Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013

suport de curs

Educaţie Antreprenorială
Filiala Cluj-Napoca a Fundaţiei Învăţământului Preuniversitar al Cooperaţiei Meșteșugărești “Spiru Haret”

str. Al.V. Voevod, nr. 55A, 400436; tel./fax : 0264 414992, 414974; email: cj@ucecom.org web: cj.ucecom.org

Cuprins

Cuprins ................................................................................................................................ 2 Capitolul 1. Mediul de afaceri ............................................................................................ 3 1.1. Caracteristicile si componentele mediului de afaceri .............................................. 3 1.2. Micromediul şi macromediul .................................................................................. 4 1.2.1. Micromediul ...................................................................................................... 4 1.2.2. Macromediul ..................................................................................................... 7 1.3. Strategii pentru monitorizarea mediului de afaceri ................................................ 11 1.4. Individul ca întreprinzător..................................................................................... 13 1.5. Calităţi şi competenţe ale întrepirnzătorul de success ........................................... 13 Capitolul 2. Iniţierea şi derularea unei afaceri .................................................................. 14 2.1. Planul de afaceri ..................................................................................................... 15 2.1.1. Definirea şi rolul planului de afaceri ............................................................. 15 2.1.2. Caracteristicile unui plan de afaceri:............................................................... 16 2.1.3. Necesitatea Planificării ................................................................................... 16 2.1.4. Utilitatea internă şi externă a planului de afaceri............................................ 17 2.1.5. Tipuri de plan de afaceri ................................................................................. 18 2.1.6. Conţinutul unui plan de afaceri ....................................................................... 19 2.2. Condiţiile legislative ale activităţii antreprenoriale ............................................... 22 2.2.1. Constituirea PFA-urilor şi a societăţilor comerciale ....................................... 22 2.2.2. Codul muncii – cadrul legislativ al activităţii antreprenoriale ........................ 26 2.3. Resursele necesare derulării unei afaceri ............................................................... 27 2.3.1. Resurse financiare ........................................................................................... 27 2.3.2. Resurse materiale ............................................................................................ 27 2.3.3. Resurse umane ................................................................................................ 27 Capitolul 3. Risc şi reuşită în afaceri ................................................................................ 28 3.1. Riscul în afaceri ..................................................................................................... 28 3.1.1. Tipuri de risc ................................................................................................... 28 3.1.2. Modalităţi de minimizare a riscului ................................................................ 29 Capitolul 4. Etica în afaceri .............................................................................................. 30 4.1. Răspunderea în afaceri ........................................................................................... 30 4.2. Principii etice în relaţiile cu angajaţii firmei şi cu partenerii de afaceri ................ 31 4.3. Protecţia consumatorilor ........................................................................................ 31 4.4. Protecţia mediului .................................................................................................. 32 Capitolul 5. Iniţierea în căutarea unui loc de muncă ........................................................ 33 5.1. Cererea şi oferta pe piaţa muncii ........................................................................... 33 5.2. Şomajul .................................................................................................................. 34 5.3. Căutarea unui loc de muncă ................................................................................... 35

Capitolul 1. Mediul de afaceri

1.1. Caracteristicile si componentele mediului de afaceri
În activitatea oricărei firme, mediul joacă un rol esenţial în definirea strategiilor sale, în sesizarea şi folosirea oportunităţilor de dezvoltare, constituind practic suportul realizării obiectivelor de creştere economică, de profitabilitate sau doar de supravieţuire. Pentru a înţelege presiunile pe care le suportă o firmă, este necesar să definim mediul şi componentele sale specific, aşa cum au fost identificate de către specialişti români sau străini. Toate aceste definiţii au în comun două aspcete ale mediului: dinamismul său (capacitatea de a anticipa configuraţiile viitoare ale mediului sau adaptarea la schimbări neprevăzute) şi relaţiile de intercondiţionare existente între elementele identificabile de mediu. În opinia lui Phillip Kotler, mediul firmei global este definit ca fiind “ansamblul factorilor şi forţelor externe întreprinderii care sunt în măsură să-I afecteze acesteia maniera de dezvoltare”. Mediul este definit de Elisabeth Hill şi Terry O´Sulliva astfel: “mediul firmei constă în acei factori ce-i scapă controlului său imediat şi care sunt capabili să-i influenţeze relaţiile cu partenerii de mediu”. Dintre specialiştii români, notabilă este şi părerea profesorului Ovidiu Nicolescu, care consideră că “mediul include toate elementele exogene firmei, de natură economică, tehnică, politică, demografică, cultural, ştiinţifică, organizatorică, juridică, psiho-sociologică, educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor”. Mediul general de afaceri reprezintă un set de condiţii şi circumstanţe ce pot afecta abilitatea organizaţiei de a dezvolta şi menţine relaţii de afaceri. Caracteristici ale mediului general de afaceri sunt mobilitatea, complexitatea , disponibilitatea resurselor, incertitudinea.

Mediul de afaceri este compus din subsisteme care pot fi identificate dupa nivelul de agregare la care se face analiza. Astfel se disting: micromediul, macromediul şi mezomediul. Micromediul este reprezentat de participanţii la mediul cel mai apropiat al întreprinderii şi care afectează posibilităţile ei de a-şi deservi clienţii. Macromediul este desemnat de forţele societale cu rază mare de acţiune, care afectează toţi participanţii la micromediul întreprinderii. Mezomediul trebuie să intereseze în mod deosebit sistemul de conducere al întreprinderii pentru că permite abordarea relaţiilor acesteia cu mediul său în termeni mult mai apropiaţi de lumea afacerilor. O întreprindere poate face parte din următoarele sisteme mezoeconomice: o anumită industrie, o zonă geografică sau administrativă, un grup de întreprinderi.

1.2. Micromediul şi macromediul

1.2.1. Micromediul Micromediul este constituit din agenţi economici cu care întreprinderea intră de obicei în relaţii directe, influenţele fiind puternice şi reciproce, reprezentând în fapt un ansamblu de condiţii, activităţii şi relaţii, avand rol esenţial în elaborarea mixului de marketing. Întreprinderile pot să anticipeze schimbările ce vor apare în micromediu şi să răspundă acestora, influenţându-le sau controlând dimensiunile interferenţei lor cu relaţiile de piaţă ale întreprinderii şi cu concurenţii ei. Deşi, cu privire la componentele micromediului există în literatura de specialitate mai multe puncte de vedere, consider, că în perioada actuală, nu pot fi ignorate următoarele: furnizorii de mărfuri, prestatorii de servicii şi forţa de muncă, intermediarii, clienţii, concurenţii, precum şi organismele publice, a căror activitate se răsfrânge nemijlocit asupra întreprinderii. a) Furnizorii Furnizorii sunt cei care asigură întreprinderii resursele necesare desfăşurării normale a activităţii economice, dar şi concurenţilor. Sunt reprezentaţi, prin diverse firme de afaceri sau persoane particulare, care pe baza relaţiilor de vânzare-cumpărare, pun la

pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor lor. deosebită însemnătate având serviciile bancare. întrucât în economia de piaţă este indispensabilă înfruntarea pentru obţinerea unor condiţii avantajoase de producere şi desfacere a bunurilor şi serviciilor. precum şi întreprinderi particulare care au ca obiect de activitate plasarea forţei de muncă disponibile. băncilor. sub forma: comercianţilor (angrosişti). utilizatori. b) Intermediarii Intermediarii sunt reprezentaţi de firmele care ajută întreprinderea la promovarea. c) Clienţii Aceştia constituie componenta cea mai importantă. deoarece ei alcătuiesc piaţa de desfacere a oricărei întreprinderi producătoare. Este posibil ca în anumite circumstanţe. firmelor de distribuţie fizică (de comerţ.se desfăşoară nu numai cu mijloace economice. iar pe de altă parte stabilirea unor relaţii de încredere şi pe termen lung. ci şi extraeconomice. primează interesele economice . în care învinge întotdeauna cel mai bun. d) Concurenţii Aceştia sunt agenţii economici cu care intră în competiţie orice întreprindere. persoanele aflate în căutarea unor locuri de muncă. Un loc aparte îl au relaţiile cu furnizorii de personal. precum şi şansele de a-i învinge. societăţilor de asigurări etc. sau execută o largă gamă de servicii. agenţiilor de service de marketing (cum sunt agenţiile de publicitate). Întrucât concurenţa este o luptă dură. vânzarea şi distribuirea mărfurilor către consumatorul final. pentru fiecare întreprindere este absolut necesar să descopere : structura şi amploarea concurenţei. şi care deşi.dispoziţie materiile prime şi materialele. întreprinderea să devină vulnerabilă în faţa furnizorului care poate să nu respecte termenul de aprovizionare sau să modifice preţurile etc. echipamentul tehnic. Este foarte important să se analizeze situaţia lor în vederea cunoaşterii cât mai bine a comportamentului lor. angrosişti. agenţii guvernamentale şi internaţionale etc. reprezentaţi prin unităţi de învăţământ.). cu ţelul atingerii unor performanţe deosebite. oficiile de forţă de muncă. combustibilul. De aceea este foarte importantă pe de o parte monitorizarea activităţii furnizorilor. motivele reuşitei concurenţilor importanţi. intermediarilor financiari. transport etc. reprezentată de: consumatori. apa. energia. Există două tipuri de . realizându-se o interdependenţă mutuală.

Astfel.72). ceea ce le conferă postura de: lideri. companii de asigurări. Sunt identificate mai multe tipuri de astfel de organisme. cum îl denumeşte Kotler reprezintă orice grupare care are un interes actual sau potenţial cu impact asupra capacităţii organizaţionale de atingere a obiectivelor întreprinderii. Concurenţi indirecţi. grupurile ecologiste. Les Editions dOrganisation. Dictionnaire methodologique de matketing. • Instituţiile mass-media (media publics) sau mediile de informare în masă includ organizaţiile care vehiculează ştiri. reviste. concurenţii direcţi. concretizată într-un comportament specific. sunt în general mai uşor de identificat. care îşi dispută aceiaşi clienţi (beneficiari) sau furnizori de bunuri şi servicii. Ei pot deţine un anume loc şi importanţă pe piaţă. Paris. cei ce oferă un produs similar dar cu alte caracteristici. deşi sunt mai greu de depistat. reşedinţele vecinilor etc. • Asociaţii ale cetăţenilor (citizen action publics) reprezentate de organizaţii ale consumatorilor. acţionari etc. radio. inovatori. dar oricum nu trebuie ignoraţi.concurenţi faţă de care întreprinderile trebuie să adopte atitudini diferite. • Atitudinea publică generală (general publics) sau marele public. care înconjoară întreprinderea şi o influenţează direct: • Organisme financiare (financial publics) influenţează capacitatea întreprinderii de a obţine fonduri băneşti pentru desfăşurarea activităţii şi sunt reprezentate de: societăţii de investiţii. satisfac alte nevoi ale clienţilor. e) Organismele publice sau publics Organismele publice sau publics. 1995. conservatori sau timizi (Guy Serraf. p. mai ales în ceea ce priveşte modalităţile de intervenţie pe piaţa şi tipul de relaţii practicate. televiziune etc. Sunt mai puţin ameninţători. de obicei sunt nou-veniţi sau produc înlocuitori. cei care satisfac aceleaşi nevoi ale clienţilor şi sunt percepuţi de clienţi ca alternative. opinii prin: ziare. dar lupta cu ei este costisitoare şi de aceea pe termen lung supravieţuiesc doar cei puternici. reprezentate prin organizaţii comunitare. grupuri ale minorităţilor. faţă de care întreprinderea are obligaţii legale. Concurenţii sunt de obicei firme sau persoane particulare. cum sunt: organele vamale. de justiţie etc. imaginea publică a întreprinderii are importanţă mai . • Organisme publice locale (local publics). deşi acesta nu acţionează într-un mod organizat. • Instituţii guvernamentale (guvernamental publics).

efectele negative asupra activităţii întreprinderii nu întârzie să se arate. 1983). trebuie să-i cunoască şi să se pregătească pentru schimbarea lor inevitabilă. influenţează întreprinderile în conducerea afacerilor. prin intermediul elementelor micromediului. el influienţând acţiunile întreprinderii prin mai multe tipuri de comportamente: comportamentul cumpărătorului guvernamental. Aceşti deţinători de interese. şi Enciclopedică. demografică. Deoarece elementele macromediului nu evoluează simultan. exercitându-şi influenţa pe o arie largă şi pe termen lung. mediul extern apare ca un ansamblu de elemente de natură foarte diferită (politică.Şt. dar nu poate face aproape nimic pentru a influenţa macromediul. socială. care acţionează asupra unităţii în strânsă interdependenţă (C. manifestate în plan naţional şi internaţional. Componentele macromediului sunt de o mare diversitate. dar şi de zona în care ea acţionează. tehnico-ştiinţifică. Macromediul deţine locul esenţial în ceea ce priveşte orientarea activităţii întreprinderii în conformitate cu nevoile societăţii. Deşi amplă şi diversă. 1. iar când imaginea are de suferit. Indiferent care ar fi gradul de influenţă. comportamentul şi poziţia concurenţei şi cel . şi comerţului.Russu.2. pe care întreprinderea nu-i poate controla. De aceea. geografică.2. etc. Intuind natura şi dimensiunile potenţiale ale schimbărilor poate să găsească formule corecte de adaptare la noul cadru creat de aceştia.). juridică. Bucureşti. etc. efectele declanşate asupra întreprinderii sunt deosebite. dar ele acţionează într-o strânsă interdependenţă. băncile. întreprinderea trebuie să aibă în vedere toţi factorii. interacţiunea mediu-întreprindere. Dinamica şi complexitatea macromediului determină ample modificări în activitatea întreprinderii. mişcările pentru protecţia consumatorilor. Cadrul organizaţional al întreprinderii. iar alţii au o influenţă majoră. Sunt factori de ordin general. care pot conduce la discontinuitate în activitatea ei. Macromediul Mediul extern al întreprinderii este format din sistemul factorilor exogeni care acţionează asupra întreprinderii indirect. economică. cu multiple implicaţii în funcţie de mărimea şi profilul activităţii. culturală. cum îi numesc adesea specialiştii. cum ar fi: mass-media. dar unii sunt de interes minor pentru activitatea de marketing cum ar fi: acţionarii. Dar.ales direct şi imediat în cadrul local. pentru a adopta o politică benefică sau pentru a preveni prin activitatea ei dificultăţile. ecologică etc. Ed. în aceeaşi direcţie şi cu aceeaşi intensitate.

punându-i probleme dificile de adaptare.este definit de schimbări foarte accentuate. El îşi pune amprenta în special asupra gradului de înzestrare tehnică şi a ritmului modernizării produselor şi tehnologiilor. care sunt uşor de prevăzut şi de aceea pune puţine probleme de adaptare a întreprinderii. se întâlneşte destul de rar în ultimele decenii. dinamica accentuată a tehnicii şi tehnologiilor conduce la înfăptuirea unei noi corelaţii cu valorile şi idealurile sociale.Mediul stabil . deci nu are caracter dominant. Se caracterizează prin modificări la intervale mari. Pentru a face faţă acestui tip de mediu. constituie cadrul de dezvoltare a întreprinderii şi prezintă o multitudine de incidenţe asupra ei. promovează alt stil de muncă şi . Stoner.Mediul schimbător . incidenţe care vizează toate domeniile de activitate. nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru a fi cumpărate. produse noi. în direcţii imprevizibile.Astfel. cauza reprezentând-o evenimente neesenţiale. elasticitate a structurilor.după cum evidenţia J.Mediul turbulent . Prentice Hall Inc. calitatea tehnologiilor care pot fi achiziţionate. adesea transformatoare.se caracterizează prin permanente modificări. se poate sintetiza sub forma celor trei tipuri de mediu: stabil. toate compartimentele ei. dar nu este un tip caracteristic. Pare să fie tipul obişnuit de mediu cu care se confruntă întreprinderile în etapa actuală. întreprinderea trebuie să se caracterizeze prin flexibilitate. ceea ce supune întreprinderea unor presiuni deosebite. în mod concret prin: invenţii şi inovaţii. ceea ce-i dă posibilitatea să-şi stabilească cele mai potrivite mijloace şi forme în vederea confruntării cu ceilalţi agenţi economici. Acest tip de mediu imprimă o viziune prospectivă întreprinderii. El este doar un moment de scurtă durată şi de aceea apare ca o excepţie în perioada de aşa-zisă linişte. .constituie tipul de referinţă în cadrul analizelor. De regulă. 1978). . London. supleţe.în epoca actuală. frecvente.. calitatea cercetărilor tehnice la care are acces. capacitatea creativinovativă a sistemului de cercetare-proiectare etc. . Management. întrucât noul tip de tehnologie modelează atitudinile. în genere greu de anticipat. care în genere sunt previzibile. numărul brevetelor şi licenţele înregistrate.Mediul tehnic şi tehnologic. în vederea adaptării rapide la un nou mod de acţiune. Ele constituie baza anticipărilor. bruşte. schimbător (instabil) şi tulburent. este specific ramurile de vârf. la noi metode. orientarea fondurilor destinate cercetării-dezvoltării. Stoner (J. Acest tip de mediu asigură stabilitatea întreprinderii.. .

prin intermediul pieţii. De asemenea. dinamica. atunci când numărul mare de nevoi şi dorinţelor ale indivizilor se exprimă în trăsături demografice. evoluţia nevoilor societăţii şi ca urmare. şi structura consumului. starea civilă. relaţiilor şi instituţiilor care vizează sistemul de valori. în genere un alt comportament. Mai mult. Analizând modelele structurii populaţiei se poate anticipa comportamentul consumatorului pe fiecare tip de piaţă. ceea ce presupune studierea continuă şi a prognozelor demografice. dar şi în postura de creatoare a acestora. condiţiile pieţii. rasa. De altfel. identifică nevoi latente. Aceste elemente afectează activitatea întreprinderii prin modalităţi specifice de corelare a intereselor individuale şi sociale. structura populaţiei. cum ar fi: vârsta. constituind unul din factorii formativi ai cererii de mărfuri. că cercetarea de marketing are o mare operativitate de acţiune şi costuri mai reduse.este constituit din totalitatea factorilor. creează noi moduri de satisfacere a nevoilor consumatorilor.este variabila macromediului cu multiple ingerinţe asupra activităţii întreprinderii. credinţe şi normele care modelează societatea şi reglementează comportamentul indivizilor şi a grupurilor în general prin ambianţa de muncă şi viaţă. obiceiuri. modificarea . cât şi pe termen lung asupra activităţii întreprinderii. mai ales în ceea ce priveşte nivelul. repartizarea teritorială şi pe medii (urban-rural). tradiţii. noile descoperiri tehnicoştiinţifice modifică capacitatea şi structura producţiei. ocupaţia. schimbă modelele cererii.viaţă. . deoarece populaţia în calitate de partener al acesteia se află atât în postura de beneficiar al rezultatelor obţinute de ea. are efecte multiple atât pe termen scurt. prin activitatea conştientă a indivizilor şi grupurilor care activează în societate. în comparaţie cu creativitatea tehnică. ceea ce face posibil ca cercetările de marketing să asigure întreprinderii reţete de succes. deci ca sursă de muncă. este deja demonstrat. situaţia demografică. . raportul şi natura concurenţei de care întreprinderea trebuie să ţină seama. afectează consumul prin schimbările psihologice. chiar la baza multor idei noi dedezvoltare stă analiza prezentă sau perspectiva nevoilor de piaţă. descoperă noi consumatori. întreprinderea se implică în dinamica mediului tehnologic atât ca beneficiar. De fapt. De asemenea.Mediul cultural.Mediul demografic . Se pot desprinde astfel principalele tendinţe în evoluţia populaţiei care stau la baza prognozelor şi planurilor de activitate a producătorilor de bunuri şi servicii. cât şi ca furnizor. condiţiilor. sexul. De aceea. social şi educaţional . poate contribui la creşterea eficienţei activităţilor de marketing.

Cum în condiţiile actuale interdependenţele dintre factorii ecologici şi întreprinderi se multiplică şi diversifică. Toate aceste elemente pot să stimuleze sau să frâneze activitatea pe care o desfăşoară întreprinderea pe piaţa internă şi internaţională. care se reflectă în relaţiile întreprinderii cu piaţa. finalizarea profitabilă pe piaţă. măsurilor protecţioniste. mai ales a celor neregenerabile şi epuizabile. politica economică pe care o promovează. . deoarece are implicaţii atât directe. se impune un efort deosebit pentru cunoaşterea şi valorificarea lor în proiectarea şi desfăşurarea în condiţii de maximă eficienţă a activităţilor economice. dar şi prevenirea orientării în direcţii nefavorabile.). protejarea intereselor economiei naţionale. care au impact direct asupra comportamentului consumatorului. manifestate prin: organizarea şi guvernarea statală. de cadrul legislativ al pieţelor externe. .Mediul legislativ este reprezentat de sistemul legislativ din spaţiul economicgeografic în care să-şi desfăşoare activitatea întreprinderea. Sistemul instituţional-legislativ stabileşte cadrul în care întreprinderea îţi poate desfăşura activitatea asigurând utilizarea resurselor. De aceea. politicilor antitrust etc. dar şi de sistemul instituţional naţional şi internaţional. impunând o diversificare a politicii de piaţă. apartenenţa la grupuri şi comunităţi economice şi politice.Mediul politic .stilului de viaţă. mai ales prin gradul de implicare a statului în economie (sub forma subvenţiilor. întrucât este unanim acceptată ideea că aspectele ecologice constituie restricţii în calea dezvoltării întreprinderii nu doar prin reducerea resurselor puse la dispoziţie. dar să şi combată degradarea lui. ci şi prin nivelul poluării acceptabile. cât şi indirecte. în etapa actuală.intern şi internaţional afectează întotdeauna activitatea întreprinderii. Factorii juridici se referă la mijloacele de control stabilite pentru apărarea intereselor societăţii. orice întreprindere este obligată să folosească numai tehnologii nepoluante şi să-şi organizeze astfel întreaga activitate încât să protejeze mediul ambiant. . .a devenit o componentă a macromediului care nu mai poate fi ignorată. în general prin concepţia de integrare în viaţa economică şi politică mondială ce se promovează. Factorii educaţionali şi în special învăţământul contribuie direct la amplificarea nivelului de cultură şi schimbarea mentalităţii membrilor societăţii.Mediul natural .

Publicitatea este o metodă de informare (informaţii de utilizare a produsului. Realizarea produselor noi.Strategii de diversificare A. publicaţii guvernamentale şi implicare directă în activităţi proprii de cercetare. Strategii de penetrare a pieţei 2. prin această strategie întreprinderea încearcă să mărească volumul vânzărilor prin penetrarea pe piaţă şi fixarea unei ţinte prin strategii de marketing eficiente. analiză şi reacţie. ea constă în expansiunea geografică a firmei. Strategii de dezvoltare a produsului 1) Strategii de penetrare a pieţei. pentru elaborarea de trenduri şi determinarea posibilelor oportunităţi si riscuri. Scanarea reprezintă colectarea informaţiilor referitoare la forţele de mediu din reviste de afaceri. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei tipuri de strategii de creştere intensivă: 1. întreprinzătorul poate adopta una din următoarele strategii de creştere: . Ea se concentrează asupra exploatării existente prin dezvoltarea pieţei curente.3. Strategii de dezvoltare a pieţei 3. Reacţia reactivă se caracterizează prin ajustarea strategiilor organizaţiei pentru a face faţă presiunilor concurenţilor. iar reacţia proactivă se caracterizează prin abordarea strategică a elementelor din mediu. Reacţia poate fi reactivă şi proactivă. Analiză se referă la evaluarea şi interpretarea informaţiilor colectate pentru a identifica schimbările de mediu. Strategii pentru monitorizarea mediului de afaceri Monitorizarea mediului de afaceri se referă la: scanare. Pentru a realiza o creştere echilibrată.. deşi este mai . 2) Strategii de dezvoltare a pieţei Dezvoltarea pieţei se poate face în regiunile limitrofe sau în regiunile cu o populaţie densă (poate mări vânzările produsului). inflaţiei etc. calitatea foarte bună a produsului şi preţuri atractive).1.Strategii de creştere extenisvă . Pentru cei care nu utilizează produsul se pot prezenta avantajele folosirii lui. Strategii de creştere intensivă Creşterea intensivă se poate realiza prin creşterea volumului vânzărilor şi a numărului consumatorilor din piaţa ţintă existent.Strategii de creştere intensivă . servicii sau produse îmbunătăţite oferite clienţilor existenţi. 3) Strategii de dezvoltare a produsului constă în elaborarea de noi produse.

C. B.integrare verticală . Prin această strategie se realizează un control mai mare asupra comercializării produsului.costisitoare. Strategia de integrare orizontală reprezintă o modalitate de creştere a afacerii prin cuprinderea unui concurent sau prin înfiinţarea unei afaceri concurente. firma poate creşte mult mai rapid. Aceasta se poate realiza iniţial prin intrarea unei noi afaceri (achiziţionarea unui nou furnizor sau de aprovizionare). Succesul acestei strategii o reprezintă menţinerea unor bune relaţii cu furnizorii şi distribuitorii. banii pot fi folosiţi în activităţi cu cel mai mare avantaj competitiv.integrare orizontală . Prin această strategie se asigură continuitatea procesului de producţie şi reducerea costurilor. costurile unitare vor fi mai scăzute. O firmă poate creşte prin integrarea în amonte sau integrarea în aval. 2. Această strategie se foloseşte atunci când întreprinzătorul a epuizat toate strategiile de creştere precedente şi acum doreşte să schimbe direcţia firmei din cauza schimbărilor nefavorabile ale pieţei sau ramurii. Deoarece nu sunt necesare fonduri de investiţii.integrare modulară. iar posibilităţile de reducere a noului produs mult mai mari. Strategia de integrare verticală. . Astfel. 3. deoarece piaţa începe să devină saturată. Integrarea în amonte presupune controlul unei părţi sau a tuturor furnizorilor. 1. Îmbunătăţirea produselor existente poate duce la creşterea vânzărilor pe o perioadă mai scurtă de timp. Integrarea în aval presupune controlul procesului de distribuţie fie prin vânzarea direct la consumator (cumpărând un magazin cu amănuntul). Strategii de diversificare presupun extinderea afacerilor firmei dincolo de piaţa existentă şi domeniul actual de activitate. oferă avantajul unui ciclu de viaţă mai lung. fie achiziţionând distribuitorii produselor firmei. Strategii de creştere extensivă Creşterea extensivă presupune extinderea activităţii firmei în cadrul propriei ramuri. Aceasta se poate face printr-o strategie de: . Strategia modulară presupune concentrarea activităţii firmei asupra domeniului în care are cele mai mari avantaje competitive. pentru ca atunci când firma creşte rapid ei să dorească să satisfacă cerinţele crescânde ale firmei.

5. organizează o societate comercială/ întreprindere autonomă patrimonial şi autorizată să facă acte şi fapte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale . .Printr-o diversificare conglomerată care presupune extinderea în afaceri cu totul diferite de cele esenţiale.Printr-o strategie de diversificare concentrică (atunci când se încearcă identificarea unor noi produse sau tehnologii complementare sau nu activităţii firmei).4.Diversificarea se poate realiza: . Individul ca întreprinzător Intreprinzătorul este definit ca o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică. Competenţa reprezintă capacitatea unui individ de a se pronunţa asupra unui lucru pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie. Principalele calităţi şi competenţe ale unui întreprinzător de succes sunt: determinarea şi perseverenţa dorinţa de a câştiga căutarea feedback-ului rezolvarea problemelor persistente iniţiativă şi responsabilitate orientare spre oportunităţi toleranţă pentru eşec încredere în sine şi optimism realizarea de viziuni nivelul mare de energie creativitatea şi spiritul de inovaţie . Calităţi şi competenţe ale întrepirnzătorul de success Calitatea reprezintă însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un individ este deosebit faţă de alt individ. 1. în mod individual sau în asociere cu alte personae fizice autorizate sau personae juridice. din vânzarea acestora pe piaţă în condiţii de concurenţă. respectiv prestări de servicii. 1. ce.

- independenţa lucrul în echipă abilităţi manageriale .

1. Definirea şi rolul planului de afaceri Planul de afaceri este un instrument de lucru care se foloseste pentru a incepe si derula o afacere. managementul proiectelor. Planul de afaceri 2. marketing. finanţe. Planul de afaceri este un document scris care descrie natura afacerii.1. date tehnice.un mediu în care se desfăşoară aceste activităţi (mediul de afaceri). concurenţi. Un plan de afaceri se bazează pe următoarele elemente: . preţuri. Implementarea planului de afaceri însemnă control şi adaptare în funcţie de evoluţia reală. contabilitate. avantajele pe care le va avea afacerea asupra competitorilor. ci şi de a ghida întreprinzătorul începând cu primul an de operare a afacerii. management operaţional. care necesita resurse materiale. managementul resurselor umane. care îşi asumă conştient anumite riscuri şi doreşte să obţină un anumit profit. piaţa-ţintă.Capitolul 2. construit la interfaţa mai multor domenii economice: management strategic. date juridice. el poate fi elaborat la nivel de produs. etc. Rolul planului de afaceri este nu numai de a demonstra că afacerea merită finanţată. activităţi comerciale specifice sau pentru fundamentarea investiţiilor de capital. umane si financiare. managementul investiţiilor. Planul de afaceri reprezintă un document previzional. . grupă de produse.) planificarea efectivă a activităţilor respective – alegerea strategiei potrivite şi găsirea căilor de atingere a obiectivelor stabilite . Iniţierea şi derularea unei afaceri 2. Planul de afaceri este întocmit în vederea punerii în practică a strategiilor de afaceri.1.un întreprinzător (omul de afaceri). precum şi resursele şi aptitudinile de care dispun proprietarii afacerii. Orice plan de afaceri presupune o anumită succesiune de etape: culegerea informaţiilor necesare despre furnizori.mai multe activităţi care consumă resurse şi care generează profit (ideea de afacere) . Acest control exercitat de-a lungul derulării afacerii va viza toate elementele critice ale entităţii economice.

Funcţia de creditare – care se manifestă în cazul în care afacerea se finanţează din surse externe. detalierea şi realismul lui. Sau poate fi utilizat pentru asigurarea unui credit bancar pentru producerea unui echipament. investitori. în cazul în care este bine întocmit.2. planul de afaceri trebuie să urmărească: . poate fi în acelaşi timp şi un studio de fezabilitate .Prezintă o imagine de ansamblu asupra afacerii .Creează managerului posibilitatea de a-şi comunica ideile şi proiectele tuturor utilizatorilor externi întreprinderii (bănci.Funcţia de planificare în timp şi spaţiu a activităţii sau a afacerii . parteneri potenţiali) . Caracteristicile unui plan de afaceri: . Necesitatea Planificării Un plan de afaceri de succes e un document care conţine prospecte noi şi descrie potenţialul companiei. Funcţiile planului de afaceri .să indice faptul că aceste scopuri pot fi atinse .Planul de afaceri. prin intermediul băncilor sau investitorilor 2.3.- redactarea planului – alegerea formei optime de prezentare către destinatar Planul de afaceri poate fi comparat cu o hartă rutieră: va arăta unde se află firma şi unde vrea să ajungă. Pentru a atinge aceste scopuri.să pună în discuţie planurile companiei pentru perioadele de scurtă şi de lungă durată . ar trebui să aducă avantaje firmei prin modul său de alcătuire – adică prin organizarea. El reprezintă un set de proiecte specifice.Este un instrument de îmbunătăţire a managementului întreprinderii . Spre exemplu un plan poate fi în căutarea fondurilor pentru acoperirea cheltuielilor asociate cu dezvoltarea şi marketing-ul unui producs nou. la fel ca şi materialele promoţionale şi de reclamă. El cuprinde puncte de reper şi elemente ajutătoare pentru oreintarea în mediul economic.1. 2.1.Planul de afaceri devine o unealtă indispensabilă firmei datorită numărului cerinţelor şi ofertelor de finanţare. Planul de afaceri.

dar în dezvoltare.Performanţele conducerii. .Calitatea managementului Dacă pentru bănci interesul constă în existenţa unor acţiuni capabile să stea drept garanţii pentru suma împrumutată.Fezabilitatea îndeplinirii previziunilor. Astfel. . Alianţele strategice – se referă la cercetarea ştiinţifică aplicativă comună. . Utilitatea internă şi externă a planului de afaceri Finanţarea bancară – datorită problemelor intervenite prin eşecul unor proiecte economice (unele de foarte mari proporţii). . băncile au devenit neîncrezătoare şi nedispuse să mai continue politica împrumuturilor conform procedurilor tradiţionale (în mod tradiţional. prin vânzarea companiei sau pe altă cale. aranjamentul include o combinaţie de sprijin financiar şi acces la canalele de distribuţie bine consolidate. .. bazându-şi încrederea pe analiza anterioară şi actual privind activitatea economic financiară a întreprinderii). Astfel. poate fi situată într-o poziţie favorabilă şi poate obţine finanţarea dorită cu ajutorul unui plan de afaceri scris Investiţia de capital – spre deosebire de bănci. pentru firmele în creştere. pentru a se lămuri asupra probabilităţii unei profitabilităţi crescute. investitorii urmăresc şi analizează atent următoarele aspecte: .Piaţa de desfacere. Cel mai adesea.Rezultatele înregistrate de firma solicitantă.1.Unicitatea produsului şi tehnologia lui. care să permit recuperarea investiţiei la o rată accelerată (20% la 60% anual. o firmă de mărime medie. pentru investitori interesul se află în calitatea oamenilor care conduc firma şi în profitabilitatea pe durată cât mai mare a acestora. investitorii doresc să li se demonstreze profitabilitatea proiectului de investiţii propus. la problemele dezvoltării produsului de marketing. Efortul comun poate să .4. de regulă şi în mod tipic între corporaţii mari şi firme de mărime mică. sau cinci până la maximum şapte ani).să demonstreze că realizarea planului va satisface cerinţele cititorului 2. În plus ei vor dori să afle cum şi când îşi vor recupera banii investiţi. . băncile nu cereau un plan de afaceri de la solicitanţii de împrumuturi.Persoanele din conducerea societăţii.

. datorită faptului că sunt necunoscute. înainte de a se angaja la un contract pe termen lung. În cazul în care planul de afaceri este destinat unor potenţiali parteneri obiectivele avute în vedere sunt următoarele: . Tipuri de plan de afaceri În general. uneori prin fuziune şi pentru aceasta are tot mai multă nevoie de un plan de afaceri.evidenţierea abilităţii managerilor în a diagnostica corect mediul în care firma îsi desfăsoară activitatea si de a-si fixa obiective raţionale pentru dezvoltarea firmei. organizaţiile mari sunt reticiente să intre în aranjamente cu firme de mărime medie. . finanţatori. . .înţelegerea poziţiei firmei pe piaţa specifică si în raport cu concurenţa. conform acestui criteriu se poate realiza următoarea clasificare:  plan de afaceri intern destinat managerilor. planul de afaceri poate fi structurat în funcţie de localizarea destinatarului acestuia.1. Firmele mari vor să analizeze planul de afaceri al unei firme de mărime medie.dimensionarea si alocarea de resurse financiare.reliefarea capacităţii managementului superior al firmei de a evalua riscurile afacerii si de a face faţă acestor riscuri. dar un plan de afaceri bine întocmit poate înlătura neîncrederea şi dubiile. Obiectivele pe care le urmăreste un plan de afaceri intern sunt: .identificarea riscurilor si dificultăţilor în funcţionare în vederea elaborării strategiei de gestionare a acestora. materiale si umane necesare obţinerii unei eficacităţi maxime. Relaţiile cu clienţii şi distribuitorii – de cele mai multe ori.dureze mai mulţi ani.stabilirea unor obiective realiste pentru afacere. factorilor decizionali din cadrul ntreprinderii.monitorizarea realizării performanţelor planificate ale firmei si intervenţia corectării abaterilor semnificative. . alte entităţii interesate de ideea de afaceri sau de proiectul de dezvoltare.5. Astfel. .  plan de afaceri destinat potenŃialilor parteneri: investitori. Fuzionările – firmele de mărime caută un mijloc de expansiune. 2.

în funcţie de gradul de complexitate al problemelor abordate. planul de afaceri sumar poate fi întocmit si de către o firmă bine consolidată care doreste să testeze viabiltiatea unui proiect de investiţie.  plan de afaceri dezvoltat sau complet. scopului pentru care a fost elaborat. Un astfel tip de plan de afaceri evidenţiază schematic modul de abordare a afacerilor de către firmă si a proiectelor acesteia. fiind întocmit de către marile companii pentru a-si stabili un mod de acţiune unitar pentru toţi colaboratorii lor. fiind considerat drept un ghid important pentru managerul firmei în cauză. Acest tip de plan de afaceri reprezintă nivelul cel mai complex al realizării si prezentării unui plan de afaceri. Planul sumar conţine 10-20 de pagini fiind folosit de către firmele care se află la început si care nu au prea multe de spus despre trecutul lor. În cazul în care propunerea se dovedeste viabilă se întocmeste un plan detaliat. iar operaţiunile curente nu au un volum prea mare. elaborat în 20-40 de pagini. se cunosc trei tipuri de planuri de afaceri:  plan de afaceri sumar. în literatura de specialitate.6. Conţinutul unui plan de afaceri Fiecare plan de afaceri trebuie să fie adaptat naturii pe care o descrie. Planul dezvoltat sau complet este considerat a fi de către specialisti planul tradiţional.. Un plan de afaceri sumar este potrivit si pentru un antreprenor de succes. între 40 si 100 de pagini (după alţi autori.  plan de afaceri operaţional sau detaliat.evidenţierea parametrilor principali care determină rezultatele viitoare si rentabilitatea firmei. minim 50 de pagini). În ceea ce priveste mărimea si amplitudinea planului de afaceri. 2.1. Acest plan este utilizat cu precădere atunci când se doreste un împrumut sau o investiţie substanţială. iar conţinutul acestuia să poarte amprenta personalităţii antreprenorului. de specificul proiectului si de necesităţile de informare. Există un conţinut general al planului care cuprinde 7 capitole: . Desigur. Planul de afaceri operaţional sau detaliat are. deoarece rezultatele sale sunt argumente suficiente în faţa unor parteneri potenţiali. De regulă planul sumar de afaceri este utilizat pentru reînnoirea unei linii de credit sau pentru obţinerea unei sume mici ca fond de investiţii. de regulă.

Acest capitol trebuie să conţină informaţii privind: Denumirea firmei şi data înfiinţării Forma juridică de constituire Numărul de înregistrare la Registrul Comerţului şi codul fiscal Natura capitalului societăţii Obiectul de activitate înscris în statut Numele şi numărul acţionarilor (proprietarilor) şi datele lor personale În acest document al planului de afaceri trebuie prezentate cât mai explicit următoarele aspecte: c) Descrierea afacerii . trebuie să se convingă de avantajele pe care le pot avea în urma colaborării. a) Sinteza planului de afaceri - care pot fi susţinute în maximum 5 minute de prezentare orală b) Prezentarea societăţii comerciale/firmei Acest capitol are o importanţă deosebită în cazul în care planul este utilizat pentru contactarea unor investitori sau instituţii de creditare. De asemenea. Înainte de a decide să colaboreze cu firma. aceşti potenţiali parteneri de afaceri trebuie să-i cunoască pe cei care le cer ajutorul. adică să aibă garanţia realizării profitului.- sinteza planului de afaceri prezentarea societăţii comerciale/firmei descrierea afacerii descrierea amănunţită a produselor/ serviciilor oferite definirea pieţei organizarea firmei şi managementul acesteia situaţia economico-financiară a societăţii Obiectivul avut în vedere Descrierea sintetică a afacerii Informaţii succinte despre firmă Necesarul de fonduri Rezultate economico-financiare scontate Echipa managerială Sinteza planului de afaceri trebuie să conţină 3-5 pagini ca formă de redactare.

dar condusă de o echipă foarte bună. conţinutul lui vizând: Partea de piaţă şi vânzările estimate Structura şi dimensiunile cererii Prezentarea principalilor concurenţi şi ponderea deţinută pe piaţă Segmentul de piaţă dorit de firmă şi evoluţia acestuia în următorii 1. Instituţiile de creditare sunt interesate întotdeauna de calităţile şi experienţa echipei de conducere.- Obiectivele prioritare şi misiunea firmei Nevoile consumatorilor ce urmează a fi satisfăcute Produsele/serviciile ce urmează a fi fabricate/prestate Cantităţile de utilaje şi dotări Situaţia actuală a firmei şi perspectivele de dezvoltare În acest capitol sunt evidenţiate în detaliu: d) Descrierea amănunţită a produselor/ serviciilor oferite Caracteristicile tehnice şi economice ale produslui/serviciului oferit Avantajul competitiv faţă de produsele/serviciile similare de pe piaţă Tehnologiile de fabricaţie şi gradul de noutate al produsului/serviciului Canalele de dsitribuţie şi modalităţile de promovare Preţurile de vânzare Acest capitol este foarte important pentru succesul ulterior al afacerii. decât într-una promiţătoare (de viitor). Acestea vor investi mai sigur într-o afacere nouă (nesigură). dar condusă de o echipă de manageri fără experienţă.5 ani Strategia de piaţă a întreprinderii Acest capitol include informaţii privitoare la echipa de conducere şi la resursele umane. Aici pot fi detaliate: Structura organizatorică şi metodele de organizare şi conducere Descrierea membrilor echipei manageriale Modalităţile de selectare şi perfecţionare a salariaţilor Forma de salarizare Descrierea procesului de producţie cu menţionarea duratelor şi a cheltuielilor aferente fiecărei etape a acestuia e) Definirea pieţei f) Organizarea firmei şi managementul acesteia . la managementul firmei.

Condiţiile legislative ale activităţii antreprenoriale 2. o hoatărâre judecătorească definitivă privind proprietatea . 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent Persoană fizică autorizată (PFA) Pasi de urmat pentru a deveni o persoana fizica autorizata Pasul 1: Legalizare la notariat a actului prin care dovediţi că aveţi dreptul de a folosi sediul în care vă veţi desfăşura activitatea ca PFA. instalaţii. un contract de comodat Pasul 2: obţinerea acceptului asociaţiei de locatari (dacă este cazul).situaţia creditelor existente (acolo unde este cazul) Situaţia economico-financiară estimativă a firmei care conţine informaţii referitoare la: . o declaraţie de luare în spaţiu.veniturile estimate pe următorii 3 ani .2.un contract de vânzare-cumpărare sau contract de donaţie . Informaţiile financiare sunt grupate astfel: Activitatea trecuta a firmei care conţine informaţii referitoare la: . 26/1990 privind registrul comerţului şi de Legea nr. personal (cantitativ şi calitativ) Planul de afaceri trebuie să arate potenţialilor investitori sau creditori de ce este g) Situaţia economico-financiară a societăţii profitabil să investească în acea firmă.- Necesarul de spaţiu.situaţia veniturilor şi a cheltuielilor din ultimii 3 ani .contul de profit/ pierderi pe ultimii 3 ani . Constituirea PFA-urilor şi a societăţilor comerciale Înregistrarea comercianţilor în România este reglementată de Legea nr.evoluţia previzibilă a costurilor şi a profiturilor pe următorii 3 ani planul de finanţare pentru acoperirea cheltuielilor pe timpul realizării produsului/serviciului 2. Actul care trebuie legalizat poate fi: .2.un extras de carte funciară nu mai veche de 30 de zile . Mergeţi la notariat şi faceţi o copie legalizată a actului prin care dovediţi că aveţi dreptul de a folosi sediul viitoarei PFA.un contract de subînchiriere.un certificat de moştenitor.1. 31/1990 privind societăţile comerciale şi Legea nr. .

. Pasul 3: verificarea şi rezervarea firmei la sediul ORCT. Carte de identitate sau paşaport (copie xerox semnată de dumneavoastră).În cazul în care vă veţi stabili sediul profesional într-un imobil care are destinaţia de locuinţă. Pasul 5: puteţi opta să depuneţi personal dosarul la sediul ORCT sau prin corespondenţă. Spre exemplu: “Ionescu Alexandru PFA” sau “Ionescu A. O cerere de înregistrare completată cu datele dumneavoastră personale. 5.certificat de absolvire a unei instituţii de învăţământ . eliberată de ORCT (pasul 3). Documentele care atestă pregătirea profesională sau experienţa profesională (copii xerox cu semnătura dumneavoastră) – pot fi: . 4.atestat de calificare profesională. Acceptul asociaţiei de locatari (pasul 2). 7. în original. Trebuie să solicitaţi semnăturile vecinilor direcţi (de la etajul superior. Dacă vecinii dumneavoastră şi-au dat acordul. pe care trebuie să-l alegeţi după modelul “nume prenume” sau “nume iniţială prenume”. precum şi de la vecinii cu care aveţi perete comun). recunoaştere a calificării dobândite în străinătate etc. 2. Copia legalizată a documentului care arată că aveţi dreptul de a folosi sediul (pasul 1). 8. Specimenul dumneavoastră de semnătură.diplomă de studii . PFA”. trebuie să obţineţi acordul asociaţiei de proprietari pentru a putea stabili sediul PFA în acest imobil. Îi puteţi face în orice ordine doriţi. de la cel inferior. Documente necesare verificarii disponibilitatii denumirii: a) o cerere de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă b) fotocopie a actului de identitate c) dovada că aţi achitat taxa de registru Pasul 4: Alcătuirea unui dosar în care se include: 1. 3. 6. protecţiei mediului şi protecţiei muncii. Dovada verificării şi rezervării firmei. formularul mai trebuie ştampilat şi semnat de administratorul de bloc. Acest pas nu depinde de paşii anteriori. “Firma” este de fapt numele PFA. sanitar-veterinar. O declaraţie tip pe proprie răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar.

ORCT va emite rezoluţia de admitere a dosarului prin care va dispune motivat înmatricularea în Registrul Comerţului. 3. care conţine codul unic de înregistrare (C.). iar de acolo vi se va da un bon pe care aveţi trecută data la care veţi afla dacă v i s-a admis dosarul în vederea înregistrării în Registrul Comerţului ca persoană fizică autorizată. Dacă dosarul este complet. Aici vi se va elibera chitanţa (pe care o veţi adăuga la dosar) şi un bon pe care aveţi trecută data la care veţi afla dacă vi s-a admis dosarul în vederea înregistrării în Registrul Comerţului ca persoană fizică autorizată. trebuie să parcurgeţi următorii paşi: 1. autorizarea funcţionării şi luarea în evidenţă fiscală – şi rezoluţia de la Tribunalul de pe lângă Oficiul Registrului Comerţului. vi se emite o rezoluţie de modificare prin care vi se va restitui dosarul. Acesta poate fi trimis prin e-mail sau poştă ori îl puteţi ridica de la biroul eliberări de la sediul ORCT. în funcţie de cum aţi optat în cererea de înregistrare completată.În cazul în care optaţi să mergeţi personal la ORCT.) şi codul de identificare fiscală (C. 2.I. vi se va întocmi o notă de calcul (aproximativ 250 lei). 5. Dacă direcţia ONRC va emite o rezoluţie de respingere a cererii de înmatriculare în registrul comerţului. Vi se dă înapoi dosarul. autorizarea funcţionării şi va trimite dosarul administraţiei financiare pentru luarea în evidenţă fiscală. Mergeţi din nou la ghişeul unde vi s-a eliberat nota de calcul şi depuneţi dosarul. Dacă documentaţia este incompletă. Veţi avea termen 15 zile (cu posibilitatea de prelungire) pentru completarea dosarului şi repetarea pasului 5. – care atestă înregistrarea în Registrul Comerţului. unde un funcţionar va verifica dacă lipsesc acte. 2. Dacă instanţa de judecată . Achitaţi taxa socotită prin nota de calcul la ghişeul numit “Registratură intrări”. REZULTATE PROCEDURĂ – 3 variante 1.F.I. împotriva rezoluţiei veţi putea formula în termen de 15 zile de la comunicare o plângere la judecătoria din raza sediului social. În cazul în care aveţi neclarităţi în privinţa completării formularelor. Depuneţi dosarul (alcătuit conform paşilor 1-4) la ghişeu. În urma înregistrării PFA se va elibera un certificat de înregistrare.U. vă puteţi adresa “Biroului de asistenţă” sau ghişeului “Informaţii”. 3. Dacă documentaţia este completă. Obţineţi dovada verificării firmei. 4.

dupa caz. • aportul unui singur asociat. in vederea impartirii profitului si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor. acte de identitate ale asociatilor. Societatea cu răspundere limitată (SRL) Societatea cu raspunderea limitata se poate constitui prin: • asocierea a doi sau a mai multor asociati pentru a desfasura o activitate comerciala.admite plângerea dumneavoastră. administratorilor. acordul asociatiei de proprietari si al vecinilor (in cazul in care sediul social se afla intr-un bloc. formularul tip pentru acord se gaseste pe site-ul Registrului Comertului) 8. actul de proprietate al sediului in care va functiona societatea ( sunt necesare si prezentarea actelor de intabulare) 5. care au aceasta calitate şi sunt inregistrate fiscal in Romania sau. specimenele de semnatura ale reprezentanţilor societaţii ( intocmite la notariat sau la sediul Registrului Comertului) 9. Capitalul social va fi fixat de catre asociati in functie de nevoile societatii. actul constitutiv al societatii 4. cenzorilor sau auditorilor persoane fizice 2. actul care atesta dreptul de folosinta al societatii in spatiul destinat deschiderii sediului social ( inchiriere/ comodat/ vanzare-cumparare) 7. care au domiciliul/reşedinţa/sediul in Romania( acestea se obtin contra cost de catre Registul Comertului in momentul depunerii dosarului de infiintare a firmei ) sau pentru persoanele fizice sau juridice straine. declaraţia autentica pe propria raspundere a persoanei fizice cetaţean strain in nume propriu sau ca reprezentant al persoanei juridice straine . care este detinatorul tuturor partilor sociale. Actele necesare infiintarii unei societati comerciale (SRL): 1. cu respectarea plafonului minim stabilit de lege in valoare de 200 Ron. asociatul unic poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica. dovada capitalului social 6. rezervare denumire firma (se obtine de la Registrul Comertului) 3. certificatele de cazier fiscal pentru asociaţii sau reprezentanţii legali ai societaţii comerciale. va dispune prin hotărâre înmatricularea în Registrul Comerţului şi autorizarea funcţionării.

de protecţie socială. precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale. şi. prin muncă forţată înţelegând orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare sau pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei. în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă .2. Codul muncii – cadrul legislativ al activităţii antreprenoriale Codul muncii este legea care reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă. 10. Dintre principiile fundamentale care stau la baza Codului Muncii amintim următoarele: libertatea muncii este garantată prin Constituţie dreptul la muncă nu poate fi îngrădit munca forţată este interzisă. meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie. . precum şi jurisdicţia muncii.care nu este inregistrata fiscal in Romania din care sa rezulte ca nu are datorii fiscale. fără nici o discriminare în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii Drepturile şi obligaţiile privind realţiile de muncă dintre întreprinzător şi salariat se stabilesc potrivit legii prin negociere. dupa caz. alte formulare care vor fi completate la Registrul Comertului in momentul depunerii dosarului 2. oricare ar fi acestea orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate.2. declaratia asociatiilor/ administratorilor in care sa se mentioneze ca indeplinesc condiitile legale de exercitare a calitatii de asociat/ administrator in societate 11. modul în care se efectuează controlul din domeniul raporturilor de muncă. de securitate şi sănătate în muncă. traducerea realizata de un traducator autorizat a carui semnatura sa fie legalizata de un notar public.

Capitalul fix participă la mai multe cicluri de producţie. cunoştinţe. creditele externe. Resursele necesare derulării unei afaceri 2. Resurse materiale Resursele materiale atrase în activitatea economică reprezintă bunurile produse prin muncă şi utilizate pentru obţinerea altor bunuri şi/sau servicii destinate vânzării. Capitalul circulant se consumă în întregime într-un singur ciclu de producţie şi se înlocuieşte şa fiecare nou ciclu de producţie. maşinilor avute la dispoziţie.2. cu ajutorul uneltelor.3. leasing-ul. în scopul conservării. 2. se consumă treptat şi se înlocuieşte după mai mulţi ani de utilizare. Personalul întreprinderii: Salariaţi încadraţi permanent sau temporar: cei prezenţi la lucru şi cei aflaţi în concediu Salariaţi absenţi motivat sau nemotivat: cei trimişi să lucreze în afara întreprinderii.2. precum şi bunrile la care se referă. Muncitorii direct productivi sunt cei care acţionează direct asupra obiectelor muncii.1. aparţinând unei persoane fizice sau juridice. Resurse financiare Resursele financiare reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică. Resurse umane Resursele umane ale unei ţări sau zone geografice reprezintă totalitatea resurselor economice care sintetizează potenţialul de muncă. instalaţiilor. cei care efectueză ziua liberă Salariaţii întreprinderii care îşi completează studiile în calitate de elevi sau studenţi Muncitorii reprezintă categoria cea mai numeroasă de angajaţi din întreprindere. Resursele materiale atrase în activităţi economice reprezintă factorul de producţie capital.3. rude. Principalele modalităţi de obţinere a resurselor financiare sunt: băncile. . 2.3. deplasării sau livrării lui. prieteni. Factorul de producţie capital se împarte în două categorii: capital fix şi capital circulant. fonduri nerambursabile. Totalitatea resurselor umane care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei întreprinderi reprezintă personalul întreprinderii.3. Muncitorii indirect productivi acţionează indirect asupra obiectului muncii.3. cei aflaţi în deplasare.

1. există două moduri de abordare a riscurilor: riscul pur şi riscul speculativ.1. 3. dacă apare. Riscul pur poate fi: . evaluare şi control economic. În domeniul economic şi social.1. a volumului şi structurii cererii.Capitolul 3. fapt de conduce la riscul nerecuperării cheltuielilor avansate pentru cercetaredezvoltare şi inovare. provoacă prejudiciu. Riscul pur reprezintă ameninţarea posibilă a unui eveniment care.imprevizibil: determinat de situaţii fortuit Riscul specualtiv reprezintă un pericol asumat controlabil. Tipuri de risc După natura lor riscurile se pot încadra în mai multe categorii după cum urmează: riscuri economice riscuri comerciale riscuri tehnologice riscuri financiare riscuri strategice riscuri politice şi administrative riscuri accidentale Riscurile economice sunt determinate de incertitudinea evoluţiei pieţei şi în special de modificarea într-un interval foarte scurt de timp. delimiat şi acceptat din propria voinţă. precum şi a celor efectuate pentru cumpărarea echipamentelor şi utilajelor.previzibil: când factorii care ar provoca pierderi pot fi estimaţi . . Riscul în afaceri Riscul economic – orice element de incertitudine care poate afecta activitatea unui întreprinzător sau derularea unei anumite operaţii. în funcţie de posibilităţile de identificare. Risc şi reuşită în afaceri 3.

1. prin modificarea procedurilor. metodelor. . tehnologiilor sau echipamentelor avute în vedere. practicile neloiale. Riscurile financiare reprezintă pierderile monetare ce afectează patrimoniul sau rezultatele. ţinând cont de faptul că orice acoperire este. Dacă acţiunea asupra cauzelor este insuficientă trebuie avută în vedere acoperirea riscurilor. simultan. Eliminarea riscurilor se referă la acţiunea asupra surselor potenţiale de riscuri. naţional sau internaţional. este preferabil eliminarea riscurilor interne. material şi financiar. transferul plăţilor şi alţi factori. etc. Riscurile accidentale sunt determinate de calamităţi naturale sau alte cauze de forţă majoră. Riscurile strategice îşi pot avea originea în: schimbarea raportului de forţe în interiorul de activitate. Această tehnică este utilizată în cazul riscurilor de mică importanţă şi care pot fi introduse în buget datorită frecvenţei mari de repetare. Riscurile tehnologice rezultă din schimbarea bruscă a procedeelor de fabricare datorită evoluţiei rapide a progresului tehnic şi conduc la uzura morală a unor echipamente existente. rolul determinant în acest sens avându-l politicile guvernamentale fiscale şi monetare.2. parţială şi costisitoare. Modalităţi de minimizare a riscului Cele mai utilizate metode pentru tratarea economică a riscurilor sunt: eliminarea riscurilor. Când este posibil. şi ale cheltuielilor pentru 3. Riscurile politice şi administrative se produc datorită acţiunii forţelor care afectează mecanismele de funcţionare a macrosistemului. Acceptarea (asumarea) riscurilor se face atunci când întreprinderea decide să fie propriul său asigurator. Acoperirea riscurilor. acoperirea riscurilor. acceptarea (asumarea) riscurilor. „războiul” preţurilor.Riscurile comerciale provin din relaţiile cu partenerii de schimburi comerciale şi au drept efecte nerealizarea nivelurilor cifrei de afaceri producerea bunurilor ce vor fi vândute. ajustarea taxelor şi impozitelor.

Raspunderea civila delictuala apare de fiecare data cand intreprinzatorul incalca o anumita norma juridica. Răspunderea contravenţională se declanşează în situaţia în care întreprinzătorul comite fapte contravenţionale. determinându-l să nu mai repete fapta ilicită. În funcţie de gravitatea răspunderii întreprinzătorului. Răspunderea în afaceri Răspunderea în afaceri se referă la comportamentul pe care îl aleg întreprinzătorii din multiple variante posibile. Baza răspunderii penale o constituie infracţiunea. răspundere. civilă. Răspunderea disciplinară se referă la raporturile dintre angajat şi angajator.Capitolul 4. care este abaterea cea mai grava dintre toate faptele pedepsite de lege si cel mai aspru sanctionata. Răspunderea în afaceri are două funcţii: funcţia coercitivă şi funcţia educativă. ţinând cont de interesele generale ale firmei. răspundere contravenţională. adică fapte care prezintă un grad de pericol social mai scăzut. Funcţia coercitivă este o funcţie de constrângere şi pedepsire imediată a întreprinzătorului care nu respectă legea. coroborare cu dispoziţiile legale restrictive care nu pot fi încălcate. producand unei anumite persoane un prejudiciu.1. Răspunderea penală poate fi declanşată numai pentru fapte ilicite de mare gravitate. . care i-a adus sancţiuni în trecut. răspundere penlă. Răspunderea în afaceri implică sancţionarea atitudinii sau acţiunii alese de antreprenor. Răspunderea civilă este de două tipuri: contractuală şi delictuală. amintim următoarele forme de răspundere juridică în afaceri: răspundere disciplinară. Raspunderea civila contractuala revine intreprinzatorului care nu respecta obligatiile asumate la incheierea unui contract. atunci când angajatul îşi încalcă în mod repetat obligaţiile de serviciu. declarate de lege drept infracţiuni. Etica în afaceri 4. Funcţia educativă influenţează conştiinţa întreprinzătorului. prin comiterea unor abateri care contravin disciplinei muncii. în cazul unei neconcordanţe între alegerea sa şi regula juridică ce prestabileşte comportamentul legal.

3. Principii etice în relaţiile cu angajaţii firmei şi cu partenerii de afaceri Etica (corectitudinea) in afaceri este necesara nu numai pentru ca asa ar fi “frumos”. a stabili alternativele de solutionare si de a o rezolva inainte de ca ea sa devina presanta normele si valorile pentru evaluarea actiunilor firmei sunt folosite pentru a aprecia. apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive. instituind cadrul necesar accesului deplin la produse şi servicii. aceia care se dovedesc incorecti. informării lor complete despre caracteristicile acestora. concurential.4. cat mai ales pentru ca mai devreme sau mai tarziu intr-un mediu economic normal. Responsabilitatea sociala a firmei Responsabilitatea sociala a firmei presupune ca deciziile sa fie luate in conformitatea cu anumite standarde si sa dca ala efecte favorabile asupra celor interesati in activitatea firmei Sensibilitatea sociala a firmei Sensibilitatea sociala a firmei se defineste prin dezvoltarea proceselor decizionale care orienteaza practicile firmei in vederea adoptarii unei conduite corecte din punct de vedere social. scopurile stabilite in contextul unei probleme date adoptarea deciziilor 4. judeca si evalua comportamentul firmei.2. Responsabilitatea sociala impreuna cu sensibilitatea sociala a firmei formeaza politica sociala a firmei care defineste comportamentul de afaceri al firmei exprimat prin: relatii si interactiuni care se stabilesc intre firma si mediul social intern si extern probleme care rezulta din actiunile firmei sau din interactiunile dintre firma si mediul sau ambiant abilitatea firmei de a diagnostica o problema. în calitatea lor de consumatori. “bine”. . Protecţia consumatorilor Statul este obligat să protejeze cetăţenii. inselandu-si partenerii sau “beneficiarii” se autoelimina de pe piata.

4. baraje. exploatarea exagerată a faunei terestre. securitatii si intereselor legitime ale consumatorilor. Obiectivul sau principal il reprezinta realizarea politicii guvernamentale in domeniul protectiei vietii. Omul a contribuit la deteriorarea mediului înconjurător prin: defrişarea pădurilor.4. construirea de lacuri de acumulare. sanatatii. etichetarii sau altor practici frauduloase dreptul de a fi despăgubit dreptul de a alege dreptul de a fi ascultat dreptul la educare dreptul la un mediu ambiant sanatos Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) este organismul care se ocupa cu protectia consumatorilor. publicitatii. Măsurile de ameliorare a mediului vizează: combaterea poluării aerului ameliorarea efectului de seră ameliorarea smogului ameliorarea stratului de ozon ameliorarea purităţii apei ameliorarea poluării solului producerea de bunuri cu grad minim de risc împiedicarea poluării cu deşeuri .Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt: dreptul al satisfacerea cerintelor esentiale de viata dreptul la siguranta dreptul de a fi informat dreptul de a fi protejat impotriva informatiei. Protecţia mediului Mediul ambiant reprezintă totalitatea factorilor care asigură menţinerea echilibrului ecologic şi determină condiţiile de viaţă pentru om şi de dezvoltare a societăţii. canale în zone care trebuiau protejate. a resurselor oceanice. suprapăşunatul. a subsolului.

iar omul. determinant in piata muncii. trebuie avut in vedere faptul ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta. . care se initiaza sau exista in societate. Orice activitate. intrucat au resurse pentru existenta sau au alte preocupari. ci si o fiinta cu nevoi complexe de cunoastere.1. ca si parte a societatii. cunoştinţele şi experienţa ajutându-se de instrumente corespunzătoare pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii trebuinţelor lor imediate şi de perspectivă. al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate. Iniţierea în căutarea unui loc de muncă 5. specific umană. Aceasta reprezinta volumul total de munca necesar activitatilor dintr-o tara pe o perioada data. In acest caz. Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama utilizarii disponibilitatilor de munca existente in societate. cel mai important. este neomogena si.Capitolul 5. este unul complex. Oferta de munca se exprima prin numarul celor apti de munca sau populatia apta disponibila din care se scade numarul femeilor casnice. Conditia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este recompensarea acesteia. nu se manifesta in intregime dupa principiile economiei de piata (caz in care omul ar fi limitat doar la o componenta economica). Cererea şi oferta pe piaţa muncii Munca este activitatea conştientă. Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata. are o mobilitate redusa. se poate observa ca oferta de munca se formeaza intr-un timp indelungat. prin care oamenii îşi folosesc aptitudinile. genereaza nevoia de munca. Ea se exprima prin intermediul numarului de locuri de munca. Avand in vedere faptul ca factorul uman. Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale. Dar ea nu constituie in intregime o cerere care se exprima pe piata muncii. in perioada data. ci numai acelea care urmeaza sa fie recompensate (salarizate). afirmare si apartenenta in societate. adica a volumului de munca ce poate fi depus de populatia apta de munca a tarii respective. este nu doar o „masina de lucru”.

. oferta de munca nu se formeaza in exclusivitate pe principiile economiei de piata. indiferent dacă primeau sau nu alocaţie de sprijin. · oferta de forta de munca este eminamente perisabila si are caracter relativ rigid. 5. nu poate astepta oricat angajarea pe un loc de munca. generatoare de locuri de munca. starea sanatatii. deoarece dezvoltarea unor activitati existente si initierea altora noi. ajutor de şomaj. psihologie. aspecte care nu sunt neaparat de natura economica. oferta de munca depinde de varsta.Cererea si oferta de munca nu trebuie considerate prelungiri simple si directe ale cererii si ofertei de bunuri economice pe o alta piata. · cererea si oferta de munca nu sunt omogene. In acest sens se impun atentiei urmatoarele aspecte: · pe termen scurt. sex. chiar daca nu au avantaje economice. Cel ce face oferta trebuie sa traiasca. · oferta de munca in ansamblul sau se formeaza in decursul unui timp indelungat in care creste si se instruieste fiecare generatie de oameni pana la varsta la care se poate angaja. · generatiile de tineri nu sunt crescute de parintii lor ca niste marfuri sau numai pentru a deveni salariati. ci ca oameni. a doua componentă a populaţiei active. cererea de munca este practic invariabila. oamenii nu se deplaseaza dintr-o localitate in alta si nu-si schimba cu usurinta munca.2. conditii de munca etc. De aceea. reprezintă o categorie economică a cărei definire a suscitat numeroase abordări. efectivul şomerilor se determină în două variante: . ci ca niste categorii specifice cu un continut care le este propriu. · posesorii fortei de munca au o mobilitate relativ redusa.Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de referinţă erau înscrise la Oficiile forţei de muncă şi şomaj. presupun o anumita perioada de timp. ci sunt atasati mediului economico-social. ci de compun din segmente si grupuri neconcurentiale sau putin concurentiale. În statistica românească. sau alte forme de protecţie socială. Şomajul Şomerii. neputandu-se subsitui reciproc decat in anumite limite sau deloc. De asemenea.

nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri. . sunt persoanele de 15 ani şi peste care în decursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii: . care aşteaptă să fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă. prieteni.persoanele fără loc de muncă. studenţi. . .sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile.apelarea la o agenţie sau oficiu de plasare a forţei de muncă. .Şomerii în sens B.consultarea site-urilor electronice specializate. sindicate etc.participarea la târgurile de locuri de muncă (job shop-uri) organizate periodic de agenţiile de ocupare a forţei de muncă. . dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă. putem afla eventualele oportunităţi de angajare. O altă posibilitate este cea de a discuta direct cu persoane care lucrează la firma care ne interesează (pe cât posibil. de asemenea: . cu persoane din conducerea firmei).M. apel la rude.. de exemplu: BEST JOBS. demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu. reviste.persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi. publicarea de anunţuri sau răspunsuri la anunţuri.putem căuta informaţii direct la firmele la care am dori să ne angajăm. Intrând pe site ul firmei. adică oferă informaţii privind locurile de muncă vacante şi . dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul.publicarea unor anunţuri în publicaţii specializate.sunt în căutarea unui loc de muncă. Căutarea unui loc de muncă Ce putem face concret pentru a găsi un loc de muncă? . . disponibile să lucreze. Uneori putem găsi afişe cu locuri de muncă disponibile pe poarta / uşa firmei. pensionari). utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la Oficiul de forţă de muncă şi şomaj sau la agenţii particulare de plasare. Sunt incluse.I. Aceste agenţii oferă servicii de mediere a muncii.3.identificarea şi consultarea cu regularitate a anunţurilor cu oferte de locuri de muncă din ziare. 5. E JOBS . .

deci pentru fiecare post un CV distinct · cei cu experienţă in muncă.condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea. CURRICULUM VITAE (C. este un document universal care a intrat deja în folosinţă şi la noi în mod curent. menţionăm : · se foloseşte coală albă format A4 de bună calitate · datele personale (nume. Un C. trebuie să apară in stânga sus a paginii · fotografia (dacă se solicită). vor specifica evoluţia in carieră. competenţele avute. trebuie să fie in acord cu cerinţele şi competenţele postului. Informaţiile incluse intr-un C. Este bine de ştiut că un recrutor experimentat nu poate acorda mai mult de un minut parcurgerii unui C. Printre aceste reguli. de aceea el trebuie să răspundă unor anumite cerinţe. afişarea lor şi prin organizarea de burse ale locurilor de muncă. C.V. realizările profesionale. El este considerat ca fiind eficient numai in măsura in care se finalizează cu invitarea la un interviu.V. adresă. să fie relevante şi prezentate cu maximă concizie. precizie şi claritate. va fi aplicată in dreapta sus · aspectul estetic este foarte important. precum şi competiţia intre aceştia. calităţile dobândite prin prestarea activităţilor şi evoluţia in ordine invers cronologică a locurilor de muncă avute . corect incadrat in pagină şi fără greşeli gramaticale · se redactează dactilografiat sau pe calculator · de preferinţă nu trebuie să depăşească o pagină (maxim două) şi să fie cât mai aerisit pentru a fi uşor de citit · intotdeauna se completează in acord cu obiectivele personale precum şi competenţele necesare pentru postul vizat.V -ul trebuie să fie prezentabil.) Curriculum Vitae ( în limba latină : " cursul / desfăşurarea vieţii " ). telefon/fax ). În intocmirea unui C.V. pentru a permite şi facilita comparaţiile între diverşii solicitanţi de locuri de muncă. trebuie să se ţină seama de un ansamblu de reguli cu caracter obligatoriu. V. şi. îngrijit.V. bine redactat poate creşte semnificativ şansele de a obţine postul dorit. Un Curriculum Vitae are de obicei fondul şi forma parţial standardizate.

management. etc. · este importantă. nu se anexează la C. astfel ca informaţiile prezentate să poată fi confirmate la o eventuală verificare · CV-ul nu se semnează şi nu se datează. dacă există. menţionarea disponibilităţii de a călători sau de a schimba domiciliul la solicitarea societăţii · opţional pot fi menţionate pasiunile. preocupările din timpul liber. bineînţeles. precum şi pe premii şcolare.. ci se menţionează doar posibilitatea furnizării lor la cerere · nu se trec date nereale! CV-ul trebuie să fie sincer. Dacă în anunţul cu jobul respectiv era menţionat şi un cod pentru acesta. se va pune accentul atât pe calităţile personale care pot compensa lipsa acesteia. atunci când este cazul. include şi numărul respectiv. trebuie să conţină denumirea jobului la care vrei să te înscrii. prin . · este util să fie menţionate şi alte competenţe personale necesare ocupării postului: cursuri de limbi străine. limbile străine cunoscute · in CV nu se prezintă informaţii sau pretenţii salariale · nu se includ informaţii de natură religioasă. şi nu vor putea ghici la care dintre ele te referi sau la care doreşti să te înscrii. SCRISOAREA DE INTENŢIE Câteva sfaturi legate de întocmirea unei scrisori de intenţie: 1) Nu uita să menţionezi denumirea jobului Una din primele fraze ale Scrisorii de Intenţie.. Este o idee bună să menţionezi şi sursa de la care ai aflat despre acest job disponibil. De asemenea.V. marketing. burse. posesia carnetului de conducere. după ce. alte cursuri urmate. atribuţii de lider.· in cazul absolvenţilor şi a persoanelor fără experienţă in muncă. toate acestea indicând că ei ar putea deveni buni angajaţi nu se lasă perioade de discontinuitate in prezentarea carierei. Iată motivul pentru care trebuie să menţionezi toate aceste amănunte: angajatorii trebuie să gestioneze toate anunţurile de joburi ale companiei lor. informatică. ai salutat persoana căreia îi este destinată. etc. slujbe temporare. politică sau de altă natură controversată · referinţele.

Menţionează eventuale evenimente recente sau proiecte ale companiei sau dovedeşte-le că ai câteva cunoştinţe despre realizările anterioare ale firmei – toate acestea vor demonstra faptul că eşti interesat de a te alătura echipei respective. doar prin simplul fapt de a personaliza scrisoarea de intenţie arăţi interes şi iniţiativă. că eşti interesat de job. . menţionate de candidaţi în Scrisoarea de Intenţie. 4) Ce poţi face pentru mine? Motivele pentru care îşi doresc job-ul respectiv. Ideea este că angajatorul are deja CV-ul tău – Scrisoarea de Intenţie nu trebuie să îl repete. poţi câştiga angajatorul. prin faptul că ai făcut cercetări despre companie. 2) Pericolul creării unei Scrisori de Intenţie impersonale Este o mare greşeală uşurezi să trimiţi aceeaşi Scrisoare de Intenţie fiecărui angajator. contribuţia şi realizările tale profesionale în cadrul ultimului loc de muncă sau cum ai rezolvat situaţii dificile. copiind practic toate informaţiile din CV şi incluzându-le în Scrisoarea de Intenţie – este o pierdere de timp şi probabil o pierdere a şansei de a fi ales pentru job. înainte de a i te adresa.menţionarea acestor simple amănunte. este bine ca întotdeauna să-ţi personalizezi scrisoarea de intenţie. ci să exprime ceva nou. O Scrisoare de Intenţie de succes trebuie personalizată în funcţie de caracteristicile companiei căreia îi este destinată. Ideea de bază a unei Scrisori de Intenţie este de a părea personală. sunt de cele mai multe ori formulate astfel: • „Am nevoie de bani” • „Mi se pare destul de interesant acest post” • „De mic copil îmi doream să lucrez pentru această companie” • „Am nevoie de experienţă în acest domeniu” • „Un job în cadrul companiei dvs. schimbând doar numele persoanei căreia îi este adresată. Scrisoarea de Intenţie trebuie să ofere ceea ce nu poate oferi CV-ul – de exemplu. Chiar dacă anunţul la care vrei să aplici este diferit de sectoarele de industrie cu care eşti obişnuit. 3) Nu repeta ideile din CV Mulţi candidaţi fac această greşeală. Scrisorile standard îi arată intervievatorului că nu eşti în totalitate interesat de postul respectiv. doarece sunteţi cei mai buni în acest domeniu” 5)Personalizarea scrisorilor de intenţie. deoarece îi munca şi va fi mai receptiv atunci când îţi va citi CV-ul. mi-ar ajuta în carieră.

iar dacă soliciţi experienţă plătită nu preciza suma dorită. ci conform teoriei va beneficia de mai multă atenţie. În cazul în care . de exemplu tu aplici la un anunţ. Dacă este posibil. Este mai uşor să găseşti loc pentru muncă neplatită din motive evidente. şi nu va fi aşezată într-un vraf mare de hârtii. Ai grijă să îndeplineşti toate cerinţele postului şi precizeazăle separat în scrisoarea de intenţie.” 8) Cerere pentru experienţa de lucru Experienţa de lucru este o metodă bună de a înţelege ce carieră să urmezi. remunerată sau neremunerată. Atrage atenţia asupra calificărilor tale. Oricare ar fi scopul tău. Adresează scrisoarea de intenţie persoanei specificate în anunţ. ai grijă cum te vinzi şi motivele pe care le menţionezi în legătură cu ce poţi face pentru compania respectivă. de exemplu “Văvoi contacta săptămâna viitoare pentru a discuta despre un posibil interviu. 7) Un post căruia nu i s-a făcut publicitate A aplica pentru un post care nu a fost făcut public este cea mai bună metodă de a găsi un loc de muncă. astfel încât destinatarul să fie surprins. redactând o scrisoare către o companie care nu a făcut public anunţul. Pune accent în scrisoare pe cunoştinţele/cursurile făcute la facultate/colegiu şi de ce sunt ele relevante în sectorul pentru care aplici. Dacă soliciţi angajare neplatită specifică în scrisoare. În încheiere precizează care sunt acţiunile pe care le vei întreprinde. sau la un articol din ziar referitor la companie. În introducerea scrisorii prezintă cunoştinţele tale despre companie împreună cu o declaraţie pozitivă legată de contribuţia pe care o poţi avea. fă referire la cineva din cadrul companiei. 6) Un post căruia i s-a făcut publicitate Fă cercetări legate de compania şi de postul pentru care vrei să aplici. în cazul în care angajatorul nu a specificat că doreşte să fie scrisă de mână. Este puţin probabil ca aplicaţia ta să fie o supraîncărcare a CV-urilor şi scrisorilor de intenţie primite. Sunt două metode de a lucra pentru a căpăta experienţă. Companiei îi arăţi că ai iniţiativă. Unele companii încurajează acest lucru şi îi dau persoanei respective mai multe atribuţii. dacă este posibil aplicantul ar trebui să adreseze scrisoarea unei persoane din cadrul companiei. decât să facă cafea şi să copieze documente. 9) Scrisoarea de intenţie poate fi scrisă de mână Scrisoare de intenţie poate fi scrisă la calculator şi printată numai cu cerneală neagră.Scrisoarea de intenţie variază în funcţie de tipul de job şi de modalitatea de a aplica.

Al treilea paragraf – scrie despre ţelurile tale legaându-le de domeniul companiei şi de postul pentru care aplici. 12) Când trebuie să trimit o scrisoare de intenţie Scrisoarea de intenţie trebuie trimisă întotdeauna împreună cu CV-ul. ar trebui să foloseşti un stilou de calitate şi să fii atent să nu faci greşeli. Este foarte uşor pentru un angajator să respingă scrisorile tip. 14) Punctele principale care trebuie incluse în scrisoarea de intenţie Primul paragraf – menţionează pentru ce post aplici şi de ce eşti cel mai bun candidat pentru postul respectiv. 13) Încheierea unei scrisori de intenţie O scrisoare de intenţie este o scrisoare de afaceri şi drept urmare ar trebui să se încheie cu “Cu sinceritate/Al dvs. Dacă nu reuşeşti să afli. Concentrează aceste informaţii în maxim patru paragrafe. încearcă să afli un nume pe pagina de internet a firmei sau telefonând şi intrebând cine este şeful departamentului.doreşte scrisă de mână scrisoarea. cu stimă”. 10) Lungimea unei scrisori de intenţie Nu depăşi o pagină format A4. 15) Pot trimite aceeaşi scrisoare de intenţie tuturor anunţurilor? Este preferabil să-ţi direcţionezi fiecare scrisoare în funcţie de anunţul pentru care aplici. incluzând o adresă de contact şi semnătura. atunci adresează-te cu Stimată/Stimat Doamnă/Domn. 11) Adresarea în scrisoarea de intenţie Dacă ai numele angajatorului adresează-te acestuia. Al doilea paragraf – oferă detalii despre cum poţi contribui tu în cadrul companiei şi care sunt calităţile tale care te fac potrivit pentru postul respectiv. Solicită un interviu cititorului atunci când doreşte şi comunică că vei păstra legătura. 17) Fonturi şi tipul de hârtie şi revino cu un telefon după aproximativ o săptămână. Aranjează textul în aşa fel încât să apară centrat în pagină. 16) Ce trebuie făcut după trimiterea scrisorii de intenţie Ţine minte când ai trimis scrisoarea alte anunţuri. continuă să aplici şi la . dacă nu. În timpul în care aştepţi răspunsul de la o companie.

La fel ca şi un CV. evită clişeele şi frazele prea comune. Încearcă să nu foloseşti prea multe formulări de genul “Pot. foloseşte multe verbe de acţiune. O scrisoare de intenţie este o scrisoare de vânzare. Pregătirea pentru interviu constă în a învăţa să porţi o conversaţie cu examinatorul (examinatorii) şi să . şi evită abrevierile şi jargoanele.. ar trebui să fie concisă şi să ofere principalele motive pentru care tu ar trebui să fii chemat la interviu. Trebuie să fie cerneală neagră pe coală albă.. Times New Roman sau Arial. că ai abilităţile şi deprinderile necesare. deci nu folosi fonturi stilate. experienţa PC. 18) Tipul de exprimare Foloseşte ceva simplu. semnarea scrisorilor.Aceasta este o scrisoare formală. 19) Nu uita să menţionezi cele mai importante calităţi ale tale. Nu te gândi la ceilalţi. 20) Nu uita să semnezi scrisoarea. dacă iţi trimiţi scrisoarea sau CV-ul prin e-mail. Decizia celui care te examinează va fi luată numai în funcţie de comportamentul răspunzi la anumite întrebări. Limbajul trebuie să fie ferm şi u ş o r de în ţ eles. Este ca o etichetă în lumea afacerilor (şi scoate în evidenţă atenţia ta faţă de detalii). poţi fi singurul care participă la interviu şi să pierzi sau . o semnătură nu este neaparat necesară. poţi fi unul din cei douăzeci de candidaţi şi să câştigi. INTERVIUL 1) Cum să te prezinţi la un interviu? Scopul tău este să-l convingi pe cel care te intervievează că tu eşti persoana cea mai potrivită pentru postul respectiv. oricât de mulţi ar fi aceştia. Printează scrisoarea pe acelaşi tip de coală ca şi la CV. În orice caz. Strategia unei scrisori de intenţie de succes include şi accentuarea celor mai importante realizări ale tale. Sunt” la începutul propoziţiilor. De exemplu: aptitudini de comunicare. Întrebări despre studiile tale: · Unde ai făcut liceul/facultatea? · Eşti absolvent? Cu ce medie ai absolvit? tău. Am. 2) Categorii de întrebări care ţi se vor pune: 1. care te vinde pe tine drept candidat. rămâi la Times.

.... Arată interesul pentru profesia ta.. Dacă nu ai toate deprinderile.....· De ce ai ales acest domeniu? · Ai avut vreo slujbă paralel cu şcoala? Trebuie să răspunzi exact. Întrebari despre experienţa profesională · Care a fost prima ta slujbă? · Cui te subordonai? · Ai fost vreodată promovat? · Care erau sarcinile de serviciu? · Ai avut creşteri de salariu? · De ce ţi-ai schimbat locul de muncă? ATENŢIE! Nu îţi critica foştii şefi! 3.. să-ţi accentuezi reuşitele şi să eviţi să vorbeşti despre insuccese. arată-ţi disponibilitatea de a învăţa repede! 4. 2.... Întrebări despre obiectivele carierei tale · Pe examinator îl interesează dacă poţi contribui la successul firmei/instituţiei respective · Orice răspuns la astfel de întrebări trebuie să arate că eşti competent şi poţi deveni şi mai competent · Obiectivul carierei tale trebuie să fie compatibil cu interesele firmei !!! O întrebare capcană: "Vrei să afli ceva despre postul respectiv sau firma noastră?" Această întrebare este pusă pentru a vedea dacă eşti o persoană motivată. persoanele indiferente nu sunt decât foarte rar angajate. în nici un caz nu răspunde negativ! Poţi întreba: · Care sunt planurile de dezvoltare ale firmei? · Cu cine vei lucra? · Care sunt posibilităţile de specializare? . Întrebări despre postul vizat/firma respectivă · Ce crezi că va trebui să faci dacă vei fi angajat? · Ce deprinderi ai pentru postul X? · Poţi să înveţi repede să faci ..? · Cunoşti activitatea firmei noastre? Informează-te dinainte ce trebuie să faci în postul respectiv.

singura soluţie este să-i arăţi că. Nu face faţă stresului! · Nu angajez studenţi. · Nu angajez o femeie pe acest post. antipatiile. Sunt neserioşi şi întârzie mereu. dintr-o întâmplare. Toţi de acolo sunt că prejudecăţile examinatorului reprezintă un mic obstacol ascuns pe care poţi să-l depăşeşti! . Ce trebuie să faci? Nu crea din acest fapt o problemă! Gândeşte-te Tipuri de prejudecăţi: · Persoanele care au absolvit facultatea X sunt foarte bine pregătite. Dacă.· Care este programul de lucru? Arată-te interesat de slujba vizată şi dornic de a începe să lucrezi! Ce gândesc examinatorii? Orice examinator este un om care are simpatiile. capriciile şi reţinerile sale. Absolvenţii altor facultăţi nu ştiu nimic. indiferent de aceasta EŞTI O PERSOANĂ FOARTE VALOROASĂ! Dovedeşte-i examinatorului că ai calităţi care compensează cu mult lucrurile care nu îi plac la tine! Cum poţi face o impresie bună? · Îmbrăcămintea trebuie să fie discretă şi potrivită situaţiei · Trebuie să atragă atenţia asupra ta şi să nu iasă ea în evidenţă · Punctualitatea este foarte apreciată · Nu mesteca gumă şi nu fuma în timpul interviului · Salută într-un mod ferm şi hotărât · Adu copii după CV şi diploma de studii · Nu evita privirea celui care te examinează. prejudecăţile joacă în unele cazuri un rol care influenţează decizia finală. Persoanele competente cunosc însă foarte bine importanţa obiectivităţii atunci când conduc un interviu. · Nu angajez pe nimeni care a lucrat la instituţia/firma incompetenţi. priveşte-l direct! · Trimite o scrisoare de mulţumire după câteva zile şi reafirmă-ţi dorinţa de a lucra la firma respectivă! 3) Cum să înlături stresul interviurilor Y. Din păcate. intri într-o categorie neagreată de examinator.

Vizualizarea reprezintă o tehnică de relaxare. respiră adânc şi imagineaza-ţi discuţia cu angajatorul. Stresul are o mulţime de efecte asupra oamenilor – îi poate face să tremure.Pentru marea majoritate a celor care îşi caută un loc de muncă. fiind încrezător şi răspunzând cu uşurinţă chiar şi întrebărilor grele. aceştia sunt stresaţi cu privire la participarea la interviu. să intre în panică. apoi. !!! Iată câteva sfaturi pentru a-ţi păstra calmul pe parcursul interviului: • Respiră rar şi adânc (şi desigur. Dar momentul în care stresul atinge punctul culminant este cel în care candidatul ajunge la interviu. la ceea ce vor spune. Mai întâi. nu-ţi provoca inutil situaţii de stres – încearcă să ajungi cu 10 minute înainte de începerea interviului. ore sau chiar câteva minute înainte de interviu – închide ochii. să vorbească prea mult. Astfel. Exersează succesul în imaginaţia ta şi curând vei avea parte de el şi în realitate. silenţios). Iată în continuare câteva tehnici simple care te pot ajuta să te linişteşti şi să te relaxezi când te simţi stresat înaintea unui interviu. îţi va permite să îţi tragi răsuflarea şi să te obişnuieşti cu mediul – este suficient timp. O pauză înaintea interviului. . c) Relaxează-te Un candidat relaxat este un candidat încrezător în propriile capacităţi. dacă angajatorii îi vor plăcea sau nu şi multe altele. vei aştepta şi vei fi îngrijorat. Dacă vei ajunge prea devreme. fără a fi prea mult. iar dacă vei ajunge prea târziu. Demonstrează-i intervievatorului că eşti calm. cuvintele „stres” şi „interviu” sunt sinonime. Poţi practica vizualizarea cu câteva zile. te pregăteşti psihic pentru a face faţă cât mai bine situaţiei reale. pe care o rezolvi cu succes. de 10 minute. va trebui să te grabeşti şi nu vei avea timp să iţi pui ideile în ordine pentru interviu. a) Înainte de interviu Punctualitatea la un interviu este una din cele mai importante aspecte de care trebuie să te asiguri. să se agite sau să îşi piardă ideile. sunt stresaţi datorită pregătirii pentru interviu. cu ajutorul căreia îţi creezi în minte imaginea unei situaţii stresante. iar în cele din urmă sunt stresaţi cu privire la ţinuta şi îmbrăcăminte. liniştit şi încrezător pe parcursul discuţiei cu acesta şi te va considera potrivit pentru job. b) Imagineaza-ţi Iţi poţi transforma visele în realitate – foloseşte-ţi imaginaţia pentru a-ţi păstra calmul pe parcursul unui interviu.

răsuflă adânc. nu intra în panică Pe parcursul oricărui interviu se întamplă ceva care nu decurge conform planurilor tale: fie are loc o pauză prea lungă. Este mai uşor să îţi controlezi frica şi panica pe măsură ce simţi că acestea apar. O pauză scurtă de numai 10 secunde poate fi exact ceea ce ai nevoie pentru a-ţi recâştiga calmul şi controlul. repetă în gând că poţi trece peste acest moment. decât să te relaxezi când deja ţi-ai pierdut calmul şi controlul asupra ideilor. NU intra în panică – acum este momentul să aplici tehnicile de relaxare prezentate mai sus. în care tăcerea devine apăsătoare. Aşa că. . concentrează-te şi reia interviul. • Zâmbeşte – este contagios! d) Ia pauze. ia o pauză în momentul în care simţi că începi să intri în panică. fie te bâlbâi sau nu îţi găseşti cuvintele pentru a răspunde unei întrebări dificile. ţine-le relaxate. şi nu îţi încrucişa braţele sau picioarele. • Vorbeşte rar şi fă pauze dese de respiraţie.• Stai drept pe cât posibil. iar intervievatorul cu siguranţă nici nu va observa acest lucru.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful