Mihai Eminescu Scrisorile Marile resurse ale gândirii social-estetice a lui Eminescu, concepţia despre lume şi viaţă

a poetului, protestul său romantic împotriva scepticismului contemporanilor, împotriva falselor idealuri şi valori sau a lipsei totale de idealuri, indignarea poetului, revolta lui romantică viciilor incurabile – care urâţeau până la desfigurare faţa societăţii contemporane lui – îşi găsesc o expresie artistică desavârşită în cele cinci ,,Scrisori” eminesciene. Apariţia ,,Scrisorilor” constituie un moment de cotitură revelatoare în creaţia poetică eminesciană. Ele aparţin acestei perioade de maturitate artistică deplină a poetului, când geniul său creator evoluează vertiginos către ,,Luceafăr”. ,,Epuizanta perioadă de la ,,Timpul” coincide cu conceperea ,,Scrisorilor”. Aşa se şi explică faptul că, între octombrie 1879 şi februarie 1881, Eminescu publică în ,,Convorbiri literare” o singură creaţie, o elegie de o covârşitoare tristeşe: ,,O, mamă”. Anul 1881 este consacrat apariţiei ,,nemuritoarelor Scrisori-satire”, cum le numeşte Titu Maiorescu în ediţia sa, pentru caracterul lor satiric pronunţat. Poetul însuşi îşi subtitrează ,,Scrisoarea II”, ,,satiră...”. ,,Scrisorile” eminesciene (I, II, III, IV, V) sunt epistole literare cu un puternic caracter satiric, ce continuă drumul deschis în literatura noastră în veacul trecut de către Grigore Alexandrescu şi Costache Negruzzi. Primele patru ,,Scrisori” sunt publicate între 1 februarie şi 1 septembrie 1881 în ,,Convorbiri litereare”, iar ultima, fragmentar în 1886 şi integral în 1890. Poem filosofic de factură romantică, ,,Scrisoarea I” abordează, în cadrul mai larg al relaţiei omului de geniu cu timpul şi societatea umană, teoria naşterii, evoluţiei şi a unei stingeri previzibile a sistemului cosmic. Din perspectiva evidenţierii miturilor, ,,Scrisoarea I” constiuie valorificarea artistică strălucită a primelor trei mituri fundamentale (mitul naşterii şi stingerii universului, mitul istoriei, fundamentat pe opoziţia bine-rău, mitul magului). Eminescu pune, în acelaşi timp, problema destinelor, sociale ale fiinţei omeneşti şi problema destinului general al fiinţei umane. Din această perspectivă, ,,Scrisoarea I” este, în egală măsură, o poezie cosmogonică şi satirică (satiră socială), care-şi află unitatea într-un element supraordonat acesteia. Ca orice poem amplu eminescian, ,,Scrisoarea I” are o structură antitetică. Compoziţia este perfect echilibrată, în ciuda existenţei unor părţi distincte. Astfel, ,,Scrisoarea I” este alcătuită din cinci tablouri, construite cu grijă evidentă de simetrie şi armonie compoziţională. Prima secvenţă este constituită conturul cadrului nocturn romantic, în care omul de geniu meditează asupra timpului şi condiţiei omului. În simetria poemului, cadrul iniţial are atributele unei uverturi simfonice, în care astrul tutelar, stăpân al universului, e martor al timpului universal şi al timpului individual. În acest tablou, larg dimensionat, în care metaforele-simbol sugerează spaţii infinite, se insinuează treptat meditaţia poetului asupra scurgerii ireversibile a timpului. Tema dominantă, în această primă secvenţă e timpul, căreia i se asociază subteme: fugit ireparabile tempus, fortuna labilis, vanitas vanitatum, aceste subteme făcând trecerea către meditaţia asupra condiţiei umane. Referat.clopotel.ro

Toate acestea conferă tabloului cosmic un înalt grad de generalitate.. împinge cugetarea lumilor. poetul contemplă energia de năstăvilit a punctului mişcător..dând viaţă”. Ele sunt mai adevărate decât cele zugrăvite chiar de Shelley şi de Novalis.. cu tipuri sociale de diverse categorii... Partea a treia a .prăpastie”. (Zoe Dumitrescu – Buşuleanga).desface”. ..caută-n oglindă de-şi buclează al său păr”../. spectacolul umanităţii.varsă”. .Tabloul iniţial este perceput vizual. Interogaţia e sprijinită de sinonimia substantivului .La-nceput. a macrocosmosului. prin răcirea soarelui şi căderea stelelor. eşti prins în hora sferelor cereşti şi asculţi pitagorica lor muzică pe care versurile o sugerează. gârbovit şi de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic”. .. Eminescu valorifică ideea lui Schopenhauer privind egalitatea tuturor în faţa morţii. pentru a dezlega nepătrunsul. descătuşând eterna pace. .ro .Scrisorii I” este o cosmogonie. a indivizilor aşezaţi diferit pe scara manifestărilor sociale. al momentului de increat. sau a negustorului care . Meditaţia asupra existenţei sociale aşează în antiteză romantică diferitele ipostaze umane. martor al nemărginirii spaţiului şi al universului omenesc. . se trece gradat la tabloul cetăţii umane. în care grandiosul şi sublimul se convertesc într-un stil metaforic de anvergură: perspectivele cosmice se numără printre cele mai largi şi mai sugestive pe care le-a născocit vreodată fantezia romantică. Potretul fizic şi moral scoate în evidenţă preocuparea savantului (a omului de geniu) pentru a descoperi binele universal.. .scânteiază”. poetul surprinde sintetic.străbate”. capătă un concreteţe şi un adevăr care se impun ca nişte date ale ştiinţei. sau folosirea cuvintelor derivate cu prefixe: . Retrăind timpul mitic (illlo temporare) şi sacru al origirii. a microcosmosului deopotrivă.uscăţiv aşa cum este. dinamism sugerat de verbele .. prin repetiţie. Ideea e susţinută prin suita de interogaţii.. conştiinţa poetului contemplă viaţa schimbătoare a fiinţei umane... . care.. desfăşoară imagini care nu se pot subordona noţiunilor de spaţiu şi timp.scoate”. Identificată cu ochiul lunar.pluteşte”. pentru a cuprinde cu mintea ce nu a putut vreo minte să priceapă şi pentru a vedea cu ochiul ce n-a fost ochi care să vadă. În această secvenţă poetică. care sprijinea cerul pe un umăr.. În tabloul al doilea.împarte lumea de pe scândura tărăbii”. de la acel rege . Referat..nefăcute”.la ziua cea de mâine”. dar mai ales prin substantive şi adjective. aşa cum bătrânul dascăl sprijină vecia pe un umăr. cuvinte care provin din aceeaşi rădăcină : . dar mai ales prin extraordinara capacitate a poetului de a cupla în vers. Ironia se adânceşte în schiţele care sugerează imaginea tânărului ce . În contrast cu această imagine se situează bătrânul dascăl. Naşterea lumii depăşind izvorul vedic metafizic al inspiraţiei.. nici nefiinţă./Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns /Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?”. materializând astfel abstracţiunile. la omul sărac ce abia cugetă . pe când fiinţă nu era. dar cu o extraordinară forţă dinamică. Te simţi dintr-o dată martor al creaţiei. Dimensiunile uriaşe ale personalităţii bătrânului dascăl sunt sporite de comparaţia cu Atlas. De la planul iniţial.cempânzeşte globu-n planuri pe un veac”.. în linii de portret satiric uneori. Tabloul grandios al haosului. Sunt extrem de sugestive cuvintele prin care poetul urmăreşte drumul astrului.clopotel. Geneza şi stingerea lumii sunt prezentate în imagini simbol de la momentul increatului până la stingere.

în . în raport cu spaţiul. pe care poetul o studiază la Viena şi Berlin. preluând ideea de la Democrit. al . Dar. conferind în text cuvintelor simple valori de neegalat. Materia recade în haos. Cu o artă desăvârşită. Dinamica tabloului e sugerată nu doar prin verbe (. arată că.Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc? /Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc”.. Atracţia spre filosofia indiană se poate explica la Eminescu şi prin atracţia pentru limba sanscrită.Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric”.. . sâmburele creator a luat naştere dintr-un vârtej de spumă de pe faţa unei mări aflate întrun întuneric fără margini.Scrisoarea III”) surprinzându-l pe cititor prin incisivitatea ei. .. de data aceasta nu la destinul lumilor cosmice. sau prin substantive colective (. cugetare în care apare din nou identitatea oamenilor cu ei înşişi şi cu omenirea întreagă..se desfăşoară”. tot astfel precum una e în toate reproduce ideile lui Heraclit. teorie în vogă pe vremea lui Eminescu. Ion Rotaru. conceput ca o epuizare a energiei universale.. poetul se ocupă de condiţia geniului într-o societate bântuită de preocupări şi interese meschine.. Puţini sunt eminescologii care au identificat în poem influenţa gândirii româneşti. .clopotel. prin verificarea unei fraze dintrun text indic: . să cugete. Ciclul universal se încheie.roiuri”. nici aici problematica socială a geniului nu e abordată direct. Moare însuşi timpul. ci la destinele indicvizilor lumii terestre. dar converg spre acelaşi punct.. tot astfel precum una e în toate”.. explică naşterea lumii prin mişcarea atomilor în vid. pentru că dascălul continuă. În legătură cu sursele filozofice ale cosmogoniei eminesciene. Nu întâlnim nimic violent în acest apocalips. Partea a patra este consacrată poziţiei vitrege a cugetătorului de geniu în lumea semenilor săi. Frământarea voinţelor mărunte se loveşte de inexorabilul destin al timpului ireversibil: .Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie”.În căutarea unei mitologii româneşti”. O altă sursă reperabilă trimite la poemul naturii.morţii termice” a universului.De atunci răsare lumea.viu”) ci şi prin substantive. macro şi microcosmosul se situează în antiteză. Stingerea soarelui şi a universului e de sorginte byroniană. Meditaţia bătrânului dascăl sfârşeşte prin tabloul stingerii lumilor. durata. în timp ce teoria cosmogonică susţinută de Kant şi Laplace e valorificată original în . trimite gândirea eminesciană la gândirea populară cu privire la facerea lumii: aproape toate entităţile folclorice. corespunzând şi gândirii lui Schopenhauer. uneori violenţa ironiei.ro . lună soare şi stihii”.Scrisoarea I”. în mod firesc.. viaţa recade în moarte. Ideea din versul .. observă unanima părere a exegeţilor în a fixa punctul de plecare în imnul creaţiei din poemele vedice. De la versul 97.popoare”).. Eminescu stăpâneşte sinonimia şi antinomia. Idei schopenhauriene apar şi aici. în realaţiile cu timpul: .răsare”. mai rar a expresiei (ca în . Schopenhauer consideră că eternitatea este o negaţie a timpului. şi cu deosebire cele din Moldova de nord. care. Abia aici accentele satirice încep să ţâşnească.. Acest vers este unul de mare concentraţie ideaţia lui Eminescu. Tabloul este dominant de ideea morţii termice finale. după credinţele populare.Unul e în toţi. Imposibilitatea cunoaşterii propriei vieţi – pentru că singura clipă sigură de existenţă este cea prezentă – lasă considerearea omului Referat. de Lucreţiu.. aşezate într-o sugestivă enumeraţie: ..Unul e în toţi. prezentul cel etern: ..Într-o succesiune de tablouri puse în mişcare.

încep bine-n patru scânduri”. orice-ai spune.Astea toate te apropie de dânşii.. /Printre tomuri brăcuite aşezat şi el. Apare de asemenea.”.. biete .Mâna care-au dorit sceptrul. o formă sentenţioasă. orice-ai spune /Peste toate o lopată de ţărână se depune”...Poţi zidi o lume-ntreagă.. crudul şi tristul adevăr al identităţii tuturor oamenilor cu ei însişi şi a tuturor laolaltă în perspectiva morţii: .. gnomică: . nu opera. în această parte..Poţi zidi o lume-ntreagă.Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii /Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii !”. la generalitate. Refugiul. slăbiciunea. . de a comenta omul. toate rele ce sunt /Întrun mod fatal legate de o mână de pământ”.. politice (. /Ce-o să aibă din aceastea pentru el bătrânul dascăl ?”. aşadar.. ci amărăciunea.Poate vreun pedant cu ochii cei verzui. comoditatea şi reaua-credinţă vor conduce la ignorarea adevăratei opere.Scrisoarea I” are. răutăţi şi mici scandale”.Şi când propria ta viaţă singur n-o şti pe de rost.muşuroaie de furnici”. aşadar. el îl caută în contemplarea naturii infinite (se repetă tabloul cu care poemul se deschide) şi în creaţie. /O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost ?”. .. . destinaţi să construim ...biografia subţire”. aşezându-te la coadă. la adresa cărora Eminescu face câteva sarcastice aprecieri: . Sarcasmul cu care Eminescu se referă la mărunţii cercetători ai operei omului de geniu aminteşte de incisiva critică a politicianismului din .ro ... Iată... /În vre-o notă prizărită sub o pagină neroadă”. şi pesimismul schopenhauerian: . Versurile au. Precum omul.şi gânduri /Ce-au cuprins tot universul. . ca obiect inaderenţa sau chiar indiferenţa mascată a filistinului la creaţia geniului. poţi s-o sfarămi. Satira din . toată lumea recunoască-l.. alături de frumuseţile eterne ale naturii... /Nu lumina /Ce în lume-ai revărsat-o. În această formă superioară.”.pete multe.. ... lauda interesată.”) în perspectiva morţii: . ca şi tendinţa lui de a minimaliza tot ceea ce depăşeşte nivelul său mediu de înţelegere.. microscopice făpturi. Eminescu îşi exprimă atitudinea sa faţă de meschinăria practicilor unei societăţi incapabile de a promova valorile.”) şi capacitatea gândirii atotcuprinzătoare (.muşte” ce trăiesc o zi Referat..Fericească-l scriitorii.. poţi s-o sfărămi. ipocrizia. în nimicia noastră.. lipsită de tot ceea ce ar fi putut fi interpretat ca un atac personal la adresa cuiva.clopotel. peste un veac. personalitatea artistică..De-a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi /Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi.. căreia-i vor găsi . un brac. compasiunea şi dezavuarea. ridicată.Scrisoarea III”... În partea a cincea se revine. /Peste toate o lopată de ţărână se depune. prin urmare. la motivele iniţiale: contemplarea propriei vieţi şi a vieţii lumii sub zodia luminii solenare ce dezvăluie. deci.. nici opera nu va avea în posteritate o soartă mai bună. totul rezumându-se la .. .de geniu la discreţia răuvoitoare a invidioşilor. destinul omenirii: egali cu toţii....”.. dar nu indignarea pare să fie starea de spirit ce alimentează aici lirismul textului.Toate micile mizerii unui suflet chinuit /Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”. /Aticismul limbii tale o să-l pună la cântări. /Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari /Şi te-o strânge-n două şiruri. Pentru că . şi din nou ştergerea deosebirilor dintre ambiţia puterii..păcatele şi vina /Oboseala. Incompetenţa şi nepăsarea. Imaginea unor funeralii organizate cu falsă solemnitate dă din nou prilej poetului satiric să-şi exerseze inciziile sale sarcastice în rănile tarelor omeneşti: indiferenţa.

într-un fel care jigneşte pe artistul adevărat. a poetului adevărat.. care şi ei instaurează o ordine a non-valorii. S-au degradat relaţiile public-autor.Scrisoarea II” concretizează sila şi dispreţul poetului faţă de degradarea raporturilor umane într-o civilizaţie a carierismului. /Care creşte într-o clipă ca în veacuri mereu creşte. pornind alegoric de la stăvechile legende ale întemeierii Imperiului Otoman. Arborele uriaş crescut din inima sultanului adormit. copii de suflet ai lui Allah Referat.Istoria Imperiului Otoman”. . iar el nu vrea să scrie vreo .De-oi urma să scriu în versuri teamă mi-e ca nu cumva /Oamenii din ziua de astăzi să mă-nceapă-a lăuda /Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură /Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură”..Scrisoarea III” concretizează.. peste mare se lăţeşte. Asemeni marilor creaţii eminesciene. nici pentru dragoste.Istoria Turciei”. a ambiţiilor meschine. nu vrea să scrie nici pentru glorie.. Prologul şi primul tablou sunt inspirate din .numai. /Ieniceri.Satiră”. de Iosfi von Hammer şi . care trădaseră cu totul idealurile revoluţiei paşoptiste.Epigonii”). Astfel.Convorbiri literare”.. revolta poetului faţă de politicienii vremii sale.clopotel. simbolizată prin coborârea pe pământ a Lunii. .. Subintitulată . ea urma să încheie vastul poem . e pândită din faţă şi din urmă de acelaşi întuneric. Primele versuri ale tabloul întâi vestesc pericolul. un ţărm de altul.”. satira în elegie. că tot ceea ce noi socotim a fi impuls propriu nu e decăt manifestarea unei puteri mai presus de noi.. într-o lume pe care creatorul suprem .Patria şi patrioţii”. Poetul subliniază faptul că arta s-a degradat tot atât cât şi gândirea. Constatând că totul e nimicnicie. două tablouri şi un epilog. nemaiavând cui să-şi transmită mesajul. Strălucită satiră politică la adresa falsului patriotism şi a cosmopolitismului societăţii contemporane lui.. iubirea. Varianta definitivă este publicată la 1 mai 1881.o măsoară cu cotul”.La un semn... . . gloria. s-au degradat şi ţelul artistului clasic.Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară /Şi s-a apropie de dânsul preschimbată în fecioară”.. Poezia este concepută din anii studenţiei vieneze şi continuată la Berlin. mai mult decât celelalte creaţii.. în . legând vas de vas. convertind. prefăcută în fecioară: . umbrind cu ramurile lui Universul. Poezia debutează cu visul sultanului otoman de cucerire a lumii. Eminescu ajunge să conjuge concepţia lui Schopenhauer în tonuri elegiace. se leagă /Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă. fiind compus dintr-un prolog.Scisoarea II” pune în lumină concepţia lui Eminescu despre menirea în lume a poeziei şi a poetului.. în felul acesta. care.soi ciudat de barzi”. de Lamartine. În aceste condiţii. aşa cum norii negri şi învolburaţi prevestesc furtuna: .. la rândul ei.istorie pe apă” pe gustul mediocrilor. cu titlul . alături de alte poezii (... Poetul reconstituie în prolog istoria cuceririlor otomane.Iar din inima lui simte un copac cum că răsare..ro . societate care înăbuşă capacitatea creatoare a artistului cinstit. semnifică împlinirea visului de dragoste lumească al întemeietorului prin luptele urmaşilor săi: ... evident în favoarea acelui .. degenerând într-un liberalism mercantil şi demagogic.. pentru că nimic nu mai este pur şi adevărat: . nici să-şi facă din creaţie o trambulină socială. nici pentru idealuri.Memento mori”. structura poemului este antitetică.Scrisoarea III” cunoaşte o variantă din timpul activităţii de ziarist de la . /Cu-a lui ramuri peste lume. poetul de geniu îşi refuză capacitatea creatoare. stăpână a imensităţilor.Timpul”. /Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde /Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde. Motivele artei adevărate au dispărut. şi obiectul principal al liricii.

sau nedrepte. el este domnul Ţării Româneşti /. Puhoiul turcesc este sugerat cu ajutorul hiperbolei. în înfruntarea de pe câmpul de bătălie. Contrastul şi concentrarea i-au fost necesare poetului pentru a scoate în evidenţă superioritatea lui Mircea..un bătrân atât de simplu. Dar.Ce vrei tu ?” / -Noi? Bună pace / Şi de n-o fi cu bănat. În prezentarea luptei de la Rovine (în tabloul al doilea al poemului). care. pe care îngâmfatul cotropitor îl ameninţă: . Nicăieri în literatura noastră. Răspunsul lui Mircea. .De-un moşneag. a privi gândeşti că pot /Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? /Şi. umblau după cuceriri şi glorie personală reliefează perfect portretul moral al gloriosului domnitor român. ramul. făcând loc celor două oştiri ce se înfruntă. hotărârea şi demnitatea din răspunsul lui Mircea impresionează profund.. impresionează sentimentul încrederii în forţa morală a oştirii sale: . folosind cunoscuta formulă de întâmpinare ospitalieră românească: . purtat de biruinţă..... /Mi-e prieten numai mie. să mă-mpiedic de-un moşneag?”. Printr-un dialog dinamic sunt conturate cele două portrete.şi spahii /Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii. înţeleptul voievod al Ţării Româneşti trimite un sol: . cum este poporul român. îşi apără . înfăţişându-i. după vorbă.. /Baiazid. care pune în lumină caracterul diferit al războaielor drepte. domnul Ţării Româneşti. este atenuat de poet printr-un vers cu rădăcini înfipte adânc în folclorul naţional: . modestie. provocat de invazia turcească. Întâlnirea dintre Mircea şi Baiazid capătă accente dramatice. nu se întâlneşte un tablou atât de grandios şi de plin de avânt.un zid” peste care nu se poate trece.Bine-ai venit!” îl înfurie pe trufaşul sultan: .. râul. mai ales... .Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul. /De nu. /Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta.sărăcia şi nevoile şi neamul”. cumpătare. de freamăt şi de mişcare.”. întind corturi mari.Cum? Când lumea mi-e deschisă. Sentimentul de pericol grav. tabloul înfrângerilor suferite de toţi cei care s-au împotrivit . /Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat”. după port”. cu nelimitată trufie. vers ce sugerează prezenţa oştenilor români la adăpostul codrilor. modestia şi calmul. chiar dacă este mic.. care este . întocmai ca şi Baiazid. care. dară iubirea de moşie e un zid /Care nu se-nfioară de-a ta faimă. o neţărmunită iubire faţă de neam şi ţară. calm. Referat. este însăşi credinţa lui Eminescu. /Răspândindu-se în roiuri. În demnitatea de conducător a lui Mircea transpar multe din sentimentele şi ideile poetului. cei doi conducători de oşti trec în planul secund al atenţiei poetului. Baiazid!”. Atitudinea lui Mircea degajă simplitate. /Duşmănit vei fi de toate.. cum este cel al cavalerilor Apusului. În contrast cu vorbirea brutală şi tăioasă a lui Baiazid.Iubirea de moşie”. Patriotismul lui Mircea este patriotismul poetului însuşi. împărate. căci moşneagul ce priveşti /Nu e om de rând. făr-a prinde chiar de veste.... cu scopul de a-l determina pe voievodul român să i se supună.. /N-avem oşti.Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ. da. Credinţa în tăria de neânvins a unui popor.. Calmul şi demnitatea cu care Mircea răspunde ameninţărilor lui Baiazid.clopotel... dar... insuflă forţă oştirii române. În spiritul vechilor tradiţii de pace ale poporului nostru. privind la dânsul îl întreabă cu dispreţ: /.ro . ca acela pe care-l poartă oştirea română. iară ţie duşman este.Am venit să mi te-nchini. iminent.Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”. gata să-şi apere glia străbună.uraganului ridicat de semilună”. Cu acelaşi dispreţ cu care a fost primit solul român. schimb a ta coroană într-o ramură de spini”. care caută să-l înspăimânte pe Mircea. mai cu seamă. este întâmpinat şi Mircea.

până ce zdrobirea imensei oşti păgâne a lui Baiazid devine fapt împlinit: . distrugere şi moarte în rândul cotropitorilor: .. în timp ce Luna.Care vine.vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”. Ce mai freamăt. caii se răstoarnă”. . /Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă...” După ultimile acorduri eroice ale acestei aprige bătălii.caii sălbatici” luând pe copite . puternic contestatare. .. deci a celuilalt termen al antitezei. ci a uneia vehemente.descălecători de ţară”... . Comparaţiile sunt fericit alese: . ... împrăştie numai groază. moment ce încheie apoteotic imaginea trecutului. autenticii eroi ai românilor sunt ctitorii .ro . şi de strigăt de bătaie”.În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare”. şi de a prefaţa izbucnirea vehementă din episodul satiric. /Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână.. Pentru Eminescu. Forţă specială capătă epitetul: . Eminescu marchează distanţa enormă între veacul de aur şi prezentul prozaic în două versuri care rezumă expresiv întreaga problematică a poeziei: .. Tonalitatea mai scăzută a acestui ultim tablou are un rol dublu: de a echilibra construcţia episodului epopeic. calcă totul în picioare.” Atacul vijelios este surprins onomatopeic. .colo. orchestrat în cea mai mare parte pe o sonoritate puternică.. mişcarea este redată şi prin folosirea repetiţiei: . dar nu a unei satire care păstreză limitele ironiei clasice.Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri.rărite” şiruri . vine. .De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii /Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii”.care să pună în valoare vitejia poporului român. care descrie bătălia de la Rovine. tot descriptiv. şi ca ropotul de grindini”. Poetul introduce aici. dramatică./Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. dragostea lui de patrie. Partea a doua a poemului este o imagine a prezentului. . recrutaţi din clientela Referat.. Alături de verbele dinamice.legi şi datini” – nu politicienii vremii sale. /Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare.durduind soseau călării”.săgeţilor în valuri”. .dragei sale de la Argeş mai departe”..se-mprăştie a duşmanilor şiraguri”. cu un limbaj violent.. se clatină . cerul . /Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. De la început..Şi ca norii de aramă.. /Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase. o notă idilică. în contrast cu tumultul scenei anterioare.. Aşadar. Formula lirică este a satirei. unde era adăpostită. a luptei glorioase a poporului român pentru libertate... /Ca potop ce prăpădeşte. ca o mare turburată . scrisoare preluată de Eminescu după o doină de cătănie culeasă de el însuşi..Şi abia plecă bătrânul. care fixează momentul de odihnă al oştenilor învingători. vine.şuieră”.grindină oţelită”. . prima parte a poeziei se încheie cu un alt tablou.se năruie”..doamna mărilor şi-a nopţii varsă linişte şi somn”.... Verbele folosite de poet imprimă dinamism tabloului: săgeţile . creatori de . parcă se aud .se toarnă”.. de mascator.lungi de bătălie”. Personificările sunt extrem de oroginale: ....Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare”..Cas asinii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie”. cum este cel din poemul lui Eminescu.. Părăsind desişul codrilor. .. /În zadr strigampăratul ca şi leul în turbare.faţa negrului pământ” şi şuierul . Hiperbolele au rezonanţă apocaliptică: . oştirea lui Mircea intră în scenă pe câmpul de bătălie şi avântându-se în luptă. atmosfera e temperată de măreţia natruii şi de notele idilice din scrisoarea vlăstarului domnesc către iubita sa.clopotel... ce mai zbucium! /Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium.Orizontu-ntunecându-l vin săgeţi de pretutindeni”.Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul”. accentuată de scrisoarea feciorului de domn trimisă .Urlă câmpul şi de tropot.

Şi-n acel moment de taină. geniul este privit în raporturile lui cu dragostea. din rândul acelora care vânează .. ar provoca în artist o înălţare a mijloacelor până la desăvârşirea celor clasice (. Apariţia lor constituie o contitură revelatoare în creţia poetică eminesciană. lipsa de sinceritate în manifestarea acestui sentiment nobil.. pentru că – zice Eminescu .. când s-ar crede că-i ferice /Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice”).bătut joc de limbă. În aceste două . iubirea perfectă atinsă virtual ca stare. Şi în această situaţie.. izvorâte din aspiraţia neistovită a poetului către o iubire ideală. pe care femeia superficială şi frivolă îl degradează.Scrisori”. de străbuni. .Scrisoare III” conţine.câştigul fără muncă” şi care ştiu să se lupte doar cu . mercantilizându-l ca pe o marfă.. Un . cu femeia.perdiţie”..Scrisoarea IV”. la nivel artistic. aspirând spre un ideal mereu contrazis de realitate. desăvârşit. pamfletară a poetului se îndreaptă împotriva . în fond.Carmen Saeculare” se înfăţişează în treacăt ca un model ideal în cea dintâi.. Ea se manifestă atât în .. o descoperire tainică a sensului clasicităţii (.cafenelelor şi a locurilor de . Aceştia se detaşează net de adevăraţii patrioţi.retoricele suliţi” – cu cuvintele .. ca după o oază a perfecţiunii întrezărite..Luceafărul”.Cum nu vii tu. Referat.în aplauzele grele a canaliei de uliţi”. Mai stăpâneşte în opera maturităţii eminesciene o nostalgie neascunsă după valorile clasicităţii. /Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei.Scrisoarea IV” şi . degradarea şi nerozia ridicate la nivelul unui principiu conducător: . De aceea.Scrisorile” eminesciene reprezintă punctul de vârf a puterii de gândire şi a capacităţii de creaţie a poetului. credinţa lui că patria este o realitate istorică.. cerându-i să vină să rezolve dintr-o singură mişcare viciul.”.clopotel.ro .. Prin densitatea ideilor. Ţepeş doamne. ceea ce se iubeşte şi se respectă adânc se pronunţă arareori”. ele aparţinând acelei perioade când geniul eminescian evoluează vertiginos către . Caracterizaţi cu epitetele cele mai dure. în cea din urmă. poetul îl invocă pe Vlad Ţepeş. satirizează şi deplâng înjosirea sentimentului de iubire.. ideile sociale şi politice ale lui Eminescu. de obicei”. ca punând mâna pe ei... Revolta titonică.. transformându-l într-un instrument de parvenire şi dominaţie. împotriva politicienilor interesaţi. . pentru menţinerea şi înălţarea căreia poporul a făcut eforturi de milenii. . a demagogiei.banul” şi ..El ar frânge în vers adonic limba lui ca de Horaţiu”).beţiei de cuvinte”.. cunoscut în istorie prin măsurile sale radicale.Scrisoarea V (Dalila)”. care speculează public sentimentul sublim al patriei. luptând şi sacrificându-se pentru libertate şi independenţă. prin sinteza tuturor categoriilor eminesciene şi a procedeelor artistice. politicienii liberali ai vremii sunt aspru sancţionaţi pentru faptul că şi-au . geniul rămâne neânţeles şi nefericit...naţionalitatea se simte cu inima şi nu se vorbeşte numai cu gura.. pentru gravele erori ale unei conduite politice care a dus ţara în pragul catastrofei..