Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013

suport de curs

Educaţie Antreprenorială
Filiala Cluj-Napoca a Fundaţiei Învăţământului Preuniversitar al Cooperaţiei Meșteșugărești “Spiru Haret”

str. Al.V. Voevod, nr. 55A, 400436; tel./fax : 0264 414992, 414974; email: cj@ucecom.org web: cj.ucecom.org

Cuprins

Cuprins ................................................................................................................................ 2 Capitolul 1. Mediul de afaceri ............................................................................................ 3 1.1. Caracteristicile si componentele mediului de afaceri .............................................. 3 1.2. Micromediul şi macromediul .................................................................................. 4 1.2.1. Micromediul ...................................................................................................... 4 1.2.2. Macromediul ..................................................................................................... 7 1.3. Strategii pentru monitorizarea mediului de afaceri ................................................ 11 1.4. Individul ca întreprinzător..................................................................................... 13 1.5. Calităţi şi competenţe ale întrepirnzătorul de success ........................................... 13 Capitolul 2. Iniţierea şi derularea unei afaceri .................................................................. 14 2.1. Planul de afaceri ..................................................................................................... 15 2.1.1. Definirea şi rolul planului de afaceri ............................................................. 15 2.1.2. Caracteristicile unui plan de afaceri:............................................................... 16 2.1.3. Necesitatea Planificării ................................................................................... 16 2.1.4. Utilitatea internă şi externă a planului de afaceri............................................ 17 2.1.5. Tipuri de plan de afaceri ................................................................................. 18 2.1.6. Conţinutul unui plan de afaceri ....................................................................... 19 2.2. Condiţiile legislative ale activităţii antreprenoriale ............................................... 22 2.2.1. Constituirea PFA-urilor şi a societăţilor comerciale ....................................... 22 2.2.2. Codul muncii – cadrul legislativ al activităţii antreprenoriale ........................ 26 2.3. Resursele necesare derulării unei afaceri ............................................................... 27 2.3.1. Resurse financiare ........................................................................................... 27 2.3.2. Resurse materiale ............................................................................................ 27 2.3.3. Resurse umane ................................................................................................ 27 Capitolul 3. Risc şi reuşită în afaceri ................................................................................ 28 3.1. Riscul în afaceri ..................................................................................................... 28 3.1.1. Tipuri de risc ................................................................................................... 28 3.1.2. Modalităţi de minimizare a riscului ................................................................ 29 Capitolul 4. Etica în afaceri .............................................................................................. 30 4.1. Răspunderea în afaceri ........................................................................................... 30 4.2. Principii etice în relaţiile cu angajaţii firmei şi cu partenerii de afaceri ................ 31 4.3. Protecţia consumatorilor ........................................................................................ 31 4.4. Protecţia mediului .................................................................................................. 32 Capitolul 5. Iniţierea în căutarea unui loc de muncă ........................................................ 33 5.1. Cererea şi oferta pe piaţa muncii ........................................................................... 33 5.2. Şomajul .................................................................................................................. 34 5.3. Căutarea unui loc de muncă ................................................................................... 35

Capitolul 1. Mediul de afaceri

1.1. Caracteristicile si componentele mediului de afaceri
În activitatea oricărei firme, mediul joacă un rol esenţial în definirea strategiilor sale, în sesizarea şi folosirea oportunităţilor de dezvoltare, constituind practic suportul realizării obiectivelor de creştere economică, de profitabilitate sau doar de supravieţuire. Pentru a înţelege presiunile pe care le suportă o firmă, este necesar să definim mediul şi componentele sale specific, aşa cum au fost identificate de către specialişti români sau străini. Toate aceste definiţii au în comun două aspcete ale mediului: dinamismul său (capacitatea de a anticipa configuraţiile viitoare ale mediului sau adaptarea la schimbări neprevăzute) şi relaţiile de intercondiţionare existente între elementele identificabile de mediu. În opinia lui Phillip Kotler, mediul firmei global este definit ca fiind “ansamblul factorilor şi forţelor externe întreprinderii care sunt în măsură să-I afecteze acesteia maniera de dezvoltare”. Mediul este definit de Elisabeth Hill şi Terry O´Sulliva astfel: “mediul firmei constă în acei factori ce-i scapă controlului său imediat şi care sunt capabili să-i influenţeze relaţiile cu partenerii de mediu”. Dintre specialiştii români, notabilă este şi părerea profesorului Ovidiu Nicolescu, care consideră că “mediul include toate elementele exogene firmei, de natură economică, tehnică, politică, demografică, cultural, ştiinţifică, organizatorică, juridică, psiho-sociologică, educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor”. Mediul general de afaceri reprezintă un set de condiţii şi circumstanţe ce pot afecta abilitatea organizaţiei de a dezvolta şi menţine relaţii de afaceri. Caracteristici ale mediului general de afaceri sunt mobilitatea, complexitatea , disponibilitatea resurselor, incertitudinea.

Mediul de afaceri este compus din subsisteme care pot fi identificate dupa nivelul de agregare la care se face analiza. Astfel se disting: micromediul, macromediul şi mezomediul. Micromediul este reprezentat de participanţii la mediul cel mai apropiat al întreprinderii şi care afectează posibilităţile ei de a-şi deservi clienţii. Macromediul este desemnat de forţele societale cu rază mare de acţiune, care afectează toţi participanţii la micromediul întreprinderii. Mezomediul trebuie să intereseze în mod deosebit sistemul de conducere al întreprinderii pentru că permite abordarea relaţiilor acesteia cu mediul său în termeni mult mai apropiaţi de lumea afacerilor. O întreprindere poate face parte din următoarele sisteme mezoeconomice: o anumită industrie, o zonă geografică sau administrativă, un grup de întreprinderi.

1.2. Micromediul şi macromediul

1.2.1. Micromediul Micromediul este constituit din agenţi economici cu care întreprinderea intră de obicei în relaţii directe, influenţele fiind puternice şi reciproce, reprezentând în fapt un ansamblu de condiţii, activităţii şi relaţii, avand rol esenţial în elaborarea mixului de marketing. Întreprinderile pot să anticipeze schimbările ce vor apare în micromediu şi să răspundă acestora, influenţându-le sau controlând dimensiunile interferenţei lor cu relaţiile de piaţă ale întreprinderii şi cu concurenţii ei. Deşi, cu privire la componentele micromediului există în literatura de specialitate mai multe puncte de vedere, consider, că în perioada actuală, nu pot fi ignorate următoarele: furnizorii de mărfuri, prestatorii de servicii şi forţa de muncă, intermediarii, clienţii, concurenţii, precum şi organismele publice, a căror activitate se răsfrânge nemijlocit asupra întreprinderii. a) Furnizorii Furnizorii sunt cei care asigură întreprinderii resursele necesare desfăşurării normale a activităţii economice, dar şi concurenţilor. Sunt reprezentaţi, prin diverse firme de afaceri sau persoane particulare, care pe baza relaţiilor de vânzare-cumpărare, pun la

d) Concurenţii Aceştia sunt agenţii economici cu care intră în competiţie orice întreprindere. apa. deosebită însemnătate având serviciile bancare. pentru fiecare întreprindere este absolut necesar să descopere : structura şi amploarea concurenţei. transport etc. Un loc aparte îl au relaţiile cu furnizorii de personal. deoarece ei alcătuiesc piaţa de desfacere a oricărei întreprinderi producătoare. c) Clienţii Aceştia constituie componenta cea mai importantă. reprezentaţi prin unităţi de învăţământ. realizându-se o interdependenţă mutuală. întreprinderea să devină vulnerabilă în faţa furnizorului care poate să nu respecte termenul de aprovizionare sau să modifice preţurile etc. echipamentul tehnic. reprezentată de: consumatori. utilizatori. firmelor de distribuţie fizică (de comerţ. Este posibil ca în anumite circumstanţe. oficiile de forţă de muncă.dispoziţie materiile prime şi materialele. cu ţelul atingerii unor performanţe deosebite. De aceea este foarte importantă pe de o parte monitorizarea activităţii furnizorilor. motivele reuşitei concurenţilor importanţi. pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor lor. primează interesele economice . băncilor. Este foarte important să se analizeze situaţia lor în vederea cunoaşterii cât mai bine a comportamentului lor. agenţii guvernamentale şi internaţionale etc. societăţilor de asigurări etc. întrucât în economia de piaţă este indispensabilă înfruntarea pentru obţinerea unor condiţii avantajoase de producere şi desfacere a bunurilor şi serviciilor. Există două tipuri de . persoanele aflate în căutarea unor locuri de muncă. şi care deşi. combustibilul. agenţiilor de service de marketing (cum sunt agenţiile de publicitate). vânzarea şi distribuirea mărfurilor către consumatorul final.). iar pe de altă parte stabilirea unor relaţii de încredere şi pe termen lung. precum şi şansele de a-i învinge. b) Intermediarii Intermediarii sunt reprezentaţi de firmele care ajută întreprinderea la promovarea. intermediarilor financiari. sau execută o largă gamă de servicii. Întrucât concurenţa este o luptă dură. angrosişti. ci şi extraeconomice.se desfăşoară nu numai cu mijloace economice. energia. sub forma: comercianţilor (angrosişti). precum şi întreprinderi particulare care au ca obiect de activitate plasarea forţei de muncă disponibile. în care învinge întotdeauna cel mai bun.

conservatori sau timizi (Guy Serraf. p. • Instituţii guvernamentale (guvernamental publics). grupurile ecologiste. reviste. mai ales în ceea ce priveşte modalităţile de intervenţie pe piaţa şi tipul de relaţii practicate. Astfel. imaginea publică a întreprinderii are importanţă mai . deşi sunt mai greu de depistat.72). Dictionnaire methodologique de matketing. televiziune etc. concretizată într-un comportament specific. Concurenţii sunt de obicei firme sau persoane particulare. concurenţii direcţi. • Asociaţii ale cetăţenilor (citizen action publics) reprezentate de organizaţii ale consumatorilor. acţionari etc. dar lupta cu ei este costisitoare şi de aceea pe termen lung supravieţuiesc doar cei puternici. radio. Les Editions dOrganisation. care îşi dispută aceiaşi clienţi (beneficiari) sau furnizori de bunuri şi servicii. Concurenţi indirecţi. • Instituţiile mass-media (media publics) sau mediile de informare în masă includ organizaţiile care vehiculează ştiri. opinii prin: ziare. • Organisme publice locale (local publics). cei ce oferă un produs similar dar cu alte caracteristici. satisfac alte nevoi ale clienţilor. Sunt mai puţin ameninţători.concurenţi faţă de care întreprinderile trebuie să adopte atitudini diferite. reşedinţele vecinilor etc. • Atitudinea publică generală (general publics) sau marele public. deşi acesta nu acţionează într-un mod organizat. cum îl denumeşte Kotler reprezintă orice grupare care are un interes actual sau potenţial cu impact asupra capacităţii organizaţionale de atingere a obiectivelor întreprinderii. reprezentate prin organizaţii comunitare. inovatori. Sunt identificate mai multe tipuri de astfel de organisme. de justiţie etc. de obicei sunt nou-veniţi sau produc înlocuitori. e) Organismele publice sau publics Organismele publice sau publics. 1995. Ei pot deţine un anume loc şi importanţă pe piaţă. cum sunt: organele vamale. dar oricum nu trebuie ignoraţi. faţă de care întreprinderea are obligaţii legale. ceea ce le conferă postura de: lideri. Paris. cei care satisfac aceleaşi nevoi ale clienţilor şi sunt percepuţi de clienţi ca alternative. companii de asigurări. care înconjoară întreprinderea şi o influenţează direct: • Organisme financiare (financial publics) influenţează capacitatea întreprinderii de a obţine fonduri băneşti pentru desfăşurarea activităţii şi sunt reprezentate de: societăţii de investiţii. sunt în general mai uşor de identificat. grupuri ale minorităţilor.

Deoarece elementele macromediului nu evoluează simultan. Deşi amplă şi diversă. iar alţii au o influenţă majoră. 1. Aceşti deţinători de interese. în aceeaşi direcţie şi cu aceeaşi intensitate. ecologică etc. tehnico-ştiinţifică. el influienţând acţiunile întreprinderii prin mai multe tipuri de comportamente: comportamentul cumpărătorului guvernamental. care acţionează asupra unităţii în strânsă interdependenţă (C. care pot conduce la discontinuitate în activitatea ei. prin intermediul elementelor micromediului. socială.). Macromediul deţine locul esenţial în ceea ce priveşte orientarea activităţii întreprinderii în conformitate cu nevoile societăţii. Dinamica şi complexitatea macromediului determină ample modificări în activitatea întreprinderii. geografică. iar când imaginea are de suferit. mişcările pentru protecţia consumatorilor. influenţează întreprinderile în conducerea afacerilor. demografică. Dar. băncile. Intuind natura şi dimensiunile potenţiale ale schimbărilor poate să găsească formule corecte de adaptare la noul cadru creat de aceştia. etc. Bucureşti. cum îi numesc adesea specialiştii. manifestate în plan naţional şi internaţional.2. De aceea. cum ar fi: mass-media. 1983).Russu.Şt. dar unii sunt de interes minor pentru activitatea de marketing cum ar fi: acţionarii. cu multiple implicaţii în funcţie de mărimea şi profilul activităţii. juridică. economică. exercitându-şi influenţa pe o arie largă şi pe termen lung. efectele declanşate asupra întreprinderii sunt deosebite. Indiferent care ar fi gradul de influenţă. şi comerţului. culturală. dar ele acţionează într-o strânsă interdependenţă. pentru a adopta o politică benefică sau pentru a preveni prin activitatea ei dificultăţile. mediul extern apare ca un ansamblu de elemente de natură foarte diferită (politică.ales direct şi imediat în cadrul local. dar nu poate face aproape nimic pentru a influenţa macromediul. Cadrul organizaţional al întreprinderii.2. Macromediul Mediul extern al întreprinderii este format din sistemul factorilor exogeni care acţionează asupra întreprinderii indirect. pe care întreprinderea nu-i poate controla. comportamentul şi poziţia concurenţei şi cel . efectele negative asupra activităţii întreprinderii nu întârzie să se arate. dar şi de zona în care ea acţionează. Ed. Componentele macromediului sunt de o mare diversitate. şi Enciclopedică. interacţiunea mediu-întreprindere. întreprinderea trebuie să aibă în vedere toţi factorii. Sunt factori de ordin general. trebuie să-i cunoască şi să se pregătească pentru schimbarea lor inevitabilă. etc.

Acest tip de mediu imprimă o viziune prospectivă întreprinderii. punându-i probleme dificile de adaptare. incidenţe care vizează toate domeniile de activitate. calitatea cercetărilor tehnice la care are acces. Acest tip de mediu asigură stabilitatea întreprinderii. produse noi.. El îşi pune amprenta în special asupra gradului de înzestrare tehnică şi a ritmului modernizării produselor şi tehnologiilor. frecvente. se întâlneşte destul de rar în ultimele decenii.Mediul tehnic şi tehnologic. 1978). ceea ce-i dă posibilitatea să-şi stabilească cele mai potrivite mijloace şi forme în vederea confruntării cu ceilalţi agenţi economici. schimbător (instabil) şi tulburent.constituie tipul de referinţă în cadrul analizelor. Stoner. supleţe. promovează alt stil de muncă şi . este specific ramurile de vârf. toate compartimentele ei. în mod concret prin: invenţii şi inovaţii. în vederea adaptării rapide la un nou mod de acţiune. De regulă. Management. adesea transformatoare. calitatea tehnologiilor care pot fi achiziţionate.este definit de schimbări foarte accentuate. întreprinderea trebuie să se caracterizeze prin flexibilitate.Mediul schimbător . Pare să fie tipul obişnuit de mediu cu care se confruntă întreprinderile în etapa actuală. cauza reprezentând-o evenimente neesenţiale.Mediul turbulent .Astfel. capacitatea creativinovativă a sistemului de cercetare-proiectare etc.Mediul stabil . Ele constituie baza anticipărilor. elasticitate a structurilor. numărul brevetelor şi licenţele înregistrate. dinamica accentuată a tehnicii şi tehnologiilor conduce la înfăptuirea unei noi corelaţii cu valorile şi idealurile sociale.în epoca actuală. bruşte. constituie cadrul de dezvoltare a întreprinderii şi prezintă o multitudine de incidenţe asupra ei. care sunt uşor de prevăzut şi de aceea pune puţine probleme de adaptare a întreprinderii. ceea ce supune întreprinderea unor presiuni deosebite. dar nu este un tip caracteristic. în direcţii imprevizibile. la noi metode. . deci nu are caracter dominant. Stoner (J.după cum evidenţia J. . care în genere sunt previzibile.se caracterizează prin permanente modificări. se poate sintetiza sub forma celor trei tipuri de mediu: stabil. orientarea fondurilor destinate cercetării-dezvoltării. Pentru a face faţă acestui tip de mediu. . nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru a fi cumpărate. Prentice Hall Inc. în genere greu de anticipat. Se caracterizează prin modificări la intervale mari.. El este doar un moment de scurtă durată şi de aceea apare ca o excepţie în perioada de aşa-zisă linişte. întrucât noul tip de tehnologie modelează atitudinile. . London.

descoperă noi consumatori. De asemenea. De asemenea. evoluţia nevoilor societăţii şi ca urmare. atunci când numărul mare de nevoi şi dorinţelor ale indivizilor se exprimă în trăsături demografice. obiceiuri. noile descoperiri tehnicoştiinţifice modifică capacitatea şi structura producţiei. cât şi ca furnizor. că cercetarea de marketing are o mare operativitate de acţiune şi costuri mai reduse. raportul şi natura concurenţei de care întreprinderea trebuie să ţină seama. . chiar la baza multor idei noi dedezvoltare stă analiza prezentă sau perspectiva nevoilor de piaţă. schimbă modelele cererii. relaţiilor şi instituţiilor care vizează sistemul de valori.Mediul cultural. deci ca sursă de muncă. identifică nevoi latente. întreprinderea se implică în dinamica mediului tehnologic atât ca beneficiar. De altfel. social şi educaţional . are efecte multiple atât pe termen scurt. condiţiile pieţii. Analizând modelele structurii populaţiei se poate anticipa comportamentul consumatorului pe fiecare tip de piaţă.Mediul demografic . sexul. condiţiilor. De aceea.este variabila macromediului cu multiple ingerinţe asupra activităţii întreprinderii. în comparaţie cu creativitatea tehnică. starea civilă. ocupaţia. repartizarea teritorială şi pe medii (urban-rural). constituind unul din factorii formativi ai cererii de mărfuri. ceea ce face posibil ca cercetările de marketing să asigure întreprinderii reţete de succes. în genere un alt comportament. situaţia demografică. rasa. este deja demonstrat. structura populaţiei. prin activitatea conştientă a indivizilor şi grupurilor care activează în societate. deoarece populaţia în calitate de partener al acesteia se află atât în postura de beneficiar al rezultatelor obţinute de ea.este constituit din totalitatea factorilor. mai ales în ceea ce priveşte nivelul. . afectează consumul prin schimbările psihologice. cum ar fi: vârsta. modificarea . tradiţii. prin intermediul pieţii. creează noi moduri de satisfacere a nevoilor consumatorilor. credinţe şi normele care modelează societatea şi reglementează comportamentul indivizilor şi a grupurilor în general prin ambianţa de muncă şi viaţă. Aceste elemente afectează activitatea întreprinderii prin modalităţi specifice de corelare a intereselor individuale şi sociale. ceea ce presupune studierea continuă şi a prognozelor demografice. şi structura consumului. dinamica. Se pot desprinde astfel principalele tendinţe în evoluţia populaţiei care stau la baza prognozelor şi planurilor de activitate a producătorilor de bunuri şi servicii. dar şi în postura de creatoare a acestora. poate contribui la creşterea eficienţei activităţilor de marketing.viaţă. Mai mult. De fapt. cât şi pe termen lung asupra activităţii întreprinderii.

mai ales prin gradul de implicare a statului în economie (sub forma subvenţiilor. mai ales a celor neregenerabile şi epuizabile. Sistemul instituţional-legislativ stabileşte cadrul în care întreprinderea îţi poate desfăşura activitatea asigurând utilizarea resurselor. impunând o diversificare a politicii de piaţă. dar şi de sistemul instituţional naţional şi internaţional. orice întreprindere este obligată să folosească numai tehnologii nepoluante şi să-şi organizeze astfel întreaga activitate încât să protejeze mediul ambiant. . în general prin concepţia de integrare în viaţa economică şi politică mondială ce se promovează. .Mediul legislativ este reprezentat de sistemul legislativ din spaţiul economicgeografic în care să-şi desfăşoare activitatea întreprinderea. apartenenţa la grupuri şi comunităţi economice şi politice. întrucât este unanim acceptată ideea că aspectele ecologice constituie restricţii în calea dezvoltării întreprinderii nu doar prin reducerea resurselor puse la dispoziţie. dar să şi combată degradarea lui. care se reflectă în relaţiile întreprinderii cu piaţa. de cadrul legislativ al pieţelor externe. protejarea intereselor economiei naţionale. deoarece are implicaţii atât directe. finalizarea profitabilă pe piaţă. politica economică pe care o promovează. politicilor antitrust etc.a devenit o componentă a macromediului care nu mai poate fi ignorată. De aceea. care au impact direct asupra comportamentului consumatorului.). dar şi prevenirea orientării în direcţii nefavorabile. ci şi prin nivelul poluării acceptabile.Mediul natural . măsurilor protecţioniste.Mediul politic . .stilului de viaţă. se impune un efort deosebit pentru cunoaşterea şi valorificarea lor în proiectarea şi desfăşurarea în condiţii de maximă eficienţă a activităţilor economice. în etapa actuală. manifestate prin: organizarea şi guvernarea statală. Factorii juridici se referă la mijloacele de control stabilite pentru apărarea intereselor societăţii. . Cum în condiţiile actuale interdependenţele dintre factorii ecologici şi întreprinderi se multiplică şi diversifică. cât şi indirecte. Factorii educaţionali şi în special învăţământul contribuie direct la amplificarea nivelului de cultură şi schimbarea mentalităţii membrilor societăţii.intern şi internaţional afectează întotdeauna activitatea întreprinderii. Toate aceste elemente pot să stimuleze sau să frâneze activitatea pe care o desfăşoară întreprinderea pe piaţa internă şi internaţională.

servicii sau produse îmbunătăţite oferite clienţilor existenţi. calitatea foarte bună a produsului şi preţuri atractive). Realizarea produselor noi. 2) Strategii de dezvoltare a pieţei Dezvoltarea pieţei se poate face în regiunile limitrofe sau în regiunile cu o populaţie densă (poate mări vânzările produsului). pentru elaborarea de trenduri şi determinarea posibilelor oportunităţi si riscuri. ea constă în expansiunea geografică a firmei. Strategii de creştere intensivă Creşterea intensivă se poate realiza prin creşterea volumului vânzărilor şi a numărului consumatorilor din piaţa ţintă existent.Strategii de creştere extenisvă . prin această strategie întreprinderea încearcă să mărească volumul vânzărilor prin penetrarea pe piaţă şi fixarea unei ţinte prin strategii de marketing eficiente. iar reacţia proactivă se caracterizează prin abordarea strategică a elementelor din mediu. 3) Strategii de dezvoltare a produsului constă în elaborarea de noi produse. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei tipuri de strategii de creştere intensivă: 1. Reacţia reactivă se caracterizează prin ajustarea strategiilor organizaţiei pentru a face faţă presiunilor concurenţilor. Strategii de dezvoltare a produsului 1) Strategii de penetrare a pieţei. Ea se concentrează asupra exploatării existente prin dezvoltarea pieţei curente. Scanarea reprezintă colectarea informaţiilor referitoare la forţele de mediu din reviste de afaceri. Pentru cei care nu utilizează produsul se pot prezenta avantajele folosirii lui.Strategii de creştere intensivă . Pentru a realiza o creştere echilibrată.3.. deşi este mai . analiză şi reacţie.Strategii de diversificare A. Publicitatea este o metodă de informare (informaţii de utilizare a produsului. publicaţii guvernamentale şi implicare directă în activităţi proprii de cercetare. Strategii de dezvoltare a pieţei 3. Strategii pentru monitorizarea mediului de afaceri Monitorizarea mediului de afaceri se referă la: scanare. Analiză se referă la evaluarea şi interpretarea informaţiilor colectate pentru a identifica schimbările de mediu. inflaţiei etc.1. Reacţia poate fi reactivă şi proactivă. întreprinzătorul poate adopta una din următoarele strategii de creştere: . Strategii de penetrare a pieţei 2.

2. . Astfel. Prin această strategie se realizează un control mai mare asupra comercializării produsului. Aceasta se poate face printr-o strategie de: . Deoarece nu sunt necesare fonduri de investiţii. oferă avantajul unui ciclu de viaţă mai lung. Strategia modulară presupune concentrarea activităţii firmei asupra domeniului în care are cele mai mari avantaje competitive. Strategia de integrare orizontală reprezintă o modalitate de creştere a afacerii prin cuprinderea unui concurent sau prin înfiinţarea unei afaceri concurente. iar posibilităţile de reducere a noului produs mult mai mari.integrare modulară.integrare orizontală . C. banii pot fi folosiţi în activităţi cu cel mai mare avantaj competitiv. fie achiziţionând distribuitorii produselor firmei. Integrarea în aval presupune controlul procesului de distribuţie fie prin vânzarea direct la consumator (cumpărând un magazin cu amănuntul). Strategii de diversificare presupun extinderea afacerilor firmei dincolo de piaţa existentă şi domeniul actual de activitate. O firmă poate creşte prin integrarea în amonte sau integrarea în aval.costisitoare. Această strategie se foloseşte atunci când întreprinzătorul a epuizat toate strategiile de creştere precedente şi acum doreşte să schimbe direcţia firmei din cauza schimbărilor nefavorabile ale pieţei sau ramurii. Aceasta se poate realiza iniţial prin intrarea unei noi afaceri (achiziţionarea unui nou furnizor sau de aprovizionare). Strategii de creştere extensivă Creşterea extensivă presupune extinderea activităţii firmei în cadrul propriei ramuri. B. Succesul acestei strategii o reprezintă menţinerea unor bune relaţii cu furnizorii şi distribuitorii. Strategia de integrare verticală. deoarece piaţa începe să devină saturată. Integrarea în amonte presupune controlul unei părţi sau a tuturor furnizorilor. 1. Prin această strategie se asigură continuitatea procesului de producţie şi reducerea costurilor. pentru ca atunci când firma creşte rapid ei să dorească să satisfacă cerinţele crescânde ale firmei. firma poate creşte mult mai rapid. costurile unitare vor fi mai scăzute.integrare verticală . 3. Îmbunătăţirea produselor existente poate duce la creşterea vânzărilor pe o perioadă mai scurtă de timp.

1. din vânzarea acestora pe piaţă în condiţii de concurenţă. Competenţa reprezintă capacitatea unui individ de a se pronunţa asupra unui lucru pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie. în mod individual sau în asociere cu alte personae fizice autorizate sau personae juridice. 1. ce.4.5. Individul ca întreprinzător Intreprinzătorul este definit ca o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică.Printr-o diversificare conglomerată care presupune extinderea în afaceri cu totul diferite de cele esenţiale.Diversificarea se poate realiza: . organizează o societate comercială/ întreprindere autonomă patrimonial şi autorizată să facă acte şi fapte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale . respectiv prestări de servicii.Printr-o strategie de diversificare concentrică (atunci când se încearcă identificarea unor noi produse sau tehnologii complementare sau nu activităţii firmei). Principalele calităţi şi competenţe ale unui întreprinzător de succes sunt: determinarea şi perseverenţa dorinţa de a câştiga căutarea feedback-ului rezolvarea problemelor persistente iniţiativă şi responsabilitate orientare spre oportunităţi toleranţă pentru eşec încredere în sine şi optimism realizarea de viziuni nivelul mare de energie creativitatea şi spiritul de inovaţie . . Calităţi şi competenţe ale întrepirnzătorul de success Calitatea reprezintă însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un individ este deosebit faţă de alt individ.

- independenţa lucrul în echipă abilităţi manageriale .

1. Planul de afaceri reprezintă un document previzional. Orice plan de afaceri presupune o anumită succesiune de etape: culegerea informaţiilor necesare despre furnizori.mai multe activităţi care consumă resurse şi care generează profit (ideea de afacere) . marketing. construit la interfaţa mai multor domenii economice: management strategic. Implementarea planului de afaceri însemnă control şi adaptare în funcţie de evoluţia reală. piaţa-ţintă. Rolul planului de afaceri este nu numai de a demonstra că afacerea merită finanţată. preţuri. Iniţierea şi derularea unei afaceri 2. precum şi resursele şi aptitudinile de care dispun proprietarii afacerii. managementul resurselor umane. date tehnice.un întreprinzător (omul de afaceri).1. management operaţional. Definirea şi rolul planului de afaceri Planul de afaceri este un instrument de lucru care se foloseste pentru a incepe si derula o afacere. Planul de afaceri 2. managementul proiectelor. care necesita resurse materiale. ci şi de a ghida întreprinzătorul începând cu primul an de operare a afacerii. etc. Acest control exercitat de-a lungul derulării afacerii va viza toate elementele critice ale entităţii economice.Capitolul 2. avantajele pe care le va avea afacerea asupra competitorilor. finanţe.1. Un plan de afaceri se bazează pe următoarele elemente: .) planificarea efectivă a activităţilor respective – alegerea strategiei potrivite şi găsirea căilor de atingere a obiectivelor stabilite . activităţi comerciale specifice sau pentru fundamentarea investiţiilor de capital. Planul de afaceri este întocmit în vederea punerii în practică a strategiilor de afaceri. contabilitate. concurenţi. date juridice. umane si financiare. managementul investiţiilor. care îşi asumă conştient anumite riscuri şi doreşte să obţină un anumit profit. grupă de produse.un mediu în care se desfăşoară aceste activităţi (mediul de afaceri). el poate fi elaborat la nivel de produs. . Planul de afaceri este un document scris care descrie natura afacerii.

Funcţia de creditare – care se manifestă în cazul în care afacerea se finanţează din surse externe.1.2. 2. Necesitatea Planificării Un plan de afaceri de succes e un document care conţine prospecte noi şi descrie potenţialul companiei. Sau poate fi utilizat pentru asigurarea unui credit bancar pentru producerea unui echipament. Funcţiile planului de afaceri . El reprezintă un set de proiecte specifice. Pentru a atinge aceste scopuri. Planul de afaceri. Caracteristicile unui plan de afaceri: .- redactarea planului – alegerea formei optime de prezentare către destinatar Planul de afaceri poate fi comparat cu o hartă rutieră: va arăta unde se află firma şi unde vrea să ajungă.Creează managerului posibilitatea de a-şi comunica ideile şi proiectele tuturor utilizatorilor externi întreprinderii (bănci. la fel ca şi materialele promoţionale şi de reclamă. Spre exemplu un plan poate fi în căutarea fondurilor pentru acoperirea cheltuielilor asociate cu dezvoltarea şi marketing-ul unui producs nou.Este un instrument de îmbunătăţire a managementului întreprinderii .3. investitori.Prezintă o imagine de ansamblu asupra afacerii .să indice faptul că aceste scopuri pot fi atinse .Planul de afaceri devine o unealtă indispensabilă firmei datorită numărului cerinţelor şi ofertelor de finanţare. El cuprinde puncte de reper şi elemente ajutătoare pentru oreintarea în mediul economic.Planul de afaceri.Funcţia de planificare în timp şi spaţiu a activităţii sau a afacerii . prin intermediul băncilor sau investitorilor 2. ar trebui să aducă avantaje firmei prin modul său de alcătuire – adică prin organizarea. poate fi în acelaşi timp şi un studio de fezabilitate . detalierea şi realismul lui.să pună în discuţie planurile companiei pentru perioadele de scurtă şi de lungă durată . parteneri potenţiali) . planul de afaceri trebuie să urmărească: . în cazul în care este bine întocmit.1.

. Utilitatea internă şi externă a planului de afaceri Finanţarea bancară – datorită problemelor intervenite prin eşecul unor proiecte economice (unele de foarte mari proporţii). băncile nu cereau un plan de afaceri de la solicitanţii de împrumuturi. Cel mai adesea. Astfel.4.Calitatea managementului Dacă pentru bănci interesul constă în existenţa unor acţiuni capabile să stea drept garanţii pentru suma împrumutată. Efortul comun poate să . băncile au devenit neîncrezătoare şi nedispuse să mai continue politica împrumuturilor conform procedurilor tradiţionale (în mod tradiţional. sau cinci până la maximum şapte ani). investitorii urmăresc şi analizează atent următoarele aspecte: . la problemele dezvoltării produsului de marketing. o firmă de mărime medie. de regulă şi în mod tipic între corporaţii mari şi firme de mărime mică. dar în dezvoltare. aranjamentul include o combinaţie de sprijin financiar şi acces la canalele de distribuţie bine consolidate.Fezabilitatea îndeplinirii previziunilor. pentru investitori interesul se află în calitatea oamenilor care conduc firma şi în profitabilitatea pe durată cât mai mare a acestora.1. . pentru a se lămuri asupra probabilităţii unei profitabilităţi crescute.Unicitatea produsului şi tehnologia lui.Rezultatele înregistrate de firma solicitantă. bazându-şi încrederea pe analiza anterioară şi actual privind activitatea economic financiară a întreprinderii).Performanţele conducerii. .să demonstreze că realizarea planului va satisface cerinţele cititorului 2. Alianţele strategice – se referă la cercetarea ştiinţifică aplicativă comună. . Astfel. care să permit recuperarea investiţiei la o rată accelerată (20% la 60% anual. . pentru firmele în creştere. investitorii doresc să li se demonstreze profitabilitatea proiectului de investiţii propus. În plus ei vor dori să afle cum şi când îşi vor recupera banii investiţi.. poate fi situată într-o poziţie favorabilă şi poate obţine finanţarea dorită cu ajutorul unui plan de afaceri scris Investiţia de capital – spre deosebire de bănci. . prin vânzarea companiei sau pe altă cale.Persoanele din conducerea societăţii.Piaţa de desfacere.

uneori prin fuziune şi pentru aceasta are tot mai multă nevoie de un plan de afaceri. .5.evidenţierea abilităţii managerilor în a diagnostica corect mediul în care firma îsi desfăsoară activitatea si de a-si fixa obiective raţionale pentru dezvoltarea firmei.stabilirea unor obiective realiste pentru afacere. factorilor decizionali din cadrul ntreprinderii. finanţatori.  plan de afaceri destinat potenŃialilor parteneri: investitori. dar un plan de afaceri bine întocmit poate înlătura neîncrederea şi dubiile. 2. Relaţiile cu clienţii şi distribuitorii – de cele mai multe ori. . . înainte de a se angaja la un contract pe termen lung. Tipuri de plan de afaceri În general.identificarea riscurilor si dificultăţilor în funcţionare în vederea elaborării strategiei de gestionare a acestora. organizaţiile mari sunt reticiente să intre în aranjamente cu firme de mărime medie.dimensionarea si alocarea de resurse financiare. Obiectivele pe care le urmăreste un plan de afaceri intern sunt: .1. conform acestui criteriu se poate realiza următoarea clasificare:  plan de afaceri intern destinat managerilor. materiale si umane necesare obţinerii unei eficacităţi maxime. În cazul în care planul de afaceri este destinat unor potenţiali parteneri obiectivele avute în vedere sunt următoarele: .înţelegerea poziţiei firmei pe piaţa specifică si în raport cu concurenţa. Fuzionările – firmele de mărime caută un mijloc de expansiune. planul de afaceri poate fi structurat în funcţie de localizarea destinatarului acestuia.monitorizarea realizării performanţelor planificate ale firmei si intervenţia corectării abaterilor semnificative. Astfel. . .reliefarea capacităţii managementului superior al firmei de a evalua riscurile afacerii si de a face faţă acestor riscuri. alte entităţii interesate de ideea de afaceri sau de proiectul de dezvoltare. Firmele mari vor să analizeze planul de afaceri al unei firme de mărime medie. .dureze mai mulţi ani. datorită faptului că sunt necunoscute.

elaborat în 20-40 de pagini.. scopului pentru care a fost elaborat. se cunosc trei tipuri de planuri de afaceri:  plan de afaceri sumar. planul de afaceri sumar poate fi întocmit si de către o firmă bine consolidată care doreste să testeze viabiltiatea unui proiect de investiţie.6. Desigur. De regulă planul sumar de afaceri este utilizat pentru reînnoirea unei linii de credit sau pentru obţinerea unei sume mici ca fond de investiţii. În ceea ce priveste mărimea si amplitudinea planului de afaceri. fiind considerat drept un ghid important pentru managerul firmei în cauză. Planul de afaceri operaţional sau detaliat are. de regulă. în literatura de specialitate. în funcţie de gradul de complexitate al problemelor abordate. Planul dezvoltat sau complet este considerat a fi de către specialisti planul tradiţional. Planul sumar conţine 10-20 de pagini fiind folosit de către firmele care se află la început si care nu au prea multe de spus despre trecutul lor. de specificul proiectului si de necesităţile de informare. Există un conţinut general al planului care cuprinde 7 capitole: .  plan de afaceri operaţional sau detaliat. fiind întocmit de către marile companii pentru a-si stabili un mod de acţiune unitar pentru toţi colaboratorii lor. Un plan de afaceri sumar este potrivit si pentru un antreprenor de succes. iar conţinutul acestuia să poarte amprenta personalităţii antreprenorului. Acest tip de plan de afaceri reprezintă nivelul cel mai complex al realizării si prezentării unui plan de afaceri.  plan de afaceri dezvoltat sau complet. minim 50 de pagini).1. Acest plan este utilizat cu precădere atunci când se doreste un împrumut sau o investiţie substanţială. Conţinutul unui plan de afaceri Fiecare plan de afaceri trebuie să fie adaptat naturii pe care o descrie. În cazul în care propunerea se dovedeste viabilă se întocmeste un plan detaliat. între 40 si 100 de pagini (după alţi autori. iar operaţiunile curente nu au un volum prea mare. deoarece rezultatele sale sunt argumente suficiente în faţa unor parteneri potenţiali.evidenţierea parametrilor principali care determină rezultatele viitoare si rentabilitatea firmei. 2. Un astfel tip de plan de afaceri evidenţiază schematic modul de abordare a afacerilor de către firmă si a proiectelor acesteia.

adică să aibă garanţia realizării profitului. Acest capitol trebuie să conţină informaţii privind: Denumirea firmei şi data înfiinţării Forma juridică de constituire Numărul de înregistrare la Registrul Comerţului şi codul fiscal Natura capitalului societăţii Obiectul de activitate înscris în statut Numele şi numărul acţionarilor (proprietarilor) şi datele lor personale În acest document al planului de afaceri trebuie prezentate cât mai explicit următoarele aspecte: c) Descrierea afacerii . De asemenea. a) Sinteza planului de afaceri - care pot fi susţinute în maximum 5 minute de prezentare orală b) Prezentarea societăţii comerciale/firmei Acest capitol are o importanţă deosebită în cazul în care planul este utilizat pentru contactarea unor investitori sau instituţii de creditare. trebuie să se convingă de avantajele pe care le pot avea în urma colaborării. aceşti potenţiali parteneri de afaceri trebuie să-i cunoască pe cei care le cer ajutorul.- sinteza planului de afaceri prezentarea societăţii comerciale/firmei descrierea afacerii descrierea amănunţită a produselor/ serviciilor oferite definirea pieţei organizarea firmei şi managementul acesteia situaţia economico-financiară a societăţii Obiectivul avut în vedere Descrierea sintetică a afacerii Informaţii succinte despre firmă Necesarul de fonduri Rezultate economico-financiare scontate Echipa managerială Sinteza planului de afaceri trebuie să conţină 3-5 pagini ca formă de redactare. Înainte de a decide să colaboreze cu firma.

la managementul firmei. dar condusă de o echipă de manageri fără experienţă. Instituţiile de creditare sunt interesate întotdeauna de calităţile şi experienţa echipei de conducere. conţinutul lui vizând: Partea de piaţă şi vânzările estimate Structura şi dimensiunile cererii Prezentarea principalilor concurenţi şi ponderea deţinută pe piaţă Segmentul de piaţă dorit de firmă şi evoluţia acestuia în următorii 1. decât într-una promiţătoare (de viitor). Aici pot fi detaliate: Structura organizatorică şi metodele de organizare şi conducere Descrierea membrilor echipei manageriale Modalităţile de selectare şi perfecţionare a salariaţilor Forma de salarizare Descrierea procesului de producţie cu menţionarea duratelor şi a cheltuielilor aferente fiecărei etape a acestuia e) Definirea pieţei f) Organizarea firmei şi managementul acesteia . dar condusă de o echipă foarte bună.5 ani Strategia de piaţă a întreprinderii Acest capitol include informaţii privitoare la echipa de conducere şi la resursele umane.- Obiectivele prioritare şi misiunea firmei Nevoile consumatorilor ce urmează a fi satisfăcute Produsele/serviciile ce urmează a fi fabricate/prestate Cantităţile de utilaje şi dotări Situaţia actuală a firmei şi perspectivele de dezvoltare În acest capitol sunt evidenţiate în detaliu: d) Descrierea amănunţită a produselor/ serviciilor oferite Caracteristicile tehnice şi economice ale produslui/serviciului oferit Avantajul competitiv faţă de produsele/serviciile similare de pe piaţă Tehnologiile de fabricaţie şi gradul de noutate al produsului/serviciului Canalele de dsitribuţie şi modalităţile de promovare Preţurile de vânzare Acest capitol este foarte important pentru succesul ulterior al afacerii. Acestea vor investi mai sigur într-o afacere nouă (nesigură).

un certificat de moştenitor.un extras de carte funciară nu mai veche de 30 de zile .veniturile estimate pe următorii 3 ani .2.un contract de subînchiriere. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent Persoană fizică autorizată (PFA) Pasi de urmat pentru a deveni o persoana fizica autorizata Pasul 1: Legalizare la notariat a actului prin care dovediţi că aveţi dreptul de a folosi sediul în care vă veţi desfăşura activitatea ca PFA. 31/1990 privind societăţile comerciale şi Legea nr. instalaţii. Actul care trebuie legalizat poate fi: .situaţia veniturilor şi a cheltuielilor din ultimii 3 ani . personal (cantitativ şi calitativ) Planul de afaceri trebuie să arate potenţialilor investitori sau creditori de ce este g) Situaţia economico-financiară a societăţii profitabil să investească în acea firmă.- Necesarul de spaţiu. 26/1990 privind registrul comerţului şi de Legea nr. o hoatărâre judecătorească definitivă privind proprietatea .1. un contract de comodat Pasul 2: obţinerea acceptului asociaţiei de locatari (dacă este cazul). Constituirea PFA-urilor şi a societăţilor comerciale Înregistrarea comercianţilor în România este reglementată de Legea nr. o declaraţie de luare în spaţiu.un contract de vânzare-cumpărare sau contract de donaţie . Condiţiile legislative ale activităţii antreprenoriale 2. Informaţiile financiare sunt grupate astfel: Activitatea trecuta a firmei care conţine informaţii referitoare la: .contul de profit/ pierderi pe ultimii 3 ani .situaţia creditelor existente (acolo unde este cazul) Situaţia economico-financiară estimativă a firmei care conţine informaţii referitoare la: .2.evoluţia previzibilă a costurilor şi a profiturilor pe următorii 3 ani planul de finanţare pentru acoperirea cheltuielilor pe timpul realizării produsului/serviciului 2. . Mergeţi la notariat şi faceţi o copie legalizată a actului prin care dovediţi că aveţi dreptul de a folosi sediul viitoarei PFA.

6. Documentele care atestă pregătirea profesională sau experienţa profesională (copii xerox cu semnătura dumneavoastră) – pot fi: .diplomă de studii . pe care trebuie să-l alegeţi după modelul “nume prenume” sau “nume iniţială prenume”. O declaraţie tip pe proprie răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar. recunoaştere a calificării dobândite în străinătate etc. Pasul 5: puteţi opta să depuneţi personal dosarul la sediul ORCT sau prin corespondenţă. Carte de identitate sau paşaport (copie xerox semnată de dumneavoastră).certificat de absolvire a unei instituţii de învăţământ . de la cel inferior. Acceptul asociaţiei de locatari (pasul 2). în original. precum şi de la vecinii cu care aveţi perete comun). trebuie să obţineţi acordul asociaţiei de proprietari pentru a putea stabili sediul PFA în acest imobil. eliberată de ORCT (pasul 3). Trebuie să solicitaţi semnăturile vecinilor direcţi (de la etajul superior. Dovada verificării şi rezervării firmei. sanitar-veterinar. Îi puteţi face în orice ordine doriţi. Copia legalizată a documentului care arată că aveţi dreptul de a folosi sediul (pasul 1). Documente necesare verificarii disponibilitatii denumirii: a) o cerere de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă b) fotocopie a actului de identitate c) dovada că aţi achitat taxa de registru Pasul 4: Alcătuirea unui dosar în care se include: 1. O cerere de înregistrare completată cu datele dumneavoastră personale. Acest pas nu depinde de paşii anteriori. PFA”. 3. 4. “Firma” este de fapt numele PFA. Spre exemplu: “Ionescu Alexandru PFA” sau “Ionescu A. 5.În cazul în care vă veţi stabili sediul profesional într-un imobil care are destinaţia de locuinţă. . 2. Pasul 3: verificarea şi rezervarea firmei la sediul ORCT. 7. formularul mai trebuie ştampilat şi semnat de administratorul de bloc. 8.atestat de calificare profesională. Specimenul dumneavoastră de semnătură. Dacă vecinii dumneavoastră şi-au dat acordul. protecţiei mediului şi protecţiei muncii.

Acesta poate fi trimis prin e-mail sau poştă ori îl puteţi ridica de la biroul eliberări de la sediul ORCT. 2.) şi codul de identificare fiscală (C.F. iar de acolo vi se va da un bon pe care aveţi trecută data la care veţi afla dacă v i s-a admis dosarul în vederea înregistrării în Registrul Comerţului ca persoană fizică autorizată. autorizarea funcţionării şi va trimite dosarul administraţiei financiare pentru luarea în evidenţă fiscală. 2. 5. Mergeţi din nou la ghişeul unde vi s-a eliberat nota de calcul şi depuneţi dosarul. 3. Dacă direcţia ONRC va emite o rezoluţie de respingere a cererii de înmatriculare în registrul comerţului. vă puteţi adresa “Biroului de asistenţă” sau ghişeului “Informaţii”.). Aici vi se va elibera chitanţa (pe care o veţi adăuga la dosar) şi un bon pe care aveţi trecută data la care veţi afla dacă vi s-a admis dosarul în vederea înregistrării în Registrul Comerţului ca persoană fizică autorizată. Veţi avea termen 15 zile (cu posibilitatea de prelungire) pentru completarea dosarului şi repetarea pasului 5. Obţineţi dovada verificării firmei. ORCT va emite rezoluţia de admitere a dosarului prin care va dispune motivat înmatricularea în Registrul Comerţului. în funcţie de cum aţi optat în cererea de înregistrare completată.I. Vi se dă înapoi dosarul. vi se va întocmi o notă de calcul (aproximativ 250 lei).În cazul în care optaţi să mergeţi personal la ORCT. împotriva rezoluţiei veţi putea formula în termen de 15 zile de la comunicare o plângere la judecătoria din raza sediului social. care conţine codul unic de înregistrare (C. 4. Dacă instanţa de judecată . 3. unde un funcţionar va verifica dacă lipsesc acte. trebuie să parcurgeţi următorii paşi: 1.I. În cazul în care aveţi neclarităţi în privinţa completării formularelor. vi se emite o rezoluţie de modificare prin care vi se va restitui dosarul. Dacă documentaţia este incompletă. Depuneţi dosarul (alcătuit conform paşilor 1-4) la ghişeu. Achitaţi taxa socotită prin nota de calcul la ghişeul numit “Registratură intrări”. autorizarea funcţionării şi luarea în evidenţă fiscală – şi rezoluţia de la Tribunalul de pe lângă Oficiul Registrului Comerţului. – care atestă înregistrarea în Registrul Comerţului. Dacă dosarul este complet. REZULTATE PROCEDURĂ – 3 variante 1.U. În urma înregistrării PFA se va elibera un certificat de înregistrare. Dacă documentaţia este completă.

Actele necesare infiintarii unei societati comerciale (SRL): 1. dupa caz. acordul asociatiei de proprietari si al vecinilor (in cazul in care sediul social se afla intr-un bloc. va dispune prin hotărâre înmatricularea în Registrul Comerţului şi autorizarea funcţionării.admite plângerea dumneavoastră. declaraţia autentica pe propria raspundere a persoanei fizice cetaţean strain in nume propriu sau ca reprezentant al persoanei juridice straine . care este detinatorul tuturor partilor sociale. Societatea cu răspundere limitată (SRL) Societatea cu raspunderea limitata se poate constitui prin: • asocierea a doi sau a mai multor asociati pentru a desfasura o activitate comerciala. actul constitutiv al societatii 4. certificatele de cazier fiscal pentru asociaţii sau reprezentanţii legali ai societaţii comerciale. • aportul unui singur asociat. cenzorilor sau auditorilor persoane fizice 2. rezervare denumire firma (se obtine de la Registrul Comertului) 3. formularul tip pentru acord se gaseste pe site-ul Registrului Comertului) 8. care au domiciliul/reşedinţa/sediul in Romania( acestea se obtin contra cost de catre Registul Comertului in momentul depunerii dosarului de infiintare a firmei ) sau pentru persoanele fizice sau juridice straine. acte de identitate ale asociatilor. asociatul unic poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica. dovada capitalului social 6. specimenele de semnatura ale reprezentanţilor societaţii ( intocmite la notariat sau la sediul Registrului Comertului) 9. administratorilor. in vederea impartirii profitului si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor. actul care atesta dreptul de folosinta al societatii in spatiul destinat deschiderii sediului social ( inchiriere/ comodat/ vanzare-cumparare) 7. cu respectarea plafonului minim stabilit de lege in valoare de 200 Ron. care au aceasta calitate şi sunt inregistrate fiscal in Romania sau. actul de proprietate al sediului in care va functiona societatea ( sunt necesare si prezentarea actelor de intabulare) 5. Capitalul social va fi fixat de catre asociati in functie de nevoile societatii.

modul în care se efectuează controlul din domeniul raporturilor de muncă. prin muncă forţată înţelegând orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare sau pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei. 10. de securitate şi sănătate în muncă. oricare ar fi acestea orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate. în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă .care nu este inregistrata fiscal in Romania din care sa rezulte ca nu are datorii fiscale. precum şi jurisdicţia muncii. alte formulare care vor fi completate la Registrul Comertului in momentul depunerii dosarului 2. declaratia asociatiilor/ administratorilor in care sa se mentioneze ca indeplinesc condiitile legale de exercitare a calitatii de asociat/ administrator in societate 11. traducerea realizata de un traducator autorizat a carui semnatura sa fie legalizata de un notar public. fără nici o discriminare în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii Drepturile şi obligaţiile privind realţiile de muncă dintre întreprinzător şi salariat se stabilesc potrivit legii prin negociere. meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie. Codul muncii – cadrul legislativ al activităţii antreprenoriale Codul muncii este legea care reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă. de protecţie socială. şi. . dupa caz.2. precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale. Dintre principiile fundamentale care stau la baza Codului Muncii amintim următoarele: libertatea muncii este garantată prin Constituţie dreptul la muncă nu poate fi îngrădit munca forţată este interzisă.2.

Resursele materiale atrase în activităţi economice reprezintă factorul de producţie capital.1. prieteni. . Resursele necesare derulării unei afaceri 2. rude.3. 2. cei care efectueză ziua liberă Salariaţii întreprinderii care îşi completează studiile în calitate de elevi sau studenţi Muncitorii reprezintă categoria cea mai numeroasă de angajaţi din întreprindere. Resurse financiare Resursele financiare reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică. leasing-ul.3. Capitalul fix participă la mai multe cicluri de producţie. maşinilor avute la dispoziţie. fonduri nerambursabile. cunoştinţe. Principalele modalităţi de obţinere a resurselor financiare sunt: băncile. Factorul de producţie capital se împarte în două categorii: capital fix şi capital circulant. Resurse materiale Resursele materiale atrase în activitatea economică reprezintă bunurile produse prin muncă şi utilizate pentru obţinerea altor bunuri şi/sau servicii destinate vânzării.2. aparţinând unei persoane fizice sau juridice. Personalul întreprinderii: Salariaţi încadraţi permanent sau temporar: cei prezenţi la lucru şi cei aflaţi în concediu Salariaţi absenţi motivat sau nemotivat: cei trimişi să lucreze în afara întreprinderii. Resurse umane Resursele umane ale unei ţări sau zone geografice reprezintă totalitatea resurselor economice care sintetizează potenţialul de muncă.2. Capitalul circulant se consumă în întregime într-un singur ciclu de producţie şi se înlocuieşte şa fiecare nou ciclu de producţie. precum şi bunrile la care se referă. Totalitatea resurselor umane care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei întreprinderi reprezintă personalul întreprinderii. instalaţiilor.3. se consumă treptat şi se înlocuieşte după mai mulţi ani de utilizare. Muncitorii indirect productivi acţionează indirect asupra obiectului muncii.3. 2. creditele externe. deplasării sau livrării lui. cei aflaţi în deplasare. în scopul conservării.3. Muncitorii direct productivi sunt cei care acţionează direct asupra obiectelor muncii. cu ajutorul uneltelor.

precum şi a celor efectuate pentru cumpărarea echipamentelor şi utilajelor. în funcţie de posibilităţile de identificare. Risc şi reuşită în afaceri 3. dacă apare. fapt de conduce la riscul nerecuperării cheltuielilor avansate pentru cercetaredezvoltare şi inovare.1. a volumului şi structurii cererii.imprevizibil: determinat de situaţii fortuit Riscul specualtiv reprezintă un pericol asumat controlabil. În domeniul economic şi social. Riscul în afaceri Riscul economic – orice element de incertitudine care poate afecta activitatea unui întreprinzător sau derularea unei anumite operaţii. 3. evaluare şi control economic. . există două moduri de abordare a riscurilor: riscul pur şi riscul speculativ.previzibil: când factorii care ar provoca pierderi pot fi estimaţi . Riscul pur reprezintă ameninţarea posibilă a unui eveniment care.1.Capitolul 3. Riscul pur poate fi: . delimiat şi acceptat din propria voinţă. Tipuri de risc După natura lor riscurile se pot încadra în mai multe categorii după cum urmează: riscuri economice riscuri comerciale riscuri tehnologice riscuri financiare riscuri strategice riscuri politice şi administrative riscuri accidentale Riscurile economice sunt determinate de incertitudinea evoluţiei pieţei şi în special de modificarea într-un interval foarte scurt de timp. provoacă prejudiciu.1.

„războiul” preţurilor. Această tehnică este utilizată în cazul riscurilor de mică importanţă şi care pot fi introduse în buget datorită frecvenţei mari de repetare. Modalităţi de minimizare a riscului Cele mai utilizate metode pentru tratarea economică a riscurilor sunt: eliminarea riscurilor.Riscurile comerciale provin din relaţiile cu partenerii de schimburi comerciale şi au drept efecte nerealizarea nivelurilor cifrei de afaceri producerea bunurilor ce vor fi vândute. ajustarea taxelor şi impozitelor.2. rolul determinant în acest sens avându-l politicile guvernamentale fiscale şi monetare. Riscurile strategice îşi pot avea originea în: schimbarea raportului de forţe în interiorul de activitate. prin modificarea procedurilor. şi ale cheltuielilor pentru 3. tehnologiilor sau echipamentelor avute în vedere. Riscurile financiare reprezintă pierderile monetare ce afectează patrimoniul sau rezultatele. Dacă acţiunea asupra cauzelor este insuficientă trebuie avută în vedere acoperirea riscurilor. este preferabil eliminarea riscurilor interne. Acoperirea riscurilor. parţială şi costisitoare. practicile neloiale. naţional sau internaţional. acceptarea (asumarea) riscurilor. acoperirea riscurilor. Acceptarea (asumarea) riscurilor se face atunci când întreprinderea decide să fie propriul său asigurator. Când este posibil. etc.1. ţinând cont de faptul că orice acoperire este. material şi financiar. . transferul plăţilor şi alţi factori. metodelor. Riscurile politice şi administrative se produc datorită acţiunii forţelor care afectează mecanismele de funcţionare a macrosistemului. simultan. Riscurile accidentale sunt determinate de calamităţi naturale sau alte cauze de forţă majoră. Eliminarea riscurilor se referă la acţiunea asupra surselor potenţiale de riscuri. Riscurile tehnologice rezultă din schimbarea bruscă a procedeelor de fabricare datorită evoluţiei rapide a progresului tehnic şi conduc la uzura morală a unor echipamente existente.

ţinând cont de interesele generale ale firmei. atunci când angajatul îşi încalcă în mod repetat obligaţiile de serviciu. Funcţia educativă influenţează conştiinţa întreprinzătorului. Raspunderea civila contractuala revine intreprinzatorului care nu respecta obligatiile asumate la incheierea unui contract. producand unei anumite persoane un prejudiciu. adică fapte care prezintă un grad de pericol social mai scăzut. Răspunderea penală poate fi declanşată numai pentru fapte ilicite de mare gravitate. coroborare cu dispoziţiile legale restrictive care nu pot fi încălcate. Etica în afaceri 4. Răspunderea contravenţională se declanşează în situaţia în care întreprinzătorul comite fapte contravenţionale. care i-a adus sancţiuni în trecut. răspundere contravenţională. Răspunderea în afaceri implică sancţionarea atitudinii sau acţiunii alese de antreprenor. civilă. în cazul unei neconcordanţe între alegerea sa şi regula juridică ce prestabileşte comportamentul legal. răspundere penlă. Răspunderea în afaceri are două funcţii: funcţia coercitivă şi funcţia educativă. care este abaterea cea mai grava dintre toate faptele pedepsite de lege si cel mai aspru sanctionata. Răspunderea disciplinară se referă la raporturile dintre angajat şi angajator. amintim următoarele forme de răspundere juridică în afaceri: răspundere disciplinară. răspundere.Capitolul 4. Baza răspunderii penale o constituie infracţiunea. determinându-l să nu mai repete fapta ilicită.1. Răspunderea civilă este de două tipuri: contractuală şi delictuală. Răspunderea în afaceri Răspunderea în afaceri se referă la comportamentul pe care îl aleg întreprinzătorii din multiple variante posibile. . prin comiterea unor abateri care contravin disciplinei muncii. În funcţie de gravitatea răspunderii întreprinzătorului. Raspunderea civila delictuala apare de fiecare data cand intreprinzatorul incalca o anumita norma juridica. declarate de lege drept infracţiuni. Funcţia coercitivă este o funcţie de constrângere şi pedepsire imediată a întreprinzătorului care nu respectă legea.

judeca si evalua comportamentul firmei. concurential. a stabili alternativele de solutionare si de a o rezolva inainte de ca ea sa devina presanta normele si valorile pentru evaluarea actiunilor firmei sunt folosite pentru a aprecia.3.2. cat mai ales pentru ca mai devreme sau mai tarziu intr-un mediu economic normal. Responsabilitatea sociala impreuna cu sensibilitatea sociala a firmei formeaza politica sociala a firmei care defineste comportamentul de afaceri al firmei exprimat prin: relatii si interactiuni care se stabilesc intre firma si mediul social intern si extern probleme care rezulta din actiunile firmei sau din interactiunile dintre firma si mediul sau ambiant abilitatea firmei de a diagnostica o problema. scopurile stabilite in contextul unei probleme date adoptarea deciziilor 4.4. Principii etice în relaţiile cu angajaţii firmei şi cu partenerii de afaceri Etica (corectitudinea) in afaceri este necesara nu numai pentru ca asa ar fi “frumos”. inselandu-si partenerii sau “beneficiarii” se autoelimina de pe piata. . instituind cadrul necesar accesului deplin la produse şi servicii. informării lor complete despre caracteristicile acestora. Responsabilitatea sociala a firmei Responsabilitatea sociala a firmei presupune ca deciziile sa fie luate in conformitatea cu anumite standarde si sa dca ala efecte favorabile asupra celor interesati in activitatea firmei Sensibilitatea sociala a firmei Sensibilitatea sociala a firmei se defineste prin dezvoltarea proceselor decizionale care orienteaza practicile firmei in vederea adoptarii unei conduite corecte din punct de vedere social. în calitatea lor de consumatori. aceia care se dovedesc incorecti. Protecţia consumatorilor Statul este obligat să protejeze cetăţenii. “bine”. apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive.

publicitatii. exploatarea exagerată a faunei terestre. suprapăşunatul. etichetarii sau altor practici frauduloase dreptul de a fi despăgubit dreptul de a alege dreptul de a fi ascultat dreptul la educare dreptul la un mediu ambiant sanatos Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) este organismul care se ocupa cu protectia consumatorilor. Protecţia mediului Mediul ambiant reprezintă totalitatea factorilor care asigură menţinerea echilibrului ecologic şi determină condiţiile de viaţă pentru om şi de dezvoltare a societăţii. canale în zone care trebuiau protejate. a subsolului.Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt: dreptul al satisfacerea cerintelor esentiale de viata dreptul la siguranta dreptul de a fi informat dreptul de a fi protejat impotriva informatiei. construirea de lacuri de acumulare. a resurselor oceanice. sanatatii. baraje. Omul a contribuit la deteriorarea mediului înconjurător prin: defrişarea pădurilor. securitatii si intereselor legitime ale consumatorilor. Obiectivul sau principal il reprezinta realizarea politicii guvernamentale in domeniul protectiei vietii. Măsurile de ameliorare a mediului vizează: combaterea poluării aerului ameliorarea efectului de seră ameliorarea smogului ameliorarea stratului de ozon ameliorarea purităţii apei ameliorarea poluării solului producerea de bunuri cu grad minim de risc împiedicarea poluării cu deşeuri . 4.4.

al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate. Conditia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este recompensarea acesteia. Oferta de munca se exprima prin numarul celor apti de munca sau populatia apta disponibila din care se scade numarul femeilor casnice. intrucat au resurse pentru existenta sau au alte preocupari. nu se manifesta in intregime dupa principiile economiei de piata (caz in care omul ar fi limitat doar la o componenta economica). Cererea şi oferta pe piaţa muncii Munca este activitatea conştientă. Avand in vedere faptul ca factorul uman. care se initiaza sau exista in societate. Ea se exprima prin intermediul numarului de locuri de munca. ci numai acelea care urmeaza sa fie recompensate (salarizate). adica a volumului de munca ce poate fi depus de populatia apta de munca a tarii respective. iar omul. prin care oamenii îşi folosesc aptitudinile. specific umană. Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata. determinant in piata muncii. cel mai important. Orice activitate. se poate observa ca oferta de munca se formeaza intr-un timp indelungat. ca si parte a societatii. . este unul complex. ci si o fiinta cu nevoi complexe de cunoastere.Capitolul 5. afirmare si apartenenta in societate. genereaza nevoia de munca.1. cunoştinţele şi experienţa ajutându-se de instrumente corespunzătoare pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii trebuinţelor lor imediate şi de perspectivă. In acest caz. Aceasta reprezinta volumul total de munca necesar activitatilor dintr-o tara pe o perioada data. trebuie avut in vedere faptul ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta. este nu doar o „masina de lucru”. Dar ea nu constituie in intregime o cerere care se exprima pe piata muncii. este neomogena si. Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama utilizarii disponibilitatilor de munca existente in societate. are o mobilitate redusa. Iniţierea în căutarea unui loc de muncă 5. in perioada data. Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale.

psihologie. În statistica românească.2. De asemenea.Cererea si oferta de munca nu trebuie considerate prelungiri simple si directe ale cererii si ofertei de bunuri economice pe o alta piata. Şomajul Şomerii. oferta de munca depinde de varsta. ajutor de şomaj. · generatiile de tineri nu sunt crescute de parintii lor ca niste marfuri sau numai pentru a deveni salariati. sau alte forme de protecţie socială. neputandu-se subsitui reciproc decat in anumite limite sau deloc. ci ca oameni. ci ca niste categorii specifice cu un continut care le este propriu. De aceea. · oferta de forta de munca este eminamente perisabila si are caracter relativ rigid. cererea de munca este practic invariabila. Cel ce face oferta trebuie sa traiasca. · cererea si oferta de munca nu sunt omogene. aspecte care nu sunt neaparat de natura economica. conditii de munca etc. oamenii nu se deplaseaza dintr-o localitate in alta si nu-si schimba cu usurinta munca. a doua componentă a populaţiei active. 5. In acest sens se impun atentiei urmatoarele aspecte: · pe termen scurt. nu poate astepta oricat angajarea pe un loc de munca.Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de referinţă erau înscrise la Oficiile forţei de muncă şi şomaj. generatoare de locuri de munca. · posesorii fortei de munca au o mobilitate relativ redusa. ci de compun din segmente si grupuri neconcurentiale sau putin concurentiale. . · oferta de munca in ansamblul sau se formeaza in decursul unui timp indelungat in care creste si se instruieste fiecare generatie de oameni pana la varsta la care se poate angaja. chiar daca nu au avantaje economice. presupun o anumita perioada de timp. efectivul şomerilor se determină în două variante: . starea sanatatii. indiferent dacă primeau sau nu alocaţie de sprijin. ci sunt atasati mediului economico-social. sex. oferta de munca nu se formeaza in exclusivitate pe principiile economiei de piata. deoarece dezvoltarea unor activitati existente si initierea altora noi. reprezintă o categorie economică a cărei definire a suscitat numeroase abordări.

cu persoane din conducerea firmei). Căutarea unui loc de muncă Ce putem face concret pentru a găsi un loc de muncă? . demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu. pensionari). sindicate etc.publicarea unor anunţuri în publicaţii specializate. O altă posibilitate este cea de a discuta direct cu persoane care lucrează la firma care ne interesează (pe cât posibil. Sunt incluse. publicarea de anunţuri sau răspunsuri la anunţuri. . de exemplu: BEST JOBS.sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile. 5. . . Intrând pe site ul firmei. de asemenea: . . care aşteaptă să fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă. reviste. . studenţi.persoanele fără loc de muncă. apel la rude. . Uneori putem găsi afişe cu locuri de muncă disponibile pe poarta / uşa firmei. utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la Oficiul de forţă de muncă şi şomaj sau la agenţii particulare de plasare. adică oferă informaţii privind locurile de muncă vacante şi .consultarea site-urilor electronice specializate.putem căuta informaţii direct la firmele la care am dori să ne angajăm.I.M.nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri. E JOBS .3. prieteni. dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul.identificarea şi consultarea cu regularitate a anunţurilor cu oferte de locuri de muncă din ziare. disponibile să lucreze.apelarea la o agenţie sau oficiu de plasare a forţei de muncă. putem afla eventualele oportunităţi de angajare. sunt persoanele de 15 ani şi peste care în decursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii: .sunt în căutarea unui loc de muncă. .participarea la târgurile de locuri de muncă (job shop-uri) organizate periodic de agenţiile de ocupare a forţei de muncă. Aceste agenţii oferă servicii de mediere a muncii.Şomerii în sens B.. dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi.

V -ul trebuie să fie prezentabil. competenţele avute. realizările profesionale.V. Informaţiile incluse intr-un C. Printre aceste reguli. trebuie să se ţină seama de un ansamblu de reguli cu caracter obligatoriu. C. trebuie să apară in stânga sus a paginii · fotografia (dacă se solicită). Este bine de ştiut că un recrutor experimentat nu poate acorda mai mult de un minut parcurgerii unui C.V. trebuie să fie in acord cu cerinţele şi competenţele postului. V. şi. afişarea lor şi prin organizarea de burse ale locurilor de muncă. să fie relevante şi prezentate cu maximă concizie. este un document universal care a intrat deja în folosinţă şi la noi în mod curent. deci pentru fiecare post un CV distinct · cei cu experienţă in muncă.V. îngrijit. CURRICULUM VITAE (C. calităţile dobândite prin prestarea activităţilor şi evoluţia in ordine invers cronologică a locurilor de muncă avute . telefon/fax ). de aceea el trebuie să răspundă unor anumite cerinţe. precizie şi claritate. În intocmirea unui C. corect incadrat in pagină şi fără greşeli gramaticale · se redactează dactilografiat sau pe calculator · de preferinţă nu trebuie să depăşească o pagină (maxim două) şi să fie cât mai aerisit pentru a fi uşor de citit · intotdeauna se completează in acord cu obiectivele personale precum şi competenţele necesare pentru postul vizat.) Curriculum Vitae ( în limba latină : " cursul / desfăşurarea vieţii " ). bine redactat poate creşte semnificativ şansele de a obţine postul dorit. precum şi competiţia intre aceştia. va fi aplicată in dreapta sus · aspectul estetic este foarte important. menţionăm : · se foloseşte coală albă format A4 de bună calitate · datele personale (nume.condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea.V. vor specifica evoluţia in carieră. Un Curriculum Vitae are de obicei fondul şi forma parţial standardizate. Un C. pentru a permite şi facilita comparaţiile între diverşii solicitanţi de locuri de muncă. adresă. El este considerat ca fiind eficient numai in măsura in care se finalizează cu invitarea la un interviu.

bineînţeles. Este o idee bună să menţionezi şi sursa de la care ai aflat despre acest job disponibil. precum şi pe premii şcolare. alte cursuri urmate. ci se menţionează doar posibilitatea furnizării lor la cerere · nu se trec date nereale! CV-ul trebuie să fie sincer. după ce.V. menţionarea disponibilităţii de a călători sau de a schimba domiciliul la solicitarea societăţii · opţional pot fi menţionate pasiunile. politică sau de altă natură controversată · referinţele. burse. trebuie să conţină denumirea jobului la care vrei să te înscrii. astfel ca informaţiile prezentate să poată fi confirmate la o eventuală verificare · CV-ul nu se semnează şi nu se datează. posesia carnetului de conducere. nu se anexează la C. · este importantă. slujbe temporare. atunci când este cazul. preocupările din timpul liber. etc. include şi numărul respectiv. marketing. se va pune accentul atât pe calităţile personale care pot compensa lipsa acesteia. informatică. şi nu vor putea ghici la care dintre ele te referi sau la care doreşti să te înscrii.. Iată motivul pentru care trebuie să menţionezi toate aceste amănunte: angajatorii trebuie să gestioneze toate anunţurile de joburi ale companiei lor. management. De asemenea. · este util să fie menţionate şi alte competenţe personale necesare ocupării postului: cursuri de limbi străine. prin . etc. toate acestea indicând că ei ar putea deveni buni angajaţi nu se lasă perioade de discontinuitate in prezentarea carierei. atribuţii de lider. limbile străine cunoscute · in CV nu se prezintă informaţii sau pretenţii salariale · nu se includ informaţii de natură religioasă. ai salutat persoana căreia îi este destinată. Dacă în anunţul cu jobul respectiv era menţionat şi un cod pentru acesta. dacă există.. SCRISOAREA DE INTENŢIE Câteva sfaturi legate de întocmirea unei scrisori de intenţie: 1) Nu uita să menţionezi denumirea jobului Una din primele fraze ale Scrisorii de Intenţie.· in cazul absolvenţilor şi a persoanelor fără experienţă in muncă.

4) Ce poţi face pentru mine? Motivele pentru care îşi doresc job-ul respectiv. mi-ar ajuta în carieră. schimbând doar numele persoanei căreia îi este adresată. prin faptul că ai făcut cercetări despre companie. este bine ca întotdeauna să-ţi personalizezi scrisoarea de intenţie. Ideea de bază a unei Scrisori de Intenţie este de a părea personală. O Scrisoare de Intenţie de succes trebuie personalizată în funcţie de caracteristicile companiei căreia îi este destinată. 2) Pericolul creării unei Scrisori de Intenţie impersonale Este o mare greşeală uşurezi să trimiţi aceeaşi Scrisoare de Intenţie fiecărui angajator. Scrisorile standard îi arată intervievatorului că nu eşti în totalitate interesat de postul respectiv. 3) Nu repeta ideile din CV Mulţi candidaţi fac această greşeală. doar prin simplul fapt de a personaliza scrisoarea de intenţie arăţi interes şi iniţiativă. . deoarece îi munca şi va fi mai receptiv atunci când îţi va citi CV-ul. poţi câştiga angajatorul. doarece sunteţi cei mai buni în acest domeniu” 5)Personalizarea scrisorilor de intenţie. Ideea este că angajatorul are deja CV-ul tău – Scrisoarea de Intenţie nu trebuie să îl repete. ci să exprime ceva nou. copiind practic toate informaţiile din CV şi incluzându-le în Scrisoarea de Intenţie – este o pierdere de timp şi probabil o pierdere a şansei de a fi ales pentru job. sunt de cele mai multe ori formulate astfel: • „Am nevoie de bani” • „Mi se pare destul de interesant acest post” • „De mic copil îmi doream să lucrez pentru această companie” • „Am nevoie de experienţă în acest domeniu” • „Un job în cadrul companiei dvs.menţionarea acestor simple amănunte. Scrisoarea de Intenţie trebuie să ofere ceea ce nu poate oferi CV-ul – de exemplu. contribuţia şi realizările tale profesionale în cadrul ultimului loc de muncă sau cum ai rezolvat situaţii dificile. Chiar dacă anunţul la care vrei să aplici este diferit de sectoarele de industrie cu care eşti obişnuit. menţionate de candidaţi în Scrisoarea de Intenţie. înainte de a i te adresa. că eşti interesat de job. Menţionează eventuale evenimente recente sau proiecte ale companiei sau dovedeşte-le că ai câteva cunoştinţe despre realizările anterioare ale firmei – toate acestea vor demonstra faptul că eşti interesat de a te alătura echipei respective.

de exemplu “Văvoi contacta săptămâna viitoare pentru a discuta despre un posibil interviu. 6) Un post căruia i s-a făcut publicitate Fă cercetări legate de compania şi de postul pentru care vrei să aplici. de exemplu tu aplici la un anunţ. iar dacă soliciţi experienţă plătită nu preciza suma dorită. Atrage atenţia asupra calificărilor tale. sau la un articol din ziar referitor la companie.Scrisoarea de intenţie variază în funcţie de tipul de job şi de modalitatea de a aplica. Sunt două metode de a lucra pentru a căpăta experienţă. dacă este posibil aplicantul ar trebui să adreseze scrisoarea unei persoane din cadrul companiei. fă referire la cineva din cadrul companiei. şi nu va fi aşezată într-un vraf mare de hârtii. 9) Scrisoarea de intenţie poate fi scrisă de mână Scrisoare de intenţie poate fi scrisă la calculator şi printată numai cu cerneală neagră. În introducerea scrisorii prezintă cunoştinţele tale despre companie împreună cu o declaraţie pozitivă legată de contribuţia pe care o poţi avea. 7) Un post căruia nu i s-a făcut publicitate A aplica pentru un post care nu a fost făcut public este cea mai bună metodă de a găsi un loc de muncă. în cazul în care angajatorul nu a specificat că doreşte să fie scrisă de mână. În cazul în care . ai grijă cum te vinzi şi motivele pe care le menţionezi în legătură cu ce poţi face pentru compania respectivă. Dacă este posibil. Este puţin probabil ca aplicaţia ta să fie o supraîncărcare a CV-urilor şi scrisorilor de intenţie primite. Oricare ar fi scopul tău. Adresează scrisoarea de intenţie persoanei specificate în anunţ. redactând o scrisoare către o companie care nu a făcut public anunţul. decât să facă cafea şi să copieze documente. Pune accent în scrisoare pe cunoştinţele/cursurile făcute la facultate/colegiu şi de ce sunt ele relevante în sectorul pentru care aplici. ci conform teoriei va beneficia de mai multă atenţie. În încheiere precizează care sunt acţiunile pe care le vei întreprinde. astfel încât destinatarul să fie surprins. Ai grijă să îndeplineşti toate cerinţele postului şi precizeazăle separat în scrisoarea de intenţie. remunerată sau neremunerată.” 8) Cerere pentru experienţa de lucru Experienţa de lucru este o metodă bună de a înţelege ce carieră să urmezi. Companiei îi arăţi că ai iniţiativă. Este mai uşor să găseşti loc pentru muncă neplatită din motive evidente. Dacă soliciţi angajare neplatită specifică în scrisoare. Unele companii încurajează acest lucru şi îi dau persoanei respective mai multe atribuţii.

incluzând o adresă de contact şi semnătura. Solicită un interviu cititorului atunci când doreşte şi comunică că vei păstra legătura. Al doilea paragraf – oferă detalii despre cum poţi contribui tu în cadrul companiei şi care sunt calităţile tale care te fac potrivit pentru postul respectiv. 17) Fonturi şi tipul de hârtie şi revino cu un telefon după aproximativ o săptămână. încearcă să afli un nume pe pagina de internet a firmei sau telefonând şi intrebând cine este şeful departamentului. Dacă nu reuşeşti să afli. 15) Pot trimite aceeaşi scrisoare de intenţie tuturor anunţurilor? Este preferabil să-ţi direcţionezi fiecare scrisoare în funcţie de anunţul pentru care aplici. 10) Lungimea unei scrisori de intenţie Nu depăşi o pagină format A4. Este foarte uşor pentru un angajator să respingă scrisorile tip. În timpul în care aştepţi răspunsul de la o companie. atunci adresează-te cu Stimată/Stimat Doamnă/Domn. 16) Ce trebuie făcut după trimiterea scrisorii de intenţie Ţine minte când ai trimis scrisoarea alte anunţuri. continuă să aplici şi la . 13) Încheierea unei scrisori de intenţie O scrisoare de intenţie este o scrisoare de afaceri şi drept urmare ar trebui să se încheie cu “Cu sinceritate/Al dvs. 14) Punctele principale care trebuie incluse în scrisoarea de intenţie Primul paragraf – menţionează pentru ce post aplici şi de ce eşti cel mai bun candidat pentru postul respectiv.doreşte scrisă de mână scrisoarea. Concentrează aceste informaţii în maxim patru paragrafe. dacă nu. 12) Când trebuie să trimit o scrisoare de intenţie Scrisoarea de intenţie trebuie trimisă întotdeauna împreună cu CV-ul. Al treilea paragraf – scrie despre ţelurile tale legaându-le de domeniul companiei şi de postul pentru care aplici. Aranjează textul în aşa fel încât să apară centrat în pagină. ar trebui să foloseşti un stilou de calitate şi să fii atent să nu faci greşeli. 11) Adresarea în scrisoarea de intenţie Dacă ai numele angajatorului adresează-te acestuia. cu stimă”.

De exemplu: aptitudini de comunicare. 20) Nu uita să semnezi scrisoarea. 2) Categorii de întrebări care ţi se vor pune: 1. ar trebui să fie concisă şi să ofere principalele motive pentru care tu ar trebui să fii chemat la interviu. Am. evită clişeele şi frazele prea comune.Aceasta este o scrisoare formală. şi evită abrevierile şi jargoanele. 18) Tipul de exprimare Foloseşte ceva simplu. care te vinde pe tine drept candidat. rămâi la Times. Printează scrisoarea pe acelaşi tip de coală ca şi la CV. o semnătură nu este neaparat necesară. Trebuie să fie cerneală neagră pe coală albă. Nu te gândi la ceilalţi. experienţa PC.. Times New Roman sau Arial. foloseşte multe verbe de acţiune. oricât de mulţi ar fi aceştia.. În orice caz. Este ca o etichetă în lumea afacerilor (şi scoate în evidenţă atenţia ta faţă de detalii). La fel ca şi un CV. Pregătirea pentru interviu constă în a învăţa să porţi o conversaţie cu examinatorul (examinatorii) şi să . Sunt” la începutul propoziţiilor. O scrisoare de intenţie este o scrisoare de vânzare. Încearcă să nu foloseşti prea multe formulări de genul “Pot. INTERVIUL 1) Cum să te prezinţi la un interviu? Scopul tău este să-l convingi pe cel care te intervievează că tu eşti persoana cea mai potrivită pentru postul respectiv. deci nu folosi fonturi stilate. Limbajul trebuie să fie ferm şi u ş o r de în ţ eles. poţi fi unul din cei douăzeci de candidaţi şi să câştigi. că ai abilităţile şi deprinderile necesare. Strategia unei scrisori de intenţie de succes include şi accentuarea celor mai importante realizări ale tale. poţi fi singurul care participă la interviu şi să pierzi sau . Întrebări despre studiile tale: · Unde ai făcut liceul/facultatea? · Eşti absolvent? Cu ce medie ai absolvit? tău. dacă iţi trimiţi scrisoarea sau CV-ul prin e-mail. Decizia celui care te examinează va fi luată numai în funcţie de comportamentul răspunzi la anumite întrebări. 19) Nu uita să menţionezi cele mai importante calităţi ale tale. semnarea scrisorilor.

.. 2... Întrebari despre experienţa profesională · Care a fost prima ta slujbă? · Cui te subordonai? · Ai fost vreodată promovat? · Care erau sarcinile de serviciu? · Ai avut creşteri de salariu? · De ce ţi-ai schimbat locul de muncă? ATENŢIE! Nu îţi critica foştii şefi! 3. în nici un caz nu răspunde negativ! Poţi întreba: · Care sunt planurile de dezvoltare ale firmei? · Cu cine vei lucra? · Care sunt posibilităţile de specializare? . arată-ţi disponibilitatea de a învăţa repede! 4... Întrebări despre postul vizat/firma respectivă · Ce crezi că va trebui să faci dacă vei fi angajat? · Ce deprinderi ai pentru postul X? · Poţi să înveţi repede să faci .... Arată interesul pentru profesia ta. Întrebări despre obiectivele carierei tale · Pe examinator îl interesează dacă poţi contribui la successul firmei/instituţiei respective · Orice răspuns la astfel de întrebări trebuie să arate că eşti competent şi poţi deveni şi mai competent · Obiectivul carierei tale trebuie să fie compatibil cu interesele firmei !!! O întrebare capcană: "Vrei să afli ceva despre postul respectiv sau firma noastră?" Această întrebare este pusă pentru a vedea dacă eşti o persoană motivată.. persoanele indiferente nu sunt decât foarte rar angajate.. să-ţi accentuezi reuşitele şi să eviţi să vorbeşti despre insuccese...? · Cunoşti activitatea firmei noastre? Informează-te dinainte ce trebuie să faci în postul respectiv.. Dacă nu ai toate deprinderile.· De ce ai ales acest domeniu? · Ai avut vreo slujbă paralel cu şcoala? Trebuie să răspunzi exact.

· Nu angajez pe nimeni care a lucrat la instituţia/firma incompetenţi. dintr-o întâmplare. Toţi de acolo sunt că prejudecăţile examinatorului reprezintă un mic obstacol ascuns pe care poţi să-l depăşeşti! .· Care este programul de lucru? Arată-te interesat de slujba vizată şi dornic de a începe să lucrezi! Ce gândesc examinatorii? Orice examinator este un om care are simpatiile. indiferent de aceasta EŞTI O PERSOANĂ FOARTE VALOROASĂ! Dovedeşte-i examinatorului că ai calităţi care compensează cu mult lucrurile care nu îi plac la tine! Cum poţi face o impresie bună? · Îmbrăcămintea trebuie să fie discretă şi potrivită situaţiei · Trebuie să atragă atenţia asupra ta şi să nu iasă ea în evidenţă · Punctualitatea este foarte apreciată · Nu mesteca gumă şi nu fuma în timpul interviului · Salută într-un mod ferm şi hotărât · Adu copii după CV şi diploma de studii · Nu evita privirea celui care te examinează. Ce trebuie să faci? Nu crea din acest fapt o problemă! Gândeşte-te Tipuri de prejudecăţi: · Persoanele care au absolvit facultatea X sunt foarte bine pregătite. singura soluţie este să-i arăţi că. Sunt neserioşi şi întârzie mereu. intri într-o categorie neagreată de examinator. Persoanele competente cunosc însă foarte bine importanţa obiectivităţii atunci când conduc un interviu. Absolvenţii altor facultăţi nu ştiu nimic. prejudecăţile joacă în unele cazuri un rol care influenţează decizia finală. Dacă. priveşte-l direct! · Trimite o scrisoare de mulţumire după câteva zile şi reafirmă-ţi dorinţa de a lucra la firma respectivă! 3) Cum să înlături stresul interviurilor Y. Nu face faţă stresului! · Nu angajez studenţi. Din păcate. antipatiile. capriciile şi reţinerile sale. · Nu angajez o femeie pe acest post.

fiind încrezător şi răspunzând cu uşurinţă chiar şi întrebărilor grele. silenţios). fără a fi prea mult. !!! Iată câteva sfaturi pentru a-ţi păstra calmul pe parcursul interviului: • Respiră rar şi adânc (şi desigur. liniştit şi încrezător pe parcursul discuţiei cu acesta şi te va considera potrivit pentru job. nu-ţi provoca inutil situaţii de stres – încearcă să ajungi cu 10 minute înainte de începerea interviului. îţi va permite să îţi tragi răsuflarea şi să te obişnuieşti cu mediul – este suficient timp. Stresul are o mulţime de efecte asupra oamenilor – îi poate face să tremure. Astfel. ore sau chiar câteva minute înainte de interviu – închide ochii. aceştia sunt stresaţi cu privire la participarea la interviu. a) Înainte de interviu Punctualitatea la un interviu este una din cele mai importante aspecte de care trebuie să te asiguri. apoi. Demonstrează-i intervievatorului că eşti calm. sunt stresaţi datorită pregătirii pentru interviu. Iată în continuare câteva tehnici simple care te pot ajuta să te linişteşti şi să te relaxezi când te simţi stresat înaintea unui interviu. va trebui să te grabeşti şi nu vei avea timp să iţi pui ideile în ordine pentru interviu. O pauză înaintea interviului.Pentru marea majoritate a celor care îşi caută un loc de muncă. respiră adânc şi imagineaza-ţi discuţia cu angajatorul. c) Relaxează-te Un candidat relaxat este un candidat încrezător în propriile capacităţi. dacă angajatorii îi vor plăcea sau nu şi multe altele. Dar momentul în care stresul atinge punctul culminant este cel în care candidatul ajunge la interviu. Exersează succesul în imaginaţia ta şi curând vei avea parte de el şi în realitate. vei aştepta şi vei fi îngrijorat. să intre în panică. Poţi practica vizualizarea cu câteva zile. să se agite sau să îşi piardă ideile. pe care o rezolvi cu succes. Mai întâi. cu ajutorul căreia îţi creezi în minte imaginea unei situaţii stresante. iar în cele din urmă sunt stresaţi cu privire la ţinuta şi îmbrăcăminte. b) Imagineaza-ţi Iţi poţi transforma visele în realitate – foloseşte-ţi imaginaţia pentru a-ţi păstra calmul pe parcursul unui interviu. cuvintele „stres” şi „interviu” sunt sinonime. . de 10 minute. Vizualizarea reprezintă o tehnică de relaxare. să vorbească prea mult. te pregăteşti psihic pentru a face faţă cât mai bine situaţiei reale. la ceea ce vor spune. iar dacă vei ajunge prea târziu. Dacă vei ajunge prea devreme.

NU intra în panică – acum este momentul să aplici tehnicile de relaxare prezentate mai sus. O pauză scurtă de numai 10 secunde poate fi exact ceea ce ai nevoie pentru a-ţi recâştiga calmul şi controlul. repetă în gând că poţi trece peste acest moment. fie te bâlbâi sau nu îţi găseşti cuvintele pentru a răspunde unei întrebări dificile. şi nu îţi încrucişa braţele sau picioarele. • Zâmbeşte – este contagios! d) Ia pauze. Este mai uşor să îţi controlezi frica şi panica pe măsură ce simţi că acestea apar. iar intervievatorul cu siguranţă nici nu va observa acest lucru. ţine-le relaxate. • Vorbeşte rar şi fă pauze dese de respiraţie. răsuflă adânc. decât să te relaxezi când deja ţi-ai pierdut calmul şi controlul asupra ideilor. ia o pauză în momentul în care simţi că începi să intri în panică. Aşa că. . nu intra în panică Pe parcursul oricărui interviu se întamplă ceva care nu decurge conform planurilor tale: fie are loc o pauză prea lungă. în care tăcerea devine apăsătoare.• Stai drept pe cât posibil. concentrează-te şi reia interviul.