Sunteți pe pagina 1din 35

Recurerarea socio-profesionala An III Conceptul de recuperare 1973 Wood a prezentat un concept nou (prin care a atras atenia Organizaiei

i Mondilale a Sntii) demonstrnd c, numai caracterizarea din punct de vedere clinic a unei boli este insuficient pentru a contura dimensiunile reale ale acesteia i este obligatoriu a se defini concomitent cu aspectul clinic i impactul funcional i social. Problema a fost pe larg dezbtut i n1980 OMS a propus completarea CIM (Clasificarea Internaional a Maladiilor) cu CIH (Clasificarea Internaional a Handicapului). Definiiile OMS elaborate n 1980 cu privire la disfuncie invalidiate i handicap( International Classification of Impaierments,Disabilities&Handicap-ICIDH): Deficiena corespunde unei pierderi de substan, unei alterrii a funciei exteriorizeaza o stare patologic. Incapacitatea (rezultatul deficienei) corespunde reducerii pariale sau totale a resurselor de prestare a unei activiti, de locomoie, de comunicare, comportamental, etc. Handicapul (dezavantajul social) corespunde prejudiciului pe care deficiena sau incapacitatea l creaz subiectului. El reflect consecinele sociale, economice, culturale, etc, pe care le suport bolnavul.

Medicina fizic i recuperarea medical, sau Rehabilitation, sau Reeducation functionell, sau Fizioterapia, sau pe scurt Rehab are ca scop aplicarea de msuri menite s previn, s reduc, sau s elimine consecinele funcionale, fizice, psihice, sociale i economice ale deficienei sau incapacitaii conceptul actual promovat OMS maladia i deficiena necesit ngrijiri medicale i/sau chirurgicale cu viz etiologic, patogenic sau simptomatic utiliznd factori chimici, fizici, psihologici; incapacitatea sau dizabilitatea generate de boal impun msuri de recuperare medical, iar handicapul msuri de recuperare medical i socioprofesional ca o activitate complex, medical, educaional i socio- profesional menit s restabilesc ct mai deplin funciile pierdute de un individ i s dezvolte mecanisme compensatorii, care s-i asigure posibilitatea de munc i autoservire, respectiv o via activ, cu independen economic i social. aadar, reabilitarea medical asist populaia cu dizabiliti s ctige independen i self determinare. Mijloace recup medical Factorii fizici naturali i artificiali sunt utilizai cu eficien n reducarea funcional a aparatului locomotor (limitat parial sau total, posttraumatic sau de boli reumatice inflamatorii i degenerative), a sistemului nervos central i periferic, a sistemului cardiovascular i pulmonar. De dat mai recent strategia de recuperare medical se aplic arilor n perioda de convalescen, suferinelor planeului pelvin, vrstinicului

Cine presteaz ? Tratamentul, ntotdeauna individualizat are la baz interaciunea medicpacientul dar i medic-familie, medic kinetoterapeut, fizioterapeut, specialist n terapie ocupaional; poate fi efectuat numai de persoane calificate care trebuie s se adapteze i personalitii bolnavului, nivelului cultural i de nelegere.

Aspecte socio-profesionale i evaluarea capacitii de munc n bolile cardio-vasculare


Wiliam Heberden

-caz: pacient cu crize anginoase care zilnic taia lemne si era aproape vindecat. William Stokes Simptomele af.cordiace se amelioreaza dupa programele de gimnastica si mers.

John Hilton Repaus la pat prelungit

Dr.Levine&Lown arm-chair treatment Era mobilizarii precoce si a recuperarii cardiovasculare Bolile Cardiovasculare cauza nr.1 in SUA-ajutor social 1 din 4

Factori care influenteaza negativ intoarcerea la locul de munca: Non-medicali: varsta venituri suficiente statut social precar suprasolicitare la locul de munca Medicali: anxietatea/depresia simptomatologie cauzata/agravata de efort restrictii medicale Pacientii care nu revin in primele 6 luni de la evenimentul coronarian la locul de munca sunt mari sanse sa nu o mai faca vreodata. Pacient <65ani+angajat in momentul producerii+even.cardiac necomplicat

80%-reintoarcere in primele 2-3 luni 6 luni-1an 20% EVALUAREA Status-ul clinic al pacientului Tipul de lucru

TTE(eng.ETT-Exercise Tolerance Testing) Stabileste daca tipul de meserie este potrivit pt.pacient d.p.d.v.al efortului

MET(Metbolic equivalent of task) Un concept fiziologic ce exprima consumul de energie in timpul activitatii fizice Def.:rata de energie consumata in timpul unei activ.fizice specifice Conv.:3,5 ml O2x1/kgx1/min= 1Kcal(4,184KJ)x1/kgx1/h(ora) Somn: 0,9 METs Alergare(17,5km/h) 18METs

Mers(3km/h):2METs !NU este unitate de masura a energiei-valoare numerica. EVALUAREA TTE Solicitarile intelectuale Deplasarile,Stresul Emotional

Maj activit ocupationale: 5METs 7METs: reluarea lucrului( fara industria grea)

5-7 METs: activitati casnice&meserii gr.mediu de solicitare <3METs: inapt! Progr.de RCV cresc cap.cu 50% in primele 2-3luni. Recomandarea de reluare completa a lucrului 30% cap de efort.

RSP n AVC( Stroke)


-se produce n momentul n care o anumit parte a creierului nu mai primete cantitatea de snge necesar(implicit cantitatea de oxigen) -ischemic sau hemoragic Reabilitarea dup un AVC nu presupune doar recuperarea unor disfuncii motorii,senzitive, senzoriale i emoionale, ci asigurarea unei reintegrri familiale corespunztoare desfurrii unei viei ct mai normale. Anumite tulburri de percepie destul de des ntlnite n cazul pacienilor cu AVC pot ngreuna recuperarea pacientului: o ngustarea cmpului vizual o Reflexe i simuri diminuate la nivelul membrelor afectate o Dificulti de concentrare,confuzii,amnezie retrograda i anterograd o Dislexie i tulburri de scriere o Tulburri legate de activitile cotidiene(mbracare,gtit,igien)

Terapia mobilitii Obiectiv al RSP Antrenarea: posturii+balansului+ transferului greutii Scala Brunnstrom recuperare motorie

Training pe band rulant:2-3 terapeui controleaz trunchiul,pelvisul i mb.afectat;pacientul susinut de un ham;banda foreaz locomoia.

Stadiul 1 2 3 4 5

Caracteristici Fr activitate a mb.afectat Spasticitate i sinergie flexie-extensie slab Spasticitate+micare voluntar Activitate muscular selectiv Spasticitate+activitate muscular selectiv i

independent Micare fluent+binecoordonat

Comunicarea Bazat pe evaluarea cognitiv i lingvisticdeficite sau abiliti Rol n minimalizarea izolrii i ncurajeaz participarea la program Unii pacieni au recuperare lent( 6-12luni)-continuarea programului este justificat Recuperare fc.cognitive+comportamentale Leziunile cerebrovasculare sunt cauza unor tulburri cognitive/comportamentale; Extrem: demena Frecvent: memoriei, ateniei Leziunile corticale extinseaf.psihiatrice( > leziunile mici subcorticale) Tulb.psihocomportamentalelez.lob frontal(frecv);rar: lob parietal,temp.,occipital. Leziunile bilateraledemen

Sexualitatea Persoanele n vrsta- integral F.emoionali: anxietatea, respectului de sine,frica de abandon Depresia 50% pacieni Depresie major:leziunile frontale stg. Se coreleaz cu recuperarea ntrziat i rezultate modeste Antidepresive

Concluzii: Persoanele cu astfel de tulburri trebuie s evite anumite activiti care pot pune n pericol viaa acestuia sau a altor persoane(ofatul,manevrarea unor utilaje) Persoanele care au suferit un AVC tind s desfoare anumite activiti mai lent sau dezorganizat,mai ales cnd acestea le par nefamiliare Anxietatea i ezitarea fac i mai grea reintegrarea social Sprijinul familiei i prietenilor este extrem de important n aceste cazuri

RSP post-TC(traumatisme cerebrale)


TChandicap educaional&vocaional Studiile care cuantific rentoarcerea la locul de munc iau n considerare 2 categorii de factori:

1.F.Pre-morbiditate:educaia,istoricul profesional,antecedentele psihiatrice,abuzul de substane; 2.F.n relaie cu leziunea(injury related fact.): severitatea leziunii,tulb.cognitive i comportamentale Izolarea social post-traum are valoare prognostic negativ pentru rentoarcerea la locul de munc Performanele colare- tineri cu TC Problem major: scopul vocaional bazat pe aptitudinile pre-TC nu poate fi realizat post-TC dat.disabilitilor. Programul de RSP Reabilitare cognitiv . Mediu competitiv la locul de munc sub ndrumarea unui consilier(jobcoach)care: supervizeaz transportul,cazarea,managementul financiar,consumul de mediacmente al pacientului colaboreaz cu angajatorul n vederea unor modificri pentru a maximiza perormanele pacientului.

Recuperarea educaional i profesional pentru copiii cu dizabiliti


Se aseamana si totodata difera de reabilitarea adultului COPILUL NU ESTE UN ADULT IN MINIATURA!

Exista parametri fiziologici specifici care complica/ofera oportunitati de tratament.

EDUCATIA:

Echivalent: RSP la adult Programe speciale de educatie: -recupere fizica -terapie ocupationala -exercitii de logopedie -consiliere psihologica -progr.de asistenta sociala

JOCUL:

-copiii cu disabilitati au nevoie frecvent de asistenta in deprinderea abilitatilor de a se juca -terapia recreationala,meloterapia, terapia prin arta,terapia prin joc -ajuta copilul sa-si dezvolte abilitatile de comunicare,de exprimare,de insusire a rolurilor. -jucariile trebuie adaptate( telecomanda) Integrarea in societate:

-IZOLAREA( spital,sanatorii,domiciliu) -prefera convietuirea cu paritii -rata de somaj Sexualitatea:

-discutii deschise -depresie! Independenta:

-obiectivele realiste sunt esentiale ca prim-pas pentru orice program de reabilitare pe termen lung -abilitatea de a conduce vehicole

Recuperarea socio-profesionala a persoanelor cu disabilitati respiratorii


Daca in trecut scaderea calitatii vietii era folosita ca si criteriu pentru instituirea suportului ventilator, inabilitatea aplicarii acestui criteriu pentru toti pacientii a determinat instituirea unui complex sistem de evaluare care ia in calcul anumiti factori dependenti de statutul fizic , psihic si social precum si de preferinta pacientului. Asadar pacientii care sufera de anumite afectiuni cronice si disabilitati: status post-poliomelita,distofie musculara Duchenne si traume ale MS care sunt asistati

ventilator au o perceptie mult mai buna in ceea ce priveste calitatea vietii lor si participa in mod frecvent la activitati interpersonale,mentinand o optica optimista pe tot parcursul actului terapeutic. Pacientii care necesita suport ventilator trebuie instruiti adecvat atat ei cat si familiile din care provin;trebuie sa li se asigure accesul la serviciile comunitare si suport moral sustinut.

RSP in Scleroza Multipla


Scleroza multipla este una dintre cele mai comune boli ale sistemului nervos central (creierul si coloana vertebrala).

SM este o stare demielinizanta inflamatorie. Mielina este un invelis gros care izoleaza nervii, avand un rol similar cu izolatia unui fir electric, permitand nervilor sa transmita impulsuri foarte rapid. Viteza si eficienta transmiterii acestor impulsuri nervoase stau la baza miscarilor line, rapide si coordonate fara un efort constient. In scleroza multipla pierderea mielinei (demielinizarea) este insotita de o incapacitate a nervilor de a transmite impulsuri electrice de la, si spre creier, acest fapt producand diversele simptome ale SM. Locurile in care mielina a disparut (leziuni sau placi) apar ca zone intarite (cicatrici): in scleroza multipla aceste cicatrici apar In perioade diferite, in zone diferite ale creierului si ale sirei spinarii - termenul de Scleroza Multipla insemnand literal "multe cicatrici". Incidenta Sclerozei multiple in randul femeilor este mai ridicata decat la barbati cu aproximativ 50% (adica in proportie de 3 femei pentru fiecare 2 barbati).

Scleroza multipla este o boala a adultului tanar, varsta generala a inceputului manifestarilor fiind intre 29-33 de ani, dar aceasta plaja este mult mai larga, de la 10 la 59 de ani. Odata cu aparitia tehnicilor de diagnostic specializat, cum ar fi scanner-ul cu Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN) exista cazuri de SM diagnosticate chiar din copilarie nu doar din adolescenta, astfel incat limita inferioara de varsta de 15 ani exprimata in textele de specialitate nu trebuie sa fie vazuta ca o limita fixa in ceea ce priviste diagnosticarea bolii. Frecvent: Depresie-alterarea relatiei cu partenerul/a de viata si copiii Isi pot pastra locul de munca dar isi consuma toata energiacandidat la pensionare pe caz de boala

BALNEOLOGIE AN III Balneologia este specialitatea care are ca obiectiv descoperirea, studiul aprofundat si aplicarea in practica medicala a factorilor naturali (climatul, apele minerale, plajele si apele litorale, namolurile, lacurile, salinele, gazele terapeutice), cu scop profilactic, curativ, sau de recuperare. Atestata inca din antichitate, s-a bucurat de o larga apreciere, ca urmare a rezultatelor bune si a unei largi aplicabilitati. Dupa o perioada de declin in evul mediu, secolul XVIII reprezinta momentul de renastere a interesului pentru factorii naturali, urmat de o riguroasa argumentare stiintifica. Elementele geografice variate si bogatia factorilor terapeutici naturali din Romania, au dus la aparitia a numeroase statiuni, care in functie de tipul factorilor locali, sunt indicate cu precadere in anumite afectiuni, sau pentru odihna si relaxare. Hidroterapia Utilizarea apei in scop terapeutic

Antichitate: China,Japonia(ONSEN) Imperiul Roman(TERME) Redescoperita: sec XVIII-XIX V.Priessnitz-1829-fermier din Grafenberg(Silezia)-cure 2 lucrari britanice sunt traduse in germana: 1.J.Flayer(1702) valoarea terapeutica a bailor cu apa rece-trad.Dr.J.S.Hahn(1738) 2.James Currie(Liverpool)1797-trad.Michaelis(1801) si Hegewisch(1807) 1840-Cpt.RT Claridge-introduce hidroterapia in Anglia James Gully&Edward Johnson-Clinica din Malverne-Apa de Malverne-1850Schweppes

Ernst Brand(Berlin) Theodor von Jurgensen(Kiel) Karl Liebermeister(Basel) -recomandau bai reci&chinina pt.febra tifoida (Razboiul franco-german) 1891-Mark Twain- Aix-les-Bain -atat de placut incat as fi imprumutat o boala doar pt.a avea un pretext David Urquart&Richard Barter- Baile turcesti Apele minerale Rauri ce contin minerale sau substante dizolvate in urma pasajului subteran a.i.isi altereaza gustul/capata valoare terapeutica Li,Fe,Al,H2S,Saruri(Ca,Mg,Na), Substante Alcaline,Calcar,CO2 Termale(fierbinti)-concentratie crescuta in minerale Ape dulci(fara sulfuri/fara saruri)? Apa vulcanica ONSEN-termen japonez pt.ape geotermale Tipuri:Sulf(io-sen) NaCl(natoriomu-sen) Hidrocarburi(tansan-sen) Fier (tetsu-sen) Indicatii:artralgii,b.dermatologice cronice,diabet,constipatie, tulb.menstruale Riscuri: infectii cu: Fungi Naegleri fonleri amoeba(meningita) Acanthamoeba Legionella HSV CI: leziuni cutanate(taieturi,escoriatii,etc) Thalassoterapia Gr.thalassa=mare Folosirea in scop terapeutic a apei de mare Efecte benefice: pori&piele Sec.XIX Contine: Mg,K,Ca,Na

Utilizare: dusuri/impachetari cu namol&alge Marea Moarta Argila Betonita de sodiu Galen-primul care a documentat ingerarea argilei de catre mamiferele suferinde-GEOFAGIE Preistorie: H.erectus&H.neanderthalensis - mixtura de argila cu hidroxizi de fier pentru vindecarea ranilor si pentru a picta pesterile H.habilis-consuma argila bogata in Ca (Root-Bernstein,Kalambo Falls,2000) Antichitate: Egipt/Mesopotamia- 2500 B.C. Cleopatra tratament facial Anti-inflamator Anti-septic Conservarea mumiilor Argila lemniana(Insula Lemnos) - terra sigillata(Deoscorides) -Galen&Soranus din Efes: rinichi,splina,metroragii,intoxicatii, muscatura de sarpe Per.medievala: - Avicenna( 950-1037) - Ibn al-Baitar( 1197-1248)-Malaga,Spania 8 tipuri de pamant medicinal 1.Terra sigilatta 2.Pamant egiptean 3.Pamant Samian 4.Pamant din Chios 5.Pamant cimolean-al-hurr-afumat 6.Pamant de vie(ampelitis) 7.Pamant armenesc-ciuma bubonica 8.Pamant din Nishapur Cum se prepara? - extractie-rafinare(incalzire sau coacere) Utilizari: - Rol anti-bacterian:E.coli,S.enterica serovar,Typhimurium, Ps.aeruginosa, S.aureus(meticilino-R) -Rol anti-diareic: Infectii cutanate-

Ulcerul Buruly(My.ulcerans-lepra/tuberculoza) Pansament: Kaolinite-derived aluminosilicat nanoparticules Candida albicans+Candida lipolytica Chelatori de metale- intox.cu metale grele Sdr.colon iritabil Aflatoxicoza- micotoxine (Aspergillus) Sarcina- anti-emetic - Nigeria-500mg/zi- 80% necesarul zilnic de Ca Tipuri de argila: -Betonita- infectii,indigestii,laxativ,prurit,acnee -Paligorskit- antidiareic -Kaolin- cosmetica, Maalox -Argila Fuller(Fullers earth)-intoxicatii cu paraquat -Terramin-California-rosiatic -Fango peruvian- cosmetic Terapia cu namol (peloidoterapia) in ultimele decenii, s-au explorat mii de izvoare minerale, peste 100 de zacaminte de namoluri terapeutice si nu mai putin de 500 de zone cu conditii climaterice favorabile. in multe statiuni, atat din sudul tarii, cat si din alte zone, terapia cu namol isi gaseste aplicabilitate ca metoda distincta, de sine statatoare, dar si alaturi de alte metode ale balneoterapiei. Namolul terapeutic (peloidul) este un strat mineral sedimentar, extras de pe fundul marii sau al zonelor de coasta, care contine o mare cantitate de substante organice si minerale. Cele mai raspandite namoluri terapeutice sunt depunerile de mal din bazinele saline - namolurile negre sulfuroase, care se formeaza pe fundul estuarelor marine, al golfurilor si lacurilor sarate continentale.

Din punct de vedere structural, namolurile terapeutice constituie un sistem fizico-chimic complex, compus din trei parti interdependente: solutia de namol, osatura namolului si complexul coloidal. Solutia de namol se compune din apa si saruri dizolvate in ea, substante organice si gaze, fiind un derivat al apei sau al saramurii (solutie saturata de diverse saruri, cu concentratie ridicata), care acopera depunerile de namol. Solutia namoloasa este infiltrata in intreaga masa de namol si se caracterizeaza prin mineralizare diferita, compozitie gazoasa si ionica, pH. Cantitatea totala de apa din namoluri sau gradul de umectare al acestora difera de la un tip la altul, variind intre 25 si 97%. Si gradul de mineralizare al solutiei de namol oscileaza de la 0,01 g/l in namolurile sapropelice si turba, pana la 350g/l in cele sulfuroase. Intre solutia de namol si apele care o acopera in permanenta au Ioc procese de difuzie, a caror menire este de a sili un echilibru intre ele, din punct de vedere al ionilor de sare. Gazele din namoluri se gasesc mai ales in stare solubila. in principal, sursa formarii lor o constituie procesele biochimice in urma carora in solutia de namol se acumuleaza hidrogen sulfurat, bioxid de carbon, azot, oxigen si metan. Gazele si ionii unor substante continute de namolurile terapeutice patrund in piele. Namolurile mai puternic mineralizate sau cu o mai intensa reactie acida exercita o mai mare influenta asupra modului in care decurg multe procese meolice din organism. Legat de aceasta, pentru obtinerea efectului

terapeutic, namolurile puternic mineralizate si cele acide pot fi folosite la temperaturi mai scazute. Osatura namolului (partea cu dispersie grosiera a namolului), contine particule de silicati, ghips, carbonati si fosfati de calciu, carbonati de magneziu si alte saruri, precum si relicve organice dure. Se disting namoluri aspre, in care peste 50% din osatura sunt particule mai mari de 0,01 mm (de exemplu, namolurile lacului Saki) si namoluri fine, in care predomina particule mai mici de O.Olmm (namolurile lacului Tambukan). Cu cat particulele din namol sunt mai mici, cu atat este mai buna calitatea acestuia. Complexul coloidal (componenta cu dispersie fina a namolului), cuprinde diverse particule minerale, mai mici de 0.001 mm, substante organice, formatiuni anorganice complexe si compusi mineralo-organici (sulfura de fier, acidul silicic, hidrati de oxid de aluminiu, fier si mangan, sulf etc). Capacitatea de absorbtie, datorita careia, in timpul procedurilor terapeutice cu namoluri, se pot indeparta de pe suprafata pielii sau a mucoaselor microbii patogeni si alte elemente patologice, este legata de existenta in namoluri a minusculelor particule coloidale. In mai multe tipuri de namol (turba, sapropelice etc), substantele organice sunt principala componenta a osaturii si a complexului coloidal, datorita careia respectivele namoluri au o mai mare capacitate calorica si cele mai bune proprietati termice, ceea ce, in majoritatea cazurilor, le sporeste efectul terapeutic. Asemenea insusiri permit ca recomandarea aplicatiilor cu

namoluri de temperaturi mai ridicate, in anumite afectiuni (mai ales cronice inflamatoare), sa dea rezultate bune. Printre elementele din structura namolurilor terapeutice se gasesc compusi de azot, carbon, fier, fosfor, siliciu, sulf etc, care permit tratarea cu succes a multor boli. Mare parte dintre microorganismele care se dezvolta in namoluri contribuie la formarea, in ele, a mai multor compusi biologici puternic activi si cu o mare actiune bactericida fata de microbii patogeni. De fapt,efectul antibacterian direct al namolurilor terapeutice se datoreaza tocmai prezentei unei asemenea microflore. A. Namoluri anorganice: 1.De izvoare: a) termale; b) reci; c) de inaltime (deal, colina). 2. Sedimentare: a) de ghiol (lac); b) de mare; c) de uscat. B. Namoluri organice - sapropelice si ghitin: 1. De ghiol (lac) si mare; 2. De uscat. C. Namoluri de turba: 1. De pe cursul superior al apelor;

2. De depresiune; 3. De pamant (cu mult pamant). D. Tipuri mixte de peloizi (namoluri sulfuroase); E. Produse ale eroziunii eoliene a rocilor lcanice (namolurile argiloase); F. Peloizi artificiali.In functie de origine, care determina principalele caracteristici ale structurii namolurilor terapeutice acestea se subimpart in urmatoarele tipuri genetice: - hidrotermale; - vucanice; - de turba; - sulfuroase; - argiloase; - artificiale. In terapia cu namoluri, cele mai folosite sunt cele sulfuroase,sapropelice si de turba. Namolurile hidrotermale Sunt formatiuni semilichide, argiloase, care apar in zoneie de intensa activitate vulcanica (Kamciatka, insulele Kurile), in urma decorticarii si descompunerii rocilor vulcanice, sub forma de suvoaie de gaze si aburi la temperaturi inalte, care contin bioxid de carbon si hidrogen sulfurat. Se caracterizeaza prin temperatura inalta (pana la 95C), reactie acida si mineralizare relativ scazuta. Namolurile vulcanice

Aceste namoluri terapeutice se prezinta sub forma de aglomerari semilichide argiloase, cu continut mecanic neomogen, care apar (in urma distrugerii rocilor aruncate de gaze si de ape de presiune, in zone bogate in gaze si petrol) in fisurile tectonice si pe scoarta pamantului. De obicei, aceste namoluri au in structura ioni de carbohidrati si clorura de sodiu, beneficiind de o mineralizare optima a solutiei de namol. Adesea, namolurile lcanice prezinta si o concentratie ridicata de brom, iod, bor. Cele mai renumite zacaminte de acest tip de namoluri terapeutice sunt in zonele Kercen si Apseron, din sudul peninsulei Sahalin. Namolurile sapropelice Sunt depuneri de namol, cu continut preponderent organic si un mic adaos de substante minerale, care se formeaza, in principal, in bazinele de apa dulce (mai rar in cele slab mineralizate), ca urmare a descompunerii unor alge, te si relic animale. Din punct de dere al culorii, namolurile sapropelice pot fi maslinii, maronii, gri, roz, negre. Au hidratare si capacitate calorica ridicate, iar solutia sapropelica este slab mineralizata.In functie de continutul reliclor organice, se disting urmatoarele subcategorii de namoluri sapropelice: de alge si zoogene, de humus si turba, argiloase si calcaroase. Namolurile sapropelice se extrag din lacurile zonelor de: tundra, paduretundra si padure Namolurile de turba

Sunt formatiuni de turba din mlastini, alcatuite, in principal, din substante organice descompuse si resturi acumulate in urma disparitiei treptate a telor superioare si a dezintegrarii lor, in conditii de umiditate excesiva si oxigen insuficient. Namolurile de turba se prezinta ca o masa densa, maleabila, de culoare bruncenusie pana la negru. La baza turbei se afla, in principal, materie organica. Raportul dintre cantitatea de vegetale descompuse si cele nedescompuse determina gradul de dezintegrare a turbei, iar acesta este parametrul de baza, pentru utilarea turbei in scop terapeutic; el nu trebuie sa fie sub 40%.In functie de gradul de mineralizare al solutiei de namol, turba terapeutica este de doua feluri: de apa dulce si mineralizata, iar din punct de dere al cantitatii de apa si minerale din balti, turba poate fi: de inaltime, de tranzitie si de ses. Turba de inaltime are unele avantaje fata de cea de ses, respectiv este mult mai maleabila, are capacitate calorica mai mare, produce mai putina cenusa si este mai bogata in substante organice.In scop terapeutic, se folosesc turba de apa dulce (zacamintele din Kasin, Kosin) si turba minerala, la a carei impregnare cu apa contribuie apele sulfuroase (zacamintele din Krainka, Kanuri, Varzi-Iatci). Tot in scop terapeutic se foloseste si turba acida {zacamantul de la Sapojkov). Terapia cu namol de turba este mai larg raspandita in zona nordica, de padure, a tarii. Din punct de dere al proprietatilor fizice, turba se aseamana cu celelalte namoluri terapeutice. Caracteristica distinctiva o constituie bogatul continut

(intre 20 si 95%) in substante organice: bitumuri, substante humice solubile in apa, care se Supun usor hidrolizei, acizi fulvici, lignina etc. Conduct!bintatea termica si capacitatea calorica ale turbei sunt mai reduse, in schimb, capacitatea de mentinere a caldurii este cu mult mai mare decat la alte namoluri. Terapia cu turba are efect antiinflamator, de resorbtie, sensibilizare si biostimulator. Acesta din urma este strans legat de capacitatea turbei de a frana acidifierea substantelor de importanta vitala (de exemplu a componentelor bogate in grasimi - lipidele), prin distrugerea sau blocarea dirselor produse noci ale meolismului. Aceasta contribuie la diminuarea manifestarilor unei inflamatii sau chiar lichidarea ei, stimularea proceselor regenerati, cicatrizarea ranilor. Turba are si actiune anti microbi ana. Namolurile sulfuroase Sunt sedimente namoloase, cu diferite dispersii mineralo-organice din bazinele de apa sarata, cu preponderenta a componentelor minerale bogate in diverse sulfuri, cum ar fi compusii sulfurosi de fier, care dau nuanta de cenusiu-inchis, adesea negru. De regula, namolurile sulfuroase contin substante organice in cantitati mici. Structura ionica a solutiei de namoluri sulfuroase este foarte riata: clorosodica, cloro-sutfatica, magno-sodica, hidrocarbonica, hidro-carbo-clorosodica, sulfatica si hidro-carbo-sulfo-calcica si magno-calcica. Dupa modul in care se formeaza, printre namolurile sulfuroase, se disting cele de lac si izvor, de uscat, de litoral, marine.

Namolurile de lac si izvor sunt sedimente ale bazinelor de apa sarata (de origine carstica, arhaica sau de baraj), impregnate de apele minerale subterane. Ele se caracterizeaza prin mineralizare diferita a solutiei de namol si structura ionica diversificata (preponderent cloro-sodica sau sulfocalcica). Sunt renumite zacamintele de namoluri de lac si izvor din Gabozersk, StaroRuss, Paratun etc. Namolurile de uscat sunt sedimente de mal din lacurile sarate de origine continentala. Se caracterizeaza prin continut riat de sulfuri, sunt de culoare neagra, cenusiu-inchis si, mai rar, gri. Sunt raspandite in tara in zone cu climat continental-secetos. Cele mai mari zacaminte de namoluri loroase de uscat sunt - lacurile Tambukan, Karacin, Ucium, Sira. Namolurile de litoral (de coasta) sunt sedimente din lacurile de litoral care sau format in urma desprinderii de mare a unor golfuri sau a inundarii estuarelor care se rsa in mare.Zacaminte de namoluri de coasta, puternic mineralizate, sunt cunoscute numai pe tarmurile marilor sudice.

Namoluri argiloase Acest tip de namoluri terapeutice sunt sedimente de minerale cu dispersie din bazinele de apa actuale sau stravechi (disparute si ingropate), cu continut redus de substante organice si lipsite de sulfuri de fier.

Cele mai cunoscute rezerve de asemenea zacaminte de namoluri se gasesc in apropierea orasului Zlatoust (namolurile de la Satkin). Namolurile artificiale in absenta valoroaselor namoluri terapeutice naturale, respectiv in afara statiunilor balneare, se folosesc namoluri artificiale, care se prepara din substante minerale si organice, saruri si apa (inclusiv minerala). Masa maleabila astfel obtinuta, dobandeste proprietati terapeutice datorita activitatii microorganismelor infiltrate in ea, componentelor organice (resturi getale, argila ele), culturii pure de microbi (obtinute in conditii de laborator), sau adaosului de mici cantitati de namoluri terapeutice naturale. Namolurile artificiale de turba sau sulfuroase astfel obtinute se prezinta ca o masa maleabila, cu proprietati similare namolurilor naturale. Din punct de dere al efectului, namolurile artificiale sunt un echivalent cu valoare apropiata de a celor naturale. Ele pot fi imbogatite cu radon si hidrogen sulfurat (sau ape minerale care contin respectile elemente chimice). Namolurile terapeutice artificiale se pot produce din argila sau nisip, combinate cu unele decocturi din ierburi medicinale, precum si cu alge si alte te medicinale transformate in pulberi. Daca este posibil, se adauga si apa minerala sau marina. Principiul actiunii namolurilor terapeutice Efectul terapeutic al namolurilor asupra organismului omului rezulta din actiunea celor trei factori: caloric, mecanic si fizic. Intensitatea acestui efect

depinde nu numai de starea initiala a organismului unei persoane bolnave, ci si de proprietatile fizico-chimice ale namolurilor de diverse tipuri. Namolurile terapeutice incalzite mentin caldura timp indelungat si, treptat, o transmit corpului. Datorita acestui fapt, procedurile cu namol sunt relatiusor suportate, la o temperatura care, in proceduri hidroterapeutice, ar fi insuporila.In afara de factorul caloric, care joaca rolul principal in mecanismul actionarii procedurilor cu namoluri, o importanta majora o are excitarea chimica a pielii. Excitarea chimica a organismului, sub actiunea namolurilor terapeutice, este provocata de: reactivitatea mediului (pH), substantele volatile (hidrogen sulfurat, bazele aminice), ionii de compusi anorganici (natriu, potasiu, calciu, magneziu, Fier) si organici, substante biologic active, asemanatoare hormonilor sexuali, etc. in prezent, s-a dovedit ca substantele volatile, cat si unele elemente din structura namolului terapeutic, solubile in grasimi (inclusisubstante organice), patrund in organism prin pielea sanatoasa. Gradul de penetrare depinde, direct, de temperatura namolului. O data cu cresterea acesteia, pielea devine tot mai permeabila, circulatia sangelui se intensifica, iar microcirculatia ei se imbunatateste.In timpul procedurilor terapeutice cu namoluri aplicate pe piele, toti cei trei factori activi ai acestora (caloric, chimic si mecanic) exercita o actiune excitanta asupra receptorilor (termo, hemo, osmo si mecano receptori) de la nivelul pielii, determinand si o puternica stimulare a sistemului nervos central. Se stie ca neurohormonii secretati de hipotalamus stimuleaza activitatea hipofizei, iar hormonii,

acesteia, la randul lor, activeaza scoarta suprarenalelor, tiroida, testiculele si ovarele. Imaginea despre complexul mecanism al actiunii procedurilor cu namoluri terapeutice va fi incompleta daca nu vom preciza ca o consecinta a excitarii receptorilor pielii o constituie formarea in organism a substantelor biologice active. Acestea, impreuna cu unele componente chimice din structura namolului terapeutic, patrund in organism, producand, la randul lor, excitarea interoreceptorilor si transmiterea acesteia in sistemul nervos central, respectiv, in sistemul vegetatisi cel endocrin. Proceduri cu namol Utilizate local, procedurile cu namol au actiune anestezica, antiinflamatoare si resorbanta, contribuind la stimularea proceselor regenerative, imbunatatirea hranirii si troficitatii tesuturilor, schimbarea nivelului proceselor oxidativ-regeneratoare din organism, precum si la stimularea metabolismului hormonilor si vitaminelor. Printre altele, se activeaza metabolismul vitaminei C-Pentru prevenirea imbatranirii tenului. In terapia cu namol se folosesc, in principal, aplicatiile generale, respectiv intinderea namolurilor terapeutice pe tot corpul, cu exceptia capului si a zonei inimii, si aplicatiile locale, constand in acoperirea cu namol a unei anumite portiuni a corpului. Mai frecvent sunt utilizate aplicatiile locale. Efectul terapeutic depinde de temperatura acestora. Astfel, la o temperatura de 40-44"C, predomina actiunea resorbanta, iar la temperatura de 35-37C, efectul calmant si de reglare neuro-vegeiativa.

In afara de efectul caloric, aplicatiile cu namol au si actiune mecanica, chimica, radioactiva, prin care se pun in valoare proprietatile trofice ale pielii, indepartandu-se considerabil manifestarile inflamatorii In timpul aplicatiilor, numai un strat subtire de namol ne in contact direct cu pielea, respectiv cel care o alinge. Celelalte, mai indepartate, au numai actiune calorica. Durata procedurii cu namol este de 15-20 de minute, mai rar - circa 30 de minute. La incheierea procedurii se inlatura namolul, spaland corpul cu un dus sub forma de ploaie, la temperatura de 36-37CProcedurile se efectueaza din doua in doua zile sau din trei in trei zile, cu pauza in a treia zi. O cura cuprinde 12-l8 proceduri. Este posibila imbinarea ultrasunetelor si terapiei cu namol (pelofonoterapia); in pelofonoterapie, grosimea optima a aplicatiei cu namol este de 1 -2 cm. Cea mai reusita este efectuarea aplicatiei cu namot in tifon, care nu obstructioneaza aplicatiile ultrasonore. O cura de acest gen cuprinde 15-20 de proceduri. Cand se administreaza proceduri cu namol, trebuie respectate cu strictete regulile!!!Dupa procedura, bolnavul trebuie sa se odihneasca pe o canapea, in camera de odihna, timp de 30-40 de minute, iarpe vreme racoroasa, chiar mai mult. La intoarcerea acasa, i se recomanda sa stea intins pe pat 1-2 ore.In timpul terapiei cu namol, se mai recomanda evitarea frigului (baia in bazine cu apa rece etc.) si incordarea fizica, deoarece aceasta poate provoca agravarea bolii. Procedura cu namol nu trebuie administrata pe stomacul gol. Este mai indicat a se efectua la 2-3 ore dupa masa. Uneori, dupa primele

proceduri cu namol, starea bolnavului se poate agrava, aparand oboseala, slabiciune, acutizarea durerilor (asa numita reactie balneologica), dar in cursul urmatoarelor ziie, de regula, aceste senzatii neplacute dispar. Concomitent cu aplicatiile generale de namol, este bine sa se administreze si alte proceduri balneologice (pe baza de apa sarata, ape minerale, carbogazoase, sulfuroase, oxigenate, azotice), radioactive si cu adaos de te medicinale (sale, conifere), bai si dusuri, bai de aer cald si lumina, diatermie generala, bai de soare generale, proceduri electrice si altele, despre care pacientii afla de la medicul lor. Compatibile cu aplicatiile de namol generale, si care trebuie efectuate in aceeasi zi, sunt procedurile fizioterapeutice ca: galvanizarea, electroforeza cu preparate medicamentoase, raze ultraolete aplicate local, baia de soare locala, ultrasunete etc, la latitudinea medicului. Se recomanda ca aceste proceduri sa se efectueze la 3-4 ore dupa administrarea namolului terapeutic.In locul aplicatiilor cu namol, pot fi folosite proceduri electrice pe baza de namol -galvanizari cu namol si dia-termo-inducto-namol. Acestea se pot recomanda nu numai in conditiile de tratament ale sanatoriului dintr-o statiune balneara, dar si in afara lui.

masajul, cultura fizica medicala, diversele tipuri de stimulare electrica a sistemului neuro-muscular, tratamentul cu oxigen (oxigeno-terapia), imediat dupa procedura cu namol. In ziua de terapie cu namol se pot face si diverse tipuri de inhalatii.

Tratarea cu namol a bolilor de piele in practica dermatologica, terapia cu namol se recomanda in psoriazis cu focare infiltrative limitate, psoriazis artropat, neurodermita de focar, difuza, eczema cronica, cornoasa si , zone limitate de sclerodermie si forme hipertrofice de lichen simplu, sechele de arsuri si degeraturi (cicatrice, ulceratii trofice si altele), dereglari ale troficitatii tesuturilor, seboree, acnee, caderea parului unele afectiuni ale unghiilor etc. In fiecare caz concret, indicatiile de terapie cu namol apartin medicului, care are in vedere particularitatile de evolutie a afectiunii pacientului sau. Namolurile in cosmetica Extractul purificat din namoluri se foloseste in cosmetica, in calitate de componenta activa, in preparate pentru ingrijirea pielii fetei si a corpului, in produse speciale pentru bai si in mastile cosmetice de namol. Masca cosmetica de namol - exercita un efect de uscare si degresare a pielii, datorita proprietatilor terapeutice ale diverselor namoluri. Sub influenta mastii de namol,vasele se dilata, imbunatatindu-se circulatia sangelui si a limfei, metabolismul substantelor, troficitatea tesuturilor, respiratia tisulara, accelerandu-se procesele oxidative si regeneratoare de la nivelul pielii. Ca urmare, revine culoarea sanatoasa a pielii, aceasta devenind elastica si catifelata. Preparatul regleaza tonusul muschilor fetei (ai mimicii), netezeste ridurile. Sub actiunea mastilor se atenueaza si se resorb cicatricele. Datorita puternicelor proprietati absorbante si bactericide ale namolului, pielea se curata excelent, exercitandu-se, in mod deosebit, calitatile

mentionate ale acestuia. Masca are un deosebit efect si asupra radacinii parului, intarindu-l si accelerandu-i cresterea. Indicatii de folosire: ten gras, seboree, cosuri, piele ofilita si flasca (a fetei si gatului), cicatrice cheloidale, consecinte ale interventiilor cosmetice, sechele ale unor arsuri, afectiuni ale parului (alopecia areata), profilaxia imbatranirii premature a pielii fetei, gatului, pieptului, celulita. Contraindicatii: dermatita, micoze, acnee rozacee, hemangioame, teleangiectazii, hipertricoza, formatiuni nou aparute. Masca se pastreaza intr-un container inchis, la loc racoros, protejat de lumina soarelui, bine ambalata. Termenul de pastrare -cel mult sase luni. Posibile efecte colaterale. in anumite cazuri, folosirea unei masti de namol poate provoca o acutizare a afectiunii (la inceputul curei), ceea ce este o reactie normala, fiziologica, a organismului, fata de un preparat biologic activ. in acest caz, e necesar ca, temporar (1-3 zile), sa se intrerupa procedura si sa se diminueze durata mentinerii mastii pe fata. Daca reactia aparea spre sfarsitul curei, e bine ca aceasta sa fie intrerupta.

SPELEOTERAPIA Rezumat Speleoterapia (Gr speleo = pestera) se refera la tratamentul subteran folosind anumite condiii din pesteri si minele de sare pentru a vindeca in special boli respiratorii cronice, dar si boli dermato-alergice. Beneficiile acestei terapii sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri si au fost dovedite de numeroase studii clinice. Metoda este mai puin cunoscuta in SUA si Europa de Vest, dar foarte folosita in Europa de Est, Rusia si Asia. Speleoterapia se

caracterizeaza prin facilitate in aplicarea metodei, costurile si riscurile scazute. Sanatoriile din minele de sare din multe tari beneficiaza de conditii deosebite de tratament si de un numeros personal medical calificat. SCURT ISTORIC Impactul pozitiv al medicului din pesterile cu sare asupra sanatatii omului este cunoscut din cele mai vechi timpuri. De mult, oamenii au observat ca animalele ranite intrau in pesteri unde ii vindecau ranile. Womer (1999) a aratat in lucrarea sa de istorie a medicinei ca terapia cu sare era recomandata chiar si de Hippocrat pentru tratarea afeciunile respiratorii. Din Evul Mediu exista scrieri medicale care amintesc de imbunatairea dispneei la minerii care lucrau in subteranul din minele de sare ale Slovaciei. In timpul celui deal doilea razboi mondial, muli tarani s-au ascuns de dumanii lor in mine de sare sau pesteri timp de saptamani. Profesorul Doctor Spannagel (Germania) a observat ca pacienii sai care se ascunsesera de bombardamente in pestera Kluttert aveau o imbunatatire substantiala a problemelor respiratorii existente inainte; astfel, profesorul a stabilit o baza a cercetarii speleoterapiei in astmul bronic la aduli. Acesta este inceputul speleoterapiei moderne. In perioada imediat urmatoare, in Slovacia, apareau primele rezultate favorabile la copiii cu astm bronic si wheezing, cercetari realizate in petera din Gombaek. Speleoterapia s-a raspandit in multe tari si, in anii '60, a fost fondata Comisia de Speleoterapie ca ramura a Societaii Internaionale de Speleologie. La Congresul Mondial de Pediatrie de la Jerusalim, din iulie 1997, speleoterapia a fost prezentata ca o metoda curativa a bolilor respiratorii cronice si alergice. Astazi, speleoterapia este in mod definitiv considerata ca o metoda balneo-climatologica de tratament a afeciunilor respiratorii. CE ESTE SPELEOTERAPIA? Speleoterapia se refera la tratamentul subteran, folosind anumite condiii din pesteri si mine de sare pentru a vindeca, in special, boli respiratorii cronice. Aerul pesterii este foarte sarac in praf (acesta putand cauza reactii alergice sau crize de astm bronic deoarece praful are un efect iritativ la nivelul cailor respiratorii), dar este bogat in microni si ioni de sare (aer ionizat). Microparticulele de sare ajung in alveolele pulmonare, bronhii si bronhiole; ele curata caile respiratorii superioare si inferioare. Efectele biologice sunt: mucokinetic, bactericid, hidrofil si anti-inflamator, ceea ce ajuta la reducerea edemului din caile respiratorii, distrugerea bacteriilor si restabilirea transportului normal al aerului in caile respiratorii. Efectul de reducere a edemului la nivelul mucoasei nazale si palatului moale imbunatateste

drenajul sinusurilor si amelioreaza sforaitul. Scade, de asemenea edemul trompei lui Eustachio cu efect favorabil in otite. Indicaiile speleoterapiei sunt reprezentate de bolile respiratorii, ca: astmul bronic alergic si nonalergic, bronsitele cronice obstructive si non-obstructive, fibroza chistica, sinuzitele cronice, rinitele alergice, otite, infectiile repetate ale cailor respiratorii (creterea imunitaii, mai ales la organismele tinere), efecte benefice la fumatori, in sforait, dar si de bolile dermatologice: dermatita alergica, probleme ale tenului, sechele ale arsurilor, ranilor, precum si disfuntcii ale sistemului nervos. Precautiile sunt necesare in cazul pacientilor care sufera de tuberculoza, stari neoplazice, insuficienta respiratorie mediesevera, afectiuni cardiovasculare si metabolice nestabilizate, status post infarct miocardic, Conform rapoartelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in lume exista circa 300 de milioane de bolnavi de astm bronsic. In acelasi timp, datele Congresului Balcanic de Alergologie si Imunologie Clinica (Bucuresti, 2000, 2005), releva o crestere substantiala a alergizarii populatiei Romaniei. Actualmente, in Europa sunt circa 53 de cavitati subterane in saline si pesteri utilizate in speleoterapie, dintre care 17 in Germania, 5 in Slovacia, cate 4 in Ungaria si Austria, 3 in Ucraina, etc. Dintre acestea, functioneaza 15 centre speleoterapeutice in saline cu temperatura cuprinsa intre 9 si 24 de grade (Solbad Saltseiman - Germania, Wieliczka - Polonia, Solotvino Slatina Ucraina etc.). Studiile efectuate asupra pacientilor din mai multe astfel de centre au confirmat eficacitatea speleoterapiei la circa 60-90% din bolnavii cu astm bronsic, ceea ce s-a manifestat prin: - reducerea considerabila a tusei si dispneei, disparitia sau rarirea crizelor astmatice - simplificarea combaterii crizelor de astm si reducerea consumului de medicamente - folosirea mai rara si in doze mai mici sau chiar intreruperea tratamentului cu corticosteroizi pe o perioada de 6 luni pana la 3 sau mai multi ani, timp in care se observa adesea si o remisie stabila a bolii - circa 10-30% din fostii pacienti cu astm bronsic nu s-au mai adresat medicului de familie sau celui specialist dupa cura. Conform publicatiilor din diferite centre speleoterapeutice, eficacitatea speleoterapiei la pacientii cu alte boli variaza astfel: 70-90% in cazurile de bronsita cronica, 50-70% in diferite alergii, 3050% in psoriazis, 60-80% la reconvalescentii cu arsuri, persoane expuse la radiatii ionizante.