PSIHOLOGIE MEDICALA CURS 8 Psihologia femeii in timpul sarcinii Atitudinea din timpul nasterii nu este o problema care tine

doar de ceea ce se intampla fiziologic si de cum esti tratata in spital, ci depinde mai ales de ce tip de persoana esti si mai ales de cum te pregatesti pentru nastere. Rolul antrenamentului psihologic pentru nastere Anxietatea poate arunca o umbra asupra momentului nasterii Ea conduce la cresterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, a tensiuni musculare si la alte raspunsuri fiziologice, ceea ce va face ca nasterea sa fie mult mai grea si mai periculoasa. Este foarte important sa iti dai seama cand apare aceasta anxietate si mai ales de ce. Durerea: O femeie care este in fata primei nasteri, obinuiete sa gandeasca astfel: Nu am avut pana acum nici o experienta ata de dureroasa.. Cum voi face face durerilor nasterii? Si fiindca nu ai nici o idee despre cum este durerea nasterii sau cum se simt contratiile, grija si gandurile referitoare la aceasta durere, se pot transforma intr-o adevarata teroare. Durerea poate fi redusa prin invatarea despre nastere, despre cum functioneaza contractiile si cum te vei simti in diferite momente ale sarcinii. Este important de stiut ca durerea din timpul travaliului este diferita de orice alta durere. Starea n care se afl femeia din momentul fecundrii ovulului pn la expulzarea (naterea) ftului se numete gestaie", sarcin" sau graviditate". In aceast perioad organismul feminin sufer o serie de transformri anatomice, biologice i fiziologice, care asigur condiiile necesare dezvoltrii produsului de concepie. De asemenea, tot n acest interval survin o serie de modificri psihologice (adaptare psihologic"), generate att de noua situaie biologic, dar i de noile roluri viitoare ale sfafus-ului maternitii. Dei la actul procreaiei particip ambele sexe, efortul biologic principal aparine femeii. Capacitatea de a procrea reprezint un element important al psihologiei feminine. Vocaia maternitii este implicat n definirea feminitii, iar absena posibilitii genezice este trit ca o puternic frustrare. Sarcina constituie nu numai expresia instinctului de reproducere (instinctul meninerii speciei i vieii), ci i o implinire a trebuinelor psihologice i sociale. Aducerea pe lume a unei noi viei reprezint mplinirea menirii biologice i sociale a femeii. Maternitatea este sensul dominant al existenei feminine. Naterea unui copil este o oper mrea, care nu echivaleaz nici chiar cu cele mai valoroase creaii ale geniului uman, ntruct fr via toate operele umane i pierd sensul. Descendenii ne prelungesc viaa dincolo de hotarele existenei noastre. La scar cosmic, dinuirea infinit nu este posibil, dar la scara umanitii insul triete" dup moarte prin faptele i actele sale. Sensul existenei const n participarea la perpetuarea i la progresul vieii (inclusiv viaa social). La dezvoltarea umanitii au participat i particip nu numai fiinele excepionale, ci toi oamenii activi. n cele 9 luni ct dureaz sarcina, modificrile biologice difer de la o etap la alta. Din punct de vedere psihologic gestanta parcurge, de asemenea, mai multe etape adaptative. Aa-numita criz psihologic a sarcinii" este, de obicei, o reacie normal, o modalitate de rezolvare a diferitelor conflicte. In prima etap a gestaiei pot s apar o serie de conflicte psihologice, ca o reacie la modificrile fizice i fiziologice: oprirea menstruaiei, creterea de volum a snilor, pigmentarea feei (masca de sarcin"), mrirea de volum a uterului, ctigul ponderal etc. O informare tiinific referitoare la evoluia modificrilor sarcinii evit apariia acestor conflicte. O femeie fr boli somatice ori psihice grave i consolideaz starea de sntate prin sarcin. 1

Gestaia maturizeaz aparatul de reproducere i determin modificri pozitive n funciile diferitelor sisteme (nervos, endocrin) i aparate (cardiovascular, respirator, digestiv). De asemenea, sarcina desvrete frumuseea feminin. n ultima parte a gestaiei survin stri conflictuale legate de noile responsabiliti sociale impuse de statutul maternitii. Sntatea copilului trebuie aprat i promovat nc din perioada intrauterin. A treia categorie de stri conflictuale sunt generate de teama unui risc n timpul evoluiei sarcinii ori n timpul naterii: teama de o anomalie a ftului, de ereditatea patologic, de suferina fetal, de durere, de incapacitate fizic pentru travaliu, de moarte prin accident n timpul naterii, de anestezie (teama c nu se va mai trezi din somnul prin narcoz), de sexul nedorit al copilului etc. n timpul sarcinii se ntlnesc o serie de modificri psihologice de mic intensitate, care nu depesc sfera normalitii (fcnd parte tot din aa-numita psihologie a gestantei). Dintre aceste modificri amintim: hiperestezia senzitiyo-senzorial, prin scderea pragului sensibilitii generale (manifestat adesea prin modificri ale gustului i mirosului, prin repulsie i grea la diferite mirosuri etc), apetit capricios (tendina de foame pentru anumite alimente, pofte" ale gravidei), scderea pragului de toleran la frustraie, care duce la stri de iritabilitate, instabilitate, irascibiliate, reacii disproporionate; scderea capacitii frenatorii n sfera afectivitii cu labilitate afectiv, stri de plns i alte izbucniri afective; tulburri ale activitii cu scderea controlului, ; modificri minore n sfera cognitiv exprimate prin oarecare lentoare ideativ, hipoprosexie, hipomnezie. Majoritatea femeilor traverseaz fr tulburri psihice seria de evenimente din secvena concepie - gestaie - natere - luzie - lactaie - maternitate. O parte din gravide prezint ns tulburri psihopatologice care debuteaz sau reapar n perioada gravido-puerperal. Aceste psihoze de gestaie" sau nevroze de gestaie" nu sn determinate de modificrile specifice sarcinii. Fiecare entitate psihiatric nregistrat n timpul graviditii este determinat de acei factori cauzali care intervin i n afara maternitii (inct mai adecvat este denumirea de nevroz" ori psihoz asociat cu gestaia"). Aceste boli psihice care debuteaz ori reapar n perioada graviditii prezint totui o serie de particulariti clinice, imprimate de stresul biologic (aa-numita baie hormonal", care modific toate metabolismele) i stresul psihosociologic al gestaiei. Tulburrile psihice de intensitate psihotic (psihoze gravidice) au sczut dup cel de al doilea rzboi mondial, ns a crescut incidena manifestrilor nevrotice (nevroze de gestaie"). Psihozele de gestaie erau n majoritatea cazurilor expresia psihic a disgravidiilor tardive (crize eclamptice), produse prin edem cerebral la gravidele care aveau un sindrom vasculorenal (cu edeme, hipertensiune arterial i proteinurie). Aceste tulburri sunt din ce n ce mai rare, datorit supravegherii gravidelor prin consultaii prenatale. Nu se mai ntlnesc astzi nici psihozele de tip Korsakov, produse prin caren de vitamine (sindroame amnestice gravidice). Psihozele endogene (schizofrenie, psihoze afective) apar rar n timpul sarcinii. Psihozele afective sunt mai frecvente dect psihozele schizofrene. n prima jumtate a gestaiei izbucnesc de obicei tulburrile maniacale, iar fazele melancolice survin n cea de a doua jumtate a graviditii. Frecvena redus a psihozelor endogene n cursul sarcinii ar pleda pentru ipoteza rolului protector antipsihotic al modificrilor metabolice ale gestaiei (naterea i perioada postpartum-\ precoce favorizeaz ns declanarea proceselor psihotice). Psihozele gravidice apar mai frecvent la multipare, n timp ce psihozele postpartum au o prevalent mai crescut la primipare. Nevrozele sunt mult mai frecvene dect psihozele, att la gravide, cit i la restul populaiei, n general. Au fost nregistrate n timpul gestaiei toate tipurile de nevroze: nevroze anxioase (exprimate prin crize de anxietate, simptome neurovegetative etc), nevroze depresive (cu apatie, stri de plns, insomnii), nevroze obsesive (cu idei obsedante, scrupu-Iqzitate, dubitaii), nevroze astenice (cu astenie, somnolen, hipoprosexie, iritabiIitate crescut). O serie de aspecte particulare clinice prezint unele nevroze fobice (fobii n legtur cu naterea sau cu sntatea copilului) i nevroze isterice (negarea isteric a sarcinii). Spre deosebire de alte situaii n care msurile de psihoigien se adreseaz unei persoane sau 2

unui singur tip de colectivitate, n perioada gestaiei trebuie s acionm att n interesul femeilor gravide, ct i n interesul viitorilor copii. Progresele n lupta de prevenire a mbolnvirilor psihice care apar n perioada graviditii sunt astzi evidente. Strategia psihoprofilaxiei cuprinde, pe de o parte, intensificarea i respectarea unor {psuri nespecifice, msuri generale de clire fizic i psihic, iar, pe de ajt parte, instituirea unor mijloace specifice. nc din antichitate s-a acordat atenie prevenirii mbolnvirilor psihice la gravid i la produsul de concepie, prin realizarea unui regim de munc i de via deosebit. Situaiile psihoraumatizante erau implicate att n determinismul bolilor gravidei, cit i n influenarea nefavorabil a dezvoltrii i a sntii fizice i psihice a ftului, n perioada gestaiei femeile beneficiau de o serie de drepturi i privilegii. La romani femeia nsrcinat era scutit de a se ridica n picioare n faa conductorilor, iar n Grecia Antic era cruat chiar un criminal dac acesta gsea adpost ntr-o familie n care exista o gravid. n perioada gestaiei este necesar aplicarea urmtoarelor msuri nespecifice: clirea organismului prin utilizarea factorilor naturali (aerisirea camerelor, nviorarea n aer liber, plimbri i excursii n zone cu aer curat), clirea organismului prin exerciii fizice, respectarea oelor de somn, relaxarea psihic prin distracii agreabile, interzicerea consumului de buturi alcoolice i a fumatului, alimentaie raional, tiinific, evitnd att deficienele (printr-iin aport echilibrat de proteine, vitamine, calciu, fier etc), ct i consumul excesiv (viitoarea mam nu trebuie s mnnce pentru doi); asigurarea unei atmosfere de armonie psihic, a unor relaii inter-personale optime, lipsite de incidente conflictuale i de situaii frustrante psihotraumatizante. n prezent exist dovezi c viaa psihic debuteaz nainte de natere, ftul fiind o fiin dotat cu memorie i sentimente. Sursa principal a stimulrii evoluiei psihismului ftului o constituie mesajele primite de la mam. Situaiile psihotraumatizante (tensiunile din viaa familial ori profesional) afecteaz, n acelai timp, att organismul mamei, ct i pe cel al ftului. Combaterea stresurilor familiale i profesionale contribuie astfel la promovarea sntii mintale nc din perioada prenatal. Aciunile de profilaxie sunt instituite cu ocazia consultaiilor prenatale. Luarea n eviden a gravidei este obligatorie, iar n cursul gestaiei sunt necesare mai multe consultaii. n afar de verificarea strii sntii somatice, medicul are datoria s urmreasc i evoluia sntii psihice. De asemenea, el trebuie s gseasc mijloacele potrivite pentru a risipi teama de natere. Un rol important n prevenirea anxietilor legate de gestaie i de natere l au mijloacele educative prenatale individuale sau colective (cursuri instructiv-educative prenatale sau coala mamelor"). Aceste mijloace educative urmresc pregtirea femeilor nsrcinate pentru o conduit normal la natere. Leciile teoretice (cu date referitoare la sarcin i natere), nsoite de edine practice (exerciii de respiraie, exerciii de deconrac-turare i expulzie), diminueaz ori nltur frica de natere. Programul de educaie trebuie s combat opiniile eronate referitoare la obligativitatea marilor dureri de natere. Dei nu putem s susinem existena unor nateri fr dureri", trebuie s facem deosebire ntre durerile normale", obinuite, de intensitate mai redus, determinate de procesele fiziologice ale parturiiei (naterii), i durerile patologice supraadugate, legate de strile de team si de descurajare. Autocontrolul respiraiei i al deconracturrii diverselor grupe musculare constituie elemente de mare importan n timpul naterii. Cursurile instructiv-educative prenatale realizeaz un mod de psihoterapie colectiv ori de psihoterapie de grup. In cadrul grupului se dizolv o serie de anxieti legate de gestaie i natere. Gravida i modeleaz comportamentul n funcie de atitudinea celorlalte gestante. n timpul gestaiei trebuie s acionm pentru prevenirea bolilor congenitale (genetice i negenetice). Unele boli congenitale sunt determinate de factori toxici i infecioi. Alcoolismul fetal, ntlnit la mamele care consum alcool, este rspunztor de o serie de tulburri psihice care vor aprea la copil. Gestantele nu trebuie s consume buturi alcoolice nici chiar n cantiti moderate. Gravidele care lucreaz n mediu toxic vor fi mutate n alte locuri de munc. n timpul gestaiei (i mai ales n primele luni) viitoarele mame nu treouie sa utilizeze medicamente fr 3

avizul medicului. O serie de medicamente toxice sunt interzise. Ele vor fi administrate numai n situaiile n care viaa gravidei este n pericol. Iradierea medical (n scop diagnostic ori terapeutic) este interzis n primele trei luni de sarcin i trebuie evitat n tot cursul gestaiei. Prevenirea bolilor infecioase joac un rol important n profilaxia bolilor psihice congenitale. Prevenirea toxoplasmozei, de exemplu, se bazeaz pe evitarea contactului cu animalele domestice, evitarea consumului de carne crud, ou crude i lapte nefiert. Gravida trebuie s se fereasc de infeciile virotice. Cele mai nocive virusuri asupra dezvoltrii embrionare sunt virusul herpetic, virusul rubeolei i virusul incluziunilor citomega-lice. Medicina modern are astzi posibilitatea de a depista i unele boli ereditare, nc din primele luni ale sarcinii. Dup a 14-a sptmn de gestaie se poate efectua puncie amniotic (amniocentez), avnd astfel posibilitatea de a analiza celulele amniotice (prin examen citogenetic) i compoziia lichidului amniotic (prin examene biochimice). Se realizeaz astfel diagnosticarea antenatal a bolilor cromozomiale (mongolismul sau sindromul Down, sindromul Turner, sindromul Klinefelter etc.) i a erorilor nnscute de metabolism (fenilcetonuria, de exemplu). n cazul bolilor cromozomiale se decide, de obicei, ntreruperea terapeutic a cursului sarcinii, iar fenilcetonu-ria (care se manifest mai trziu prin oligofrenie) poate fi prevenit prin instituirea unui regim srac n fenilalanin (de la natere pn la vrsta de 67 ani). Amniocentez este indicat la sarcinile survenite dup 40 de ani, n cazurile n care gestanta a nscut deja un copil cu o anomalie cromozomial sau un copil malformat cu origine necunoscut, n cazurile n care unul din prini prezint unele tulburri genetice (mozaicism, translocaie echilibrat etc). n cazul tulburrilor nevrotice care se ntlnesc la gravide, se prefer mijloacele psihoterapeutice, evitnd terapia anxiolitic. Dintre mijloacele de psihoterapie se utilizeaz mai frecvent metodele de relaxare (psihoterapie de relaxare"). Metoda relaxrii progresive, inaugurat de Edmund lacobson, urmrete obinerea relaxrii fr o trecere printr-o contracie prealabil. Aceasta se realizeaz prin exerciii progresive de contientizare a gradului de tensiune neuromuscular i de nvare a mecanismului decontracturrii. Metoda antrenamentului autogen, lansat de J.H. Schultz, este o gimnastic a spiritului", care urmrete obinerea relaxrii printr-o mobilizare voliional de nvare a proceselor de decontracturare. Aceste exercitii te invata : sa te relaxezi, sa respiri, sa-ti focalizezi atentia, ceea ce te va ajuta sa lucrezi cu propriul tau corp si nu impotriva lui. sa-ti eliberezi mintea de frica si tensiune, astfel incat corpul tau sa fie eliberat de durere si sa functioneze asa cum a fost creat sa o faca. cum functioneaza uterul si cum afecteaza frica propriul corp, prin raspunsurile chimice si psihologice ale acestuia. sa-ti menti relaxarea si calmul pentru a face fata situatiilor care te nelinistesc si te streseaza si care te vor conduce la o nastare usoara. sa identifici stresul emotional inainte si in timpul nasterii si cum sa te eliberezi de el. sa utilizezi imageria mentala, auto-hipnoza, exercitii de respiratie, de relaxare si sa-ti inlocuiesti anxietatea si durerea cu increderea, calmul si confortul, ceea ce te va pregati pentru cel mai minunat moment din viata ta. Depresia postpartum sau postnatala este o tulburare de dispozitie ce afecteaza una din sapte femei care au nascut. Ea este cu adevarat o boala, nu o slabiciune de caracter, necesitand ingrijiri adecvate. Ca in cazul oricarei depresii, exista multi factori fizici, psihologici si sociali ce se intrepatrund si contribuie la aparitia depresiei postpartum, multi dintre acestia variind de la o persoana la alta. 4

Depresia nu discrimineaza, ea poate afecta pe oricine, insa sunt predispuse femeile care: au un istoric depresiv au suferit de depresie si in timpul sarcinii au o relatie dificila cu partenerul au suferit evenimente stresante de viata, precum decesul cuiva drag sau mutarea intr-o alta casa au avut un travaliu lung si/sau complicatii la nastere au un copil foarte energic sau bolnavicios duc lipsa sa suport emotional si fizic au un istoric de boli mintale in familie Se poate vorbi de depresie postnatala atunci cand "baby blues-ul" nu dispare. Baby blues-ul afecteaza 80% dintre femei, de obicei intre zilele 3-10 dupa nastere, in timp ce depresia postpartum se dezvolta si persista timp de saptamani si chiar luni, daca este lasata netratata. Exista dovezi conform carora femeile ce au suferit de depresie dupa nastere au aratat semne de suferinta si in timpul sarcinii. De aceea, familia si prietenii trebuie sa-si tina ochii deschisi la eventualele semne ale bolii. Depresia postpartum se trateaza cu medicamente, suport familial si timp. Nu toata lumea are aceleasi simptome, desi daca o femeie se simte nefericita o perioada mare de timp, ar trebui sa consulte medicul. Simptomele depresiei postpartum includ: stare de nefericire sentimentul de mama nepriceputa pierderea sperantelor pentru viitor epuizare, gol interior, tristete, plans usor anxietate sau panica teama pentru bebelus si de bebelus insomnie sau somn excesiv, cosmaruri modificari de apetit incapacitate de a face fata rutinei zilnice idei suicidare TRATAMENT Tratamentul depresiei postpartum include medicatie si consiliere psihologica. Tratamentul prompt este important atat pentru mama cat si pentru copil. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat recuperarea este mai rapida, scazand sansele de repetare a depresiei si dezvoltarea copilului este mai putin afectata de boala mamei. Variantele de tratament pentru depresia postpartum, includ: consilierea pentru pacienta si partenerul ei. Terapia cognitiv-comportamentala si consilierea interpersonala sunt tratamente bine cunoscute pentru depresia postpartum. Terapia cognitiv comportamentala o ajuta pe pacienta sa-si schimbe felul de a gandi si a simti, oferind de asemeni o relatie suportiva. Consilierea interpersonala (care se concentreaza pe relatie si pe adaptarile necesare conditiei de a avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor . medicatie antidepresiva, care efectiv indeparteaza simptomele depresiei postpartum pentru majoritatea femeilor. Pentru femeile care alapteaza, expertii recomanda anumiti inhibitori ai 5

recaptarii serotoninei (ISRS) sau antidepresive triciclice, care sunt considerate relativ sigure in timpul alaptarii. DE RETINUT Starea de proasta dispozitie care nu dispare dupa cateva zile poate fi un semn al unei stari depresive mult mai serioase. Daca sentimentele nu scad in intensitate dupa cateva zile si incep sa interfereze cu buna functionare,trebuie luata legatura cu medical de familie. Medicul poate sa recomande un consilier specializat in tratarea starilor depresive Acesti profesionisti vor furniza suportul emotional de-a lungul acestei perioade dificile, vor ajuta pacienta sa gaseasca drumul in amalgamul de sentimente de confuzie si durere, si sa faca schimbari in viata ei. Cateodata, alaturi de consiliere este necesara si prescrierea medicatiei corespunzatoare. In unele cazuri severe de stare depresiva sau psihoza, femeia trebuie spitalizata pana cand poate sa poarte de grija atat ei cat si bebelusului in mod normal. Multe dintre noile mamici au perioade de tristete, teama, suparare si neliniste dupa nastere. Este important de amintit ca aceste sentimente sunt destul de obisnuite. Asta nu inseamna ca aceste femei au un esec ca femeie sau ca mama sau ca este bolnava mintal. Inseamna ca ea si corpul ei se adapteaza la acele multe schimbari care urmeaza nasterii unui copil. Daca starea de proasta dispozitie nu dispare dupa o saptamana sau doua, s-ar putea sa sufere de stare depresiva postpartum. Trebuie luata legatura cu medicul care poate sa furnizeze resursele pentru consiliere si tratament. Chiar daca starea depresiva este severa, exista tratament care sa ajute pacienta sa se intoarca la normal cat mai curand posibil. Este bine ca femeia sa fie sincera si sa comunice cu cei din jur simptomele pe care le prezinta astfel se pot crea premisele pentru tratarea simptomelor acestei afectiuni impreuna cu medicul, familia si prietenii. RECOMANDARI: - programarea de vizite si iesiri cu prietenii si familia, dieta echilibrata, exercitii fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos, solicitarea ajutorului pentru prepararea hranei si realizarea altor sarcini in casa, evitarea alcoolului si a cofeinei, evitarea suprasolicitarii. Consiliere in infectia HIV-SIDA Consilierea este utilizarea priceput i principial a relaiei interpersonale, pentru a facilita autocunoaterea, acceptarea emoional i maturizarea, dezvoltarea optim a resurselor personale. Scopul general este acela de a furniza ocazia de a lucra n direcia unei viei mai satisfctoare i pline de resurse. Relaiile de consiliere variaz n funcie de cerere, dar pot fi centrate pe aspecte ale dezvoltrii, pe formularea i rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul strilor de criz, pe lucrul asupra tririlor afective sau a conflictelor interne, ori pe mbuntirea relaiilor cu ceilali. consilierea poate fi definit ca un proces n care un profesionist stabilete o relaie bazat pe ncredere cu o persoan care are nevoie de sprijin. Prin consiliere, individul este ajutat s se cunoasc mai bine (s i contientizeze i s i neleag problemele, sentimentele, motivaiile), s ia decizii importante, s i rezolve problemele. Exist cteva tipuri specifice de consiliere n infecia cu HIV: Consilierea pre-testare este efectuat naintea testului HIV i are ca scop oferirea i/sau clarificarea informaiilor despre infecia cu HIV i SIDA, despre cile de infectare, evitarea comportamentelor de risc, precum i implicaiile medicale, sociale i psihologice pe care le presupune situaia de a fi o persoan infectat. Persoana consiliat este ncura- jat s se testeze informnd-o asupra avantajelor testrii i este obinut consimmntul pentru testare. 6

Consilierea post-testare este diferit n funcie de rezultatul testului HIV. Astfel, consili- erea post-testare dup un test HIV negative se centreaz pe identificarea acelor comporta- mente ale persoanei care ar putea avea risc de infectare. Se ntresc informaiile despre transmiterea HIV i modalitile de prevenire ale acesteia. Se ncurajeaz retestarea la 3 i 6 luni, mai ales dac persoana are n antecedente comportamente de risc. Consilierea post-testare pentru un rezultat HIV pozitiv necesit o pregtire special pentru a face fa situaiilor de criz. Consilierea se centreaz pe susinerea emoional a persoanei, oferirea de informaii ncurajatoare, discuia despre viitorul apropiat. Trebuie s se in seama de mecanismele de aprare la boal i durere i s se rspund cu empatie i respect. Consilierea psihologic de susinere (suportiv) poate avea loc n toate etapele pe care le parcurge individul pn la acceptarea diagnosticului, n confruntarea cu agravarea bolii sau cu respingerea social etc. Acest demers este mai puin structurat, principalul su scop fiind depirea situaiilor dificile din momentul respectiv,oferirea de nelegere, ncurajare, susinere, empatie, persoana gsind astfel propriile soluii pentru situaia prin care trece. Aflarea statutului de seropozitivitate reprezint un risc psihologic deosebit i antreneaz o serie de repercursiuni psihologice.Modul de expresie al acestor repercur- siuni depinde de mai muli factori, dintre care cei mai importani sunt: personalitatea subiectului,circumstanele diagnosticrii seropozitivitii, anturajul su. E. Kubler-Ross, psiholog american, a descris 5 etape prin care trec persoanele seropozitive i familiile acestora la aflarea diagnosticului: negarea, furia, negocierea, depresia i acceptarea. Negarea, atunci cnd pacientul sau familia (prinii) refuz s dea crezare veridicitii diagnosticului. Negarea reprezint un mecanism de aprare dificil i de aceea, ca etap iniial, trebuie respectat, dar nu ntreinut o perioad prea mare de timp. Furia este un mecanism de aprare mai elaborat i reprezint un nceput de integrare; pacientul este invadat de anxietate i caut vinovai pentru ceea ce i s-a ntmplat. Ea const n reacii verbale agresive care sunt greu de suportat de ctre anturaj. Cu toate acestea,este important s se accepte aceste furii i s fie lsate s se exprime. Negocierea const n modaliti de rezolvare colateral a situaiei; ea apare la copiii mai mari, la aduli, la aparintori i la personalul care se ocup de persoanele seropoziti- ve. Pacientul ia n consideraie proiecte de viitor i ia decizii, punnd n practic anumite ritualuri i gnduri de tip magic (M voi lsa de fumat., Voi avea un regim de via mai echilibrat., etc.). n aceast etap persoana nu mai suport informaia, dar acioneaz prin ea. Depresia reprezint o decompensare reactiv i o epuizare a mecanismelor de aprare ale Eului. n aceast etap pacientul se simte inutil, nu mai are dorine i simte c nu mai are viitor; de asemenea, acesta se izoleaz, nu mai are prieteni, nu mai mnnc etc. Aceast izolare poate constitui un moment de cutare interioar a resurselor pentru ca, ulterior, persoana s fie capabil s nfrunte exteriorul, dar poate fi i un moment n care apar idei suicidare, tentative suicidare i chiar suicidul. Este foarte important ca familia i prietenii s sprijine persoana n aceast perioad, s o confirme i s-i arate c este iubit. Acceptarea este etapa n care persoana accept s triasc cu statutul de seropozitivita-te, este o reinvestire n sine, o reluare a sentimentului de urgen de a exista i de a profita de via. Pentru c oamenii nu obinuiesc s apeleze la un consilier sau la planning familial n ceea ce privete boala HIV/SIDA,acest rol i revine medicului de familie.n mometul n care pacienii fac o vizit medicului de familie,ngrijorai fiind de starea lor de sntate,atunci medicul poate iniia o discuie legat de HIV.El poate sublinia faptul c att consilierea precum i testarea pentru HIV sunt pa cale de a deveni o parte obinuit,de rutin,a ngrijirii medicale pentru toi pacienii. n general medicul generalist,viitorul medic de familie,este acela,sau ar trebui s devin acela care s dea sfaturile necesare,fiind cel mai accesibil.El poate ctiga ncrederea pacienilor i astfel sfaturile sale bune vor fi urmate de acetia n mai mare msur.Medicul sftuiete pacienii s-i cunosc statusul serologic HIV,fapt care are mare importan n privina impactului asupra calitii i duratei vieii pacientului sau pacientei respective. 7

n deschiderea edinei de consiliere medicul trebuie: -s explice pacientului c dorete s discute despre un subiect foarte important pentreu sntatea acestuia,un subiect care trebuie abordat cu toi pacienii si:infeci cu HIV i SIDA; -s explice c aceast discuie,la fel ca i celelalte discuii cu pacienii,este confidenial; -s ncurajeze pacientul s-i expun cunotiinele,ntrebrile i prerile n legtur cu HIV/SIDA; -s nu ia notie n timp ce vorbete cu pacientul; -s ntrebe pacientul dac a mai avut ocazia s beneficieze de o asemenea consiliere n legtur cu HIV,adic: a) dac pacientul nu a mai fost testat,discuia trebuie s nceap prin referirea la modalitile de transmitere a HIV i posibilitile de prevenire; b) medicul trebuie s-i explice pacientului c testarea poate fii anonim,dar i diferena dintre anonimitatea i confidenialitatea testrii i consilierii pentru HIV; c) dac pacientul a fost testat anterior ,iar testul a fost negativ,fiind motive de a-l considera la risc,consilierea trebuie dirijat n sensul repetrii testrii HIV.Dac testul a fost efectuat n ultimele 6 luni i nu par a exista riscuri de infectare de la acea dat,trebuie oferit pacientului opiunea de consiliere i testare HIV dac acesta dorete; d) dac pacientul a fost testat HIV i rezultatul a ieit pozitiv,trebuie stabilit dac pn n prezent pacientul a beneficiat de ngrijirile medicale corespunztoare i/sau de vreun suport social.n cazul n care acesta nu a beneficiat de nici o ngrijire,consilierul trebuie s-i recomande un serviciu medical specializat i servicii sociale de profil; e) dac pacientul a fost testat anterior,indiferent de rezultat,consilierul trebuie s-i explice c este important s aib un buletin de analiz,pentru a putea beneficia de ngrijire adecvat.Cu acordul pacientului,consilierul poate s se intereseze i s verifice rezultatul testului respectiv. Informaiile legate de infecia cu HIV,cnd sunt necesare pentru a putea oferi o ngrijire medical adecvat i un tratament ct mai eficace pacientului,pacientei sau copilului acestora pot fi obinute fr permisiunea acestora,cu condiia s se pstreze confidenialitatea respectiv secretul profesional.Este totui prudent,pentru a nu avea probleme de ordin legal cu pacientul,s se cear consimmntul scris al acestuia cnd se dorete obinerea transferului de informaii pentru a-l lua n ngrijire. Dac pacientul a fost testat n sistem de anonimitate,trebuie s i se explice c este necesar o retestare deoarece sistemul anonim nu poate da informaii de luat n considerare pentru stabilirea unui program de supraveghere i tratament. Comportamente adictive Anorexia, bulimia si obezitatea au devenit tulburari la moda. Standardelede frumusete nerealiste promovate, stresul cotidian,inabilitatea de a face fata solicitarilor vietii ii fac pe tot mai multi oameni sa se " razbune " pe mancare. Ceea ce la prima vedere poate parea doar un prost obicei alimentar devine in timp o tulburare grava, ce deterioreaza sanatatea si ameninta viata pacientului. Un prim pas in prevenirea sau combaterea acestor tulburari este recunoasterea lor, diagnosticarea. Iar pentru anorexie si bulimie exista criterii de diagnostic DSM IV: Anorexia nervoasa: greutate corporala scazuta cu cel putin15 % fata de greutatea normala; teama intensa 8

de a creste in greutate; distorsiuni ale imaginii corporale; absenta a cel putin trei cicluri menstruale consecutive. Distorsiunea imaginii corporale se refera la tulburarea modului in care este perceputa dimensiunea corporala, adica persoana pretinde ca este grasa, chiar daca este foarte slaba. Bulimia nervoasa episoade bulimice repetate, cel putin doua pe saptamana, timp de cel putin 3 luni; pierderea controlului in timpul ingestiei alimentare; comportamente compensatorii repetate in vederea prevenirii cresterii ponderale (vomismente autoinduse, abuzul de laxative si/sau diuretice, si/sau medicamente, dieta, exercitii fizice intense); autoevaluarea afectata de forma si greutatea corporala. Femeile sunt cele mai predispuse la aceste tulburari. Semnele si simptomele anorexiei: pierderea in greutate, obtinuta adesea prin provocarea varsaturilor, abuzul de laxative, diuretice sau exercitii fizice; refuzul de a mentine o greutate corporala normala; frica intensa de kilograme in plus; imagine corporala negativa; la femei, modificari ale menstruatiei sau lipsa menstrei; oboseala; depresie; ritm cardiac neregulat; anemie medie; par si unghii casante; presiune scazuta a sangelui. Semnele bulimiei nervoase: episoade recurente de binge eating; sentimental ca nu-si poate controla comportamentul alimentar; ingerarea unei cantitati mult mai mari de mancare in timpul unui episod decat la o masa normala; folosirea metodelor de prevenire a ingrasarii: inducerea vomei, medicamente exercitii fizice; focus nesanatos asupra greutatii si formei corpului; deshidratare; oboseala; depresie; constipatie; probleme cu dintii si gingiile din cauza acidului gastric eliminat; ritm cardiac neregulat.Incidenta este in crestere la copii de peste sapte ani; 40-60% dintre liceene tin diete; 13% dintre eleve vomita; 30-40% dintre fete sunt preocupate de greutate; 40% dintre fetele de peste noua ani au tinut o dieta; fetele de cinci ani sunt preocupate de dieta. Tratament Cazurile severe de anorexie necesita spitalizare imediata pentru rehidratarea si inceperea reabilitarii nutritionale si cresterea in greutate. Medicatia prescrisa vizeaza reducerea mancatului compulsiv, varsaturilor, tratarea depresiei sau anxietatii associate tulburarii alimentare. Tratamentul include si educatie, si psihoterapie. Educatia nutritionala se face de catre medic, care stabileste un program, o rutina a meselor, o dieta potrivita. Psihoterapia ajuta la evaluarea corecta a sinelui, la identificarea convingerilor gresite, a scopurilor neconstiente din spatele comportamentului compulsiv si evidentierea calitatilor si puterilor. Nici un om nu-si poate folosi calitatile daca este convins ca nu le are. De asemenea, se realizeaza si o consiliere a familiei, in sensul reducerii sentimentelor de vinovatie cu care s-ar putea confrunta parintii. Nu in ultimul rand, pacientul este invatat sa se autoingrijeasca. Adica sa aiba un program regulat de mese, sa consume alimente sanatoase, sa ia la indicatia medicului vitamine, suplimente minerale si sa faca exercitii fizice regulate, dar moderate. Perspectiva psihoterapeutica Psihoterapia adleriana sustine ca persoanele cu tulburari de alimentatie folosesc alimentele si mancatul pentru a comunica simbolic sentimentele lor de inadecvare fata de solicitarile vietii. Iar sentimentul de inadecvare apare ca urmare a esecului lor de a-si manageria abililitatea de a trai eficient si sanatos cu altii. Nevoile umane de baza privind siguranta si limitele potrivite, combinate cu dorinta de a semnifica si de a fi perfect, duc la comportamente ritualice privind alimentatia. 9

Negarea, evitarea si represiunea sunt caracteristici asociate tulburarilor alimentare si tin de o serie de mecanisme de aparare invatate in familia de origine. Astfel de familii consuma enorm de mult timp si energie in nerezolvarea conflictelor. Deoarece pentru a rezolva un conflict trebuie mai intai sa recunosti ca exista. Apoi, pentru astfel de familii lipsa perfectiunii echivaleaza cu esecul personal sau familial. Iar in al treilea rand, iluzia fericirii si atmosferei apropiate este o valoare de baza ce trebuie mentinuta cu orice pret. Fiind precocupata de mancare, corp si exercitii fizice, o persoana anorexica nu se mai poate concentra pe propriile sentimente. Acest sistem de negare o protejeaza de responsabilitatea de a face fata solicitarilor vietii de zi cu zi. Ajunge sa experimenteze in felul ei subiectiv puterea, autonomia si controlul intr-o lume pe care o percepe haotica. In cazul bulimicilor, teama de a se ingrasa si aparenta lipsa de control a impulsurilor le creeaza sentimente de neajutorare, vina, rusine, inadecvare. Mai mult, bulimia este o tulburare progresiva, ce ajunge sa nu le mai lase timp celor afectati pentru munca, relatii intime si sociale, adica pentru a indeplini principalele sarcini ale vietii. Obezitatea, vazuta ca tulburare de alimentatie, este caracterizata prin scopul de a mentine o greutate corporala excesiv de mare. Obezitatea este un stil de viata ce protejeaza, ofera scuze si comunica lumii dependenta, in unele cazuri, sau independenta, in altele, si frica de aceste stari. Pe langa factorii biopsihosociali ce pot determina aparitia unei tulburari de alimentatie, psihoterapia adleriana introduce si ideea ca exista alegere, exista alternativa. Iar o persoana are tulburari de alimentatie pentru ca, neconstient, alege sa fie bolnava. Boala este folosita de pacient pentru a comunica nevoile sale, pentru a compensa lipsa curajului de a comunica intr-un mod util si sanatos. Teorii cu privire la alcoolism . A.Teorii genetice In urma studiilor, s-a ajuns la concluzia ca transmiterea genetica a genei pentru alcoolism ar fi incriminata in special in aparita alcoolismului precoce si a celui cu comportament antisocial asociat. In viziunea altor cercetatori, ceea ce se transmite genetic nu este predispozitia catre alcoolism, ci catre un tip de personalitate predispus la riscuri, inclusiv la consumul in exces de alcool, datorita activarii in exces (codificata genetic) a receptorilor dopaminergici D2 din sistemul limbic. B.Teorii bazate pe efectul antistress al alcoolului Adeptii acestor teorii sustin ca alcoolul scade presiunea pentru adoptarea unor decizii ce trebuie sa fie neaparat corecte si rapide, in situatiile de stress acut. Aceasta teorie se dovedeste, de fapt , ineficienta, in timp ducand la dependenta. C.Teorii ale invatarii consumului de alcool 1. la nivel microsocial (familie, colegi) are la baza mecanismul conditionarii, consumul poate servii unui scop imediat (de ex. acceptare intr-un grup de prieteni, detasare de un mediu familial ostil). Repetarea consumului apare datorita intarzierii efectelor negative. Ca si trasatura de personalitate protectoare se aminteste autoeficacitatea. .2. la nivel macrosocial - se refera la influenta unui context social salbatic asupra unui individ care se simte vulnerabil, atat la agresiunea altora, cat si a structurilor care ar fi trebuit sa il protejeze. Subiectul cultiva abuzul de alcool din dorinta de a evada dintr-o realitate nesigura si extrem de stressanta. 1.Principalele optiuni psihoterapeutice la alcoolici 1...1. Psihoterapia cognitiv comportamentala este o optiune terapeutica ce produce efecte durabile intr-o durata relativ scurta. Actioneaza la nivel cognitiv (inlaturarea convingerilor si ideilor irationale de tipul alcoolul ma face sa ma simt puternic, alcoolul ma ajuta sa rezist mai bine la stress sau nu am forta necesara sa renunt la alcool) si comportamental (inlocuirea automatismelor legate de alcool si a contextelor favorizante cu comportamente si context alternative). 1..2. Hipnoza si relaxarea - sunt terapii care au avantajul ca pot opera relativ rapid la nivel inconstient, construind, astfel, o aversiune fata de consumul de alcool. Se recomanda in cazul alcoolicilor avansati. Totusi, daca gradul deteriorarii cognitive este prea accentuat, si aceste 10

terapii au efecte mediocre, deoarece subiectul nu poate sustine selectiv atentia catre hipnotizator si ca urmare nu poate intra in transa. 1..3. Psihoterapia de grup este populara sub numele de Alcoolici Anonimi(1935). Urmareste realizarea abstinentei de durata la alcoolici, facilitarea reinsertiei lor sociale si promovarea mesajului ca renuntarea la alcool e posibila. Implica 12 pasi, printre care acceptarea faptului ca dependenta de alcool este o problema, ca a scapat de sub control si ca subiectul are nevoie de ajutor, precum si intelegera consecintelor negative ale alcoolismului. . Teorii cu privire la fumat 2..1. Teorii genetice Factorul genetic are o contributie importanta in insusirea si persistenta fumatului (46-84%, respective 58-74 %) si se concretizeaza in scaderea varstei de debut pentru fumat, dar si in facilitarea aparitiei dependentei fata de acesta. Totusi, studiile in aceasta privinta nu sunt unanim recunoscute, deoarece, ca si in cazul consumului de alcool, este dificil a separa influenta factorului genetic de cea a mediului, mai ales in familiile de fumatori. 2..2. Teorii ale invatarii fumatului 2..2.1. la nivel microsocial (familie, profesie, colegi) circumstante concrete in care apare fumatul pot fi atat eustressuri (ex: sarbatorirea in grup a unui succes), cat si distressuri (ex: exprimarea simbolica a unei dureri), cele din urma fiind cele mai nocive. La varsta adolescentei, fumatul este perceput de multi tineri ca un mod aventuros de exprimare a independentei si de a trai intens viata. Un studiu efectuat de Jessor arata ca exista o asociere pozitiva intre fumatul la aceasta varsta si delincventa juvenila, lipsa de responsabilitate si conventionalism, cautarea de senzatii noi si consumul de alcool si droguri. 80% dintre adolescentii care incep sa fumeze acum, vor ramane fumatori la varsta adulta. Familia poate influenta, la randul sau, insusirea precoce a fumatului prin: - modelare directa (parinti care fumeaza); - neimplicare/raceala afectiva fata de copil (acesta fumeaza pentru a atrage atentia); - restrangerea libertatii de expresie emotionala; - climat de insecuritate si/sau violenta din familie. 2.2.2. la nivel macrosocial ca si cauze, se considera, pe de o parte, climatul de nesiguranta, saracia, lipsa perspectivelor, iar pe de alta parte, restrictiile crescande pe plan social in ceea ce priveste fumatul, care pot produce la unele persoane reactii de simpatie fata de fumat. 2.4. Principalele optiuni psihoterapeutice la fumatori 2.4..1. Psihoterapia cognitiv-comportamentala vizeaza demontarea gandurilor si convingerilor disfunctionale (ex: fumatul ma face sa par cool, fumatul ma ajuta sa ma concentrez mai bine), dar opereaza si automatismele motorii, atat de caracteristice fumatorilor inveterati (tigara de dimineta, tigara de langa cafea, tigarea in moment de asteptare prelungita etc.). Cuprinde mai multe faze, intre care angajarea in terapie si construirea motivatiei pentru schimbare. Aceasta terapie are rezultate favorabile, intr-o durata scurta (2 ore saptamanal, timp de 5 saptamani), ducand la o rata a abstinentei la 12 luni de 12%, iar in combinative cu aplicarea de tratament nicotinic substitutiv, de 28%. 2.4.2. Hipnoza rezultatele hipnozei in facilitarea incetarii fumatului sunt remarcabile. De exemplu, intr-o metaanaliza care a vizat 48 de studii, eficacitatea medie a fost de 36%. Se urmareste scurtcircuitarea mecanismelor de rezistenta ale fumatorului, construite in special in jurul dependentei psihice de fumat. 2.4.3. Psihoterapia de grup reprezinta o metoda bine cunoscuta de terapie impotriva fumatului, avand ca avantaje majore: facilitarea catharsisului emotional, perceperea si furnizarea de solidaritate si furnizarea unor oportunitati de invatare a unor strategii mai bune de coping, de catre fiecare din membrii grupului. 2.5. Colaborarea cu medicul curant Medicul are un rol communicational important pentru incetarea fumatului. El trebuie, spre exemplu, sa adreseze motivele reale care il fac pe pacient sa fumeze, sa conceapa un plan realist 11

de tratament, sa sublinieze progresele facute de pacient si sa nu furnizeze iluzii sau sperante nerealiste legate de impactul renuntarii la fumat. Cinci reguli pentru un stil de viata sanatos "Tot ce e bun ori e ilegal, ori e imoral, ori ingrasa", spune una din Legile lui Muprhy. 1. O viata activa mergi zilnic pe jos cat poti de mult. Coboara cu o statie mai devreme in drumul catre casa, sau lasa masina in parcare cand poti sa faci drumul respectiv pe jos; renunta la lift si foloseste scarile zilnic; mergi la o plimbare in pauza de pranz; redescopera bicicleta, mergi la sala, la un curs de dans, practica orice activitate fizica iti face placere. 2. Controlul greutatii o greutate normala este vitala pentru mentinerea sanatatii; energia consumata zilnic trebuie sa fie mai mare decat energia furnizata de hrana; specialistii recomanda un consum de 2500 calorii zilnic pentru un barbat si 2000 calorii pentru o femeie; consumul de zahar, sau de junk food trebuie redus la minim; cresterea consumului zilnic de energie, prin activitati fizice adecvate, reduce riscul de a aduna depozite de grasime periculoase pentru sanatatea organelor tale. Hidratarea 2 l apa/zi este esentiala intr-un program de control al greutatii eficient. 3. Mananca sanatos ofera organismului tau toata paleta de substante necesare consumului zilnic carbohidrati (50 55%), proteine (15% - 20%), grasimi nesaturate, fibre, vitamine, minerale si multa apa; legumele, fructele si cerealele trebuie sa reprezinte peste 60% din meniul tau zilnic; grasimile nesaturate recomandate provin din nuci, seminte, uleiuri presate la rece, peste sau avocado; ofera-ti o dieta echilibrata zilnic in schimbul dietelor drastice, care dupa un timp se transforma in dezechilibru al organismului si aduc surplus de grasime imediat ce sunt intrerupte; foloseste cat mai multe alimente proaspete, fara aditivi si conservanti, cat mai naturale. 4. Renunta definitiv la fumat Cand te hotarasti sa renunti la acest obicei extrem de periculos pentru sanatatea ta iti va fi mai usor daca: vei prefera compania prietenilor nefumatori care te sustin in demersul de renuntare la fumat; foloseste produse antifumat recomandate de specialisti; evita situatiile in care stii ca vei fi tentat sa fumezi; fa o socoteala cu economiile pe care le faci daca nu mai fumezi; spune-ti zilnic ca o sa reusesti! 5. Cat mai putin alcool consuma mai mult bauturi fara alcool la petreceri sau cand iesi cu prietenii; pune-ti singur limite clare si tine cont de ele zilnic; rezista indemnurilor facute de asa zisii prieteni de pahar; mananca inainte de a consuma o bautura cu alcool; redu numarul zilelor cand iti permiti o bautura. Concluzie Alege: sa fii o persoana activa, care practica orice sport ii face placere; sa ai un program consecvent de control al greutatii; sa mananci sanatos, oferind corpului tau nutrientii necesari, in cantitatea de care are nevoie; sa renunti definitiv la fumat; sa reduci semnificativ consumul de alcool. 12