P. 1
Mihai Eminescu - Scrisorile

Mihai Eminescu - Scrisorile

|Views: 2|Likes:
Published by Botnaru Nicolae
Scrisorile lui mihai eminescu
Scrisorile lui mihai eminescu

More info:

Published by: Botnaru Nicolae on Oct 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/12/2016

pdf

text

original

Mihai Eminescu Scrisorile Marile resurse ale gândirii social-estetice a lui Eminescu, concepţia despre lume şi viaţă

a poetului, protestul său romantic împotriva scepticismului contemporanilor, împotriva falselor idealuri şi valori sau a lipsei totale de idealuri, indignarea poetului, revolta lui romantică viciilor incurabile – care urâţeau până la desfigurare faţa societăţii contemporane lui – îşi găsesc o expresie artistică desavârşită în cele cinci ,,Scrisori” eminesciene. Apariţia ,,Scrisorilor” constituie un moment de cotitură revelatoare în creaţia poetică eminesciană. Ele aparţin acestei perioade de maturitate artistică deplină a poetului, când geniul său creator evoluează vertiginos către ,,Luceafăr”. ,,Epuizanta perioadă de la ,,Timpul” coincide cu conceperea ,,Scrisorilor”. Aşa se şi explică faptul că, între octombrie 1879 şi februarie 1881, Eminescu publică în ,,Convorbiri literare” o singură creaţie, o elegie de o covârşitoare tristeşe: ,,O, mamă”. Anul 1881 este consacrat apariţiei ,,nemuritoarelor Scrisori-satire”, cum le numeşte Titu Maiorescu în ediţia sa, pentru caracterul lor satiric pronunţat. Poetul însuşi îşi subtitrează ,,Scrisoarea II”, ,,satiră...”. ,,Scrisorile” eminesciene (I, II, III, IV, V) sunt epistole literare cu un puternic caracter satiric, ce continuă drumul deschis în literatura noastră în veacul trecut de către Grigore Alexandrescu şi Costache Negruzzi. Primele patru ,,Scrisori” sunt publicate între 1 februarie şi 1 septembrie 1881 în ,,Convorbiri litereare”, iar ultima, fragmentar în 1886 şi integral în 1890. Poem filosofic de factură romantică, ,,Scrisoarea I” abordează, în cadrul mai larg al relaţiei omului de geniu cu timpul şi societatea umană, teoria naşterii, evoluţiei şi a unei stingeri previzibile a sistemului cosmic. Din perspectiva evidenţierii miturilor, ,,Scrisoarea I” constiuie valorificarea artistică strălucită a primelor trei mituri fundamentale (mitul naşterii şi stingerii universului, mitul istoriei, fundamentat pe opoziţia bine-rău, mitul magului). Eminescu pune, în acelaşi timp, problema destinelor, sociale ale fiinţei omeneşti şi problema destinului general al fiinţei umane. Din această perspectivă, ,,Scrisoarea I” este, în egală măsură, o poezie cosmogonică şi satirică (satiră socială), care-şi află unitatea într-un element supraordonat acesteia. Ca orice poem amplu eminescian, ,,Scrisoarea I” are o structură antitetică. Compoziţia este perfect echilibrată, în ciuda existenţei unor părţi distincte. Astfel, ,,Scrisoarea I” este alcătuită din cinci tablouri, construite cu grijă evidentă de simetrie şi armonie compoziţională. Prima secvenţă este constituită conturul cadrului nocturn romantic, în care omul de geniu meditează asupra timpului şi condiţiei omului. În simetria poemului, cadrul iniţial are atributele unei uverturi simfonice, în care astrul tutelar, stăpân al universului, e martor al timpului universal şi al timpului individual. În acest tablou, larg dimensionat, în care metaforele-simbol sugerează spaţii infinite, se insinuează treptat meditaţia poetului asupra scurgerii ireversibile a timpului. Tema dominantă, în această primă secvenţă e timpul, căreia i se asociază subteme: fugit ireparabile tempus, fortuna labilis, vanitas vanitatum, aceste subteme făcând trecerea către meditaţia asupra condiţiei umane. Referat.clopotel.ro

prin repetiţie. al momentului de increat. martor al nemărginirii spaţiului şi al universului omenesc.. a macrocosmosului.scoate”. Toate acestea conferă tabloului cosmic un înalt grad de generalitate. cuvinte care provin din aceeaşi rădăcină : .nefăcute”. desfăşoară imagini care nu se pot subordona noţiunilor de spaţiu şi timp. împinge cugetarea lumilor. În această secvenţă poetică. ... Sunt extrem de sugestive cuvintele prin care poetul urmăreşte drumul astrului.. Meditaţia asupra existenţei sociale aşează în antiteză romantică diferitele ipostaze umane. Ironia se adânceşte în schiţele care sugerează imaginea tânărului ce . Identificată cu ochiul lunar. Referat. dar cu o extraordinară forţă dinamică.ro . materializând astfel abstracţiunile.varsă”.cempânzeşte globu-n planuri pe un veac”... Dimensiunile uriaşe ale personalităţii bătrânului dascăl sunt sporite de comparaţia cu Atlas. De la planul iniţial. Naşterea lumii depăşind izvorul vedic metafizic al inspiraţiei. eşti prins în hora sferelor cereşti şi asculţi pitagorica lor muzică pe care versurile o sugerează. ..prăpastie”. a indivizilor aşezaţi diferit pe scara manifestărilor sociale..scânteiază”. cu tipuri sociale de diverse categorii. Geneza şi stingerea lumii sunt prezentate în imagini simbol de la momentul increatului până la stingere. de la acel rege ..dând viaţă”. pentru a cuprinde cu mintea ce nu a putut vreo minte să priceapă şi pentru a vedea cu ochiul ce n-a fost ochi care să vadă. dinamism sugerat de verbele .clopotel.Tabloul iniţial este perceput vizual. Ele sunt mai adevărate decât cele zugrăvite chiar de Shelley şi de Novalis. Interogaţia e sprijinită de sinonimia substantivului . aşa cum bătrânul dascăl sprijină vecia pe un umăr. Retrăind timpul mitic (illlo temporare) şi sacru al origirii. poetul surprinde sintetic. Te simţi dintr-o dată martor al creaţiei./Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns /Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?”. la omul sărac ce abia cugetă . dar mai ales prin substantive şi adjective. spectacolul umanităţii.desface”..la ziua cea de mâine”. Tabloul grandios al haosului.străbate”.împarte lumea de pe scândura tărăbii”. Potretul fizic şi moral scoate în evidenţă preocuparea savantului (a omului de geniu) pentru a descoperi binele universal. pe când fiinţă nu era. în care grandiosul şi sublimul se convertesc într-un stil metaforic de anvergură: perspectivele cosmice se numără printre cele mai largi şi mai sugestive pe care le-a născocit vreodată fantezia romantică. . capătă un concreteţe şi un adevăr care se impun ca nişte date ale ştiinţei.. prin răcirea soarelui şi căderea stelelor../. sau a negustorului care . a microcosmosului deopotrivă. În contrast cu această imagine se situează bătrânul dascăl. În tabloul al doilea. Eminescu valorifică ideea lui Schopenhauer privind egalitatea tuturor în faţa morţii. Ideea e susţinută prin suita de interogaţii.caută-n oglindă de-şi buclează al său păr”. în linii de portret satiric uneori. dar mai ales prin extraordinara capacitate a poetului de a cupla în vers. care. conştiinţa poetului contemplă viaţa schimbătoare a fiinţei umane.pluteşte”..La-nceput. nici nefiinţă... .. .. descătuşând eterna pace.. . se trece gradat la tabloul cetăţii umane. .Scrisorii I” este o cosmogonie. (Zoe Dumitrescu – Buşuleanga).uscăţiv aşa cum este. poetul contemplă energia de năstăvilit a punctului mişcător. Partea a treia a . pentru a dezlega nepătrunsul. care sprijinea cerul pe un umăr. sau folosirea cuvintelor derivate cu prefixe: . gârbovit şi de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic”.

Imposibilitatea cunoaşterii propriei vieţi – pentru că singura clipă sigură de existenţă este cea prezentă – lasă considerearea omului Referat. dar converg spre acelaşi punct. O altă sursă reperabilă trimite la poemul naturii.. lună soare şi stihii”.răsare”. Schopenhauer consideră că eternitatea este o negaţie a timpului. ci la destinele indicvizilor lumii terestre. Ideea din versul . pe care poetul o studiază la Viena şi Berlin. de data aceasta nu la destinul lumilor cosmice. De la versul 97. Materia recade în haos. Dinamica tabloului e sugerată nu doar prin verbe (.. care..În căutarea unei mitologii româneşti”. sau prin substantive colective (. sâmburele creator a luat naştere dintr-un vârtej de spumă de pe faţa unei mări aflate întrun întuneric fără margini. .Unul e în toţi. mai rar a expresiei (ca în . Cu o artă desăvârşită. de Lucreţiu. aşezate într-o sugestivă enumeraţie: . Nu întâlnim nimic violent în acest apocalips. Partea a patra este consacrată poziţiei vitrege a cugetătorului de geniu în lumea semenilor săi. Acest vers este unul de mare concentraţie ideaţia lui Eminescu. Abia aici accentele satirice încep să ţâşnească. . după credinţele populare.Într-o succesiune de tablouri puse în mişcare.. în realaţiile cu timpul: . în raport cu spaţiul. nici aici problematica socială a geniului nu e abordată direct. preluând ideea de la Democrit. prin verificarea unei fraze dintrun text indic: .Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie”. Frământarea voinţelor mărunte se loveşte de inexorabilul destin al timpului ireversibil: . pentru că dascălul continuă.De atunci răsare lumea.ro . Eminescu stăpâneşte sinonimia şi antinomia.se desfăşoară”. în mod firesc. conceput ca o epuizare a energiei universale.popoare”).. tot astfel precum una e în toate”. Moare însuşi timpul... Idei schopenhauriene apar şi aici..roiuri”. prezentul cel etern: . să cugete.. al .. Atracţia spre filosofia indiană se poate explica la Eminescu şi prin atracţia pentru limba sanscrită. durata.Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric”.viu”) ci şi prin substantive. conferind în text cuvintelor simple valori de neegalat. .Scrisoarea I”. trimite gândirea eminesciană la gândirea populară cu privire la facerea lumii: aproape toate entităţile folclorice. corespunzând şi gândirii lui Schopenhauer.Scrisoarea III”) surprinzându-l pe cititor prin incisivitatea ei.. în . Ciclul universal se încheie.Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc? /Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc”. Ion Rotaru. explică naşterea lumii prin mişcarea atomilor în vid. Puţini sunt eminescologii care au identificat în poem influenţa gândirii româneşti. teorie în vogă pe vremea lui Eminescu. şi cu deosebire cele din Moldova de nord. macro şi microcosmosul se situează în antiteză. Dar.Unul e în toţi. Tabloul este dominant de ideea morţii termice finale.. tot astfel precum una e în toate reproduce ideile lui Heraclit. viaţa recade în moarte. În legătură cu sursele filozofice ale cosmogoniei eminesciene. Stingerea soarelui şi a universului e de sorginte byroniană. poetul se ocupă de condiţia geniului într-o societate bântuită de preocupări şi interese meschine..clopotel. în timp ce teoria cosmogonică susţinută de Kant şi Laplace e valorificată original în . uneori violenţa ironiei.morţii termice” a universului. cugetare în care apare din nou identitatea oamenilor cu ei înşişi şi cu omenirea întreagă.. observă unanima părere a exegeţilor în a fixa punctul de plecare în imnul creaţiei din poemele vedice. arată că.. Meditaţia bătrânului dascăl sfârşeşte prin tabloul stingerii lumilor.

destinaţi să construim . personalitatea artistică. /Nu lumina /Ce în lume-ai revărsat-o. Pentru că . comoditatea şi reaua-credinţă vor conduce la ignorarea adevăratei opere.biografia subţire”. şi pesimismul schopenhauerian: . totul rezumându-se la . orice-ai spune.. poţi s-o sfarămi. peste un veac. slăbiciunea. el îl caută în contemplarea naturii infinite (se repetă tabloul cu care poemul se deschide) şi în creaţie. Iată.”. /Printre tomuri brăcuite aşezat şi el. compasiunea şi dezavuarea.şi gânduri /Ce-au cuprins tot universul... ca obiect inaderenţa sau chiar indiferenţa mascată a filistinului la creaţia geniului. microscopice făpturi. nici opera nu va avea în posteritate o soartă mai bună.de geniu la discreţia răuvoitoare a invidioşilor.”. biete . toate rele ce sunt /Întrun mod fatal legate de o mână de pământ”..Poate vreun pedant cu ochii cei verzui.. În partea a cincea se revine.. aşadar.”) în perspectiva morţii: .. .. politice (.. dar nu indignarea pare să fie starea de spirit ce alimentează aici lirismul textului.. .”.Mâna care-au dorit sceptrul. Versurile au. în nimicia noastră. orice-ai spune /Peste toate o lopată de ţărână se depune”. Satira din . lauda interesată. lipsită de tot ceea ce ar fi putut fi interpretat ca un atac personal la adresa cuiva..De-a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi /Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi. poţi s-o sfărămi... aşezându-te la coadă.. crudul şi tristul adevăr al identităţii tuturor oamenilor cu ei însişi şi a tuturor laolaltă în perspectiva morţii: .Scrisoarea I” are... . răutăţi şi mici scandale”.. ipocrizia... nu opera.păcatele şi vina /Oboseala. ..Poţi zidi o lume-ntreagă.ro .Astea toate te apropie de dânşii.Poţi zidi o lume-ntreagă.”) şi capacitatea gândirii atotcuprinzătoare (.. Apare de asemenea. de a comenta omul.muşte” ce trăiesc o zi Referat. În această formă superioară. destinul omenirii: egali cu toţii. prin urmare. Imaginea unor funeralii organizate cu falsă solemnitate dă din nou prilej poetului satiric să-şi exerseze inciziile sale sarcastice în rănile tarelor omeneşti: indiferenţa.încep bine-n patru scânduri”. la motivele iniţiale: contemplarea propriei vieţi şi a vieţii lumii sub zodia luminii solenare ce dezvăluie. alături de frumuseţile eterne ale naturii. .. Eminescu îşi exprimă atitudinea sa faţă de meschinăria practicilor unei societăţi incapabile de a promova valorile. şi din nou ştergerea deosebirilor dintre ambiţia puterii. Sarcasmul cu care Eminescu se referă la mărunţii cercetători ai operei omului de geniu aminteşte de incisiva critică a politicianismului din .Toate micile mizerii unui suflet chinuit /Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”. /O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost ?”. o formă sentenţioasă.. /În vre-o notă prizărită sub o pagină neroadă”.Fericească-l scriitorii..Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii /Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii !”. ca şi tendinţa lui de a minimaliza tot ceea ce depăşeşte nivelul său mediu de înţelegere... căreia-i vor găsi .. aşadar. ci amărăciunea. la adresa cărora Eminescu face câteva sarcastice aprecieri: .clopotel.Şi când propria ta viaţă singur n-o şti pe de rost. toată lumea recunoască-l. Incompetenţa şi nepăsarea. /Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari /Şi te-o strânge-n două şiruri.. deci.... la generalitate. gnomică: .pete multe.. . /Ce-o să aibă din aceastea pentru el bătrânul dascăl ?”. Precum omul. în această parte.Scrisoarea III”.. ridicată.muşuroaie de furnici”. Refugiul.. un brac.. /Aticismul limbii tale o să-l pună la cântări... /Peste toate o lopată de ţărână se depune.

nici pentru dragoste. În aceste condiţii. s-au degradat şi ţelul artistului clasic.. Varianta definitivă este publicată la 1 mai 1881. ea urma să încheie vastul poem . copii de suflet ai lui Allah Referat. a ambiţiilor meschine. alături de alte poezii (. Poezia este concepută din anii studenţiei vieneze şi continuată la Berlin. simbolizată prin coborârea pe pământ a Lunii. şi obiectul principal al liricii. aşa cum norii negri şi învolburaţi prevestesc furtuna: . pornind alegoric de la stăvechile legende ale întemeierii Imperiului Otoman. nici să-şi facă din creaţie o trambulină socială.Scrisoarea II” concretizează sila şi dispreţul poetului faţă de degradarea raporturilor umane într-o civilizaţie a carierismului. a poetului adevărat.La un semn. se leagă /Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă. că tot ceea ce noi socotim a fi impuls propriu nu e decăt manifestarea unei puteri mai presus de noi. Motivele artei adevărate au dispărut. degenerând într-un liberalism mercantil şi demagogic.Istoria Turciei”. nici pentru idealuri. cu titlul . de Iosfi von Hammer şi .Memento mori”. /Cu-a lui ramuri peste lume.. poetul de geniu îşi refuză capacitatea creatoare.Scisoarea II” pune în lumină concepţia lui Eminescu despre menirea în lume a poeziei şi a poetului.clopotel. care. satira în elegie. Poezia debutează cu visul sultanului otoman de cucerire a lumii.ro ... e pândită din faţă şi din urmă de acelaşi întuneric. structura poemului este antitetică. Strălucită satiră politică la adresa falsului patriotism şi a cosmopolitismului societăţii contemporane lui. Subintitulată . stăpână a imensităţilor. Prologul şi primul tablou sunt inspirate din .. două tablouri şi un epilog.Istoria Imperiului Otoman”.Scrisoarea III” cunoaşte o variantă din timpul activităţii de ziarist de la .istorie pe apă” pe gustul mediocrilor.Iar din inima lui simte un copac cum că răsare... Astfel. societate care înăbuşă capacitatea creatoare a artistului cinstit. /Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde /Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde. . într-o lume pe care creatorul suprem . fiind compus dintr-un prolog. legând vas de vas. care şi ei instaurează o ordine a non-valorii. convertind. gloria. la rândul ei.Scrisoarea III” concretizează.. iar el nu vrea să scrie vreo . . de Lamartine. Arborele uriaş crescut din inima sultanului adormit. Primele versuri ale tabloul întâi vestesc pericolul. umbrind cu ramurile lui Universul. prefăcută în fecioară: . nu vrea să scrie nici pentru glorie. /Ieniceri.o măsoară cu cotul”.. S-au degradat relaţiile public-autor.. semnifică împlinirea visului de dragoste lumească al întemeietorului prin luptele urmaşilor săi: ...Timpul”. revolta poetului faţă de politicienii vremii sale.Epigonii”).Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară /Şi s-a apropie de dânsul preschimbată în fecioară”.Satiră”... în .. mai mult decât celelalte creaţii. Poetul subliniază faptul că arta s-a degradat tot atât cât şi gândirea. .Convorbiri literare”.numai. pentru că nimic nu mai este pur şi adevărat: .”. într-un fel care jigneşte pe artistul adevărat. Asemeni marilor creaţii eminesciene.. în felul acesta. Poetul reconstituie în prolog istoria cuceririlor otomane. nemaiavând cui să-şi transmită mesajul.soi ciudat de barzi”....De-oi urma să scriu în versuri teamă mi-e ca nu cumva /Oamenii din ziua de astăzi să mă-nceapă-a lăuda /Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură /Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură”.. evident în favoarea acelui . /Care creşte într-o clipă ca în veacuri mereu creşte. un ţărm de altul. . Eminescu ajunge să conjuge concepţia lui Schopenhauer în tonuri elegiace. iubirea.. Constatând că totul e nimicnicie.Patria şi patrioţii”. peste mare se lăţeşte. care trădaseră cu totul idealurile revoluţiei paşoptiste.

... Sentimentul de pericol grav. schimb a ta coroană într-o ramură de spini”. modestie. în înfruntarea de pe câmpul de bătălie. modestia şi calmul. o neţărmunită iubire faţă de neam şi ţară. care pune în lumină caracterul diferit al războaielor drepte.ro .. purtat de biruinţă. În contrast cu vorbirea brutală şi tăioasă a lui Baiazid. iminent. /Duşmănit vei fi de toate. Baiazid!”. mai cu seamă. el este domnul Ţării Româneşti /.. ca acela pe care-l poartă oştirea română. Atitudinea lui Mircea degajă simplitate. cum este cel al cavalerilor Apusului. care caută să-l înspăimânte pe Mircea. de freamăt şi de mişcare.Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ. domnul Ţării Româneşti.Ce vrei tu ?” / -Noi? Bună pace / Şi de n-o fi cu bănat. Referat. /N-avem oşti. Patriotismul lui Mircea este patriotismul poetului însuşi. insuflă forţă oştirii române. /Baiazid... gata să-şi apere glia străbună. ramul. /De nu... care este . calm. cu nelimitată trufie. Puhoiul turcesc este sugerat cu ajutorul hiperbolei. hotărârea şi demnitatea din răspunsul lui Mircea impresionează profund. nu se întâlneşte un tablou atât de grandios şi de plin de avânt. vers ce sugerează prezenţa oştenilor români la adăpostul codrilor. îşi apără .. este întâmpinat şi Mircea. Nicăieri în literatura noastră. . înfăţişându-i.uraganului ridicat de semilună”.Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul.un zid” peste care nu se poate trece. este atenuat de poet printr-un vers cu rădăcini înfipte adânc în folclorul naţional: . Printr-un dialog dinamic sunt conturate cele două portrete.Am venit să mi te-nchini. /Răspândindu-se în roiuri. mai ales.Cum? Când lumea mi-e deschisă. sau nedrepte. dară iubirea de moşie e un zid /Care nu se-nfioară de-a ta faimă.. după port”. Credinţa în tăria de neânvins a unui popor. /Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta. râul. Calmul şi demnitatea cu care Mircea răspunde ameninţărilor lui Baiazid. În demnitatea de conducător a lui Mircea transpar multe din sentimentele şi ideile poetului... cum este poporul român. a privi gândeşti că pot /Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? /Şi.. Întâlnirea dintre Mircea şi Baiazid capătă accente dramatice.clopotel. cumpătare.. Răspunsul lui Mircea. umblau după cuceriri şi glorie personală reliefează perfect portretul moral al gloriosului domnitor român. folosind cunoscuta formulă de întâmpinare ospitalieră românească: ..un bătrân atât de simplu.. care. împărate.şi spahii /Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii.. provocat de invazia turcească. impresionează sentimentul încrederii în forţa morală a oştirii sale: . care. da.Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”.sărăcia şi nevoile şi neamul”. /Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat”. pe care îngâmfatul cotropitor îl ameninţă: . înţeleptul voievod al Ţării Româneşti trimite un sol: . tabloul înfrângerilor suferite de toţi cei care s-au împotrivit .Iubirea de moşie”. cu scopul de a-l determina pe voievodul român să i se supună. să mă-mpiedic de-un moşneag?”. iară ţie duşman este... cei doi conducători de oşti trec în planul secund al atenţiei poetului.”. este însăşi credinţa lui Eminescu. Dar. după vorbă. făr-a prinde chiar de veste. privind la dânsul îl întreabă cu dispreţ: /. întind corturi mari. dar. /Mi-e prieten numai mie. chiar dacă este mic.Bine-ai venit!” îl înfurie pe trufaşul sultan: . În spiritul vechilor tradiţii de pace ale poporului nostru.. În prezentarea luptei de la Rovine (în tabloul al doilea al poemului). făcând loc celor două oştiri ce se înfruntă. Cu acelaşi dispreţ cu care a fost primit solul român. Contrastul şi concentrarea i-au fost necesare poetului pentru a scoate în evidenţă superioritatea lui Mircea. căci moşneagul ce priveşti /Nu e om de rând. . întocmai ca şi Baiazid.De-un moşneag.

descălecători de ţară”.. puternic contestatare...Şi ca norii de aramă. /Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare.În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare”. /Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă.ro . care descrie bătălia de la Rovine.. şi de strigăt de bătaie”. cu un limbaj violent. Hiperbolele au rezonanţă apocaliptică: .şuieră”. împrăştie numai groază.Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul”.vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”.. /Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase.. atmosfera e temperată de măreţia natruii şi de notele idilice din scrisoarea vlăstarului domnesc către iubita sa. De la început. Formula lirică este a satirei. Pentru Eminescu.. Aşadar.lungi de bătălie”. recrutaţi din clientela Referat. Părăsind desişul codrilor.săgeţilor în valuri”. Partea a doua a poemului este o imagine a prezentului... Eminescu marchează distanţa enormă între veacul de aur şi prezentul prozaic în două versuri care rezumă expresiv întreaga problematică a poeziei: .doamna mărilor şi-a nopţii varsă linişte şi somn”. şi ca ropotul de grindini”. se clatină ..clopotel. mişcarea este redată şi prin folosirea repetiţiei: . .. caii se răstoarnă”.. . în timp ce Luna.De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii /Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii”. deci a celuilalt termen al antitezei.. . vine. ci a uneia vehemente... şi de a prefaţa izbucnirea vehementă din episodul satiric. dramatică.care să pună în valoare vitejia poporului român.” Atacul vijelios este surprins onomatopeic.. . /Ca potop ce prăpădeşte. ...legi şi datini” – nu politicienii vremii sale. în contrast cu tumultul scenei anterioare. prima parte a poeziei se încheie cu un alt tablou. parcă se aud . .. . autenticii eroi ai românilor sunt ctitorii . Poetul introduce aici.” După ultimile acorduri eroice ale acestei aprige bătălii.faţa negrului pământ” şi şuierul .rărite” şiruri .. .Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare”.Care vine. orchestrat în cea mai mare parte pe o sonoritate puternică.se-mprăştie a duşmanilor şiraguri”.. ce mai zbucium! /Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium.Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri. unde era adăpostită.Cas asinii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie”.. de mascator.se toarnă”. Forţă specială capătă epitetul: .. creatori de ./Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. cum este cel din poemul lui Eminescu. accentuată de scrisoarea feciorului de domn trimisă . /Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână. care fixează momentul de odihnă al oştenilor învingători.grindină oţelită”.. până ce zdrobirea imensei oşti păgâne a lui Baiazid devine fapt împlinit: . oştirea lui Mircea intră în scenă pe câmpul de bătălie şi avântându-se în luptă. distrugere şi moarte în rândul cotropitorilor: . scrisoare preluată de Eminescu după o doină de cătănie culeasă de el însuşi. a luptei glorioase a poporului român pentru libertate. . Comparaţiile sunt fericit alese: . vine. calcă totul în picioare..Şi abia plecă bătrânul. cerul .. dragostea lui de patrie.dragei sale de la Argeş mai departe”.caii sălbatici” luând pe copite . Ce mai freamăt. Verbele folosite de poet imprimă dinamism tabloului: săgeţile ..se năruie”.durduind soseau călării”. Tonalitatea mai scăzută a acestui ultim tablou are un rol dublu: de a echilibra construcţia episodului epopeic.. o notă idilică.Orizontu-ntunecându-l vin săgeţi de pretutindeni”. moment ce încheie apoteotic imaginea trecutului. Personificările sunt extrem de oroginale: .. .Urlă câmpul şi de tropot..colo.. tot descriptiv.. /În zadr strigampăratul ca şi leul în turbare. dar nu a unei satire care păstreză limitele ironiei clasice. ca o mare turburată . Alături de verbele dinamice. /Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română..

clopotel. în fond. Ea se manifestă atât în . din rândul acelora care vânează . De aceea. de obicei”. ca punând mâna pe ei... transformându-l într-un instrument de parvenire şi dominaţie. iubirea perfectă atinsă virtual ca stare. . Un . politicienii liberali ai vremii sunt aspru sancţionaţi pentru faptul că şi-au . ideile sociale şi politice ale lui Eminescu.Scrisoarea IV” şi .perdiţie”. satirizează şi deplâng înjosirea sentimentului de iubire.. lipsa de sinceritate în manifestarea acestui sentiment nobil.retoricele suliţi” – cu cuvintele . în cea din urmă.bătut joc de limbă. Revolta titonică.Şi-n acel moment de taină.câştigul fără muncă” şi care ştiu să se lupte doar cu .. de străbuni.. luptând şi sacrificându-se pentru libertate şi independenţă. izvorâte din aspiraţia neistovită a poetului către o iubire ideală. desăvârşit...în aplauzele grele a canaliei de uliţi”.ro .Scrisoarea V (Dalila)”... poetul îl invocă pe Vlad Ţepeş. Aceştia se detaşează net de adevăraţii patrioţi. ceea ce se iubeşte şi se respectă adânc se pronunţă arareori”. pentru că – zice Eminescu . Ţepeş doamne. Referat. geniul rămâne neânţeles şi nefericit. a demagogiei.. împotriva politicienilor interesaţi. /Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei.”. .El ar frânge în vers adonic limba lui ca de Horaţiu”). cerându-i să vină să rezolve dintr-o singură mişcare viciul.beţiei de cuvinte”. ele aparţinând acelei perioade când geniul eminescian evoluează vertiginos către .. pe care femeia superficială şi frivolă îl degradează. care speculează public sentimentul sublim al patriei. o descoperire tainică a sensului clasicităţii (. prin sinteza tuturor categoriilor eminesciene şi a procedeelor artistice. cunoscut în istorie prin măsurile sale radicale.banul” şi .Carmen Saeculare” se înfăţişează în treacăt ca un model ideal în cea dintâi.Scrisori”. geniul este privit în raporturile lui cu dragostea. Şi în această situaţie. la nivel artistic.. pentru gravele erori ale unei conduite politice care a dus ţara în pragul catastrofei. Caracterizaţi cu epitetele cele mai dure.Luceafărul”.. ..Scrisoare III” conţine.. aspirând spre un ideal mereu contrazis de realitate. mercantilizându-l ca pe o marfă. când s-ar crede că-i ferice /Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice”). pamfletară a poetului se îndreaptă împotriva . Mai stăpâneşte în opera maturităţii eminesciene o nostalgie neascunsă după valorile clasicităţii...Scrisoarea IV”. degradarea şi nerozia ridicate la nivelul unui principiu conducător: ..Scrisorile” eminesciene reprezintă punctul de vârf a puterii de gândire şi a capacităţii de creaţie a poetului... Prin densitatea ideilor. credinţa lui că patria este o realitate istorică.Cum nu vii tu. pentru menţinerea şi înălţarea căreia poporul a făcut eforturi de milenii. Apariţia lor constituie o contitură revelatoare în creţia poetică eminesciană.. cu femeia. ca după o oază a perfecţiunii întrezărite.naţionalitatea se simte cu inima şi nu se vorbeşte numai cu gura. În aceste două . ar provoca în artist o înălţare a mijloacelor până la desăvârşirea celor clasice (..cafenelelor şi a locurilor de .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->