INGRIJIRI ACORDATE IN OBSTETRICA NOTIUNI ELEMENTARE DESPRE SARCINA SI NASTERE

FECUNDATIA= procesul de contopire a celulei sexual masculine cu cea feminine => oul sau zigotul. Are loc in treimea externa a tropmei de unde migreaza catre cavitatea uterine MIGRATIA=deplasarea zigotului catre cavitatea uterina datorita curentului produs de cilii vibratili ai mucoasei tubare si a caontractiilor peristaltice ale trompei NIDATIA= fixarea oului in cavitatea(zona fundului uterin) SARCINA=dezvoltarea produsului de conceptie si starea fiziologica in care se gaseste femeia din momentul fecundarii si pana in momentul expulziei. Durata= 270-280 zile (39-40 saptamani) NASTEREA=totalitatea fenomenelor active si passive care duc la expulzia pe cai natural a produsului de conceptie ajuns la limita viabilitatii.Cand nasterea are loc pe cai natural,fara nici o interventie=nastere eutocica,cand apar complicatii=nastere distocica (patologica).Nasterea- la termen;premature(28-37 saptamani) TRAVALIUL=totalitatea fenomenelor care contribuie la eliminarea produsului de conceptie(contractii uterine involuntare,dureroase,intermitente,ritmice,cu frecventa,durata si intensitate progresiv crescand) 1) BAZINUL OSOS=centura formata prin articularea oaselor pelvine( sacru,cocis,2 oase iliace). Articularea se face prin 3 simfize: anterior prin simfiza pubiana si posterolateral prin simfizele sacroiliace. Aceste articulatii permit mobilitate(o data cu cresterea produsului de conceptie) prin modificarea diametrelor. Bazinul osos are formata unui trunchi de con cu baza mare in sus si este impartit in mic si mare a) Bazinul mare forma de palnie are importanta in obstetrica prin masurarea unor diametre=pelvimetria externa diametrul antero-posterior Baudeloque (de la varful apofizei spinoase L5 la marginea superioare simfizei pubiene) permite aprecierea diamtrelor stramtorii superioare=20 cm diametrul bispinos (intre cele 2 spine iliace antero-superioare) = 24 cm diametrul bicrest (intre punctele cele mai inalte ale ale crestei iliece) =28 cm diametrul bitrohanterian (intre fetele externe ale celor doua trohantere) =32 cm

b) Bazinul mic bazinul obstetrical= canal osos cuprins intre stramtoarea superioara sic ea inferioara stramtoarea superioara are 3 diametre antero-posterioare stramtoare inferioara inchide jos unicul bazin. Escavatia pelvina=canalul prin care coboara prezentatia si isi face rotatia.

Unele boli produc modificari moderate sau 2) BAZINUL MOALE=o serie de muschi si apronevroze care inchid la partea inferioasa canalul pelvin reprezentand planseul pelvi-perienal cu rol de sustinere a uterului in pozitia sa normala Analize in timpul sarcinii

Sarcina este o stare normala. Totusi, pentru a asigura sanatatea mamicii si a bebelusului, este necesara supravegherea medicala atenta pe toata perioada sarcinii. I. SARCINA CU RISC SCAZUT Incepand cu prima vizita, in cadrul careia se stabileste diagnosticul de sarcina, vei avea o discutie amanuntita cu medicul care va cere mai multe detalii cu privire la datele tale personale. Cu aceasta ocazie, trebuie sa comunici cat mai mult cu medicul pentru ca acesta sa-ti poata acorda suportul necesar. II. VIZITELE PRENATALE In functie de starea de sanatate a ta si a bebelusului, vei stabili impreuna cu medicul tau programul vizitelor pe care ar trebui sa le faci la cabinet. Pentru o sarcina cu evolutie normala, numarul ideal (minim) de prezentari la medic este de 8 ori, dupa cum urmeaza: prima vizita: la 6-12 saptamani a 2-a vizita: la 16 saptamani a 3-a vizita: la 24 de saptamani a 4a vizita: la 28 de saptamani a 5a- vizita: la 32 de saptamani a 6-a vizita: la 36 de saptamani a 7-a vizita: la 38 de saptamani a 8-a vizita: la 40 de saptamani

Scopul fiecarei vizite este de a evalua starea sanatatii tale si progresele bebelusului. III. PRIMA VIZITA La prima vizita, care coincide si cu luarea in evidenta, in afara discutiei amanuntite pe care o ai cu medicul tau ginecolog (numita anamneza), vei efectua si un examen medical. Rolul acestuia este de orientare catre diagnosticul de sarcina si de evaluare a factorilor de risc pentru evolutia sarcinii si a nasterii.De asemenea, se va recomanda efectuarea unei ecografii transvaginale, cu mai multe roluri: confirmarea prezentei sarcinii localizarea acesteia varsta viabilitate depistarea sarcinilor multiple

a. INVESTIGATII PARACLINICE Dupa confirmarea sarcinii se recomanda testele de sange si de urina absolut necesare pentru urmarirea bunului mers al acesteia. Se recomanda urmatoarele analize uzuale:

grup sanguin, Rh test pentru sifilis se utilizeaza noul test cantitativ, avand o mai mare siguranta diagnostica test pentru depistare HIV - dupa consiliere testare pentru hepatita tip B teste de anemie (hemoleucograma completa) glicemie sumar de urina si urocultura examen bacteriologic si citologic al secretiei vaginale (frotiu de secretie vaginala si examen Babes Papanicolau) testarea pentru infectia cu Toxoplasma gondii, un parazit care, daca apare pe perioada sarcinii, poate produce moartea fatului sau toxoplasmoza congenitala. testarea pentru infectia cu Citomegalovirus, un virus foarte raspandit, care se poate transmite de la mama la fat, avand ca urmare moartea acestuia sau aparitia de malformatii grave testarea pentru infectia cu Rubeola prezenta anticorpilor de protectie IgG. Prezenta acestor anticorpi indica faptul ca tu ai imunitate impotriva bolii ( ai fost vaccinata sau ai trecut prin boala). Daca nu ai imunitate contra acestei boli, exista riscul de afectare a embrionului.

Testarea pentru hepatita cu virus C - in afara de transmiterea prin sange si prin contact sexual a hepatitei cu virus C, mai exista si posibilitatea transmiterii acestei boli de la mama la fat. De aceea, testarea se recomanda numai in situatia in care mama este infectata cu acest virus sau prezinta vreun risc de infectare. IV. VIZITELE MEDICALE ULTERIOARE La fiecare vizita se face o anamneza amanuntita, pentru ca medicul sa poata identifica posibilii factori de risc aparuti in intervalul scurs de la ultima ta consultatie.Este esential sa furnizezi medicului tau informatii corecte despre miscarile fetale, precum si despre orice modificari in caracterul acestora.In cadrul examenului clinic general la urmatoarele vizite ti se masoara greutatea si tensiunea arteriala. a. EXAMENE PARACLINICE LA VIZITELE ULTERIOARE pentru depistarea anemiei - hemograma completa - dupa saptamana 28 pentru depistarea diabetului zaharat de sarcina - glicemia la 8 ore dupa ultima masa dupa 28 saptamani a doua testare pentru depistarea sifilisului si HIV a doua testare pentru hepatita tip B si C se poate recomanda la gravidele cu risc crescut depistarea anticorpilor antiRh la gravidele cu Rh negativ ( incompatibilitate de grup) in saptamanile 12,20, 28, 36 de sarcina

frotiu de secretie vaginala dupa saptamana 28 cultura de secretie vaginale pentru depistarea streptococului de grup B in saptamanile 35-36 sumar de urina si urocultura dupa saptamana 28

b.TESTE PENTRU DEPISTAREA PRECOCE A SINDROMULUI DOWN Varsta materna de peste 34 ani a fost utilizata pana in ultimii ani pentru a identifica gravidele care au un risc crescut de a da nastere unui copil cu sindrom Down. Acestor femei li s-a oferit posibilitatea de a efectua triplul test de sarcina. exista un beneficiu mult mai mare, atat pentru gravida, cat si pentru medic, daca se pot obtine informatii despre sanatatea fatului cat mai devreme in timpul sarcinii. de aceea, se recomanda ca investigatiile pentru depistarea precoce a sindromului Down trebuie sa fie facute tuturor gravidelor, indiferent de varsta, in primul trimestru. efectuarea acestor teste asigura o rata de detectie mult mai mare a acestei malformatii, comparativ cu triplul test de sarcina (efectuat in al doilea trimestru de sarcina).

Aceste investigatii sunt cunoscute sub denumirea de Dublul test de sarcina Dublul test de sarcina pentru depistarea precoce a sindromului Down Este efectuat TUTUROR gravidelor, indiferent de varsta si cuprinde: un examen ecografic in saptamanile 11 -13 ( acoperit de toate tipurile de abonament) un examen de sange ( dublul test de sange) efectuat in aceeasi perioada cu ecografia un calcul statistic al riscului de aparitie a acestei suferinte Odata ce dublul test este modificat, nu se mai recomanda, in general, efectuarea triplului test. Medicul ginecolog care urmareste sarcina va hotara ce aveti de facut mai departe.

Triplul test pentru depistarea sindromului Down: Efectuarea acestui test se bazeaza pe faptul ca in trimestrul II de sarcina se pot efectua cele mai sigure investigatii invazive. Triplul test este o baterie de investigatii care sunt indicate femeilor care au depasit varsta de 34 ani si care, din diverse motive, nu au fost testate prin dublul test in primul trimestru. Aceasta, deoarece in calculul riscului, varsta materna este un factor deosebit de important. Triplul test de sarcina cuprinde: un examen ecografic (in saptamana 16- 18 de sarcina) un examen de sange (triplul test sanguin efectuat in saptamana 16 -18 de sarcina, de preferat dar nu obligatoriu - in aceeasi zi cu recoltarea de sange) un calcul statistic al riscului de aparitie a acestei suferinte

ATENTIE!

In ambele teste, un rezultat pozitiv semnifica posibilitatea prezentei sindromului Down la fat. In acest caz, este nevoie de teste suplimentare pentru confirmarea diagnosticului, pe care medicul tau ti le va recomanda. Un test negativ nu exclude cu certitudine prezenta acestei anomalii! V. ECOGRAFIA IN SARCINA CU RISC SCAZUT In sarcina cu evolutie normala, se recomanda efectuarea a doua ecografii de rutina:

la 11-13 saptamani, pentru efectuarea dublului test de sarcina, stabilirea varstei sarcinii, depistarea sarcinii multiple, masurarea translucentei nucale etc. la 22-24 saptamani pentru depistarea eventualelor malformatii fetale.

Posibilitatea de a mai efectua ecografii: ecografia de diagnostic, inainte de saptamana 10 ecografia de saptamana 32 ecografia de saptamana 37-38 ecografia din cadrul triplului test Efectuarea altor ecografii de rutina in sarcina cu risc scazut nu este recomandata.

EXAMENE CLINICE SI PARACLINICE IN SARCINA Stabilirea diagnosticului de sarcina se poate face prin mai multe metode: Semne si simptome care suspicioneaza sarcina: Greturi si varsaturi, mai ales matinale. Mastodina( senzatie de tensiune la nivelul sanilor cu cresterea de volum a acestora care devin durerosi) Modificari ale apetitului si ale obiceiurilor alimentare. Amenoreea este unul din cele mai valoroase semne de sarcina mai ales daca apare la o femeie tanara normal menstruata, in plina perioada fertila si fara o alta cauza de amenoree. Semne clinice revelatoare: nu evidentiaza modificari evidente decat dupa varsta de 6 saptamani, cand se poate pune in evidenta o inmuiere a colului uterin si o crestere a dimensiunilor corpului uterin.( in anumita cazuri poate exista o neconcordanta intre varsta presupusa a sarcinii, respectiv durata amenoreei, si dimensiunile corpului uterin; in aceste cazuri poate fi vorba de o patologie anume, ca de exemplu: sarcina ectopica, avort incomplet, sarcina gemelara, mola hidatiforma, fibrom uterin , etc.). dupa a 12-a saptamana de sarcina, se poate palpa uterul marit de volum deasupra simfizei pubiene. dupa 18-20 saptamani de gestatie se pot percepe cu stetoscopul obstetrical bataile cordului fetal. Tot cam in jurul acestei perioade se pot percepe de examinator primele miscari fetale.

EXAMENE DE LABORATOR teste imunologice identifica gonadotrofina corionica(HCG) din urina, prin reactia antigen-anticorp. Se foloseste urina femeii gravide plus ser antigonadotrofinocorionic + latex sensibilizat. Reactia + daca nu se produce aglutinarea, Solutia ramane omogena Reactia daca se produce aglutinarea

Se bazeaza pe detectarea gonadotropinei corionice umane( hCG), o proteina produsa de placenta. Folosirea testului detecteaza sarcina la 6 saptamani de la data ultimei menstruatii, sau dupa 2 saptamani de amenoree. Datorita faptului ca acesti anticorpi nu sunt specifici subunitatii beta a HCG, exista posibilitatea reactiilor incrucisate cu alti hormoni, si deci prezenta de reactii fals pozitive. Pentru a preveni rezultatele fals pozitive, este necesara prezenta unor concentratii mari de HCG, concentratii care exista numai dupa 6 saptamani de amenoree; de aceea perioada propice pentru folosirea testului este intre: 6-16 saptamani de amenoree( deoarece dupa 16 saptamani HCG incepe sa scada). Rezultatele fals negative pot aparea si ele: sarcina de varsta mica, sarcina dupa 16 satamani de gestatie, sarcina ectopica, iminenta de avort, sarcina oprita in evolutie( caz in care concentratia de HCG este mica).

teste radioimunologice- evidentiaza sarcina din ziua 7-10 de la fecundatie,sunt folosite pentru depistarea sarcinii ectopice,a molei hidatiforme, a iminentei de avort.Pot aparea reactii fals positive Ambele teste se pot efectua in sange si in urina . teste biologice pe animale de laborator,dificil de realizat INVESTIGATII ULTRASONICE auscultatia Doppler pentru depistarea activitatii cardiac fetale si pentru masurarea fluxului sanguin in vasele ombilicale si arterele fetale mari. Se foloseste in saptamana 12-20 cand nu este posibila auscultatia clinica si dupa saptamana 20 in caz de obezitate sau hidramnios ecografia simpla este neutraumatizanta furnizeaza informatii pe tot parcursul sarcinii(cu vezica plina in primele 4 saptamani) EXAMENUL LICHIDULUI AMNIOTIC Amnioscopia=vizualizarea polului inferior al oului (apreciaza cantitatea si culoarea membranelor) in mod normal sunt clare,transparente,pathologic galben sau verde in caz de suferinta fetala sau brun- rosu in caz de fap mort macerat. Nu se face inainte de saptamana 36 deoarece declanseaza travaliul, indicate in sarcina depastia Amniocenteza- in supravegherea sarcinii cu Rh (prezenta bilirubinei => prognostic rezervat),se depisteaza semnele de suferinta fetala prin dozarea gonadotrofinelor

EXAMENE RADIOLOGICE sunt contraindicate exceptional in lunile 6-7 pentru indentificarea punctelor de osificare Analizele in timpul sarcinii . In general, exista o lista de analize pe care le efectueaza toate femeile gravide. Dar, daca suferiti de boli cronice, sarcini anterioare care s-au incheiat cu avort spontan, daca la prima sarcina aveti peste 30 de ani sau daca n timpul sarcinii apar complicatii, lista de analize va creste considerabil. Primul trimestru de sarcina n mod obisnuit, n primul trimestru sunt necesare urmatoarele analize:

Hemoleucograma completa, biochimie si teste de coagulare Grupa sanguina si Rh-ul; n cazul n care femeia are Rh negativ si barbatul Rh pozitiv, este necesar sa se efectueze dozare de anticorpi antiD la intervale de timp recomandate de medicul specialist Testare HIV Testare VDRL (sifilis) Teste pentru depistarea hepatitei B si C Teste de snge pentru hormoni Examen citologic Babes-Papanicolau, examen de secretie vaginala Sumar de urina si urocultura

Ecografie de trimestrul I, efectuata ntre 11-14 saptamni de sarcina; asociata cu dublu test (dozarea serica a unor hormoni de sarcina)poate depista un risc crescut de anomalii cromozomiale la anumite gravide (sindrom Down,) De asemenea, pot fi efectuate analize de sange pentru depistarea unor infectii grave, cu risc de avort spontan sau de transmitere la fat: Rubeola, Herpesvirusul, Citomegalovirusul, Toxoplasma, Chlamydia, Lysteria. Ginecologul poate solicita consulturi de alta specialitate (ORL, cardiologie,hematologie, endocrinologie etc) in cazuri selectionate.La prima consultatie ginecologul va evalua greutatea pacientei, va masura tensiunea arteriala si alura ventriculara. Controlul se va face o singura data pe luna, in cazul in care nu apar complicatii in timpul sarcinii. Orice femeie insarcinata trebuie sa fie in evidenta medicului de familie. Al 2-lea trimestru de sarcina n cel de-al doilea trimestru, gravida nu trebuie sa evite consultatiile la medicul ginecolog.

n perioda de 16-18 saptamni de sarcina, ginecologul poate recomanda efectuarea triplului test, care depisteaza anomaliile cromozomiale. In perioada 20-22 saptamani de sarcina se recomanda efectuarea ecografiei de morfologie fetala, care evidentiaza dezvoltarea fatului, localizarea si gradul de maturitate a placentei, cantitatea de lichid amniotic. Este perioada optima pentru depistarea eventualelor malformatii.

Se repeta o parte din analizele de sange. Este cunoscut faptul ca sarcina predispune la anemie; daca aceasta apare, trebuie diagnosticata la timp si tratata.

La fiecare consultatie, medicul ginecolog va evalua greutatea gravidei, va masura tensiunea arteriala, va asculta bataile cordului fetal. Al 3- lea trimestru de sarcina De la 7-8 luni de sarcina controlul la medicul ginecolog trebuie sa fie o data la 2 saptamani, iar in luna a 9-a o data pe saptamana.

Medicul dumneavoastra va va monitoriza tensiunea arteriala,greutatea, pozitia si inaltimea uterului, evaluarea batailor cordului fetal. Gravida va repeta o parte din analizele de sange si de urina, precum si examenul de secretie vaginala. In plus, se vor efectua culturi din vagin pentru depistarea streptococului de grup B

Intre 30-32 saptamani de sarcina se recomanda efectuarea ecografiei de trimestrul III, care evalueaza dezvoltarea fetala, greutatea, functia inimii fetale, l Localizarea definitiva a placentei si gradul de maturitate, cantitatea de lichid amniotic. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA GRAVIDEI CU SARCINA FIZIOLOGICA Pentru ca sarcina sa se dezvolte normal, sa se nasca un copil sanatos, este necesara o buna colaborare intre gravida si asistenta medicala, comunicarea facandu-se in ambele sensuri: prima sa furnizeze permanent informatii despre starea sa si sa-si formeze anumite comportamente, a doua sa stie sa selectioneze informatiile, sa desprinda problemele, pe care sa le rezolve impreuna cu femeia si la nevoie cu medicul. Explicatiile si sfaturile nu vor putea fi receptionate de viitoarea mama, decat daca asistenta medicala va sti sa se faca inteleasa, va gasi raspuns la toate intrebarile. 1. Rolul asistentei medicale in diagnosticul sarcinii; participarea acesteia la explorarile clinice obstetricale. 1.1 Luarea in evidenta a gravidei se face in primele 3 luni de sarcina prin dispensarizarea si repetarea examinarilor astfel : - in primele 6 luni o data pe luna ; - in urmatoarele 2 luni gravida se va duce lunar ; - in luna a 9-a gravida se va duce saptamanal. 1.2 Pregatirea gravidei pentru examenul general medical a. Asistenta medicala va informa gravida asupra necesitatii examenului general si medical, explicandu-i importanta acestuia pentru urmarirea starii de sanatate atat a mamei cat si a copilului. b. Anamneza ne permite aflarea unor date privind antecedente ginecologice si obstetricale. Se retin data ultimei menstruatii, primele miscari fetale si data oului fecundat, notiunile utile pentru calcularea varstei gestationale. Ne intereseaza numarul nasterilor si avorturilor, modul cum au decurs sarcinile si nasterile anterioare daca este cazul. c. Se completeaza fisa medicala si foaia de observatie clinica obstetricala cu datele obtinute din anamneza (heredocolaterale si date personale). Datele personale vizeaza : durata ultimei menstruatii ; durata ciclului menstrual ; fluxul menstrual ;

prezenta sau disprezenta dismenoreei.

Se vor nota avorturi, boli ale aparatului genital (daca exista) Datele heredocolaterale vizeaza: - boli ale rudelor de gradul I si II, ale gravidei, boli ale sotului si rudelor acestuia, boli ale copiilor nascuti anterior (daca este cazul). d. Asistenta medicala va cere informatii privind sarcina actuala : ultima menstruatie ; Data ultimului ou fecundat ; Data ultimelor miscari fetale. Stari patologice: edeme, HTA (hipertensiune arteriala), albuminurie.

La fiecare examinare, asistenta medicala va masura functiile vitale (pulsul, tensiunea arteriala, temperatura) si va determina datele antropometrice (va masura inaltimea si greutatea gravidei). e. Efectuarea examenelor paraclinice : hemoleucograma (HLG). Asistenta medicala va recolta 2 ml de sange pe anticoagulant; sumar de urina (50-100 ml din urina de dimineata) ; reactia RBW, grup sanguin si Rh-ul, secretie vaginala (recoltari efectuate de asistenta medicala).

f. Pregatirea gravidei de catre asistenta medicala pentru examenul ebstetrical. Acest examen are ca scop stabilirea varstei sarcinii, prezentatia fatului, starea lui prin palparea, ascultatia cordului fetal (BCF). Examenul obstetrical intern stabileste starea colului uterin, stareamembranelor si a lichidului amniotic, pozitia si prezentatia, situatia craniului fatului, situatia bazinului osos si moale. Gravida va fi asezata in pozitie ginecologica pe masa speciala, asistenta medicala va efectua toaleta externa (vulvara) ,nu inainte de recoltarea secretiei vaginale pentru depistarea eventualelor infectii. Examenul consta in: inspectia gravidei, palparea abdominala obstetricala (tehnica descrisa de Leopold), auscultatia examenului vaginal (examenul cu valve si tactul vaginal). Se impune a nu depasi doua tacte vaginale pe 24 de ore in caz de membrane rupte si patru tacte vaginale pe 24 de ore in caz de membrane intacte. Inainte de acest examen se face o dezinfectie riguroasa a zonei vulvogenitale astfel: regiunea pubiana si vulvara sunt rase, dupa care se spala cu apa oxigenata, se usuca bine cu un tampon fixat pe o pensa port-tampon, dupa care introitul vaginal, labiile, regiunea perilabiala si perineala bor fi badijonate bine cu iod. Aceasta se va efectua intotdeauna dinspre interior spre exterior. Niciodata tamponul folosit in regiunea anala nu va fi folosit pentru celelalte zone amintite. Gravidei aflate pe masa ginecologica I se goleste vezica urinara. Dupa indepartarea labiilor cu indexul si policele, medicul va patrunde prin intritul vaginal in vagin si apasa perineul permitand introducerea indexului. Degetele se indrapta spre peretii vaginului si fundului de sac vaginal. Se va masura de asemenea diametrul utilizatbil obstetrical prin tact vaginal (pelvimetria inerna). Se introduc in vagin indexul si mediul pana la fundul de sac posterior. Cu cealalata mana se apasa cu unghia pana unde a intrat, aceasta distanta numindu-se conjugata diagonala (conjugata diagonala=15,2 cm-conjugata vera). 2. Rolul educativ al asistentei medicale (instructajul facut gravidei pentru a cunoaste regimul de viata: alimentatie, igiena, efort la locul de munca) - igiena sarcinii. Igiena sarcinii cuprinde totalitatea masurilor igienico-dietetice ce concura la o evolutie normala a sarcinii. 2.1 Alimentatia in cursul sarcinii

Alimentatia gravidei trebuie sa tina cont de varsta gravidei, varsta sarcinii, climat, particularitati somatometabolice. Necesarul in alimente este mai crescut in trimestrele II si III desarcina: 2000-4000 calorii/zi. Hipolipidic, hipoproteic, bogat in vitamine si saruri minerale. Se recomanda gravidei sa consume alimente proaspete si preparate cat mai simplu, sa evite conservele de carne, pateurile, vanatul, condimentele si muraturile, bauturile alcoolice, cafeaua si tutunul. Sarea exista in cantitati suficiente in alimente, orice exces de sare fiind daunator, gravida avand tendinta de a retine apa in tesuturi. Se va acorda atentie profilaxiei si tratmentului cariilor dentare, dintii se vor spala de trei ori pe zi, iar la fiecare gingie se va frictiona 2-3 minute. Se va evita constipatia prin miscare si alimentatie si la nevoie laxative usoare. Se va acorda atentie crescuta gravidelor care muncesc, carora le trebuie o alimentatie cu putere calorica superioara gravidei casnice. Aportul de lichide nu trebuie sa depaseasca 1500-2000 ml pe zi, evitandu-se bauturile carbogazoase, cele artificiale, se prefera sucuri naturale, preparate in casa si ceaiuri din plante. Asistenta medicala va informa gravida asupra consecintelor alimentatiei necorespunzatoare: anemii carentiale, avort, prematuritate, malformatii. 2.2 Igiena corporala si vestimentara Imbracamintea gravidei trebuie sa fie lejera, cu cat mai putine fibre sintetice, conform anotimpului, incaltamintea sa fie cat mai comoda si cu tocuri joase. Baia nu este contrindicata ci numai sederea prelungita, preferabil fiind dusul (se foloseste apa calduta si sapun fin). Asistenta medicaala va instrui gravida ca dupa fiecare baie sa-si unga mameloanele cu lanolina, care in prealabil se freaca cu o panza aspra pentru a intarii epiteliul. Gravidele cu sanii voluminosi vor purta sutiene largi din bumbac. Organele genitale se vor spala zilnic cu apa calduta si cu sapun si se va informa asupra iritatiilor vaginale care nu se fac decat in diferite afectiuni si sub supraveghere medicala. Plimbarea in aer liber si chiar practicarea sporturilor care nu solicita excesiv capacitatea fizica a femeii sunt permise in primele 6 luni de sarcina deca aceasta evolueaza normal. Dupa luna a 6-a activitatea fizica se reduce la plimbari fizice in aer liber. 2.3 Comportamentul sexual in sarcina Poate decurge normal in trimestrul I si II, se reduce mult in trimestrul III, iar in ultimele 2 luni este bine sa fie complet evitat, asistenta medicala informand gravida asupra riscului pe care ii implica. 2.4 Igiena muncii Gravida poate sa-si continue preocuparile dinaintea sarcinii, daca acestea ofera o solicitare usoara sau medie. Se va evita oboseala, in special cea prelungita. Incepand cu a 4-a luna, gravida va evita munca de noapte. Asistenta medicala va informa gravida asupra factorilor ce influenteaza negativ starea de gestatie: trepidatii puternice, ridicarea greutatilor, urcatul scarilor, prelungirea urcatului scarilor (in special in ultimele luni). Munca in gospodarie se accepta dar sa nu fie prea obositoare. 2.5 Pregatirea psihologica a femeii insarcinate Asistenta medicala va sfatui gravida sa-si pastreze modul de viata obisnuit, sa-si continue legatura cu familia si prietenii, toate cu conditia sa nu oboseasca, sa doarma suficient, sa evite contactul cu persoanele bolnave. Gravidei i se va explica necesitatea supravegherii pe timpul sarcinii de catre cadrele medicale, care o vor lua in evidenta si o vor programa pentru urmatoarele controale periodice. I se va arata ca sarcina este un fenomen natural, cu efecte benefice asupra organismului, trebuie linistita si asigurata ca totul va avea o evolutie buna. Gravidei trebuie sa i se departeze teama de necunoscutul fenomenului de nastere, sa asculte sfaturile cadrelor medicale, sa manifeste incredere in obstetricianul care-i supravegheaza sarcina si ulterior nasterea, sa indeparteze sfaturile persoanelor neavizate. De asemenea i se va recomanda pregatirea din timp a trusoului personal si al viitorului nou-nascut (aproximativ din luna a 7-a de sarcina) se va informa asupra riscului efectuarii calatoriilor in apropierea termenului de nastere. 3. Rolul asistentei medicale in administrarea medicamentelor indicate de medic

Asistenta medicala va infroma gravida ca administrarea medicamentelor se va face numai la indicatia medicului. Terapia medicamentoasa la gravida trebuie facuta cu selectie, urmarind actiunea secundara a medicamentului si efectului lui asupra produsului de conceptie. Gravida poate prezenta tulburari in absorbtie, metaborlizarea, detoxificarea si eliminarea medicamentelor nemaisuportandu-le. Va informa gravida despre consecintele utilizarii fara sfatul medicului a medicamentelor: avort, tulburari grave de dezvotare, malformatii, moarte. Sunt contraindicate citostaticele, care impiedica dezvoltarea tesuturilor embrionare, antibioticele orale care produc malformatii: gusa, cretinism. Administrarea de hormoni sexuali in primele 3 luni de sarcina poate tulbura diferentierea sexuala embrionara. Sunt nocive pentru fat unele antibiotice cum ar fi: streptomicina, derivatii chininei, anticoagulante, relaxantele. 4. Sarcinile ce revin asistentei medicale in supravegherea gravidei importanta supravegherii sarcinii deriva din dorinta evitarii oricaror complicatii, in special in perioada puerperala. Efectuarea cu caracter profilactic prin supravegherea sarcinii se reduce riscul obstetrical, prin observarea si inlaturarea la timp a oricarui conflict dintre cele doua organisme coexistente. Cunoscand bine starea de sanatate a femeii gravide, modul in care evolueaza sarcina, respectarea regulilor de igiena, putem intervenii la timp putand corecta deficientele aparute. 4.1 Sarcinile ce revin asistentei medicale in teritoriu a. Gravidele luate in evidenta se urmaresc prin vizite periodice la domiciliu si in cadrul consultatiei prenatale din policlinica. Aceste controale vizeaza: starea de sanatate a femeii gravide, modul de evolutie al sarcinii, starea produsului de conceptie; continuarea actiunii de educaatie sanitara; efectuarea analizelor indicate. b. Anunta medicul de specialitate si indruma imediat gravida, in cazul ivirii complicatiilor. c. Cu prilejul vizitei din teren ia in evidenta noi gravide. d. Informeaza medicul de familie si pe cel specialist, de gravidele problema existente in teritoriu. e. Gravidele cu risc obstetrical crescut vor fi urmarite si inregistrate in evidente speciale. f. Vizitele efectuate in domiciliu de asistenta medicala se vor inregistra in carnetul de maternitate al gravidei vizitate. g. Testul eficientei muncii in teren este luarea in evidenta a gravidelor cat mai precoce (in primele 8 saptamani de sarcina). 4.2 Sarcinile ce revin asistentei medicale in spital: - raspunde de ingrijirea bolnavilor, curatenia si ordinea din saloane; - efectueaza recoltarile probelor de laborator indicate de medic; raspunde de trimiterea la timp a probelor de analiza la laborator si aducerea rezultatelor pe care le aseaza in foaia de observatie ; - efectueaza in tocmai tratamentul indicat; - participa zilnic la vizita cu medicul de salon consemnand in carnet sarcinile ce ii revin ; - comunica zilnic si ori de cate ori se impune, starea bolnavilor pe care ii are in ingrijire ; - urmareste respectarea regimului alimentar ; - raspunde de aplicarea tuturor masurilor de igiena si antiepidemice, de respectarea normelor de asepsie si antisepsie in sectorul de activitate ; - educatia sanitara a bolnavelor ; - solicita sprijiniul medicului sau a colegelor ori de cate ori este nevoie ; - raporteaza imediat cazurile problema ; - raspunde de disciplina, tinuta si comportamentul sau ca si al bolnavelor din ingrijire ;

- masoara si inregistreaza zilnic temperatura, tensiunea arteriala, dimineata, intre orele 7-8, si seara intre orele 17-18; - executa externarea bolnavelor dupa incheierea formelor legale de externare ; - raspunde de buna functionare a sectiei ; - raspunde de schimbarea lenjeriei de pat si de corp ; - raspunde de sterilizarea instrumentarului folosit.
ROLUL ASISTENTEI LA CONSULTATIA PRENATALA

Intampina gravida cu amabilitate, o ia in evidenta sau ii cauta dosarul (la multipare), o dirijeaza la cabinetul de consultatii. Daca este prima consultatie Ia sange pentru: grup sanguin si Rh, RBW, eventual pentru diagnosticul rubeolei si toxoplasmozei ii deschide un dosar inscriind corect numele, informatii privind identitatea si familia culege datele privind ultima menstruatie, primele miscari fetale, eventualele simptome insotitoare da sfaturi privind diferitele organizatii de ajutor (pentru cele cu probleme economice-sociale-familiale) La fiecare consultatie efectueaza: cantarirea gravidei ia si noteaza T.A. examenul primar de urina pentru albiminurie, puroi, glicozurie aduce la cunostiinta medicului orice modificare anormala pregateste si pune la dispozitia medicului materialele necesare pentru examenul obstetrical: aleza curata pe masa de examinare, specule, pense, comprese, manusi sterile, stetoscop obstetrical efectueaza tratamentul injectabil prescris La sfarsitul consultatiei: fixeaza o noua intalnire cu pacienta si-I inmaneaza acesteia un bilet (carnet de sanatate) cu data notate verifica daca fisa gravidei este la zi In orice moment fi amabila si dispusa sa raspunzi la toate intrebarile si furnizeaza toate explicatiile cerute de femeie sau familia sa
ROLUL ASISTENTEI IN TIMPUL VIZITELOR LA DOMICILIU DE-A LUNGUL SARCINII

va completea culegerea datelor privind obiceiurile igenice, alimentare, cunostiintele privind nasterea, ingrijirea nou-nascutului (mai cu seama la pimipare) a viitoarei mame si familiei va organiza scoala mamei scoala tatalui (bunicilor) va da sfaturi privind primirea nou-nascutului si a lauzei de la maternitate (pregatirea camerei, lenjeriei) urmareste felul in care sunt satisfacute nevoile fundamentale si da sfaturi pentru mentinerea si promovarea sanatatii gravidei. Exemplu: constientizarea privind efectele nocive ale fumatului asupra gravidei si fatului

alimentatie variata 1800-2000 cal/zi: lapte zilnic 500 ml(protein+vit A), iaurt, oua,branza, fructe+legume la fiecare masa (fier CA vitamine), paine si cereal (fara exces) zilnic hidratare cu 1,5 l/zi (apa+suc de fructe+lapte) evitand bauturile gazoase evitarea alcoolului odihna in timpul zilei (cel putin 2 ore) in pozitie confortabila necesitatea de a se recrea: plimbari,citit,televizor va evita drumuri lungi cu masina, va practica plimbari,gimnastica usoara, exercitii yoga adaptate starii sale zilnic dimineata si seara va face dus, isi va spala sanii cu apa fara sapun apoi va aplica pe sani un preparat pe baza de alcool si glicerina si va practica masajul mameleoanelor sa poarte imbracaminte ampla, sutien care sa retina dar sa nu comprime, fara portjartier, incaltaminte comoda cu toc de maximum 4 cm pentru a evita constipatia va bea zilniz 1.5 L lichide, va consuma zilnic legume, va face zilnic miscare pentru prevenirea cariilor se va prezenta periodic la consult stomatologic, din luna a 3-a de sarcina va lua 1tableta flour de 3 ori pe zi nu-si va administra nici un jmedicament fara prescriptii

Modalitati de apreciere clinica a varstei gestionale, a taliei si maturitatii fetale Perioada de gestatie este de 280 de zile sau 40 de saptamani. a)Clinic, varsta sarcinii se calculeaza dupa data oului fecundat ; la data respsectiva se adauga 280 de zile sau 40 de saptamani. b)Data ultimei menstruatii: acesteia i se adauga 10 zile apoi 9 luni (ex.:U.M.=10ianuarie+10 zile = 20 ianuarie +9 luni=20 octombrie). c)Inaltimea fundului uterin reprezinta distanta dintre fundul uterin si marginea superioara a simfizei pubiene. Aceasta se imparte la 4, iar la rezultat se adauga o unitate. Rezultatul obtinut ofera varsta sarcini in luni (ex.: distanta = 32 cm + 32 : 4 = 8 ; 8 + 1 = 9). d)Data primelor miscari fetale se considera ca apar la 4 luni la multipare si la 4 luni si jumatate la primipare. Talia fatului este apreciata indirect, prin masurarea fundului uterin si a circumferintei abdominale, care este masurata in centimetri. Maturatia fatului se apreciaza cu ajutorul metodelor paraclinice. Evolutia inaltimii uterului : la 8-9 saptamani este palpabil deasupra simfizei pubiene; la 10 saptamani, la jumatatea distantei dintre simfiza si ombilic; la 20-22 saptamani, la nivelul ombilicului; la 28 saptamani, la jumatatea distantei dintre ombilic si apendicele xifoid; la 36 saptamani, la nivelul apendicelui xifoid; la 40 saptamani, coboara la 2 laturi de deget sub apendicele xifoid.

ROLUL ASISTENTEI IN FATA PARTURIENTEI

intampina parturienta cu amabilitate incurajeaza parturienta si familia se edifice rapid privind: a cata nastere, derularea nasterilor precedente frecventa contractiilor uterine ruperea membranelor (ora, cantitatea,culoarea) studiaza fisa gravidei

recolteaza (eventual) sange pentru grup sanguine + Rh antibiograma din lichidul amniotic care se scurge anunta medical de garda pregateste materialele necesare pentru consultaie si intre timp ii ia temperatura, puls, T.A., face examenul sumar de urina, face pelvimetria externa, masoara circumferinta abdominala dupa examinare, la indicatia medicului face sondaj vezical,clisma evacuatorie, conduce paturienta in sala de travaliu: daca membranele sunt rupte in pozitia de decubit dorsal continua interviul privind evolutia starii de graviditate actuala cu precizarea termenului prealabil al nasterii, eventuale hemoragii, H.T.A, endeme, examinari in timpul sarcinii- tratamente instituite, prezenta varicelor examenul obstetrical se practica in pozitie de decubit dorsal,femeia dezbracata inspectia: aprecieaza volumul uterului gravid si forma sa generala (normal, ovala, cilindrica) marimea inaltimii uterine: se practica cu panglica metrica, se masoara distant de la simfiza la fundul uterin (fixat cu latul palmei) la termen este 32-33 cm examenul obstetrical propiu-zis comporta 3 gesturi: examenul cu specul vaginal- indispensabil pentru a cunoaste starea colului si depistarea unei eventuale vaginite (executa medicul) tuseul vaginal aprecieaza marimea uterului in raport cu amenoreea: la 2 luni are marimea unei portocale, la 3 luni fundul sacului uterului depaseste simfiza pubiana cu 9 cm (executa medicul) ascultarea batailor cordului fetal (BCF) se face cu stetoscopul obstetrical sau cu detectorul de ultrasunete
ROLUL ASISTENTEI IN SALA DE TRAVALIU

creeaza un climat de securitate si confort, linisteste parturienta va fi amabila cu sotul ei, daca aceasta o asista indicandu-I unde poate sta, ce trebuie si ce nu trebuie sa faca. Il va incuraja, nu-l va considera un intrus ci ca si unul dintre personajele foarte importante a nasterii care va avea loc

 pentru el ca si pentru femeie este un eveniment unic, chiar daca pentru asistenta este chestier de rutina supravegheaza tot timpul contractile uterine, BCF, rupereapungii apelor aprecind cantitatea care se scurge, coloratia (lichidul verzui indica prezenta meconiului, de obicei semn de suferinta fetala) daca lichidul amniotic scurs nu a antrenat in fata przentarii o ansa a cordonului ombilical (procidenta de cordon = accident grav pentru ca circulatia cordonului risca sa fie intrerupta ducand la moartea fatului) invata parturienta tehinca respiratorie in timpul contractiilor uterine pentru diminuarea durerii, o constientizeaza de nocivitatea de a impinge inainte de vreme (ingrosarea colului uterin,fisuri,rupture) prepara si verfica materialele necesare nasterii, echipament steril, casoleta cu forceps, masa pentru nou-nascut, trusa de O2 si aspiratie,etc. la indicatie administreaza oxigen si tratamentul medicamentos prescris la dilatatia completa, conduce parturienta in sala de nastere, explica femeii pozitia pe masa ginecologica:fesele pe masa, membrele inferioare(incaltate cu ciorapi sterili) pe sustinatoare, in pozitie comoda, sub cap perna cuneiforma. Efectueaza toaleta perineo-vulvara cu lichid antiseptic, regleaza sursa de lumina pentru a lumina eficace vulva si perineul
ROLUL ASISTENTEI IN TIMPUL EXPULZIEI

ajuta femeia sa impinge in timpul contractiilor explicandu-i cum sa faca acest lucru: cand vine contractia expira, trage apoi aer in piept blocand toracele in inspir: impinge la fund ca si in timpul defecatiei, cu capul in piept, gura inchisa tragand barele mesei spre ea. Va mentine efortul expulsiv si toracele blocat cat de mult timp posibil, ia apoi rapid aer si continua efortul cat tine contractia. asculta BCF-urile verifica eventuala perfuzie stropeste fata femeii cu apa,ii umezesti buzele si in timpul pauzei dintre contractii o va invata sa respire normal sa se relaxeze, sa tina fesele pe masa, o va incuraja continuu
ROLUL ASISTENTEI IN TIMPUL DEGAJARII

se ocupa de parturienta, care-si pierde controlul facand-o sa respire ca :un caine care alearga: deschide gura larg si respire repede si superficial, lasa barele si incearca sa se relaxeze, tine tot timpul fesele lipite de masa pentru a nu jena obstetricianul cand obstetricianul aseaza copilul nou-nascut pe abdomenul mamei -asa cum e de preferat- va acoperi copilul cu un camp (scutec) cald si-l va aspira nazal usor. Daca dimpotriva, medicul sectioneaza imediat cordonul ombilical si cere masuta pregatita steril, va prinde nou-nascutul ferm dar bland de picioare- cu un camp steril si-l va pune pe masuta
ROLUL ASISTENTEI DUPA DEGAJARE

va face prelevarile de produse pentru laborator, eventual necesare, din cordon(grup sanguin+Rh, bilirubinemie in acelasi caz, protein C reactiva in caz de lichid amniotic scurs precoce) sau de pe tegumente verifica absenta fisurilor, rupturile eventuale face toaleta vaginala si peurala (cu blandete) cu apa sterile femeia este culcata pe masa i se pune un tarson steril pe vulva

 controleaza T.A.
ROLUL ASISTENTEI IN TIMPUL DELIVRENTEI

dupa o pauza fiziologica de 15-20 de minute, placenta va fi decolata. Cateva semene permit afirmarea decolarii placentei si expulzia sa in segmentul inferior: cateva contractii, aparitia la vulva a unei mici sangerari, urcarea fundului uterin deasupra ombilicului, placenta decolata nu este antrenata de uterul contractat, ramane in vagin cu o mana prinde pensa plasata pe cordon fara a o tractiona.Cealata mana cu latul palmei produce o presiune asupra uterului, sub efectul acestei presiuni uterul -ca un piston aduce in vagin placenta, care iese din vagin prezentandu-si fata fetala.Odata cu placenta vin membranele care se decoleaza din uter sub efectul tractiunii executate de placenta, membranele se extrag din vula printr-o tractiune blanda pentru a nu le rupe si a nu favoriza o retentie in uter. placenta si membranele sunt examinate cu atentie observand integritatea lor: mana introdusa in sacul membranos evidenteaza membranele care trebuie sa fie intacte. noteaza insertia cordonului in placenta catareste placenta, verifica sangele expulzat in momentul delivrentei (fiziologic 300-400ml) verifica retractia uterine apreciind globul de securitate. Uterul trebuie sa fie ca o sfera

ROLUL ASISTENTEI DUPA DELIVRENTA

placenta recuperate intr-un vas steril poate fi, la indicatia medicului, trimisa la laboratorul histopatologic sau bacteriologic, cel mai adesea dupa ce va fi examinata, se pastreaza intr-un sac steril, ia in refrigerator , in vederea utilizarii de catre servicile specializate(in cosmetica). la indicatie, administreaza injectabil substante care sa asigure o buna retractie uterina(Ergomet) . schimba asternutul (aleza) murdara, elibereaza gambele femeii lent, o gamba dupa alta (risc de modificare brutala a circulatiei) si le intinde pe masa (pat), la nevoie schimba camasa femeii, o acopera (o reactie nervoasa cu frisoane este de nedorit) verifica eventuala perfuzie si o supravegheaza continuu.( adesea ia perfuzie cu ocitocice care continua inca o ora pentru a asigura un glob de securitate eficient) dupa indepartarea acului va aplica un pansament steril supravegheaza T.A. , pulsul si femeia in orele (2 ore) urmatoare nasterii (=lauzia imediata) urmareste scurgerea sanguina la vulva, volumul si consistent uterului (exprimand uterul cu mana ca si cand stroci un burete), faciesul, comportamenul femeii (senzatie de frig, anxietate) acorda primele ingrijiri nou-nascutului: aspirare, verificarea eventualelor malformatii vizibile, pansamentul cordonului ombilical, prevenirea oftalmiei gonococice (si vaginitei la fetite) va identifica nou-nascutul prin prinderea bentitei la mana lui si a mamei, va completa (datele generale) foaia de observatie a nou-nascutului. va fi atenta la cerintele obstreticianului care se pregateste sa efectueze delivrenta si/sau epiziorafia
ROLUL ASISTENTEI IN TIMPUL LAUZIEI-

este capital pentru ca ea poate depista precoce eventualale complicatii. Supraveghera va fi riguroasa si ea se adreseaza: supravegheaza pulsul, T.A., temperature care va fi notate zilnic in foaia de observatie

 depistarea semnelor/simptomelor anormale: cefalee, durere toracica cu jena respiratorie durere la nivelul membrelor inferioare , comportament psihic bizar. Toate aceste semen vor fi imediat semnalate medicului supravegherea diurezei: disurie sau retentie. Va face bilantul hidric notand diureza si lichidele ingerate. La indicatie efectueaza sondaj vezical in conditii de asepsie perfecta supravegheaza tranzitul intestinal supraveghearea lohiilor si a involutitiei uterine: aspect, abundenta, miros supravegherea perineului (edem, durere) si a plagii epiziorafiei. Supravegherea anusului si a unei eventuale crize hemoroidale suravegherea membrelor inferioare pentru a depista debutul unei flebite: durere in ,aspectul eventualelor varice, depistarea edemelor maleolare sau la laba piciorului va efectua de 2 ori pe zi toaleta perineala, in caz de epiziotremie- va expilca mamei necesitatea mentinerii plagii curate, uscate sis a schimbe pansamentul de mai multe ori pe zi si mai alea dupa folosirea WC-ului. Ii va arata cum sa-si schimbe pansamentul va asigura mobilizarea precoce: la 12 h dupa nastere, va supraveghea daca lauza se mobilizeaza frecvent, daca face gimnastica a membrelor inferioare in pat, daca executa aceste miscari cu kinetoteraput. Va semnala medicului lauza care are tendinta sa ramana mult la pat si nu se mobilizeaza sufficient va sfatui mama pentru mentinerea sanatatii si promovarea ei igiena sanilor: zilnic cu apa si sapun neparfumat inainte si dupa supt va spala mameleoanele si areola mamara cu comprese sterile imbibate cu ser fiziologic, le va mentine uscate igiena epiziotomiei, igiena dupa fiecare mictiune, defecare utilizarii din pat, modul in care trebuie sa sada in timpul alaptarii ( chiar cu epiziotomie: coloac de cauciuc) alimentatia bogata in protein,vitamine,va compune o ratie alimentara cu 500 calorii in plus fata de perioada graviditatii care sa favorizeze si tranzitul: legume proaspete, unt 30/40g/zi, fructe la 2 mese/zi, va evita ceapa,usturoiul,afumaturile,fasolea,mazarea,varza va bea1.5 l lichide pe zi + 500 ml lapte, va evita cafeaua, alcoolul sa respecte perioada de repaus in timpul zilei constientizeaza mama de efectele nocive ale fumatului asupra colpilului ei

INGRIJIREA LAUZEI CU EVOLUTIE FIZIOLOGICA

Lauzia este perioada de revenire a organismului matern la starea anterioara graviditatii si dureaza in medie6-8 saptamani. Primele 2 ore dupa expulzia placentei constituie perioada a parta a nasterii si inceputul lauziei=lauzia imediata. In lauzia imediata se inspecteaza permanent pansamentul vulvar (cantitatea si ritmul pierderii de sange) si tonusul uterului prin palparea glob de siguranta precum si T.A. care creste 1-2mmHg in timpul travaliului, scade dupa delivrenta si revine la normal la cateva ore dupa nastere. Se supravegheza respiratia-inspiratia este ampla, mult usurata dupa nastere. In lauzie uterul

hipertrofiat involueaza, fenomen ce se insoteste de scurgerea lohiilor (scuregri ale organelor genitale dupa nastere care dureaza tot timpul lauziei). In primele 2-3 zile lohiile sunt sanguinolente, serosanguinolente pana la sfarsitul primei saptamani si seroase mai tarziu. In mod normal mirosul lor este indoor, aparitia mirosului este semn de infectie puerperala. Intre a 10-a si a 21-a zi de la nastere, lohiile devin galbui si in aceasta perioada se elimina in cantitate de 1400-1500, dupa 3 saptamani lohiile se reduc cantitativ pana la disparitie, luand aspect de secretie alb-laptoasa indicand refacerea functionala a endometrului. Uneori intre a 20-a si a 25-a zi de lauzie se observa o pierdere de sange putin abundenta, Durand pana la 3 zile mica menstruatie. Prin efectuarea zilnica a toaletei vulvare-vaginale dimineata si seara si intotdeauna dupa golirea vezicii si a rectului se previne posibilitatea ca lobiile sa constituie un mediu de cultura bun pentru agentii patogeni Toaleta organelor genital externe se va face cu o solutie antiseptic in apa sterile (permanganate de K), sunt interzise spalaturile vaginale. Toaltea plagilor perineale saturate se face cu apa sterilizata, apa oxigenata, sol rivanol 1 %, apa iodata. Regiunea vulvo-perineala se usca cu comprese sterile de sus in joss u se aplica un tampon de vata hidrofila sterilizata pentru protejarea regiunii si absortia lobiilor.Toaleta generala se va face prin baie partial, dupa 10-16 zile poate face baie sub dus, iar in cada abia dupa 6 saptamani. Se urmaresc functiile vegetative si vitale in lauzie chiar si dupa iesirea din maternitate: subfebrilitatea prezenta este urmarea substantelor catabolizate in procesele distructiv-ivoluntive ale tesuturilor puerperale febra in a 5-a si a 4-a zi care cedeaza spontan o data cu instalarea lactatiei indica in functiune a glandei mamare se supravegheaza starea generala, faciesul, comportamentul tranzitul de obicei este incetini datorita atoniei intesinale si determina constipatia. Va fi corectata prin efectuarea unei clisme evacuatorii laxative usoare, regim alimentar cu multe lichide, bogat in vitamine, mobilizarea precoce, gimnastica medicala se supravegheaza diureza (in primele zile este mai crescuta 2l/24h eliminandu-se lichidul de inhibatie gravidiva, in caz de retentive de urina in primele zile care nu cedeaza prin deschiderea robinetului de apa, asezarea plostii cu apa calda sub lauza, turnarea de ala calduta peste organelle genital externe, se efectueaza sondaj vezical ) Ridicarea din pat se poate face precoce-lauza se aseaza singura pe targa cu care va fi transportata- dupa nastere. Dupa 24 h se poate scula din pat sub supravegherea asistentei- sa se spele, sa alapteze, etc. Ingrijirea sanilor asigura alimentatia copilului. Are scopul de a preveni fisurile si leziunile mameleonului in special la primipare, precum si infectarea copilului de pe suprafata mameleonului neingrijit. Mameleonul si intreg sanul vor fi spalate cu apa si sapun si apoi cu ceai de musetel atat inainte cat si dupa supt. Sanii se urmaresc zilnic ca si declansarea secretiei lactate (atentie limfangile). Dupa a 3-a zi apare furia laptelui manifestata prin sani congestive, duri, uneori durerosi, cefalee, insomnia puls accelerat, indispozitie generala, uneori tepm =37 oC care dureaza 48h. Secretia lactate instalata este un lichid opaliu cu miros characteristic si gust dulceag. Dupa externare lauza va efectua plimbari in aer liber 2 ore zilnic, se va odihni 2 ore dupa dejun si numai treptat isi va relua obligatiile casnice. I se va creea o atmosfera de intelegere si armonie familial, pentru sanatatea ei si a copilului. Dupa 6 saptamani se va prezenta la dispensarul territorial pentru efectuare unui examen general si local si la cabinetul de planificare familial. Lauzele care au prezentat rupture ale perineului la nastere se indruma sa revina la maternitate pentru control dupa 6 luni de la nastere sau dupa ablactare (eventual operatie)

Ingrjiri speciale in obstetrica PREZENTATIILE SI POZITIILE ANORMALE Prezentatia este asezarea fatului la iesirea din uter, mai precis partea din corpul copilului care va iesi prima. Acest factor este foarte important in desfasurarea nasterii si felul cum va avea loc. Aproape toti copiii (aproximativ 95 %) sunt asezati in ceea ce se numeste prezentatie normala. Restul de 5 % sunt asezati intr-o prezentatie anormala care, de cele mai multe ori, necesita o nastere prin cezariana. Prezentatia considerata normala este cea craniana. Asta Prezentatia propriu-zisa se refera la acea parte din corpul copilului care este prima la iesirea din uter. In prezentatia normala, prima parte care se va vedea este crestetul capului- prezentatie craniana. Orice alta pozitie este anormala. Cele mai des intalnite sunt: Prezentatia pelvina. Fatul este asezat cu picioarele, sezutul sau genunchii inainte. Majoritatea copiilor sunt asezati astfel pe parcursul sarcinii, dar la un moment dat se intorc cu capul in jos. Vorbim de prezentatie pelvina franca tunci cand copilul iese cu sezutul inainte, picioarele fiind indoite in sus, cu genunchii drepti. Prezentatia pelvina este completa atunci cand fatul iese cu sezutul inainte, iar picioarele sunt indoite in sus, dar cu genunchii flexati, de obicei cu gambele incrucisate. In sfarsit, vorbim de prezentatie pelvina incompleta, atunci cand unul din picioare este indoit in sus, cu genunghiul flexat, iar celalt este drept si va iesi primul. Exista si alte variatii ale prezentatiei pelvine, Se intampla ca fatul sa iasa cu ambele picioare inainte, cu unul inainte, iar celalalt paralele cu corpul, etc. O prezentatie pelvina inseamna un travaliu mai lung si mai dificil, pentru ca sezutul fatului nu poate dilata colul la fel de usor ca si capul. Foarte des se recurge la nasterea asistata cu forcepsul sau cu vacuumul. Uneori, medicul poate sa schimbe pozitia fatului, ghidandu-se cu ajutorul ecografului si apasand usor pe abdomenul mamei. Aceasta manevra se face inainte de saptamana 37, altfel va fi mai dificila din cauza lichidului amniotic. Prezentatia compusa. Doua parti diferite ale corpului ies in acelasi timp, de exemplu capul si un brat. Daca pelvisul mamei este indeajuns de larg pentru a permite trecerea fatului, nasterea poate sa aiba loc vaginal. Daca nu, va fi nevoie de cezariana. Prezentatia umerala. Se intampla atunci cand fatul este asezat transversal sau oblic. Prima data ar iesi unul din umeri, capul fiind indoit catre celalalt umar. Insa nasterea vaginala este imposibila in aceasta prezentatie. Daca fatul nu poate fi intors prin manevrele medicului, se va trece la cezariana. Gradul de flectare al gatului este al treilea factor care influenteaza nasterea. El se refera la pozitia capului fata de corp. Intr-o prezentatie normala, se va vedea mai intai crestetul capului, barbia fiind impinsa in piept. Din acest punct de vedere, sunt anormale: Prezentatia faciala. Fatul priveste inainte, fata lui va iesi prima. Prezentatia cu sprancenele. Capul copilului este intre prezentatie faciala si craniana. Un grad de flectare anormal, necesita, cel mai adesea, cezariana, caci capul copilului nu incape prin col si vagin decat in prezentatie craniana. SARCINA SI RH-UL Cand o femeie isi face analize pentru determinarea grupei de sange i se va spune si daca are Rh pozitiv sau negativ. Pot aparea probleme de incompatibilitate de Rh atunci cand mama are Rh negativ, iar tatal are Rh pozitiv.

Majoritatea oamenilor (85 % din rasa alba) au Rh pozitiv. Aceasta inseamna ca ei au factorul Rh, o proteina care se gaseste pe suprafata hematiilor (globulele rosii din sange). Restul de 15 % din populatia europeana nu are aceasta proteina pe suprafata globulelor rosii si deci are Rh negativ (sau mai exact nu are Rh). Ce este incomptibilitatea de Rh? Incompatibilitatea de Rh apare atunci cand o femeie cu Rh negativ ramane insarcinata cu un barbat care are Rh pozitiv. Deoarece factorul Rh este mostenit intotdeauna de la tata, fatul va avea tot Rh pozitiv. In aceasta situatie, organismul mamei incepe sa produca anticorpi (anticorpi anti-D) impotriva globulelor rosii ale fatului, hematiile fatului sunt distruse si astfel apare anemia hemolitica a fatului. In timpul sarcinii, dar mai ales in timpul nasterii, celulele sangvine Rh pozitiv ale fatului care sunt considerate straine de catre organismul gravidei, pot patrunde in circulatia acesteia, organismul ei incepe sa fabrice anticorpi si astfel se produce fenomenul de sensibilizare. La prima nastere nu apar probleme, deoarece organismul mamei produce lent si in cantitate mica anticorpii, dar dupa nastere mama continua sa produca anticorpi tot restul vietii, iar la nasterile ulterioare raspunsul anticorpilor se va declansa precoce si rapid. Daca inainte de prima sarcina cu un copil cu Rh pozitiv apare un eveniment care sensibilizeaza organismul matern (transfuzii de sange cu Rh pozitiv, avort spontan sau intrerupere de sarcina, manevre medicale invazive in timpul sarcinii, care determina patrunderea sangelui fetal in sistemul circulator al mamei) atunci raspunsul anticorpilor va actiona rapid, determinand anemia fatului. Care sunt urmarile asupra fatului? Incompatibilitatea de Rh determina in principal anemia fatului. Anticorpii produsi de mama traverseaza palcenta si ataca hematiile fatului, distrugandu-le. Astfel de fetusi se nasc cu icter important (colorarea in galben a tegumentelor si mucoaselor) si anemie. Anemia poate deveni atat de severa incat afecteaza creierul, inima si poate produce chiar moartea nou-nascutului. Prevenirea incompatibilitatii de Rh Cea mai simpla metoda de a preveni aceasta afectiune este efectuarea unei analize de sange a mamei in perioada de preconceptie sau in primele saptamani de sarcina, care sa arate daca aceasta are Rh pozitiv sau negativ. In prezent se foloseste tratamentul cu imunoglobulina anti-D, care a scazut mult numarul nou-nascutilor cu aceasta afectiune. Totusi, acest tratament nu da rezultate daca gravida a fost deja sensibilizata inainte de administrarea lui. Pentru a preveni sensibilizarea mamei cu Rh negativ ce poarta un fat Rh pozitiv i se administreaza Ig anti-D in saptamanile 28 si 34 de gestatie si cu 72 de ore inainte de nastere. Tratamentul cu Ig anti-D trebuie repetat la fiecare contact sensibilizant: sarcina, avort spontan, interupere de sarcina, transfuzii su sange Rh pozitiv sau proceduri medicale invazive practicate in timpul sarcinii (amniocenteza, biopsia vilozitatilor coriale) etc. Tratamentul maladiei Rhesus (Rh) Gravida cu Rh negativ va fi tinuta sub supraveghere medicala, masurandu-i-se nivelul de anticropi din sange. Medicul va evalua starea fatului si va urmari daca acesta dezvolta anemie. Daca anemia fetala este severa se poate practica inducerea travaliului sau transfuzarea fetusului prin intermediul cordonului ombilical. Dupa nastere, bebelusul cu icter poate beneficia de fototerapie sau transfuzii sagvine. In unele cazuri icterul se vindeca de la sine. Tratamentul cu imunoglobulina anti-D se utilizeaza in practica medicala inca din anul 1968 pentru prevenirea maladiei si astfel, in zilele noastre, putine femei isi fac griji in privinta incompatibilitatii de Rh.

SARCINA ECTOPICA - EXTRAUTERINA Sarcina ectopica (numita si extrauterina) este sarcina caracterizata prin dezvoltarea embrionului in afara cavitatii uterine. De cele mai multe ori, sarcina extrauterina este descoperita in a 8-a saptamana de gestatie. Tipuri de sarcina ectopica In marea majoritate a cazurilor (peste 95 %) embrionul se implanteaza intr-una din trompele uterine (sarcina tubara); mai rar, oul se poate fixa in ovar (sarcina ovariana), in colul uterin (sarcina cervicala) sau chiar in cavitatea abdominala (sarcina abdominala). Semne si simptome La inceput, sarcina ectopica se manifesta ca o sarcina normala. Semnele si simptomele precoce sunt cele ale unei sarcini normale: intarzierea menstruatiei, dureri la nivelul sanilor, oboseala si greturi. Durerile abdominale sunt de obicei primul simptom al sarcinii extrauterine. Acestea pot fi sub forma unor dureri pelvice, la nivelul abdomenului inferior sau sub forma de crampe usoare. Hemoragii uterine pot surveni dupa o intarziere a menstruatiei de 3 pana la 6 saptamani. Ruperea trompei uterine determina o durere violenta in pelvis, in abdomen sau chiar in umar si gat. Durerile pot fi insotite de slabiciune si lesin. Aceste simptome necesita solicitarea de ingrijiri medicale de urgenta. Tratament O sarcina extrauterina poate regresa in mod spontan, dar trebuie supravegheata strict datorita riscurilor de rupere a trompei uterine. Daca regresia spontana nu are loc, aceasta anomalie de implantare a embrionului inafara uterului necesita un tratament chirurgical. Tratamentul chirurgical poate fi radical (constand in ablatia trompei) sau conservator (trompa uterina este pastrata). Trompa pe care s-a implantat embrionul este pastrata in special la femeile tinere, care isi doresc noi sarcini. In schimb, atunci cand trompa uterina este afectata, se practica o salpingectomie (ablatia trompei). Pentru obtinerea unei sarcini ulterioare, este necesar ca cealalta trompa uterina sa fie sanatoasa si permeabila. In caz contrar, femeia devine sterila. Interventia chirurgicala este practicata sub control endoscopic, ce permite evitarea unor incizii abdominale mari. In schimb, sunt practicate mai multe incizii mici in cavitatea abdominala, prin care sunt introduse instrumentele sub controlul asigurat de laparoscop (tub prevazut cu un sistem optic ce permite vizualizarea cavitatii abdominale). Odata ce trompa uterina este deschisa printr-o mica incizie, oul este aspirat. O alta metoda de tratament este punctia efectuata sub control ecografic. Consta in efectuarea unei injectii locale cu medicamente antimitotice (care opresc multiplicarea celulara), destinate distrugerii celulelor sarcinii ectopice. In cazul unei hemoragii grave, este indicata deschiderea abdomenului. Interventia este necesara in cazul unei rupturi a trompei sau a crearii de aderente in urma unei efuziuni sangvine. Este practicata de asemenea in cazul unei sarcini abdominale sau ovariene. Operatia cezariana Operatia cezariana sau operatia C, reprezinta nasterea chirurgicala a unui copil printr-o incizie la nivelul abdomenului si uterului mamei. Incizia poate fi facuta la nivelul abdomenului inferior, deasupra zonei pubiane (transvers) sau, in anumite situatii, sub forma unei linii ce uneste ombilicul cu zona pubiana (verticala). In majoritatea cazurilor femeia ce naste prin cezariana poate ramane constienta pe parcursul nasterii si poate fi cu noul nascut imediat dupa operatie. Exista mai multe criterii in a lua decizia de a practica cezariana. Cezariana neplanificata - Pana la 30% din cezariene sunt practicate dupa un travaliu dificil si greoi (distocie). Multe cezariene sunt practicate in urgenta atunci cand fatul sau mama prezinta semne de suferinta sau cand apar

complicatii, ca cele ale cordonului ombilical sau ale placentei, placenta abruptio de exemplu (separarea prematura a placentei de peretele uterin). Cezariana planificata - Cand exista probleme cunoscute ale sarcinii sau factori de risc ce fac nasterea naturala nesigura, operatia cezariana este planificata din timp. Pregatirea pentru operatie Majoritatea operatiilor cezariene sunt practicate cu anestezie epidurala sau spinala folosite pentru anestezierea senzatiilor in zona abdominala. Numai in situatii de urgenta se va folosi anestezia generala ce face ca pacienta sa devina inconstienta in timpul nasterii cezariene. Este posibil ca spitalul sa trimita pacientelor instructiuni de pregatire preoperatorie sau ca una din asistente sa le furnizeze instructiuni in vederea pregatirii pentru operatie. In vederea pregatirii pre-operatorii, pacientele vor avea bratele legate de masa de operatie pentru propria lor siguranta, iar un camp operator va fi asezat de-a lungul toracelui acestora. Un tub subtire intravenos va fi introdus la nivelul antebratului sau a mainii pacientei; prin acesta este posibil sa se introduca un sedativ care va ajuta femeia sa se relaxeze. O sonda vezicala este introdusa in uretra pentru a ajuta pacienta sa urineze in timpul si dupa interventia chirurgicala. Zona pubiana va fi rasa, iar zonele pubiana si abdominala vor fi spalate cu un sapun antibacterian. Zona de incizie poate fi acoperita cu o folie de plastic adeziva sau cu un camp operator in vederea protejarii acestei arii. Inainte, in timpul si dupa operatia cezariana pacientei ii vor fi monitorizate strict tensiunea arteriala, ritmul si frecventa cardiaca precum si saturatia oxigenului in sange. De asemenea, este posibil ca pacienta sa primeasca antibiotice pentru a preveni infectiile ce pot apare dupa nastere. Ingrijiri postoperatorii Dupa o operatie cezariana pacienta este monitorizata atent pentru urmatoarele 24 de ore in vederea preventiei complicatiilor. Pacienta va primi medicatie antialgica (contra durerii) si va fi incurajata sa se mobilizeze pe distante scurte inca din primele 24 de ore postoperator. Mersul poate ajuta la eliberarea gazelor acumulate in abdomen. De obicei mobilizarea este deranjanta, dar durerea se va reduce treptat la cateva zile dupa nastere. Perioada medie de spitalizare dupa cezariana este de 3 pana la 5 zile. Pacienta poate hrani si ingriji nou-nascutul imediat ce se simte in stare. Inainte de externare pacienta va primi instructiuni de ingrijire post-operatorie si date despre simptomele unor eventuale complicatii. Incizia abdominala se vindeca in medie in aproximativ 4 saptamini si este posibil ca pacienta sa prezinte dureri in zona respectiva pana la un an post-operator. Infectiile puerperale Dupa nastere, tractul genital, in special uterul capata o anumita sensibilitate si poate fi afectat de o infectie bacteriana. Este ceea ce se numeste infectie puerperala sau infectie post-partum. In unele cazuri infectia sa intinde de la tractul genital la alte organe. O complicatie rara dar adesea fatala este septicemia, sau infectia generalizata. Infectiile puerperale sunt relativ rare si, datorita antibioticelor moderne, foarte rar ajung sa ameninte viata tinerei mamici. Intre 2% si 4% dintre mamicile care nasc vaginal sufera de o infectie post-partum. La mamele care nasc prin cezariana riscul este de 10 ori mai mare. In perioada post-partum febra poate sa apara din diferite motive, nu neaparat din cauza unei infectii. Daca febra este provocata de o infectie, adesea este vorba de o endometrita, o inflamatie a uterului, posibila mai ales daca in uter a ramas o bucata din placenta. Este posibil sa apara si infectii ale sanilor, infectii ale tractului urinar, dar si tromboflebita septica, o inflamatie a venelor asociata cu un cheag de sange. Adesea infectia puerpelara apare la femeile care au nascut prin cezariana, la obeze, anemice, la cele care au avut un travaliu prelungit sau care au avut o alimentatie slaba calitativ inainte de nastere.Mai multe bacterii pot sa provoace infectia puerperala. Unele din ele se gasesc in mod natural in tractul genital al mamei, altele pot fi introduse in tractul genital de catre personalul medical, fiind luate de pe pielea mamei sau din intestin. Actiunea acestor bacterii este sinergetica, adica efectele lor sunt multiplicate, mai degraba decat combinate. Actiunea sinergetica a bacteriilor poate da o infectie rezistenta, cum este abcesul.

Primul simptom al infectiei puerperale este febra aparuta intre nastere si a zecea zi post-partum. O temperatura de 38 de grade C care dureaza doua zile in aceasta perioada sau o temperature de 38,6 grade C in primele 24 de ore dupa nastere trebuie sa trezeasca banuieli. Celelalte simptome depind de natura infectiei si de locul ei. Cel mai adesea este afectat tractul genital, in special uterul (endometrita), deci pe langa febra, mama va avea o stare generala proasta, dureri abdominale, scurgeri vaginale anormale. In afara de endometrita, care este cel mai des intalnit tip de infetie puerpelara lauzele pot fi afectate si de alte infectii. Mastita este o infectie a sanului provocata de infundarea unui canal lactofor. Simptomele ei sunt febra, durerile locale, roseata pielii sanului Infectia urinara apare atunci cand bacterii caracteristice intestinului patrund in tractul urinar. Se traduce prin nevoia frecventa de a urina, arsuri locale, febra, dureri in partea de jos a spatelui sau in abdomenul inferior. Netratate, infectiile urinare pot sa duca la cistita (inflamarea vezicii urinare).Infectiile plagii pot aparea daca nasterea s-a facut prin cezariana sau exista o epiziotomie. Principalele simptome sunt febra, inflamatii si edeme locale, secretii ale ranilor.Febra nu este neaparat un semn al infectiei puerpelare. Ea poate fi provocata de o boala care nu are legatura cu nasterea. Totusi, febra in primele 10 zile post-partum trebuie investigata cu atentie. La fel si starea generala proasta, anorexia si alte simptome caracteristice unei infectii.Multi medici incep administrarea de antibiotice imediat ce apare febra pentru a opri evolutia infectiei. Se face o examinare pelvina si se iau probe din tractul genital pentru a descoperi bacteriile care au provocat infectia. O analiza de urina poate fi de asemenea, utila, mai ales daca simptomele arata o infectie urinara. Daca febra si celelalte simptome nu cedeaza la tratamentul cu antibiotice, se poate face o ecografie pentru a cauta posibile abcese sau cheaguri de sange in regiunea pelvina, radiografii pulmonare sau o tomografie computerizata. In ce priveste tratamentul, antibioticele sunt baza. La inceput se pot folosi antibiotice cu un spectru larg, iar cand se stabileste ce bacterie a provocat infectia se poate trece la un antibiotic special. Tratamentul cu antibiotice poate sa fie eficient impotriva multor bacterii, dar e posibil sa nu poata alunga infectia singur.Uneori este nevoie de medicamente care sa indeparteze cheagurile de sange sau de o interventie chirurgicala care sa indeparteze puroiul. Desi uneori este nevoie de un tratament indelungat, infectia este invinsa in majoritatea cazurilor, fara ca mama sa ramana cu leziuni permanente. Disgravidia Sub denumirea de disgravidii este cuprins un grup larg de afectiuni proprii starii de gestatie, ce apar cu ocazia sarcinii si dispar odata cu aceasta. Ele pot fi cu instalare precoce( disgravidia emetizanta), sau tardiva( cea care apare dupa a 24a saptamana de gestatie). Disgravidia precoce sau Hiperemesis gravidarum: reprezinta varsaturile precoce care apar la o gravida, si care dac sunt grave, influenteaza echilibrul hidroelectrolitic si starea de nutritie. De obicei insotesc primele 8-20 saptamani de sarcina. Simptomele debuteaza la 2 saptamani dupa prima menstruatie absenta.

Apar frecvent: hipersensibilitate olfactiva, alterarea sensibilitatii gustative, greata, varsaturi si senzatie
de voma, senzatie de foame continua, iar n formele grave: acidoza, mictiuni rare, oboseala . Diagnosticul diferential se face cu: gastroenterita, gastrita, esofagita de reflux, ulcer, colecistita, pielonefrita, anxietate.

 Examenul de laborator poate indica: scaderea electrolitilor si a proteinelor, acidul uric crescut, glicozurie, albuminurie, cilindri granulari si rar hematurie n formele grave. Tratamentul se face in ambulator, cu exceptia cazurilor severe, la care este indicata spitalizarea pentru restabilirea volumului circulant si a starii nutritionale pe cale parenterala. Se vor evita grasimile, si se vor consuma des cantitati mici de lichide, pentru a evita depletia de volum. Pe cat posibil se evita orice medicament; acestea se pot da numai la indicatia stricta a obstetricianului i a generalistului, care va monitoriza greutatea pacientei, cetoza, hipopotasemia si tulburarile acido bazice. evolutia bolii este in general favorabila daca greutatea pacientei se mentine la peste 95% din greutatea anterioara sarcinii. Disgravidia tardiva sau preeclampsia

Este o afectiune proprie ultimei jumatati a perioadei de gestatie, caracterizata din punct de vedere clinic
prin triada simptomatica: edeme, hipertensiune, albuminurie(eliminarea de proteine in urina). Aceste simptome impreuna cu cresterea excesiva in greutate, apar de regula dupa saptamana a 20 a de gestatie.

Apare mai frecvent la femeile tinere primigeste sau la femeile in varsta de peste 35 de ani , cu urmatoarea
simptomatologie:

Cresterea tensiunii arteriale( > 140/90mm Hg), inregistrata la 2 determinari succesive la interval de 6 ore. Proteinurie >300mg/24ore sau > 1g/L Edeme Crestere rapida si excesiva a greutatii( 2,3 kg/sapt).
Durere epigastrica Cefalee. Hiperreflexie(reflexe osteotendionoase accentuate la exameniarea neurologica). Tulburari vizuale, spasm arteriolar la nivelul retinei, edem papilar, exudat retinian de aspect vatos. Amnezie. Oligurie. Anurie. Tratamentul:

 cazurile grave cu: TA>160/110, proteinurie >5g/24 ore, tulburari vizuale, cerebrale, cefalee, alterarea starii de constienta, edem pulmonar, epigastralgii se interneaza si se induce nasterea cat mai repede posibil. Cazurile care se trateaza in ambulator, vor fi urmarite din punct de vedere al greutatii, al tensiunii arteriale si al proteinuriei. Se recomanda repaus la pat pe partea stanga, si evitarea cresterii in greutate in timpul sarcinii. Pentru profilaxia convulsiilor se va administra sulfat de magneziu. Se va masura cantitatea de urina zilnic.

Epiziotomia Epiziotomia este o incizie chirurgicala la nivelul perineului (zona dintre vagin si anus) realizata de medic inainte de nastere pentru a largi deschizatura vaginului si a face loc fatului. O epiziotomie nu protejeaza in niciun fel tesutul vaginal sau muschii planseului pelvin. De fapt, este chiar posibil sa provoace unele probleme. Din acest motiv, multi medici obstetricieni considera ca epiziotomia nu ar trebui sa fie o interventie de rutina. Problema este ca nu toti sunt de acord si exista inca spitale in care se face aceasta taietura, fie ca este necesara, fie ca nu. Cercetarile au aratat ca femeile cu rupturi spontane ale perineului se vindeca la fel de repede sau chiar mai repede si cu mai putine complicatii decat cele care au suferit o epiziotomie. La epiziotomie se pierde mai mult sange, refacerea este mai dureroasa si dureaza mai mult pana la vindecarea completa care sa permita contactul sexual. Epiziotomia prezinta un risc mai mare de infectie. Mai mult, un studiu recent a aratat ca mamicile care nasc cu epiziotomie risca sa sufere rupturi spontane grave la urmatoarea nastere vaginala. Aceste rupturi spontane grave dau dureri mari, necesita o perioada de recuperare indelungata si, adesea, afecteaza muschii planseului pelvin. Iar daca ruptura ajunge pana la sfincterul anal mama risca sa aiba mai tarziu incontinenta anala. Totusi, exista si situatii cand epiziotomia chiar este necesara. Care sunt acestea: Atunci cand copilul este foarte mare si nu are loc sa iasa prin vagin. Atunci cand prezentatia este anormala si medicul are nevoie de mai mult loc pentru a manipula fatul.

Atunci cand se folosesc procedurile nasterii asistate si medicul are nevoie de mai mult loc pentru a introduce forcepsul sau vacuumul. Atunci cand trebuie grabita nasterea pentru ca fatul da semne de stres.

Daca este nevoie de epiziotomie, medicul va face o anestezie locala in zona perineului (daca perineul este deja amortit sau foarte intins din cauza presiunii exercitate de capul copilului este posibil sa nu se mai faca acea injectie cu anestezic), apoi va face o incizie mica cu ajutorul unei foarfeci chirurgicale. Dupa expulzie, se va face un anestezic apoi se va coase plaga.. Fie ca s-a facut epiziotomia, fie ca perineul s-a rupt spontan, rana va trebi sa se vindece si pentru ca este o zona destul de sensibila, umeda si nu prea intra in contact cu aerul, este posibil ca vindecare sa dureze ceva timp. De obicei nu mai trebuie scoase firele de sutura pentru ca acum se foloseste ata chirurgicala care se dizolva singura. Insa pana la vindecare este posibil sa existe dureri de intensitati variate atunci cand sta jos sau cand merge la toaleta. Unele mamici au dureri timp de o saptamana sau doua, altele trebuie sa le suporte mai mult, poate o luna sau chiar mai multe, mai ales daca a fost nevoie de o taietura adanca sau daca s-a produs o ruptura spontana de gradul trei sau patru. Pentru a preveni inflamarea zonei taiate, se pot folosi comprese reci sau gheata imediat dupa nastere sau intermitent, in primele 12 ore dupa nastere.

Perineul ar trebui sa fie complet vindecat la patru-sase saptamani dupa nastere. Deci daca medicul considera,se poate relua viata sexuala. Totusi, este posibil sa apara unele dureri la inceput si este importanta relaxarea si folosirea unui lubrifiant, mai ales daca alapteaza- pentru ca lactatia reduce nivelul de estrogen, ceea ce impiedica lubrificarea naturala a vaginului. PLACENTA PREVIA Placenta este un organ care se formeaza pe peretele intern al uterului, la scurt timp dupa conceptie. Prin intermediul placentei trec de la mama la fat oxigen si nutrienti, iar de la fat la mama diferiti produsi ai fatului. De obicei placenta se ataseaza de uter deasupra cervixului (parte inferioara a uterului sau a vezicii urinare). Intrun procent mai mic de 1% din nasteri, placenta se formeaza la baza uterului si acopera partial sau total cervixul. Atunci cand placenta blocheaza cervixul ne confruntam cu placenta previa. Simptomele placentei previa: sangerare vaginala, brusca, nedureroasa, care poate fi in cantitate mica sau abundenta. Sangele este de regula de culoare rosu aprins. Unele gravide cu placenta previa nu au nici un simptom. In aceste cazuri, placenta previa este diagnosticata ecografic, in momentul in care se va efectua o ecografie pentru alte cauze, atunci cand se vor investiga cauzele sangerarilor vaginale sau in cazul in care sangerarea incepe la debutul travaliului. Sangerarea dupa primele 20 de saptamani poate fi cauzata de: -placenta praevia (placenta se afla aproape de sau acopera cervixul); -desprindere de placenta (placenta se detaseaza prematur de uter); -alte cauze.

Se interneaza obligatoriu!