Mihai Eminescu Scrisorile Marile resurse ale gândirii social-estetice a lui Eminescu, concepţia despre lume şi viaţă

a poetului, protestul său romantic împotriva scepticismului contemporanilor, împotriva falselor idealuri şi valori sau a lipsei totale de idealuri, indignarea poetului, revolta lui romantică viciilor incurabile – care urâţeau până la desfigurare faţa societăţii contemporane lui – îşi găsesc o expresie artistică desavârşită în cele cinci ,,Scrisori” eminesciene. Apariţia ,,Scrisorilor” constituie un moment de cotitură revelatoare în creaţia poetică eminesciană. Ele aparţin acestei perioade de maturitate artistică deplină a poetului, când geniul său creator evoluează vertiginos către ,,Luceafăr”. ,,Epuizanta perioadă de la ,,Timpul” coincide cu conceperea ,,Scrisorilor”. Aşa se şi explică faptul că, între octombrie 1879 şi februarie 1881, Eminescu publică în ,,Convorbiri literare” o singură creaţie, o elegie de o covârşitoare tristeşe: ,,O, mamă”. Anul 1881 este consacrat apariţiei ,,nemuritoarelor Scrisori-satire”, cum le numeşte Titu Maiorescu în ediţia sa, pentru caracterul lor satiric pronunţat. Poetul însuşi îşi subtitrează ,,Scrisoarea II”, ,,satiră...”. ,,Scrisorile” eminesciene (I, II, III, IV, V) sunt epistole literare cu un puternic caracter satiric, ce continuă drumul deschis în literatura noastră în veacul trecut de către Grigore Alexandrescu şi Costache Negruzzi. Primele patru ,,Scrisori” sunt publicate între 1 februarie şi 1 septembrie 1881 în ,,Convorbiri litereare”, iar ultima, fragmentar în 1886 şi integral în 1890. Poem filosofic de factură romantică, ,,Scrisoarea I” abordează, în cadrul mai larg al relaţiei omului de geniu cu timpul şi societatea umană, teoria naşterii, evoluţiei şi a unei stingeri previzibile a sistemului cosmic. Din perspectiva evidenţierii miturilor, ,,Scrisoarea I” constiuie valorificarea artistică strălucită a primelor trei mituri fundamentale (mitul naşterii şi stingerii universului, mitul istoriei, fundamentat pe opoziţia bine-rău, mitul magului). Eminescu pune, în acelaşi timp, problema destinelor, sociale ale fiinţei omeneşti şi problema destinului general al fiinţei umane. Din această perspectivă, ,,Scrisoarea I” este, în egală măsură, o poezie cosmogonică şi satirică (satiră socială), care-şi află unitatea într-un element supraordonat acesteia. Ca orice poem amplu eminescian, ,,Scrisoarea I” are o structură antitetică. Compoziţia este perfect echilibrată, în ciuda existenţei unor părţi distincte. Astfel, ,,Scrisoarea I” este alcătuită din cinci tablouri, construite cu grijă evidentă de simetrie şi armonie compoziţională. Prima secvenţă este constituită conturul cadrului nocturn romantic, în care omul de geniu meditează asupra timpului şi condiţiei omului. În simetria poemului, cadrul iniţial are atributele unei uverturi simfonice, în care astrul tutelar, stăpân al universului, e martor al timpului universal şi al timpului individual. În acest tablou, larg dimensionat, în care metaforele-simbol sugerează spaţii infinite, se insinuează treptat meditaţia poetului asupra scurgerii ireversibile a timpului. Tema dominantă, în această primă secvenţă e timpul, căreia i se asociază subteme: fugit ireparabile tempus, fortuna labilis, vanitas vanitatum, aceste subteme făcând trecerea către meditaţia asupra condiţiei umane. Referat.clopotel.ro

în linii de portret satiric uneori. Ele sunt mai adevărate decât cele zugrăvite chiar de Shelley şi de Novalis.desface”. dar mai ales prin substantive şi adjective. Dimensiunile uriaşe ale personalităţii bătrânului dascăl sunt sporite de comparaţia cu Atlas.. Interogaţia e sprijinită de sinonimia substantivului .caută-n oglindă de-şi buclează al său păr”. eşti prins în hora sferelor cereşti şi asculţi pitagorica lor muzică pe care versurile o sugerează.. de la acel rege . conştiinţa poetului contemplă viaţa schimbătoare a fiinţei umane.. a macrocosmosului.. nici nefiinţă. la omul sărac ce abia cugetă ./. poetul surprinde sintetic. Retrăind timpul mitic (illlo temporare) şi sacru al origirii. Ideea e susţinută prin suita de interogaţii. prin repetiţie... gârbovit şi de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic”./Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns /Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?”.scânteiază”. Tabloul grandios al haosului. care sprijinea cerul pe un umăr. Geneza şi stingerea lumii sunt prezentate în imagini simbol de la momentul increatului până la stingere.prăpastie”. Meditaţia asupra existenţei sociale aşează în antiteză romantică diferitele ipostaze umane.dând viaţă”. Toate acestea conferă tabloului cosmic un înalt grad de generalitate. dinamism sugerat de verbele . cuvinte care provin din aceeaşi rădăcină : . Eminescu valorifică ideea lui Schopenhauer privind egalitatea tuturor în faţa morţii.La-nceput. materializând astfel abstracţiunile.nefăcute”. dar cu o extraordinară forţă dinamică. în care grandiosul şi sublimul se convertesc într-un stil metaforic de anvergură: perspectivele cosmice se numără printre cele mai largi şi mai sugestive pe care le-a născocit vreodată fantezia romantică.uscăţiv aşa cum este. Sunt extrem de sugestive cuvintele prin care poetul urmăreşte drumul astrului. capătă un concreteţe şi un adevăr care se impun ca nişte date ale ştiinţei.. împinge cugetarea lumilor.pluteşte”. . spectacolul umanităţii...străbate”. Te simţi dintr-o dată martor al creaţiei. aşa cum bătrânul dascăl sprijină vecia pe un umăr. .la ziua cea de mâine”.varsă”. pentru a cuprinde cu mintea ce nu a putut vreo minte să priceapă şi pentru a vedea cu ochiul ce n-a fost ochi care să vadă. dar mai ales prin extraordinara capacitate a poetului de a cupla în vers. a microcosmosului deopotrivă. desfăşoară imagini care nu se pot subordona noţiunilor de spaţiu şi timp. poetul contemplă energia de năstăvilit a punctului mişcător. Ironia se adânceşte în schiţele care sugerează imaginea tânărului ce . pentru a dezlega nepătrunsul. . se trece gradat la tabloul cetăţii umane.. Naşterea lumii depăşind izvorul vedic metafizic al inspiraţiei. În tabloul al doilea..Scrisorii I” este o cosmogonie. descătuşând eterna pace. cu tipuri sociale de diverse categorii..clopotel. Partea a treia a . Referat. Identificată cu ochiul lunar.scoate”.ro . . care. De la planul iniţial.cempânzeşte globu-n planuri pe un veac”. . .Tabloul iniţial este perceput vizual. al momentului de increat. .împarte lumea de pe scândura tărăbii”. În această secvenţă poetică... prin răcirea soarelui şi căderea stelelor.. sau folosirea cuvintelor derivate cu prefixe: . În contrast cu această imagine se situează bătrânul dascăl. pe când fiinţă nu era. Potretul fizic şi moral scoate în evidenţă preocuparea savantului (a omului de geniu) pentru a descoperi binele universal. (Zoe Dumitrescu – Buşuleanga). martor al nemărginirii spaţiului şi al universului omenesc... sau a negustorului care .. a indivizilor aşezaţi diferit pe scara manifestărilor sociale.

explică naşterea lumii prin mişcarea atomilor în vid.roiuri”. Ideea din versul . uneori violenţa ironiei. trimite gândirea eminesciană la gândirea populară cu privire la facerea lumii: aproape toate entităţile folclorice.. de data aceasta nu la destinul lumilor cosmice.În căutarea unei mitologii româneşti”. Stingerea soarelui şi a universului e de sorginte byroniană. cugetare în care apare din nou identitatea oamenilor cu ei înşişi şi cu omenirea întreagă. în mod firesc. Dar. Acest vers este unul de mare concentraţie ideaţia lui Eminescu.se desfăşoară”. O altă sursă reperabilă trimite la poemul naturii. Materia recade în haos..morţii termice” a universului.. după credinţele populare.Unul e în toţi.viu”) ci şi prin substantive. Abia aici accentele satirice încep să ţâşnească.răsare”. sâmburele creator a luat naştere dintr-un vârtej de spumă de pe faţa unei mări aflate întrun întuneric fără margini. al . prin verificarea unei fraze dintrun text indic: . poetul se ocupă de condiţia geniului într-o societate bântuită de preocupări şi interese meschine.ro . tot astfel precum una e în toate”. ci la destinele indicvizilor lumii terestre.. sau prin substantive colective (. Puţini sunt eminescologii care au identificat în poem influenţa gândirii româneşti. prezentul cel etern: .. în timp ce teoria cosmogonică susţinută de Kant şi Laplace e valorificată original în . teorie în vogă pe vremea lui Eminescu. conceput ca o epuizare a energiei universale. în realaţiile cu timpul: .. mai rar a expresiei (ca în . . în raport cu spaţiul. Dinamica tabloului e sugerată nu doar prin verbe (. observă unanima părere a exegeţilor în a fixa punctul de plecare în imnul creaţiei din poemele vedice. arată că. preluând ideea de la Democrit. Meditaţia bătrânului dascăl sfârşeşte prin tabloul stingerii lumilor. De la versul 97. corespunzând şi gândirii lui Schopenhauer. Imposibilitatea cunoaşterii propriei vieţi – pentru că singura clipă sigură de existenţă este cea prezentă – lasă considerearea omului Referat. Nu întâlnim nimic violent în acest apocalips. viaţa recade în moarte..Într-o succesiune de tablouri puse în mişcare. Moare însuşi timpul. macro şi microcosmosul se situează în antiteză.. Ciclul universal se încheie. Idei schopenhauriene apar şi aici...Unul e în toţi.popoare”). lună soare şi stihii”. în . Eminescu stăpâneşte sinonimia şi antinomia. pentru că dascălul continuă..Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie”. dar converg spre acelaşi punct. de Lucreţiu. conferind în text cuvintelor simple valori de neegalat.De atunci răsare lumea. Partea a patra este consacrată poziţiei vitrege a cugetătorului de geniu în lumea semenilor săi. care.. Schopenhauer consideră că eternitatea este o negaţie a timpului.Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc? /Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc”. Ion Rotaru. . pe care poetul o studiază la Viena şi Berlin. nici aici problematica socială a geniului nu e abordată direct.clopotel. Atracţia spre filosofia indiană se poate explica la Eminescu şi prin atracţia pentru limba sanscrită. durata. Tabloul este dominant de ideea morţii termice finale... şi cu deosebire cele din Moldova de nord. Frământarea voinţelor mărunte se loveşte de inexorabilul destin al timpului ireversibil: . să cugete.. Cu o artă desăvârşită. . În legătură cu sursele filozofice ale cosmogoniei eminesciene. tot astfel precum una e în toate reproduce ideile lui Heraclit.Scrisoarea I”.Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric”.Scrisoarea III”) surprinzându-l pe cititor prin incisivitatea ei. aşezate într-o sugestivă enumeraţie: .

Poate vreun pedant cu ochii cei verzui.. orice-ai spune /Peste toate o lopată de ţărână se depune”.Astea toate te apropie de dânşii..Mâna care-au dorit sceptrul.”) şi capacitatea gândirii atotcuprinzătoare (. nu opera. poţi s-o sfărămi.. destinaţi să construim .. Imaginea unor funeralii organizate cu falsă solemnitate dă din nou prilej poetului satiric să-şi exerseze inciziile sale sarcastice în rănile tarelor omeneşti: indiferenţa.Şi când propria ta viaţă singur n-o şti pe de rost.muşte” ce trăiesc o zi Referat. compasiunea şi dezavuarea. . . prin urmare. Satira din ... aşadar.... poţi s-o sfarămi... răutăţi şi mici scandale”. biete . alături de frumuseţile eterne ale naturii. Eminescu îşi exprimă atitudinea sa faţă de meschinăria practicilor unei societăţi incapabile de a promova valorile.. /În vre-o notă prizărită sub o pagină neroadă”. . şi din nou ştergerea deosebirilor dintre ambiţia puterii.. Apare de asemenea.clopotel. de a comenta omul. . în nimicia noastră.şi gânduri /Ce-au cuprins tot universul. personalitatea artistică. Iată. dar nu indignarea pare să fie starea de spirit ce alimentează aici lirismul textului. comoditatea şi reaua-credinţă vor conduce la ignorarea adevăratei opere.. Sarcasmul cu care Eminescu se referă la mărunţii cercetători ai operei omului de geniu aminteşte de incisiva critică a politicianismului din ..ro .. Incompetenţa şi nepăsarea.”) în perspectiva morţii: ... ci amărăciunea.Fericească-l scriitorii..Scrisoarea III”. la adresa cărora Eminescu face câteva sarcastice aprecieri: ..Toate micile mizerii unui suflet chinuit /Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”. la generalitate. Versurile au. crudul şi tristul adevăr al identităţii tuturor oamenilor cu ei însişi şi a tuturor laolaltă în perspectiva morţii: . slăbiciunea..pete multe. totul rezumându-se la .. .. aşezându-te la coadă.încep bine-n patru scânduri”. /Ce-o să aibă din aceastea pentru el bătrânul dascăl ?”. toată lumea recunoască-l. politice (. aşadar. lipsită de tot ceea ce ar fi putut fi interpretat ca un atac personal la adresa cuiva.păcatele şi vina /Oboseala....”. lauda interesată. orice-ai spune. /Nu lumina /Ce în lume-ai revărsat-o. /Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari /Şi te-o strânge-n două şiruri. o formă sentenţioasă. un brac. destinul omenirii: egali cu toţii. /Aticismul limbii tale o să-l pună la cântări. ipocrizia.Poţi zidi o lume-ntreagă. Precum omul.. la motivele iniţiale: contemplarea propriei vieţi şi a vieţii lumii sub zodia luminii solenare ce dezvăluie.”.. deci. microscopice făpturi. el îl caută în contemplarea naturii infinite (se repetă tabloul cu care poemul se deschide) şi în creaţie. Pentru că ... /Peste toate o lopată de ţărână se depune..”.. ca obiect inaderenţa sau chiar indiferenţa mascată a filistinului la creaţia geniului.. /Printre tomuri brăcuite aşezat şi el.biografia subţire”. toate rele ce sunt /Întrun mod fatal legate de o mână de pământ”. nici opera nu va avea în posteritate o soartă mai bună.Scrisoarea I” are.. . În această formă superioară.. ca şi tendinţa lui de a minimaliza tot ceea ce depăşeşte nivelul său mediu de înţelegere.Poţi zidi o lume-ntreagă.. peste un veac. ridicată.muşuroaie de furnici”. în această parte. căreia-i vor găsi . şi pesimismul schopenhauerian: .De-a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi /Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi. gnomică: . /O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost ?”.Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii /Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii !”.de geniu la discreţia răuvoitoare a invidioşilor.. În partea a cincea se revine. Refugiul.

Poetul subliniază faptul că arta s-a degradat tot atât cât şi gândirea. evident în favoarea acelui .. Poezia este concepută din anii studenţiei vieneze şi continuată la Berlin. fiind compus dintr-un prolog. de Lamartine. se leagă /Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă. de Iosfi von Hammer şi .Istoria Imperiului Otoman”. Constatând că totul e nimicnicie.ro . revolta poetului faţă de politicienii vremii sale. a ambiţiilor meschine. /Cu-a lui ramuri peste lume... pornind alegoric de la stăvechile legende ale întemeierii Imperiului Otoman. S-au degradat relaţiile public-autor. a poetului adevărat. ea urma să încheie vastul poem .Scrisoarea II” concretizează sila şi dispreţul poetului faţă de degradarea raporturilor umane într-o civilizaţie a carierismului. degenerând într-un liberalism mercantil şi demagogic.Memento mori”.Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară /Şi s-a apropie de dânsul preschimbată în fecioară”. iubirea.De-oi urma să scriu în versuri teamă mi-e ca nu cumva /Oamenii din ziua de astăzi să mă-nceapă-a lăuda /Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură /Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură”. .numai..”. iar el nu vrea să scrie vreo . s-au degradat şi ţelul artistului clasic.Timpul”. care şi ei instaurează o ordine a non-valorii. legând vas de vas. două tablouri şi un epilog. . Strălucită satiră politică la adresa falsului patriotism şi a cosmopolitismului societăţii contemporane lui.. semnifică împlinirea visului de dragoste lumească al întemeietorului prin luptele urmaşilor săi: . nemaiavând cui să-şi transmită mesajul..Iar din inima lui simte un copac cum că răsare. nici să-şi facă din creaţie o trambulină socială. peste mare se lăţeşte. /Ieniceri. nici pentru idealuri. aşa cum norii negri şi învolburaţi prevestesc furtuna: . şi obiectul principal al liricii... Primele versuri ale tabloul întâi vestesc pericolul.Istoria Turciei”. pentru că nimic nu mai este pur şi adevărat: . copii de suflet ai lui Allah Referat. într-o lume pe care creatorul suprem .. în felul acesta.o măsoară cu cotul”. structura poemului este antitetică. Prologul şi primul tablou sunt inspirate din . Poetul reconstituie în prolog istoria cuceririlor otomane.. că tot ceea ce noi socotim a fi impuls propriu nu e decăt manifestarea unei puteri mai presus de noi. gloria. la rândul ei.Scrisoarea III” cunoaşte o variantă din timpul activităţii de ziarist de la . în .clopotel....La un semn. nu vrea să scrie nici pentru glorie. care. . Arborele uriaş crescut din inima sultanului adormit. într-un fel care jigneşte pe artistul adevărat.. Asemeni marilor creaţii eminesciene. care trădaseră cu totul idealurile revoluţiei paşoptiste. convertind.Patria şi patrioţii”.Convorbiri literare”. . /Care creşte într-o clipă ca în veacuri mereu creşte. e pândită din faţă şi din urmă de acelaşi întuneric. Motivele artei adevărate au dispărut. Varianta definitivă este publicată la 1 mai 1881. societate care înăbuşă capacitatea creatoare a artistului cinstit...Epigonii”).. prefăcută în fecioară: . simbolizată prin coborârea pe pământ a Lunii. un ţărm de altul. În aceste condiţii. umbrind cu ramurile lui Universul. alături de alte poezii (.istorie pe apă” pe gustul mediocrilor. cu titlul .Satiră”. stăpână a imensităţilor.. /Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde /Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde. Poezia debutează cu visul sultanului otoman de cucerire a lumii. Eminescu ajunge să conjuge concepţia lui Schopenhauer în tonuri elegiace. Subintitulată .Scisoarea II” pune în lumină concepţia lui Eminescu despre menirea în lume a poeziei şi a poetului.Scrisoarea III” concretizează.. Astfel.. mai mult decât celelalte creaţii. poetul de geniu îşi refuză capacitatea creatoare..soi ciudat de barzi”. nici pentru dragoste. satira în elegie.

Referat. cum este cel al cavalerilor Apusului.Cum? Când lumea mi-e deschisă. Baiazid!”. /N-avem oşti. cu nelimitată trufie. modestia şi calmul. să mă-mpiedic de-un moşneag?”. În prezentarea luptei de la Rovine (în tabloul al doilea al poemului). Puhoiul turcesc este sugerat cu ajutorul hiperbolei. modestie. cu scopul de a-l determina pe voievodul român să i se supună. /Răspândindu-se în roiuri.Bine-ai venit!” îl înfurie pe trufaşul sultan: . înţeleptul voievod al Ţării Româneşti trimite un sol: . a privi gândeşti că pot /Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? /Şi. provocat de invazia turcească.. Patriotismul lui Mircea este patriotismul poetului însuşi. râul. cumpătare. folosind cunoscuta formulă de întâmpinare ospitalieră românească: .Iubirea de moşie”. tabloul înfrângerilor suferite de toţi cei care s-au împotrivit .De-un moşneag..un bătrân atât de simplu. Atitudinea lui Mircea degajă simplitate. privind la dânsul îl întreabă cu dispreţ: /. cum este poporul român. iminent.. nu se întâlneşte un tablou atât de grandios şi de plin de avânt. după vorbă. Calmul şi demnitatea cu care Mircea răspunde ameninţărilor lui Baiazid.. În demnitatea de conducător a lui Mircea transpar multe din sentimentele şi ideile poetului. întind corturi mari. Credinţa în tăria de neânvins a unui popor. ca acela pe care-l poartă oştirea română. iară ţie duşman este.un zid” peste care nu se poate trece. dar. este însăşi credinţa lui Eminescu. sau nedrepte.sărăcia şi nevoile şi neamul”. care pune în lumină caracterul diferit al războaielor drepte. purtat de biruinţă. împărate.. mai cu seamă..Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”.Ce vrei tu ?” / -Noi? Bună pace / Şi de n-o fi cu bănat. impresionează sentimentul încrederii în forţa morală a oştirii sale: .. /Mi-e prieten numai mie.şi spahii /Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii. întocmai ca şi Baiazid. mai ales. în înfruntarea de pe câmpul de bătălie. cei doi conducători de oşti trec în planul secund al atenţiei poetului. . schimb a ta coroană într-o ramură de spini”. ramul. da. /Duşmănit vei fi de toate..clopotel.Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul.... . de freamăt şi de mişcare. calm. îşi apără . În spiritul vechilor tradiţii de pace ale poporului nostru. care. Cu acelaşi dispreţ cu care a fost primit solul român.uraganului ridicat de semilună”.. făcând loc celor două oştiri ce se înfruntă. dară iubirea de moşie e un zid /Care nu se-nfioară de-a ta faimă. chiar dacă este mic. căci moşneagul ce priveşti /Nu e om de rând. Răspunsul lui Mircea. domnul Ţării Româneşti. vers ce sugerează prezenţa oştenilor români la adăpostul codrilor. /Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat”. gata să-şi apere glia străbună. umblau după cuceriri şi glorie personală reliefează perfect portretul moral al gloriosului domnitor român. /Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta.Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ. Sentimentul de pericol grav... el este domnul Ţării Româneşti /. /De nu..”.. În contrast cu vorbirea brutală şi tăioasă a lui Baiazid. care este . pe care îngâmfatul cotropitor îl ameninţă: . care.. /Baiazid. înfăţişându-i. este întâmpinat şi Mircea.Am venit să mi te-nchini.. care caută să-l înspăimânte pe Mircea. o neţărmunită iubire faţă de neam şi ţară. Contrastul şi concentrarea i-au fost necesare poetului pentru a scoate în evidenţă superioritatea lui Mircea. este atenuat de poet printr-un vers cu rădăcini înfipte adânc în folclorul naţional: . Întâlnirea dintre Mircea şi Baiazid capătă accente dramatice. hotărârea şi demnitatea din răspunsul lui Mircea impresionează profund. Printr-un dialog dinamic sunt conturate cele două portrete. Nicăieri în literatura noastră.. după port”.. insuflă forţă oştirii române. Dar..ro . făr-a prinde chiar de veste.

/Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă.De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii /Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii”.care să pună în valoare vitejia poporului român. în timp ce Luna. dar nu a unei satire care păstreză limitele ironiei clasice. . . /Ca potop ce prăpădeşte. autenticii eroi ai românilor sunt ctitorii . Verbele folosite de poet imprimă dinamism tabloului: săgeţile .În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare”. de mascator. care descrie bătălia de la Rovine.Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul”. atmosfera e temperată de măreţia natruii şi de notele idilice din scrisoarea vlăstarului domnesc către iubita sa..Urlă câmpul şi de tropot.ro .durduind soseau călării”..Orizontu-ntunecându-l vin săgeţi de pretutindeni”. scrisoare preluată de Eminescu după o doină de cătănie culeasă de el însuşi. Tonalitatea mai scăzută a acestui ultim tablou are un rol dublu: de a echilibra construcţia episodului epopeic./Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Părăsind desişul codrilor.. cerul . caii se răstoarnă”.Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri...... vine. puternic contestatare. cum este cel din poemul lui Eminescu. vine. .. care fixează momentul de odihnă al oştenilor învingători. Partea a doua a poemului este o imagine a prezentului. Pentru Eminescu.. moment ce încheie apoteotic imaginea trecutului. Formula lirică este a satirei. mişcarea este redată şi prin folosirea repetiţiei: .. /Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare.. .clopotel. Poetul introduce aici. distrugere şi moarte în rândul cotropitorilor: . prima parte a poeziei se încheie cu un alt tablou. şi de strigăt de bătaie”. şi de a prefaţa izbucnirea vehementă din episodul satiric.. ..săgeţilor în valuri”. /În zadr strigampăratul ca şi leul în turbare.... oştirea lui Mircea intră în scenă pe câmpul de bătălie şi avântându-se în luptă...Şi abia plecă bătrânul. Hiperbolele au rezonanţă apocaliptică: .caii sălbatici” luând pe copite . Aşadar. recrutaţi din clientela Referat.Şi ca norii de aramă. . dragostea lui de patrie. cu un limbaj violent. dramatică. o notă idilică.. . împrăştie numai groază. accentuată de scrisoarea feciorului de domn trimisă ...doamna mărilor şi-a nopţii varsă linişte şi somn”.se-mprăştie a duşmanilor şiraguri”.. tot descriptiv. orchestrat în cea mai mare parte pe o sonoritate puternică.. . se clatină ...” După ultimile acorduri eroice ale acestei aprige bătălii. Eminescu marchează distanţa enormă între veacul de aur şi prezentul prozaic în două versuri care rezumă expresiv întreaga problematică a poeziei: .şuieră”. ce mai zbucium! /Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium..descălecători de ţară”. parcă se aud . /Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. în contrast cu tumultul scenei anterioare. şi ca ropotul de grindini”. până ce zdrobirea imensei oşti păgâne a lui Baiazid devine fapt împlinit: . De la început.rărite” şiruri .Care vine.se năruie”.faţa negrului pământ” şi şuierul .vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”. ci a uneia vehemente.. unde era adăpostită.grindină oţelită”.. /Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână. Ce mai freamăt.Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare”. ca o mare turburată . calcă totul în picioare.lungi de bătălie”.” Atacul vijelios este surprins onomatopeic. Personificările sunt extrem de oroginale: .colo.. deci a celuilalt termen al antitezei. Forţă specială capătă epitetul: . creatori de .. . . a luptei glorioase a poporului român pentru libertate.dragei sale de la Argeş mai departe”. Comparaţiile sunt fericit alese: .Cas asinii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie”. Alături de verbele dinamice.legi şi datini” – nu politicienii vremii sale. /Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase..se toarnă”..

Prin densitatea ideilor..ro .clopotel. .. . De aceea. izvorâte din aspiraţia neistovită a poetului către o iubire ideală.beţiei de cuvinte”.Şi-n acel moment de taină.... ceea ce se iubeşte şi se respectă adânc se pronunţă arareori”. prin sinteza tuturor categoriilor eminesciene şi a procedeelor artistice.naţionalitatea se simte cu inima şi nu se vorbeşte numai cu gura. Revolta titonică...Scrisoare III” conţine.retoricele suliţi” – cu cuvintele . pentru menţinerea şi înălţarea căreia poporul a făcut eforturi de milenii. cunoscut în istorie prin măsurile sale radicale. care speculează public sentimentul sublim al patriei... când s-ar crede că-i ferice /Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice”). geniul rămâne neânţeles şi nefericit.Scrisori”. la nivel artistic. de obicei”. Referat. aspirând spre un ideal mereu contrazis de realitate. politicienii liberali ai vremii sunt aspru sancţionaţi pentru faptul că şi-au .câştigul fără muncă” şi care ştiu să se lupte doar cu . lipsa de sinceritate în manifestarea acestui sentiment nobil.perdiţie”. ca după o oază a perfecţiunii întrezărite.Scrisoarea IV” şi . pe care femeia superficială şi frivolă îl degradează. pentru gravele erori ale unei conduite politice care a dus ţara în pragul catastrofei. În aceste două . ideile sociale şi politice ale lui Eminescu.. de străbuni. pentru că – zice Eminescu . satirizează şi deplâng înjosirea sentimentului de iubire.. Şi în această situaţie. iubirea perfectă atinsă virtual ca stare. desăvârşit.El ar frânge în vers adonic limba lui ca de Horaţiu”). luptând şi sacrificându-se pentru libertate şi independenţă. credinţa lui că patria este o realitate istorică. pamfletară a poetului se îndreaptă împotriva .bătut joc de limbă.. din rândul acelora care vânează . ar provoca în artist o înălţare a mijloacelor până la desăvârşirea celor clasice (. /Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei. Ţepeş doamne. degradarea şi nerozia ridicate la nivelul unui principiu conducător: ..Scrisoarea IV”. Caracterizaţi cu epitetele cele mai dure. cerându-i să vină să rezolve dintr-o singură mişcare viciul.banul” şi . geniul este privit în raporturile lui cu dragostea.în aplauzele grele a canaliei de uliţi”. Mai stăpâneşte în opera maturităţii eminesciene o nostalgie neascunsă după valorile clasicităţii. în cea din urmă... Ea se manifestă atât în .. transformându-l într-un instrument de parvenire şi dominaţie. a demagogiei. poetul îl invocă pe Vlad Ţepeş.”. cu femeia. în fond.Scrisoarea V (Dalila)”.Scrisorile” eminesciene reprezintă punctul de vârf a puterii de gândire şi a capacităţii de creaţie a poetului.. ca punând mâna pe ei.Luceafărul”... Aceştia se detaşează net de adevăraţii patrioţi. o descoperire tainică a sensului clasicităţii (.Cum nu vii tu.Carmen Saeculare” se înfăţişează în treacăt ca un model ideal în cea dintâi. împotriva politicienilor interesaţi. . mercantilizându-l ca pe o marfă.. ele aparţinând acelei perioade când geniul eminescian evoluează vertiginos către . Apariţia lor constituie o contitură revelatoare în creţia poetică eminesciană.. Un ..cafenelelor şi a locurilor de .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful