Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013

suport de curs

Educaţie Antreprenorială
Filiala Cluj-Napoca a Fundaţiei Învăţământului Preuniversitar al Cooperaţiei Meșteșugărești “Spiru Haret”

str. Al.V. Voevod, nr. 55A, 400436; tel./fax : 0264 414992, 414974; email: cj@ucecom.org web: cj.ucecom.org

Cuprins

Cuprins ................................................................................................................................ 2 Capitolul 1. Mediul de afaceri ............................................................................................ 3 1.1. Caracteristicile si componentele mediului de afaceri .............................................. 3 1.2. Micromediul şi macromediul .................................................................................. 4 1.2.1. Micromediul ...................................................................................................... 4 1.2.2. Macromediul ..................................................................................................... 7 1.3. Strategii pentru monitorizarea mediului de afaceri ................................................ 11 1.4. Individul ca întreprinzător..................................................................................... 13 1.5. Calităţi şi competenţe ale întrepirnzătorul de success ........................................... 13 Capitolul 2. Iniţierea şi derularea unei afaceri .................................................................. 14 2.1. Planul de afaceri ..................................................................................................... 15 2.1.1. Definirea şi rolul planului de afaceri ............................................................. 15 2.1.2. Caracteristicile unui plan de afaceri:............................................................... 16 2.1.3. Necesitatea Planificării ................................................................................... 16 2.1.4. Utilitatea internă şi externă a planului de afaceri............................................ 17 2.1.5. Tipuri de plan de afaceri ................................................................................. 18 2.1.6. Conţinutul unui plan de afaceri ....................................................................... 19 2.2. Condiţiile legislative ale activităţii antreprenoriale ............................................... 22 2.2.1. Constituirea PFA-urilor şi a societăţilor comerciale ....................................... 22 2.2.2. Codul muncii – cadrul legislativ al activităţii antreprenoriale ........................ 26 2.3. Resursele necesare derulării unei afaceri ............................................................... 27 2.3.1. Resurse financiare ........................................................................................... 27 2.3.2. Resurse materiale ............................................................................................ 27 2.3.3. Resurse umane ................................................................................................ 27 Capitolul 3. Risc şi reuşită în afaceri ................................................................................ 28 3.1. Riscul în afaceri ..................................................................................................... 28 3.1.1. Tipuri de risc ................................................................................................... 28 3.1.2. Modalităţi de minimizare a riscului ................................................................ 29 Capitolul 4. Etica în afaceri .............................................................................................. 30 4.1. Răspunderea în afaceri ........................................................................................... 30 4.2. Principii etice în relaţiile cu angajaţii firmei şi cu partenerii de afaceri ................ 31 4.3. Protecţia consumatorilor ........................................................................................ 31 4.4. Protecţia mediului .................................................................................................. 32 Capitolul 5. Iniţierea în căutarea unui loc de muncă ........................................................ 33 5.1. Cererea şi oferta pe piaţa muncii ........................................................................... 33 5.2. Şomajul .................................................................................................................. 34 5.3. Căutarea unui loc de muncă ................................................................................... 35

Capitolul 1. Mediul de afaceri

1.1. Caracteristicile si componentele mediului de afaceri
În activitatea oricărei firme, mediul joacă un rol esenţial în definirea strategiilor sale, în sesizarea şi folosirea oportunităţilor de dezvoltare, constituind practic suportul realizării obiectivelor de creştere economică, de profitabilitate sau doar de supravieţuire. Pentru a înţelege presiunile pe care le suportă o firmă, este necesar să definim mediul şi componentele sale specific, aşa cum au fost identificate de către specialişti români sau străini. Toate aceste definiţii au în comun două aspcete ale mediului: dinamismul său (capacitatea de a anticipa configuraţiile viitoare ale mediului sau adaptarea la schimbări neprevăzute) şi relaţiile de intercondiţionare existente între elementele identificabile de mediu. În opinia lui Phillip Kotler, mediul firmei global este definit ca fiind “ansamblul factorilor şi forţelor externe întreprinderii care sunt în măsură să-I afecteze acesteia maniera de dezvoltare”. Mediul este definit de Elisabeth Hill şi Terry O´Sulliva astfel: “mediul firmei constă în acei factori ce-i scapă controlului său imediat şi care sunt capabili să-i influenţeze relaţiile cu partenerii de mediu”. Dintre specialiştii români, notabilă este şi părerea profesorului Ovidiu Nicolescu, care consideră că “mediul include toate elementele exogene firmei, de natură economică, tehnică, politică, demografică, cultural, ştiinţifică, organizatorică, juridică, psiho-sociologică, educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor”. Mediul general de afaceri reprezintă un set de condiţii şi circumstanţe ce pot afecta abilitatea organizaţiei de a dezvolta şi menţine relaţii de afaceri. Caracteristici ale mediului general de afaceri sunt mobilitatea, complexitatea , disponibilitatea resurselor, incertitudinea.

Mediul de afaceri este compus din subsisteme care pot fi identificate dupa nivelul de agregare la care se face analiza. Astfel se disting: micromediul, macromediul şi mezomediul. Micromediul este reprezentat de participanţii la mediul cel mai apropiat al întreprinderii şi care afectează posibilităţile ei de a-şi deservi clienţii. Macromediul este desemnat de forţele societale cu rază mare de acţiune, care afectează toţi participanţii la micromediul întreprinderii. Mezomediul trebuie să intereseze în mod deosebit sistemul de conducere al întreprinderii pentru că permite abordarea relaţiilor acesteia cu mediul său în termeni mult mai apropiaţi de lumea afacerilor. O întreprindere poate face parte din următoarele sisteme mezoeconomice: o anumită industrie, o zonă geografică sau administrativă, un grup de întreprinderi.

1.2. Micromediul şi macromediul

1.2.1. Micromediul Micromediul este constituit din agenţi economici cu care întreprinderea intră de obicei în relaţii directe, influenţele fiind puternice şi reciproce, reprezentând în fapt un ansamblu de condiţii, activităţii şi relaţii, avand rol esenţial în elaborarea mixului de marketing. Întreprinderile pot să anticipeze schimbările ce vor apare în micromediu şi să răspundă acestora, influenţându-le sau controlând dimensiunile interferenţei lor cu relaţiile de piaţă ale întreprinderii şi cu concurenţii ei. Deşi, cu privire la componentele micromediului există în literatura de specialitate mai multe puncte de vedere, consider, că în perioada actuală, nu pot fi ignorate următoarele: furnizorii de mărfuri, prestatorii de servicii şi forţa de muncă, intermediarii, clienţii, concurenţii, precum şi organismele publice, a căror activitate se răsfrânge nemijlocit asupra întreprinderii. a) Furnizorii Furnizorii sunt cei care asigură întreprinderii resursele necesare desfăşurării normale a activităţii economice, dar şi concurenţilor. Sunt reprezentaţi, prin diverse firme de afaceri sau persoane particulare, care pe baza relaţiilor de vânzare-cumpărare, pun la

pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor lor. în care învinge întotdeauna cel mai bun. întrucât în economia de piaţă este indispensabilă înfruntarea pentru obţinerea unor condiţii avantajoase de producere şi desfacere a bunurilor şi serviciilor. deosebită însemnătate având serviciile bancare. şi care deşi. vânzarea şi distribuirea mărfurilor către consumatorul final. transport etc. precum şi şansele de a-i învinge. sau execută o largă gamă de servicii. Este foarte important să se analizeze situaţia lor în vederea cunoaşterii cât mai bine a comportamentului lor. oficiile de forţă de muncă. persoanele aflate în căutarea unor locuri de muncă. energia. b) Intermediarii Intermediarii sunt reprezentaţi de firmele care ajută întreprinderea la promovarea. utilizatori. reprezentată de: consumatori. Există două tipuri de . realizându-se o interdependenţă mutuală. reprezentaţi prin unităţi de învăţământ. deoarece ei alcătuiesc piaţa de desfacere a oricărei întreprinderi producătoare. primează interesele economice . precum şi întreprinderi particulare care au ca obiect de activitate plasarea forţei de muncă disponibile. angrosişti. Întrucât concurenţa este o luptă dură.se desfăşoară nu numai cu mijloace economice. agenţiilor de service de marketing (cum sunt agenţiile de publicitate). echipamentul tehnic. motivele reuşitei concurenţilor importanţi. agenţii guvernamentale şi internaţionale etc. d) Concurenţii Aceştia sunt agenţii economici cu care intră în competiţie orice întreprindere. firmelor de distribuţie fizică (de comerţ. iar pe de altă parte stabilirea unor relaţii de încredere şi pe termen lung. Un loc aparte îl au relaţiile cu furnizorii de personal. combustibilul. societăţilor de asigurări etc. apa. c) Clienţii Aceştia constituie componenta cea mai importantă.dispoziţie materiile prime şi materialele. sub forma: comercianţilor (angrosişti). ci şi extraeconomice.). întreprinderea să devină vulnerabilă în faţa furnizorului care poate să nu respecte termenul de aprovizionare sau să modifice preţurile etc. De aceea este foarte importantă pe de o parte monitorizarea activităţii furnizorilor. băncilor. intermediarilor financiari. pentru fiecare întreprindere este absolut necesar să descopere : structura şi amploarea concurenţei. cu ţelul atingerii unor performanţe deosebite. Este posibil ca în anumite circumstanţe.

reviste. concretizată într-un comportament specific. reprezentate prin organizaţii comunitare. Ei pot deţine un anume loc şi importanţă pe piaţă. care înconjoară întreprinderea şi o influenţează direct: • Organisme financiare (financial publics) influenţează capacitatea întreprinderii de a obţine fonduri băneşti pentru desfăşurarea activităţii şi sunt reprezentate de: societăţii de investiţii.concurenţi faţă de care întreprinderile trebuie să adopte atitudini diferite. companii de asigurări. Concurenţii sunt de obicei firme sau persoane particulare. conservatori sau timizi (Guy Serraf. • Instituţiile mass-media (media publics) sau mediile de informare în masă includ organizaţiile care vehiculează ştiri. e) Organismele publice sau publics Organismele publice sau publics. dar oricum nu trebuie ignoraţi. Sunt mai puţin ameninţători. concurenţii direcţi. Les Editions dOrganisation. • Instituţii guvernamentale (guvernamental publics). Dictionnaire methodologique de matketing. Sunt identificate mai multe tipuri de astfel de organisme. radio. 1995. opinii prin: ziare. inovatori. sunt în general mai uşor de identificat. Concurenţi indirecţi. faţă de care întreprinderea are obligaţii legale. deşi sunt mai greu de depistat. cum sunt: organele vamale. cum îl denumeşte Kotler reprezintă orice grupare care are un interes actual sau potenţial cu impact asupra capacităţii organizaţionale de atingere a obiectivelor întreprinderii. ceea ce le conferă postura de: lideri. de obicei sunt nou-veniţi sau produc înlocuitori. Paris. grupuri ale minorităţilor. reşedinţele vecinilor etc. televiziune etc. • Organisme publice locale (local publics). Astfel. imaginea publică a întreprinderii are importanţă mai . satisfac alte nevoi ale clienţilor. cei care satisfac aceleaşi nevoi ale clienţilor şi sunt percepuţi de clienţi ca alternative. acţionari etc. mai ales în ceea ce priveşte modalităţile de intervenţie pe piaţa şi tipul de relaţii practicate. • Asociaţii ale cetăţenilor (citizen action publics) reprezentate de organizaţii ale consumatorilor. dar lupta cu ei este costisitoare şi de aceea pe termen lung supravieţuiesc doar cei puternici. • Atitudinea publică generală (general publics) sau marele public. grupurile ecologiste. care îşi dispută aceiaşi clienţi (beneficiari) sau furnizori de bunuri şi servicii. deşi acesta nu acţionează într-un mod organizat. cei ce oferă un produs similar dar cu alte caracteristici.72). p. de justiţie etc.

el influienţând acţiunile întreprinderii prin mai multe tipuri de comportamente: comportamentul cumpărătorului guvernamental. Macromediul Mediul extern al întreprinderii este format din sistemul factorilor exogeni care acţionează asupra întreprinderii indirect. trebuie să-i cunoască şi să se pregătească pentru schimbarea lor inevitabilă. cum îi numesc adesea specialiştii. Macromediul deţine locul esenţial în ceea ce priveşte orientarea activităţii întreprinderii în conformitate cu nevoile societăţii. geografică. 1. exercitându-şi influenţa pe o arie largă şi pe termen lung. mediul extern apare ca un ansamblu de elemente de natură foarte diferită (politică. băncile. care pot conduce la discontinuitate în activitatea ei. cum ar fi: mass-media.2.Şt. etc. culturală. Bucureşti. dar nu poate face aproape nimic pentru a influenţa macromediul. interacţiunea mediu-întreprindere. Indiferent care ar fi gradul de influenţă. Dinamica şi complexitatea macromediului determină ample modificări în activitatea întreprinderii.). dar şi de zona în care ea acţionează. Deoarece elementele macromediului nu evoluează simultan. Ed. tehnico-ştiinţifică. Deşi amplă şi diversă. iar alţii au o influenţă majoră. mişcările pentru protecţia consumatorilor. 1983). ecologică etc. Dar. demografică. Sunt factori de ordin general.Russu. iar când imaginea are de suferit. întreprinderea trebuie să aibă în vedere toţi factorii. şi comerţului.ales direct şi imediat în cadrul local. manifestate în plan naţional şi internaţional. Cadrul organizaţional al întreprinderii.2. Componentele macromediului sunt de o mare diversitate. economică. efectele declanşate asupra întreprinderii sunt deosebite. socială. Aceşti deţinători de interese. comportamentul şi poziţia concurenţei şi cel . juridică. pe care întreprinderea nu-i poate controla. dar unii sunt de interes minor pentru activitatea de marketing cum ar fi: acţionarii. care acţionează asupra unităţii în strânsă interdependenţă (C. etc. Intuind natura şi dimensiunile potenţiale ale schimbărilor poate să găsească formule corecte de adaptare la noul cadru creat de aceştia. efectele negative asupra activităţii întreprinderii nu întârzie să se arate. în aceeaşi direcţie şi cu aceeaşi intensitate. De aceea. influenţează întreprinderile în conducerea afacerilor. şi Enciclopedică. pentru a adopta o politică benefică sau pentru a preveni prin activitatea ei dificultăţile. cu multiple implicaţii în funcţie de mărimea şi profilul activităţii. dar ele acţionează într-o strânsă interdependenţă. prin intermediul elementelor micromediului.

Stoner.Mediul stabil . deci nu are caracter dominant.. întreprinderea trebuie să se caracterizeze prin flexibilitate. cauza reprezentând-o evenimente neesenţiale. în direcţii imprevizibile. capacitatea creativinovativă a sistemului de cercetare-proiectare etc. London. Prentice Hall Inc. . calitatea cercetărilor tehnice la care are acces. Pare să fie tipul obişnuit de mediu cu care se confruntă întreprinderile în etapa actuală.Mediul schimbător . în vederea adaptării rapide la un nou mod de acţiune. întrucât noul tip de tehnologie modelează atitudinile. care sunt uşor de prevăzut şi de aceea pune puţine probleme de adaptare a întreprinderii.după cum evidenţia J. care în genere sunt previzibile. schimbător (instabil) şi tulburent. Acest tip de mediu imprimă o viziune prospectivă întreprinderii. .se caracterizează prin permanente modificări. în genere greu de anticipat. 1978).Mediul turbulent . . Management. calitatea tehnologiilor care pot fi achiziţionate..în epoca actuală. Pentru a face faţă acestui tip de mediu. supleţe. El îşi pune amprenta în special asupra gradului de înzestrare tehnică şi a ritmului modernizării produselor şi tehnologiilor. incidenţe care vizează toate domeniile de activitate. nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru a fi cumpărate.Mediul tehnic şi tehnologic. toate compartimentele ei. se poate sintetiza sub forma celor trei tipuri de mediu: stabil. ceea ce supune întreprinderea unor presiuni deosebite. frecvente. El este doar un moment de scurtă durată şi de aceea apare ca o excepţie în perioada de aşa-zisă linişte. ceea ce-i dă posibilitatea să-şi stabilească cele mai potrivite mijloace şi forme în vederea confruntării cu ceilalţi agenţi economici. constituie cadrul de dezvoltare a întreprinderii şi prezintă o multitudine de incidenţe asupra ei. este specific ramurile de vârf. De regulă. Ele constituie baza anticipărilor. Stoner (J. numărul brevetelor şi licenţele înregistrate.Astfel. elasticitate a structurilor. produse noi. dinamica accentuată a tehnicii şi tehnologiilor conduce la înfăptuirea unei noi corelaţii cu valorile şi idealurile sociale.constituie tipul de referinţă în cadrul analizelor. adesea transformatoare. promovează alt stil de muncă şi . bruşte. Acest tip de mediu asigură stabilitatea întreprinderii. . punându-i probleme dificile de adaptare. orientarea fondurilor destinate cercetării-dezvoltării. la noi metode. în mod concret prin: invenţii şi inovaţii. Se caracterizează prin modificări la intervale mari.este definit de schimbări foarte accentuate. dar nu este un tip caracteristic. se întâlneşte destul de rar în ultimele decenii.

viaţă. afectează consumul prin schimbările psihologice. are efecte multiple atât pe termen scurt. Aceste elemente afectează activitatea întreprinderii prin modalităţi specifice de corelare a intereselor individuale şi sociale. deci ca sursă de muncă. identifică nevoi latente. Analizând modelele structurii populaţiei se poate anticipa comportamentul consumatorului pe fiecare tip de piaţă. cât şi pe termen lung asupra activităţii întreprinderii. ocupaţia. descoperă noi consumatori. structura populaţiei. De altfel. relaţiilor şi instituţiilor care vizează sistemul de valori. De aceea. cum ar fi: vârsta. . starea civilă. creează noi moduri de satisfacere a nevoilor consumatorilor. raportul şi natura concurenţei de care întreprinderea trebuie să ţină seama. condiţiile pieţii. prin activitatea conştientă a indivizilor şi grupurilor care activează în societate. . în genere un alt comportament. De asemenea. credinţe şi normele care modelează societatea şi reglementează comportamentul indivizilor şi a grupurilor în general prin ambianţa de muncă şi viaţă. prin intermediul pieţii. întreprinderea se implică în dinamica mediului tehnologic atât ca beneficiar.este variabila macromediului cu multiple ingerinţe asupra activităţii întreprinderii. ceea ce face posibil ca cercetările de marketing să asigure întreprinderii reţete de succes. evoluţia nevoilor societăţii şi ca urmare. De fapt.este constituit din totalitatea factorilor. Se pot desprinde astfel principalele tendinţe în evoluţia populaţiei care stau la baza prognozelor şi planurilor de activitate a producătorilor de bunuri şi servicii. Mai mult. atunci când numărul mare de nevoi şi dorinţelor ale indivizilor se exprimă în trăsături demografice.Mediul demografic . este deja demonstrat. repartizarea teritorială şi pe medii (urban-rural). cât şi ca furnizor. rasa. mai ales în ceea ce priveşte nivelul. poate contribui la creşterea eficienţei activităţilor de marketing. ceea ce presupune studierea continuă şi a prognozelor demografice. De asemenea. că cercetarea de marketing are o mare operativitate de acţiune şi costuri mai reduse. deoarece populaţia în calitate de partener al acesteia se află atât în postura de beneficiar al rezultatelor obţinute de ea. sexul. schimbă modelele cererii. dar şi în postura de creatoare a acestora.Mediul cultural. şi structura consumului. social şi educaţional . în comparaţie cu creativitatea tehnică. tradiţii. obiceiuri. chiar la baza multor idei noi dedezvoltare stă analiza prezentă sau perspectiva nevoilor de piaţă. condiţiilor. constituind unul din factorii formativi ai cererii de mărfuri. dinamica. situaţia demografică. modificarea . noile descoperiri tehnicoştiinţifice modifică capacitatea şi structura producţiei.

politicilor antitrust etc. protejarea intereselor economiei naţionale. dar şi prevenirea orientării în direcţii nefavorabile. orice întreprindere este obligată să folosească numai tehnologii nepoluante şi să-şi organizeze astfel întreaga activitate încât să protejeze mediul ambiant.stilului de viaţă. Cum în condiţiile actuale interdependenţele dintre factorii ecologici şi întreprinderi se multiplică şi diversifică. . .Mediul natural . Toate aceste elemente pot să stimuleze sau să frâneze activitatea pe care o desfăşoară întreprinderea pe piaţa internă şi internaţională. cât şi indirecte.). se impune un efort deosebit pentru cunoaşterea şi valorificarea lor în proiectarea şi desfăşurarea în condiţii de maximă eficienţă a activităţilor economice. de cadrul legislativ al pieţelor externe. deoarece are implicaţii atât directe. măsurilor protecţioniste. în etapa actuală. dar şi de sistemul instituţional naţional şi internaţional.Mediul legislativ este reprezentat de sistemul legislativ din spaţiul economicgeografic în care să-şi desfăşoare activitatea întreprinderea. Factorii juridici se referă la mijloacele de control stabilite pentru apărarea intereselor societăţii. . mai ales prin gradul de implicare a statului în economie (sub forma subvenţiilor. politica economică pe care o promovează. întrucât este unanim acceptată ideea că aspectele ecologice constituie restricţii în calea dezvoltării întreprinderii nu doar prin reducerea resurselor puse la dispoziţie. Factorii educaţionali şi în special învăţământul contribuie direct la amplificarea nivelului de cultură şi schimbarea mentalităţii membrilor societăţii. mai ales a celor neregenerabile şi epuizabile. impunând o diversificare a politicii de piaţă. Sistemul instituţional-legislativ stabileşte cadrul în care întreprinderea îţi poate desfăşura activitatea asigurând utilizarea resurselor. De aceea. dar să şi combată degradarea lui.intern şi internaţional afectează întotdeauna activitatea întreprinderii. manifestate prin: organizarea şi guvernarea statală.Mediul politic .a devenit o componentă a macromediului care nu mai poate fi ignorată. care au impact direct asupra comportamentului consumatorului. finalizarea profitabilă pe piaţă. ci şi prin nivelul poluării acceptabile. care se reflectă în relaţiile întreprinderii cu piaţa. . în general prin concepţia de integrare în viaţa economică şi politică mondială ce se promovează. apartenenţa la grupuri şi comunităţi economice şi politice.

2) Strategii de dezvoltare a pieţei Dezvoltarea pieţei se poate face în regiunile limitrofe sau în regiunile cu o populaţie densă (poate mări vânzările produsului). Strategii de dezvoltare a pieţei 3. Strategii de creştere intensivă Creşterea intensivă se poate realiza prin creşterea volumului vânzărilor şi a numărului consumatorilor din piaţa ţintă existent. Reacţia reactivă se caracterizează prin ajustarea strategiilor organizaţiei pentru a face faţă presiunilor concurenţilor. Reacţia poate fi reactivă şi proactivă. publicaţii guvernamentale şi implicare directă în activităţi proprii de cercetare. Pentru a realiza o creştere echilibrată. Ea se concentrează asupra exploatării existente prin dezvoltarea pieţei curente.Strategii de diversificare A. Scanarea reprezintă colectarea informaţiilor referitoare la forţele de mediu din reviste de afaceri.3.. Strategii de dezvoltare a produsului 1) Strategii de penetrare a pieţei.Strategii de creştere extenisvă . Strategii pentru monitorizarea mediului de afaceri Monitorizarea mediului de afaceri se referă la: scanare. servicii sau produse îmbunătăţite oferite clienţilor existenţi. calitatea foarte bună a produsului şi preţuri atractive). pentru elaborarea de trenduri şi determinarea posibilelor oportunităţi si riscuri. inflaţiei etc. întreprinzătorul poate adopta una din următoarele strategii de creştere: . analiză şi reacţie. prin această strategie întreprinderea încearcă să mărească volumul vânzărilor prin penetrarea pe piaţă şi fixarea unei ţinte prin strategii de marketing eficiente. Strategii de penetrare a pieţei 2. ea constă în expansiunea geografică a firmei. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei tipuri de strategii de creştere intensivă: 1.1.Strategii de creştere intensivă . Publicitatea este o metodă de informare (informaţii de utilizare a produsului. deşi este mai . Realizarea produselor noi. 3) Strategii de dezvoltare a produsului constă în elaborarea de noi produse. iar reacţia proactivă se caracterizează prin abordarea strategică a elementelor din mediu. Analiză se referă la evaluarea şi interpretarea informaţiilor colectate pentru a identifica schimbările de mediu. Pentru cei care nu utilizează produsul se pot prezenta avantajele folosirii lui.

oferă avantajul unui ciclu de viaţă mai lung. deoarece piaţa începe să devină saturată. Integrarea în aval presupune controlul procesului de distribuţie fie prin vânzarea direct la consumator (cumpărând un magazin cu amănuntul). Prin această strategie se realizează un control mai mare asupra comercializării produsului. Strategia de integrare orizontală reprezintă o modalitate de creştere a afacerii prin cuprinderea unui concurent sau prin înfiinţarea unei afaceri concurente. Aceasta se poate realiza iniţial prin intrarea unei noi afaceri (achiziţionarea unui nou furnizor sau de aprovizionare).costisitoare. Deoarece nu sunt necesare fonduri de investiţii. 2. Strategia modulară presupune concentrarea activităţii firmei asupra domeniului în care are cele mai mari avantaje competitive.integrare modulară. .integrare orizontală . costurile unitare vor fi mai scăzute. iar posibilităţile de reducere a noului produs mult mai mari. Strategii de diversificare presupun extinderea afacerilor firmei dincolo de piaţa existentă şi domeniul actual de activitate. Prin această strategie se asigură continuitatea procesului de producţie şi reducerea costurilor. O firmă poate creşte prin integrarea în amonte sau integrarea în aval. Succesul acestei strategii o reprezintă menţinerea unor bune relaţii cu furnizorii şi distribuitorii. banii pot fi folosiţi în activităţi cu cel mai mare avantaj competitiv. Astfel. Această strategie se foloseşte atunci când întreprinzătorul a epuizat toate strategiile de creştere precedente şi acum doreşte să schimbe direcţia firmei din cauza schimbărilor nefavorabile ale pieţei sau ramurii. Aceasta se poate face printr-o strategie de: .integrare verticală . firma poate creşte mult mai rapid. Integrarea în amonte presupune controlul unei părţi sau a tuturor furnizorilor. pentru ca atunci când firma creşte rapid ei să dorească să satisfacă cerinţele crescânde ale firmei. fie achiziţionând distribuitorii produselor firmei. B. Strategia de integrare verticală. C. 3. Strategii de creştere extensivă Creşterea extensivă presupune extinderea activităţii firmei în cadrul propriei ramuri. Îmbunătăţirea produselor existente poate duce la creşterea vânzărilor pe o perioadă mai scurtă de timp. 1.

ce. 1.5. 1.Diversificarea se poate realiza: . organizează o societate comercială/ întreprindere autonomă patrimonial şi autorizată să facă acte şi fapte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale . Competenţa reprezintă capacitatea unui individ de a se pronunţa asupra unui lucru pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie.Printr-o diversificare conglomerată care presupune extinderea în afaceri cu totul diferite de cele esenţiale. Principalele calităţi şi competenţe ale unui întreprinzător de succes sunt: determinarea şi perseverenţa dorinţa de a câştiga căutarea feedback-ului rezolvarea problemelor persistente iniţiativă şi responsabilitate orientare spre oportunităţi toleranţă pentru eşec încredere în sine şi optimism realizarea de viziuni nivelul mare de energie creativitatea şi spiritul de inovaţie . Calităţi şi competenţe ale întrepirnzătorul de success Calitatea reprezintă însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un individ este deosebit faţă de alt individ.4. respectiv prestări de servicii. din vânzarea acestora pe piaţă în condiţii de concurenţă. . Individul ca întreprinzător Intreprinzătorul este definit ca o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică.Printr-o strategie de diversificare concentrică (atunci când se încearcă identificarea unor noi produse sau tehnologii complementare sau nu activităţii firmei). în mod individual sau în asociere cu alte personae fizice autorizate sau personae juridice.

- independenţa lucrul în echipă abilităţi manageriale .

managementul proiectelor. care îşi asumă conştient anumite riscuri şi doreşte să obţină un anumit profit. grupă de produse.) planificarea efectivă a activităţilor respective – alegerea strategiei potrivite şi găsirea căilor de atingere a obiectivelor stabilite . Planul de afaceri reprezintă un document previzional. etc. Planul de afaceri este întocmit în vederea punerii în practică a strategiilor de afaceri. Iniţierea şi derularea unei afaceri 2. ci şi de a ghida întreprinzătorul începând cu primul an de operare a afacerii. managementul investiţiilor. precum şi resursele şi aptitudinile de care dispun proprietarii afacerii.un întreprinzător (omul de afaceri). managementul resurselor umane. marketing. finanţe.Capitolul 2. . avantajele pe care le va avea afacerea asupra competitorilor. concurenţi.1. contabilitate. preţuri. date juridice.un mediu în care se desfăşoară aceste activităţi (mediul de afaceri). care necesita resurse materiale.1. activităţi comerciale specifice sau pentru fundamentarea investiţiilor de capital. umane si financiare. Planul de afaceri este un document scris care descrie natura afacerii. Implementarea planului de afaceri însemnă control şi adaptare în funcţie de evoluţia reală.mai multe activităţi care consumă resurse şi care generează profit (ideea de afacere) . construit la interfaţa mai multor domenii economice: management strategic. Acest control exercitat de-a lungul derulării afacerii va viza toate elementele critice ale entităţii economice. piaţa-ţintă. Rolul planului de afaceri este nu numai de a demonstra că afacerea merită finanţată. date tehnice. Definirea şi rolul planului de afaceri Planul de afaceri este un instrument de lucru care se foloseste pentru a incepe si derula o afacere. Planul de afaceri 2. Un plan de afaceri se bazează pe următoarele elemente: . Orice plan de afaceri presupune o anumită succesiune de etape: culegerea informaţiilor necesare despre furnizori. el poate fi elaborat la nivel de produs. management operaţional.1.

planul de afaceri trebuie să urmărească: . ar trebui să aducă avantaje firmei prin modul său de alcătuire – adică prin organizarea.1. Planul de afaceri. El cuprinde puncte de reper şi elemente ajutătoare pentru oreintarea în mediul economic.Planul de afaceri.Prezintă o imagine de ansamblu asupra afacerii . investitori.Creează managerului posibilitatea de a-şi comunica ideile şi proiectele tuturor utilizatorilor externi întreprinderii (bănci.să pună în discuţie planurile companiei pentru perioadele de scurtă şi de lungă durată .3.Funcţia de planificare în timp şi spaţiu a activităţii sau a afacerii . la fel ca şi materialele promoţionale şi de reclamă. detalierea şi realismul lui. Spre exemplu un plan poate fi în căutarea fondurilor pentru acoperirea cheltuielilor asociate cu dezvoltarea şi marketing-ul unui producs nou. în cazul în care este bine întocmit. poate fi în acelaşi timp şi un studio de fezabilitate .Planul de afaceri devine o unealtă indispensabilă firmei datorită numărului cerinţelor şi ofertelor de finanţare. Funcţiile planului de afaceri .Funcţia de creditare – care se manifestă în cazul în care afacerea se finanţează din surse externe. Pentru a atinge aceste scopuri. 2. Necesitatea Planificării Un plan de afaceri de succes e un document care conţine prospecte noi şi descrie potenţialul companiei.Este un instrument de îmbunătăţire a managementului întreprinderii . parteneri potenţiali) .- redactarea planului – alegerea formei optime de prezentare către destinatar Planul de afaceri poate fi comparat cu o hartă rutieră: va arăta unde se află firma şi unde vrea să ajungă.2.1. prin intermediul băncilor sau investitorilor 2.să indice faptul că aceste scopuri pot fi atinse . El reprezintă un set de proiecte specifice. Sau poate fi utilizat pentru asigurarea unui credit bancar pentru producerea unui echipament. Caracteristicile unui plan de afaceri: .

bazându-şi încrederea pe analiza anterioară şi actual privind activitatea economic financiară a întreprinderii). . prin vânzarea companiei sau pe altă cale. Alianţele strategice – se referă la cercetarea ştiinţifică aplicativă comună.Piaţa de desfacere. .Fezabilitatea îndeplinirii previziunilor.1. pentru a se lămuri asupra probabilităţii unei profitabilităţi crescute. care să permit recuperarea investiţiei la o rată accelerată (20% la 60% anual. băncile nu cereau un plan de afaceri de la solicitanţii de împrumuturi.Unicitatea produsului şi tehnologia lui. investitorii urmăresc şi analizează atent următoarele aspecte: . Utilitatea internă şi externă a planului de afaceri Finanţarea bancară – datorită problemelor intervenite prin eşecul unor proiecte economice (unele de foarte mari proporţii).să demonstreze că realizarea planului va satisface cerinţele cititorului 2. o firmă de mărime medie.Performanţele conducerii. Cel mai adesea.Persoanele din conducerea societăţii.. de regulă şi în mod tipic între corporaţii mari şi firme de mărime mică.4. investitorii doresc să li se demonstreze profitabilitatea proiectului de investiţii propus. Astfel. poate fi situată într-o poziţie favorabilă şi poate obţine finanţarea dorită cu ajutorul unui plan de afaceri scris Investiţia de capital – spre deosebire de bănci. . dar în dezvoltare. la problemele dezvoltării produsului de marketing.Calitatea managementului Dacă pentru bănci interesul constă în existenţa unor acţiuni capabile să stea drept garanţii pentru suma împrumutată. Efortul comun poate să . pentru firmele în creştere. În plus ei vor dori să afle cum şi când îşi vor recupera banii investiţi. Astfel. băncile au devenit neîncrezătoare şi nedispuse să mai continue politica împrumuturilor conform procedurilor tradiţionale (în mod tradiţional. pentru investitori interesul se află în calitatea oamenilor care conduc firma şi în profitabilitatea pe durată cât mai mare a acestora. aranjamentul include o combinaţie de sprijin financiar şi acces la canalele de distribuţie bine consolidate. sau cinci până la maximum şapte ani). . .Rezultatele înregistrate de firma solicitantă. .

datorită faptului că sunt necunoscute. .stabilirea unor obiective realiste pentru afacere.dureze mai mulţi ani. dar un plan de afaceri bine întocmit poate înlătura neîncrederea şi dubiile. Tipuri de plan de afaceri În general. . uneori prin fuziune şi pentru aceasta are tot mai multă nevoie de un plan de afaceri. . alte entităţii interesate de ideea de afaceri sau de proiectul de dezvoltare. Relaţiile cu clienţii şi distribuitorii – de cele mai multe ori. factorilor decizionali din cadrul ntreprinderii. Fuzionările – firmele de mărime caută un mijloc de expansiune. Astfel. planul de afaceri poate fi structurat în funcţie de localizarea destinatarului acestuia.5. . organizaţiile mari sunt reticiente să intre în aranjamente cu firme de mărime medie. . materiale si umane necesare obţinerii unei eficacităţi maxime. înainte de a se angaja la un contract pe termen lung.înţelegerea poziţiei firmei pe piaţa specifică si în raport cu concurenţa. În cazul în care planul de afaceri este destinat unor potenţiali parteneri obiectivele avute în vedere sunt următoarele: . conform acestui criteriu se poate realiza următoarea clasificare:  plan de afaceri intern destinat managerilor.dimensionarea si alocarea de resurse financiare.  plan de afaceri destinat potenŃialilor parteneri: investitori. 2.monitorizarea realizării performanţelor planificate ale firmei si intervenţia corectării abaterilor semnificative. Firmele mari vor să analizeze planul de afaceri al unei firme de mărime medie. finanţatori.reliefarea capacităţii managementului superior al firmei de a evalua riscurile afacerii si de a face faţă acestor riscuri.identificarea riscurilor si dificultăţilor în funcţionare în vederea elaborării strategiei de gestionare a acestora. . Obiectivele pe care le urmăreste un plan de afaceri intern sunt: .1.evidenţierea abilităţii managerilor în a diagnostica corect mediul în care firma îsi desfăsoară activitatea si de a-si fixa obiective raţionale pentru dezvoltarea firmei.

În ceea ce priveste mărimea si amplitudinea planului de afaceri. între 40 si 100 de pagini (după alţi autori. iar conţinutul acestuia să poarte amprenta personalităţii antreprenorului. Un astfel tip de plan de afaceri evidenţiază schematic modul de abordare a afacerilor de către firmă si a proiectelor acesteia. Planul de afaceri operaţional sau detaliat are.. în literatura de specialitate. deoarece rezultatele sale sunt argumente suficiente în faţa unor parteneri potenţiali.  plan de afaceri dezvoltat sau complet. în funcţie de gradul de complexitate al problemelor abordate. de regulă. De regulă planul sumar de afaceri este utilizat pentru reînnoirea unei linii de credit sau pentru obţinerea unei sume mici ca fond de investiţii. de specificul proiectului si de necesităţile de informare. elaborat în 20-40 de pagini. planul de afaceri sumar poate fi întocmit si de către o firmă bine consolidată care doreste să testeze viabiltiatea unui proiect de investiţie. Există un conţinut general al planului care cuprinde 7 capitole: . fiind considerat drept un ghid important pentru managerul firmei în cauză.1.evidenţierea parametrilor principali care determină rezultatele viitoare si rentabilitatea firmei. Conţinutul unui plan de afaceri Fiecare plan de afaceri trebuie să fie adaptat naturii pe care o descrie. 2. Desigur. Acest plan este utilizat cu precădere atunci când se doreste un împrumut sau o investiţie substanţială. scopului pentru care a fost elaborat. iar operaţiunile curente nu au un volum prea mare.6. fiind întocmit de către marile companii pentru a-si stabili un mod de acţiune unitar pentru toţi colaboratorii lor. Planul sumar conţine 10-20 de pagini fiind folosit de către firmele care se află la început si care nu au prea multe de spus despre trecutul lor.  plan de afaceri operaţional sau detaliat. se cunosc trei tipuri de planuri de afaceri:  plan de afaceri sumar. În cazul în care propunerea se dovedeste viabilă se întocmeste un plan detaliat. Planul dezvoltat sau complet este considerat a fi de către specialisti planul tradiţional. Un plan de afaceri sumar este potrivit si pentru un antreprenor de succes. Acest tip de plan de afaceri reprezintă nivelul cel mai complex al realizării si prezentării unui plan de afaceri. minim 50 de pagini).

Acest capitol trebuie să conţină informaţii privind: Denumirea firmei şi data înfiinţării Forma juridică de constituire Numărul de înregistrare la Registrul Comerţului şi codul fiscal Natura capitalului societăţii Obiectul de activitate înscris în statut Numele şi numărul acţionarilor (proprietarilor) şi datele lor personale În acest document al planului de afaceri trebuie prezentate cât mai explicit următoarele aspecte: c) Descrierea afacerii . aceşti potenţiali parteneri de afaceri trebuie să-i cunoască pe cei care le cer ajutorul.- sinteza planului de afaceri prezentarea societăţii comerciale/firmei descrierea afacerii descrierea amănunţită a produselor/ serviciilor oferite definirea pieţei organizarea firmei şi managementul acesteia situaţia economico-financiară a societăţii Obiectivul avut în vedere Descrierea sintetică a afacerii Informaţii succinte despre firmă Necesarul de fonduri Rezultate economico-financiare scontate Echipa managerială Sinteza planului de afaceri trebuie să conţină 3-5 pagini ca formă de redactare. adică să aibă garanţia realizării profitului. a) Sinteza planului de afaceri - care pot fi susţinute în maximum 5 minute de prezentare orală b) Prezentarea societăţii comerciale/firmei Acest capitol are o importanţă deosebită în cazul în care planul este utilizat pentru contactarea unor investitori sau instituţii de creditare. Înainte de a decide să colaboreze cu firma. De asemenea. trebuie să se convingă de avantajele pe care le pot avea în urma colaborării.

dar condusă de o echipă de manageri fără experienţă. Instituţiile de creditare sunt interesate întotdeauna de calităţile şi experienţa echipei de conducere.5 ani Strategia de piaţă a întreprinderii Acest capitol include informaţii privitoare la echipa de conducere şi la resursele umane. decât într-una promiţătoare (de viitor). la managementul firmei. Acestea vor investi mai sigur într-o afacere nouă (nesigură). dar condusă de o echipă foarte bună.- Obiectivele prioritare şi misiunea firmei Nevoile consumatorilor ce urmează a fi satisfăcute Produsele/serviciile ce urmează a fi fabricate/prestate Cantităţile de utilaje şi dotări Situaţia actuală a firmei şi perspectivele de dezvoltare În acest capitol sunt evidenţiate în detaliu: d) Descrierea amănunţită a produselor/ serviciilor oferite Caracteristicile tehnice şi economice ale produslui/serviciului oferit Avantajul competitiv faţă de produsele/serviciile similare de pe piaţă Tehnologiile de fabricaţie şi gradul de noutate al produsului/serviciului Canalele de dsitribuţie şi modalităţile de promovare Preţurile de vânzare Acest capitol este foarte important pentru succesul ulterior al afacerii. Aici pot fi detaliate: Structura organizatorică şi metodele de organizare şi conducere Descrierea membrilor echipei manageriale Modalităţile de selectare şi perfecţionare a salariaţilor Forma de salarizare Descrierea procesului de producţie cu menţionarea duratelor şi a cheltuielilor aferente fiecărei etape a acestuia e) Definirea pieţei f) Organizarea firmei şi managementul acesteia . conţinutul lui vizând: Partea de piaţă şi vânzările estimate Structura şi dimensiunile cererii Prezentarea principalilor concurenţi şi ponderea deţinută pe piaţă Segmentul de piaţă dorit de firmă şi evoluţia acestuia în următorii 1.

26/1990 privind registrul comerţului şi de Legea nr. instalaţii. o hoatărâre judecătorească definitivă privind proprietatea .- Necesarul de spaţiu.1. personal (cantitativ şi calitativ) Planul de afaceri trebuie să arate potenţialilor investitori sau creditori de ce este g) Situaţia economico-financiară a societăţii profitabil să investească în acea firmă. .situaţia creditelor existente (acolo unde este cazul) Situaţia economico-financiară estimativă a firmei care conţine informaţii referitoare la: . Informaţiile financiare sunt grupate astfel: Activitatea trecuta a firmei care conţine informaţii referitoare la: . 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent Persoană fizică autorizată (PFA) Pasi de urmat pentru a deveni o persoana fizica autorizata Pasul 1: Legalizare la notariat a actului prin care dovediţi că aveţi dreptul de a folosi sediul în care vă veţi desfăşura activitatea ca PFA. Mergeţi la notariat şi faceţi o copie legalizată a actului prin care dovediţi că aveţi dreptul de a folosi sediul viitoarei PFA. Constituirea PFA-urilor şi a societăţilor comerciale Înregistrarea comercianţilor în România este reglementată de Legea nr. un contract de comodat Pasul 2: obţinerea acceptului asociaţiei de locatari (dacă este cazul). Condiţiile legislative ale activităţii antreprenoriale 2.2.un extras de carte funciară nu mai veche de 30 de zile .veniturile estimate pe următorii 3 ani . o declaraţie de luare în spaţiu. Actul care trebuie legalizat poate fi: .situaţia veniturilor şi a cheltuielilor din ultimii 3 ani .un contract de vânzare-cumpărare sau contract de donaţie .2.evoluţia previzibilă a costurilor şi a profiturilor pe următorii 3 ani planul de finanţare pentru acoperirea cheltuielilor pe timpul realizării produsului/serviciului 2.un contract de subînchiriere.contul de profit/ pierderi pe ultimii 3 ani .un certificat de moştenitor. 31/1990 privind societăţile comerciale şi Legea nr.

. “Firma” este de fapt numele PFA. Dovada verificării şi rezervării firmei. Copia legalizată a documentului care arată că aveţi dreptul de a folosi sediul (pasul 1). trebuie să obţineţi acordul asociaţiei de proprietari pentru a putea stabili sediul PFA în acest imobil. Pasul 3: verificarea şi rezervarea firmei la sediul ORCT. precum şi de la vecinii cu care aveţi perete comun). Documente necesare verificarii disponibilitatii denumirii: a) o cerere de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă b) fotocopie a actului de identitate c) dovada că aţi achitat taxa de registru Pasul 4: Alcătuirea unui dosar în care se include: 1. de la cel inferior.În cazul în care vă veţi stabili sediul profesional într-un imobil care are destinaţia de locuinţă. formularul mai trebuie ştampilat şi semnat de administratorul de bloc. 6. Carte de identitate sau paşaport (copie xerox semnată de dumneavoastră). eliberată de ORCT (pasul 3).certificat de absolvire a unei instituţii de învăţământ . sanitar-veterinar. PFA”. protecţiei mediului şi protecţiei muncii. Acceptul asociaţiei de locatari (pasul 2). O declaraţie tip pe proprie răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar. 5. în original.atestat de calificare profesională. O cerere de înregistrare completată cu datele dumneavoastră personale. Documentele care atestă pregătirea profesională sau experienţa profesională (copii xerox cu semnătura dumneavoastră) – pot fi: . Dacă vecinii dumneavoastră şi-au dat acordul. Specimenul dumneavoastră de semnătură. 8. Pasul 5: puteţi opta să depuneţi personal dosarul la sediul ORCT sau prin corespondenţă. 3. 7. Spre exemplu: “Ionescu Alexandru PFA” sau “Ionescu A. Trebuie să solicitaţi semnăturile vecinilor direcţi (de la etajul superior. Acest pas nu depinde de paşii anteriori. Îi puteţi face în orice ordine doriţi. recunoaştere a calificării dobândite în străinătate etc.diplomă de studii . 4. pe care trebuie să-l alegeţi după modelul “nume prenume” sau “nume iniţială prenume”. 2.

În urma înregistrării PFA se va elibera un certificat de înregistrare. REZULTATE PROCEDURĂ – 3 variante 1. unde un funcţionar va verifica dacă lipsesc acte.). Dacă instanţa de judecată .I. În cazul în care aveţi neclarităţi în privinţa completării formularelor.F. în funcţie de cum aţi optat în cererea de înregistrare completată. 3. autorizarea funcţionării şi luarea în evidenţă fiscală – şi rezoluţia de la Tribunalul de pe lângă Oficiul Registrului Comerţului. Dacă direcţia ONRC va emite o rezoluţie de respingere a cererii de înmatriculare în registrul comerţului. Obţineţi dovada verificării firmei.U. împotriva rezoluţiei veţi putea formula în termen de 15 zile de la comunicare o plângere la judecătoria din raza sediului social. – care atestă înregistrarea în Registrul Comerţului. Depuneţi dosarul (alcătuit conform paşilor 1-4) la ghişeu.În cazul în care optaţi să mergeţi personal la ORCT. Mergeţi din nou la ghişeul unde vi s-a eliberat nota de calcul şi depuneţi dosarul. vi se va întocmi o notă de calcul (aproximativ 250 lei). 4. Acesta poate fi trimis prin e-mail sau poştă ori îl puteţi ridica de la biroul eliberări de la sediul ORCT. trebuie să parcurgeţi următorii paşi: 1. autorizarea funcţionării şi va trimite dosarul administraţiei financiare pentru luarea în evidenţă fiscală.I. Dacă dosarul este complet. Vi se dă înapoi dosarul. Veţi avea termen 15 zile (cu posibilitatea de prelungire) pentru completarea dosarului şi repetarea pasului 5. vă puteţi adresa “Biroului de asistenţă” sau ghişeului “Informaţii”. iar de acolo vi se va da un bon pe care aveţi trecută data la care veţi afla dacă v i s-a admis dosarul în vederea înregistrării în Registrul Comerţului ca persoană fizică autorizată. 3. ORCT va emite rezoluţia de admitere a dosarului prin care va dispune motivat înmatricularea în Registrul Comerţului. 5. 2. vi se emite o rezoluţie de modificare prin care vi se va restitui dosarul. Achitaţi taxa socotită prin nota de calcul la ghişeul numit “Registratură intrări”.) şi codul de identificare fiscală (C. Aici vi se va elibera chitanţa (pe care o veţi adăuga la dosar) şi un bon pe care aveţi trecută data la care veţi afla dacă vi s-a admis dosarul în vederea înregistrării în Registrul Comerţului ca persoană fizică autorizată. Dacă documentaţia este completă. 2. care conţine codul unic de înregistrare (C. Dacă documentaţia este incompletă.

administratorilor. care este detinatorul tuturor partilor sociale. asociatul unic poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica. • aportul unui singur asociat. Actele necesare infiintarii unei societati comerciale (SRL): 1.admite plângerea dumneavoastră. in vederea impartirii profitului si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor. acordul asociatiei de proprietari si al vecinilor (in cazul in care sediul social se afla intr-un bloc. specimenele de semnatura ale reprezentanţilor societaţii ( intocmite la notariat sau la sediul Registrului Comertului) 9. cu respectarea plafonului minim stabilit de lege in valoare de 200 Ron. Capitalul social va fi fixat de catre asociati in functie de nevoile societatii. care au aceasta calitate şi sunt inregistrate fiscal in Romania sau. va dispune prin hotărâre înmatricularea în Registrul Comerţului şi autorizarea funcţionării. dovada capitalului social 6. actul de proprietate al sediului in care va functiona societatea ( sunt necesare si prezentarea actelor de intabulare) 5. declaraţia autentica pe propria raspundere a persoanei fizice cetaţean strain in nume propriu sau ca reprezentant al persoanei juridice straine . formularul tip pentru acord se gaseste pe site-ul Registrului Comertului) 8. care au domiciliul/reşedinţa/sediul in Romania( acestea se obtin contra cost de catre Registul Comertului in momentul depunerii dosarului de infiintare a firmei ) sau pentru persoanele fizice sau juridice straine. cenzorilor sau auditorilor persoane fizice 2. Societatea cu răspundere limitată (SRL) Societatea cu raspunderea limitata se poate constitui prin: • asocierea a doi sau a mai multor asociati pentru a desfasura o activitate comerciala. rezervare denumire firma (se obtine de la Registrul Comertului) 3. certificatele de cazier fiscal pentru asociaţii sau reprezentanţii legali ai societaţii comerciale. acte de identitate ale asociatilor. actul constitutiv al societatii 4. dupa caz. actul care atesta dreptul de folosinta al societatii in spatiul destinat deschiderii sediului social ( inchiriere/ comodat/ vanzare-cumparare) 7.

de protecţie socială. în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă . 10. dupa caz. fără nici o discriminare în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii Drepturile şi obligaţiile privind realţiile de muncă dintre întreprinzător şi salariat se stabilesc potrivit legii prin negociere. de securitate şi sănătate în muncă. . precum şi jurisdicţia muncii. precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale. Codul muncii – cadrul legislativ al activităţii antreprenoriale Codul muncii este legea care reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă. meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie. prin muncă forţată înţelegând orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare sau pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei. declaratia asociatiilor/ administratorilor in care sa se mentioneze ca indeplinesc condiitile legale de exercitare a calitatii de asociat/ administrator in societate 11. oricare ar fi acestea orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate.2. traducerea realizata de un traducator autorizat a carui semnatura sa fie legalizata de un notar public.care nu este inregistrata fiscal in Romania din care sa rezulte ca nu are datorii fiscale. alte formulare care vor fi completate la Registrul Comertului in momentul depunerii dosarului 2. Dintre principiile fundamentale care stau la baza Codului Muncii amintim următoarele: libertatea muncii este garantată prin Constituţie dreptul la muncă nu poate fi îngrădit munca forţată este interzisă. modul în care se efectuează controlul din domeniul raporturilor de muncă.2. şi.

Resurse umane Resursele umane ale unei ţări sau zone geografice reprezintă totalitatea resurselor economice care sintetizează potenţialul de muncă. 2. Muncitorii direct productivi sunt cei care acţionează direct asupra obiectelor muncii. cunoştinţe.3. se consumă treptat şi se înlocuieşte după mai mulţi ani de utilizare. maşinilor avute la dispoziţie. Capitalul circulant se consumă în întregime într-un singur ciclu de producţie şi se înlocuieşte şa fiecare nou ciclu de producţie. aparţinând unei persoane fizice sau juridice. cu ajutorul uneltelor. precum şi bunrile la care se referă. cei aflaţi în deplasare. 2. Personalul întreprinderii: Salariaţi încadraţi permanent sau temporar: cei prezenţi la lucru şi cei aflaţi în concediu Salariaţi absenţi motivat sau nemotivat: cei trimişi să lucreze în afara întreprinderii. rude.3.2.1. Factorul de producţie capital se împarte în două categorii: capital fix şi capital circulant.3.3. Totalitatea resurselor umane care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei întreprinderi reprezintă personalul întreprinderii.3. creditele externe. leasing-ul.2. cei care efectueză ziua liberă Salariaţii întreprinderii care îşi completează studiile în calitate de elevi sau studenţi Muncitorii reprezintă categoria cea mai numeroasă de angajaţi din întreprindere. Muncitorii indirect productivi acţionează indirect asupra obiectului muncii. Resursele necesare derulării unei afaceri 2. în scopul conservării. Resurse materiale Resursele materiale atrase în activitatea economică reprezintă bunurile produse prin muncă şi utilizate pentru obţinerea altor bunuri şi/sau servicii destinate vânzării. Resursele materiale atrase în activităţi economice reprezintă factorul de producţie capital. Capitalul fix participă la mai multe cicluri de producţie. prieteni. Resurse financiare Resursele financiare reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică. deplasării sau livrării lui. fonduri nerambursabile. instalaţiilor. . Principalele modalităţi de obţinere a resurselor financiare sunt: băncile.

imprevizibil: determinat de situaţii fortuit Riscul specualtiv reprezintă un pericol asumat controlabil. există două moduri de abordare a riscurilor: riscul pur şi riscul speculativ. În domeniul economic şi social. 3.previzibil: când factorii care ar provoca pierderi pot fi estimaţi .1. fapt de conduce la riscul nerecuperării cheltuielilor avansate pentru cercetaredezvoltare şi inovare. evaluare şi control economic. Riscul pur reprezintă ameninţarea posibilă a unui eveniment care. Riscul în afaceri Riscul economic – orice element de incertitudine care poate afecta activitatea unui întreprinzător sau derularea unei anumite operaţii. Tipuri de risc După natura lor riscurile se pot încadra în mai multe categorii după cum urmează: riscuri economice riscuri comerciale riscuri tehnologice riscuri financiare riscuri strategice riscuri politice şi administrative riscuri accidentale Riscurile economice sunt determinate de incertitudinea evoluţiei pieţei şi în special de modificarea într-un interval foarte scurt de timp. în funcţie de posibilităţile de identificare. precum şi a celor efectuate pentru cumpărarea echipamentelor şi utilajelor.1. Risc şi reuşită în afaceri 3. dacă apare. .1. a volumului şi structurii cererii. Riscul pur poate fi: .Capitolul 3. delimiat şi acceptat din propria voinţă. provoacă prejudiciu.

Când este posibil. naţional sau internaţional. tehnologiilor sau echipamentelor avute în vedere. parţială şi costisitoare. simultan. Eliminarea riscurilor se referă la acţiunea asupra surselor potenţiale de riscuri. Această tehnică este utilizată în cazul riscurilor de mică importanţă şi care pot fi introduse în buget datorită frecvenţei mari de repetare. prin modificarea procedurilor. acoperirea riscurilor. ţinând cont de faptul că orice acoperire este. metodelor. şi ale cheltuielilor pentru 3.2. acceptarea (asumarea) riscurilor. Acoperirea riscurilor. Riscurile financiare reprezintă pierderile monetare ce afectează patrimoniul sau rezultatele. transferul plăţilor şi alţi factori. rolul determinant în acest sens avându-l politicile guvernamentale fiscale şi monetare. Riscurile tehnologice rezultă din schimbarea bruscă a procedeelor de fabricare datorită evoluţiei rapide a progresului tehnic şi conduc la uzura morală a unor echipamente existente. etc. . Riscurile strategice îşi pot avea originea în: schimbarea raportului de forţe în interiorul de activitate. Riscurile politice şi administrative se produc datorită acţiunii forţelor care afectează mecanismele de funcţionare a macrosistemului. Riscurile accidentale sunt determinate de calamităţi naturale sau alte cauze de forţă majoră. practicile neloiale.1. este preferabil eliminarea riscurilor interne. ajustarea taxelor şi impozitelor. Dacă acţiunea asupra cauzelor este insuficientă trebuie avută în vedere acoperirea riscurilor. Modalităţi de minimizare a riscului Cele mai utilizate metode pentru tratarea economică a riscurilor sunt: eliminarea riscurilor.Riscurile comerciale provin din relaţiile cu partenerii de schimburi comerciale şi au drept efecte nerealizarea nivelurilor cifrei de afaceri producerea bunurilor ce vor fi vândute. Acceptarea (asumarea) riscurilor se face atunci când întreprinderea decide să fie propriul său asigurator. „războiul” preţurilor. material şi financiar.

Funcţia coercitivă este o funcţie de constrângere şi pedepsire imediată a întreprinzătorului care nu respectă legea. producand unei anumite persoane un prejudiciu. Răspunderea contravenţională se declanşează în situaţia în care întreprinzătorul comite fapte contravenţionale. Etica în afaceri 4. Răspunderea civilă este de două tipuri: contractuală şi delictuală. . Funcţia educativă influenţează conştiinţa întreprinzătorului. Răspunderea în afaceri implică sancţionarea atitudinii sau acţiunii alese de antreprenor. ţinând cont de interesele generale ale firmei. Raspunderea civila delictuala apare de fiecare data cand intreprinzatorul incalca o anumita norma juridica.1. Răspunderea penală poate fi declanşată numai pentru fapte ilicite de mare gravitate. Raspunderea civila contractuala revine intreprinzatorului care nu respecta obligatiile asumate la incheierea unui contract. atunci când angajatul îşi încalcă în mod repetat obligaţiile de serviciu. Răspunderea disciplinară se referă la raporturile dintre angajat şi angajator. care este abaterea cea mai grava dintre toate faptele pedepsite de lege si cel mai aspru sanctionata. determinându-l să nu mai repete fapta ilicită. care i-a adus sancţiuni în trecut. În funcţie de gravitatea răspunderii întreprinzătorului. adică fapte care prezintă un grad de pericol social mai scăzut. răspundere contravenţională. civilă.Capitolul 4. răspundere. coroborare cu dispoziţiile legale restrictive care nu pot fi încălcate. răspundere penlă. prin comiterea unor abateri care contravin disciplinei muncii. în cazul unei neconcordanţe între alegerea sa şi regula juridică ce prestabileşte comportamentul legal. amintim următoarele forme de răspundere juridică în afaceri: răspundere disciplinară. Răspunderea în afaceri Răspunderea în afaceri se referă la comportamentul pe care îl aleg întreprinzătorii din multiple variante posibile. Baza răspunderii penale o constituie infracţiunea. declarate de lege drept infracţiuni. Răspunderea în afaceri are două funcţii: funcţia coercitivă şi funcţia educativă.

aceia care se dovedesc incorecti. instituind cadrul necesar accesului deplin la produse şi servicii. Responsabilitatea sociala impreuna cu sensibilitatea sociala a firmei formeaza politica sociala a firmei care defineste comportamentul de afaceri al firmei exprimat prin: relatii si interactiuni care se stabilesc intre firma si mediul social intern si extern probleme care rezulta din actiunile firmei sau din interactiunile dintre firma si mediul sau ambiant abilitatea firmei de a diagnostica o problema.2. apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive. “bine”. concurential. informării lor complete despre caracteristicile acestora. Responsabilitatea sociala a firmei Responsabilitatea sociala a firmei presupune ca deciziile sa fie luate in conformitatea cu anumite standarde si sa dca ala efecte favorabile asupra celor interesati in activitatea firmei Sensibilitatea sociala a firmei Sensibilitatea sociala a firmei se defineste prin dezvoltarea proceselor decizionale care orienteaza practicile firmei in vederea adoptarii unei conduite corecte din punct de vedere social. . cat mai ales pentru ca mai devreme sau mai tarziu intr-un mediu economic normal.3. a stabili alternativele de solutionare si de a o rezolva inainte de ca ea sa devina presanta normele si valorile pentru evaluarea actiunilor firmei sunt folosite pentru a aprecia. inselandu-si partenerii sau “beneficiarii” se autoelimina de pe piata.4. judeca si evalua comportamentul firmei. Protecţia consumatorilor Statul este obligat să protejeze cetăţenii. Principii etice în relaţiile cu angajaţii firmei şi cu partenerii de afaceri Etica (corectitudinea) in afaceri este necesara nu numai pentru ca asa ar fi “frumos”. scopurile stabilite in contextul unei probleme date adoptarea deciziilor 4. în calitatea lor de consumatori.

publicitatii. construirea de lacuri de acumulare. baraje. 4. Omul a contribuit la deteriorarea mediului înconjurător prin: defrişarea pădurilor.4. exploatarea exagerată a faunei terestre. a resurselor oceanice. Protecţia mediului Mediul ambiant reprezintă totalitatea factorilor care asigură menţinerea echilibrului ecologic şi determină condiţiile de viaţă pentru om şi de dezvoltare a societăţii.Drepturile fundamentale ale consumatorilor sunt: dreptul al satisfacerea cerintelor esentiale de viata dreptul la siguranta dreptul de a fi informat dreptul de a fi protejat impotriva informatiei. a subsolului. securitatii si intereselor legitime ale consumatorilor. Obiectivul sau principal il reprezinta realizarea politicii guvernamentale in domeniul protectiei vietii. suprapăşunatul. sanatatii. Măsurile de ameliorare a mediului vizează: combaterea poluării aerului ameliorarea efectului de seră ameliorarea smogului ameliorarea stratului de ozon ameliorarea purităţii apei ameliorarea poluării solului producerea de bunuri cu grad minim de risc împiedicarea poluării cu deşeuri . etichetarii sau altor practici frauduloase dreptul de a fi despăgubit dreptul de a alege dreptul de a fi ascultat dreptul la educare dreptul la un mediu ambiant sanatos Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) este organismul care se ocupa cu protectia consumatorilor. canale în zone care trebuiau protejate.

cel mai important. al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate. se poate observa ca oferta de munca se formeaza intr-un timp indelungat. Iniţierea în căutarea unui loc de muncă 5. are o mobilitate redusa. nu se manifesta in intregime dupa principiile economiei de piata (caz in care omul ar fi limitat doar la o componenta economica). Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama utilizarii disponibilitatilor de munca existente in societate. In acest caz. este unul complex. Ea se exprima prin intermediul numarului de locuri de munca. afirmare si apartenenta in societate. Avand in vedere faptul ca factorul uman. este nu doar o „masina de lucru”. Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale. ci si o fiinta cu nevoi complexe de cunoastere. genereaza nevoia de munca. Orice activitate. adica a volumului de munca ce poate fi depus de populatia apta de munca a tarii respective. . trebuie avut in vedere faptul ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta. Aceasta reprezinta volumul total de munca necesar activitatilor dintr-o tara pe o perioada data.1. in perioada data. ca si parte a societatii. specific umană. care se initiaza sau exista in societate. Cererea şi oferta pe piaţa muncii Munca este activitatea conştientă. cunoştinţele şi experienţa ajutându-se de instrumente corespunzătoare pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii trebuinţelor lor imediate şi de perspectivă. Dar ea nu constituie in intregime o cerere care se exprima pe piata muncii. prin care oamenii îşi folosesc aptitudinile. determinant in piata muncii. Oferta de munca se exprima prin numarul celor apti de munca sau populatia apta disponibila din care se scade numarul femeilor casnice. Conditia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este recompensarea acesteia.Capitolul 5. este neomogena si. intrucat au resurse pentru existenta sau au alte preocupari. ci numai acelea care urmeaza sa fie recompensate (salarizate). Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata. iar omul.

ajutor de şomaj. starea sanatatii. Şomajul Şomerii. aspecte care nu sunt neaparat de natura economica. · cererea si oferta de munca nu sunt omogene. conditii de munca etc. ci ca niste categorii specifice cu un continut care le este propriu. psihologie. oferta de munca depinde de varsta. a doua componentă a populaţiei active. deoarece dezvoltarea unor activitati existente si initierea altora noi. 5.Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de referinţă erau înscrise la Oficiile forţei de muncă şi şomaj. In acest sens se impun atentiei urmatoarele aspecte: · pe termen scurt. cererea de munca este practic invariabila. generatoare de locuri de munca. În statistica românească. oferta de munca nu se formeaza in exclusivitate pe principiile economiei de piata. sau alte forme de protecţie socială. · oferta de forta de munca este eminamente perisabila si are caracter relativ rigid.2. presupun o anumita perioada de timp. reprezintă o categorie economică a cărei definire a suscitat numeroase abordări. . Cel ce face oferta trebuie sa traiasca. · generatiile de tineri nu sunt crescute de parintii lor ca niste marfuri sau numai pentru a deveni salariati. neputandu-se subsitui reciproc decat in anumite limite sau deloc. ci de compun din segmente si grupuri neconcurentiale sau putin concurentiale. nu poate astepta oricat angajarea pe un loc de munca. ci ca oameni. sex. De asemenea. chiar daca nu au avantaje economice.Cererea si oferta de munca nu trebuie considerate prelungiri simple si directe ale cererii si ofertei de bunuri economice pe o alta piata. · oferta de munca in ansamblul sau se formeaza in decursul unui timp indelungat in care creste si se instruieste fiecare generatie de oameni pana la varsta la care se poate angaja. oamenii nu se deplaseaza dintr-o localitate in alta si nu-si schimba cu usurinta munca. ci sunt atasati mediului economico-social. · posesorii fortei de munca au o mobilitate relativ redusa. De aceea. indiferent dacă primeau sau nu alocaţie de sprijin. efectivul şomerilor se determină în două variante: .

Uneori putem găsi afişe cu locuri de muncă disponibile pe poarta / uşa firmei. 5.sunt în căutarea unui loc de muncă. dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă. reviste. de exemplu: BEST JOBS. . adică oferă informaţii privind locurile de muncă vacante şi . ..apelarea la o agenţie sau oficiu de plasare a forţei de muncă. apel la rude.M.consultarea site-urilor electronice specializate. dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul. putem afla eventualele oportunităţi de angajare. . Sunt incluse. sunt persoanele de 15 ani şi peste care în decursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii: . studenţi.I. Căutarea unui loc de muncă Ce putem face concret pentru a găsi un loc de muncă? . sindicate etc. E JOBS . publicarea de anunţuri sau răspunsuri la anunţuri. .persoanele fără loc de muncă. pensionari).putem căuta informaţii direct la firmele la care am dori să ne angajăm.persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi. Aceste agenţii oferă servicii de mediere a muncii.publicarea unor anunţuri în publicaţii specializate. utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la Oficiul de forţă de muncă şi şomaj sau la agenţii particulare de plasare.nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri.identificarea şi consultarea cu regularitate a anunţurilor cu oferte de locuri de muncă din ziare. Intrând pe site ul firmei. O altă posibilitate este cea de a discuta direct cu persoane care lucrează la firma care ne interesează (pe cât posibil.sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile. disponibile să lucreze. cu persoane din conducerea firmei). . .participarea la târgurile de locuri de muncă (job shop-uri) organizate periodic de agenţiile de ocupare a forţei de muncă.3. de asemenea: . demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu.Şomerii în sens B. care aşteaptă să fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă. prieteni. .

vor specifica evoluţia in carieră. telefon/fax ). Un Curriculum Vitae are de obicei fondul şi forma parţial standardizate. calităţile dobândite prin prestarea activităţilor şi evoluţia in ordine invers cronologică a locurilor de muncă avute . afişarea lor şi prin organizarea de burse ale locurilor de muncă. de aceea el trebuie să răspundă unor anumite cerinţe. Este bine de ştiut că un recrutor experimentat nu poate acorda mai mult de un minut parcurgerii unui C. V.V. deci pentru fiecare post un CV distinct · cei cu experienţă in muncă. precum şi competiţia intre aceştia. îngrijit. bine redactat poate creşte semnificativ şansele de a obţine postul dorit.condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea. competenţele avute.V. precizie şi claritate. În intocmirea unui C. C. este un document universal care a intrat deja în folosinţă şi la noi în mod curent. trebuie să fie in acord cu cerinţele şi competenţele postului. CURRICULUM VITAE (C. realizările profesionale. şi. pentru a permite şi facilita comparaţiile între diverşii solicitanţi de locuri de muncă.) Curriculum Vitae ( în limba latină : " cursul / desfăşurarea vieţii " ).V. adresă. corect incadrat in pagină şi fără greşeli gramaticale · se redactează dactilografiat sau pe calculator · de preferinţă nu trebuie să depăşească o pagină (maxim două) şi să fie cât mai aerisit pentru a fi uşor de citit · intotdeauna se completează in acord cu obiectivele personale precum şi competenţele necesare pentru postul vizat.V. menţionăm : · se foloseşte coală albă format A4 de bună calitate · datele personale (nume. să fie relevante şi prezentate cu maximă concizie. trebuie să apară in stânga sus a paginii · fotografia (dacă se solicită). trebuie să se ţină seama de un ansamblu de reguli cu caracter obligatoriu. Un C. El este considerat ca fiind eficient numai in măsura in care se finalizează cu invitarea la un interviu. Printre aceste reguli. Informaţiile incluse intr-un C.V -ul trebuie să fie prezentabil. va fi aplicată in dreapta sus · aspectul estetic este foarte important.

atunci când este cazul. · este util să fie menţionate şi alte competenţe personale necesare ocupării postului: cursuri de limbi străine. ai salutat persoana căreia îi este destinată. · este importantă. toate acestea indicând că ei ar putea deveni buni angajaţi nu se lasă perioade de discontinuitate in prezentarea carierei. Este o idee bună să menţionezi şi sursa de la care ai aflat despre acest job disponibil. menţionarea disponibilităţii de a călători sau de a schimba domiciliul la solicitarea societăţii · opţional pot fi menţionate pasiunile. posesia carnetului de conducere. politică sau de altă natură controversată · referinţele.· in cazul absolvenţilor şi a persoanelor fără experienţă in muncă.. după ce. limbile străine cunoscute · in CV nu se prezintă informaţii sau pretenţii salariale · nu se includ informaţii de natură religioasă. Dacă în anunţul cu jobul respectiv era menţionat şi un cod pentru acesta. ci se menţionează doar posibilitatea furnizării lor la cerere · nu se trec date nereale! CV-ul trebuie să fie sincer. dacă există. etc. De asemenea. include şi numărul respectiv. alte cursuri urmate. astfel ca informaţiile prezentate să poată fi confirmate la o eventuală verificare · CV-ul nu se semnează şi nu se datează. nu se anexează la C. management. trebuie să conţină denumirea jobului la care vrei să te înscrii. preocupările din timpul liber.. informatică. se va pune accentul atât pe calităţile personale care pot compensa lipsa acesteia. marketing. bineînţeles. SCRISOAREA DE INTENŢIE Câteva sfaturi legate de întocmirea unei scrisori de intenţie: 1) Nu uita să menţionezi denumirea jobului Una din primele fraze ale Scrisorii de Intenţie. Iată motivul pentru care trebuie să menţionezi toate aceste amănunte: angajatorii trebuie să gestioneze toate anunţurile de joburi ale companiei lor. slujbe temporare. atribuţii de lider. prin . şi nu vor putea ghici la care dintre ele te referi sau la care doreşti să te înscrii.V. precum şi pe premii şcolare. etc. burse.

este bine ca întotdeauna să-ţi personalizezi scrisoarea de intenţie. O Scrisoare de Intenţie de succes trebuie personalizată în funcţie de caracteristicile companiei căreia îi este destinată. Scrisorile standard îi arată intervievatorului că nu eşti în totalitate interesat de postul respectiv. Ideea este că angajatorul are deja CV-ul tău – Scrisoarea de Intenţie nu trebuie să îl repete. copiind practic toate informaţiile din CV şi incluzându-le în Scrisoarea de Intenţie – este o pierdere de timp şi probabil o pierdere a şansei de a fi ales pentru job. 4) Ce poţi face pentru mine? Motivele pentru care îşi doresc job-ul respectiv. Menţionează eventuale evenimente recente sau proiecte ale companiei sau dovedeşte-le că ai câteva cunoştinţe despre realizările anterioare ale firmei – toate acestea vor demonstra faptul că eşti interesat de a te alătura echipei respective. contribuţia şi realizările tale profesionale în cadrul ultimului loc de muncă sau cum ai rezolvat situaţii dificile. mi-ar ajuta în carieră.menţionarea acestor simple amănunte. doarece sunteţi cei mai buni în acest domeniu” 5)Personalizarea scrisorilor de intenţie. Scrisoarea de Intenţie trebuie să ofere ceea ce nu poate oferi CV-ul – de exemplu. schimbând doar numele persoanei căreia îi este adresată. că eşti interesat de job. 2) Pericolul creării unei Scrisori de Intenţie impersonale Este o mare greşeală uşurezi să trimiţi aceeaşi Scrisoare de Intenţie fiecărui angajator. prin faptul că ai făcut cercetări despre companie. sunt de cele mai multe ori formulate astfel: • „Am nevoie de bani” • „Mi se pare destul de interesant acest post” • „De mic copil îmi doream să lucrez pentru această companie” • „Am nevoie de experienţă în acest domeniu” • „Un job în cadrul companiei dvs. Chiar dacă anunţul la care vrei să aplici este diferit de sectoarele de industrie cu care eşti obişnuit. doar prin simplul fapt de a personaliza scrisoarea de intenţie arăţi interes şi iniţiativă. Ideea de bază a unei Scrisori de Intenţie este de a părea personală. deoarece îi munca şi va fi mai receptiv atunci când îţi va citi CV-ul. poţi câştiga angajatorul. menţionate de candidaţi în Scrisoarea de Intenţie. 3) Nu repeta ideile din CV Mulţi candidaţi fac această greşeală. ci să exprime ceva nou. înainte de a i te adresa. .

Este puţin probabil ca aplicaţia ta să fie o supraîncărcare a CV-urilor şi scrisorilor de intenţie primite. Oricare ar fi scopul tău. ai grijă cum te vinzi şi motivele pe care le menţionezi în legătură cu ce poţi face pentru compania respectivă.” 8) Cerere pentru experienţa de lucru Experienţa de lucru este o metodă bună de a înţelege ce carieră să urmezi. Unele companii încurajează acest lucru şi îi dau persoanei respective mai multe atribuţii. şi nu va fi aşezată într-un vraf mare de hârtii. Companiei îi arăţi că ai iniţiativă. Pune accent în scrisoare pe cunoştinţele/cursurile făcute la facultate/colegiu şi de ce sunt ele relevante în sectorul pentru care aplici. remunerată sau neremunerată. Dacă este posibil. În cazul în care . fă referire la cineva din cadrul companiei. 7) Un post căruia nu i s-a făcut publicitate A aplica pentru un post care nu a fost făcut public este cea mai bună metodă de a găsi un loc de muncă. redactând o scrisoare către o companie care nu a făcut public anunţul. de exemplu tu aplici la un anunţ. în cazul în care angajatorul nu a specificat că doreşte să fie scrisă de mână. sau la un articol din ziar referitor la companie. Este mai uşor să găseşti loc pentru muncă neplatită din motive evidente. În încheiere precizează care sunt acţiunile pe care le vei întreprinde. ci conform teoriei va beneficia de mai multă atenţie. iar dacă soliciţi experienţă plătită nu preciza suma dorită. 6) Un post căruia i s-a făcut publicitate Fă cercetări legate de compania şi de postul pentru care vrei să aplici. Sunt două metode de a lucra pentru a căpăta experienţă. În introducerea scrisorii prezintă cunoştinţele tale despre companie împreună cu o declaraţie pozitivă legată de contribuţia pe care o poţi avea. Dacă soliciţi angajare neplatită specifică în scrisoare. de exemplu “Văvoi contacta săptămâna viitoare pentru a discuta despre un posibil interviu. Adresează scrisoarea de intenţie persoanei specificate în anunţ. astfel încât destinatarul să fie surprins. dacă este posibil aplicantul ar trebui să adreseze scrisoarea unei persoane din cadrul companiei. decât să facă cafea şi să copieze documente. 9) Scrisoarea de intenţie poate fi scrisă de mână Scrisoare de intenţie poate fi scrisă la calculator şi printată numai cu cerneală neagră. Ai grijă să îndeplineşti toate cerinţele postului şi precizeazăle separat în scrisoarea de intenţie.Scrisoarea de intenţie variază în funcţie de tipul de job şi de modalitatea de a aplica. Atrage atenţia asupra calificărilor tale.

12) Când trebuie să trimit o scrisoare de intenţie Scrisoarea de intenţie trebuie trimisă întotdeauna împreună cu CV-ul. 10) Lungimea unei scrisori de intenţie Nu depăşi o pagină format A4. atunci adresează-te cu Stimată/Stimat Doamnă/Domn. Al doilea paragraf – oferă detalii despre cum poţi contribui tu în cadrul companiei şi care sunt calităţile tale care te fac potrivit pentru postul respectiv. 17) Fonturi şi tipul de hârtie şi revino cu un telefon după aproximativ o săptămână. dacă nu. 14) Punctele principale care trebuie incluse în scrisoarea de intenţie Primul paragraf – menţionează pentru ce post aplici şi de ce eşti cel mai bun candidat pentru postul respectiv. continuă să aplici şi la .doreşte scrisă de mână scrisoarea. În timpul în care aştepţi răspunsul de la o companie. Este foarte uşor pentru un angajator să respingă scrisorile tip. cu stimă”. Concentrează aceste informaţii în maxim patru paragrafe. Al treilea paragraf – scrie despre ţelurile tale legaându-le de domeniul companiei şi de postul pentru care aplici. Aranjează textul în aşa fel încât să apară centrat în pagină. încearcă să afli un nume pe pagina de internet a firmei sau telefonând şi intrebând cine este şeful departamentului. 15) Pot trimite aceeaşi scrisoare de intenţie tuturor anunţurilor? Este preferabil să-ţi direcţionezi fiecare scrisoare în funcţie de anunţul pentru care aplici. Solicită un interviu cititorului atunci când doreşte şi comunică că vei păstra legătura. 11) Adresarea în scrisoarea de intenţie Dacă ai numele angajatorului adresează-te acestuia. ar trebui să foloseşti un stilou de calitate şi să fii atent să nu faci greşeli. 13) Încheierea unei scrisori de intenţie O scrisoare de intenţie este o scrisoare de afaceri şi drept urmare ar trebui să se încheie cu “Cu sinceritate/Al dvs. incluzând o adresă de contact şi semnătura. 16) Ce trebuie făcut după trimiterea scrisorii de intenţie Ţine minte când ai trimis scrisoarea alte anunţuri. Dacă nu reuşeşti să afli.

19) Nu uita să menţionezi cele mai importante calităţi ale tale. dacă iţi trimiţi scrisoarea sau CV-ul prin e-mail. deci nu folosi fonturi stilate. Pregătirea pentru interviu constă în a învăţa să porţi o conversaţie cu examinatorul (examinatorii) şi să . evită clişeele şi frazele prea comune. şi evită abrevierile şi jargoanele. Trebuie să fie cerneală neagră pe coală albă. experienţa PC. o semnătură nu este neaparat necesară. Sunt” la începutul propoziţiilor. 2) Categorii de întrebări care ţi se vor pune: 1. La fel ca şi un CV. rămâi la Times. Limbajul trebuie să fie ferm şi u ş o r de în ţ eles. 18) Tipul de exprimare Foloseşte ceva simplu. că ai abilităţile şi deprinderile necesare.Aceasta este o scrisoare formală. De exemplu: aptitudini de comunicare. O scrisoare de intenţie este o scrisoare de vânzare. În orice caz. Printează scrisoarea pe acelaşi tip de coală ca şi la CV. Strategia unei scrisori de intenţie de succes include şi accentuarea celor mai importante realizări ale tale. 20) Nu uita să semnezi scrisoarea. care te vinde pe tine drept candidat. oricât de mulţi ar fi aceştia. poţi fi singurul care participă la interviu şi să pierzi sau . Nu te gândi la ceilalţi. semnarea scrisorilor. Încearcă să nu foloseşti prea multe formulări de genul “Pot. ar trebui să fie concisă şi să ofere principalele motive pentru care tu ar trebui să fii chemat la interviu. Decizia celui care te examinează va fi luată numai în funcţie de comportamentul răspunzi la anumite întrebări. Am. foloseşte multe verbe de acţiune. Întrebări despre studiile tale: · Unde ai făcut liceul/facultatea? · Eşti absolvent? Cu ce medie ai absolvit? tău. Times New Roman sau Arial. INTERVIUL 1) Cum să te prezinţi la un interviu? Scopul tău este să-l convingi pe cel care te intervievează că tu eşti persoana cea mai potrivită pentru postul respectiv.. Este ca o etichetă în lumea afacerilor (şi scoate în evidenţă atenţia ta faţă de detalii).. poţi fi unul din cei douăzeci de candidaţi şi să câştigi.

· De ce ai ales acest domeniu? · Ai avut vreo slujbă paralel cu şcoala? Trebuie să răspunzi exact. Dacă nu ai toate deprinderile.. Întrebari despre experienţa profesională · Care a fost prima ta slujbă? · Cui te subordonai? · Ai fost vreodată promovat? · Care erau sarcinile de serviciu? · Ai avut creşteri de salariu? · De ce ţi-ai schimbat locul de muncă? ATENŢIE! Nu îţi critica foştii şefi! 3..... în nici un caz nu răspunde negativ! Poţi întreba: · Care sunt planurile de dezvoltare ale firmei? · Cu cine vei lucra? · Care sunt posibilităţile de specializare? . Întrebări despre obiectivele carierei tale · Pe examinator îl interesează dacă poţi contribui la successul firmei/instituţiei respective · Orice răspuns la astfel de întrebări trebuie să arate că eşti competent şi poţi deveni şi mai competent · Obiectivul carierei tale trebuie să fie compatibil cu interesele firmei !!! O întrebare capcană: "Vrei să afli ceva despre postul respectiv sau firma noastră?" Această întrebare este pusă pentru a vedea dacă eşti o persoană motivată. persoanele indiferente nu sunt decât foarte rar angajate.. Arată interesul pentru profesia ta. Întrebări despre postul vizat/firma respectivă · Ce crezi că va trebui să faci dacă vei fi angajat? · Ce deprinderi ai pentru postul X? · Poţi să înveţi repede să faci .......? · Cunoşti activitatea firmei noastre? Informează-te dinainte ce trebuie să faci în postul respectiv.. 2. arată-ţi disponibilitatea de a învăţa repede! 4. să-ţi accentuezi reuşitele şi să eviţi să vorbeşti despre insuccese..

· Care este programul de lucru? Arată-te interesat de slujba vizată şi dornic de a începe să lucrezi! Ce gândesc examinatorii? Orice examinator este un om care are simpatiile. · Nu angajez o femeie pe acest post. indiferent de aceasta EŞTI O PERSOANĂ FOARTE VALOROASĂ! Dovedeşte-i examinatorului că ai calităţi care compensează cu mult lucrurile care nu îi plac la tine! Cum poţi face o impresie bună? · Îmbrăcămintea trebuie să fie discretă şi potrivită situaţiei · Trebuie să atragă atenţia asupra ta şi să nu iasă ea în evidenţă · Punctualitatea este foarte apreciată · Nu mesteca gumă şi nu fuma în timpul interviului · Salută într-un mod ferm şi hotărât · Adu copii după CV şi diploma de studii · Nu evita privirea celui care te examinează. dintr-o întâmplare. Toţi de acolo sunt că prejudecăţile examinatorului reprezintă un mic obstacol ascuns pe care poţi să-l depăşeşti! . Ce trebuie să faci? Nu crea din acest fapt o problemă! Gândeşte-te Tipuri de prejudecăţi: · Persoanele care au absolvit facultatea X sunt foarte bine pregătite. prejudecăţile joacă în unele cazuri un rol care influenţează decizia finală. Sunt neserioşi şi întârzie mereu. Dacă. Persoanele competente cunosc însă foarte bine importanţa obiectivităţii atunci când conduc un interviu. capriciile şi reţinerile sale. intri într-o categorie neagreată de examinator. Din păcate. · Nu angajez pe nimeni care a lucrat la instituţia/firma incompetenţi. Absolvenţii altor facultăţi nu ştiu nimic. antipatiile. priveşte-l direct! · Trimite o scrisoare de mulţumire după câteva zile şi reafirmă-ţi dorinţa de a lucra la firma respectivă! 3) Cum să înlături stresul interviurilor Y. singura soluţie este să-i arăţi că. Nu face faţă stresului! · Nu angajez studenţi.

silenţios). cuvintele „stres” şi „interviu” sunt sinonime. îţi va permite să îţi tragi răsuflarea şi să te obişnuieşti cu mediul – este suficient timp. Astfel. c) Relaxează-te Un candidat relaxat este un candidat încrezător în propriile capacităţi. va trebui să te grabeşti şi nu vei avea timp să iţi pui ideile în ordine pentru interviu. Iată în continuare câteva tehnici simple care te pot ajuta să te linişteşti şi să te relaxezi când te simţi stresat înaintea unui interviu. . dacă angajatorii îi vor plăcea sau nu şi multe altele. cu ajutorul căreia îţi creezi în minte imaginea unei situaţii stresante.Pentru marea majoritate a celor care îşi caută un loc de muncă. iar în cele din urmă sunt stresaţi cu privire la ţinuta şi îmbrăcăminte. a) Înainte de interviu Punctualitatea la un interviu este una din cele mai importante aspecte de care trebuie să te asiguri. Dar momentul în care stresul atinge punctul culminant este cel în care candidatul ajunge la interviu. b) Imagineaza-ţi Iţi poţi transforma visele în realitate – foloseşte-ţi imaginaţia pentru a-ţi păstra calmul pe parcursul unui interviu. te pregăteşti psihic pentru a face faţă cât mai bine situaţiei reale. să intre în panică. Dacă vei ajunge prea devreme. !!! Iată câteva sfaturi pentru a-ţi păstra calmul pe parcursul interviului: • Respiră rar şi adânc (şi desigur. Mai întâi. O pauză înaintea interviului. fiind încrezător şi răspunzând cu uşurinţă chiar şi întrebărilor grele. să se agite sau să îşi piardă ideile. aceştia sunt stresaţi cu privire la participarea la interviu. vei aştepta şi vei fi îngrijorat. Stresul are o mulţime de efecte asupra oamenilor – îi poate face să tremure. la ceea ce vor spune. respiră adânc şi imagineaza-ţi discuţia cu angajatorul. ore sau chiar câteva minute înainte de interviu – închide ochii. liniştit şi încrezător pe parcursul discuţiei cu acesta şi te va considera potrivit pentru job. Demonstrează-i intervievatorului că eşti calm. nu-ţi provoca inutil situaţii de stres – încearcă să ajungi cu 10 minute înainte de începerea interviului. apoi. iar dacă vei ajunge prea târziu. Poţi practica vizualizarea cu câteva zile. pe care o rezolvi cu succes. Vizualizarea reprezintă o tehnică de relaxare. de 10 minute. să vorbească prea mult. Exersează succesul în imaginaţia ta şi curând vei avea parte de el şi în realitate. fără a fi prea mult. sunt stresaţi datorită pregătirii pentru interviu.

Este mai uşor să îţi controlezi frica şi panica pe măsură ce simţi că acestea apar. şi nu îţi încrucişa braţele sau picioarele. concentrează-te şi reia interviul. în care tăcerea devine apăsătoare.• Stai drept pe cât posibil. nu intra în panică Pe parcursul oricărui interviu se întamplă ceva care nu decurge conform planurilor tale: fie are loc o pauză prea lungă. . ţine-le relaxate. iar intervievatorul cu siguranţă nici nu va observa acest lucru. NU intra în panică – acum este momentul să aplici tehnicile de relaxare prezentate mai sus. Aşa că. • Zâmbeşte – este contagios! d) Ia pauze. O pauză scurtă de numai 10 secunde poate fi exact ceea ce ai nevoie pentru a-ţi recâştiga calmul şi controlul. răsuflă adânc. • Vorbeşte rar şi fă pauze dese de respiraţie. ia o pauză în momentul în care simţi că începi să intri în panică. repetă în gând că poţi trece peste acest moment. decât să te relaxezi când deja ţi-ai pierdut calmul şi controlul asupra ideilor. fie te bâlbâi sau nu îţi găseşti cuvintele pentru a răspunde unei întrebări dificile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful