat. Actiunea penal este cea mai potrivit arm in lupta impotriva fenomenului infractional aflat in slujba justitiei, este cea care garanteaz libertatea si drepturile legitime ale individului, fara respectarea crora nu cred c s-ar concepe o adevarat justitie represiv.

70

Prin intermediul ei se asigur actul preventiv de intimidare a posibililor infractori, precum si modul concret si msura pedepsei aplicat condamnatului pentru a se asigura principiul moral de satisfactie a victimei si principul social de obligare a infractorului de a suporta consecintele coercitive ale pedepsei.

71

BIBLIOGRAFIE
1. NEAGU, I., TRATAT DE PROCEDURA PENALA, EDITURA GLOBAL LEX,2003. 2. NEAGU, I., DREPT PROCESUAL PENAL. PARTEA GENERALA, EDITURA ARTPRINT, 1994. 3. I. NEAGU, DREPT PROCESUAL PENAL, VOL.1,1992. 4. N. VOLONCIU,TRATAT DE PROCEDURA PENALA,EDITURA PATDEIA, 1998. 5. N.VOLONCIU,DREPT PROCESUAL PENAL,EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA,1972. 6. N.VOLONCIU, IN LEGATURA CU NOUA REGLEMENTARE A ACTIUNTII PENALE, ANALELE UNIERSITATII BUCURESTI, SERIA STIINTE JURIDICE ANUL XVIII, NR2, 1969. 7. V. DONGOROZ I, EXPLICATII ThORETICE ALE C.PEN.ROMAN. PARTEA GENERALA, VOL.1, EDITURA ACADEMIEI, 1975. 8. DONGOROZ II=EXPLICATII TEORETICE ALE C.DE PR. PEN. ROMAN.PARThA SPECIALA, VOL. II, EDITURA ACADEMIET, 1976. 9. DONGOROZ III=NOUL C.DE PR. PEN. SI C.DE PR. PEN. ANTERIOR - PREZENTARE COMPARATIVA, EDITURA POLITICA, 1969. 10. DONGOROZ IV=CURS DE PROCEDURA PENALA,ED A II- A, 1942.
72

11 .DONGOROZ VI=EXPLICATII TEORETICE ALE C.PEN. ROMAN. PARThA GENERALA, VOL. II, EDITURA ACADEMIEI, 1970. 12. MARIAN CICERONE GAVRILESCU, DREPT PROCESUAL PENAL, PARTE GENERALA, EDITURA PERFORMANTICA IASI, 2012. 13.D.CORNEAN, DREPT PROCESUAL PENAL, EDITURA DACIA EUROPA NOVA, 2002. 14.ANCA L.LORINCZ, DREPT PROCESUAL PENAL PARTEA GENERALA, EDITURA MILITARA,2002. 15. AL.BOROI, STEFANIAG.UNGUREANU,N.JTDOVU,I.MAGUREA NU, DREPT PROCESUAL PENAL,ED A II-A,EDIT1JRA ALL BECK, 2002. 16. I.MURARU, DREPT CONSTITUTIONAL SI INSTITUTTI POLITICE, EDITIJRA ACTAMI,1997. 17. I.OANCEA, DREPT EXECUTIONAL PENAL ,EDITURA ALL EDUCATIONAL, 1998. 18. I.OANCEA,DREPT PENAL PARTEA SI GENERALA,EDITURA CRIMINOLOGIA IN DIDACTICA SI PEDAGOGICA,1971. 19.LARGESEANU,CRIMINALISTICA ACTIUNE,EDITURA LUMINA LEX, 2001. 20.I.ARGESEANU,CRIMINALISTICA SI MEDICINA LEGALA IN SLUJBA JUSTITIE LEDITURA LUMINA LEX, 1996. 21. SOR1N M. RADULESCU,DEVIANTA CRIMINALITATE SI PATOLOGIE SOCIALA,EDITURA LUMINA LEX, 1999. 22. T.AMZA, CONOTATII CRIMINOGENE, EDITURA LUMINA LEX, 1998.

73

23.THEODORU I,DREPT PROCESUAL PENAL ROMAN.PARTEA GENERALA, VOL.1, UNIERSITATEA <AL.I.CUZA>>, FACULTATEA DE DREPT, IASI, 1971. 24. GR.GR.THEODORU,PUTEREA LUCRULUI JUDECAT,CAUZA DE IMPIEDICARE A PORNIRII SAU CONT1NUARII PROCESULUI PENAL IN J.N,NR.12,1965. 25. T.POP,DREPT PROCESUAL PENAL,VOL.I,CLUJ,TIPOGRAFIA NATIONALA, 1946. 26. POP H,DREPT PROCESUAL PENAL,VOL.II,CLUJ,TIPOGRAFIA NATIONALA, 1946. 27.I.GORGANEANU, ACTIUNEA PENALA, EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, 1977. 28. I..GORGANEANU, ACTIUNEA PENALA, EDITURA LUMINA LEX,1998. 29. V.DOBRINOIU,GH.NISTOREANU,I.PASCU,I.MOLNAR,V.LAZA PENAL .PARTEA GENERALA,EDITURA R,AL.BOROI,DREPT

DIDACTICA SI PEDAGOGICA,R.A., 1992. 30.N.S.STROGOVICI,PROCESUL PENAL SOVIETIC,EDITURA DE STAT PENTRU LITERATIJRA JTJRTDICA, 1950. 31. T.VASILIU,G.ANTONIU,S.DANES,GH.DARINGA,D.LUCINESCU V.PAPDOPOL,D.PAVEL,D.POPESCU,V.RAMUREANU,C.PEN.A L R.S.R.-COMENTAT SI ADNOTAT,EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, 1972. 32. AL.DINCU,DREPT PENAL.PARTEA GENERALA,VOL.I, 1975. 33. I.POENARU,MODIFICAREA C.PEN.,EDITURA SIBIU, 1973. 34. I.IONESCU-DOLJ,CURS DE PROCEDURA PENALA, 1937.
74

35.C.BULAI, DREPT PENAL. PARTEA GENERALA,VOL.III,T.U.B. 1989. 36. .VASILESCU,A M.CONSTANTINESCU,I.MURARU,I.DELEANU,F .IORGOVAN,I.VIDA,CONSTITUTIA ROMANIEI-

COMENTATA SI ADNOTATA,R.A, >>M.O >>,1992. 37.GR.GR.THEODORU, L.MOLDOVAN, DREPT PROCESUAL PENAL, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA,1979. 38. GH.NISTOREANTJ,M.APETREI .CARMENS .PARASCHIV,L.NAE, ANCA L.DUMITRU,DREPT PROCESUAL PENAL,EDITURA EUROPA NOVA,1996.

75

REVISTE BE BREPT SI JURISPRUDENTA

1.R.R.D,NR.9,1969,I.GH.GORGANEANU,CARCTERISTICILE ACTIUNII PENALE IN NOUA REGLEMENTARE PROCESUALA. 2. R.R.D,NR.9,1969,M.T.POPOVICI,PLINGEREA PREALABILA iN REGLEM4ENTAREA NOULUI C. DE PR. PEN. 3. R.D., NR.5, 2001, G.PAPU, DESPRE CONTINUTUL PLINGERII PREALABILE SI EFECTELE NEREGULARITATILOR IN ACEASTA PRIV1NTA. 4. R.R.D,NR.8, 1971,V.DUMBRAVA,VALORIFICAREA DREPTULUI LA DESPAGUBIRI IN CAZ DE IMPACARE A PARTILOR IN PROCESUL PENAL. 5. R.R.D,NR. 1,1971 DE ,D.POPESCU,CONSIDERATII LUCRU JUDECAT IN ASPECTE PENALA SI PRIVIND CADRUL ALE CEA AUTORITATEA 6.

REGLEMENTARII PROCESUAL PENALE. R.R.D,NR.6,1973,GR.GR.THEODORU, DINTRE RASPUNDEREA RAPORTULUT

CONTRVENTIONALA. 7. R.RD,NR.6,1973,I.POENARU ASPECTE ALE RAPORTULUI DINTRE RASPUNDEREA PENALA SI CEA CONTRAVENIONALA. 8. R.R.D,NR.7, 1 975,M.MICU,I.DOBRESCU,CONSECINTELE PENALE ALE DECLARARII NULITAII CASATORTEI DINRE VICTIMA SI UNUL DIN PARTICIPANTII LA INFRACTIUNEA
76

DE VIOL. 9. REVISTA DE PSIHOCRIMINALISTICA,NR.1,1998 10.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA, T.B.,1994-1996. 1 1.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIAR AT.B.,PE ANUL 1990,CU NOTE DE V.POPADOPOL,1992,CASA DE EDITURA SI PRESA <SANSA >>S.R.L. 12.CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA PENALA PE 1991, CASA DE EDITUA SI PRESA ,,SANSA S.R.L., 1992.

77

REFERIRI LA DENUMIRI BE ACTE ORMATIVE, INSTANTE SI HOTARIRI JUDECATORESTI

A.U.B.=ANALELE UNIVERSITATII BUCURESTI,SERIA JURIDICE. J.N.=JUSTITIA NOUA. R.R.D.=REVISTA ROMANA DE DREPT. R.D.=REVISTA DREPTUL. T.S.=TRIBUNALUL SUPREM. T.M.B .=TRIBUNALUL MUMCIPIULUI BUCURE5TI. T.J.=TRIBUNALUL JUDETEAN. C.A.=CURTEA DE APEL. T.B .=TRIBUNALUL BUCURESTI. J.=JUDECATORIE. D.I=DECIZIA DE NDRUMARE A PLENLULUI. C.D.=CULEGERE DE DECIZII ALE TRIBUNALULUI SUPREM. C.S.J.=CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE,DEVENITA IN URMA REFERENDUMULUI DIN 2003 INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE. C.CIV.=CODUL CIVIL. C.PEN.=CODUL PENAL. C.DE PR.CIV.=CODUL DE PROCEDURA CIVILA.
78

C.DE PR.PEN.=CODUL DE PROCEDURA PENALA. DECR.=DECRET. D.=DECIZIE. D.C.=DECIZIE CIVILA. D.P.=DECIZIE PENALA. SECT.=SECTIUNE. S .=SECTIE. S.C.=SECTIA CIVILA. S .P.=SECTIA PENALA. S .M.=SECTIA MILITARA. S II P=SECTIA A II-A PENALA. ST.=SENTINTA. M.O.MONITORUL OFICIAL.

79

DICTIONAR DE TERMENI
CAP.=CAPITOL. EX.==EXEMPLU PCT.=PUNCTUL VOL .=VOLUMUL

80