Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013

suport de curs

Educaţie Antreprenorială
Filiala Cluj-Napoca a Fundaţiei Învăţământului Preuniversitar al Cooperaţiei Meșteșugărești “Spiru Haret”

str. Al.V. Voevod, nr. 55A, 400436; tel./fax : 0264 414992, 414974; email: cj@ucecom.org web: cj.ucecom.org

Cuprins

Cuprins ................................................................................................................................ 2 Capitolul 1. Mediul de afaceri ............................................................................................ 3 1.1. Caracteristicile si componentele mediului de afaceri .............................................. 3 1.2. Micromediul şi macromediul .................................................................................. 4 1.2.1. Micromediul ...................................................................................................... 4 1.2.2. Macromediul ..................................................................................................... 7 1.3. Strategii pentru monitorizarea mediului de afaceri ................................................ 11 1.4. Individul ca întreprinzător..................................................................................... 13 1.5. Calităţi şi competenţe ale întrepirnzătorul de success ........................................... 13 Capitolul 2. Iniţierea şi derularea unei afaceri .................................................................. 14 2.1. Planul de afaceri ..................................................................................................... 15 2.1.1. Definirea şi rolul planului de afaceri ............................................................. 15 2.1.2. Caracteristicile unui plan de afaceri:............................................................... 16 2.1.3. Necesitatea Planificării ................................................................................... 16 2.1.4. Utilitatea internă şi externă a planului de afaceri............................................ 17 2.1.5. Tipuri de plan de afaceri ................................................................................. 18 2.1.6. Conţinutul unui plan de afaceri ....................................................................... 19 2.2. Condiţiile legislative ale activităţii antreprenoriale ............................................... 22 2.2.1. Constituirea PFA-urilor şi a societăţilor comerciale ....................................... 22 2.2.2. Codul muncii – cadrul legislativ al activităţii antreprenoriale ........................ 26 2.3. Resursele necesare derulării unei afaceri ............................................................... 27 2.3.1. Resurse financiare ........................................................................................... 27 2.3.2. Resurse materiale ............................................................................................ 27 2.3.3. Resurse umane ................................................................................................ 27 Capitolul 3. Risc şi reuşită în afaceri ................................................................................ 28 3.1. Riscul în afaceri ..................................................................................................... 28 3.1.1. Tipuri de risc ................................................................................................... 28 3.1.2. Modalităţi de minimizare a riscului ................................................................ 29 Capitolul 4. Etica în afaceri .............................................................................................. 30 4.1. Răspunderea în afaceri ........................................................................................... 30 4.2. Principii etice în relaţiile cu angajaţii firmei şi cu partenerii de afaceri ................ 31 4.3. Protecţia consumatorilor ........................................................................................ 31 4.4. Protecţia mediului .................................................................................................. 32 Capitolul 5. Iniţierea în căutarea unui loc de muncă ........................................................ 33 5.1. Cererea şi oferta pe piaţa muncii ........................................................................... 33 5.2. Şomajul .................................................................................................................. 34 5.3. Căutarea unui loc de muncă ................................................................................... 35

Capitolul 1. Mediul de afaceri

1.1. Caracteristicile si componentele mediului de afaceri
În activitatea oricărei firme, mediul joacă un rol esenţial în definirea strategiilor sale, în sesizarea şi folosirea oportunităţilor de dezvoltare, constituind practic suportul realizării obiectivelor de creştere economică, de profitabilitate sau doar de supravieţuire. Pentru a înţelege presiunile pe care le suportă o firmă, este necesar să definim mediul şi componentele sale specific, aşa cum au fost identificate de către specialişti români sau străini. Toate aceste definiţii au în comun două aspcete ale mediului: dinamismul său (capacitatea de a anticipa configuraţiile viitoare ale mediului sau adaptarea la schimbări neprevăzute) şi relaţiile de intercondiţionare existente între elementele identificabile de mediu. În opinia lui Phillip Kotler, mediul firmei global este definit ca fiind “ansamblul factorilor şi forţelor externe întreprinderii care sunt în măsură să-I afecteze acesteia maniera de dezvoltare”. Mediul este definit de Elisabeth Hill şi Terry O´Sulliva astfel: “mediul firmei constă în acei factori ce-i scapă controlului său imediat şi care sunt capabili să-i influenţeze relaţiile cu partenerii de mediu”. Dintre specialiştii români, notabilă este şi părerea profesorului Ovidiu Nicolescu, care consideră că “mediul include toate elementele exogene firmei, de natură economică, tehnică, politică, demografică, cultural, ştiinţifică, organizatorică, juridică, psiho-sociologică, educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor”. Mediul general de afaceri reprezintă un set de condiţii şi circumstanţe ce pot afecta abilitatea organizaţiei de a dezvolta şi menţine relaţii de afaceri. Caracteristici ale mediului general de afaceri sunt mobilitatea, complexitatea , disponibilitatea resurselor, incertitudinea.

Mediul de afaceri este compus din subsisteme care pot fi identificate dupa nivelul de agregare la care se face analiza. Astfel se disting: micromediul, macromediul şi mezomediul. Micromediul este reprezentat de participanţii la mediul cel mai apropiat al întreprinderii şi care afectează posibilităţile ei de a-şi deservi clienţii. Macromediul este desemnat de forţele societale cu rază mare de acţiune, care afectează toţi participanţii la micromediul întreprinderii. Mezomediul trebuie să intereseze în mod deosebit sistemul de conducere al întreprinderii pentru că permite abordarea relaţiilor acesteia cu mediul său în termeni mult mai apropiaţi de lumea afacerilor. O întreprindere poate face parte din următoarele sisteme mezoeconomice: o anumită industrie, o zonă geografică sau administrativă, un grup de întreprinderi.

1.2. Micromediul şi macromediul

1.2.1. Micromediul Micromediul este constituit din agenţi economici cu care întreprinderea intră de obicei în relaţii directe, influenţele fiind puternice şi reciproce, reprezentând în fapt un ansamblu de condiţii, activităţii şi relaţii, avand rol esenţial în elaborarea mixului de marketing. Întreprinderile pot să anticipeze schimbările ce vor apare în micromediu şi să răspundă acestora, influenţându-le sau controlând dimensiunile interferenţei lor cu relaţiile de piaţă ale întreprinderii şi cu concurenţii ei. Deşi, cu privire la componentele micromediului există în literatura de specialitate mai multe puncte de vedere, consider, că în perioada actuală, nu pot fi ignorate următoarele: furnizorii de mărfuri, prestatorii de servicii şi forţa de muncă, intermediarii, clienţii, concurenţii, precum şi organismele publice, a căror activitate se răsfrânge nemijlocit asupra întreprinderii. a) Furnizorii Furnizorii sunt cei care asigură întreprinderii resursele necesare desfăşurării normale a activităţii economice, dar şi concurenţilor. Sunt reprezentaţi, prin diverse firme de afaceri sau persoane particulare, care pe baza relaţiilor de vânzare-cumpărare, pun la

utilizatori. realizându-se o interdependenţă mutuală. Întrucât concurenţa este o luptă dură. intermediarilor financiari.se desfăşoară nu numai cu mijloace economice. deosebită însemnătate având serviciile bancare. în care învinge întotdeauna cel mai bun. pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor lor. oficiile de forţă de muncă. vânzarea şi distribuirea mărfurilor către consumatorul final. angrosişti. sub forma: comercianţilor (angrosişti). echipamentul tehnic. Există două tipuri de . d) Concurenţii Aceştia sunt agenţii economici cu care intră în competiţie orice întreprindere. societăţilor de asigurări etc. şi care deşi. combustibilul. cu ţelul atingerii unor performanţe deosebite. precum şi şansele de a-i învinge. deoarece ei alcătuiesc piaţa de desfacere a oricărei întreprinderi producătoare. primează interesele economice . băncilor. ci şi extraeconomice. întreprinderea să devină vulnerabilă în faţa furnizorului care poate să nu respecte termenul de aprovizionare sau să modifice preţurile etc. Este posibil ca în anumite circumstanţe. transport etc.dispoziţie materiile prime şi materialele.). reprezentată de: consumatori. sau execută o largă gamă de servicii. pentru fiecare întreprindere este absolut necesar să descopere : structura şi amploarea concurenţei. persoanele aflate în căutarea unor locuri de muncă. precum şi întreprinderi particulare care au ca obiect de activitate plasarea forţei de muncă disponibile. agenţiilor de service de marketing (cum sunt agenţiile de publicitate). iar pe de altă parte stabilirea unor relaţii de încredere şi pe termen lung. De aceea este foarte importantă pe de o parte monitorizarea activităţii furnizorilor. Este foarte important să se analizeze situaţia lor în vederea cunoaşterii cât mai bine a comportamentului lor. întrucât în economia de piaţă este indispensabilă înfruntarea pentru obţinerea unor condiţii avantajoase de producere şi desfacere a bunurilor şi serviciilor. Un loc aparte îl au relaţiile cu furnizorii de personal. energia. firmelor de distribuţie fizică (de comerţ. motivele reuşitei concurenţilor importanţi. apa. c) Clienţii Aceştia constituie componenta cea mai importantă. b) Intermediarii Intermediarii sunt reprezentaţi de firmele care ajută întreprinderea la promovarea. agenţii guvernamentale şi internaţionale etc. reprezentaţi prin unităţi de învăţământ.

ceea ce le conferă postura de: lideri. dar lupta cu ei este costisitoare şi de aceea pe termen lung supravieţuiesc doar cei puternici. grupuri ale minorităţilor. e) Organismele publice sau publics Organismele publice sau publics. cei care satisfac aceleaşi nevoi ale clienţilor şi sunt percepuţi de clienţi ca alternative. cei ce oferă un produs similar dar cu alte caracteristici. faţă de care întreprinderea are obligaţii legale. care înconjoară întreprinderea şi o influenţează direct: • Organisme financiare (financial publics) influenţează capacitatea întreprinderii de a obţine fonduri băneşti pentru desfăşurarea activităţii şi sunt reprezentate de: societăţii de investiţii. cum sunt: organele vamale. Paris. concretizată într-un comportament specific. Dictionnaire methodologique de matketing. radio. reprezentate prin organizaţii comunitare. companii de asigurări. conservatori sau timizi (Guy Serraf. Concurenţii sunt de obicei firme sau persoane particulare. Sunt mai puţin ameninţători. acţionari etc. • Organisme publice locale (local publics). imaginea publică a întreprinderii are importanţă mai . opinii prin: ziare. dar oricum nu trebuie ignoraţi. deşi acesta nu acţionează într-un mod organizat. satisfac alte nevoi ale clienţilor.concurenţi faţă de care întreprinderile trebuie să adopte atitudini diferite. care îşi dispută aceiaşi clienţi (beneficiari) sau furnizori de bunuri şi servicii. Les Editions dOrganisation. 1995. • Instituţii guvernamentale (guvernamental publics). Ei pot deţine un anume loc şi importanţă pe piaţă. de justiţie etc. reşedinţele vecinilor etc. grupurile ecologiste. deşi sunt mai greu de depistat. • Instituţiile mass-media (media publics) sau mediile de informare în masă includ organizaţiile care vehiculează ştiri. • Atitudinea publică generală (general publics) sau marele public. concurenţii direcţi. • Asociaţii ale cetăţenilor (citizen action publics) reprezentate de organizaţii ale consumatorilor. Astfel. televiziune etc. Sunt identificate mai multe tipuri de astfel de organisme.72). reviste. Concurenţi indirecţi. sunt în general mai uşor de identificat. mai ales în ceea ce priveşte modalităţile de intervenţie pe piaţa şi tipul de relaţii practicate. p. cum îl denumeşte Kotler reprezintă orice grupare care are un interes actual sau potenţial cu impact asupra capacităţii organizaţionale de atingere a obiectivelor întreprinderii. inovatori. de obicei sunt nou-veniţi sau produc înlocuitori.

ales direct şi imediat în cadrul local. manifestate în plan naţional şi internaţional. cum ar fi: mass-media. Indiferent care ar fi gradul de influenţă. juridică. cu multiple implicaţii în funcţie de mărimea şi profilul activităţii. economică. efectele declanşate asupra întreprinderii sunt deosebite. prin intermediul elementelor micromediului. influenţează întreprinderile în conducerea afacerilor. cum îi numesc adesea specialiştii. Sunt factori de ordin general. demografică. exercitându-şi influenţa pe o arie largă şi pe termen lung. culturală. întreprinderea trebuie să aibă în vedere toţi factorii. Bucureşti. etc. dar nu poate face aproape nimic pentru a influenţa macromediul. Dinamica şi complexitatea macromediului determină ample modificări în activitatea întreprinderii.Russu. iar când imaginea are de suferit. Dar. Aceşti deţinători de interese. dar ele acţionează într-o strânsă interdependenţă. el influienţând acţiunile întreprinderii prin mai multe tipuri de comportamente: comportamentul cumpărătorului guvernamental. trebuie să-i cunoască şi să se pregătească pentru schimbarea lor inevitabilă. socială. comportamentul şi poziţia concurenţei şi cel . De aceea. pentru a adopta o politică benefică sau pentru a preveni prin activitatea ei dificultăţile.2. interacţiunea mediu-întreprindere. care acţionează asupra unităţii în strânsă interdependenţă (C. Intuind natura şi dimensiunile potenţiale ale schimbărilor poate să găsească formule corecte de adaptare la noul cadru creat de aceştia. ecologică etc. etc. băncile. în aceeaşi direcţie şi cu aceeaşi intensitate. Componentele macromediului sunt de o mare diversitate. mediul extern apare ca un ansamblu de elemente de natură foarte diferită (politică. Deşi amplă şi diversă. geografică. 1983).). Macromediul deţine locul esenţial în ceea ce priveşte orientarea activităţii întreprinderii în conformitate cu nevoile societăţii.Şt. şi comerţului. şi Enciclopedică. mişcările pentru protecţia consumatorilor. 1. efectele negative asupra activităţii întreprinderii nu întârzie să se arate. iar alţii au o influenţă majoră. Cadrul organizaţional al întreprinderii. dar şi de zona în care ea acţionează. tehnico-ştiinţifică.2. care pot conduce la discontinuitate în activitatea ei. Deoarece elementele macromediului nu evoluează simultan. dar unii sunt de interes minor pentru activitatea de marketing cum ar fi: acţionarii. Macromediul Mediul extern al întreprinderii este format din sistemul factorilor exogeni care acţionează asupra întreprinderii indirect. pe care întreprinderea nu-i poate controla. Ed.

care în genere sunt previzibile. este specific ramurile de vârf. Pare să fie tipul obişnuit de mediu cu care se confruntă întreprinderile în etapa actuală.Mediul turbulent . Management. 1978). . Ele constituie baza anticipărilor.este definit de schimbări foarte accentuate. London. cauza reprezentând-o evenimente neesenţiale. deci nu are caracter dominant. care sunt uşor de prevăzut şi de aceea pune puţine probleme de adaptare a întreprinderii. schimbător (instabil) şi tulburent. De regulă. calitatea cercetărilor tehnice la care are acces. dinamica accentuată a tehnicii şi tehnologiilor conduce la înfăptuirea unei noi corelaţii cu valorile şi idealurile sociale.. Pentru a face faţă acestui tip de mediu. întrucât noul tip de tehnologie modelează atitudinile.Mediul tehnic şi tehnologic.Astfel. toate compartimentele ei. Acest tip de mediu asigură stabilitatea întreprinderii. . . ceea ce-i dă posibilitatea să-şi stabilească cele mai potrivite mijloace şi forme în vederea confruntării cu ceilalţi agenţi economici. dar nu este un tip caracteristic. la noi metode. nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru a fi cumpărate.constituie tipul de referinţă în cadrul analizelor. capacitatea creativinovativă a sistemului de cercetare-proiectare etc. Stoner. promovează alt stil de muncă şi . în vederea adaptării rapide la un nou mod de acţiune. în direcţii imprevizibile.. se întâlneşte destul de rar în ultimele decenii.după cum evidenţia J. adesea transformatoare. se poate sintetiza sub forma celor trei tipuri de mediu: stabil. frecvente.Mediul stabil . în genere greu de anticipat. în mod concret prin: invenţii şi inovaţii. orientarea fondurilor destinate cercetării-dezvoltării. incidenţe care vizează toate domeniile de activitate. Se caracterizează prin modificări la intervale mari. întreprinderea trebuie să se caracterizeze prin flexibilitate. calitatea tehnologiilor care pot fi achiziţionate. supleţe.Mediul schimbător . Prentice Hall Inc.în epoca actuală. elasticitate a structurilor. Stoner (J. . El îşi pune amprenta în special asupra gradului de înzestrare tehnică şi a ritmului modernizării produselor şi tehnologiilor. bruşte. punându-i probleme dificile de adaptare. Acest tip de mediu imprimă o viziune prospectivă întreprinderii.se caracterizează prin permanente modificări. produse noi. ceea ce supune întreprinderea unor presiuni deosebite. numărul brevetelor şi licenţele înregistrate. El este doar un moment de scurtă durată şi de aceea apare ca o excepţie în perioada de aşa-zisă linişte. constituie cadrul de dezvoltare a întreprinderii şi prezintă o multitudine de incidenţe asupra ei.

este constituit din totalitatea factorilor. credinţe şi normele care modelează societatea şi reglementează comportamentul indivizilor şi a grupurilor în general prin ambianţa de muncă şi viaţă. în comparaţie cu creativitatea tehnică. prin intermediul pieţii. mai ales în ceea ce priveşte nivelul. Mai mult. repartizarea teritorială şi pe medii (urban-rural). dinamica. De asemenea. structura populaţiei. identifică nevoi latente. tradiţii. relaţiilor şi instituţiilor care vizează sistemul de valori. deci ca sursă de muncă. raportul şi natura concurenţei de care întreprinderea trebuie să ţină seama. starea civilă. ocupaţia. chiar la baza multor idei noi dedezvoltare stă analiza prezentă sau perspectiva nevoilor de piaţă. De fapt. schimbă modelele cererii. atunci când numărul mare de nevoi şi dorinţelor ale indivizilor se exprimă în trăsături demografice. întreprinderea se implică în dinamica mediului tehnologic atât ca beneficiar.Mediul cultural. social şi educaţional .Mediul demografic . este deja demonstrat. cât şi pe termen lung asupra activităţii întreprinderii. constituind unul din factorii formativi ai cererii de mărfuri. Analizând modelele structurii populaţiei se poate anticipa comportamentul consumatorului pe fiecare tip de piaţă. ceea ce face posibil ca cercetările de marketing să asigure întreprinderii reţete de succes. condiţiile pieţii. rasa. obiceiuri.este variabila macromediului cu multiple ingerinţe asupra activităţii întreprinderii. dar şi în postura de creatoare a acestora. Se pot desprinde astfel principalele tendinţe în evoluţia populaţiei care stau la baza prognozelor şi planurilor de activitate a producătorilor de bunuri şi servicii. cât şi ca furnizor. în genere un alt comportament. . prin activitatea conştientă a indivizilor şi grupurilor care activează în societate. condiţiilor. afectează consumul prin schimbările psihologice. noile descoperiri tehnicoştiinţifice modifică capacitatea şi structura producţiei. ceea ce presupune studierea continuă şi a prognozelor demografice. situaţia demografică.viaţă. evoluţia nevoilor societăţii şi ca urmare. creează noi moduri de satisfacere a nevoilor consumatorilor. . modificarea . are efecte multiple atât pe termen scurt. descoperă noi consumatori. poate contribui la creşterea eficienţei activităţilor de marketing. De aceea. cum ar fi: vârsta. şi structura consumului. De altfel. De asemenea. că cercetarea de marketing are o mare operativitate de acţiune şi costuri mai reduse. deoarece populaţia în calitate de partener al acesteia se află atât în postura de beneficiar al rezultatelor obţinute de ea. Aceste elemente afectează activitatea întreprinderii prin modalităţi specifice de corelare a intereselor individuale şi sociale. sexul.

.intern şi internaţional afectează întotdeauna activitatea întreprinderii. deoarece are implicaţii atât directe. întrucât este unanim acceptată ideea că aspectele ecologice constituie restricţii în calea dezvoltării întreprinderii nu doar prin reducerea resurselor puse la dispoziţie. în etapa actuală. dar şi de sistemul instituţional naţional şi internaţional. Factorii educaţionali şi în special învăţământul contribuie direct la amplificarea nivelului de cultură şi schimbarea mentalităţii membrilor societăţii. finalizarea profitabilă pe piaţă. de cadrul legislativ al pieţelor externe. în general prin concepţia de integrare în viaţa economică şi politică mondială ce se promovează. măsurilor protecţioniste. politicilor antitrust etc. care au impact direct asupra comportamentului consumatorului. mai ales prin gradul de implicare a statului în economie (sub forma subvenţiilor. Cum în condiţiile actuale interdependenţele dintre factorii ecologici şi întreprinderi se multiplică şi diversifică.Mediul politic . cât şi indirecte. manifestate prin: organizarea şi guvernarea statală. politica economică pe care o promovează. mai ales a celor neregenerabile şi epuizabile. dar şi prevenirea orientării în direcţii nefavorabile. protejarea intereselor economiei naţionale. Sistemul instituţional-legislativ stabileşte cadrul în care întreprinderea îţi poate desfăşura activitatea asigurând utilizarea resurselor. apartenenţa la grupuri şi comunităţi economice şi politice. orice întreprindere este obligată să folosească numai tehnologii nepoluante şi să-şi organizeze astfel întreaga activitate încât să protejeze mediul ambiant. .). se impune un efort deosebit pentru cunoaşterea şi valorificarea lor în proiectarea şi desfăşurarea în condiţii de maximă eficienţă a activităţilor economice.Mediul natural . care se reflectă în relaţiile întreprinderii cu piaţa. dar să şi combată degradarea lui. .stilului de viaţă. Toate aceste elemente pot să stimuleze sau să frâneze activitatea pe care o desfăşoară întreprinderea pe piaţa internă şi internaţională. . De aceea. impunând o diversificare a politicii de piaţă. ci şi prin nivelul poluării acceptabile. Factorii juridici se referă la mijloacele de control stabilite pentru apărarea intereselor societăţii.Mediul legislativ este reprezentat de sistemul legislativ din spaţiul economicgeografic în care să-şi desfăşoare activitatea întreprinderea.a devenit o componentă a macromediului care nu mai poate fi ignorată.

iar reacţia proactivă se caracterizează prin abordarea strategică a elementelor din mediu. analiză şi reacţie. Pentru cei care nu utilizează produsul se pot prezenta avantajele folosirii lui. calitatea foarte bună a produsului şi preţuri atractive). publicaţii guvernamentale şi implicare directă în activităţi proprii de cercetare. prin această strategie întreprinderea încearcă să mărească volumul vânzărilor prin penetrarea pe piaţă şi fixarea unei ţinte prin strategii de marketing eficiente. Reacţia poate fi reactivă şi proactivă. Strategii pentru monitorizarea mediului de afaceri Monitorizarea mediului de afaceri se referă la: scanare. Publicitatea este o metodă de informare (informaţii de utilizare a produsului. întreprinzătorul poate adopta una din următoarele strategii de creştere: .. deşi este mai . Strategii de dezvoltare a produsului 1) Strategii de penetrare a pieţei. 2) Strategii de dezvoltare a pieţei Dezvoltarea pieţei se poate face în regiunile limitrofe sau în regiunile cu o populaţie densă (poate mări vânzările produsului). Reacţia reactivă se caracterizează prin ajustarea strategiilor organizaţiei pentru a face faţă presiunilor concurenţilor. 3) Strategii de dezvoltare a produsului constă în elaborarea de noi produse. Realizarea produselor noi. servicii sau produse îmbunătăţite oferite clienţilor existenţi. inflaţiei etc. Pentru a realiza o creştere echilibrată. pentru elaborarea de trenduri şi determinarea posibilelor oportunităţi si riscuri. ea constă în expansiunea geografică a firmei.Strategii de diversificare A. Scanarea reprezintă colectarea informaţiilor referitoare la forţele de mediu din reviste de afaceri. Ea se concentrează asupra exploatării existente prin dezvoltarea pieţei curente. Strategii de dezvoltare a pieţei 3. Analiză se referă la evaluarea şi interpretarea informaţiilor colectate pentru a identifica schimbările de mediu. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei tipuri de strategii de creştere intensivă: 1. Strategii de creştere intensivă Creşterea intensivă se poate realiza prin creşterea volumului vânzărilor şi a numărului consumatorilor din piaţa ţintă existent.Strategii de creştere extenisvă .3.1.Strategii de creştere intensivă . Strategii de penetrare a pieţei 2.

Strategia de integrare verticală.integrare orizontală . B. Prin această strategie se realizează un control mai mare asupra comercializării produsului. 3. fie achiziţionând distribuitorii produselor firmei. C. Deoarece nu sunt necesare fonduri de investiţii. banii pot fi folosiţi în activităţi cu cel mai mare avantaj competitiv. Astfel. Îmbunătăţirea produselor existente poate duce la creşterea vânzărilor pe o perioadă mai scurtă de timp. 1.integrare verticală . Această strategie se foloseşte atunci când întreprinzătorul a epuizat toate strategiile de creştere precedente şi acum doreşte să schimbe direcţia firmei din cauza schimbărilor nefavorabile ale pieţei sau ramurii. Succesul acestei strategii o reprezintă menţinerea unor bune relaţii cu furnizorii şi distribuitorii. 2. O firmă poate creşte prin integrarea în amonte sau integrarea în aval. Aceasta se poate face printr-o strategie de: . Strategia modulară presupune concentrarea activităţii firmei asupra domeniului în care are cele mai mari avantaje competitive. Integrarea în amonte presupune controlul unei părţi sau a tuturor furnizorilor. costurile unitare vor fi mai scăzute. Aceasta se poate realiza iniţial prin intrarea unei noi afaceri (achiziţionarea unui nou furnizor sau de aprovizionare). oferă avantajul unui ciclu de viaţă mai lung.integrare modulară. Integrarea în aval presupune controlul procesului de distribuţie fie prin vânzarea direct la consumator (cumpărând un magazin cu amănuntul). Strategii de creştere extensivă Creşterea extensivă presupune extinderea activităţii firmei în cadrul propriei ramuri. Strategii de diversificare presupun extinderea afacerilor firmei dincolo de piaţa existentă şi domeniul actual de activitate. firma poate creşte mult mai rapid. . pentru ca atunci când firma creşte rapid ei să dorească să satisfacă cerinţele crescânde ale firmei.costisitoare. deoarece piaţa începe să devină saturată. Prin această strategie se asigură continuitatea procesului de producţie şi reducerea costurilor. Strategia de integrare orizontală reprezintă o modalitate de creştere a afacerii prin cuprinderea unui concurent sau prin înfiinţarea unei afaceri concurente. iar posibilităţile de reducere a noului produs mult mai mari.

1. 1. în mod individual sau în asociere cu alte personae fizice autorizate sau personae juridice.Diversificarea se poate realiza: . . din vânzarea acestora pe piaţă în condiţii de concurenţă. Calităţi şi competenţe ale întrepirnzătorul de success Calitatea reprezintă însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un individ este deosebit faţă de alt individ.Printr-o diversificare conglomerată care presupune extinderea în afaceri cu totul diferite de cele esenţiale. Individul ca întreprinzător Intreprinzătorul este definit ca o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică. ce.4. organizează o societate comercială/ întreprindere autonomă patrimonial şi autorizată să facă acte şi fapte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale .5. respectiv prestări de servicii. Competenţa reprezintă capacitatea unui individ de a se pronunţa asupra unui lucru pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie.Printr-o strategie de diversificare concentrică (atunci când se încearcă identificarea unor noi produse sau tehnologii complementare sau nu activităţii firmei). Principalele calităţi şi competenţe ale unui întreprinzător de succes sunt: determinarea şi perseverenţa dorinţa de a câştiga căutarea feedback-ului rezolvarea problemelor persistente iniţiativă şi responsabilitate orientare spre oportunităţi toleranţă pentru eşec încredere în sine şi optimism realizarea de viziuni nivelul mare de energie creativitatea şi spiritul de inovaţie .

- independenţa lucrul în echipă abilităţi manageriale .

. Rolul planului de afaceri este nu numai de a demonstra că afacerea merită finanţată. date tehnice. piaţa-ţintă. ci şi de a ghida întreprinzătorul începând cu primul an de operare a afacerii. managementul investiţiilor. Definirea şi rolul planului de afaceri Planul de afaceri este un instrument de lucru care se foloseste pentru a incepe si derula o afacere.1. activităţi comerciale specifice sau pentru fundamentarea investiţiilor de capital. concurenţi. care necesita resurse materiale.1.un mediu în care se desfăşoară aceste activităţi (mediul de afaceri).un întreprinzător (omul de afaceri). Planul de afaceri reprezintă un document previzional. el poate fi elaborat la nivel de produs. managementul resurselor umane. managementul proiectelor. Un plan de afaceri se bazează pe următoarele elemente: . care îşi asumă conştient anumite riscuri şi doreşte să obţină un anumit profit. etc. Planul de afaceri este un document scris care descrie natura afacerii. Implementarea planului de afaceri însemnă control şi adaptare în funcţie de evoluţia reală. Orice plan de afaceri presupune o anumită succesiune de etape: culegerea informaţiilor necesare despre furnizori. preţuri. contabilitate. Acest control exercitat de-a lungul derulării afacerii va viza toate elementele critice ale entităţii economice. marketing.Capitolul 2. precum şi resursele şi aptitudinile de care dispun proprietarii afacerii. Planul de afaceri 2. avantajele pe care le va avea afacerea asupra competitorilor.mai multe activităţi care consumă resurse şi care generează profit (ideea de afacere) . date juridice. management operaţional.) planificarea efectivă a activităţilor respective – alegerea strategiei potrivite şi găsirea căilor de atingere a obiectivelor stabilite .1. umane si financiare. Planul de afaceri este întocmit în vederea punerii în practică a strategiilor de afaceri. Iniţierea şi derularea unei afaceri 2. finanţe. grupă de produse. construit la interfaţa mai multor domenii economice: management strategic.

Pentru a atinge aceste scopuri. El reprezintă un set de proiecte specifice.3. ar trebui să aducă avantaje firmei prin modul său de alcătuire – adică prin organizarea. Caracteristicile unui plan de afaceri: . 2. investitori.1. Necesitatea Planificării Un plan de afaceri de succes e un document care conţine prospecte noi şi descrie potenţialul companiei.Este un instrument de îmbunătăţire a managementului întreprinderii . Planul de afaceri.să indice faptul că aceste scopuri pot fi atinse .să pună în discuţie planurile companiei pentru perioadele de scurtă şi de lungă durată .Planul de afaceri.2. Funcţiile planului de afaceri .Funcţia de creditare – care se manifestă în cazul în care afacerea se finanţează din surse externe. poate fi în acelaşi timp şi un studio de fezabilitate . El cuprinde puncte de reper şi elemente ajutătoare pentru oreintarea în mediul economic.Funcţia de planificare în timp şi spaţiu a activităţii sau a afacerii .Planul de afaceri devine o unealtă indispensabilă firmei datorită numărului cerinţelor şi ofertelor de finanţare. Sau poate fi utilizat pentru asigurarea unui credit bancar pentru producerea unui echipament. Spre exemplu un plan poate fi în căutarea fondurilor pentru acoperirea cheltuielilor asociate cu dezvoltarea şi marketing-ul unui producs nou. în cazul în care este bine întocmit. parteneri potenţiali) .1.Prezintă o imagine de ansamblu asupra afacerii . detalierea şi realismul lui.Creează managerului posibilitatea de a-şi comunica ideile şi proiectele tuturor utilizatorilor externi întreprinderii (bănci.- redactarea planului – alegerea formei optime de prezentare către destinatar Planul de afaceri poate fi comparat cu o hartă rutieră: va arăta unde se află firma şi unde vrea să ajungă. planul de afaceri trebuie să urmărească: . la fel ca şi materialele promoţionale şi de reclamă. prin intermediul băncilor sau investitorilor 2.

pentru investitori interesul se află în calitatea oamenilor care conduc firma şi în profitabilitatea pe durată cât mai mare a acestora.Persoanele din conducerea societăţii. . bazându-şi încrederea pe analiza anterioară şi actual privind activitatea economic financiară a întreprinderii).Performanţele conducerii. Astfel. dar în dezvoltare.Calitatea managementului Dacă pentru bănci interesul constă în existenţa unor acţiuni capabile să stea drept garanţii pentru suma împrumutată. prin vânzarea companiei sau pe altă cale.4.să demonstreze că realizarea planului va satisface cerinţele cititorului 2.Rezultatele înregistrate de firma solicitantă. investitorii urmăresc şi analizează atent următoarele aspecte: . o firmă de mărime medie. aranjamentul include o combinaţie de sprijin financiar şi acces la canalele de distribuţie bine consolidate. pentru firmele în creştere.1.. .Fezabilitatea îndeplinirii previziunilor. investitorii doresc să li se demonstreze profitabilitatea proiectului de investiţii propus.Unicitatea produsului şi tehnologia lui. . pentru a se lămuri asupra probabilităţii unei profitabilităţi crescute. . sau cinci până la maximum şapte ani). care să permit recuperarea investiţiei la o rată accelerată (20% la 60% anual. . băncile au devenit neîncrezătoare şi nedispuse să mai continue politica împrumuturilor conform procedurilor tradiţionale (în mod tradiţional. Cel mai adesea. băncile nu cereau un plan de afaceri de la solicitanţii de împrumuturi. Astfel. În plus ei vor dori să afle cum şi când îşi vor recupera banii investiţi. la problemele dezvoltării produsului de marketing. Utilitatea internă şi externă a planului de afaceri Finanţarea bancară – datorită problemelor intervenite prin eşecul unor proiecte economice (unele de foarte mari proporţii). . poate fi situată într-o poziţie favorabilă şi poate obţine finanţarea dorită cu ajutorul unui plan de afaceri scris Investiţia de capital – spre deosebire de bănci. Alianţele strategice – se referă la cercetarea ştiinţifică aplicativă comună. de regulă şi în mod tipic între corporaţii mari şi firme de mărime mică. Efortul comun poate să .Piaţa de desfacere.

dureze mai mulţi ani.dimensionarea si alocarea de resurse financiare. 2.  plan de afaceri destinat potenŃialilor parteneri: investitori. uneori prin fuziune şi pentru aceasta are tot mai multă nevoie de un plan de afaceri.monitorizarea realizării performanţelor planificate ale firmei si intervenţia corectării abaterilor semnificative. Tipuri de plan de afaceri În general.stabilirea unor obiective realiste pentru afacere.1. alte entităţii interesate de ideea de afaceri sau de proiectul de dezvoltare. . conform acestui criteriu se poate realiza următoarea clasificare:  plan de afaceri intern destinat managerilor. . Obiectivele pe care le urmăreste un plan de afaceri intern sunt: .identificarea riscurilor si dificultăţilor în funcţionare în vederea elaborării strategiei de gestionare a acestora.5. În cazul în care planul de afaceri este destinat unor potenţiali parteneri obiectivele avute în vedere sunt următoarele: . datorită faptului că sunt necunoscute. înainte de a se angaja la un contract pe termen lung. .înţelegerea poziţiei firmei pe piaţa specifică si în raport cu concurenţa. Fuzionările – firmele de mărime caută un mijloc de expansiune. factorilor decizionali din cadrul ntreprinderii. dar un plan de afaceri bine întocmit poate înlătura neîncrederea şi dubiile. . .evidenţierea abilităţii managerilor în a diagnostica corect mediul în care firma îsi desfăsoară activitatea si de a-si fixa obiective raţionale pentru dezvoltarea firmei. materiale si umane necesare obţinerii unei eficacităţi maxime. Astfel. finanţatori.reliefarea capacităţii managementului superior al firmei de a evalua riscurile afacerii si de a face faţă acestor riscuri. organizaţiile mari sunt reticiente să intre în aranjamente cu firme de mărime medie. . Relaţiile cu clienţii şi distribuitorii – de cele mai multe ori. Firmele mari vor să analizeze planul de afaceri al unei firme de mărime medie. planul de afaceri poate fi structurat în funcţie de localizarea destinatarului acestuia.

2. Un plan de afaceri sumar este potrivit si pentru un antreprenor de succes. fiind considerat drept un ghid important pentru managerul firmei în cauză. minim 50 de pagini)..6. Există un conţinut general al planului care cuprinde 7 capitole: .  plan de afaceri dezvoltat sau complet. Planul dezvoltat sau complet este considerat a fi de către specialisti planul tradiţional. Desigur. în funcţie de gradul de complexitate al problemelor abordate. iar operaţiunile curente nu au un volum prea mare. Un astfel tip de plan de afaceri evidenţiază schematic modul de abordare a afacerilor de către firmă si a proiectelor acesteia. iar conţinutul acestuia să poarte amprenta personalităţii antreprenorului. În cazul în care propunerea se dovedeste viabilă se întocmeste un plan detaliat. elaborat în 20-40 de pagini. de specificul proiectului si de necesităţile de informare. între 40 si 100 de pagini (după alţi autori. Acest plan este utilizat cu precădere atunci când se doreste un împrumut sau o investiţie substanţială. Conţinutul unui plan de afaceri Fiecare plan de afaceri trebuie să fie adaptat naturii pe care o descrie. se cunosc trei tipuri de planuri de afaceri:  plan de afaceri sumar. În ceea ce priveste mărimea si amplitudinea planului de afaceri. Acest tip de plan de afaceri reprezintă nivelul cel mai complex al realizării si prezentării unui plan de afaceri. planul de afaceri sumar poate fi întocmit si de către o firmă bine consolidată care doreste să testeze viabiltiatea unui proiect de investiţie. deoarece rezultatele sale sunt argumente suficiente în faţa unor parteneri potenţiali.1. Planul de afaceri operaţional sau detaliat are. scopului pentru care a fost elaborat. fiind întocmit de către marile companii pentru a-si stabili un mod de acţiune unitar pentru toţi colaboratorii lor.  plan de afaceri operaţional sau detaliat. în literatura de specialitate. Planul sumar conţine 10-20 de pagini fiind folosit de către firmele care se află la început si care nu au prea multe de spus despre trecutul lor.evidenţierea parametrilor principali care determină rezultatele viitoare si rentabilitatea firmei. de regulă. De regulă planul sumar de afaceri este utilizat pentru reînnoirea unei linii de credit sau pentru obţinerea unei sume mici ca fond de investiţii.

a) Sinteza planului de afaceri - care pot fi susţinute în maximum 5 minute de prezentare orală b) Prezentarea societăţii comerciale/firmei Acest capitol are o importanţă deosebită în cazul în care planul este utilizat pentru contactarea unor investitori sau instituţii de creditare. De asemenea. aceşti potenţiali parteneri de afaceri trebuie să-i cunoască pe cei care le cer ajutorul. adică să aibă garanţia realizării profitului. Acest capitol trebuie să conţină informaţii privind: Denumirea firmei şi data înfiinţării Forma juridică de constituire Numărul de înregistrare la Registrul Comerţului şi codul fiscal Natura capitalului societăţii Obiectul de activitate înscris în statut Numele şi numărul acţionarilor (proprietarilor) şi datele lor personale În acest document al planului de afaceri trebuie prezentate cât mai explicit următoarele aspecte: c) Descrierea afacerii .- sinteza planului de afaceri prezentarea societăţii comerciale/firmei descrierea afacerii descrierea amănunţită a produselor/ serviciilor oferite definirea pieţei organizarea firmei şi managementul acesteia situaţia economico-financiară a societăţii Obiectivul avut în vedere Descrierea sintetică a afacerii Informaţii succinte despre firmă Necesarul de fonduri Rezultate economico-financiare scontate Echipa managerială Sinteza planului de afaceri trebuie să conţină 3-5 pagini ca formă de redactare. trebuie să se convingă de avantajele pe care le pot avea în urma colaborării. Înainte de a decide să colaboreze cu firma.

Acestea vor investi mai sigur într-o afacere nouă (nesigură). Aici pot fi detaliate: Structura organizatorică şi metodele de organizare şi conducere Descrierea membrilor echipei manageriale Modalităţile de selectare şi perfecţionare a salariaţilor Forma de salarizare Descrierea procesului de producţie cu menţionarea duratelor şi a cheltuielilor aferente fiecărei etape a acestuia e) Definirea pieţei f) Organizarea firmei şi managementul acesteia . decât într-una promiţătoare (de viitor). dar condusă de o echipă foarte bună. la managementul firmei.5 ani Strategia de piaţă a întreprinderii Acest capitol include informaţii privitoare la echipa de conducere şi la resursele umane. conţinutul lui vizând: Partea de piaţă şi vânzările estimate Structura şi dimensiunile cererii Prezentarea principalilor concurenţi şi ponderea deţinută pe piaţă Segmentul de piaţă dorit de firmă şi evoluţia acestuia în următorii 1. Instituţiile de creditare sunt interesate întotdeauna de calităţile şi experienţa echipei de conducere. dar condusă de o echipă de manageri fără experienţă.- Obiectivele prioritare şi misiunea firmei Nevoile consumatorilor ce urmează a fi satisfăcute Produsele/serviciile ce urmează a fi fabricate/prestate Cantităţile de utilaje şi dotări Situaţia actuală a firmei şi perspectivele de dezvoltare În acest capitol sunt evidenţiate în detaliu: d) Descrierea amănunţită a produselor/ serviciilor oferite Caracteristicile tehnice şi economice ale produslui/serviciului oferit Avantajul competitiv faţă de produsele/serviciile similare de pe piaţă Tehnologiile de fabricaţie şi gradul de noutate al produsului/serviciului Canalele de dsitribuţie şi modalităţile de promovare Preţurile de vânzare Acest capitol este foarte important pentru succesul ulterior al afacerii.

- Necesarul de spaţiu. Actul care trebuie legalizat poate fi: . instalaţii.un contract de vânzare-cumpărare sau contract de donaţie .evoluţia previzibilă a costurilor şi a profiturilor pe următorii 3 ani planul de finanţare pentru acoperirea cheltuielilor pe timpul realizării produsului/serviciului 2. . Condiţiile legislative ale activităţii antreprenoriale 2.1. Mergeţi la notariat şi faceţi o copie legalizată a actului prin care dovediţi că aveţi dreptul de a folosi sediul viitoarei PFA. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent Persoană fizică autorizată (PFA) Pasi de urmat pentru a deveni o persoana fizica autorizata Pasul 1: Legalizare la notariat a actului prin care dovediţi că aveţi dreptul de a folosi sediul în care vă veţi desfăşura activitatea ca PFA. Constituirea PFA-urilor şi a societăţilor comerciale Înregistrarea comercianţilor în România este reglementată de Legea nr.2. personal (cantitativ şi calitativ) Planul de afaceri trebuie să arate potenţialilor investitori sau creditori de ce este g) Situaţia economico-financiară a societăţii profitabil să investească în acea firmă.un extras de carte funciară nu mai veche de 30 de zile . Informaţiile financiare sunt grupate astfel: Activitatea trecuta a firmei care conţine informaţii referitoare la: .situaţia veniturilor şi a cheltuielilor din ultimii 3 ani .2. un contract de comodat Pasul 2: obţinerea acceptului asociaţiei de locatari (dacă este cazul).veniturile estimate pe următorii 3 ani .situaţia creditelor existente (acolo unde este cazul) Situaţia economico-financiară estimativă a firmei care conţine informaţii referitoare la: . o hoatărâre judecătorească definitivă privind proprietatea .contul de profit/ pierderi pe ultimii 3 ani . 31/1990 privind societăţile comerciale şi Legea nr. o declaraţie de luare în spaţiu.un contract de subînchiriere.un certificat de moştenitor. 26/1990 privind registrul comerţului şi de Legea nr.

certificat de absolvire a unei instituţii de învăţământ . PFA”. recunoaştere a calificării dobândite în străinătate etc. Pasul 5: puteţi opta să depuneţi personal dosarul la sediul ORCT sau prin corespondenţă. Documente necesare verificarii disponibilitatii denumirii: a) o cerere de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă b) fotocopie a actului de identitate c) dovada că aţi achitat taxa de registru Pasul 4: Alcătuirea unui dosar în care se include: 1. 2. de la cel inferior.atestat de calificare profesională. pe care trebuie să-l alegeţi după modelul “nume prenume” sau “nume iniţială prenume”. trebuie să obţineţi acordul asociaţiei de proprietari pentru a putea stabili sediul PFA în acest imobil. formularul mai trebuie ştampilat şi semnat de administratorul de bloc. eliberată de ORCT (pasul 3). în original. Îi puteţi face în orice ordine doriţi. Documentele care atestă pregătirea profesională sau experienţa profesională (copii xerox cu semnătura dumneavoastră) – pot fi: . Specimenul dumneavoastră de semnătură. Dacă vecinii dumneavoastră şi-au dat acordul. Spre exemplu: “Ionescu Alexandru PFA” sau “Ionescu A. 6. protecţiei mediului şi protecţiei muncii. Pasul 3: verificarea şi rezervarea firmei la sediul ORCT. O declaraţie tip pe proprie răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar.În cazul în care vă veţi stabili sediul profesional într-un imobil care are destinaţia de locuinţă. 5. 3. 8. O cerere de înregistrare completată cu datele dumneavoastră personale. sanitar-veterinar. Copia legalizată a documentului care arată că aveţi dreptul de a folosi sediul (pasul 1).diplomă de studii . Acest pas nu depinde de paşii anteriori. precum şi de la vecinii cu care aveţi perete comun). Dovada verificării şi rezervării firmei. Acceptul asociaţiei de locatari (pasul 2). “Firma” este de fapt numele PFA. . Trebuie să solicitaţi semnăturile vecinilor direcţi (de la etajul superior. Carte de identitate sau paşaport (copie xerox semnată de dumneavoastră). 4. 7.

4. iar de acolo vi se va da un bon pe care aveţi trecută data la care veţi afla dacă v i s-a admis dosarul în vederea înregistrării în Registrul Comerţului ca persoană fizică autorizată. autorizarea funcţionării şi va trimite dosarul administraţiei financiare pentru luarea în evidenţă fiscală. – care atestă înregistrarea în Registrul Comerţului. În urma înregistrării PFA se va elibera un certificat de înregistrare.În cazul în care optaţi să mergeţi personal la ORCT. vi se emite o rezoluţie de modificare prin care vi se va restitui dosarul. 3.). 2.U. Achitaţi taxa socotită prin nota de calcul la ghişeul numit “Registratură intrări”. Veţi avea termen 15 zile (cu posibilitatea de prelungire) pentru completarea dosarului şi repetarea pasului 5.F. Dacă dosarul este complet. Depuneţi dosarul (alcătuit conform paşilor 1-4) la ghişeu. 5.I. Obţineţi dovada verificării firmei. Dacă documentaţia este incompletă. vi se va întocmi o notă de calcul (aproximativ 250 lei).I. 2. REZULTATE PROCEDURĂ – 3 variante 1. trebuie să parcurgeţi următorii paşi: 1.) şi codul de identificare fiscală (C. Dacă documentaţia este completă. unde un funcţionar va verifica dacă lipsesc acte. vă puteţi adresa “Biroului de asistenţă” sau ghişeului “Informaţii”. Mergeţi din nou la ghişeul unde vi s-a eliberat nota de calcul şi depuneţi dosarul. Vi se dă înapoi dosarul. Dacă direcţia ONRC va emite o rezoluţie de respingere a cererii de înmatriculare în registrul comerţului. Acesta poate fi trimis prin e-mail sau poştă ori îl puteţi ridica de la biroul eliberări de la sediul ORCT. Aici vi se va elibera chitanţa (pe care o veţi adăuga la dosar) şi un bon pe care aveţi trecută data la care veţi afla dacă vi s-a admis dosarul în vederea înregistrării în Registrul Comerţului ca persoană fizică autorizată. împotriva rezoluţiei veţi putea formula în termen de 15 zile de la comunicare o plângere la judecătoria din raza sediului social. care conţine codul unic de înregistrare (C. ORCT va emite rezoluţia de admitere a dosarului prin care va dispune motivat înmatricularea în Registrul Comerţului. În cazul în care aveţi neclarităţi în privinţa completării formularelor. în funcţie de cum aţi optat în cererea de înregistrare completată. Dacă instanţa de judecată . autorizarea funcţionării şi luarea în evidenţă fiscală – şi rezoluţia de la Tribunalul de pe lângă Oficiul Registrului Comerţului. 3.

specimenele de semnatura ale reprezentanţilor societaţii ( intocmite la notariat sau la sediul Registrului Comertului) 9. certificatele de cazier fiscal pentru asociaţii sau reprezentanţii legali ai societaţii comerciale. care au aceasta calitate şi sunt inregistrate fiscal in Romania sau. Actele necesare infiintarii unei societati comerciale (SRL): 1. acordul asociatiei de proprietari si al vecinilor (in cazul in care sediul social se afla intr-un bloc. care au domiciliul/reşedinţa/sediul in Romania( acestea se obtin contra cost de catre Registul Comertului in momentul depunerii dosarului de infiintare a firmei ) sau pentru persoanele fizice sau juridice straine. declaraţia autentica pe propria raspundere a persoanei fizice cetaţean strain in nume propriu sau ca reprezentant al persoanei juridice straine . Societatea cu răspundere limitată (SRL) Societatea cu raspunderea limitata se poate constitui prin: • asocierea a doi sau a mai multor asociati pentru a desfasura o activitate comerciala. cenzorilor sau auditorilor persoane fizice 2.admite plângerea dumneavoastră. care este detinatorul tuturor partilor sociale. actul de proprietate al sediului in care va functiona societatea ( sunt necesare si prezentarea actelor de intabulare) 5. dovada capitalului social 6. actul constitutiv al societatii 4. dupa caz. rezervare denumire firma (se obtine de la Registrul Comertului) 3. actul care atesta dreptul de folosinta al societatii in spatiul destinat deschiderii sediului social ( inchiriere/ comodat/ vanzare-cumparare) 7. Capitalul social va fi fixat de catre asociati in functie de nevoile societatii. • aportul unui singur asociat. in vederea impartirii profitului si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor. acte de identitate ale asociatilor. administratorilor. formularul tip pentru acord se gaseste pe site-ul Registrului Comertului) 8. cu respectarea plafonului minim stabilit de lege in valoare de 200 Ron. va dispune prin hotărâre înmatricularea în Registrul Comerţului şi autorizarea funcţionării. asociatul unic poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica.

10. şi.2. declaratia asociatiilor/ administratorilor in care sa se mentioneze ca indeplinesc condiitile legale de exercitare a calitatii de asociat/ administrator in societate 11. de protecţie socială. dupa caz.care nu este inregistrata fiscal in Romania din care sa rezulte ca nu are datorii fiscale. meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie. prin muncă forţată înţelegând orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare sau pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei. traducerea realizata de un traducator autorizat a carui semnatura sa fie legalizata de un notar public. fără nici o discriminare în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii Drepturile şi obligaţiile privind realţiile de muncă dintre întreprinzător şi salariat se stabilesc potrivit legii prin negociere. precum şi jurisdicţia muncii. precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale. de securitate şi sănătate în muncă. alte formulare care vor fi completate la Registrul Comertului in momentul depunerii dosarului 2. în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă . . modul în care se efectuează controlul din domeniul raporturilor de muncă. Dintre principiile fundamentale care stau la baza Codului Muncii amintim următoarele: libertatea muncii este garantată prin Constituţie dreptul la muncă nu poate fi îngrădit munca forţată este interzisă.2. Codul muncii – cadrul legislativ al activităţii antreprenoriale Codul muncii este legea care reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă. oricare ar fi acestea orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate.

3.1. Principalele modalităţi de obţinere a resurselor financiare sunt: băncile. rude. precum şi bunrile la care se referă. se consumă treptat şi se înlocuieşte după mai mulţi ani de utilizare. prieteni. Capitalul circulant se consumă în întregime într-un singur ciclu de producţie şi se înlocuieşte şa fiecare nou ciclu de producţie. Capitalul fix participă la mai multe cicluri de producţie. cei aflaţi în deplasare. Muncitorii indirect productivi acţionează indirect asupra obiectului muncii. Resursele materiale atrase în activităţi economice reprezintă factorul de producţie capital. Totalitatea resurselor umane care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei întreprinderi reprezintă personalul întreprinderii. Resurse materiale Resursele materiale atrase în activitatea economică reprezintă bunurile produse prin muncă şi utilizate pentru obţinerea altor bunuri şi/sau servicii destinate vânzării. Resursele necesare derulării unei afaceri 2. Muncitorii direct productivi sunt cei care acţionează direct asupra obiectelor muncii. Factorul de producţie capital se împarte în două categorii: capital fix şi capital circulant.3. 2. instalaţiilor. aparţinând unei persoane fizice sau juridice. cu ajutorul uneltelor.2.2. în scopul conservării. maşinilor avute la dispoziţie. Resurse umane Resursele umane ale unei ţări sau zone geografice reprezintă totalitatea resurselor economice care sintetizează potenţialul de muncă.3. Resurse financiare Resursele financiare reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică. 2. . cunoştinţe. fonduri nerambursabile. Personalul întreprinderii: Salariaţi încadraţi permanent sau temporar: cei prezenţi la lucru şi cei aflaţi în concediu Salariaţi absenţi motivat sau nemotivat: cei trimişi să lucreze în afara întreprinderii. cei care efectueză ziua liberă Salariaţii întreprinderii care îşi completează studiile în calitate de elevi sau studenţi Muncitorii reprezintă categoria cea mai numeroasă de angajaţi din întreprindere.3. deplasării sau livrării lui. leasing-ul.3. creditele externe.

fapt de conduce la riscul nerecuperării cheltuielilor avansate pentru cercetaredezvoltare şi inovare. . 3. Risc şi reuşită în afaceri 3. există două moduri de abordare a riscurilor: riscul pur şi riscul speculativ.1. în funcţie de posibilităţile de identificare.1. evaluare şi control economic. a volumului şi structurii cererii. În domeniul economic şi social.Capitolul 3. provoacă prejudiciu.imprevizibil: determinat de situaţii fortuit Riscul specualtiv reprezintă un pericol asumat controlabil. dacă apare. delimiat şi acceptat din propria voinţă. Riscul pur poate fi: .previzibil: când factorii care ar provoca pierderi pot fi estimaţi . precum şi a celor efectuate pentru cumpărarea echipamentelor şi utilajelor. Riscul pur reprezintă ameninţarea posibilă a unui eveniment care. Riscul în afaceri Riscul economic – orice element de incertitudine care poate afecta activitatea unui întreprinzător sau derularea unei anumite operaţii.1. Tipuri de risc După natura lor riscurile se pot încadra în mai multe categorii după cum urmează: riscuri economice riscuri comerciale riscuri tehnologice riscuri financiare riscuri strategice riscuri politice şi administrative riscuri accidentale Riscurile economice sunt determinate de incertitudinea evoluţiei pieţei şi în special de modificarea într-un interval foarte scurt de timp.

Riscurile strategice îşi pot avea originea în: schimbarea raportului de forţe în interiorul de activitate. acoperirea riscurilor. parţială şi costisitoare. acceptarea (asumarea) riscurilor. ţinând cont de faptul că orice acoperire este. rolul determinant în acest sens avându-l politicile guvernamentale fiscale şi monetare. Riscurile accidentale sunt determinate de calamităţi naturale sau alte cauze de forţă majoră. transferul plăţilor şi alţi factori. etc. şi ale cheltuielilor pentru 3. Riscurile politice şi administrative se produc datorită acţiunii forţelor care afectează mecanismele de funcţionare a macrosistemului. Modalităţi de minimizare a riscului Cele mai utilizate metode pentru tratarea economică a riscurilor sunt: eliminarea riscurilor. „războiul” preţurilor. Riscurile tehnologice rezultă din schimbarea bruscă a procedeelor de fabricare datorită evoluţiei rapide a progresului tehnic şi conduc la uzura morală a unor echipamente existente. metodelor. ajustarea taxelor şi impozitelor. simultan.Riscurile comerciale provin din relaţiile cu partenerii de schimburi comerciale şi au drept efecte nerealizarea nivelurilor cifrei de afaceri producerea bunurilor ce vor fi vândute. prin modificarea procedurilor. material şi financiar. Eliminarea riscurilor se referă la acţiunea asupra surselor potenţiale de riscuri. practicile neloiale. Riscurile financiare reprezintă pierderile monetare ce afectează patrimoniul sau rezultatele.2.1. Această tehnică este utilizată în cazul riscurilor de mică importanţă şi care pot fi introduse în buget datorită frecvenţei mari de repetare. Când este posibil. tehnologiilor sau echipamentelor avute în vedere. . Acoperirea riscurilor. Dacă acţiunea asupra cauzelor este insuficientă trebuie avută în vedere acoperirea riscurilor. naţional sau internaţional. este preferabil eliminarea riscurilor interne. Acceptarea (asumarea) riscurilor se face atunci când întreprinderea decide să fie propriul său asigurator.

Funcţia coercitivă este o funcţie de constrângere şi pedepsire imediată a întreprinzătorului care nu respectă legea. Răspunderea în afaceri are două funcţii: funcţia coercitivă şi funcţia educativă. răspundere contravenţională. Răspunderea penală poate fi declanşată numai pentru fapte ilicite de mare gravitate. civilă. Răspunderea civilă este de două tipuri: contractuală şi delictuală. amintim următoarele forme de răspundere juridică în afaceri: răspundere disciplinară. în cazul unei neconcordanţe între alegerea sa şi regula juridică ce prestabileşte comportamentul legal. adică fapte care prezintă un grad de pericol social mai scăzut.Capitolul 4. care este abaterea cea mai grava dintre toate faptele pedepsite de lege si cel mai aspru sanctionata. coroborare cu dispoziţiile legale restrictive care nu pot fi încălcate. atunci când angajatul îşi încalcă în mod repetat obligaţiile de serviciu. Raspunderea civila contractuala revine intreprinzatorului care nu respecta obligatiile asumate la incheierea unui contract. determinându-l să nu mai repete fapta ilicită. prin comiterea unor abateri care contravin disciplinei muncii. ţinând cont de interesele generale ale firmei. Răspunderea contravenţională se declanşează în situaţia în care întreprinzătorul comite fapte contravenţionale. răspundere. Baza răspunderii penale o constituie infracţiunea. care i-a adus sancţiuni în trecut.1. În funcţie de gravitatea răspunderii întreprinzătorului. producand unei anumite persoane un prejudiciu. Funcţia educativă influenţează conştiinţa întreprinzătorului. declarate de lege drept infracţiuni. Etica în afaceri 4. . răspundere penlă. Răspunderea disciplinară se referă la raporturile dintre angajat şi angajator. Raspunderea civila delictuala apare de fiecare data cand intreprinzatorul incalca o anumita norma juridica. Răspunderea în afaceri implică sancţionarea atitudinii sau acţiunii alese de antreprenor. Răspunderea în afaceri Răspunderea în afaceri se referă la comportamentul pe care îl aleg întreprinzătorii din multiple variante posibile.

3. scopurile stabilite in contextul unei probleme date adoptarea deciziilor 4. concurential. a stabili alternativele de solutionare si de a o rezolva inainte de ca ea sa devina presanta normele si valorile pentru evaluarea actiunilor firmei sunt folosite pentru a aprecia. “bine”. Protecţia consumatorilor Statul este obligat să protejeze cetăţenii. cat mai ales pentru ca mai devreme sau mai tarziu intr-un mediu economic normal. inselandu-si partenerii sau “beneficiarii” se autoelimina de pe piata. informării lor complete despre caracteristicile acestora. Responsabilitatea sociala a firmei Responsabilitatea sociala a firmei presupune ca deciziile sa fie luate in conformitatea cu anumite standarde si sa dca ala efecte favorabile asupra celor interesati in activitatea firmei Sensibilitatea sociala a firmei Sensibilitatea sociala a firmei se defineste prin dezvoltarea proceselor decizionale care orienteaza practicile firmei in vederea adoptarii unei conduite corecte din punct de vedere social.2. aceia care se dovedesc incorecti. Principii etice în relaţiile cu angajaţii firmei şi cu partenerii de afaceri Etica (corectitudinea) in afaceri este necesara nu numai pentru ca asa ar fi “frumos”. judeca si evalua comportamentul firmei.4. Responsabilitatea sociala impreuna cu sensibilitatea sociala a firmei formeaza politica sociala a firmei care defineste comportamentul de afaceri al firmei exprimat prin: relatii si interactiuni care se stabilesc intre firma si mediul social intern si extern probleme care rezulta din actiunile firmei sau din interactiunile dintre firma si mediul sau ambiant abilitatea firmei de a diagnostica o problema. în calitatea lor de consumatori. instituind cadrul necesar accesului deplin la produse şi servicii. . apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive.

sanatatii.4. 4. Obiectivul sau principal il reprezinta realizarea politicii guvernamentale in domeniul protectiei vietii. Măsurile de ameliorare a mediului vizează: combaterea poluării aerului ameliorarea efectului de seră ameliorarea smogului ameliorarea stratului de ozon ameliorarea purităţii apei ameliorarea poluării solului producerea de bunuri cu grad minim de risc împiedicarea poluării cu deşeuri . publicitatii. exploatarea exagerată a faunei terestre. etichetarii sau altor practici frauduloase dreptul de a fi despăgubit dreptul de a alege dreptul de a fi ascultat dreptul la educare dreptul la un mediu ambiant sanatos Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) este organismul care se ocupa cu protectia consumatorilor. baraje. Protecţia mediului Mediul ambiant reprezintă totalitatea factorilor care asigură menţinerea echilibrului ecologic şi determină condiţiile de viaţă pentru om şi de dezvoltare a societăţii. securitatii si intereselor legitime ale consumatorilor. Omul a contribuit la deteriorarea mediului înconjurător prin: defrişarea pădurilor. a resurselor oceanice. construirea de lacuri de acumulare. a subsolului. suprapăşunatul.Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt: dreptul al satisfacerea cerintelor esentiale de viata dreptul la siguranta dreptul de a fi informat dreptul de a fi protejat impotriva informatiei. canale în zone care trebuiau protejate.

Cererea şi oferta pe piaţa muncii Munca este activitatea conştientă. cel mai important. In acest caz. intrucat au resurse pentru existenta sau au alte preocupari. genereaza nevoia de munca. are o mobilitate redusa. Orice activitate. nu se manifesta in intregime dupa principiile economiei de piata (caz in care omul ar fi limitat doar la o componenta economica). Avand in vedere faptul ca factorul uman. iar omul. Aceasta reprezinta volumul total de munca necesar activitatilor dintr-o tara pe o perioada data. care se initiaza sau exista in societate. in perioada data. cunoştinţele şi experienţa ajutându-se de instrumente corespunzătoare pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii trebuinţelor lor imediate şi de perspectivă. se poate observa ca oferta de munca se formeaza intr-un timp indelungat. ca si parte a societatii. adica a volumului de munca ce poate fi depus de populatia apta de munca a tarii respective. Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama utilizarii disponibilitatilor de munca existente in societate. Dar ea nu constituie in intregime o cerere care se exprima pe piata muncii. ci numai acelea care urmeaza sa fie recompensate (salarizate).Capitolul 5. este nu doar o „masina de lucru”. prin care oamenii îşi folosesc aptitudinile. Oferta de munca se exprima prin numarul celor apti de munca sau populatia apta disponibila din care se scade numarul femeilor casnice. .1. Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale. Iniţierea în căutarea unui loc de muncă 5. Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata. Conditia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este recompensarea acesteia. Ea se exprima prin intermediul numarului de locuri de munca. determinant in piata muncii. afirmare si apartenenta in societate. este unul complex. trebuie avut in vedere faptul ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta. ci si o fiinta cu nevoi complexe de cunoastere. este neomogena si. specific umană. al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate.

sau alte forme de protecţie socială. De asemenea.2. deoarece dezvoltarea unor activitati existente si initierea altora noi. oferta de munca nu se formeaza in exclusivitate pe principiile economiei de piata. · generatiile de tineri nu sunt crescute de parintii lor ca niste marfuri sau numai pentru a deveni salariati. In acest sens se impun atentiei urmatoarele aspecte: · pe termen scurt. a doua componentă a populaţiei active. . cererea de munca este practic invariabila. chiar daca nu au avantaje economice. psihologie. efectivul şomerilor se determină în două variante: . Şomajul Şomerii. 5.Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de referinţă erau înscrise la Oficiile forţei de muncă şi şomaj. · oferta de forta de munca este eminamente perisabila si are caracter relativ rigid. Cel ce face oferta trebuie sa traiasca. presupun o anumita perioada de timp. sex. ci sunt atasati mediului economico-social. ci ca oameni. aspecte care nu sunt neaparat de natura economica. nu poate astepta oricat angajarea pe un loc de munca. oferta de munca depinde de varsta. ci ca niste categorii specifice cu un continut care le este propriu. oamenii nu se deplaseaza dintr-o localitate in alta si nu-si schimba cu usurinta munca. reprezintă o categorie economică a cărei definire a suscitat numeroase abordări. neputandu-se subsitui reciproc decat in anumite limite sau deloc. conditii de munca etc. generatoare de locuri de munca. starea sanatatii.Cererea si oferta de munca nu trebuie considerate prelungiri simple si directe ale cererii si ofertei de bunuri economice pe o alta piata. ajutor de şomaj. · cererea si oferta de munca nu sunt omogene. ci de compun din segmente si grupuri neconcurentiale sau putin concurentiale. În statistica românească. · posesorii fortei de munca au o mobilitate relativ redusa. indiferent dacă primeau sau nu alocaţie de sprijin. · oferta de munca in ansamblul sau se formeaza in decursul unui timp indelungat in care creste si se instruieste fiecare generatie de oameni pana la varsta la care se poate angaja. De aceea.

publicarea de anunţuri sau răspunsuri la anunţuri.consultarea site-urilor electronice specializate. Căutarea unui loc de muncă Ce putem face concret pentru a găsi un loc de muncă? . .apelarea la o agenţie sau oficiu de plasare a forţei de muncă. putem afla eventualele oportunităţi de angajare.persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi. Uneori putem găsi afişe cu locuri de muncă disponibile pe poarta / uşa firmei. cu persoane din conducerea firmei). Aceste agenţii oferă servicii de mediere a muncii. adică oferă informaţii privind locurile de muncă vacante şi . apel la rude. reviste. utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la Oficiul de forţă de muncă şi şomaj sau la agenţii particulare de plasare. dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul. disponibile să lucreze. .nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri.. .putem căuta informaţii direct la firmele la care am dori să ne angajăm.identificarea şi consultarea cu regularitate a anunţurilor cu oferte de locuri de muncă din ziare. sindicate etc. 5.participarea la târgurile de locuri de muncă (job shop-uri) organizate periodic de agenţiile de ocupare a forţei de muncă.3.I. care aşteaptă să fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă. pensionari). demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu. . de asemenea: . . de exemplu: BEST JOBS. . prieteni.M. E JOBS .sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile.Şomerii în sens B.publicarea unor anunţuri în publicaţii specializate. O altă posibilitate este cea de a discuta direct cu persoane care lucrează la firma care ne interesează (pe cât posibil. Intrând pe site ul firmei. dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.sunt în căutarea unui loc de muncă. sunt persoanele de 15 ani şi peste care în decursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii: . . studenţi.persoanele fără loc de muncă. Sunt incluse.

Este bine de ştiut că un recrutor experimentat nu poate acorda mai mult de un minut parcurgerii unui C. Informaţiile incluse intr-un C.V.) Curriculum Vitae ( în limba latină : " cursul / desfăşurarea vieţii " ). va fi aplicată in dreapta sus · aspectul estetic este foarte important. telefon/fax ). pentru a permite şi facilita comparaţiile între diverşii solicitanţi de locuri de muncă. adresă. Printre aceste reguli. afişarea lor şi prin organizarea de burse ale locurilor de muncă.V. Un C. trebuie să fie in acord cu cerinţele şi competenţele postului. vor specifica evoluţia in carieră. corect incadrat in pagină şi fără greşeli gramaticale · se redactează dactilografiat sau pe calculator · de preferinţă nu trebuie să depăşească o pagină (maxim două) şi să fie cât mai aerisit pentru a fi uşor de citit · intotdeauna se completează in acord cu obiectivele personale precum şi competenţele necesare pentru postul vizat. realizările profesionale. CURRICULUM VITAE (C. deci pentru fiecare post un CV distinct · cei cu experienţă in muncă. precum şi competiţia intre aceştia. competenţele avute. menţionăm : · se foloseşte coală albă format A4 de bună calitate · datele personale (nume.V. trebuie să se ţină seama de un ansamblu de reguli cu caracter obligatoriu.V. bine redactat poate creşte semnificativ şansele de a obţine postul dorit. de aceea el trebuie să răspundă unor anumite cerinţe. Un Curriculum Vitae are de obicei fondul şi forma parţial standardizate. şi. V. să fie relevante şi prezentate cu maximă concizie.V -ul trebuie să fie prezentabil. îngrijit. În intocmirea unui C. precizie şi claritate. El este considerat ca fiind eficient numai in măsura in care se finalizează cu invitarea la un interviu.condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea. C. trebuie să apară in stânga sus a paginii · fotografia (dacă se solicită). este un document universal care a intrat deja în folosinţă şi la noi în mod curent. calităţile dobândite prin prestarea activităţilor şi evoluţia in ordine invers cronologică a locurilor de muncă avute .

Este o idee bună să menţionezi şi sursa de la care ai aflat despre acest job disponibil. etc. astfel ca informaţiile prezentate să poată fi confirmate la o eventuală verificare · CV-ul nu se semnează şi nu se datează. toate acestea indicând că ei ar putea deveni buni angajaţi nu se lasă perioade de discontinuitate in prezentarea carierei. politică sau de altă natură controversată · referinţele. · este util să fie menţionate şi alte competenţe personale necesare ocupării postului: cursuri de limbi străine.. după ce. etc.. trebuie să conţină denumirea jobului la care vrei să te înscrii. slujbe temporare. bineînţeles. management. precum şi pe premii şcolare. preocupările din timpul liber. prin . burse. posesia carnetului de conducere. se va pune accentul atât pe calităţile personale care pot compensa lipsa acesteia. ai salutat persoana căreia îi este destinată. · este importantă.· in cazul absolvenţilor şi a persoanelor fără experienţă in muncă. atunci când este cazul. menţionarea disponibilităţii de a călători sau de a schimba domiciliul la solicitarea societăţii · opţional pot fi menţionate pasiunile. informatică. Dacă în anunţul cu jobul respectiv era menţionat şi un cod pentru acesta. nu se anexează la C.V. dacă există. SCRISOAREA DE INTENŢIE Câteva sfaturi legate de întocmirea unei scrisori de intenţie: 1) Nu uita să menţionezi denumirea jobului Una din primele fraze ale Scrisorii de Intenţie. include şi numărul respectiv. Iată motivul pentru care trebuie să menţionezi toate aceste amănunte: angajatorii trebuie să gestioneze toate anunţurile de joburi ale companiei lor. limbile străine cunoscute · in CV nu se prezintă informaţii sau pretenţii salariale · nu se includ informaţii de natură religioasă. şi nu vor putea ghici la care dintre ele te referi sau la care doreşti să te înscrii. ci se menţionează doar posibilitatea furnizării lor la cerere · nu se trec date nereale! CV-ul trebuie să fie sincer. alte cursuri urmate. atribuţii de lider. marketing. De asemenea.

prin faptul că ai făcut cercetări despre companie. 4) Ce poţi face pentru mine? Motivele pentru care îşi doresc job-ul respectiv. menţionate de candidaţi în Scrisoarea de Intenţie. poţi câştiga angajatorul. 3) Nu repeta ideile din CV Mulţi candidaţi fac această greşeală. Scrisorile standard îi arată intervievatorului că nu eşti în totalitate interesat de postul respectiv.menţionarea acestor simple amănunte. Scrisoarea de Intenţie trebuie să ofere ceea ce nu poate oferi CV-ul – de exemplu. . Ideea este că angajatorul are deja CV-ul tău – Scrisoarea de Intenţie nu trebuie să îl repete. O Scrisoare de Intenţie de succes trebuie personalizată în funcţie de caracteristicile companiei căreia îi este destinată. ci să exprime ceva nou. doar prin simplul fapt de a personaliza scrisoarea de intenţie arăţi interes şi iniţiativă. este bine ca întotdeauna să-ţi personalizezi scrisoarea de intenţie. schimbând doar numele persoanei căreia îi este adresată. mi-ar ajuta în carieră. deoarece îi munca şi va fi mai receptiv atunci când îţi va citi CV-ul. doarece sunteţi cei mai buni în acest domeniu” 5)Personalizarea scrisorilor de intenţie. sunt de cele mai multe ori formulate astfel: • „Am nevoie de bani” • „Mi se pare destul de interesant acest post” • „De mic copil îmi doream să lucrez pentru această companie” • „Am nevoie de experienţă în acest domeniu” • „Un job în cadrul companiei dvs. Menţionează eventuale evenimente recente sau proiecte ale companiei sau dovedeşte-le că ai câteva cunoştinţe despre realizările anterioare ale firmei – toate acestea vor demonstra faptul că eşti interesat de a te alătura echipei respective. copiind practic toate informaţiile din CV şi incluzându-le în Scrisoarea de Intenţie – este o pierdere de timp şi probabil o pierdere a şansei de a fi ales pentru job. 2) Pericolul creării unei Scrisori de Intenţie impersonale Este o mare greşeală uşurezi să trimiţi aceeaşi Scrisoare de Intenţie fiecărui angajator. înainte de a i te adresa. contribuţia şi realizările tale profesionale în cadrul ultimului loc de muncă sau cum ai rezolvat situaţii dificile. că eşti interesat de job. Chiar dacă anunţul la care vrei să aplici este diferit de sectoarele de industrie cu care eşti obişnuit. Ideea de bază a unei Scrisori de Intenţie este de a părea personală.

în cazul în care angajatorul nu a specificat că doreşte să fie scrisă de mână. ci conform teoriei va beneficia de mai multă atenţie. ai grijă cum te vinzi şi motivele pe care le menţionezi în legătură cu ce poţi face pentru compania respectivă. În încheiere precizează care sunt acţiunile pe care le vei întreprinde. redactând o scrisoare către o companie care nu a făcut public anunţul. sau la un articol din ziar referitor la companie. şi nu va fi aşezată într-un vraf mare de hârtii. Sunt două metode de a lucra pentru a căpăta experienţă. 6) Un post căruia i s-a făcut publicitate Fă cercetări legate de compania şi de postul pentru care vrei să aplici. Unele companii încurajează acest lucru şi îi dau persoanei respective mai multe atribuţii. Este mai uşor să găseşti loc pentru muncă neplatită din motive evidente. astfel încât destinatarul să fie surprins.” 8) Cerere pentru experienţa de lucru Experienţa de lucru este o metodă bună de a înţelege ce carieră să urmezi. dacă este posibil aplicantul ar trebui să adreseze scrisoarea unei persoane din cadrul companiei. fă referire la cineva din cadrul companiei. Ai grijă să îndeplineşti toate cerinţele postului şi precizeazăle separat în scrisoarea de intenţie. Adresează scrisoarea de intenţie persoanei specificate în anunţ. de exemplu “Văvoi contacta săptămâna viitoare pentru a discuta despre un posibil interviu. Este puţin probabil ca aplicaţia ta să fie o supraîncărcare a CV-urilor şi scrisorilor de intenţie primite. iar dacă soliciţi experienţă plătită nu preciza suma dorită. Dacă soliciţi angajare neplatită specifică în scrisoare. Companiei îi arăţi că ai iniţiativă. de exemplu tu aplici la un anunţ. Atrage atenţia asupra calificărilor tale. Dacă este posibil. 9) Scrisoarea de intenţie poate fi scrisă de mână Scrisoare de intenţie poate fi scrisă la calculator şi printată numai cu cerneală neagră. Oricare ar fi scopul tău. 7) Un post căruia nu i s-a făcut publicitate A aplica pentru un post care nu a fost făcut public este cea mai bună metodă de a găsi un loc de muncă. remunerată sau neremunerată. Pune accent în scrisoare pe cunoştinţele/cursurile făcute la facultate/colegiu şi de ce sunt ele relevante în sectorul pentru care aplici. În cazul în care .Scrisoarea de intenţie variază în funcţie de tipul de job şi de modalitatea de a aplica. decât să facă cafea şi să copieze documente. În introducerea scrisorii prezintă cunoştinţele tale despre companie împreună cu o declaraţie pozitivă legată de contribuţia pe care o poţi avea.

13) Încheierea unei scrisori de intenţie O scrisoare de intenţie este o scrisoare de afaceri şi drept urmare ar trebui să se încheie cu “Cu sinceritate/Al dvs. Concentrează aceste informaţii în maxim patru paragrafe. cu stimă”. 15) Pot trimite aceeaşi scrisoare de intenţie tuturor anunţurilor? Este preferabil să-ţi direcţionezi fiecare scrisoare în funcţie de anunţul pentru care aplici. 17) Fonturi şi tipul de hârtie şi revino cu un telefon după aproximativ o săptămână. atunci adresează-te cu Stimată/Stimat Doamnă/Domn. Al treilea paragraf – scrie despre ţelurile tale legaându-le de domeniul companiei şi de postul pentru care aplici. Este foarte uşor pentru un angajator să respingă scrisorile tip. Dacă nu reuşeşti să afli.doreşte scrisă de mână scrisoarea. 16) Ce trebuie făcut după trimiterea scrisorii de intenţie Ţine minte când ai trimis scrisoarea alte anunţuri. 10) Lungimea unei scrisori de intenţie Nu depăşi o pagină format A4. În timpul în care aştepţi răspunsul de la o companie. incluzând o adresă de contact şi semnătura. continuă să aplici şi la . 12) Când trebuie să trimit o scrisoare de intenţie Scrisoarea de intenţie trebuie trimisă întotdeauna împreună cu CV-ul. Solicită un interviu cititorului atunci când doreşte şi comunică că vei păstra legătura. Al doilea paragraf – oferă detalii despre cum poţi contribui tu în cadrul companiei şi care sunt calităţile tale care te fac potrivit pentru postul respectiv. 11) Adresarea în scrisoarea de intenţie Dacă ai numele angajatorului adresează-te acestuia. Aranjează textul în aşa fel încât să apară centrat în pagină. 14) Punctele principale care trebuie incluse în scrisoarea de intenţie Primul paragraf – menţionează pentru ce post aplici şi de ce eşti cel mai bun candidat pentru postul respectiv. ar trebui să foloseşti un stilou de calitate şi să fii atent să nu faci greşeli. dacă nu. încearcă să afli un nume pe pagina de internet a firmei sau telefonând şi intrebând cine este şeful departamentului.

Strategia unei scrisori de intenţie de succes include şi accentuarea celor mai importante realizări ale tale. Am. deci nu folosi fonturi stilate. INTERVIUL 1) Cum să te prezinţi la un interviu? Scopul tău este să-l convingi pe cel care te intervievează că tu eşti persoana cea mai potrivită pentru postul respectiv. Sunt” la începutul propoziţiilor. În orice caz. Times New Roman sau Arial.. Printează scrisoarea pe acelaşi tip de coală ca şi la CV. Trebuie să fie cerneală neagră pe coală albă. 19) Nu uita să menţionezi cele mai importante calităţi ale tale. 20) Nu uita să semnezi scrisoarea. 2) Categorii de întrebări care ţi se vor pune: 1. Este ca o etichetă în lumea afacerilor (şi scoate în evidenţă atenţia ta faţă de detalii). o semnătură nu este neaparat necesară. De exemplu: aptitudini de comunicare. foloseşte multe verbe de acţiune. care te vinde pe tine drept candidat. Limbajul trebuie să fie ferm şi u ş o r de în ţ eles.Aceasta este o scrisoare formală. semnarea scrisorilor. poţi fi singurul care participă la interviu şi să pierzi sau . evită clişeele şi frazele prea comune. Decizia celui care te examinează va fi luată numai în funcţie de comportamentul răspunzi la anumite întrebări. La fel ca şi un CV. oricât de mulţi ar fi aceştia. dacă iţi trimiţi scrisoarea sau CV-ul prin e-mail. rămâi la Times. că ai abilităţile şi deprinderile necesare. Pregătirea pentru interviu constă în a învăţa să porţi o conversaţie cu examinatorul (examinatorii) şi să . O scrisoare de intenţie este o scrisoare de vânzare. poţi fi unul din cei douăzeci de candidaţi şi să câştigi. Întrebări despre studiile tale: · Unde ai făcut liceul/facultatea? · Eşti absolvent? Cu ce medie ai absolvit? tău. Încearcă să nu foloseşti prea multe formulări de genul “Pot. Nu te gândi la ceilalţi. 18) Tipul de exprimare Foloseşte ceva simplu. ar trebui să fie concisă şi să ofere principalele motive pentru care tu ar trebui să fii chemat la interviu.. experienţa PC. şi evită abrevierile şi jargoanele.

în nici un caz nu răspunde negativ! Poţi întreba: · Care sunt planurile de dezvoltare ale firmei? · Cu cine vei lucra? · Care sunt posibilităţile de specializare? ......? · Cunoşti activitatea firmei noastre? Informează-te dinainte ce trebuie să faci în postul respectiv.. 2. Întrebari despre experienţa profesională · Care a fost prima ta slujbă? · Cui te subordonai? · Ai fost vreodată promovat? · Care erau sarcinile de serviciu? · Ai avut creşteri de salariu? · De ce ţi-ai schimbat locul de muncă? ATENŢIE! Nu îţi critica foştii şefi! 3. Întrebări despre obiectivele carierei tale · Pe examinator îl interesează dacă poţi contribui la successul firmei/instituţiei respective · Orice răspuns la astfel de întrebări trebuie să arate că eşti competent şi poţi deveni şi mai competent · Obiectivul carierei tale trebuie să fie compatibil cu interesele firmei !!! O întrebare capcană: "Vrei să afli ceva despre postul respectiv sau firma noastră?" Această întrebare este pusă pentru a vedea dacă eşti o persoană motivată. Întrebări despre postul vizat/firma respectivă · Ce crezi că va trebui să faci dacă vei fi angajat? · Ce deprinderi ai pentru postul X? · Poţi să înveţi repede să faci ... Dacă nu ai toate deprinderile.. persoanele indiferente nu sunt decât foarte rar angajate.... arată-ţi disponibilitatea de a învăţa repede! 4.· De ce ai ales acest domeniu? · Ai avut vreo slujbă paralel cu şcoala? Trebuie să răspunzi exact... Arată interesul pentru profesia ta. să-ţi accentuezi reuşitele şi să eviţi să vorbeşti despre insuccese.

Ce trebuie să faci? Nu crea din acest fapt o problemă! Gândeşte-te Tipuri de prejudecăţi: · Persoanele care au absolvit facultatea X sunt foarte bine pregătite. prejudecăţile joacă în unele cazuri un rol care influenţează decizia finală. Din păcate. Sunt neserioşi şi întârzie mereu. Persoanele competente cunosc însă foarte bine importanţa obiectivităţii atunci când conduc un interviu. Absolvenţii altor facultăţi nu ştiu nimic. dintr-o întâmplare. indiferent de aceasta EŞTI O PERSOANĂ FOARTE VALOROASĂ! Dovedeşte-i examinatorului că ai calităţi care compensează cu mult lucrurile care nu îi plac la tine! Cum poţi face o impresie bună? · Îmbrăcămintea trebuie să fie discretă şi potrivită situaţiei · Trebuie să atragă atenţia asupra ta şi să nu iasă ea în evidenţă · Punctualitatea este foarte apreciată · Nu mesteca gumă şi nu fuma în timpul interviului · Salută într-un mod ferm şi hotărât · Adu copii după CV şi diploma de studii · Nu evita privirea celui care te examinează. antipatiile. intri într-o categorie neagreată de examinator. singura soluţie este să-i arăţi că. · Nu angajez o femeie pe acest post. priveşte-l direct! · Trimite o scrisoare de mulţumire după câteva zile şi reafirmă-ţi dorinţa de a lucra la firma respectivă! 3) Cum să înlături stresul interviurilor Y. · Nu angajez pe nimeni care a lucrat la instituţia/firma incompetenţi. capriciile şi reţinerile sale. Dacă. Nu face faţă stresului! · Nu angajez studenţi. Toţi de acolo sunt că prejudecăţile examinatorului reprezintă un mic obstacol ascuns pe care poţi să-l depăşeşti! .· Care este programul de lucru? Arată-te interesat de slujba vizată şi dornic de a începe să lucrezi! Ce gândesc examinatorii? Orice examinator este un om care are simpatiile.

să se agite sau să îşi piardă ideile. Demonstrează-i intervievatorului că eşti calm. cuvintele „stres” şi „interviu” sunt sinonime. sunt stresaţi datorită pregătirii pentru interviu. cu ajutorul căreia îţi creezi în minte imaginea unei situaţii stresante. să vorbească prea mult. b) Imagineaza-ţi Iţi poţi transforma visele în realitate – foloseşte-ţi imaginaţia pentru a-ţi păstra calmul pe parcursul unui interviu. te pregăteşti psihic pentru a face faţă cât mai bine situaţiei reale. Mai întâi. respiră adânc şi imagineaza-ţi discuţia cu angajatorul. va trebui să te grabeşti şi nu vei avea timp să iţi pui ideile în ordine pentru interviu. îţi va permite să îţi tragi răsuflarea şi să te obişnuieşti cu mediul – este suficient timp. iar dacă vei ajunge prea târziu. nu-ţi provoca inutil situaţii de stres – încearcă să ajungi cu 10 minute înainte de începerea interviului. Stresul are o mulţime de efecte asupra oamenilor – îi poate face să tremure. apoi. Iată în continuare câteva tehnici simple care te pot ajuta să te linişteşti şi să te relaxezi când te simţi stresat înaintea unui interviu. silenţios). ore sau chiar câteva minute înainte de interviu – închide ochii. fiind încrezător şi răspunzând cu uşurinţă chiar şi întrebărilor grele. . dacă angajatorii îi vor plăcea sau nu şi multe altele. pe care o rezolvi cu succes. O pauză înaintea interviului. Exersează succesul în imaginaţia ta şi curând vei avea parte de el şi în realitate. c) Relaxează-te Un candidat relaxat este un candidat încrezător în propriile capacităţi. Poţi practica vizualizarea cu câteva zile. Dacă vei ajunge prea devreme. a) Înainte de interviu Punctualitatea la un interviu este una din cele mai importante aspecte de care trebuie să te asiguri. aceştia sunt stresaţi cu privire la participarea la interviu. să intre în panică. liniştit şi încrezător pe parcursul discuţiei cu acesta şi te va considera potrivit pentru job. Dar momentul în care stresul atinge punctul culminant este cel în care candidatul ajunge la interviu. de 10 minute. Astfel. !!! Iată câteva sfaturi pentru a-ţi păstra calmul pe parcursul interviului: • Respiră rar şi adânc (şi desigur. vei aştepta şi vei fi îngrijorat.Pentru marea majoritate a celor care îşi caută un loc de muncă. Vizualizarea reprezintă o tehnică de relaxare. la ceea ce vor spune. fără a fi prea mult. iar în cele din urmă sunt stresaţi cu privire la ţinuta şi îmbrăcăminte.

O pauză scurtă de numai 10 secunde poate fi exact ceea ce ai nevoie pentru a-ţi recâştiga calmul şi controlul. în care tăcerea devine apăsătoare. decât să te relaxezi când deja ţi-ai pierdut calmul şi controlul asupra ideilor. concentrează-te şi reia interviul. Aşa că. şi nu îţi încrucişa braţele sau picioarele.• Stai drept pe cât posibil. NU intra în panică – acum este momentul să aplici tehnicile de relaxare prezentate mai sus. ţine-le relaxate. • Zâmbeşte – este contagios! d) Ia pauze. • Vorbeşte rar şi fă pauze dese de respiraţie. ia o pauză în momentul în care simţi că începi să intri în panică. . nu intra în panică Pe parcursul oricărui interviu se întamplă ceva care nu decurge conform planurilor tale: fie are loc o pauză prea lungă. răsuflă adânc. Este mai uşor să îţi controlezi frica şi panica pe măsură ce simţi că acestea apar. iar intervievatorul cu siguranţă nici nu va observa acest lucru. fie te bâlbâi sau nu îţi găseşti cuvintele pentru a răspunde unei întrebări dificile. repetă în gând că poţi trece peste acest moment.