OBLIGATIVITATE PROTECTIA MUNCII SI PSI

Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, legislatia din tara noastra s-a aliniat si la legislatia acesteia, prin transpunerea Directivelor Europene, astfel luand nastere principalele legi in domeniu: Legea nr. 319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca (S.S.M.), HG nr. 1425/2010 normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 si Legea nr. 307/2006 privind prevenirea si stingerea incendiilor (P.S.I.). Pana atunci existau niste norme generale, specifice protectiei muncii care se aplicau in functie de activitate, dar odata cu adoptarea noilor legi, toata raspunderea pica pe umerii angajatorului, el fiind singurul responsabil atat pentru aplicarea prevederilor legislatiei in vigoare, promovarea si respecatarea lor de catre angajati, cat si pentru eventualele accidente ce se pot produce la locul de munca (drumul direct inspre si dinspre casa la locul de munca fiind considerat tot accident de munca). In acest context orice firma trebuie sa aiba:

instructiuni proprii pentru fiecare tip de activitate desfasurata; evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala specifica fiecarui loc de munca (atentie nu fiecarei functii); fise individuale de protectia muncii si psi; decizii de organizare a actvitatii de prevenire si protectie ; instructiuni proprii de prevenire si stingerea incendiilor; anexa la fisa postului si la regulamentul intern al societatii cu responsabilitati pe linie de ssm si psi; normativ de acordare a echipamentului individual de protectie (daca este cazul) (salopete,manusi,geaca,bocanci, etc.); sesiuni de instruire a angajatilor si mai ales de constientizare a importantei respectarii instructiunilor.

Foarte important este si controlul medical periodic (de medicina muncii) pentru a determina starea de sanatate, respectiv daca un angajat este apt de munca sau nu.

Principalele activitati ce trebuie efectuate pentru respectarea legislatiei in vigoare privind PROTECTIA MUNCII (SSM)[1]: 1. organizarea activitatii de securitate si sanatate in munca (protectia muncii), la nivelul angajatorului si la nivelul fiecarui loc de munca din organizatie; 2. pregatirea si instruirea lucratorilor: - la angajare; - la locul de munca; - periodic; 1. verificare,prin teste, a cunostintelor dobandite in domeniul securitatii si sanatatii in munca; 2. completarea documentelor de protectie a muncii, conform Legii nr. 319/2006; 3. elaborarea de instructiuni proprii de securitate si sanatate in munca, pentru toate locurile de munca; 4. autorizarea societatii din punct de vedere al protectiei muncii; 5. elaborarea documentatiilor privind modul de acordare: a echipamentului individual de protectie; a materialelor igenico-sanitare; a alimentatiei de protectie, in functie de riscurile si de conditiile de lucru (mediu toxic), stabilite in cadrul societatii; 6. verificarea periodica a instruirii la locul de munca; 7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicittii adecvate, pentru fiecare loc de munc, asigurarea informrii i instruirii lucrtorilor n domeniul securittii i snttii n munc i verificarea cunoaterii i aplicrii de ctre lucrtori a informatiilor primite; 8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul societatii; 9. elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie al societatii; 10. evidenta zonelor cu risc ridicat i specific prevzute la art. 101-107, din Legea nr.319/2006; 11. stabilirea zonelor care necesit semnalizare de securitate i sntate n munc, stabilirea tipului de semnalizare necesar i amplasarea, conform prevederilor Hotrrii Guvernului nr. 971/2006, privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate i/sau sntate la locul de munc; 12. evidenta meseriilor i a profesiilor prevzute de legislatia specific, pentru care este necesar autorizarea exercitrii lor; 13. evidenta posturilor de lucru care necesit examene medicale suplimentare; 14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesit testarea aptitudinilor i/sau control psihologic periodic;

Principalele tipuri de instructaj pe care trebuie sa il asiguram cu privire la PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR pentru respectarea normelor aflate in vigoare [2] : a) b) c) Instructajul introductiv general: sistemul de reglementari din domeniul situatiilor de urgenta; indicativ, mijloace tehnice P.S.I., din dotarea societatii; aspecte specifice privind situatiile de urgenta. Instructajul specific locului de munca: cauze de incendiu de natura electrica; aspecte specifice privind prevenirea incendiilor ; masuri de prim ajutor. Instructajul periodic: agenti pentru stingerea incendiilor; observarea, anuntarea si interventia in caz de incendiu; cauze de incendiu; reguli de ordine interioara; principii privind evacuarea persoanelor si autoturismelor; elemente specifice privind organizarea pe locuri de munca; caracterizarea carburantilor, din p.d.v. al pericolului de explozie si incendiu; pericole specifice la si de la vecinatati; sistemul de incalzire si masurile de protectie specifice; masurile specifice de prevenire, pe timpul anotimpului friguros si perioadelor caniculare; obligatii privind retelele urbane pentru interventii;

reglementarea lucrarilor cu foc deschis.

EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA[3] Scopul evalurii nivelului de risc este de a oferi posibilitatea cunoaterii situatiei reale, de la fiecare loc de munca, din punct de vedere al securitatii muncii, pentru a se lua masurile de prevenire cele mai potrivite situatiei date. Metoda utilizata de noi permite ierarhizarea riscurilor, in functie de valoarea lor si alocarea eficienta a resurselor, destinate securitatii si sanatatii in munca. Principiul metodei consta in : identificarea factorilor de risc la locul de munca analizat; stabilirea consecintelor actiunii riscurilor executantului, inclusiv gravitatea lor; stabilirea probabilitatii de actiune a riscului asupra executantului;

atribuirea nivelului de risc, in functie de gravitatea si probabilitatea consecintelor factorilor de risc; cuantificarea si ierarhizarea riscurilor.

Baza principiului de evaluare a riscurilor consta in luarea, in considerare, a doi parametrii: frecventa producerii accidentelor si gravitatea consecintei maxime previzibile (principii incluse si in standardele europene).