Bronhie

Denumire generica folosita pentru ramurile arborelui respirator rezultat din diviziunea traheei in cele 2 bronhiiprincipale si a acestora, succesiv in bronhii mai mici.

Bronhiilor (chist al)

chist caracterizat printr-o cavitate rotunda sau ovala bine limitata, amplasat cel mai des in bronhiile lobului superior al plamanului. Chisturile bronhiilor sunt congenitale. Ele au un perete subtire si neregulat. Adesea, medicul nu descopera existenta lor decat cu ocazia unor radiografii sistematice, a unor boli infectioase ale copilului si adultului tanar, cu expectora tie purulenta sau chiar cu hemoptizie (expectorarea de sange provenind din caile aeriene). In aceste ultime doua cazuri, ablatia chirurgicala poate sa se dovedeasca necesara.

Bronhiilor (tumora a)
tumora benigna sau maligna situata in caile aeriene din dedesubtul glotei (adica in bronhii, dar, de asemenea, prinextensie, in trahee si plamani). Majoritatea tumorilor bronhiilor este constituita din cancerele bronhice. Principalelesimptome clinice sunt foarte variabile, uneori inexistente. tumorile bronhiilor pot antrena o tuse, o dispnee (dificultaterespiratorie), chiar o hemoptizie (expectoratie a sangelui care provine din caile aeriene). Daca radiologia serveste vizualizarii tumorii si posibilelor ei consecinte pulmonare, diagnosticul se bazeaza, in principal, pe bronhoscopie, care permite sa se faca o prelevare, iar studierea la microscop a prelevatului va da informatii privind natura tesuturilor in cauza si caracterul benign sau malign (susceptibil sa invadeze tesuturile inconjuratoare si de a se raspandi in alta parte in corp prin metastaze) al tumorii. Tratamentul, adesea chirurgical, si prognosticul depind direct de natura tumorii. Vezi: bronhiolo-alveolar (cancer), bronhopulmonar (cancer).