Sunteți pe pagina 1din 1

L.

, Incep prin ati spune ca racoarea Micului Paris inca de la inceput mi-a amintit de tine si de primele zile de toamna petrecute pe afara tarziu in noapte. Si aceasta racoare a venit si cu putina melancolie si asa mi-am dat seama ca deja imi este dor de tine, de imbratisarile tale dulci, de zambetul tau strengaresc si in acelasi timp plin de maturitate si care cu siguranta a fost unul din lucrurile care l-au cucerit de la inceput pe A. . In acest moment mi-am dat seama ca as vrea sa primesc de la tine o imbratisare de la care sa inteleg ca simti prin ce trec si ca esti mereu alaturi de mine indiferent de situatie. Continui si ma gandesc la cum s-au schimbat lucrurile intre noi in ultima vreme, la cum au evoluat si la cat de stransa a devenit relatia dintre noi in ultima vreme. Si ma bucur ca am intarit atat de mult relatia dintre noi si ca acum ne intelegem doar din gesturi si facem ca uneori cuvintele sa fie de prisos pentru noi. Esti o persoana minunata, un suflet curat, intelegator si sincer ma bucur ca A. te-a gasit si ca are marele noroc ca tu sa ii fii alaturi.

Acum cred ca vreau sa iti spun despre ultimele ore din viata mea, ore pe care le-am petrecut pe drum si mai apoi despachetand. Drumul a fost unul foarte tensionat, plin de fiori si de temeri; tot ce vroiam era sa ajungem cat mai repede si infernalul drum sa ia sfarsit. Si in cele din urma am ajuns cu bine si dupa ce ai nostri au plecat inapoi spre casa, noi am ramas singure in locul ce are sa ne fie casa pentru cel putin un an si cu o gramada de bagaje de despachetat. Si ne-am apucat de acest lucru, dar, spun eu, am terminat intr-un timp record ceea ce e foarte bine. In timpul despachetatului imi dadeam din ce in ce mai mult seama ca de acum incepe viata mea, ca de acum sunt mai mult independenta si ca trebuie sa invat sa nu mai fiu atat de dependenta emotional de ai mei. Si sentimentul care m-a coplesit a fost unul nou, ciudat si in acel moment as fi vrut ca cineva sa imi strapunga pieptul si sa smulga acel sentiment dinlauntrul meu. Fizic, mi-l inchipui negru, foarte negru si vascos, poate si lipicios putin. Totodata prima masa aici a fost destul de ciudat. Am incropit ceva repede si intr-un mod cat mai silentios posibil am mancat, nu am schimbat prea multe cuvinte caci, asa ca mancarea, si ele pareau mult prea grele pentru bucataria noastra micuta. Cam atat de aici, din Micul Paris, dar promit sa iti mai adresez scrisori! L.

S-ar putea să vă placă și