INGRIJIRILE PACIENTILOR CU AFECTIUNI RESPIRATORII

APARATULUI RESPIRATOR

CAILE RESPIRATORII

CAVITATEA NAZALA

Cavitatea nazala este reprezentata de cele doua fose nazale; Fosele comunica cu exteriorul prin nari, iar cu faringele prin coane (orificii ) ; Fosele nazale comunica cu niste cavitati, pline cu aer, sapate in oasele din jur ( sinusuri ); Ele sunt captusite de mucoasa nazala, intens vascularizata- mucusul secretat asigura umiditatea si retine praful si unele microorganisme.

CAVITATEA NAZALA

FARINGELE

Este un organ aflat in componenta sistemului digestiv; Il gasim ,insa, si in alcatuirea sistemului respirator, in continuarea foselor nazale; Faringele poate prezenta la nivelul mucoasei care-l captuseste producand respiratia pe gura.

LARINGELE

Laringele face legatura intre faringe si trahee; Este un organ respirator; Are rol de organ fonator ( al vorbirii ); Componenta externa este reprezentata de mai multe cartilaje, intre care cartilajul tiroid ( ,,marul lui Adam ) este mai dezvoltat.

LARINGELE

In interiorul laringelui se gasesc patru corzi vocale : doua superioare, doua inferioare. Corzile vocale inferioare au rol in producerea sunetelor. Spatiul dintre corzi se numeste glota. Deschiderea laringelui este acoperita de epiglota.

TRAHEEA
Traheea este situata in continuarea laringelui, in fata esofagului. Este formata din 15- 20 inele cartilaginoase, incomplete spre esofag. La interior este captusita cu o mucoasa traheala cu celule ciliate si glande ce secreta un mucus.

TRAHEEA

BRONHIILE
In partea inferioara,traheea se bifurca in doua bronhii care patrund in fiecare plaman, numite bronhii principale. Bronhiile principale se ramifica in bronhii secundare (in fiecare lob) Ultima ramificatie a bronhiilor se numeste bronhiola (la nivelul lobulilor) Totalitatea ramificatiilor bronhiilor se constituie in

arborele bronsic.

Bronhiolele sunt formate din acini pulmonari in forma de ciorchine, alcatuiti din numeroase alveole pulmonara.
Alveolele sunt asezate pe o membrana elastica, bine vascularizate si au peretele foarte subtire, unistratificat.

PLAMANII

Sunt asezati in cavitatea toracica si adapostesc intre ei inima.

PLAMANII
au un aspect buretos si culoare roz. sunt formati din unitati mai mici, bine delimitate numite lobi ( 3 lobi plamanul drept, 2 lobi plamanul stang ). lobii pulmoanari au forma de piramida si sunt formati din mai multi acini pulmonari. in ei ajung cele mai fine ramificatii ale arborelui bronsic ( bronhiolele respiratorii ).

Plamanii au un numar foarte mare de alveole, cca. 200 milioane pentru fiecare plaman. Suprafata lor totala ajunge la 200 m patrati. Plamanii sunt protejati de o pleura formata dintr-o foita interna si una externa. Intre ele se gaseste lichidul pleural ( rol esential in mecanismul respiratiei )

RESPIRATIA

EVALUAREA APARATULUI RESPIRATOR

EXAMENUL CLINIC EXAMINARI RADIOLOGICE EXAMINARI ENDOSCOPICE EXPLORAREA FUNCTIONALA EXAMINRI CU IZOTOPI RADIOACTIVI

EXAMENUL CLINIC
Examenul clinic consemneaz:
anamneza, antecedentele heredocolaterale i personale, ziologice i patologice; apariia primelor manifestri, semne i simptome i dinamica lor; evoluia principalelor tulburri funcionale (sughi, tulburrile vocii, dispnee, durere toracic, tuse, mucoziti, sput, expectoraie i hemoptizie)

EXAMENUL CLINIC

Inspectia da informatii asupra cutiei toracice si asupra miscarilor respiratorii. Cutia toracica poate prezenta si modificari la nivelul tegumentelor, sub forma de eruptii veziculare (herpes zoster), edeme ale extremitatii superioare a toracelui, cu circulatie colaterala (tumori mediastinale etc.) sau deformari toracice.

EXAMENUL CLINIC
Palparea da informatii asupra ritmului respirator si asupra transmiterii vibratiilor vocale. Ritmul respirator se noteaza asezand palma pe regiunea sternala. Vibratiile vocale se cauta, aplicand palma, succesiv, pe fiecare hemitorace, in diferite regiuni, de sus in jos, cerand bolnavului sa repete cifra 33. Normal, vibratiile produse la nivelul laringelui sunt transmise sub forma unui freamat usor si rapid.

EXAMENUL CLINIC

la palpare n mod fiziologic nu apar puncte dureroase pe cnd n condiii patologice aceste puncte sau zone se evideniaz (se inspecteaz i se palpeaz mamelele i ganglionii regionali)

EXAMENUL CLINIC
Percutia foloseste lovirea peretilor toracelui, pentru a provoca zgomote, care sunt interpretate dupa calitatea lor. la percuie sunt evideniate n condiii patologice hipersonoritatea pulmonar, matitatea, submatitatea fa de condiia ziologic unde se constat sonoritatea pulmonar.

EXAMENUL CLINIC
Auscultatia permite sesizarea si intepretarea diverselor zgomote, care se produc in cavitatea toracica in cursul respiratiei, tusei si al vorbirii. Modificarile murmurului vezicular constau in: diminuare sau disparitie (pneumotorax, pleurezie) si exagerare (procese patologice care maresc amplitudinea sau frecventa miscarilor respiratorii).

EXAMENUL CLINIC

particulare, care inlocuiesc zgomotul respirator normalRalurile sunt zgomote patologice care iau nastere in alveole sau bronhii si se modifica prin respiratie sau tuse. Pot fi uscate sau umede. Frecaturile pleurale sunt zgomote patologice, care iau nastere intre cele doua foite ale pleurei, cand acestea sunt inflamate. Se aud in pleurite, la inceputul si la sfarsitul unei pleurezii si sunt asemanatoare cu zgomotul produs prin frecarea unei bucati de piele.

Suflurile sunt zgomote respiratorii cu caractere

EXAMINARI RADIOLOGICE
Radioscopia si radiografia dau o imagine asupra modificarilor petrecute la nivelul plamanilor si inimii. Radiografia trebuie fcut n mai multe incidene spre a pune i mai bine n eviden leziunea n cauz, ca i topografia ei exact.

Examen radiologic si imagistice

radiografia toracica radioscopia toracica MRF tomografie ecografia toracica bronhografia angiografia pulmonara tomografia computerizata rezonanta magnetica

EXAMINARI RADIOLOGICE

EXAMINARI RADIOLOGICE
radioscopia ofer date asupra cmpurilor pulmonare, hilurilor pulmonare, diafragmului, mediastinului, ansamblului toracelui i const n obinerea imaginii la nivelul unui ecran ce conine sruri fluorescente, sub aciunea razelor X. pacientul aflat n ortostatism poate studiat dinamic prin micare continu cu scop de disociere a imaginilor, n general ns, radioscopia constituie o metod

Radioscopia

subiectiv n care concluziile depind de experiena examinatorului.

EXAMINARI RADIOLOGICE

care poate fi folosit ca element de comparaie cu radiografii ulterioare iar pacientul este mai puin iradiat spre deosebire de radioscopie. Tomograa pulmonar este radiograa unui strat de esut pulmonar care permite evidenierea proceselor patologice nedepistate prin radioscopii sau radiografie standard.

Radiografia permite nregistrarea imaginii

EXAMINARI RADIOLOGICE

Tomografia computerizata (CT) foloseste razele X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul corpului. In timpul testului pacientul va sta intins pe o suprafata plana (masa) de forma cilindrica care este legata la scaner; Scanerul trimite pulsuri de raze X spre acea parte a corpului ce se doreste investigata. O parte a aparatului este mobila, astfel incat poate efectua imagini din mai multe pozitii. Imaginile sunt memorate in computer.

EXAMINARI RADIOLOGICE

Tomograa computerizat permite

examinarea mediastinului, inimii, plmnilor i peretelui toracic (toate organele sunt reprezentate neinvaziv) iar prin utilizarea substanelor de contrast se permite diferenierea ntre vasele centrale i limfoame.

EXAMINARI RADIOLOGICE

Radiofotografia (MRF) este o metod radiologic de explorare care const n fixarea imaginii furnizat de ecranul radioscopic pe un film special, de dimensiuni (24/36 mm, 7/7 cm sau 10/10 cm). Explorare economic, rapid, foarte potrivit explorrilor n mas, este foarte precis, i pe aceast cale sunt depistate adesea leziuni mute din punct de vedere clinic.

EXAMINARI RADIOLOGICE

Bronhografia reprezinta explorarea radiologica a arborelui traheobronsic cu ajutorul unei substante de contrast introdusa cu sonda Metras. liposolubile, lipiodol sau iodipin hidroslubile ioduron B sau diiodon.

EXAMINARI ENDOSCOPICE

Endoscopia - metod de examinare ce permite vizualizarea direct a mucoaselor organelor cavitare efectuat cu ajutorul endoscopului (instrument tubular cu surs de lumin proprie i un sistem de lentile pentru observaie). Cu ajutorul unor anexe se pot efectua recoltri pentru examen bacteriologic , histopatologic , extragere de corpi strini , cauterizri etc.

EXAMINARI ENDOSCOPICE
Esofagoscopia= examinarea lumenului esofagian cu esofagoscopul. Scop:explorator sau terapeutic (extragere de corpi strini , cauterizarea unor ulceraii , incizarea unor abcese). Se poate executa cu pacientul n poziie eznd sau n decubit dorsal urmrindu-se ca gura , faringele i esofagul s fie n linie dreapta.

EXAMINARI ENDOSCOPICE
Bronhoscopia const n examinarea direct a interiorului canalelor bronice cu ajutorul unui aparat - bronhoscop - n scopul de a decela i extrage un corp strin, de a efectua o prelevare sau un drenaj sau de a trata unele afeciuni bronice i pulmonare.

Bronhoscopia poate diagnostica diversele afectiuni ale cailor respiratorii sau sa indeparteze obiecte sau tumori de la acest nivel.(scop:explorator si\sau terapeutic)

Indicaii terapeutice:

pentru aspirarea secreiilor sau spltur bronic ; pentru repermeabilizarea canalelor bronice, n intervenii cu laser sau extracie de corp strin.

EXPLORARI FUNCTIONALE
Scop: Determinarea modului n care aparatul respirator satisface nevoile organismului n stare de repaus sau n condiiile suprancrcrii funcionale. Evidenierea cazurilor incipiente de boal. Stabilirea capacitii de munc.

EXPLORARI FUNCTIONALE
1.Spirometria reprezinta explorarea ventilatiei pulmonare si se realizeaza cu ajutorul spirometrului care e alcatuit dintrun cilindru gradat ce comunica cu exteriorul printr-un tub de cauciuc prin care sulfa bonavul.

EXPLORARI FUNCTIONALE
2.Spirografia permite inregistrarea miscarilor respiratorii. Se pot executa toate masuratorile statice si dinamice. Spirografia se poate determina cu : aparatul Eutest ,expirograful Godart ,pneumoscreen.

EXPLORARI FUNCTIONALE

EXPLORARI FUNCTIONALE

3.Spiroergografia - test de efort cu ajutorul cruia se analizeaz capacitatea respiraiei la solicitare suplimentar. n cursul probei se urmresc parametrii respiratori , cardiaci i umorali (gradul de saturatie n O2 a sngelui arterial).

EXPLORARI FUNCTIONALE

4.Analiza gazelor din snge = determinarea cantitaii de O2 si CO2 n snge prin metode fizice (oximetrie) i chimice prin metoda Astrup (se determin si PH-ul sangvin ; 7,35 normal , peste aceast valoare este alcaloz iar sub este acidoz metabolica ce se combate prin administrare de bicarbonat de sodiu).

EXPLORARI FUNCTIONALE
5.Probele farmacodinamice -testul bronhoconstrictor si bronhodilatator.

urmresc depistarea unor tulburri n motricitatea pereilor arborelui bronsic.

EXAMINRI CU IZOTOPI RADIOACTIVI:

folosete izotopi radioactivi ce introdui n organism,radiaii , i care se fixeaz difereniat pe organele explorate.Metoda se numete scintigrafie iar rezultatul scintigram. Se injecteaz i.v. i trebuiesc luate msuri speciale de protecie mpotriva radiaiilor. Scintigrama pulmonara - poate evidentia modificari ale irigarii palmanilor cu sange sau ale distributiei aerului in plamani

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

DUREREA Durerea de cauz respiratorie este de mai multe tipuri : junghi toracic, durere dat de inflamarea cilor respiratorii mari, durere produs de distensia arterelor pulmonare. Mai exist i dureri legate de mediastin, de peretele toracic, durere la nivelul toracelui i n vecintatea sa (coloana vertebral, regiune cervical, regiune abdominal)

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

JUNGHIUL TORACIC

este o durere de cauz pleural dar apare i n suferina parenchimului pulmonar, prin interesarea pleurei. originea durerii este la nivelul terminaiilor algogene din pleura parietal . apare prin inflamarea sau iritarea pleurei, n contextul unei dureri corelabile cu micrile respiratorii. este localizat pe suprafee mici, este unilateral, poate avea intensitate mare sau foarte mare, are debut acut sau supraacut.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Junghiul din pneumonie este localizat pe suprafee mici, foarte frecvent submamelonar; se instaleaz acut (ntre 10 minute i 2 ore), are o intensitate mare i o durat mai mic de 2-3 zile. se agraveaz odat cu micrile respiratorii (bolnavii au tendina micorrii respiraiei pe partea durerii). Tusea, sughiul, micarea sau apsarea agraveaz deasemenea durerea, fiind n corelaie cu o hiperestezie. are o anumit poziie : apare n timp, dup febr sau frison, acest criteriu fiind foarte important pentru deosebirea de alte junghiuri toracice care apar mai devreme sau mai trziu n raport cu cele 2 manifestri.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Junghiul din pneumotorax are un debut deosebit de acut, cu intensitate maxim, resimit pe suprafa mare, asociat cu dispnee, cianoz i cu stare general alterat. la examenul fizic (percuie) se observ prezena timpanismului (hipersonoritate).

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Junghiul din pleureziile serofibrinoase (TBC pulmonar)

se constituie treptat (n ore sau zile), are tendina de a dura i se amelioreaz cnd apare lichid n cavitatea pleural. se agraveaz odat cu micrile respiratorii (bolnavii au tendina micorrii respiraiei pe partea durerii). Tusea, sughiul, micarea sau apsarea agraveaz deasemenea durerea, fiind n corelaie cu o hiperestezie.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Nevralgiile intercostale sunt distribuite pe unul sau mai multe spaii intercostale i au frecvent caracter de durere sub form de arsur sau descrcare electric.
aceast

nevralgie se asociaz cu hiperestezie cutanat nevralgia intercostal asociat cu apariia n buchet a unor vezicule cu lichid este semn de Herpes zoster (recdere a unei infecii virale cu Varicela zoster). Durerea poate s persiste luni i ani de zile.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

OBSERVAIE! Durerea este un semn obiectiv. Urmrim:
localizare, intensitate, iradiere, factorii

declanatori, factorii ce amelioreaz durerea, evoluia n timp.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

DISPNEEA Reprezint o tulburare de ritm, frecven i intensitate a respiraiei, uneori incontient iar alteori resimit de pacient ca o sete de aer, respiraie dificil, disconfort.

Dispneea poate fi consecina scderii aportului de O2,comprimrii organelor mediastinale sau obstruciei cilor respiratorii.

Poate fi nsoita de tiraj,cornaj,bti ale aripilor nazale,turgescena jugularelor.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Dispneea de efort i de repaus Dispneea de efort este dispneea care evolueaz constant n timp, de la eforturi mari la eforturi din ce n ce mai mici ; dispneea de repaus, prezent n stadii avansate ale dispneei de efort, i cea care apare acut n repaus, ridic problema trombembolismului pulmonar, durerea putnd lipsi. De obicei trombembolismul este precedat de durere toracic.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Dispneea paroxistic
este

tot dispnee de repaus; este repetitiv. Prototip n acest caz este astmul bronic.

Mijlocul de msurare al dispneei se refer la cea de efort, n funcie de gradul de efort la care apare i are 4 stadii (efort mare, mediu, mic i repaus)

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Clinic dispneea poate fi cu :

Ortopnee cnd se amelioreaz n poziie eznd Platipnee cnd se amelioreaz n poziie culcat (este inversul ortopneei). Se ntlnete n deficit muscular abdominal Trepopnee cnd se amelioreaz ntr-o anumit poziie lateral. Este legat de modificri ntre circulaie i respiraie.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Polipneea (hiperpneea) este dispneea ce se caracterizeaza prin accelerarea ritmului respirator. Tahipneea este o respiratie rapida si superficiala foarte putin eficace.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Bradipneea consta intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea poate fi compensate (fiziologica) la sportivi sau decompensata (patologica). Aceasta din urma poate fi o dispnee cu inspir prelungit (in afectiunile obstructive ale cailor aeriene superioare) sau cu expir prelungit (astm bronsic, emfizem pulmonar, bronsiolita capilara).

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Din punct de vedere al modului de apariie dispneea poate fi:
Acut: inhalare de corp strin, laringit acut la copii, pneumotorax spontan; Cronic bronhopneumopatii cronice, emfizem pulmonar, fibroze interstiiale difuze; Paroxistic apare n accese, caracteristic astmului bronic.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Dup factorii declanatori dispneea poate fi: de efort, ortopnee, expunere la alergeni sau particule iritante.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Dup intensitate dispneea poate fi: moderat, important i sever.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

secundar obstruciei incomplete a cilor respiratorii mici sau mari. Dispneea de tip restrictiv -apare prin reducerea capacitii pulmonare totale i creterea efortului de ventilaie. Dispneea mixt care apare n cancerul bronhopulmonar, TBC, bronhopneumonie.

Dispneea de tip obstructiv:-apare

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Respiratia Cheyne-Stokes caracterizata

prin alternanta de polipnee neregulata ca amplitudine, cu apnee care poate dura 1030 de secunde. Apare in ateroscleroza sistemica, hipertensiunea intracraniana, hemoragii cerebrale, tumori.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

miscari respiratorii intrerupte periodic de apnee cu durata de 5-30 de secunde. Este intalnita in meningite, septicemii, stari de agonie. Respiratia Kussmaul este o respiratie in patru timpi, profunda, zgomotoasa.

Respiratia Biot - se manifesta prin

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Din punct de vedere al raportului intre fazele respiratiei (inspir-expir) dispneea se poate clasifica in: dispneea inspiratorie ,

dispneea expiratorie dispneea mixta (sunt afectate ambele

faze ale respirariei),

dispnee de efort.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

EXPANSIUNEA TORACICA ASIMETRICA Expansiunea toracica asimetrica reprezinta extensia inegala a unor portiuni ale peretelui toracic in cursul inspiratiei.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

FEBRA Cresterea temperaturii peste 37 grade C poarta denumirea de subfebrilitate (intre 3738 grade C) si febra (peste 38 grade).

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

FRISONUL reprezinta contractii musculare involuntare cu manifestari paroxistice caracterizate prin tremuraturi violente si clantanit de dinti, frisoanele sunt adesea acompaniate de febra si tind sa se instaleze spontan, anuntand inceputul unei infectii .Anumite afectiuni, precum pneumonia pneumococica, produc doar un frison unic, intens.

Organismul simte senzatia de frig si reactioneaza printr-o serie de mecanisme compensatoare, precum contractii musculare ritmice sau frisoane. Aceste contractii musculare genereaza caldura corporala si contribuie la aparitia febrei.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

TUSEA simptomul cel mai frecvent ntlnit n bolile aparatului respirator . Este un act reflex -consta ntr-o inspiratie adnca si rapida, urmata de nchiderea glotei si de efortul de expiratie fortata, ce nu se poate face din cauza glotei care este nchisa. La un moment dat glota se deschide brusc, iar expiratia brusca, exploziva, antreneaza materialul existent n caile aeriene, deplasndu-l pe o distanta oarecare spre exterior.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

In raport cu cantitatea si caracterul secretiei bronsice, dar mai ales cu senzatia auditiva pe care o da, tusea poate fi uscata sau umeda.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

EXPECTORAIA SPUTA: Expectoraia reprezint actul prin care sunt eliminate, n urma tusei, produsele patologice din arborele traheobronic i parenchimul pulmonar, produse care denumesc sputa. Sputa conine mucus (cnd exist o hipersecreie), exsudat inflamator, (de origine bronic), corpi strini, snge, saliv, produse de descompunere a esutului pulmonar, secreie faringian sau nazal.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Expectoraia are ca i tusea o mare valoare

semiologic, putnd trana diagnosticul prin caracterele sale patognomonice. De exemplu, n pneumonia pneumococic apare o sput ruginie, n neoplasmul pulmonar ea este n "peltea de coacze" iar n supuraii pulmonare ea apare n cantitate mare i stratificat Examenul macroscopic cuprinde: cantitate, aspect, consisten, culoare i miros.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

Vomica: Reprezint expulzia brusc a unei cantiti masive de sput i apare dup efort, tuse sau traumatism, nsoit de dureri toracice, dispnee, cianoz i stare de oc. Apare mai frecvent n abcese pulmoare, empiem, chist hidatic, abces hepatic sau subfrenic, drenate n bronie.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

HEMOPTIZIA Reprezint eliminarea pe gur a unei cantiti de snge rou, aerat, proaspt care provine din arborele traheobronic i/sau parenchimul pulmonar n cursul efortului de tuse.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

CIANOZA sau colorarea albastruiviolacee a pielii (mai ales a extremitatilor, a fetei si a unghiilor) si a mucoasei (mai ales a buzelor) este data de hemoglobina n cantitate prea mare n sngele insuficient oxigenat, din cauza unor factori care nu permit ca schimbul gazos sa se faca in conditii optime.

SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE

SUGHITUL apare prin iritarea nervului frenic(n pleurezii i n tumori pulmonare). n afeciunile respiratorii pot aprea manifestri legate de: -scderea aportului de O2 (cianoz,tahicardie,HTA,confuzie,delir,com); -cresterea CO2 n snge (transpiraie,cefalee,agitaie,acidoz).

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

INFECTIA ACUTA DE CAI RESPIRATORII SUPERIOARE(IACRS)

Dupa evoluie sunt acute sau cronice ; Sunt frecvente ca afeciuni banale i sezoniere ; Pot reprezenta prodroame (mai mult simptome) ale unor boli contagioase:rujeola , varicela , rubeola etc. Netratate sau tratate incorrect pot duce la complicaii grave (pulmonare , sinuzit , astm bronic ). Inflamaia poate fi localizat la nivelul mucoasei nazale:rinita;faringelui:faringit ; laringelui:laringit.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

RINITELE acute sunt sezoniere , debuteaz cu strnut , rinoree apoas apoi mucopurulent , usturimi n nas , anosmie temporar , subfebrilitate , stare general uor alterat. Evolueaz ntre 4-7 zile. Netratat duce la sinuzite sau complicaii bronhopulmonare. Tratament: regim igieno-dietetic , repaus , dezinfectante nazale i faringiene antitermice,aerosoli.O form particular este rinita alergic cauzat de factori alergeni:praf,polen,puf etc.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

LARINGITELE= inflamaia laringelui se manifest prin disfonie,tuse seac,iritaie, febr,disfagie dispnee,tiraj,cornaj.Formele pseudo-membranoase(cu false membrane) pot cauza asfixie. Tratament: repaus vocal,interzicerea fumatului,microclimat umed.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

n laringitele acute cu asfixie,intervenia de urgen este traheostomia=realizarea unui orificiu la nivelul traheei prin incizie chirurgical i introducerea unei canule prin acest orificiu n scopul asigurrii respiraiei pe aceast cale.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

PNEUMONIA- afeciune care intereseaza parenchimul pumonar cauzat mai des de microbe i virui. Apar procese inflamatorii alveolare interesnd un segment sau mai muli lobi. MANIFESTRI DE DEPENDEN:-debut brusc cu febr ridicat,frison solemn,junghi thoracic,tuse la inceput seac apoi cu expectoraie,ruginie,vscoas,caracteristic a sau patognomonic-evoluia ntre 7-11 zile dac imunitatea pacientului este bun.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

OBIECTIVELE DE NGRIJIRE au ca i scop: combaterea infeciei; eliberarea cailor respiratorii; imbunatairea respiraiei,repaus la pat pe perioada febril,oxigenoterapia; alimentaie lichid si semilichid in febr cu aport caloric n funcie de necesitate; hidratare eficient avnd n vedere pierderile prin febr i transpiraie; monitorizarea funciilor vitale; Combaterea febrei prin antipiretice sau mpachetri,antibiotic cu rol delegat.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

BRONSITA- reprezinta inflamatia bronhiilor.Inflamatia la acest nivel produce edem si se produce sputa care favorizeaza tusea si astfel respiratia devine dificila. Simptomele sunt: -tusea, poate fi principalul simptom: tusea seaca apare in primele zile, iar mai apoi devine productiva; sputa poate fi de culoare galbena, verde sau poate fi transparenta; in unele cazuri pot aparea striuri de sange. -febra moderata, de obicei in jur de 38C (febra inalta poate indica o pneumonie) -senzatie generala de astenie -senzatie de constrictie, durere surda in piept inrautatite de inspirul profund si tuse -wheezing (zgomot suierator) -senzatie de lipsa de aer.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

Se poate preveni aparitia bronsitei acute prin: evitarea fumului de tigara; persoanele care fumeaza sau care inhaleaza constant fum de tigara au mai multe episoade de bronsita acuta decat persoanele care nu fumeaza; fumul de tigara scade capacitatea organismului de a elimina bacteriile si virusurile si poate duce la producerea de infectii respiratorii;

evitarea aerului poluat sau a substantelor iritante; purtarea unei masti de protectie in cazul lucrului in atmosfera cu substante iritante, chiar si praf;

evitarea aprinderii focului cu rumegus; evitarea situatiilor ce pot declansa un episod alergic, la persoanele cu alergii cunoscute; evitarea contactului cu persoanele ce au infectii ale tractului respirator superior, mai ales de catre cei cu un sistem imunitar deficitar sau alte boli; spalarea frecventa a mainilor in timpul sezonului rece cu epidemii de gripa; vaccinarea impotriva gripei.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

Terapia bronsitei acute la persoanele
fara alte boli asociate include:

mijloace de a scadea frecventa tusei, scaderea febrei si a durerii. Antibioticele nu sunt de obicei indicate.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

INSUFICIENTA RESPIRATORIE Incapacitatea acuta sau cronica a plamanilor de a asigura functia lor, care se traduce printr-o diminuare a concentratiei de oxigen in sange si uneori printr-o crestere a concentratiei sangvine de dioxid de carbon. Exista doua forme principale de insuficienta respiratorie :acuta si

cronica.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

INSUFICIENA RESPIRATORIE ACUT= incapacitatea plmnilor de a face fa schimburilor de gaze normal n condiii de repaus i efort.

Insuficienta respiratorie cronica se traduce printr-o respiratie dificila cu distensie toracica, tiraj si cianoza. Ea poate in plus sa antreneze o insuficienta ventriculara dreapta: tahicardie, crestere in volum a ficatului, jugulare turgescente, edeme ale membrelor inferioare. Insuficientele respiratorii cronice evolueaza lent, agravate prin pusee de insuficienta respiratorie acuta. In cazurile cele mai grave, se ajunge la practicarea unei traheotomii definitive.

OBICTIVELE DE NGRIJIRE vizeaz: permeabilizarea cilor respiratorii; favorizarea ventilaiei pulmonare; combaterea strii de hipoxie; prevenirea complicaiilor.

CONDUITA DE URGEN:
1.Permeabilizarea cilor respiratorii in obstruciile supraglotice: poziionarea pacientului in decubit dorsal fr pern; luxarea mandibulei nainte; curarea oro-faringelui (aspirarea secreiilor); traciunea limbii; intubaie oro-faringian dac este cazul.

2.Permeabilizarea cilor respiratorii : n obstruciile subglotice: poziie de drenaj postural (=aezarea pacientului ntr-o poziie care s favorizeze eliminarea secreiilor,cu capul mai jos dect trunchiul). aspirarea secreiilor,precedat de tapotaj; tuse asistat -la bolnavii contieni; intubaie oro-faringian,traheostomie la nevoie.

3.Respiraie artificial HELP-ME dac este cazul (n stop cardiorespirator). 4.Oxigenoterapie.

5.Msuri terapeutice etiopatogenetice (n funcie de cauz i mod de apariie): scoaterea din mediu,respiraie artificiala,oxigenoterapie n intoxicaii cu monoxid de carbon; HHC n edem alergic,laringite edematoase; bronhodilatatoare (Miofilin) n astmul bronic; toracocentez n pleurezii,n pneumotorax; ser antidifteric n difterie.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

EDEMUL PULMONAR= Invadare a alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor . Un edem pulmonar este cel mai frecvent de origine hemodinamica, legat de o crestere a presiunilor in circulatia pulmonara. Mult mai rar, edemul pulmonar poate fi consecinta unei alterari a permeabilitatii capilarelor pulmonare de catre agentii infectiosi (virusul gripei, unele bacterii) sau toxici.

Simptome si semne In edemul pulmonar acut, apar brusc la bolnav o dispnee intensa, ceea ce-l obliga sa stea asezat sau in picioare (ortopnee), precum si o tuse, insotita uneori de expectoratii spumoase rozalii caracteristice, tahicardie , raluri crepitante, hepatomegalie, turgescenta jugularelor.

Tratament Diureticele pe cale intravenoasa si/sau vasodilatatoarele, in particular cele venoase, trateaza simptomele si antreneaza o diminuare rapida a presiunii in circulatia pulmonara. Ameliorarea oxigenarii se face prin inhalarea de oxigen cu ajutorul unei sonde sau al unei masti, corectarea scaderii debitului cardiac se trateaza prin medicamente cardiotonice. Tratamentul de fond este cel al bolii in cauza.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

EMBOLIA PULMONARA Embolismul pulmonar reprezinta obstructia unei artere pulmonare. Odata ce artera este obstruata, de obicei de unul sau mai multi emboli, nivelul de oxigen din sange scade iar presiunea pulmonara creste. Embolismul pulmonar cauzat de trombi mari poate determina moarte subita, de obicei in 30 de minute de la aparitia simptomelor. Trombii de dimensiuni mai mici pot determina leziuni ireversibile la nivelul inimii si plamanilor.

ETIOLOGIE Embolia pulmonar se prezint n general drept complicaie a trombozei venoase profunde (T.V.P.) localizat n majoritatea cazurilor la membrele inferioare Apariia trombozei venoase este determinat i favorizat de: modicrile endovenei prin leziuni provocate de diferii factori; creterea coagulabilitii i vscozitii sanguine; afeciuni medicale ca: insuciena cardiac cronic congestiv, infarct miocardic acut, neoplasme, infecii acute i cronice; intervenii chirurgicale mari pe abdomen sau micul bazin; traumatismele membrelor inferioare cu sau fr fractur, sarcina i lauzia.

Factorii de risc cei mai importani : vrsta peste 60 de ani sau imobilizarea prelungit la pat; obezitatea i utilizarea de contraceptive orale ce conin estrogeni; meninerea prelungit a cateterelor venoase. Migraia trombilor venoi i embolizarea pulmonar poate fi provocat i de: creterea brutal a presiunii venoase prin strnut, tuse, defecaie, mers dup o contracie muscular brusc; efectuarea manevrelor de reducere a unei fracturi la membrele inferioare sau masaj brutal.

Simptomele embolismului pulmonar pot include: dispnee aparuta brusc junghi toracic aparut subit care se accentueaza la inspir adanc sau la tuse cresterea frecventei cardiace cresterea frecventei respiratorii transpiratii anxietate tuse cu cu sputa sangvinolenta palpitatii semne de soc.

Tratamentul embolismului pulmonar se bazeaza pe prevenirea unor viitoare episoade de embolism pulmonar folosind medicamentele anticoagulante. Acestea previn cresterea in dimensiuni a trombilor deja existenti si aparitia altora noi. In cazul in care simptomele sunt grave si ameninta viata pacientului este nevoie de un tratament imediat si agresiv. Tratamentul agresiv poate include medicamente trombolitice care pot dizolva rapid un tromb dar pot creste de asemenea si riscul unor hemoragii severe. Alta optiune pentru cazurile grave este indepartarea chirurgicala a trombului, operatie numita embolectomie, dar aceasta procedura se efectueaza doar in unele spitale mari.

Masurile care scad riscul aparitiei trombozei venoase profunde sunt:

exercitiile fizice: se poate mentine o buna circulatie a sangelui, prin aducerea varfurilor degetelor de la picioare cat mai aproape de cap, astfel incat gambele sa fie intinse, apoi se relaxeaza si se repeta operatiunea; acest exercitiu este important de efectuat mai ales cand se sta pe scaun pentru o perioada lunga de timp (de exemplu in timpul calatoriilor lungi cu masina sau avionul) mobilizarea cat mai precoce posibil dupa o interventie chirurgicala sau dupa o boala care a necesitat repaus prelungit la pat este foarte importanta; daca mobilizarea nu este posibila trebuie efectuate exercitiile pentru gambe descrise mai sus la fiecare ora, pentru a ajuta sangele sa circule renuntarea la fumat: acest lucru este cu deosebire important pentru persoanele care urmeaza tratamente cu estrogeni (cum ar fi contraceptivele orale) folosirea ciorapilor elastici pentru a preveni tromboza venoasa profunda, la persoanele cu risc.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

ASTMUL BRONIC astmul bronic reprezint boala cauzat de o inamaie cronic la nivelul cilor aeriene ale arborelui bronic ce determin o limitare a debitului de aer i care are ca expresie clinic criza de astm. astmul bronic reprezint un sindrom de hiperreactivitate bronic determinat de stimuli i substane diferite, la un pacient cu sensibilitate sau predispoziie particular incluznd att astmul alergic ct i cel nealergic. clinic, sindromul este caracterizat prin criz de dispnee paroxistic cu caracter expirator iar fiziopatologic prin hipertonie i stenoz bronilar cauzate de spasm, edem i hipersecreie bronic.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

ASTMUL BRONIC se caracterizeaz prin accese(reiese din dispneea paroxistic expiratorie provocat de obstrucia bronhiilor prin bronhospasm). Factori determinani si predispozani: factori alergici: praf,pene,detergeni etc; factori nealergici= infecioi.

Astmul bronic, n funcie de manifestrile caracteristice este clasificat astfel: astm paroxistic = crize de intensitate i durat variabile alternand cu perioade de acalmie. astm cronic = accese astmatice prelungite cu scurte perioade de eliminare a simptomelor. status astmaticus = crize continue.

MANIFESTRI DE DEPENDEN: crize de sufocare (dispnee) deseori asociate cu o tuse iritanta, care, foarte rar poate fi singurul simptom al astmului. Respiratia poate fi uneori usor suieratoare (wheezing). incepe brusc,mai frecvent noaptea; uneori este precedat de o stare prodromal care precede criza(tuse uscat,strnut,rinoree); Criza de astm se caracterizeaz prin: dispnee expiratorie(bradipnee cu expiraie forat) urmat de tuse i expectoraie mucoas.Pacientul st n ortopnee. anxietate sever,transpiraii reci,bradicardie; durat de la 10 minute-3 ore.

OBSERVAIE!
Astmul bronic trebuie difereniat de astmul cardiac sau edemul pulmonar acut prin: n astmul bronic avem bradipnee cu expir prelungit,bradicardie,tegumente palide,transparente,poziie semieznd. n astmul cardiac avem polipnee inspiratorie,tahicardie.Bolnavul este nclinat nainte,rezemat n mini cu umerii ridicai.

Conduita terapeutic n cazul crizei de astm bronic:

anunm de urgen medicul pentru accesul acut i n funcie de stadiul sau forma clinic iniiem i efectum urmtoarele intervenii:

In stadiul I i II:

poziionm pacientul eznd sau n ortostatism sprijinit evitm strile de agitaie inutile oxigenoterapia 2-4 l/min. pe sond nazal la indicaia medicului administrm bronho-dilatatoare n aerosol asigurm abord venos pentru Aminolin, Teolin sau Terbutalin . de menionat c fr monitorizare nu trebuie administrat direct i. v. Teofilina sau Aminolina iar supradozarea de Teolin induce stare de agitaie, tahicardie care sugereaz agravarea strii pacientului.

In stadiul III la indicaia medicului administrm i.v. Aminolin sau asigurm abord venos continuu pentru perfuzie; administrm oxigen 4-6 l/min. prin intermediul sondei nazale; supraveghem starea de contien a pacientului i funciile vitale ale acestuia injectm i. v. la 4 - 6 ore glucocorticoizi n bol (100mg prednison).

In stadiul IV:
n caz de obnubilare reducem doza de

oxigen i asistm pacientul cu balonul tip Ambu; n starea de ru astmatic pacientul este transferat n serviciul de terapie intensiv unde se practic intubaia oro - traheal, n caz de evoluie nefavorabil trecnd pe respiraie asistat.

CONDUITA DE URGEN:
poziie semieznd; medicaie de urgen; bronhodilatatoare(Miofilin),HHC, oxigenoterapie.

STAREA DE RU ASTMATIC-este stadiul clinic cel mai sever al astmului bronic. Semne: polipnee cu expiraie lung i tiraj,cianoz,transpiraii abundente,absena tusei i expectoraiei. CONDUIT DE URGEN: internare obligatorie i medicaie de urgen. OBSERVAIE!!! Nu pot fi administrate Morfin sau Mialgin.

EDUCAIA PACIENTULUI I A FAMILIEI

a cunoate c astmul bronic este o boal cronic care poate fi controlat; respectarea tratamentului care este de lung durat; administrarea corect a tratamentului prescris de medic; gimnastic respiratorie cu accent pe expiraie; nlturarea cauzei care a determinat alergia; evitarea factorilor declanatori; un mod de via linitit n aer uscat cu evitarea agenilor iritani pentru mucoasa respiratorie (implicarea familiei este necesar); msuri eventuale de reducere a atopiei: vaccinri, desensibilizri, administrare de antialergice.

s aib la dispoziie medicaia necesar n caz de criz; utilizarea i administrarea corect pe cale inhalatorie a medicamentelor; cunoaterea eventualelor reacii adverse ale medicamentului; recunoaterea manifestrilor ce determin agravarea afeciunii; profilaxia accesului de astm prin tratarea leziunilor existente la nivelul aparatului respirator; reechilibrarea fondului nevrotic; a evit oboseala zic i intelectual cu respectarea orelor de odihn i somn; evitarea schimbrilor brute de temperatur; regim alimentar hiposodat bogat n vitamine cu evitarea constipaiei; s respecte controlul periodic -clinic i funcional.

Profilaxia trebuie facuta in cazul copiilor nascuti din parinti astmatici pentru ca aceste persoane prezinta un risc crescut prin teren si susceptibilitate mare de a face astm bronsic. Aceasta profilaxie primara este utila inainte de aparitia simptomelor bolii. Profilaxia secundara sau cauzala presupune prevenirea expunerii la alergeni ; este o masura mai mult terapeutica, insa numai pentru unii alergeni, mai ales pentru cei profesionali : faina, medicamente, par de animale, alimente. Profilaxia tertiara se face o data ce s-a instalat boala si are ca scop evitarea aparitiei complicatiilor.Pacientul e sfatuit sa urmareasca indicatiile medicului, sa evite expunerea la frig, umeaeala si sa trateze precoce toate infectiile respiratorii, sa evite emotiile puternice si sa revina la controale periodice de specialitate.

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII

HEMOPTIZIA se defineste ca fiind expectoratia cu sange si este un semn nespecific asociat cu numeroase afectiuni pulmonare care poate sa cuprinda infectia (Bronsita acuta, abcesul pulmonar, tuberculoza, cancerul pulmonar,pneumonia, bronsiectazia).

Hemoptizia poate sa apara pe neasteptate, precedata de obicei de prodroame: senzatie de caldura retrosternala, gust usor metalic, sarat, hema respiratorie insotita de stare de teama, gadilitura laringiana, care preceda imediat tusea.

MANIFESTRI DE DEPENDEN: sput spumoas,rou aprins; senzaie de gdilare a laringelui; cldur retrosternal,gust de snge n gur. n hemoptiziile mari se modific funciile vitale,HTA,puls tahicardic filiform.

Interventii de urgenta: repaus absolut n poziie semieznd; repaus vocal; respiraie pe nas,lent i profund; se suprim alimentaia-I se dau bolnavului lichide reci n cantiti mici(vasoconstricie); pung cu ghea pe regiunea sternului sau pe hemitoracele presupus afectat; se combate tusea cu rol delegate; nu se dau expectorante; medicaie hemostatic (venostat); microtransfuzii cu snge proaspt; transport obligatoriu la spital.

Tratamentul definitiv cuprinde bronhoscopia cu fibre optice de urgenta care poate sa localizeze zona de origine si sa indentifice cauza sangerarii. Daca sangerarea nu poate fi localizata datorita faptului ca rata de sangerare nu permite vizualizarea adecvata a cailor aeriene, sunt indicate bronhoscopia rigida de urgenta sau arteriografia si embolizarea. Interventia chirurgicala de urgenta se refera la pacienti cu sangerare unilaterala, atunci cand embolizarea nu este posibila, cand sangerarea continua in ciuda embolizarii sau cand este asociata cu o tulburare persistenta, hemodinamica si respiratorie.

INTERVENII N AFECIUNILE RESPIRATORII

STOPUL CARDIORESPIRATOR: =ncetarea funciei respiratorii i a celei cardiace duce la stopul cardiorespirator care corespunde cu moartea clinic.

SEMNELE S.C.R.:

pierderea contiinei; oprirea respiraiei; ncetarea btilor inimii (puls 0,T.A. 0); paloare extrem sau cianoz; relaxarea complet a musculaturii; midriaz{mrirea pupilei}.

1.Poziionarea victimei n decubit dorsal cu un sul sub omoplai.Salvatorul n dreapta victimei. 2.H=hiperextensia capului, 3.E=eliberarea cilor respiratorii superioare, 4.L=luxarea mandibulei, 5.P-pensarea nasului, 6.ME=masaj cardiac extern.

SEMNELE DE EFICIEN A RESUSCITRII:

recolorarea tegumentelor; reducerea midriazei pn la apariia miozei apariia pulsului la arterele mari; semne de revenire a strii de contien.

NGRIJIREA PACIENTULUI DUPA RESTABILIREA FUNCIEI CARDIORESPIRATORII:

se menine poziia de decubit pentru a preveni recderile; se combate hipoxia prin administrare de O2; se combate edemul cerebral prin administrare de Manitol 20% i diuretice; se combate acidoza prin administrare de bicarbonat de sodiu 4,2% sau soluie T.H.A.M.; administrare de anticoagulante pentru combaterea coagulrii diseminate intravasculare.

SEMNELE DE MOARTE SIGUR

traseu plat la E.K.G 60 minute; dilatarea persistenta a pupilelor fr reacie la lumin cu opacitatea corneei; cianoz cu lividiti (pete cadaverice).

MANAGEMENTUL CAILOR AERIENE OBSTRUATE:

Manevra Heimlich este o compresie brusca in abdomenul superior care creeaza astfel o presiune suficienta pentru a expulza corpul strain. Aceasta manevra se foloseste la pacientii constienti, adulti.

Manevra Heimlich Implementarea: Se determina nivelul de constienta a pacientului batandu-l pe umar si cerandu-i sa tuseasca. Daca are o obstructie incompleta de cai aeriene nu va putea sa vorbeasca dar se vor auzi zgomote respiratorii asemenatoare horcaielilor. Aceasta va confirma obstructia partiala a cailor aeriene si pacientul trebuie incurajat sa tuseasca. Acest lucru fie va elibera caile aeriene fie le va obstrua deplin. In obstructia completa, in functie de nivelul de constienta a pacientului se va actiona diferit.

Manevra Heimlich

Pentru un pacient adult, constient: se va explica pacientului foarte pe scurt ca veti incerca sa eliminati corpul strain asistenta se va pozitiona in spatele pacientului si ii va inconjura talia cu mainile.Va strange pumnul la o mana si il va pozitiona putin deasupra ombilicului pacientului, pozitionand cealalta mana temeinic peste pumnul strans se vor efectua 5 miscari separate, distincte, de strangere puternica a abdomenului, rapid, indreptate inspre interiorul abdomenului pacientului si in sus.Miscarile trebuie sa fie suficeint de puternice pentru a provoca tuse si a disloca corpul strain pacientul trebuie tinut foarte bine in timpul manevrei, deoarece el isi poate pierde cunostinta intre timp si va trebui sustinut sa nu cada brusc, ci va fi asezat jos, avand grija sa nu fie obiecte in jur care sa-l raneasca.Sustinandu-i capul si gatul, pacientul va fi intins in decubit dorsal se va deschide gura pacientului, se va face subluxatie mandibulara si se va cauta cu degetele corpul strain se va incerca ventilatia bolnavului. Daca pieptul nu se misca se va repozitiona mandibula si se vor efectua inca 5 compresii abdominale ferme in interior si in sus apoi se va urma protocolul pentru pacientii inconstienti

Manevra Heimlich
Pentru un pacient adult, inconstient: se vor deschide caile aeriene facandu-se subluxatie de mandibula si verificandu-se daca respira daca nu respira, se va incerca ventilarea sa cu repozitionarea cailor aeriene daca metoda este ineficenta, asistenta se va pozitiona in genunchi, peste pacient, cu un genunchi de o partea a acestuia si unul de alta parte si va efectua 5 compresii abdominale ferme inspre interior si in sus cu mainile plasate intre ombilic si apendicele xifoid se vor deschide caile aeriene prin subluxatie de mandibula pentru a evita ca limba sa alunece in fundul gatului se va cauta si curata gura cu degetele pentru a depista corpul strain si se incerca indepartarea acestuia dupa indepartarea obiectului se va ventila pacientul verificandu-se pulsul si daca apare respiratia spontana daca este necesar se va incepe resuscitarea cardiorespiratorie daca corpul strain nu a fost indepartat se reincearca ventilarea bolnavului si compresiile abdominale pana cand acesta va fi inlaturat

Manevra Heimlich

Pentru un copil:

daca copilul este constient si poate sta in picioare se va efectua metoda Heimlich folosind aceeasi tehnica ca la un adult dar cu mai putina forta daca este inconstient, cazut, va fi asezat in decubit dorsal iar asitenta deasupra cu genunchii de o parte si de alta a copilului. Se vor efectua compresii la fel ca la un adult dar cu mai putin forta nu se va efectua niciodata la copil cautarea oarba cu degetele in gura deoarece exista riscul ca acel corp strain sa fie impins mai adanc

Manevra Heimlich Pentru copil pana intr-un an:

daca copilul este constient, se va pozitiona de-a lungul bratului asistentei, cu capul mai jos decat trunchiul si cu fata in jos se va sustine capul copilului mentinandu-i ferm mandibula se sprijina mana cu copilul pe coapsa si cu mana cealalta, cu podul palmei, se vor aplica 5 lovituri ( nu cu forta) in spaele copilului, intre umeri daca corpul strain nu a fost indepartat, se pozitioneaza mana libera de-a lungul spatelui copilului pana la zona occipitala , sustinand-o si se intoarce c fata in sus, cu capul mai jos decat trunchiul se pozitioneaza degetele pe stern imediat sub o linie imaginara intre cele doua mameloane ale copilului.Se vor face astfel 5 compresii ale pieptului cu degetele intr-un ritm nu foarte rapid. Daca corpul strain este dislocat si se poate vizualiza, trebuie scos daca este nevoie, se va incepe resuscitarea cardiorespiratorie

Manevra Heimlich
Consideratii speciale:

daca pacientul vomita in timpul efectuarii compresiilor abdominale i se va curata repede gura si se vor efectua manevrele doar cat este necesar chiar daca eforturile de dezobstruare nu par sa aiba succes, ele trebuie continuate, deoarece privarea de oxigen va produce relaxarea muschilor scheletici si va creste eficienta manevrelor

INTERVENII N AFECIUNILE RESPIRATORII

PIPA OROFARINGIANA:

O pipa orofaringiana este facuta din plastic curbat si se introduce in gura catre peretele posterior al faringelui pentru a mentine permeabilitatea cailor aeriene.La un pacient inconstient , de obicei, limba obtrueaza faringele. Pipa orofaringeala este facuta dupa curbatura palatului bucal si permite trecerea aerului prin ea si pe langa ea, facilitand, de asemenea, aspiratia orofaringeala. Atasarea pipei este pentru o scurta peroada , in postanestezie, de exemplu, pana cand pacientul se trezeste total. Totusi, ea este folosita si pe termen mai lung fiind pozitionata in stanga sondei la un pacient intubat pentru a impiedica ca acesta sa isi muste cu dintii si sa sectioneze accidental sonda endotraheala. Nu se va folosi pipa la pacientii care au pierdut dinti in timpul traumei sau au interventii chirurgicale bucale , nici la pacientii constienti deoarece le produce disconfort, senzatie de voma, laringospasm. Se foloseste de obicei la pacientii inconstienti sau semiconstienti.

INTERVENII N AFECIUNILE RESPIRATORII

ASPRATIA ORONAZOFARINGEALA: Aspiratia oronazofaringeala indeparteaza secretiile din faringe cu ajutorul unei sonde de aspiratie intodusa prin gura sau printr-o nara. Aceasta procedura ajuta pacientii care nu pot sa tuseasca si sa expectoreze eficient. Manevra trebuie efectuata ori de cate ori este nevoie, in functie de starea pacientului. Aspiratia oronazofaringeala necesita echipamen si tehnica sterila.

Consideratii speciale: daca pacientul are probleme nazale se va alterna nara pe care se va face aspirarea daca se face nazofaringian pentru pacientii care necesita aspirari repetate se poate introduce o pipa in gura pe care se poate face aspirarea fara risc de leziuni sau o sonda nazofaringeala pe care de asemenea, se poate aspira fara a mai solicita mucoasa nazala de fiecare data pacientul va fi supravegheat dupa aspirare pentru a evalua eficienta acesteia si imbunatatirea respiratiei frecventa si durata aspiratiilor va fi in functie de starea pacientului

INTERVENII N AFECIUNILE RESPIRATORII

INTUBATIA ENDOTRAHEALA: Intubarea endotraheala presupune insertia orala sau nazala a unei sonde, prin laringe pana in trahee pentru instituirea mecanica a ventilatiei. Este efctuata de anestezist sau de un asistent specializat pe urgente. Se foloseste intubarea pacientului incaz de urgente majore, cum ar fi stopul cardiorespirator, in epiglotite sau anesteziile care preced interventiile chirurgicale.

Avantajele intubarii endotraheale sunt mentinerea functionalitatii cailor aeriene, protectia impotriva aspiratiilor in trahee din tubul digestiv, permite indepartarea secretiilor traheobronsice la pacientii care nu pot tusi eficient, permit ventilatia mecanica. Dezavantajele sunt cresterea riscului de infectie, impiedicarea comunicarii verbale. Intubarea endotraheala este contrindicata pacientilor cu traume severe ale cailor aeriene sau cu obstacole majore, care nu permit introducerea fara riscuri a sondei de intubatie ( la acestia se va efectua cricotirotomie). De asemenea, la pacientii cu leziuni ale coloanei vertebrale se poate contrindica intubarea deoarece este foarte dificil de facut in conditiile in care pacientul nu trebuie sa fie deloc mobilizat.

Ingrijirea pacientilor intubati: consta in mentinerea permeabilitatii cailor aeriene, prevenirea complicatiilor, mentinerea adcvata a presiunii aerului in balonas pentru prevenirea necrozei traheei, repozitionarea sondei pentru a preveni ulceratiile gurii, aspirarea, etc.

INTERVENII N AFECIUNILE RESPIRATORII

TRAHEOTOMIA Traheotomia presupune crearea unui orificiu ( traheostomie) in trahee si introducerea unui tub special pentru mentinerea permeabila a caii aeriene astfel obtinute. Aceasta procedura se face cand orice alta metoda de a elibera caile aeriene esueaza ( edem laringeal, tumora, corp strain) sau cand intubatia endotraheala este contraindicata. Traheotomia permite ventilarea bolnavului, aspirarea la pacientii care nu pot tusi eficient, previne aspirarea secretiilor de catre pacientii comatosi. Traheotomia se efectueaza de catre medic ajutat de una sau doua asistente. Se poate efctua din timp, cu pregatire, sau de urgenta, chiar la patul bolnavului.

Consideratii speciale: se vor masura semnele vitale ale pacientului la fiecare 15 minute in prima ora dupa traheotomie se va supraveghea pacientul cu atentie pentru a depista din timp eventualele semne de infectie( traheotomia se va face folosind o tehnica sterila, dar daca acest lucru nu se face in spital si e face de urgenta, respectarea tehnicii sterile este imposibila) se vor plasa in permanenta urmatoarele echpmaente la patul bolnavului cu traheostoma: echipament de aspiratie, alte canule sterile ( una de aceeasi marime si una mai mica ) pentru a fi inlocuita cea veche daca iese accidental, un dilatator de trahee steril reintroducerea unei canule trebuie facuta cu mare grija pentru a nu provoca traume traheale, perforatii compresii, asfixieri

Ingrijirea traheostomei: Indiferent daca traheotomia a fost facuta de urgenta sau a fost planificata, ca o masura temporara sau permanenta, ingrijirea traheostomiei are aceleasi scopuri: mentinerea permeabilitatii sale prin aspirarea de secretii care o pot obstrua, mentinerea itegritatii pielii din jur, prevenirea infectiilor, suport psihologic. Ingrijirea traheostomiei se va face prin tehnici sterile pentru a preveni infectiile. Pentru pacientii cu traheotomii recente se vor folosi manusi sterile, iar pentru cei cu traheotomii mai vechi se pot folosi manusi nesterile in ingrijirea traheostomei.

INTERVENII N AFECIUNILE RESPIRATORII

ASPIRATIA TRAHEALA Aspirarea traheala ajuta la indepartarea secretilor din trahee si bronhii prin introducerea unei sonde cuplate la aspirator fie prin gura, fie prin nas, prin traheostoma, prin canula traheostomica, sau prin sonda endotraheala. De asemenea, aspirarea traheala produce tuse ceea ce ajuta la mobilizarea secretiilor. Prin aspirare traheala se poate preveni pneumonia rezultata ca urmare a stagnarii secretiilor in caile aeriene. Aspirarea traheala se va face ori de cate ori este nevoie si necesita o tehnica sterila.

Insertia sondei de aspiratie nazotraheala la un pacient neintubat: se indeparteaza sursa de oxigen daca este cazul folosind mana nondominanta se ridica nara pe care se va introduce sonda sonda prin nara prin miscari blande de rotatie pentru a-i facilita inaintarea in inspirul pacientului se va introduce cat mai repede sonda, fara a face aspiratie in timpul inserarii daca pacientul incepe sa tuseasca cand sonda ajunge in laringe se va opri inaintarea si se va incepe doar in inspirul pacientului

Insertia sondei de aspiratie la un pacient intubat:

daca se foloseste un sistem inchis de aspirare a pacientului intubat, acesta va avea sonda de aspiratie, invelita intr-un plastic etans, protector, atasata intre sonda de intubatie si ventilator. Va putea fi folosita de mai multe ori fara a se atinge decat plasticul. Se va putea face aspirarea in timp ce pacientul este ventilat, reducand astfel hipoxia. Sistemul inchis de aspirare previne aparitia infectiilor. daca se foloseste un sistem deschis de aspirare al pacientului intubat, cu mana nesterila se deconecteaza pacientul de la ventilator si se introduce cu mana sterila sonda de aspiratie prin sonda de intubatie.

INTERVENII N AFECIUNILE RESPIRATORII

DRENAJUL TORACIC Scop:-drenarea lichidelor,sangelui sau aerului din cavitatea pleurala si restabilirea unei presiuni negative care sa faciliteze expansiunea plamanului. Conditii esentiale: sistemul de drenare sa fie perfect intretinut,tuburile sa nu fie obstruate. respectarea normelor de asepsie. DE RETINUT: este interzisa ridicarea flaconului plin cu secretii fara pensarea tubulaturii, deoarece lichidele pot fi reintroduse in cavitatea pleurala.

INTERVENTII PENTRU MOBILIZAREA SECRETIILOR Hidratarea:-este eficace pentru

functionarea sistemului mucociliar. la un pacient cu o hidratare adecvata,o tuse slaba poate usor disloca secretiile. se recomanda aproximativ 2000 ml lichide pe zi.

Umidificarea:-consta in adaugarea vaporilor de apa la

aerul inspirat. pastreaza caile aeriene umede si permite debarasarea secretiilor. se realizeaza cu pulverizatoare sau recipiente cu apa asezate pe o sursa de caldura. Nebulizarea:-consta in adaos de umiditate sau medicamente la aerul inspirat. se realizeaza prin pulverizare(folosind atomizorul) sau cu ajutorul aerosolilor=un amestec de gaz cu un medicamen dispersat in particule sferice, de ordinul micronilor (antibiotice,antialergice,bronhodilatatoare,expectorante)

Tapotament:

consta in lovirea peretelui toracic,cu mana,ritmic,pe toata suprafata,timp de 12 minute. incheietura mainii trebuie sa fie relaxata,iar cotul in flexie. pacientul este rugat sa respire lent si adanc. toracele pacientului trebuie sa fie acoperit. este contrindicat la pacientii cu osteoporoza sau coaste fracturate si la cei cu probleme de sangerare.

Vibratia
pacientul este rugat sa inspire adanc pe gura si sa expire lent pe nas. in timpul expiratiei se aplica cu mana pe peretele toracic o presiune usoara si oscilatorie. dupa 5 expiratii pacientul este incurajat sa tuseasca si sa expectoreze. este contraindicata la sugari si copiii mici.

Drenajul postural: este un procedeu pozitional care permite eliminarea secretiilor. pozitia pacientului se schimba la 20-30 de minute: decubit ventral cu perna sub abdomen. decubit ventral cu patul inclinat la 20 de grade. decubit dorsal. decubit lateral drept. decubit lateral stang. pozitie sezand. la sfarsitul fiecarei pozitii pacientul este rugat sa respire profund. se renunta la pozitiile in care pacientul prezinta disconfort sau dispnee. este contraindicat la pacientii cu leziuni ale maduvei spinarii sau cu hipertensiune intracraniana

ASPRATIA ORONAZOFARINGEALA:

Aspiratia oronazofaringeala indeparteaza secretiile din faringe cu ajutorul unei sonde de aspiratie intodusa prin gura sau printr-o nara. Aceasta procedura ajuta pacientii care nu pot sa tuseasca si sa expectoreze eficient. Manevra trebuie efectuata ori de cate ori este nevoie, in functie de starea pacientului. Aspiratia oronazofaringeala necesita echipamen si tehnica sterila.

Consideratii speciale: daca pacientul are probleme nazale se va alterna nara pe care se va face aspirarea daca se face nazofaringian pentru pacientii care necesita aspirari repetate se poate introduce o pipa in gura pe care se poate face aspirarea fara risc de leziuni sau o sonda nazofaringeala pe care de asemenea, se poate aspira fara a mai solicita mucoasa nazala de fiecare data pacientul va fi supravegheat dupa aspirare pentru a evalua eficienta acesteia si imbunatatirea respiratiei frecventa si durata aspiratiilor va fi in functie de starea pacientului

INTERVENII N AFECIUNILE RESPIRATORII

ADMINISTRAREA DE OXIGEN Pacientii pot primi oxigen prin diverse metode. Fiecare metoda are avantajele si dezavantajele sale, indicatiile si contraindicatiile sale.

Scop terapeutic:
imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor) ameliorarea concentratiei de oxigen in sange.

Hipoxia poate fi:

anemica prin reducerea hemoglobinei histotoxica prin blocarea la nivelul celulelor circulatoare prin tuburari de circulatie

Administrarea oxigenului se face cu:

sonda sau cateter nazal ochelari masca cort de oxigen balon Ambu sau Ruben

Incidente la administrarea oxigenului:

distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag; enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea mucoasei.

nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie); bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile; oxigenul nu se foloseste fara manometru; barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare; impinge apa in caile respiratorii ale bolnavului.

Se va sti ca:

INTERVENII N AFECIUNILE RESPIRATORII

VENTILATIA MANUALA: Ventilatia manula se face cu ajutorul balonului Ruben care are un dispozitiv de atasare la masca, la sonda de intubatie, la traheostoma, sau masca, putand astfel ventila mecanic orice tip de pacient. De obicei folosita in urgente, ventilatia manuala poate fi folosita si temporar, pacientul este decuplat de la ventilator pentru aspiratie, schimbarea sau repozitionarea sondei, inainte de intubare, inainte de aspirare , in timpul transportului unui pacient intubat. Oxigenul administrat prin ventilatia mecanica poate imbunatati un sistem cardiorespirator compromis.

VENTILATIA MECANICA
ventilatia mecanica introduce si scoate aerul din plamanii pacientului. desi ofera ventilatie, aparatura nu poate oferi si schimbul de gaze ventilatia mecanica ofera presiune negativa sau pozitiva pentru a ventila pacientul asistenta va trebui sa aiba pregatite circuitele pentru ventilator si sa stie sa le monteze in caz de urgenta.

ALTE TRATAMENTE
TORACOCENTEZA :

toracocenteza consta in aspirarea lichidului sau aerului din spatiul pleural; ajuta la diminuarea compresiilor pulmonare, in bolile respiratorii prin indepartarea lichidului in exces rezultat in urma unor traumatisme , tuberculoza sau cancer; toracocenteza mai este si modalitatea de introducere a chimioterapiei cat si de scoatere a lichidului pentru analizarea sa la laborator; este contraindicata la pacientii cu boli hemoragice.