Sunteți pe pagina 1din 1

***

i cum te uii la mine cu ochii mai mari dect sufletul tristeea ta mi crete n plmni ca o ieder amar acum cnd te duc acas i e ninsoare pe moldovei i farurile de main ni se nghesuie dureros n srut. cuvintele se strng n mine ca sngele n chiuvet mai avem puin. fluturi mari i dorm pe pleoape ies din scar i tristeea ta ca un pianjen rece mi s-a aezat pe fa. e o ninsoare neagr pe moldovei, o nunt n iad acum fr tine. fereastra ta stins, i alcoolul ntinde n jurul meu o pnz subire de snge prin care vd. de attea ori drumul sta, singurtatea asta ca o lam de ghea n care te tai nainte s-i dai seama. de attea ori disperarea. n liceu credeam c se poate scrie despre lucrurile astea despre frica de a intra n parc, despre cum ncepeam s fug ca un nebun, despre tata. singurul lucru bun de care m puteam aga n nopile lea din a doipea era vocea ta n receptor dup ce ajungeam acas, era trecut de unu i dup drumul din trand pe mihai viteazu eram oricum terminat. cnd dormeau ai mei, apsam ncet de tot tastele telefonului i opteam ca s nu-i trezesc. i sori de smoal rsrind din alcool, rotind n jurul meu, fulgerul lor nmiit. dar era respiraia ta uiernd linititor cnd trecea mai mult timp fr s ne spunem nimic. n linitea moart din hol puteam auzi cteodat pn i micarea buzelor tale ncepnd un surs. nc mai ncerc s scriu i sunetul la vreau s mi-l amintesc acum.