Sunteți pe pagina 1din 0

6.3.3. Calculul conductelor lungi sub presiune

Conductele sub presiune

sunt sisteme care asigură transportul fluidului sub presiune între două puncte ale traseului, caracterizate prin sarcini energetice diferite.

traseului, caracterizate prin sarcini energetice diferite. Clasificare: conducte simple conducte cu ramifica ţ ii.

Clasificare:

caracterizate prin sarcini energetice diferite. Clasificare: conducte simple conducte cu ramifica ţ ii. Conducta simpl

conducte simple

conducte cu ramificaţii.

Conducta simplă

este conducta care nu are punct de ramificaţie a debitului şi care are secţiunea constantă pe toată lungimea ei (la care se respectă ecuaţia de continuitate Q = cst.)

care se respect ă ecua ţ ia de continuitate Q = cst.) Clasificare: Conductele simple lungi

Clasificare:

ă ecua ţ ia de continuitate Q = cst.) Clasificare: Conductele simple lungi Conductele simple scurte

Conductele simple lungi

Conductele simple scurte.

Conductele lungi

(

l

d

= 200 ÷ 400

)

simple scurte . Conductele lungi ( l d = 200 ÷ 400 ) sunt acele conducte

sunt acele conducte la care pierderile de sarcină liniare sunt predominante, iar cele locale sunt neglijabile sau se pot considera aproximativ 5 % din cele liniare.

Calculul hidraulic a conductelor lungi sub presiune se face având la bază următoarele ipoteze:

- - temperatura este cst., - viscozitatea este cst., - densitatea este cst., -
-
-
temperatura este cst.,
-
viscozitatea este cst.,
-
densitatea este cst.,
-

în conducte avem mişcare unidimensională şi uniformă,

procentul de gaz dizolvat rămâne cst. în timp.

probleme de exploatare,

probleme de dimensionare

în timp. probleme de exploatare, probleme de dimensionare Clasificarea problemelo r de calcul hidraulic Se dau:

Clasificarea problemelor de calcul hidraulic

dimensionare Clasificarea problemelo r de calcul hidraulic Se dau: sarcina H , elementele geometrice: D

Se dau: sarcina H, elementele geometrice: D (diametrul), L (lungimea), Δ e (rugozitatea echivalentă), η (viscozitatea). Se cere: debitul Q în conductă.

a) Probleme de exploatare:

Se dau: debitul Q, elementele geometrice: D, L, Δ e , η. Se cere: sarcina H.

Se dau: debitul Q şi restul elementelor. Se cere: pierderile de sarcină pe conductă h r (sau J h )

Se dau: Q, L, natura pereţilor conductei, natura fluidului

şi pierderea de sarcină admisă, Se cere: diametrul D.

b) Probleme de dimensionare:

6.3.3.1.

Distribuţia vitezelor în conducte

a) Pentru regim laminar: se constată o distribuţie parabolică a vitezei în conducte circulare drepte (Legea Hagen – Poiseuille):

(1)

v =

p

1

p

2

L

4

η

(

R

2

r

2

)

,

unde v max se înregistrează în axa tubului de curent deci pentru r = 0. Rezultă:

v max

=

p

1

p

2

4

L

η

R

2

.

(2)

Ţinând seama de relaţia (2), viteza la o distanţă oarecare r devine:

v = v

max

1

r

2

R

2

(3)

Se calculează viteza medie V pe secţiunea dreaptă a conductei:

Q V = (4) A 2 în care: A =πR . R R ⎛ 2
Q
V =
(4)
A
2
în care:
A =πR
.
R
R
2
R
3
r
r
Q
=
∫∫
dQ
=
vdA
=
v
r dr
=
v
1 −
r dr
=
v
r
dr
,
max
max
2
2
R
R
A
0
0
0
2
4
2
2
2
2
⎡ R
r
1
r
R
R
R
R
π
R
2
π
v
⎢ −
⎥ =
2
π
v
=
2
π
v
=
v
.
max
max
max
max
2
2
2
0
2
4
4
2
⎣ ⎢ 0
R
2
π R
v max
2
v max
Rezultă viteza medie:
V =
=
.
(5)
π R
2 2
v max
Viteza medie V pe secţiunea dreaptă a conductei:
V =
(6)
2

Observaţii:

1) Distribuţia vitezelor are un caracter tranzitoriu, fiind influenţată de efectul de frânare al pereţilor şi de viscozitatea proprie. 2) Lungimea pe care profilul vitezelor se stabilizează este lungimea de stabilizare.

(7)

b)

l

s =

0,03 D Re

.

Pentru regim turbulent: - se constată o distribuţie parabolică a vitezei în apropierea pereţilor conductei:

v =

p

1

p

2

4

L

η

(

R

2

r

2

)

,

(8)

- se constată o distribuţie logaritmică în nucleul turbulent (în centru).

Rezultă o curbă de variaţie a vitezelor mai aplatizată.

6.3.3.2. Formulele conductelor lungi

Stabilesc legătura dintre:

Formulele conductelor lungi Stabilesc leg ă tura dintre: parametri hidraulici: p, Q, H, V. parametri geometrici:

parametri hidraulici: p, Q, H, V.

parametri geometrici: D, L etc.

Pierderile

de

sarcină

liniare

la

conductele

lungi

sub

presiune

de

secţiune

 

(9)

+ h

r 1

2

,

constantă (V 1 =V 2 ) pot fi calculate cu ajutorul formulei lui Darcy:

= λ

L

V

2

D

2

g

H

=

H

p

1

H

p

= λ

L

V

2

D

2

g

h i

şi cum diferenţa de potenţial hidraulic

rezultă:

H

=

h

r

12

Se obţine:

=

h

i

12

.

H

2

,

=

z

+

p ⎞ ⎟

 

+

p ⎞ ⎟

=

2

V

2

V

1

2

γ

⎟ ⎠

1

⎜ ⎜ ⎝ z

γ

2

2

g

(10)

Potenţialul hidraulic H imprimă fluidului o viteză medie:

V

=

2 g D H λ L
2 g D H
λ L

Pentru secţiunea circulară viteza medie este:

V

=

care se introduce în relaţia (10). Rezultă:

Se notează:

4 Q

π

D

2

H

,

L

(

4 Q

)

2

= λ

D

2 g

π

2

D

4

.

unde

1

K

2

1

4

2 λ

K

2

=

2

gπ

2

D

5

,

se numeşte rezistenţă hidraulică specifică. Din relaţia (14) se obţine:

K

=

πD 2 2 g D 4 λ
πD
2 2 g D
4
λ

.

(11)

(12)

(13)

(14)

(15)

Ţinând seama de relaţia (14) în relaţia (13) aceasta devine:

de unde:

L 2 H = Q , 2 K H Q=K = K J e L
L
2
H =
Q
,
2
K
H
Q=K
=
K
J
e
L

;

(16)

(17)

L

K

2

Se notează:

M =

modulul de rezistenţă hidraulică liniară; (modul de rezistenţă

K =

L M
L
M

.

hidraulică a întregului traseu considerat) şi deci:

K = modul de debit (debitul conductei cu panta energetică J e = 1).

Din relaţia (16) rezultă:

K = Q

L H
L
H

(18)

Sarcina energetică a sistemului sub presiune devine:

Observaţie:

H = M Q

2

(19)

Pentru conducte de secţiune necirculară, D se înlocuieşte cu diametrul hidraulic

D

H

= 4R

h

, unde R h este raza hidraulică.

6.3.3.3.

Calculul conductelor simple

a) Probleme de exploatare:

Se dau: H, D, L, Δ e , η.

H H = K J ; J = e e L L
H
H
=
K
J
;
J
=
e
e
L
L
 

Se cere: debitul

Q= K

 

.

V

1

=

V

2

 

Etape:

K

 
2 πD 2 g D
2
πD
2 g D

4

λ

 

V

 

4

Q

 

R

 

V D

 

=

=

   

=

   

,

π

D

2

,

e

ν

 

.

Se dau: Q, D, L, Δ e , η.

 

Se cere: sarcina

H =

L

 

Q

2

 

K

2

,

Etape:

K

 
2 πD 2 g D
2
πD
2 g D

4

λ

 

V

 

4

Q

 

R

 

V D

 

=

=

 

e

 

=

   

,

π

D

2

,

 

ν

 

.

Se dau: H, Q, D, L, Δ e , η şi presiunea la consumator p c . Se cere: potenţialul H i la intrarea în conductă şi p i .

Etape:

 

H

i

= H + H ,

c

 

H

   

p

i

p

c

i

= z +

i

γ

,

H

c

= z +

c

.

γ

L

2

p

c

L

 

2

H =

K

2

Q

,

Dacă

z i

=

z c

 

H i =

γ

+

K

2 Q

 

şi

H =

i

p

i

de unde p i .

 
 

γ

K

 

4 Q

 

R

 

V

D

 

=

2 πD 2 g D
2
πD
2 g D

4

λ

,

V =

π

 

=

 
 

D

2

,

e

ν

 

.

Se dau: Q, L, H, Δ e , η. b) Probleme de dimensionare: Se cere:
Se dau: Q, L, H, Δ e , η.
b) Probleme de dimensionare: Se cere: diametrul D.
2
L
πD
2 g D
Etape:
K = Q
şi
K
=
H
4
λ
4 Q
V
D
(
V =
,
R
=
⇒λ)
e
2
π
ν
D

. Prin identificare D

6.3.3.4. Calculul conductelor legate în serie

Fie o reţea de conducte formată prin montarea în serie a unor conducte simple.

format ă prin montarea în serie a unor conducte simple. Fig 1 Conducte simple legate în

Fig 1

Conducte simple legate în serie

Se dau: debitul Q, elem. geometrice: D i , L i , Δ e ,

η, cotele terenului z i , sarcina la ieşire

H

B

=

p

B

γ

(ex. i = 1÷3).

Se cere: sarcina H A . Etape de calcul:

1. Ecuaţia de continuitate: Q A

= Q = Q = Q = Q

1

2

3

B

.

+ z

B

,

2. Potenţialul hidraulic H = H A – H B trebuie să învingă

pierderile de sarcină totale h r . Pentru V A = V B = 0 rezultă:

H = h

r1

+ h

r2

+ h

r3

= h + h

i1

i2

+ h

i3

,

(20)

unde:

h

i1

=

L

1

K

2

1

Q

2

=

M Q

1

2

;

h

i2

=

L

2

K

2

2

Q

2

=

M

2

Q

2

;

h

i3

=

L

3

K

2

3

Q

2

=

Se obţine:

H =

⎜ ⎛


3

L

1

L

2

L

K

2

1

K

2

2

K

2

3

+

+

Q

3. Sarcina la intrare H A , respectiv presiunea p A

2

=

( M

1

+

M

H

A

= z +

A

2

+

M

3

) Q

2

p

A

γ

este:

.

M

3

Q

2

.

(21)

(22)

(23)

Concluzie: Sarcina H necesară ca Q = cst. să treacă prin n conducte legate în serie se calculează ca la conducta simplă:

(24)

H

A

=

H

B

+

e Q

2

H

H = M

=

Q

2

n

M

i

i

=

1

a cărui modul de rezistenţă hidraulică echivalentă este:

M

e

=

n

M

i

=

1

i

(25)

6.3.3.5. Calculul conductelor legate în paralel Fie o reţea de conducte formată prin montarea în paralel a unor conducte simple.

ă prin montarea în paralel a unor conducte simple. Fig 2 Conducte simple legate în paralel

Fig 2

Conducte simple legate în paralel

echivalentă cu:

de unde:

Se dau: debitul Q A = Q B = Q, elem. geometrice:

D i ,

L i ,

Δ e ,

ieşire

H =

B

η, înălţimile de poziţie z A ,

p

B

γ

+ z

B , (ex. i = 1÷3).

z B , sarcina la

Se cere: sarcina H A . Etape de calcul:

Q

1. Ecuaţia de continuitate:

2. Mişcarea în fiecare conductă are loc sub aceeaşi diferenţă de potenţial H = H A – H B , care trebuie să învingă pierderile de sarcină de pe fiecare ramură. Rezultă:

(26)

=

Q

B

A

=

= h , i3 H . M 3
= h
,
i3
H
.
M
3

Q

B

=

Q

1

+

Q

2

+

Q

3

H

= h = h

r1

r2

= h

r3

M

2

Q

Q =

2

= h = h

i1

Q

2

3 ,

i2

Q =

3

2 H = M Q 1 1 = H Q = ; 1 M 1
2
H =
M Q
1
1 =
H
Q =
;
1
M
1
2 = M 2 3 H ; M 2
2
=
M
2
3
H
;
M
2

(27)

(28)

Ecuaţia de continuitate devine:

⎛ ⎞ 1 1 1 ⎜ ⎟ Q = H + + ⎜ ⎟ M
1
1
1
Q =
H
+
+
M
M
M
1
2
3
p
A ⎞
3. Sarcina la intrare H A , respectiv presiunea p A
⎜ H
= z +
A
A
⎟ ⎟
γ ⎠

este:

(29)

(30)

Concluzie: n conducte legate în paralel pot fi înlocuite printr-o conductă echivalentă

H

A

=

H

B

+

H

al cărei modul de rezistenţă hidraulică echivalentă M e este:

M =

e

1 (31) 2 ⎛ n 1 ⎞ ⎜ ⎟ ∑ ⎜ ⎟ M ⎝ i
1 (31)
2
n
1 ⎞
M
i = 1
i

6.3.3.6. Calculul conductelor cu debit uniform distribuit

Conducta cu debit uniform distribuit conducta la care punctele de consum sunt distribuite echidistant pe
Conducta cu debit uniform distribuit
conducta la care punctele de consum
sunt distribuite echidistant pe lungimea
conductei şi consumă acelaşi debit q.
Din fig. 3
Q
= Q + Q
(32)
c
t
q L = debit de consum,
Q c =
= Q −Q
= debit de tranzit,
Q t
c
m
3 1
q = debit uniform distribuit;
〈〉=
q
.
s
m
Se dau: debitul Q A = Q, elementele geometrice:
p
B
D, L, Δ e , η, z A , z B , sarcina la ieşire
H
=
+ z
.
B
B
γ

Fig 3

Conductă cu debit uniform distribuit

Se cere: sarcina H A .

Etape de calcul:

1. Debitul Q x prin secţiunea aflată la distanţa x de intrarea în conductă este:

Q

x

=

Q

q x

=

Q

c

+

Q

t

q x

.

(33)

2. Se calculează pierderea de sarcină dh r pe o lungime elementară dx:

dh

r

=

dx

K

2

Q

2

x

(34)

3. Diferenţa de potenţial H = H A – H B B trebuie să învingă pierderile de sarcină h r :

h

r

=

H = h

r

4. Se determină pierderea de sarcină totală h r :

 

L

2

L

1

K

2

L

dh

r

=

0

Q

x

1

dx

K

2

K

2

=

0

(

Q

c

+

Q

t

qx

)

2

dx

=

0

[Q

2

c

+

Q

2

t

+

q

2

x

2

+

2

(Q

c

Q

t

Q qx

c

Se înlocuieşte

 

Q

c

 
 

=

q

h

L

=

şi se obţine:

1

L

Q

2

+

Q

2

+

Q

2

c

x

2

+

2

Q Q

2

Q

2

c

x

2

Q Q

c

t

⎟ ⎞

x dx

r

K

2

0

c

Se integrează şi rezultă:

h

=

L

Q

2

+

t

L

Q Q

2

Q

2

c

=

c

L

t

(

Q

+

L

0,55

Q

)

2

L

=

L

⎟ ⎠

Q

2

.

=

H

r

K

2

t

c

t

+

3

K

5. Sarcina la intrare H A , respectiv presiunea p A

2

⎜ ⎛ H

A

t

= z +

A

c

p

A

γ

⎟ ⎟

K

2

este:

f

.

(35)

Q qx)]dx

t

(36)

(37)

Concluzie: Relaţiile de calcul se reduc la cele ale unei conducte simple cu acelaşi modul

H

A

=

H

B

+

H

M =

L

K

2

însă cu un debit fictiv de calcul Q

f

= Q

t

+ 0,55Q

c .

Observaţii: a) Dacă Q t = 0 (conductă închisă)

h

rc

=

1

L

3

K

2

Q

2

c

b) Dacă Q c = 0 (consum nul)

c) Dacă Q c = Q t

h

rc

=

1

3

h

rt

h =

rt

L

K

2

Q

2

t

6.3.4. Definiţia, clasificarea şi calculul reţelelor hidraulice

Reţea de conducte

un sistem format dintr-un număr mai mare de conducte legate între ele, astfel încât să formeze ochiuri şi noduri şi la care distribuţia debitului se poate face dintr-o singură direcţie sau din mai multe direcţii (alimentarea consumatorilor se face de la una sau de la mai multe surse).

se face de la una sau de la mai multe surse). Clasificare: re ţ ele deschise

Clasificare:

se face de la una sau de la mai multe surse). Clasificare: re ţ ele deschise

reţele deschise sau ramificate

surse). Clasificare: re ţ ele deschise sau ramificate re ţ ele inelare sau închise a) RE

reţele inelare sau închise

a) REŢELE RAMIFICATE

re ţ ele inelare sau închise a) RE Ţ ELE RAMIFICATE Fig. 4 Re ţ ea

Fig. 4

Reţea ramificată

Caracteristici:

- nu au ochiuri;

- consumatorii se alimentează dintr- o singură direcţie;

- se foloseşte în cazul consumurilor

mici, fără pretenţia ca p = cst.; Q = cst.

Avantaje:

- sunt simple;

- uşor de întreţinut;

- consum redus de material.

Dezavantaje:

- la orele de consum maxim p şi Q scad stagnarea lichidului;

- la defecţiune toţi consumatorii sunt decuplaţi;

în

exploatare;

nu

are

siguranţă

-

mare

- nu are stabilitate hidraulică bună.

b) REŢELE INELARE

are stabilitate hidraulic ă bun ă . b) RE Ţ ELE INELARE Fig 5 Re ţ

Fig 5

Reţea inelară sub formă de buclă şi centură

Caracteristici:

- au ochiuri şi noduri;

- consumatorii se alimentează din două sau mai multe direcţii;

- se foloseşte în cazul consumurilor

mari, cu pretenţia ca p = cst.; Q = cst.

Avantaje:

-

asigură o repartiţie bună a p şi Q;

-

nu apare fenomenul de stagnare;

-

siguranţă mare în exploatare;

 

-

la

defecţiune

consumatorii

se

alimentează din altă direcţie;

- are stabilitate hidraulică bună.

Dezavantaje:

- dificultăţi în dimensionare;

- investiţii mari;

- descoperire greoaie a defectelor.