Nu ncetez n a te privi. Eti mereu acolo, chiar dac n locul tu se afl doar o alt amintire de a ta.

Sunt sigur c nu-mi lipseti, presupun c-mi este dor de momentele pe care le am avut mpreun. in minte cnd m-ai chemat la tine acas i mi-ai cerut s m ntind pe canapeaua cafenie, n timp ce tu-mi cntai la pian. Modul n care-i dansau degetele pe clapele imaculate ale pianului i privirea ndurerat a ochilor ti, m fceau s m afund ntr-un somn lasciv. Notele izbucneau din masivul instrument din lemn, zburnd prin faa mea, lovindu-se de pereii strvezii care nvluiau camera cu vibraiile lor. Totul era gri, ca i cntecul tu, pretutindeni vedeam cenua, lsat de gamele bocite i auzeam ecoul rece al corzilor. Eram martorul unui viol muzical, pe care, tu, draga mea, l creai, prin simpla atingere sincronizat a unor taste ridicol de albe. Atunci simeam c mine s-a sfrit, iar ieri suferea de o amnezie ireversibil, care m ndeparta de trecut, trezindu-m, pentru o scurt vreme, ntr-un loc numit, azi. Dac-ai fi aici, te-a mbrca n argint i-n mtase, i-a lega un trandafir de gt, ca s nu se ofileasc i i-a drui o cordelu de aram, pentru a-i ine aurul din pr s nu cad. Eti tu oare, zmbet de catifea, ori cal troian ce-mi macin inima? Tu mi-ai dat aripi, ca s zbor, eu i-am aruncat lacrimile ntr-o camer cu zvor. Cum te-a putea uita? Cnd m vd cu altcineva, doar melodia ta-mi rsun-n minte, sonata plngerii i a druinei. Locul meu pe canapea i cntecul tu decolnd spre altcineva.