Mihai Eminescu Scrisorile Marile resurse ale gândirii social-estetice a lui Eminescu, concepţia despre lume şi viaţă

a poetului, protestul său romantic împotriva scepticismului contemporanilor, împotriva falselor idealuri şi valori sau a lipsei totale de idealuri, indignarea poetului, revolta lui romantică viciilor incurabile – care urâţeau până la desfigurare faţa societăţii contemporane lui – îşi găsesc o expresie artistică desavârşită în cele cinci ,,Scrisori” eminesciene. Apariţia ,,Scrisorilor” constituie un moment de cotitură revelatoare în creaţia poetică eminesciană. Ele aparţin acestei perioade de maturitate artistică deplină a poetului, când geniul său creator evoluează vertiginos către ,,Luceafăr”. ,,Epuizanta perioadă de la ,,Timpul” coincide cu conceperea ,,Scrisorilor”. Aşa se şi explică faptul că, între octombrie 1879 şi februarie 1881, Eminescu publică în ,,Convorbiri literare” o singură creaţie, o elegie de o covârşitoare tristeşe: ,,O, mamă”. Anul 1881 este consacrat apariţiei ,,nemuritoarelor Scrisori-satire”, cum le numeşte Titu Maiorescu în ediţia sa, pentru caracterul lor satiric pronunţat. Poetul însuşi îşi subtitrează ,,Scrisoarea II”, ,,satiră...”. ,,Scrisorile” eminesciene (I, II, III, IV, V) sunt epistole literare cu un puternic caracter satiric, ce continuă drumul deschis în literatura noastră în veacul trecut de către Grigore Alexandrescu şi Costache Negruzzi. Primele patru ,,Scrisori” sunt publicate între 1 februarie şi 1 septembrie 1881 în ,,Convorbiri litereare”, iar ultima, fragmentar în 1886 şi integral în 1890. Poem filosofic de factură romantică, ,,Scrisoarea I” abordează, în cadrul mai larg al relaţiei omului de geniu cu timpul şi societatea umană, teoria naşterii, evoluţiei şi a unei stingeri previzibile a sistemului cosmic. Din perspectiva evidenţierii miturilor, ,,Scrisoarea I” constiuie valorificarea artistică strălucită a primelor trei mituri fundamentale (mitul naşterii şi stingerii universului, mitul istoriei, fundamentat pe opoziţia bine-rău, mitul magului). Eminescu pune, în acelaşi timp, problema destinelor, sociale ale fiinţei omeneşti şi problema destinului general al fiinţei umane. Din această perspectivă, ,,Scrisoarea I” este, în egală măsură, o poezie cosmogonică şi satirică (satiră socială), care-şi află unitatea într-un element supraordonat acesteia. Ca orice poem amplu eminescian, ,,Scrisoarea I” are o structură antitetică. Compoziţia este perfect echilibrată, în ciuda existenţei unor părţi distincte. Astfel, ,,Scrisoarea I” este alcătuită din cinci tablouri, construite cu grijă evidentă de simetrie şi armonie compoziţională. Prima secvenţă este constituită conturul cadrului nocturn romantic, în care omul de geniu meditează asupra timpului şi condiţiei omului. În simetria poemului, cadrul iniţial are atributele unei uverturi simfonice, în care astrul tutelar, stăpân al universului, e martor al timpului universal şi al timpului individual. În acest tablou, larg dimensionat, în care metaforele-simbol sugerează spaţii infinite, se insinuează treptat meditaţia poetului asupra scurgerii ireversibile a timpului. Tema dominantă, în această primă secvenţă e timpul, căreia i se asociază subteme: fugit ireparabile tempus, fortuna labilis, vanitas vanitatum, aceste subteme făcând trecerea către meditaţia asupra condiţiei umane. Referat.clopotel.ro

Dimensiunile uriaşe ale personalităţii bătrânului dascăl sunt sporite de comparaţia cu Atlas.. Sunt extrem de sugestive cuvintele prin care poetul urmăreşte drumul astrului. prin repetiţie..scoate”. care sprijinea cerul pe un umăr.clopotel.. Potretul fizic şi moral scoate în evidenţă preocuparea savantului (a omului de geniu) pentru a descoperi binele universal. aşa cum bătrânul dascăl sprijină vecia pe un umăr. conştiinţa poetului contemplă viaţa schimbătoare a fiinţei umane.. în care grandiosul şi sublimul se convertesc într-un stil metaforic de anvergură: perspectivele cosmice se numără printre cele mai largi şi mai sugestive pe care le-a născocit vreodată fantezia romantică... nici nefiinţă. În contrast cu această imagine se situează bătrânul dascăl..pluteşte”. dar cu o extraordinară forţă dinamică. .. spectacolul umanităţii.uscăţiv aşa cum este.scânteiază”. la omul sărac ce abia cugetă . prin răcirea soarelui şi căderea stelelor.Tabloul iniţial este perceput vizual.. . se trece gradat la tabloul cetăţii umane. capătă un concreteţe şi un adevăr care se impun ca nişte date ale ştiinţei.Scrisorii I” este o cosmogonie../Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns /Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?”. În această secvenţă poetică.. Tabloul grandios al haosului. Ideea e susţinută prin suita de interogaţii. al momentului de increat. De la planul iniţial. . eşti prins în hora sferelor cereşti şi asculţi pitagorica lor muzică pe care versurile o sugerează./. cuvinte care provin din aceeaşi rădăcină : . . dar mai ales prin extraordinara capacitate a poetului de a cupla în vers. pe când fiinţă nu era. materializând astfel abstracţiunile. Geneza şi stingerea lumii sunt prezentate în imagini simbol de la momentul increatului până la stingere.ro . descătuşând eterna pace. pentru a cuprinde cu mintea ce nu a putut vreo minte să priceapă şi pentru a vedea cu ochiul ce n-a fost ochi care să vadă. martor al nemărginirii spaţiului şi al universului omenesc.varsă”.străbate”. poetul surprinde sintetic.La-nceput. în linii de portret satiric uneori. dar mai ales prin substantive şi adjective. pentru a dezlega nepătrunsul. În tabloul al doilea. de la acel rege . a indivizilor aşezaţi diferit pe scara manifestărilor sociale. . gârbovit şi de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic”. Retrăind timpul mitic (illlo temporare) şi sacru al origirii. împinge cugetarea lumilor. Te simţi dintr-o dată martor al creaţiei.desface”. Interogaţia e sprijinită de sinonimia substantivului . sau a negustorului care .. . desfăşoară imagini care nu se pot subordona noţiunilor de spaţiu şi timp. Identificată cu ochiul lunar. Meditaţia asupra existenţei sociale aşează în antiteză romantică diferitele ipostaze umane.. Ele sunt mai adevărate decât cele zugrăvite chiar de Shelley şi de Novalis. Toate acestea conferă tabloului cosmic un înalt grad de generalitate..dând viaţă”. sau folosirea cuvintelor derivate cu prefixe: .împarte lumea de pe scândura tărăbii”.nefăcute”.. Ironia se adânceşte în schiţele care sugerează imaginea tânărului ce . Referat. Naşterea lumii depăşind izvorul vedic metafizic al inspiraţiei. a microcosmosului deopotrivă.la ziua cea de mâine”. dinamism sugerat de verbele . Eminescu valorifică ideea lui Schopenhauer privind egalitatea tuturor în faţa morţii.prăpastie”..caută-n oglindă de-şi buclează al său păr”. care. (Zoe Dumitrescu – Buşuleanga).cempânzeşte globu-n planuri pe un veac”.. a macrocosmosului. poetul contemplă energia de năstăvilit a punctului mişcător. Partea a treia a .. . cu tipuri sociale de diverse categorii.

aşezate într-o sugestivă enumeraţie: . În legătură cu sursele filozofice ale cosmogoniei eminesciene.. Atracţia spre filosofia indiană se poate explica la Eminescu şi prin atracţia pentru limba sanscrită. explică naşterea lumii prin mişcarea atomilor în vid. pentru că dascălul continuă. . Meditaţia bătrânului dascăl sfârşeşte prin tabloul stingerii lumilor. conceput ca o epuizare a energiei universale. Ion Rotaru. teorie în vogă pe vremea lui Eminescu. în . De la versul 97. de Lucreţiu.ro .răsare”.Scrisoarea III”) surprinzându-l pe cititor prin incisivitatea ei. arată că. preluând ideea de la Democrit.Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc? /Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc”. sâmburele creator a luat naştere dintr-un vârtej de spumă de pe faţa unei mări aflate întrun întuneric fără margini. lună soare şi stihii”.. de data aceasta nu la destinul lumilor cosmice.. durata. Puţini sunt eminescologii care au identificat în poem influenţa gândirii româneşti.Unul e în toţi. ci la destinele indicvizilor lumii terestre. Moare însuşi timpul. Nu întâlnim nimic violent în acest apocalips. Schopenhauer consideră că eternitatea este o negaţie a timpului. Acest vers este unul de mare concentraţie ideaţia lui Eminescu. care. pe care poetul o studiază la Viena şi Berlin..clopotel.roiuri”..se desfăşoară”..În căutarea unei mitologii româneşti”. Cu o artă desăvârşită.viu”) ci şi prin substantive. dar converg spre acelaşi punct.. să cugete. tot astfel precum una e în toate”. tot astfel precum una e în toate reproduce ideile lui Heraclit.. Dar.Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie”.. Dinamica tabloului e sugerată nu doar prin verbe (. în timp ce teoria cosmogonică susţinută de Kant şi Laplace e valorificată original în . nici aici problematica socială a geniului nu e abordată direct. sau prin substantive colective (. corespunzând şi gândirii lui Schopenhauer. Frământarea voinţelor mărunte se loveşte de inexorabilul destin al timpului ireversibil: . Materia recade în haos..Unul e în toţi. . al . . trimite gândirea eminesciană la gândirea populară cu privire la facerea lumii: aproape toate entităţile folclorice. macro şi microcosmosul se situează în antiteză. în mod firesc. Stingerea soarelui şi a universului e de sorginte byroniană.popoare”). şi cu deosebire cele din Moldova de nord.Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric”. Imposibilitatea cunoaşterii propriei vieţi – pentru că singura clipă sigură de existenţă este cea prezentă – lasă considerearea omului Referat. Ciclul universal se încheie. uneori violenţa ironiei.. după credinţele populare. în realaţiile cu timpul: . poetul se ocupă de condiţia geniului într-o societate bântuită de preocupări şi interese meschine...De atunci răsare lumea. Ideea din versul . conferind în text cuvintelor simple valori de neegalat. Abia aici accentele satirice încep să ţâşnească. Tabloul este dominant de ideea morţii termice finale. viaţa recade în moarte. prezentul cel etern: .morţii termice” a universului.Într-o succesiune de tablouri puse în mişcare. observă unanima părere a exegeţilor în a fixa punctul de plecare în imnul creaţiei din poemele vedice. O altă sursă reperabilă trimite la poemul naturii. în raport cu spaţiul. Partea a patra este consacrată poziţiei vitrege a cugetătorului de geniu în lumea semenilor săi.. Idei schopenhauriene apar şi aici. cugetare în care apare din nou identitatea oamenilor cu ei înşişi şi cu omenirea întreagă. mai rar a expresiei (ca în ..Scrisoarea I”. Eminescu stăpâneşte sinonimia şi antinomia. prin verificarea unei fraze dintrun text indic: .

. un brac.. /Nu lumina /Ce în lume-ai revărsat-o... .. /Printre tomuri brăcuite aşezat şi el.. căreia-i vor găsi ..muşte” ce trăiesc o zi Referat.”) şi capacitatea gândirii atotcuprinzătoare (.încep bine-n patru scânduri”. . dar nu indignarea pare să fie starea de spirit ce alimentează aici lirismul textului.. ridicată.Scrisoarea III”.. ..clopotel.Şi când propria ta viaţă singur n-o şti pe de rost. biete . şi din nou ştergerea deosebirilor dintre ambiţia puterii.”...Fericească-l scriitorii. de a comenta omul. Precum omul. ca şi tendinţa lui de a minimaliza tot ceea ce depăşeşte nivelul său mediu de înţelegere. la motivele iniţiale: contemplarea propriei vieţi şi a vieţii lumii sub zodia luminii solenare ce dezvăluie. lauda interesată.. slăbiciunea. prin urmare. Pentru că . . comoditatea şi reaua-credinţă vor conduce la ignorarea adevăratei opere..”.ro . alături de frumuseţile eterne ale naturii. nici opera nu va avea în posteritate o soartă mai bună..şi gânduri /Ce-au cuprins tot universul. ci amărăciunea.Poate vreun pedant cu ochii cei verzui. /În vre-o notă prizărită sub o pagină neroadă”. compasiunea şi dezavuarea. Versurile au. în această parte. Sarcasmul cu care Eminescu se referă la mărunţii cercetători ai operei omului de geniu aminteşte de incisiva critică a politicianismului din . la adresa cărora Eminescu face câteva sarcastice aprecieri: . destinul omenirii: egali cu toţii.. ipocrizia... ca obiect inaderenţa sau chiar indiferenţa mascată a filistinului la creaţia geniului. poţi s-o sfărămi.Toate micile mizerii unui suflet chinuit /Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”. /Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari /Şi te-o strânge-n două şiruri.. Imaginea unor funeralii organizate cu falsă solemnitate dă din nou prilej poetului satiric să-şi exerseze inciziile sale sarcastice în rănile tarelor omeneşti: indiferenţa.. aşadar. Apare de asemenea. /Ce-o să aibă din aceastea pentru el bătrânul dascăl ?”.. răutăţi şi mici scandale”.....De-a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi /Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi.pete multe.biografia subţire”. . microscopice făpturi.”) în perspectiva morţii: ... Eminescu îşi exprimă atitudinea sa faţă de meschinăria practicilor unei societăţi incapabile de a promova valorile. peste un veac.. /Aticismul limbii tale o să-l pună la cântări..Poţi zidi o lume-ntreagă... destinaţi să construim .. aşadar. deci. lipsită de tot ceea ce ar fi putut fi interpretat ca un atac personal la adresa cuiva. în nimicia noastră. toată lumea recunoască-l. o formă sentenţioasă. politice (. la generalitate.păcatele şi vina /Oboseala. nu opera. În această formă superioară.Mâna care-au dorit sceptrul.Astea toate te apropie de dânşii. totul rezumându-se la . Refugiul. poţi s-o sfarămi. /O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost ?”.Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii /Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii !”. aşezându-te la coadă.Poţi zidi o lume-ntreagă.”. Incompetenţa şi nepăsarea. Satira din .. gnomică: . şi pesimismul schopenhauerian: . În partea a cincea se revine. /Peste toate o lopată de ţărână se depune. el îl caută în contemplarea naturii infinite (se repetă tabloul cu care poemul se deschide) şi în creaţie... orice-ai spune /Peste toate o lopată de ţărână se depune”. orice-ai spune. toate rele ce sunt /Întrun mod fatal legate de o mână de pământ”. crudul şi tristul adevăr al identităţii tuturor oamenilor cu ei însişi şi a tuturor laolaltă în perspectiva morţii: ..de geniu la discreţia răuvoitoare a invidioşilor. Iată.Scrisoarea I” are. personalitatea artistică...muşuroaie de furnici”.

Prologul şi primul tablou sunt inspirate din . Astfel. aşa cum norii negri şi învolburaţi prevestesc furtuna: . şi obiectul principal al liricii. Primele versuri ale tabloul întâi vestesc pericolul. două tablouri şi un epilog.ro . Poezia este concepută din anii studenţiei vieneze şi continuată la Berlin. convertind. .La un semn. în . nemaiavând cui să-şi transmită mesajul.. . în felul acesta.Scisoarea II” pune în lumină concepţia lui Eminescu despre menirea în lume a poeziei şi a poetului.Convorbiri literare”. iubirea.numai.. fiind compus dintr-un prolog. Asemeni marilor creaţii eminesciene. . Poetul reconstituie în prolog istoria cuceririlor otomane.Patria şi patrioţii”.Scrisoarea III” cunoaşte o variantă din timpul activităţii de ziarist de la . nu vrea să scrie nici pentru glorie.. un ţărm de altul.Iar din inima lui simte un copac cum că răsare. e pândită din faţă şi din urmă de acelaşi întuneric.Scrisoarea II” concretizează sila şi dispreţul poetului faţă de degradarea raporturilor umane într-o civilizaţie a carierismului.istorie pe apă” pe gustul mediocrilor.. .. legând vas de vas. care trădaseră cu totul idealurile revoluţiei paşoptiste.. a poetului adevărat. simbolizată prin coborârea pe pământ a Lunii... Varianta definitivă este publicată la 1 mai 1881. Eminescu ajunge să conjuge concepţia lui Schopenhauer în tonuri elegiace.Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară /Şi s-a apropie de dânsul preschimbată în fecioară”. Constatând că totul e nimicnicie. la rândul ei. În aceste condiţii.. nici să-şi facă din creaţie o trambulină socială. nici pentru dragoste. peste mare se lăţeşte. într-o lume pe care creatorul suprem .. /Cu-a lui ramuri peste lume...soi ciudat de barzi”. iar el nu vrea să scrie vreo . /Ieniceri.De-oi urma să scriu în versuri teamă mi-e ca nu cumva /Oamenii din ziua de astăzi să mă-nceapă-a lăuda /Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură /Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură”.Scrisoarea III” concretizează. cu titlul . stăpână a imensităţilor. de Iosfi von Hammer şi .Istoria Imperiului Otoman”. pentru că nimic nu mai este pur şi adevărat: . evident în favoarea acelui . că tot ceea ce noi socotim a fi impuls propriu nu e decăt manifestarea unei puteri mai presus de noi. care. umbrind cu ramurile lui Universul.. S-au degradat relaţiile public-autor.o măsoară cu cotul”.Satiră”. Motivele artei adevărate au dispărut. mai mult decât celelalte creaţii. nici pentru idealuri. a ambiţiilor meschine. Poetul subliniază faptul că arta s-a degradat tot atât cât şi gândirea. structura poemului este antitetică. ea urma să încheie vastul poem . se leagă /Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă.Memento mori”. Strălucită satiră politică la adresa falsului patriotism şi a cosmopolitismului societăţii contemporane lui. gloria. copii de suflet ai lui Allah Referat. /Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde /Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde... Arborele uriaş crescut din inima sultanului adormit. de Lamartine.. alături de alte poezii (.Epigonii”). semnifică împlinirea visului de dragoste lumească al întemeietorului prin luptele urmaşilor săi: .. într-un fel care jigneşte pe artistul adevărat. satira în elegie. Poezia debutează cu visul sultanului otoman de cucerire a lumii.”.. societate care înăbuşă capacitatea creatoare a artistului cinstit..Timpul”.clopotel. poetul de geniu îşi refuză capacitatea creatoare. care şi ei instaurează o ordine a non-valorii. revolta poetului faţă de politicienii vremii sale. degenerând într-un liberalism mercantil şi demagogic.Istoria Turciei”. prefăcută în fecioară: . Subintitulată .. /Care creşte într-o clipă ca în veacuri mereu creşte.. pornind alegoric de la stăvechile legende ale întemeierii Imperiului Otoman. s-au degradat şi ţelul artistului clasic.

Puhoiul turcesc este sugerat cu ajutorul hiperbolei. este însăşi credinţa lui Eminescu. dară iubirea de moşie e un zid /Care nu se-nfioară de-a ta faimă. impresionează sentimentul încrederii în forţa morală a oştirii sale: . /Baiazid... mai ales. înţeleptul voievod al Ţării Româneşti trimite un sol: . cum este cel al cavalerilor Apusului. Sentimentul de pericol grav..Cum? Când lumea mi-e deschisă. /Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat”. care pune în lumină caracterul diferit al războaielor drepte. căci moşneagul ce priveşti /Nu e om de rând. . cu scopul de a-l determina pe voievodul român să i se supună. gata să-şi apere glia străbună. schimb a ta coroană într-o ramură de spini”.”.. calm. Patriotismul lui Mircea este patriotismul poetului însuşi. /Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta. ramul.uraganului ridicat de semilună”. hotărârea şi demnitatea din răspunsul lui Mircea impresionează profund.... În spiritul vechilor tradiţii de pace ale poporului nostru. chiar dacă este mic. după vorbă.Iubirea de moşie”.un bătrân atât de simplu. Dar. care. În demnitatea de conducător a lui Mircea transpar multe din sentimentele şi ideile poetului. în înfruntarea de pe câmpul de bătălie. umblau după cuceriri şi glorie personală reliefează perfect portretul moral al gloriosului domnitor român. iară ţie duşman este. domnul Ţării Româneşti.. În contrast cu vorbirea brutală şi tăioasă a lui Baiazid. În prezentarea luptei de la Rovine (în tabloul al doilea al poemului).Am venit să mi te-nchini. privind la dânsul îl întreabă cu dispreţ: /. cumpătare.un zid” peste care nu se poate trece. cei doi conducători de oşti trec în planul secund al atenţiei poetului. este atenuat de poet printr-un vers cu rădăcini înfipte adânc în folclorul naţional: ... ca acela pe care-l poartă oştirea română.şi spahii /Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii. modestia şi calmul. o neţărmunită iubire faţă de neam şi ţară.. /Duşmănit vei fi de toate.sărăcia şi nevoile şi neamul”. dar. care este . purtat de biruinţă. . cu nelimitată trufie.Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ. cum este poporul român. tabloul înfrângerilor suferite de toţi cei care s-au împotrivit .clopotel. Întâlnirea dintre Mircea şi Baiazid capătă accente dramatice. Nicăieri în literatura noastră.. /N-avem oşti. Printr-un dialog dinamic sunt conturate cele două portrete. întocmai ca şi Baiazid.. Baiazid!”...De-un moşneag. de freamăt şi de mişcare. îşi apără . modestie. făcând loc celor două oştiri ce se înfruntă. să mă-mpiedic de-un moşneag?”..Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul. insuflă forţă oştirii române. iminent.. a privi gândeşti că pot /Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? /Şi.. după port”. Credinţa în tăria de neânvins a unui popor.Bine-ai venit!” îl înfurie pe trufaşul sultan: . Cu acelaşi dispreţ cu care a fost primit solul român. da.. Calmul şi demnitatea cu care Mircea răspunde ameninţărilor lui Baiazid..Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”. este întâmpinat şi Mircea.Ce vrei tu ?” / -Noi? Bună pace / Şi de n-o fi cu bănat. /De nu. /Mi-e prieten numai mie. împărate. Răspunsul lui Mircea. folosind cunoscuta formulă de întâmpinare ospitalieră românească: . /Răspândindu-se în roiuri. care. el este domnul Ţării Româneşti /. făr-a prinde chiar de veste. vers ce sugerează prezenţa oştenilor români la adăpostul codrilor. Contrastul şi concentrarea i-au fost necesare poetului pentru a scoate în evidenţă superioritatea lui Mircea. care caută să-l înspăimânte pe Mircea. nu se întâlneşte un tablou atât de grandios şi de plin de avânt.ro . provocat de invazia turcească. întind corturi mari. Referat. pe care îngâmfatul cotropitor îl ameninţă: . Atitudinea lui Mircea degajă simplitate.. râul. sau nedrepte. mai cu seamă. înfăţişându-i.

. care fixează momentul de odihnă al oştenilor învingători. dragostea lui de patrie.. ce mai zbucium! /Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium... vine. /Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână. Ce mai freamăt. o notă idilică.Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul”.. se clatină .” Atacul vijelios este surprins onomatopeic.doamna mărilor şi-a nopţii varsă linişte şi somn”. /Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase..colo. împrăştie numai groază. Comparaţiile sunt fericit alese: ... ca o mare turburată .legi şi datini” – nu politicienii vremii sale. caii se răstoarnă”. Hiperbolele au rezonanţă apocaliptică: .. a luptei glorioase a poporului român pentru libertate.. dar nu a unei satire care păstreză limitele ironiei clasice.care să pună în valoare vitejia poporului român. cum este cel din poemul lui Eminescu. /În zadr strigampăratul ca şi leul în turbare.ro . vine. .. oştirea lui Mircea intră în scenă pe câmpul de bătălie şi avântându-se în luptă. cu un limbaj violent. Aşadar.grindină oţelită”. . ..rărite” şiruri . până ce zdrobirea imensei oşti păgâne a lui Baiazid devine fapt împlinit: .faţa negrului pământ” şi şuierul . dramatică. Poetul introduce aici. calcă totul în picioare.. care descrie bătălia de la Rovine.se năruie”.. de mascator..În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare”. atmosfera e temperată de măreţia natruii şi de notele idilice din scrisoarea vlăstarului domnesc către iubita sa. Alături de verbele dinamice. . distrugere şi moarte în rândul cotropitorilor: . Personificările sunt extrem de oroginale: .Şi abia plecă bătrânul....Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri.vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”.descălecători de ţară”. /Ca potop ce prăpădeşte. mişcarea este redată şi prin folosirea repetiţiei: . şi ca ropotul de grindini”.. . .durduind soseau călării”. Părăsind desişul codrilor. puternic contestatare. autenticii eroi ai românilor sunt ctitorii .” După ultimile acorduri eroice ale acestei aprige bătălii. cerul .. .. Verbele folosite de poet imprimă dinamism tabloului: săgeţile .Urlă câmpul şi de tropot. parcă se aud .dragei sale de la Argeş mai departe”./Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.. . tot descriptiv.. unde era adăpostită. şi de a prefaţa izbucnirea vehementă din episodul satiric. în timp ce Luna. deci a celuilalt termen al antitezei. /Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. moment ce încheie apoteotic imaginea trecutului. . şi de strigăt de bătaie”.. Partea a doua a poemului este o imagine a prezentului.clopotel. orchestrat în cea mai mare parte pe o sonoritate puternică. scrisoare preluată de Eminescu după o doină de cătănie culeasă de el însuşi.se-mprăştie a duşmanilor şiraguri”.. Tonalitatea mai scăzută a acestui ultim tablou are un rol dublu: de a echilibra construcţia episodului epopeic.caii sălbatici” luând pe copite .Cas asinii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie”. Forţă specială capătă epitetul: . /Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare. recrutaţi din clientela Referat... Pentru Eminescu.lungi de bătălie”. /Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă. prima parte a poeziei se încheie cu un alt tablou.. în contrast cu tumultul scenei anterioare..Care vine. Formula lirică este a satirei.Orizontu-ntunecându-l vin săgeţi de pretutindeni”..Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare”. ci a uneia vehemente. creatori de .De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii /Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii”.se toarnă”. Eminescu marchează distanţa enormă între veacul de aur şi prezentul prozaic în două versuri care rezumă expresiv întreaga problematică a poeziei: . accentuată de scrisoarea feciorului de domn trimisă ... De la început.. .şuieră”.săgeţilor în valuri”.Şi ca norii de aramă.

în aplauzele grele a canaliei de uliţi”. mercantilizându-l ca pe o marfă.Scrisoarea V (Dalila)”. pe care femeia superficială şi frivolă îl degradează. aspirând spre un ideal mereu contrazis de realitate. izvorâte din aspiraţia neistovită a poetului către o iubire ideală. Referat. geniul este privit în raporturile lui cu dragostea. ca punând mâna pe ei. cerându-i să vină să rezolve dintr-o singură mişcare viciul. lipsa de sinceritate în manifestarea acestui sentiment nobil. Mai stăpâneşte în opera maturităţii eminesciene o nostalgie neascunsă după valorile clasicităţii..Şi-n acel moment de taină...Scrisorile” eminesciene reprezintă punctul de vârf a puterii de gândire şi a capacităţii de creaţie a poetului.Scrisoarea IV” şi . cu femeia.. /Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei.. credinţa lui că patria este o realitate istorică. ceea ce se iubeşte şi se respectă adânc se pronunţă arareori”.Carmen Saeculare” se înfăţişează în treacăt ca un model ideal în cea dintâi. .. pentru că – zice Eminescu .. Ţepeş doamne. cunoscut în istorie prin măsurile sale radicale. transformându-l într-un instrument de parvenire şi dominaţie....Cum nu vii tu. în cea din urmă. din rândul acelora care vânează .. Un . când s-ar crede că-i ferice /Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice”). Prin densitatea ideilor. .. o descoperire tainică a sensului clasicităţii (. Apariţia lor constituie o contitură revelatoare în creţia poetică eminesciană. degradarea şi nerozia ridicate la nivelul unui principiu conducător: . Ea se manifestă atât în . pentru menţinerea şi înălţarea căreia poporul a făcut eforturi de milenii...Scrisori”.clopotel.”. la nivel artistic.. ideile sociale şi politice ale lui Eminescu.retoricele suliţi” – cu cuvintele . Şi în această situaţie.banul” şi .. pentru gravele erori ale unei conduite politice care a dus ţara în pragul catastrofei.bătut joc de limbă. De aceea. În aceste două .perdiţie”. .El ar frânge în vers adonic limba lui ca de Horaţiu”). prin sinteza tuturor categoriilor eminesciene şi a procedeelor artistice.beţiei de cuvinte”.câştigul fără muncă” şi care ştiu să se lupte doar cu . de străbuni.Luceafărul”. împotriva politicienilor interesaţi... iubirea perfectă atinsă virtual ca stare.. satirizează şi deplâng înjosirea sentimentului de iubire.Scrisoarea IV”. ar provoca în artist o înălţare a mijloacelor până la desăvârşirea celor clasice (. de obicei”. Revolta titonică. a demagogiei. Caracterizaţi cu epitetele cele mai dure.Scrisoare III” conţine.. ele aparţinând acelei perioade când geniul eminescian evoluează vertiginos către . ca după o oază a perfecţiunii întrezărite.naţionalitatea se simte cu inima şi nu se vorbeşte numai cu gura.. geniul rămâne neânţeles şi nefericit. desăvârşit. care speculează public sentimentul sublim al patriei. Aceştia se detaşează net de adevăraţii patrioţi. în fond. pamfletară a poetului se îndreaptă împotriva .. politicienii liberali ai vremii sunt aspru sancţionaţi pentru faptul că şi-au . luptând şi sacrificându-se pentru libertate şi independenţă.ro . poetul îl invocă pe Vlad Ţepeş.cafenelelor şi a locurilor de .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful