Mihai Eminescu Scrisorile Marile resurse ale gândirii social-estetice a lui Eminescu, concepţia despre lume şi viaţă

a poetului, protestul său romantic împotriva scepticismului contemporanilor, împotriva falselor idealuri şi valori sau a lipsei totale de idealuri, indignarea poetului, revolta lui romantică viciilor incurabile – care urâţeau până la desfigurare faţa societăţii contemporane lui – îşi găsesc o expresie artistică desavârşită în cele cinci ,,Scrisori” eminesciene. Apariţia ,,Scrisorilor” constituie un moment de cotitură revelatoare în creaţia poetică eminesciană. Ele aparţin acestei perioade de maturitate artistică deplină a poetului, când geniul său creator evoluează vertiginos către ,,Luceafăr”. ,,Epuizanta perioadă de la ,,Timpul” coincide cu conceperea ,,Scrisorilor”. Aşa se şi explică faptul că, între octombrie 1879 şi februarie 1881, Eminescu publică în ,,Convorbiri literare” o singură creaţie, o elegie de o covârşitoare tristeşe: ,,O, mamă”. Anul 1881 este consacrat apariţiei ,,nemuritoarelor Scrisori-satire”, cum le numeşte Titu Maiorescu în ediţia sa, pentru caracterul lor satiric pronunţat. Poetul însuşi îşi subtitrează ,,Scrisoarea II”, ,,satiră...”. ,,Scrisorile” eminesciene (I, II, III, IV, V) sunt epistole literare cu un puternic caracter satiric, ce continuă drumul deschis în literatura noastră în veacul trecut de către Grigore Alexandrescu şi Costache Negruzzi. Primele patru ,,Scrisori” sunt publicate între 1 februarie şi 1 septembrie 1881 în ,,Convorbiri litereare”, iar ultima, fragmentar în 1886 şi integral în 1890. Poem filosofic de factură romantică, ,,Scrisoarea I” abordează, în cadrul mai larg al relaţiei omului de geniu cu timpul şi societatea umană, teoria naşterii, evoluţiei şi a unei stingeri previzibile a sistemului cosmic. Din perspectiva evidenţierii miturilor, ,,Scrisoarea I” constiuie valorificarea artistică strălucită a primelor trei mituri fundamentale (mitul naşterii şi stingerii universului, mitul istoriei, fundamentat pe opoziţia bine-rău, mitul magului). Eminescu pune, în acelaşi timp, problema destinelor, sociale ale fiinţei omeneşti şi problema destinului general al fiinţei umane. Din această perspectivă, ,,Scrisoarea I” este, în egală măsură, o poezie cosmogonică şi satirică (satiră socială), care-şi află unitatea într-un element supraordonat acesteia. Ca orice poem amplu eminescian, ,,Scrisoarea I” are o structură antitetică. Compoziţia este perfect echilibrată, în ciuda existenţei unor părţi distincte. Astfel, ,,Scrisoarea I” este alcătuită din cinci tablouri, construite cu grijă evidentă de simetrie şi armonie compoziţională. Prima secvenţă este constituită conturul cadrului nocturn romantic, în care omul de geniu meditează asupra timpului şi condiţiei omului. În simetria poemului, cadrul iniţial are atributele unei uverturi simfonice, în care astrul tutelar, stăpân al universului, e martor al timpului universal şi al timpului individual. În acest tablou, larg dimensionat, în care metaforele-simbol sugerează spaţii infinite, se insinuează treptat meditaţia poetului asupra scurgerii ireversibile a timpului. Tema dominantă, în această primă secvenţă e timpul, căreia i se asociază subteme: fugit ireparabile tempus, fortuna labilis, vanitas vanitatum, aceste subteme făcând trecerea către meditaţia asupra condiţiei umane. Referat.clopotel.ro

Referat.împarte lumea de pe scândura tărăbii”. dar mai ales prin extraordinara capacitate a poetului de a cupla în vers. dar mai ales prin substantive şi adjective. în linii de portret satiric uneori. Ideea e susţinută prin suita de interogaţii.scânteiază”.. . În această secvenţă poetică. dinamism sugerat de verbele . Geneza şi stingerea lumii sunt prezentate în imagini simbol de la momentul increatului până la stingere.. sau folosirea cuvintelor derivate cu prefixe: . Eminescu valorifică ideea lui Schopenhauer privind egalitatea tuturor în faţa morţii. .la ziua cea de mâine”. pe când fiinţă nu era.. care. Interogaţia e sprijinită de sinonimia substantivului . Dimensiunile uriaşe ale personalităţii bătrânului dascăl sunt sporite de comparaţia cu Atlas.caută-n oglindă de-şi buclează al său păr”. pentru a cuprinde cu mintea ce nu a putut vreo minte să priceapă şi pentru a vedea cu ochiul ce n-a fost ochi care să vadă. Meditaţia asupra existenţei sociale aşează în antiteză romantică diferitele ipostaze umane. nici nefiinţă. cu tipuri sociale de diverse categorii. materializând astfel abstracţiunile. . Naşterea lumii depăşind izvorul vedic metafizic al inspiraţiei.. a microcosmosului deopotrivă..dând viaţă”. a macrocosmosului. se trece gradat la tabloul cetăţii umane. dar cu o extraordinară forţă dinamică. De la planul iniţial.desface”. eşti prins în hora sferelor cereşti şi asculţi pitagorica lor muzică pe care versurile o sugerează. Tabloul grandios al haosului.scoate”.. a indivizilor aşezaţi diferit pe scara manifestărilor sociale.. Identificată cu ochiul lunar.. descătuşând eterna pace. prin răcirea soarelui şi căderea stelelor. la omul sărac ce abia cugetă . Partea a treia a .uscăţiv aşa cum este.ro .Scrisorii I” este o cosmogonie./. care sprijinea cerul pe un umăr. desfăşoară imagini care nu se pot subordona noţiunilor de spaţiu şi timp. aşa cum bătrânul dascăl sprijină vecia pe un umăr.. . Sunt extrem de sugestive cuvintele prin care poetul urmăreşte drumul astrului.La-nceput..pluteşte”.nefăcute”. sau a negustorului care . prin repetiţie.. gârbovit şi de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic”. poetul contemplă energia de năstăvilit a punctului mişcător. împinge cugetarea lumilor. Ironia se adânceşte în schiţele care sugerează imaginea tânărului ce . În contrast cu această imagine se situează bătrânul dascăl. (Zoe Dumitrescu – Buşuleanga).... În tabloul al doilea. martor al nemărginirii spaţiului şi al universului omenesc. capătă un concreteţe şi un adevăr care se impun ca nişte date ale ştiinţei. conştiinţa poetului contemplă viaţa schimbătoare a fiinţei umane.cempânzeşte globu-n planuri pe un veac”. în care grandiosul şi sublimul se convertesc într-un stil metaforic de anvergură: perspectivele cosmice se numără printre cele mai largi şi mai sugestive pe care le-a născocit vreodată fantezia romantică. Ele sunt mai adevărate decât cele zugrăvite chiar de Shelley şi de Novalis. . pentru a dezlega nepătrunsul. poetul surprinde sintetic./Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns /Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?”. ..străbate”. Retrăind timpul mitic (illlo temporare) şi sacru al origirii... Toate acestea conferă tabloului cosmic un înalt grad de generalitate. cuvinte care provin din aceeaşi rădăcină : .Tabloul iniţial este perceput vizual. de la acel rege .clopotel.prăpastie”. al momentului de increat. Te simţi dintr-o dată martor al creaţiei. . spectacolul umanităţii. Potretul fizic şi moral scoate în evidenţă preocuparea savantului (a omului de geniu) pentru a descoperi binele universal.varsă”..

De la versul 97. după credinţele populare. corespunzând şi gândirii lui Schopenhauer. sâmburele creator a luat naştere dintr-un vârtej de spumă de pe faţa unei mări aflate întrun întuneric fără margini. Stingerea soarelui şi a universului e de sorginte byroniană. Cu o artă desăvârşită.. Idei schopenhauriene apar şi aici. sau prin substantive colective (.viu”) ci şi prin substantive.morţii termice” a universului. al .Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric”. în mod firesc.. în .roiuri”. preluând ideea de la Democrit. şi cu deosebire cele din Moldova de nord.. Schopenhauer consideră că eternitatea este o negaţie a timpului. tot astfel precum una e în toate”. de data aceasta nu la destinul lumilor cosmice. Ideea din versul . Ciclul universal se încheie.Scrisoarea I”. trimite gândirea eminesciană la gândirea populară cu privire la facerea lumii: aproape toate entităţile folclorice. de Lucreţiu. ci la destinele indicvizilor lumii terestre. în raport cu spaţiul. Dar. în timp ce teoria cosmogonică susţinută de Kant şi Laplace e valorificată original în .Unul e în toţi. conferind în text cuvintelor simple valori de neegalat. mai rar a expresiei (ca în . lună soare şi stihii”. . arată că. Meditaţia bătrânului dascăl sfârşeşte prin tabloul stingerii lumilor.. prin verificarea unei fraze dintrun text indic: . viaţa recade în moarte. Tabloul este dominant de ideea morţii termice finale. În legătură cu sursele filozofice ale cosmogoniei eminesciene. uneori violenţa ironiei.. Frământarea voinţelor mărunte se loveşte de inexorabilul destin al timpului ireversibil: . . aşezate într-o sugestivă enumeraţie: . macro şi microcosmosul se situează în antiteză. Partea a patra este consacrată poziţiei vitrege a cugetătorului de geniu în lumea semenilor săi.. Abia aici accentele satirice încep să ţâşnească.. pentru că dascălul continuă.. tot astfel precum una e în toate reproduce ideile lui Heraclit. nici aici problematica socială a geniului nu e abordată direct. explică naşterea lumii prin mişcarea atomilor în vid. observă unanima părere a exegeţilor în a fixa punctul de plecare în imnul creaţiei din poemele vedice. Materia recade în haos.se desfăşoară”. O altă sursă reperabilă trimite la poemul naturii. dar converg spre acelaşi punct..ro .În căutarea unei mitologii româneşti”.. prezentul cel etern: . în realaţiile cu timpul: . Puţini sunt eminescologii care au identificat în poem influenţa gândirii româneşti.. . să cugete.Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie”. durata. Dinamica tabloului e sugerată nu doar prin verbe (. Ion Rotaru. conceput ca o epuizare a energiei universale.Unul e în toţi. poetul se ocupă de condiţia geniului într-o societate bântuită de preocupări şi interese meschine. care.De atunci răsare lumea.. Nu întâlnim nimic violent în acest apocalips.clopotel. teorie în vogă pe vremea lui Eminescu.Scrisoarea III”) surprinzându-l pe cititor prin incisivitatea ei. pe care poetul o studiază la Viena şi Berlin.popoare”). Moare însuşi timpul.Într-o succesiune de tablouri puse în mişcare.Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc? /Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc”... cugetare în care apare din nou identitatea oamenilor cu ei înşişi şi cu omenirea întreagă. Acest vers este unul de mare concentraţie ideaţia lui Eminescu. Atracţia spre filosofia indiană se poate explica la Eminescu şi prin atracţia pentru limba sanscrită.. Eminescu stăpâneşte sinonimia şi antinomia.răsare”. Imposibilitatea cunoaşterii propriei vieţi – pentru că singura clipă sigură de existenţă este cea prezentă – lasă considerearea omului Referat.

.. biete . toate rele ce sunt /Întrun mod fatal legate de o mână de pământ”.”. căreia-i vor găsi ...”) în perspectiva morţii: . . crudul şi tristul adevăr al identităţii tuturor oamenilor cu ei însişi şi a tuturor laolaltă în perspectiva morţii: . poţi s-o sfărămi.muşte” ce trăiesc o zi Referat. Refugiul. şi din nou ştergerea deosebirilor dintre ambiţia puterii. microscopice făpturi. În partea a cincea se revine. un brac.. În această formă superioară. /Printre tomuri brăcuite aşezat şi el. Sarcasmul cu care Eminescu se referă la mărunţii cercetători ai operei omului de geniu aminteşte de incisiva critică a politicianismului din .. alături de frumuseţile eterne ale naturii. în nimicia noastră.... poţi s-o sfarămi.. de a comenta omul. Iată.Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii /Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii !”. lauda interesată. Pentru că .Poţi zidi o lume-ntreagă. dar nu indignarea pare să fie starea de spirit ce alimentează aici lirismul textului. nici opera nu va avea în posteritate o soartă mai bună. /Aticismul limbii tale o să-l pună la cântări. ca obiect inaderenţa sau chiar indiferenţa mascată a filistinului la creaţia geniului..muşuroaie de furnici”.. /În vre-o notă prizărită sub o pagină neroadă”.”.încep bine-n patru scânduri”. la motivele iniţiale: contemplarea propriei vieţi şi a vieţii lumii sub zodia luminii solenare ce dezvăluie.. /Peste toate o lopată de ţărână se depune.Poţi zidi o lume-ntreagă... ci amărăciunea.. totul rezumându-se la . orice-ai spune. aşezându-te la coadă.biografia subţire”.. politice (.De-a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi /Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi.clopotel.Mâna care-au dorit sceptrul.. ridicată. destinaţi să construim .. deci.Şi când propria ta viaţă singur n-o şti pe de rost. ca şi tendinţa lui de a minimaliza tot ceea ce depăşeşte nivelul său mediu de înţelegere. personalitatea artistică. Eminescu îşi exprimă atitudinea sa faţă de meschinăria practicilor unei societăţi incapabile de a promova valorile.Toate micile mizerii unui suflet chinuit /Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”. el îl caută în contemplarea naturii infinite (se repetă tabloul cu care poemul se deschide) şi în creaţie. /O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost ?”. /Nu lumina /Ce în lume-ai revărsat-o.. Apare de asemenea.. Incompetenţa şi nepăsarea. la generalitate. ... compasiunea şi dezavuarea.. orice-ai spune /Peste toate o lopată de ţărână se depune”..Poate vreun pedant cu ochii cei verzui. ... prin urmare.Astea toate te apropie de dânşii..păcatele şi vina /Oboseala.pete multe. . aşadar. şi pesimismul schopenhauerian: . /Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari /Şi te-o strânge-n două şiruri. gnomică: . lipsită de tot ceea ce ar fi putut fi interpretat ca un atac personal la adresa cuiva.. ipocrizia.”.”) şi capacitatea gândirii atotcuprinzătoare (.. Imaginea unor funeralii organizate cu falsă solemnitate dă din nou prilej poetului satiric să-şi exerseze inciziile sale sarcastice în rănile tarelor omeneşti: indiferenţa.şi gânduri /Ce-au cuprins tot universul. comoditatea şi reaua-credinţă vor conduce la ignorarea adevăratei opere.Scrisoarea I” are. Versurile au..Scrisoarea III”.. /Ce-o să aibă din aceastea pentru el bătrânul dascăl ?”. Satira din ..de geniu la discreţia răuvoitoare a invidioşilor. peste un veac.Fericească-l scriitorii. în această parte. toată lumea recunoască-l... nu opera. la adresa cărora Eminescu face câteva sarcastice aprecieri: .. aşadar. slăbiciunea. o formă sentenţioasă. răutăţi şi mici scandale”. destinul omenirii: egali cu toţii... Precum omul. .ro .

Astfel.soi ciudat de barzi”. de Lamartine.. alături de alte poezii (. simbolizată prin coborârea pe pământ a Lunii.numai. umbrind cu ramurile lui Universul.Patria şi patrioţii”. nemaiavând cui să-şi transmită mesajul..Scrisoarea II” concretizează sila şi dispreţul poetului faţă de degradarea raporturilor umane într-o civilizaţie a carierismului.... semnifică împlinirea visului de dragoste lumească al întemeietorului prin luptele urmaşilor săi: . satira în elegie.De-oi urma să scriu în versuri teamă mi-e ca nu cumva /Oamenii din ziua de astăzi să mă-nceapă-a lăuda /Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură /Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură”.. a poetului adevărat. Strălucită satiră politică la adresa falsului patriotism şi a cosmopolitismului societăţii contemporane lui.Iar din inima lui simte un copac cum că răsare. convertind. nu vrea să scrie nici pentru glorie. /Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde /Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde.. nici pentru idealuri. legând vas de vas.. poetul de geniu îşi refuză capacitatea creatoare. . într-o lume pe care creatorul suprem . ea urma să încheie vastul poem . Poezia este concepută din anii studenţiei vieneze şi continuată la Berlin. copii de suflet ai lui Allah Referat. În aceste condiţii. iubirea.Istoria Imperiului Otoman”. şi obiectul principal al liricii. într-un fel care jigneşte pe artistul adevărat. Constatând că totul e nimicnicie. Motivele artei adevărate au dispărut..Timpul”. gloria. mai mult decât celelalte creaţii.. Subintitulată . cu titlul . Prologul şi primul tablou sunt inspirate din .Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară /Şi s-a apropie de dânsul preschimbată în fecioară”.o măsoară cu cotul”. care şi ei instaurează o ordine a non-valorii.Scrisoarea III” cunoaşte o variantă din timpul activităţii de ziarist de la . Poezia debutează cu visul sultanului otoman de cucerire a lumii. peste mare se lăţeşte.. în . nici să-şi facă din creaţie o trambulină socială. Varianta definitivă este publicată la 1 mai 1881. se leagă /Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă.. fiind compus dintr-un prolog.. Poetul reconstituie în prolog istoria cuceririlor otomane. e pândită din faţă şi din urmă de acelaşi întuneric. revolta poetului faţă de politicienii vremii sale...Epigonii”). . pentru că nimic nu mai este pur şi adevărat: . pornind alegoric de la stăvechile legende ale întemeierii Imperiului Otoman. două tablouri şi un epilog. care. /Care creşte într-o clipă ca în veacuri mereu creşte..Satiră”. stăpână a imensităţilor.Scisoarea II” pune în lumină concepţia lui Eminescu despre menirea în lume a poeziei şi a poetului. că tot ceea ce noi socotim a fi impuls propriu nu e decăt manifestarea unei puteri mai presus de noi.. /Cu-a lui ramuri peste lume. evident în favoarea acelui . în felul acesta. /Ieniceri. societate care înăbuşă capacitatea creatoare a artistului cinstit.. Asemeni marilor creaţii eminesciene..Convorbiri literare”. nici pentru dragoste. Primele versuri ale tabloul întâi vestesc pericolul. Arborele uriaş crescut din inima sultanului adormit. structura poemului este antitetică.Scrisoarea III” concretizează.Memento mori”..ro . la rândul ei.istorie pe apă” pe gustul mediocrilor. iar el nu vrea să scrie vreo .. prefăcută în fecioară: .La un semn. Eminescu ajunge să conjuge concepţia lui Schopenhauer în tonuri elegiace. degenerând într-un liberalism mercantil şi demagogic. a ambiţiilor meschine. Poetul subliniază faptul că arta s-a degradat tot atât cât şi gândirea. de Iosfi von Hammer şi .clopotel. S-au degradat relaţiile public-autor. s-au degradat şi ţelul artistului clasic. care trădaseră cu totul idealurile revoluţiei paşoptiste. aşa cum norii negri şi învolburaţi prevestesc furtuna: . .Istoria Turciei”.”. un ţărm de altul. .

/Baiazid. modestie. este însăşi credinţa lui Eminescu. folosind cunoscuta formulă de întâmpinare ospitalieră românească: . /Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat”. Atitudinea lui Mircea degajă simplitate. înfăţişându-i. /Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta.Ce vrei tu ?” / -Noi? Bună pace / Şi de n-o fi cu bănat. În prezentarea luptei de la Rovine (în tabloul al doilea al poemului). Calmul şi demnitatea cu care Mircea răspunde ameninţărilor lui Baiazid.. care. cumpătare. a privi gândeşti că pot /Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? /Şi. /Mi-e prieten numai mie. impresionează sentimentul încrederii în forţa morală a oştirii sale: . Sentimentul de pericol grav. căci moşneagul ce priveşti /Nu e om de rând. . în înfruntarea de pe câmpul de bătălie.. înţeleptul voievod al Ţării Româneşti trimite un sol: . cum este poporul român. sau nedrepte. cei doi conducători de oşti trec în planul secund al atenţiei poetului.. În demnitatea de conducător a lui Mircea transpar multe din sentimentele şi ideile poetului. schimb a ta coroană într-o ramură de spini”.Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ. care este . chiar dacă este mic. domnul Ţării Româneşti. Nicăieri în literatura noastră.. Printr-un dialog dinamic sunt conturate cele două portrete. care caută să-l înspăimânte pe Mircea. nu se întâlneşte un tablou atât de grandios şi de plin de avânt.şi spahii /Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii. vers ce sugerează prezenţa oştenilor români la adăpostul codrilor. o neţărmunită iubire faţă de neam şi ţară. ramul. făr-a prinde chiar de veste. /Duşmănit vei fi de toate. după vorbă.. cu nelimitată trufie.un bătrân atât de simplu. Patriotismul lui Mircea este patriotismul poetului însuşi. care. care pune în lumină caracterul diferit al războaielor drepte.Iubirea de moşie”. Credinţa în tăria de neânvins a unui popor. mai cu seamă. /De nu...”.ro . întind corturi mari.. gata să-şi apere glia străbună. împărate. îşi apără . întocmai ca şi Baiazid. de freamăt şi de mişcare. Întâlnirea dintre Mircea şi Baiazid capătă accente dramatice. hotărârea şi demnitatea din răspunsul lui Mircea impresionează profund..Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”. privind la dânsul îl întreabă cu dispreţ: /.. Dar. purtat de biruinţă.Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul.clopotel. da. Cu acelaşi dispreţ cu care a fost primit solul român.. iminent. Puhoiul turcesc este sugerat cu ajutorul hiperbolei.. În spiritul vechilor tradiţii de pace ale poporului nostru.Bine-ai venit!” îl înfurie pe trufaşul sultan: . este întâmpinat şi Mircea. tabloul înfrângerilor suferite de toţi cei care s-au împotrivit .. cum este cel al cavalerilor Apusului.. umblau după cuceriri şi glorie personală reliefează perfect portretul moral al gloriosului domnitor român. după port”. modestia şi calmul. dară iubirea de moşie e un zid /Care nu se-nfioară de-a ta faimă. râul. calm.. Răspunsul lui Mircea.un zid” peste care nu se poate trece. În contrast cu vorbirea brutală şi tăioasă a lui Baiazid.Cum? Când lumea mi-e deschisă.. pe care îngâmfatul cotropitor îl ameninţă: . Contrastul şi concentrarea i-au fost necesare poetului pentru a scoate în evidenţă superioritatea lui Mircea..De-un moşneag.uraganului ridicat de semilună”. el este domnul Ţării Româneşti /. este atenuat de poet printr-un vers cu rădăcini înfipte adânc în folclorul naţional: . /Răspândindu-se în roiuri. iară ţie duşman este. . insuflă forţă oştirii române. făcând loc celor două oştiri ce se înfruntă.sărăcia şi nevoile şi neamul”. /N-avem oşti. ca acela pe care-l poartă oştirea română. Baiazid!”. mai ales. cu scopul de a-l determina pe voievodul român să i se supună.. Referat. provocat de invazia turcească. dar... să mă-mpiedic de-un moşneag?”..Am venit să mi te-nchini.

în timp ce Luna. atmosfera e temperată de măreţia natruii şi de notele idilice din scrisoarea vlăstarului domnesc către iubita sa. /Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.durduind soseau călării”.Urlă câmpul şi de tropot.. Poetul introduce aici... Tonalitatea mai scăzută a acestui ultim tablou are un rol dublu: de a echilibra construcţia episodului epopeic. care descrie bătălia de la Rovine..şuieră”. caii se răstoarnă”.. calcă totul în picioare. prima parte a poeziei se încheie cu un alt tablou. .. cu un limbaj violent...se năruie”. unde era adăpostită. . autenticii eroi ai românilor sunt ctitorii ..se toarnă”.Şi ca norii de aramă. Verbele folosite de poet imprimă dinamism tabloului: săgeţile ..se-mprăştie a duşmanilor şiraguri”..De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii /Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii”. Comparaţiile sunt fericit alese: .. Forţă specială capătă epitetul: . /Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare. vine.legi şi datini” – nu politicienii vremii sale.” Atacul vijelios este surprins onomatopeic. scrisoare preluată de Eminescu după o doină de cătănie culeasă de el însuşi...rărite” şiruri .Şi abia plecă bătrânul. de mascator.doamna mărilor şi-a nopţii varsă linişte şi somn”... Părăsind desişul codrilor. dar nu a unei satire care păstreză limitele ironiei clasice. împrăştie numai groază.grindină oţelită”. se clatină . moment ce încheie apoteotic imaginea trecutului.Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul”... accentuată de scrisoarea feciorului de domn trimisă .Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare”. cerul .Cas asinii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie”.descălecători de ţară”. /În zadr strigampăratul ca şi leul în turbare. . puternic contestatare. . tot descriptiv.. Ce mai freamăt.. /Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână. în contrast cu tumultul scenei anterioare. ..lungi de bătălie”. /Ca potop ce prăpădeşte..ro ..dragei sale de la Argeş mai departe”../Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”.Care vine. Aşadar..faţa negrului pământ” şi şuierul . vine. Eminescu marchează distanţa enormă între veacul de aur şi prezentul prozaic în două versuri care rezumă expresiv întreaga problematică a poeziei: .Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri. dragostea lui de patrie. şi de strigăt de bătaie”. . deci a celuilalt termen al antitezei.... . a luptei glorioase a poporului român pentru libertate. ce mai zbucium! /Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium. recrutaţi din clientela Referat. până ce zdrobirea imensei oşti păgâne a lui Baiazid devine fapt împlinit: . oştirea lui Mircea intră în scenă pe câmpul de bătălie şi avântându-se în luptă. şi ca ropotul de grindini”. .În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare”. . distrugere şi moarte în rândul cotropitorilor: . ci a uneia vehemente. De la început. o notă idilică. Hiperbolele au rezonanţă apocaliptică: .. care fixează momentul de odihnă al oştenilor învingători. /Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă. . mişcarea este redată şi prin folosirea repetiţiei: . şi de a prefaţa izbucnirea vehementă din episodul satiric. orchestrat în cea mai mare parte pe o sonoritate puternică.caii sălbatici” luând pe copite . ca o mare turburată .Orizontu-ntunecându-l vin săgeţi de pretutindeni”.. Formula lirică este a satirei. Partea a doua a poemului este o imagine a prezentului.colo.care să pună în valoare vitejia poporului român. Personificările sunt extrem de oroginale: . cum este cel din poemul lui Eminescu.clopotel. parcă se aud . Alături de verbele dinamice. Pentru Eminescu.săgeţilor în valuri”. creatori de . /Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase.. dramatică..” După ultimile acorduri eroice ale acestei aprige bătălii..

Scrisoarea IV” şi ... Prin densitatea ideilor. .. ele aparţinând acelei perioade când geniul eminescian evoluează vertiginos către .Cum nu vii tu.Scrisoarea IV”. ..Scrisori”. poetul îl invocă pe Vlad Ţepeş. izvorâte din aspiraţia neistovită a poetului către o iubire ideală.Luceafărul”. pamfletară a poetului se îndreaptă împotriva .bătut joc de limbă. credinţa lui că patria este o realitate istorică. ca după o oază a perfecţiunii întrezărite. ar provoca în artist o înălţare a mijloacelor până la desăvârşirea celor clasice (.clopotel. prin sinteza tuturor categoriilor eminesciene şi a procedeelor artistice. Revolta titonică. Şi în această situaţie. mercantilizându-l ca pe o marfă.. pentru gravele erori ale unei conduite politice care a dus ţara în pragul catastrofei.naţionalitatea se simte cu inima şi nu se vorbeşte numai cu gura.Şi-n acel moment de taină. iubirea perfectă atinsă virtual ca stare. Ea se manifestă atât în . de obicei”. cu femeia.cafenelelor şi a locurilor de .ro .Scrisoare III” conţine. pe care femeia superficială şi frivolă îl degradează.. la nivel artistic.. .în aplauzele grele a canaliei de uliţi”. a demagogiei. Caracterizaţi cu epitetele cele mai dure. o descoperire tainică a sensului clasicităţii (... Apariţia lor constituie o contitură revelatoare în creţia poetică eminesciană.. cerându-i să vină să rezolve dintr-o singură mişcare viciul. geniul rămâne neânţeles şi nefericit. degradarea şi nerozia ridicate la nivelul unui principiu conducător: ... luptând şi sacrificându-se pentru libertate şi independenţă. pentru că – zice Eminescu . Un . din rândul acelora care vânează . /Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei. transformându-l într-un instrument de parvenire şi dominaţie. în fond. Mai stăpâneşte în opera maturităţii eminesciene o nostalgie neascunsă după valorile clasicităţii. aspirând spre un ideal mereu contrazis de realitate.perdiţie”. În aceste două ... în cea din urmă... satirizează şi deplâng înjosirea sentimentului de iubire.. împotriva politicienilor interesaţi. care speculează public sentimentul sublim al patriei. De aceea.Scrisoarea V (Dalila)”. Referat.El ar frânge în vers adonic limba lui ca de Horaţiu”). când s-ar crede că-i ferice /Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice”). pentru menţinerea şi înălţarea căreia poporul a făcut eforturi de milenii.retoricele suliţi” – cu cuvintele ..beţiei de cuvinte”.. lipsa de sinceritate în manifestarea acestui sentiment nobil. Ţepeş doamne. cunoscut în istorie prin măsurile sale radicale.Scrisorile” eminesciene reprezintă punctul de vârf a puterii de gândire şi a capacităţii de creaţie a poetului.. ca punând mâna pe ei.. desăvârşit..”.câştigul fără muncă” şi care ştiu să se lupte doar cu . politicienii liberali ai vremii sunt aspru sancţionaţi pentru faptul că şi-au . de străbuni. ceea ce se iubeşte şi se respectă adânc se pronunţă arareori”.banul” şi . ideile sociale şi politice ale lui Eminescu.Carmen Saeculare” se înfăţişează în treacăt ca un model ideal în cea dintâi. geniul este privit în raporturile lui cu dragostea. Aceştia se detaşează net de adevăraţii patrioţi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful