Mihai Eminescu Scrisorile Marile resurse ale gândirii social-estetice a lui Eminescu, concepţia despre lume şi viaţă

a poetului, protestul său romantic împotriva scepticismului contemporanilor, împotriva falselor idealuri şi valori sau a lipsei totale de idealuri, indignarea poetului, revolta lui romantică viciilor incurabile – care urâţeau până la desfigurare faţa societăţii contemporane lui – îşi găsesc o expresie artistică desavârşită în cele cinci ,,Scrisori” eminesciene. Apariţia ,,Scrisorilor” constituie un moment de cotitură revelatoare în creaţia poetică eminesciană. Ele aparţin acestei perioade de maturitate artistică deplină a poetului, când geniul său creator evoluează vertiginos către ,,Luceafăr”. ,,Epuizanta perioadă de la ,,Timpul” coincide cu conceperea ,,Scrisorilor”. Aşa se şi explică faptul că, între octombrie 1879 şi februarie 1881, Eminescu publică în ,,Convorbiri literare” o singură creaţie, o elegie de o covârşitoare tristeşe: ,,O, mamă”. Anul 1881 este consacrat apariţiei ,,nemuritoarelor Scrisori-satire”, cum le numeşte Titu Maiorescu în ediţia sa, pentru caracterul lor satiric pronunţat. Poetul însuşi îşi subtitrează ,,Scrisoarea II”, ,,satiră...”. ,,Scrisorile” eminesciene (I, II, III, IV, V) sunt epistole literare cu un puternic caracter satiric, ce continuă drumul deschis în literatura noastră în veacul trecut de către Grigore Alexandrescu şi Costache Negruzzi. Primele patru ,,Scrisori” sunt publicate între 1 februarie şi 1 septembrie 1881 în ,,Convorbiri litereare”, iar ultima, fragmentar în 1886 şi integral în 1890. Poem filosofic de factură romantică, ,,Scrisoarea I” abordează, în cadrul mai larg al relaţiei omului de geniu cu timpul şi societatea umană, teoria naşterii, evoluţiei şi a unei stingeri previzibile a sistemului cosmic. Din perspectiva evidenţierii miturilor, ,,Scrisoarea I” constiuie valorificarea artistică strălucită a primelor trei mituri fundamentale (mitul naşterii şi stingerii universului, mitul istoriei, fundamentat pe opoziţia bine-rău, mitul magului). Eminescu pune, în acelaşi timp, problema destinelor, sociale ale fiinţei omeneşti şi problema destinului general al fiinţei umane. Din această perspectivă, ,,Scrisoarea I” este, în egală măsură, o poezie cosmogonică şi satirică (satiră socială), care-şi află unitatea într-un element supraordonat acesteia. Ca orice poem amplu eminescian, ,,Scrisoarea I” are o structură antitetică. Compoziţia este perfect echilibrată, în ciuda existenţei unor părţi distincte. Astfel, ,,Scrisoarea I” este alcătuită din cinci tablouri, construite cu grijă evidentă de simetrie şi armonie compoziţională. Prima secvenţă este constituită conturul cadrului nocturn romantic, în care omul de geniu meditează asupra timpului şi condiţiei omului. În simetria poemului, cadrul iniţial are atributele unei uverturi simfonice, în care astrul tutelar, stăpân al universului, e martor al timpului universal şi al timpului individual. În acest tablou, larg dimensionat, în care metaforele-simbol sugerează spaţii infinite, se insinuează treptat meditaţia poetului asupra scurgerii ireversibile a timpului. Tema dominantă, în această primă secvenţă e timpul, căreia i se asociază subteme: fugit ireparabile tempus, fortuna labilis, vanitas vanitatum, aceste subteme făcând trecerea către meditaţia asupra condiţiei umane. Referat.clopotel.ro

împarte lumea de pe scândura tărăbii”. pentru a dezlega nepătrunsul. .La-nceput. De la planul iniţial. Meditaţia asupra existenţei sociale aşează în antiteză romantică diferitele ipostaze umane.... Interogaţia e sprijinită de sinonimia substantivului . a macrocosmosului.. nici nefiinţă. gârbovit şi de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic”.ro ./Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns /Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?”.. pe când fiinţă nu era. al momentului de increat. Ideea e susţinută prin suita de interogaţii.pluteşte”. (Zoe Dumitrescu – Buşuleanga). prin repetiţie. dar mai ales prin extraordinara capacitate a poetului de a cupla în vers. Referat. materializând astfel abstracţiunile. Ele sunt mai adevărate decât cele zugrăvite chiar de Shelley şi de Novalis..scânteiază”. Partea a treia a .Tabloul iniţial este perceput vizual. sau folosirea cuvintelor derivate cu prefixe: .clopotel.. cuvinte care provin din aceeaşi rădăcină : . cu tipuri sociale de diverse categorii.. Sunt extrem de sugestive cuvintele prin care poetul urmăreşte drumul astrului. se trece gradat la tabloul cetăţii umane. dar cu o extraordinară forţă dinamică. Retrăind timpul mitic (illlo temporare) şi sacru al origirii. .varsă”. În tabloul al doilea. pentru a cuprinde cu mintea ce nu a putut vreo minte să priceapă şi pentru a vedea cu ochiul ce n-a fost ochi care să vadă.. Tabloul grandios al haosului. În această secvenţă poetică. dinamism sugerat de verbele . conştiinţa poetului contemplă viaţa schimbătoare a fiinţei umane.. . a indivizilor aşezaţi diferit pe scara manifestărilor sociale.. în linii de portret satiric uneori.desface”. . a microcosmosului deopotrivă. Eminescu valorifică ideea lui Schopenhauer privind egalitatea tuturor în faţa morţii. ... poetul surprinde sintetic. capătă un concreteţe şi un adevăr care se impun ca nişte date ale ştiinţei.caută-n oglindă de-şi buclează al său păr”. Naşterea lumii depăşind izvorul vedic metafizic al inspiraţiei. care sprijinea cerul pe un umăr. Toate acestea conferă tabloului cosmic un înalt grad de generalitate. dar mai ales prin substantive şi adjective. Geneza şi stingerea lumii sunt prezentate în imagini simbol de la momentul increatului până la stingere. în care grandiosul şi sublimul se convertesc într-un stil metaforic de anvergură: perspectivele cosmice se numără printre cele mai largi şi mai sugestive pe care le-a născocit vreodată fantezia romantică.. eşti prins în hora sferelor cereşti şi asculţi pitagorica lor muzică pe care versurile o sugerează. martor al nemărginirii spaţiului şi al universului omenesc.cempânzeşte globu-n planuri pe un veac”. de la acel rege . Te simţi dintr-o dată martor al creaţiei.prăpastie”. . Dimensiunile uriaşe ale personalităţii bătrânului dascăl sunt sporite de comparaţia cu Atlas. descătuşând eterna pace.la ziua cea de mâine”./. sau a negustorului care .nefăcute”....dând viaţă”. la omul sărac ce abia cugetă . Potretul fizic şi moral scoate în evidenţă preocuparea savantului (a omului de geniu) pentru a descoperi binele universal.străbate”. împinge cugetarea lumilor. care.Scrisorii I” este o cosmogonie. Identificată cu ochiul lunar.. . spectacolul umanităţii. În contrast cu această imagine se situează bătrânul dascăl.scoate”. desfăşoară imagini care nu se pot subordona noţiunilor de spaţiu şi timp.uscăţiv aşa cum este. prin răcirea soarelui şi căderea stelelor. Ironia se adânceşte în schiţele care sugerează imaginea tânărului ce . poetul contemplă energia de năstăvilit a punctului mişcător. aşa cum bătrânul dascăl sprijină vecia pe un umăr.

în . în mod firesc.se desfăşoară”. uneori violenţa ironiei. mai rar a expresiei (ca în . pe care poetul o studiază la Viena şi Berlin. prezentul cel etern: .Într-o succesiune de tablouri puse în mişcare. viaţa recade în moarte. tot astfel precum una e în toate reproduce ideile lui Heraclit. Nu întâlnim nimic violent în acest apocalips. .ro . Meditaţia bătrânului dascăl sfârşeşte prin tabloul stingerii lumilor.. arată că. Ion Rotaru. Ideea din versul .În căutarea unei mitologii româneşti”. durata. O altă sursă reperabilă trimite la poemul naturii.. Materia recade în haos.. nici aici problematica socială a geniului nu e abordată direct.morţii termice” a universului. Stingerea soarelui şi a universului e de sorginte byroniană. aşezate într-o sugestivă enumeraţie: . Moare însuşi timpul. de data aceasta nu la destinul lumilor cosmice.Scrisoarea I”.Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie”. pentru că dascălul continuă. tot astfel precum una e în toate”.. dar converg spre acelaşi punct. conceput ca o epuizare a energiei universale. lună soare şi stihii”.viu”) ci şi prin substantive. Partea a patra este consacrată poziţiei vitrege a cugetătorului de geniu în lumea semenilor săi. teorie în vogă pe vremea lui Eminescu. observă unanima părere a exegeţilor în a fixa punctul de plecare în imnul creaţiei din poemele vedice.. Acest vers este unul de mare concentraţie ideaţia lui Eminescu. sau prin substantive colective (. Puţini sunt eminescologii care au identificat în poem influenţa gândirii româneşti. explică naşterea lumii prin mişcarea atomilor în vid. Atracţia spre filosofia indiană se poate explica la Eminescu şi prin atracţia pentru limba sanscrită. corespunzând şi gândirii lui Schopenhauer. preluând ideea de la Democrit. Idei schopenhauriene apar şi aici. sâmburele creator a luat naştere dintr-un vârtej de spumă de pe faţa unei mări aflate întrun întuneric fără margini..roiuri”. care... în raport cu spaţiul.răsare”. poetul se ocupă de condiţia geniului într-o societate bântuită de preocupări şi interese meschine. Tabloul este dominant de ideea morţii termice finale. .. De la versul 97. În legătură cu sursele filozofice ale cosmogoniei eminesciene.Scrisoarea III”) surprinzându-l pe cititor prin incisivitatea ei.Unul e în toţi. Ciclul universal se încheie. Imposibilitatea cunoaşterii propriei vieţi – pentru că singura clipă sigură de existenţă este cea prezentă – lasă considerearea omului Referat.De atunci răsare lumea.. ci la destinele indicvizilor lumii terestre. . prin verificarea unei fraze dintrun text indic: . Dar. după credinţele populare.Unul e în toţi. de Lucreţiu. Schopenhauer consideră că eternitatea este o negaţie a timpului. în realaţiile cu timpul: . macro şi microcosmosul se situează în antiteză. să cugete. în timp ce teoria cosmogonică susţinută de Kant şi Laplace e valorificată original în . conferind în text cuvintelor simple valori de neegalat.. Abia aici accentele satirice încep să ţâşnească. şi cu deosebire cele din Moldova de nord.Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric”.Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc? /Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc”..popoare”). Frământarea voinţelor mărunte se loveşte de inexorabilul destin al timpului ireversibil: .clopotel. Eminescu stăpâneşte sinonimia şi antinomia.. Cu o artă desăvârşită.. trimite gândirea eminesciană la gândirea populară cu privire la facerea lumii: aproape toate entităţile folclorice. cugetare în care apare din nou identitatea oamenilor cu ei înşişi şi cu omenirea întreagă. Dinamica tabloului e sugerată nu doar prin verbe (. al ..

.muşte” ce trăiesc o zi Referat.. /Printre tomuri brăcuite aşezat şi el.Scrisoarea III”..”. gnomică: . dar nu indignarea pare să fie starea de spirit ce alimentează aici lirismul textului. deci.încep bine-n patru scânduri”. politice (.... Sarcasmul cu care Eminescu se referă la mărunţii cercetători ai operei omului de geniu aminteşte de incisiva critică a politicianismului din . nu opera.... la adresa cărora Eminescu face câteva sarcastice aprecieri: . . ... aşezându-te la coadă.de geniu la discreţia răuvoitoare a invidioşilor. ci amărăciunea. căreia-i vor găsi . ca şi tendinţa lui de a minimaliza tot ceea ce depăşeşte nivelul său mediu de înţelegere.Scrisoarea I” are.”.. nici opera nu va avea în posteritate o soartă mai bună. /Aticismul limbii tale o să-l pună la cântări.păcatele şi vina /Oboseala. aşadar.pete multe..Şi când propria ta viaţă singur n-o şti pe de rost. ca obiect inaderenţa sau chiar indiferenţa mascată a filistinului la creaţia geniului.. lauda interesată.. alături de frumuseţile eterne ale naturii.De-a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi /Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi. comoditatea şi reaua-credinţă vor conduce la ignorarea adevăratei opere. toată lumea recunoască-l. Satira din . . de a comenta omul. /În vre-o notă prizărită sub o pagină neroadă”...şi gânduri /Ce-au cuprins tot universul. totul rezumându-se la . /Peste toate o lopată de ţărână se depune... Pentru că . biete .muşuroaie de furnici”. toate rele ce sunt /Întrun mod fatal legate de o mână de pământ”. În partea a cincea se revine.. peste un veac. poţi s-o sfărămi.. lipsită de tot ceea ce ar fi putut fi interpretat ca un atac personal la adresa cuiva. şi pesimismul schopenhauerian: .biografia subţire”.”. un brac. şi din nou ştergerea deosebirilor dintre ambiţia puterii. /Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari /Şi te-o strânge-n două şiruri. Incompetenţa şi nepăsarea. Versurile au. aşadar.Poate vreun pedant cu ochii cei verzui. Iată.. slăbiciunea.. destinaţi să construim . în nimicia noastră. microscopice făpturi. la generalitate.Mâna care-au dorit sceptrul. orice-ai spune. .Poţi zidi o lume-ntreagă. ridicată..Fericească-l scriitorii. în această parte. răutăţi şi mici scandale”.ro . Refugiul.Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii /Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii !”. personalitatea artistică. prin urmare.. În această formă superioară.... o formă sentenţioasă. Eminescu îşi exprimă atitudinea sa faţă de meschinăria practicilor unei societăţi incapabile de a promova valorile.. crudul şi tristul adevăr al identităţii tuturor oamenilor cu ei însişi şi a tuturor laolaltă în perspectiva morţii: ..”) în perspectiva morţii: . /O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost ?”. la motivele iniţiale: contemplarea propriei vieţi şi a vieţii lumii sub zodia luminii solenare ce dezvăluie. /Ce-o să aibă din aceastea pentru el bătrânul dascăl ?”. destinul omenirii: egali cu toţii. ... el îl caută în contemplarea naturii infinite (se repetă tabloul cu care poemul se deschide) şi în creaţie. ipocrizia..Astea toate te apropie de dânşii..clopotel..”) şi capacitatea gândirii atotcuprinzătoare (.Toate micile mizerii unui suflet chinuit /Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”.. . /Nu lumina /Ce în lume-ai revărsat-o. compasiunea şi dezavuarea. poţi s-o sfarămi. Apare de asemenea. orice-ai spune /Peste toate o lopată de ţărână se depune”..Poţi zidi o lume-ntreagă. Precum omul. Imaginea unor funeralii organizate cu falsă solemnitate dă din nou prilej poetului satiric să-şi exerseze inciziile sale sarcastice în rănile tarelor omeneşti: indiferenţa.

prefăcută în fecioară: .clopotel. pentru că nimic nu mai este pur şi adevărat: . stăpână a imensităţilor. cu titlul . Subintitulată . Asemeni marilor creaţii eminesciene..Patria şi patrioţii”. gloria. structura poemului este antitetică. a poetului adevărat. într-un fel care jigneşte pe artistul adevărat.soi ciudat de barzi”. degenerând într-un liberalism mercantil şi demagogic. într-o lume pe care creatorul suprem . Constatând că totul e nimicnicie.Iar din inima lui simte un copac cum că răsare. care şi ei instaurează o ordine a non-valorii. e pândită din faţă şi din urmă de acelaşi întuneric. un ţărm de altul. în felul acesta. copii de suflet ai lui Allah Referat. două tablouri şi un epilog. S-au degradat relaţiile public-autor. .Istoria Turciei”. de Iosfi von Hammer şi ...La un semn. /Care creşte într-o clipă ca în veacuri mereu creşte. la rândul ei.”. convertind. . . Poetul subliniază faptul că arta s-a degradat tot atât cât şi gândirea.Epigonii”). Poezia este concepută din anii studenţiei vieneze şi continuată la Berlin. simbolizată prin coborârea pe pământ a Lunii.Scrisoarea III” concretizează. /Ieniceri. ea urma să încheie vastul poem . evident în favoarea acelui . care trădaseră cu totul idealurile revoluţiei paşoptiste... care. nici să-şi facă din creaţie o trambulină socială. societate care înăbuşă capacitatea creatoare a artistului cinstit. pornind alegoric de la stăvechile legende ale întemeierii Imperiului Otoman. Eminescu ajunge să conjuge concepţia lui Schopenhauer în tonuri elegiace.ro . nici pentru dragoste.. legând vas de vas.Istoria Imperiului Otoman”. satira în elegie. /Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde /Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde. a ambiţiilor meschine.. Arborele uriaş crescut din inima sultanului adormit.... mai mult decât celelalte creaţii. peste mare se lăţeşte. /Cu-a lui ramuri peste lume. şi obiectul principal al liricii.. în . În aceste condiţii..Scisoarea II” pune în lumină concepţia lui Eminescu despre menirea în lume a poeziei şi a poetului. revolta poetului faţă de politicienii vremii sale. de Lamartine.. nu vrea să scrie nici pentru glorie. poetul de geniu îşi refuză capacitatea creatoare.. s-au degradat şi ţelul artistului clasic.. fiind compus dintr-un prolog. Primele versuri ale tabloul întâi vestesc pericolul. Varianta definitivă este publicată la 1 mai 1881. Strălucită satiră politică la adresa falsului patriotism şi a cosmopolitismului societăţii contemporane lui.Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară /Şi s-a apropie de dânsul preschimbată în fecioară”.Scrisoarea II” concretizează sila şi dispreţul poetului faţă de degradarea raporturilor umane într-o civilizaţie a carierismului..Scrisoarea III” cunoaşte o variantă din timpul activităţii de ziarist de la .istorie pe apă” pe gustul mediocrilor.. aşa cum norii negri şi învolburaţi prevestesc furtuna: . iar el nu vrea să scrie vreo . Poetul reconstituie în prolog istoria cuceririlor otomane. nemaiavând cui să-şi transmită mesajul. iubirea.Convorbiri literare”. nici pentru idealuri. se leagă /Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă.Satiră”. Motivele artei adevărate au dispărut.Memento mori”..o măsoară cu cotul”..Timpul”. umbrind cu ramurile lui Universul. Astfel. alături de alte poezii (. Poezia debutează cu visul sultanului otoman de cucerire a lumii.numai...De-oi urma să scriu în versuri teamă mi-e ca nu cumva /Oamenii din ziua de astăzi să mă-nceapă-a lăuda /Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură /Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură”. . semnifică împlinirea visului de dragoste lumească al întemeietorului prin luptele urmaşilor săi: . Prologul şi primul tablou sunt inspirate din . că tot ceea ce noi socotim a fi impuls propriu nu e decăt manifestarea unei puteri mai presus de noi.

Printr-un dialog dinamic sunt conturate cele două portrete... cu scopul de a-l determina pe voievodul român să i se supună. ramul.. o neţărmunită iubire faţă de neam şi ţară. /Mi-e prieten numai mie.. să mă-mpiedic de-un moşneag?”. modestie. Dar. dară iubirea de moşie e un zid /Care nu se-nfioară de-a ta faimă. după port”.sărăcia şi nevoile şi neamul”. este atenuat de poet printr-un vers cu rădăcini înfipte adânc în folclorul naţional: . Sentimentul de pericol grav. În contrast cu vorbirea brutală şi tăioasă a lui Baiazid. Puhoiul turcesc este sugerat cu ajutorul hiperbolei. În demnitatea de conducător a lui Mircea transpar multe din sentimentele şi ideile poetului. Baiazid!”. mai ales.. Contrastul şi concentrarea i-au fost necesare poetului pentru a scoate în evidenţă superioritatea lui Mircea. făr-a prinde chiar de veste. înţeleptul voievod al Ţării Româneşti trimite un sol: . care pune în lumină caracterul diferit al războaielor drepte.. Patriotismul lui Mircea este patriotismul poetului însuşi. umblau după cuceriri şi glorie personală reliefează perfect portretul moral al gloriosului domnitor român. impresionează sentimentul încrederii în forţa morală a oştirii sale: . În spiritul vechilor tradiţii de pace ale poporului nostru. a privi gândeşti că pot /Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? /Şi. este întâmpinat şi Mircea. tabloul înfrângerilor suferite de toţi cei care s-au împotrivit . purtat de biruinţă. da. hotărârea şi demnitatea din răspunsul lui Mircea impresionează profund.”. este însăşi credinţa lui Eminescu. gata să-şi apere glia străbună. Referat.Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul. schimb a ta coroană într-o ramură de spini”.De-un moşneag. .. insuflă forţă oştirii române.. pe care îngâmfatul cotropitor îl ameninţă: . de freamăt şi de mişcare.Bine-ai venit!” îl înfurie pe trufaşul sultan: .. care. făcând loc celor două oştiri ce se înfruntă... /Duşmănit vei fi de toate. Întâlnirea dintre Mircea şi Baiazid capătă accente dramatice. împărate. privind la dânsul îl întreabă cu dispreţ: /. iară ţie duşman este. nu se întâlneşte un tablou atât de grandios şi de plin de avânt.un zid” peste care nu se poate trece. chiar dacă este mic. cumpătare.Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ. Atitudinea lui Mircea degajă simplitate.Iubirea de moşie”.... râul. după vorbă. căci moşneagul ce priveşti /Nu e om de rând. Credinţa în tăria de neânvins a unui popor. În prezentarea luptei de la Rovine (în tabloul al doilea al poemului). provocat de invazia turcească. sau nedrepte.. cum este poporul român. care caută să-l înspăimânte pe Mircea. Nicăieri în literatura noastră.şi spahii /Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii. cum este cel al cavalerilor Apusului. Răspunsul lui Mircea.Ce vrei tu ?” / -Noi? Bună pace / Şi de n-o fi cu bănat.Am venit să mi te-nchini. dar. cu nelimitată trufie.. ca acela pe care-l poartă oştirea română. /Baiazid. iminent. care. /Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat”. folosind cunoscuta formulă de întâmpinare ospitalieră românească: .. calm. întind corturi mari. care este .uraganului ridicat de semilună”. /Răspândindu-se în roiuri.clopotel.Cum? Când lumea mi-e deschisă..un bătrân atât de simplu. /De nu. /N-avem oşti. domnul Ţării Româneşti. modestia şi calmul.Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”. cei doi conducători de oşti trec în planul secund al atenţiei poetului.ro .. în înfruntarea de pe câmpul de bătălie. Cu acelaşi dispreţ cu care a fost primit solul român. . înfăţişându-i. mai cu seamă. Calmul şi demnitatea cu care Mircea răspunde ameninţărilor lui Baiazid. întocmai ca şi Baiazid.. /Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta.. vers ce sugerează prezenţa oştenilor români la adăpostul codrilor. îşi apără . el este domnul Ţării Româneşti /.

. De la început. ./Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. . atmosfera e temperată de măreţia natruii şi de notele idilice din scrisoarea vlăstarului domnesc către iubita sa. ci a uneia vehemente..care să pună în valoare vitejia poporului român.Urlă câmpul şi de tropot. Pentru Eminescu. calcă totul în picioare. şi ca ropotul de grindini”.. cerul .caii sălbatici” luând pe copite . împrăştie numai groază. puternic contestatare.. care descrie bătălia de la Rovine. în contrast cu tumultul scenei anterioare.. dragostea lui de patrie..şuieră”. prima parte a poeziei se încheie cu un alt tablou. . mişcarea este redată şi prin folosirea repetiţiei: .Cas asinii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie”.faţa negrului pământ” şi şuierul .. Părăsind desişul codrilor.” După ultimile acorduri eroice ale acestei aprige bătălii... caii se răstoarnă”.clopotel..legi şi datini” – nu politicienii vremii sale. /Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă.În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare”.Orizontu-ntunecându-l vin săgeţi de pretutindeni”.. dramatică. şi de strigăt de bătaie”. Alături de verbele dinamice. unde era adăpostită. cum este cel din poemul lui Eminescu. Comparaţiile sunt fericit alese: . Eminescu marchează distanţa enormă între veacul de aur şi prezentul prozaic în două versuri care rezumă expresiv întreaga problematică a poeziei: . autenticii eroi ai românilor sunt ctitorii . parcă se aud .Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri..grindină oţelită”.Şi abia plecă bătrânul...se-mprăştie a duşmanilor şiraguri”.Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare”.. /Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână. Poetul introduce aici. Forţă specială capătă epitetul: .săgeţilor în valuri”. ... dar nu a unei satire care păstreză limitele ironiei clasice.lungi de bătălie”.. .Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul”. Partea a doua a poemului este o imagine a prezentului. se clatină . /Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare. ca o mare turburată . Tonalitatea mai scăzută a acestui ultim tablou are un rol dublu: de a echilibra construcţia episodului epopeic. vine. ce mai zbucium! /Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium.. /Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase.. accentuată de scrisoarea feciorului de domn trimisă ..se năruie”.. până ce zdrobirea imensei oşti păgâne a lui Baiazid devine fapt împlinit: .De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii /Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii”.. oştirea lui Mircea intră în scenă pe câmpul de bătălie şi avântându-se în luptă. Verbele folosite de poet imprimă dinamism tabloului: săgeţile . /În zadr strigampăratul ca şi leul în turbare. scrisoare preluată de Eminescu după o doină de cătănie culeasă de el însuşi. de mascator.vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”.descălecători de ţară”. care fixează momentul de odihnă al oştenilor învingători. a luptei glorioase a poporului român pentru libertate....se toarnă”. recrutaţi din clientela Referat. vine. .doamna mărilor şi-a nopţii varsă linişte şi somn”..Care vine. în timp ce Luna. Ce mai freamăt. Formula lirică este a satirei. deci a celuilalt termen al antitezei.. o notă idilică. tot descriptiv. cu un limbaj violent. orchestrat în cea mai mare parte pe o sonoritate puternică. Personificările sunt extrem de oroginale: . distrugere şi moarte în rândul cotropitorilor: .Şi ca norii de aramă.dragei sale de la Argeş mai departe”. /Ca potop ce prăpădeşte.durduind soseau călării”.colo. Hiperbolele au rezonanţă apocaliptică: .ro ... creatori de .. .. moment ce încheie apoteotic imaginea trecutului. /Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. şi de a prefaţa izbucnirea vehementă din episodul satiric.” Atacul vijelios este surprins onomatopeic. Aşadar..rărite” şiruri . . . .

aspirând spre un ideal mereu contrazis de realitate..câştigul fără muncă” şi care ştiu să se lupte doar cu . De aceea.cafenelelor şi a locurilor de . pentru gravele erori ale unei conduite politice care a dus ţara în pragul catastrofei. când s-ar crede că-i ferice /Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice”). desăvârşit. .ro . Apariţia lor constituie o contitură revelatoare în creţia poetică eminesciană.Cum nu vii tu..Carmen Saeculare” se înfăţişează în treacăt ca un model ideal în cea dintâi. Referat. pentru că – zice Eminescu . lipsa de sinceritate în manifestarea acestui sentiment nobil.în aplauzele grele a canaliei de uliţi”.El ar frânge în vers adonic limba lui ca de Horaţiu”)..Scrisori”. Caracterizaţi cu epitetele cele mai dure. credinţa lui că patria este o realitate istorică. care speculează public sentimentul sublim al patriei. cerându-i să vină să rezolve dintr-o singură mişcare viciul. poetul îl invocă pe Vlad Ţepeş. În aceste două . Aceştia se detaşează net de adevăraţii patrioţi.Luceafărul”. ceea ce se iubeşte şi se respectă adânc se pronunţă arareori”. transformându-l într-un instrument de parvenire şi dominaţie.. politicienii liberali ai vremii sunt aspru sancţionaţi pentru faptul că şi-au . mercantilizându-l ca pe o marfă. o descoperire tainică a sensului clasicităţii (. în fond.Scrisorile” eminesciene reprezintă punctul de vârf a puterii de gândire şi a capacităţii de creaţie a poetului. ar provoca în artist o înălţare a mijloacelor până la desăvârşirea celor clasice (. prin sinteza tuturor categoriilor eminesciene şi a procedeelor artistice. la nivel artistic. geniul rămâne neânţeles şi nefericit. geniul este privit în raporturile lui cu dragostea.. pentru menţinerea şi înălţarea căreia poporul a făcut eforturi de milenii.banul” şi .retoricele suliţi” – cu cuvintele ... /Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei...Scrisoarea IV”.naţionalitatea se simte cu inima şi nu se vorbeşte numai cu gura.. cu femeia..Scrisoare III” conţine. Un .beţiei de cuvinte”. Mai stăpâneşte în opera maturităţii eminesciene o nostalgie neascunsă după valorile clasicităţii. în cea din urmă.”. luptând şi sacrificându-se pentru libertate şi independenţă..Şi-n acel moment de taină.perdiţie”. împotriva politicienilor interesaţi. satirizează şi deplâng înjosirea sentimentului de iubire. Ea se manifestă atât în . cunoscut în istorie prin măsurile sale radicale. izvorâte din aspiraţia neistovită a poetului către o iubire ideală. Prin densitatea ideilor. ideile sociale şi politice ale lui Eminescu. a demagogiei. din rândul acelora care vânează . de străbuni.Scrisoarea IV” şi . Ţepeş doamne.Scrisoarea V (Dalila)”.clopotel. ca punând mâna pe ei..bătut joc de limbă.. ele aparţinând acelei perioade când geniul eminescian evoluează vertiginos către . ca după o oază a perfecţiunii întrezărite..... Revolta titonică. de obicei”. pe care femeia superficială şi frivolă îl degradează.. iubirea perfectă atinsă virtual ca stare. . degradarea şi nerozia ridicate la nivelul unui principiu conducător: .. pamfletară a poetului se îndreaptă împotriva ... Şi în această situaţie. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful