INTEGRARE ECONOMICA EUROPEANA

Actiunea conjugata sau contradictorie a unei multitudini de factori din toate domeniile si cu reverberatii pe intreg mapamondul poarta amprenta evolutiei si tendintelor Lumea contemporana se confrunta cu doua evenimente majore care isi pun amprenta asupra intregii existente umane : pe de o parte, este vorba de fenomenul globalizarii, care afecteaza intreaga planeta, toate statele, indiferent de nivelul de dezvoltare economica si de regimul social-politic, si, pe de alta parte este vorba de tranzitia statelor in care au functionat o buna perioada de timp economii centralizate si regimuri politice totalitare spre un tip nou de economie si societate.Ambele fenomene vizeaza deopotriva performantele economico-sociale , dependente hotarator de o gestiune corespunzatoare.Performanta macroeconomica depinde de performanta microeconomica. Atat globalizarea,cat si tranzitia fostelor state socialiste din Europa , dar si a celorlalte state, se deruleaza in paralel cu un amplu proces de integrare, ilustrat semnificativ de Uniunea Europeana. Se poate spune ca integrarea este anticamera globalizarii.

Actuala Uniune Europeana a trecut in cateva decenii, de la un grup omogen de sase state dezvoltate, care si-a inceput parcursul comun mai mult ca o uniune vamala, la o uniune economica de 15 state , cu o economie diversificata , pentru ca sa evolueze mai apoi spre o uniune monetara si un sistem institutional, politic economic si juridic capabil sa impulsioneze dezvoltarile necesare pe mai departe a acestei comunitati in context regional si mondial. Din acest moment, Uniunea Europeana s-a impus ca o forta importanta in lume , in sensul ca actiunile sale au influentat tot mai mult viata cetatenilor din statele membre.Este vorba de un proces evolutiv continuu, care nu a dat inapoi, chiar daca uneori intensitatea evolutiei s-a diminuat sau evolutia s-a oprit temporar. Au existat perioade cu dezvoltari importante ,cum ar fi, trecerea de la comunitati economice la uniune politica, dar si situatii mai putin favorabile, precum ,marea extindere pe fondul stagnarii economice.Unele dezvoltari nau pus la grea incercare capacitatea statelor membre de a stabili si atinge tinte ambitioase, precum piata interna sau, mai tarziu, moneda unica, apreciate a fi frontiere de la care se impunea o noua calitate a dezvoltarii care sa duca, in final, la constitionalizarea Uniunii prin integrare.Procesul de aprofundare (deepening) s-a desfasurat paralel cu procesul de extindere (widening). Sistemul Monetar European (SME) a compensat , intr-o anumita masura, esecul demersului anterior de realizare a unei uniuni economice si monetare depline pana in anul 1980. S-au dezvoltat continuu relatiile comerciale internationale. Comunitatea si-a extins considerabil acordurile de comert si ajutorare cu tarile in curs de dezvoltare. Dupa semnarea Tratatului de la Roma, considerat Biblia UE un document volumunos cu 248 de articole si alte 60 de pagini de anexe, protocoale si conventii s-au mai semnat si altele, dintre care cele mai semnificative sunt urmatoarele : Tratatul privind fuziunea celor trei Comunitati Europene, la Bruxelles, pe 8 aprilie 1965, numit Tratatul de Constituire a Comunitatii Economice Europene; Tratatul privind aderarea Danemarcei,Irlandei, Norvegiei si Marii Britanii, la Bruxelles, pe 22 ianuarie 1972 (Norvegia a refuzat sa-l ratifice); Tratatele echivalente de aderare cu Grecia (1980), Spania si Portuigalia (1985), Austria, Suedia si Norvegia (1994) Norvegia nu l-a ratificat nici de data aceasta; Tratatul de Constituire a Uniunii Europene , cunoscut ca

Tratatul de la Maastricht (aprobat in decembrie 1991); Tratatul de la Amsterdam (aprobat in 1997).

CAPITOLUL I
INTEGRARE ECONOMICA Premisa a integrarii europene

Integrarea economica s-a impus atentiei inca de la inceputul perioadei posbelice. Numita asociere economica regionala sau regionalism economic, s-a distins de integrarea mondiala mondiala a economiilor nationale. Studiul integrarii economice a fost inspitar, daca nu chiar dominat, de exemplul european, dar, in prezent sunt identificate forme mai mult sau mai putin avansate de integrare economica in toata lumea. Analiza pozitiva a constructiei economice a Comunitatii este o baza importanta pentru orice studiu economic al integrarii europene. Existenta schimburilor economic eintre toate statele este o cerinta imperioasa alumii moderne.Economiile nu pot sa existe si sa se dezvolte in mod izolat, chiar si atunci cand sunt de dimensiuni mari si dispun de resurse pentyru toate domeniile de activitate.Nici o tara nu poate sa-si asigure progresul tehnic , economic si social in lipsa relatiilor cu alte state. Economia nationala cuprinde ansamblul activitatilor ce au loc pe teritoriul national, struicturate pe ramuri, teritorial si organizatoric. 3

Economiile nationale coexista in cadrul economiei mondiale. Aceasta cuprinde economiile nationale si relatiile dintre ele in diversitatea lor. Economia mondiala contemporana prezinta o structura deosebit de complexa Exista un numar restrans de tari cu economie dezvoltata si foarte dezvoltata; Un numar mare de tari cu un nivel redus de dezvoltare; Tari foarte sarace.

Deosebiri exista si in privinta potentialului economic : resurse energetice, materii prime, populatie, capacitati de productie si calitatea lor etc. Intre economiile nationale exista un complex de conexiuni marcate de amplificarea si diversificarea relatiilor dintre state, in primul rand, in domeniul economic (comert exterior, trtansporturi, relatii financiar- valutare, comunitatii etc.) dar si de faptul ca dificultatile unor probleme ce apar in unele tari sau zone si care se propaga in timp si spatiu. De asemenea, economia mondiala se caracterizeaza prin intensificarea problemelor globale cu care se confrunta : problema alimentatiei, poluarea si protectia mediului ambiant, cresterea demografica, urbanizarea, cheltuielile militare si subdezvoltarea, a caror solutionare depaseste fortele unui stat sau a unui grup de state, fiind necesare eforturile conjugate ale mai multor state sau chiar ale comunitatii mondiale in ansamblul sau. Intre tarile mondiale exista o anumita diviziune a muncii si a activitatii, motiv care face necesar schimbul dintre ele de bunuri si servicii.

Piata mondiala Reprezinta ansamblul relatiilor de schimb dintre state care au la baza schimbul , de vanzare-cumparare, care s-au diversificat foarte mult , cuprinzand si relatiile

determinate de aparitia si dezvoltare comertului invizibil (transport, turism, servicii etc.), relatii financiar-valutare, migratia fortei de munca. Deschiderea economiilor nationale catre comertul exterior , dezvoltarea unei ample retele de relatii economice intre tari constituie conditia esentiala a dezvoltarii tuturor statelor . Implicarea tarilor in schimburile economice internationale este pe de o parte, favorizata de adancirea specializarii internationale, iar pe de alta parte , este limitata de actiunile restrictive ale unor forte ce actioneaza in spatiul economic international (firme multinationale, grupari inchise) Comertul exterior al fiecarei tari constituie conditia principala a cresterii economice, deoarece pe cale importului poate sa-si procure bunurile si serviciile de care are nevoie, iar prin export poate sa desfaca in afara cantitatile care ii prisosesc. Nivelul si dinamica comertului sunt expresia dezvoltarii economice a unei tari, a adancirii diviziunii mondiale a muncii si a specializarii cu cat se itensifica diviziunea mondiala a muncii, cu cat se amplifica si schimbuerile dintre state. Aportul comertului lsa cresterea economica este conditionat de eficienta sa. Aceasta depinde de structura exportului si a importului , de calitatea si capacitatea competitiva a produselor exportate. Efectele comertului exterior asupra crtesteruii economice pot fi pozitive, prin aportul de valuta ce rezulta din export si marfurile importate, dar pot fi si negative, daca incasarile nu acopera cheltuielile facute cu marfurile respective. Relatia dintre activitatea economica interna si comertul exterior, prin fluxurile sale import si export, este pusa in evidenta de o serie de indicatori, cum ar fi : inclinatie medie si marginala spre export si / sau import; termenii schimbului (reflecta modul de repartizare intre tari a avantajelor ce rezulta din comertul exterior); cursul de revenire care se calculeaza si pentru exoport si pentru import; profitul in valuta. Eficienta comertului exterior este data de productivitatea muncii nationale.Cu cat este mai ridicata, cu atat tara are mai multe de castigat din schimburile internationale. In sens larg , integrarea desemneaza procesul de creare a unor macrospatii, a unor ansambluri economice vaste.

Integrarea economica vizeaza eliminarea progresiva a discriminarilor in raporturile dintre statele membre ale unei uniuni sau grupari. Ea este un reflex al adancirii specializarii internationale si a complementaritatii economiilor nationale care, integrandu-se pot sa-si satisfaca mai bine nevoile prin schimburile economice.

_________________________
Gheorghe H. Popescu Economie Europeana, Editura Ec.2007

Ca forme de integrare se disting : Uniunea vamala inlatura obstacolele comerciale, indeosebi vamale intre statele asociate ; are la baza acorduri comerciale preferentiale pentru tarile membre; aceasta forma de integrare liberalizeaza circulatia marfurilor, stimuleaza competitia si concurenta dintre firme, reduce costurile de transfer ale marfurilor si preturil;or, favorizeaza specializarea intraramuri, diversificarea produselo etc. Zonele de comert liber sunt reprezentate de spatiile sau teritoriile in care s-au desfiintat taxele vamale. Operatorii care actioneaza in zonele libere beneficiaza si de alte avantaje : facilitati fiscale, acces liber la anumite utilitati; Piata comuna este o forma de integrare ce porneste de la ipoteza reala a mobilitatii factorilor de productie si consta in liberalizarea nu numai a comertului, ce rezulta din desfiintarea taxelor vamale, ci si a circulatiei fortei de munca si a capitalurilor; Uniunea economica implica, pe langa suprimarea restrictiilor in caleamiscarii marfurilor si a factorilor productivi, o coordonare suprastatala sub forma unificarii politicilor economice nationale, care privesc anumite domenii (agricultura, dezvoltare regionala, combaterea somajului, protectia mediukui etc.0

Uniunea economica si monetara este o forma avansata de asociere care extinde limitele intefrarii si la sfera monetara, presupunand politici monetare comune; Integrarea politica si sociala intregeste integrarea economica prin crearea de institutii comune care preiau o parte din prerogativele organismelor nationale; Globalizarea este o forma sui-generis, care ilustreaza tendintele de integrare a pietei mondiale. Isi gaseste expresia in crearea unor organisme internationale de genul Organizatiei Mondiale de Comert, care reglementeaza raporturile de schimb in pal mondial si incearca sa modeleze comportamentul comercial al statelor dupa principiile concurentei.

I.1. CONTINUTUL INTEGRARII ECONOMICE

A. Definirea si importanta integrarii economice Integrarea economica este definita ca fiind eliminarea frontierelor economice dintre doua sau mai multe state.O frontiera economica este, la randul sau, orice demarcatie peste care mobilitatea efectiva sau potentiala a bunurilor, serviciilor factorilor productivi, a fluxurilor de comunicatii, este relativ scazuta. De ambele partiale unei frontiere economice, stabilirea preturilor si calitatii bunurilor, serviciilor si factorilor este influentata doar marginal de fluixurie de peste granita. Nu exista un motiv a priori pentru a presupune ca frontierele economice coincid cu frontierele teritoriale tarile sunt demarcate de frontiere teritoariale, si economiilor, de frontiere economice.Astfel,economiile locale nu compun intotdeauna o economie regionala, daca persista frontiere economice intre diferite comunitati. In mod similar,frontierele economice dintre regiuni pot frana integrarea economica nationala.

Integrarea economica europeana este orientata de eforturile de reducere sau eliminare a rolului frontierelor teritoriale cu vecinii ca frontire economice. Dar, potrivit definitie, aceasta este numai o conditie necesara, nu su suficienta a integrarii europene. Demarcatiile din cadrul si dintre economiile nationale pot subzista eventual, din cauza unor bariere ale caror costuri nu au fost reduse suficient prin masuri privind infrastructura si transportul sau a unor disparitati mari ale nivelului de dezvoltare, ori datorita unor activitati anticoncurentiale intr-o regiune sau intyr-o tara. Importanta fundamentala a integrarii economice este data de cresterea concurentei efective sau potentiale.Din punct de vedere a unei regiuni sau tari, concurenta esdte generata atat de actorii de piata originari din alte regiuni ale tarii sau dintr-un grup de tari (Comunitatea Europeana), cat si de proprii participanti , care patrund dincolo de granitele Traditionale ale economieie.Concurenta dintre participantii de pe piata genereaza preturi mai scazute pentru bunuri sau servicii similare, la o varietate mai mare a calitatii si la o diversitate mai mare a ofertei in zona care se integreaza, precum si un stimulent general spre schimbare.Sunt sau pot fi puse sub semnul intrebarii designul produselor, metodelor de prestare a serviciilor , sistemelor de productie si distributie, precum si alte aspecte.Acestea pot produce schimbari in orientarea si intensitatea inovatiei;precum si in maniera de lucru.Totusi, integrarea economica expune concurentei guvernele regionale ssau nationale, nu numai intreprinderile, cu consecinte interesante.Intr-o lume fictiva fara guverne nationale sau fara concept de stat national, integrarea economica ar deveni o pura integrare a pietei probabil apocaliptica.In lumea reala, ontegrarea economica este intotdeauna intr-o oarecare masura politica.Cand predomina obiective modeste, politica integrarii economice ramane in general interna , cu exceptia formarii de coalitii si a negocierii interguvernamentale clasice. Obiective mai inalte de integrare economica tind sa fie inglobate sau sa rezulte din procese de integrare politica.

B. Raporturile integrarii economice cu integrarea politica

Exista o legatura de interdependenta intre integrarea economica si integrarea politica, dar aceasta difera de la caz la caz.In mod clar, integrarea economica interregionala in cadrul national implica o corespondenta stransa intre integrarea economica si integrarea politica (statala). Procesele de integrare economica si politica din Uniunea Europeana au fost corelate insa chiar de la inceput. In afara ratiunilor istorice, amenintarea perceputa a comunismului, asociata cu Razboiul Rece, A avut un rol major in racordarea economicului cu politicul. Eforturile de a realiza o uniune in Europa de Vest au fost numeroase, iar cateva tentative premergatoare Tratatului Comunitatii Economice din anul 1957 au fost in mod preponderent politice. Astfel, Comunitatea Europeana a Caebunelui si Otelului (CECO) a fost infiintata in anul 1951, in urma unui apel patetic di 1950 al ministrului de externe franceRobert Shuman pentru a subordona unei autoritati supranationale cele doua sectoare esentiale pentru industria militara sin aceea vreme, respectiv carbunele si otelul, pentru a impiedica un nou razboi intre Franta si Germania. In consecinta, scopul principal al CECO a fost securitatea europeana, iar integrarea sectoriala a pietei , doar mijlocul. Motivele politice pot explica configuratia institutionala a CEE initiale. Evolutia ulterioara a CEE a fost ghidata in intregime de integrarea pietei si de politici economice comuneselective, nu de cooperarea in domeniul politicii externe sau in chestiuni de securitate ori oparare. In practica actuala este greu de urmarit in ce masura scopul sau scopurile politice au influentat natura si procesul integrarii economice in CE Unele decizii esentiale din istoria UE sunt totusi imposibil de explicat fara a recurge la obiectivele difuze, dar persistente, de urmarire a unor obiective politice comune , in special in momente de criza.

C. Integrarea pietei si integrarea politicii economice

Integrarea economica se refera atat la integrarea pietei, cat si la integrarea politicii economice. Esenta integrarii economice, asa cum rezulta din chiar definitia acesteia, este integrarea pietei. Cele mai multe politici economice se refera direct la comportamentul

pietei ori la rezultatele structurale, de performanata ori distributive ale pietelor. Integrarea pietei este o notiune comportamentala, adica indica daptul ca activitatile actorilor de pe piata diferitelor regiuni sau state membre sunt racordate la conditiile cererii si ofertei din intreaga Uniune.De obicei , aceasta se materializeaza si intr-o circulatie trasfrontaliera semnificativa a bunurilor , serviciilor si factoril;or productivi.Fluxurile potentiale , care nu sunt observate efectiv, pot fi, de asemenea , importante in limitarea pretului ofertantilor sau pentru comportamentul connsumatorilor. Pe o piata de bunuri sau servicii perfect omogene sau pe o piata financiara de un anumit tip , integrarea acesteia poate fi masurata prin gradul de convergenta a pretului. Integrarea politica este un concept mai putin precis, comparativ cu integrarea pietei. Aceasta poate acoperi tipuri foarte diferite de politici economice , cu ajutorul diferitelor instrumente.In plus gradul de obligativitate si caracterul comun pot varia, de la consultare si cooperare sau norme nationale armonizate , pana la politici comune sau centralizare deplina. Politica economica se fundamenteaza pe teoriile economice si reprezinta , in ultima instanta, arta alegerilor aplicata domeniului economic.Politica economica se concretizeaza in ansamblul masurilor luarte de autoritatea publica pentru a ifluenta economia. Obiectivele unei politici economice nu sunt toate economice, iar politica economica nu cuprinde toate aspectele vietii economice.Intalnim obiective : sociale, culturale, strategice pe care societatea le sigura si a caror realizare pot trece prin conditii economice. Tipuri de politici economice Politica conjuncturala desemneaza ansamblul masurilor luate de stat pentru procesul de crestere economica sa respecte marile echilibre; Politica structurala intervine cu scopul reglarii prin politica economica a vietii economica a vietii economice; Politica veniturilor are ca obiectiv libertatea negocierilor sau reglementari in materie de salarii sau alte venituri, controlul preturilor si al salariilor;

10

Politica comerciala reflecta intr-o forma simplificata opozitia dintre protectionism si liber schimb , insa in realitate , nu este decat o combinare a acestora in diferite grade. Politica sociala vizeaza urmatoarele obiective : fixarea salariului minim garantat, politica transferurilor sociale,dreptul la munca, durata muncii etc.

Integrarea politicilor nu se poate masura in mod direct.Exista supozitia ca integrarea pietei duce in general la cresterea banastarii, dar , in acelasi timp, o integrare mai mare a politicii poate sa fie nbuna sau nu pentru bunastarea agregata. O alta distinctie importanata este cea facuta de Tinbergen intre integrarea pozitiva si cea negativa Integrarea negativa reprezinta eliminarea discriminarii din normele si politicele economice nationale su supraveghere comuna. Integrarea pozitiva se refera la transferul anumitor competente catre institutii comunesau exercitarea comuna a cel putin a unora dintre acestea. In practica, integrarea negativa si cea pozitiva progreseaza impreuna.
I. 2. FUNDAMENTELE CONSTRUCTIEI ECONOMIEI EUROPENE

Edificarea economiei europene demarata cu adevarat la sfarsitul anilor 50 este un proces sinuos, neliniar, oscilant, cu suisuri si coborasuri, care tinde treptat spre integrarea europeana totala. ; istoria Europei comunitare este marcata, deci, de salturi inainte, precum semnarea tratatului de la Roma in anul 1957 si a Actului Unic in 1986-1987, de proiecte ambitioase , de perioade de stagnare si indoiala sau chiar de regres.Se identifica trei mari momente, trei mari programe, dupa cum urmeaza :Piata Comuna, centrata initial si exclusiv pe piata, care a cunoscut doar usoare inflexiuni de-a lungul a tri decenii; Actul Unic, care combina un proiect economic ambitios de creare v a unei veritabile piete interne cu inovatii institutionale decisive, si Tratatul de l;a Maastricht care, desavarsind piata unica prin introducerea monedei unice, constituie o adevarata ruptura politica in constructia europeana (economica, monetara, politica, sociala). 1. Crearea Pietei Comune prin semnarea Tratatului de la Roma

11

Tratatul semnat la Roma, la 25 martie 1957, de sase state (Franta, Grmania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg), defineste continutul Pietei Comune si creeaza institutii care sa stabileasca regulile jocului pe aceasta piata,sa largeasca competentele europene in materie economica si sa asigure aplicarea regulilor. 2. Conceptul de Piata Comuna Piata comuna este nivelul de integrare superior pentru ca extinde integrarea pietelor la piata muncii piata de capital. In raport cu formele de integrare care se refera numai la marfuri , Piata Comuna face un dublu salt calitativ : pe de o parte, libera circulatie a muncii, care presupune eliminarea barierelor politice si sociale din cal;ea circulatieie persoanelor ,deci a lucratorilor ; pe de alta parte, libera circulatie a capitalurilor.

__________________________________
Monica Susanu Relatii financiare internationale,Ed. Ec.

3. Integrarea europeana prin logica pietei Politica concurentei nconstituia complementul natural al Pietei Comune, in sensul ca efectele benefice ale liberei circulatii a marfurilor nu pot aparea decat daca practicile agentilor privati sau publici incurajeaza jocul pietelor , adica nu impierdica accesul la piata, nu impun preturi sau cantitati, nu avantajeaza in mo nejustificat un agent in raport cu altul. Politica de concurenta se inscria in proiectul liberal de creare a unei mari piete.

12

CAPITOLUL II
INTEGRAREA ETAPA ACTUALA IN EVOLUTIA RELATIILOR VALUTAR FINANCIARE INTERNATIONALE POLITICA MONETARA EUROPEANA

Abstract

13

Pe masura ce procesul de globalizare, ca finalitate deja palpabila a proceselor integrationiste, atinge si atrage zone tot mai indepartate, o crescanda amploare cunosc tensiunile intre mondial si national, ca noi dimensiuni ale fenomenului financiar si monetar contemporan. Ca mijloc explicit de atingere a unui scop precis- integrarea, procedurilor de coordonare a politicilor guvernamentale evolueaza catre stabilitatea, cat mai extinsa in spatiu, a cursurilor de schimb, in perspectiva pietei si a monedei unice. In ultima instanta, aceasta defineste situatia in care coordonarea se focalizeaza asupra politicilor monetara, pentru a se asigura mentinerea libertatii de miscare a capitalurilor.

II.1. INTEGRAREA MONETARA EUROPEANA

Politica monetara reprezinta ansamblul actiunilor exercitate de autoritatilwe monetare asupra masei monetare in vederea orientarii pe termen scurt si mediu a economiei. Pe plan extern, politica monetara si miscarile externe de capitaluri sunt de natura dubla. Pe de o parte, politica monetara poate sa incurajeze intrarile sau iesirile de capitaluri pentru reechilibrarea balantei de plati. Pe de o alta parte, ea cauta modalitati de a suporta presiunile valutare din exterior atunci cand miscarile de capital de deruleaza speculativ. Principalele instrumente clasice ale politicii monetare sunt: taxa de scont, taxa de rescont, vanzari si cumparari de titlu pe piata deschisa (open market), variatia cotelor rezervelor obligatorii. Scontarea este operatiunea prin care o banca achizitioneaza de la clientii ei, la vedere si, inainte de scadenta, creante pe termen scurt, oferindu-le in schimb suma nominala din care se scade dobanda aferenta pentru perioada de timp cuprinsa intre momentul achizitionarii crentei si sacdenta ei (scont). Taxa scontului (marimea relativa a scontului ) depinde de numerosi factori, cum ar fi : raportul dintre cererea de scontare si posibilitatile bancilor de a veni in intampinarea solicitantilor si a taxei de scont

14

Rescontarea este operatiunea de achizitionare de catre banca de emisiune de la bancile comerciale, a efectelor de comert deja scontate, operatiune efectuata la vedere si inainte de scadenta. Taxa rescontului este rata dobanzii pe care banca de emisiune o calculeaza in momentul rescontarii efectelor de comert. Taxele de scont sunt de regula, mai mari decat cele de rescont. Achizitionarea sau vanzarea titlurilor de open market reprezinta un instrument de politica monetara, deoarece tranzactuiile intre bancilecomerciale genereaza fie un excedent, fie deficit de lichiditati. Practica cotelor obligatorii de rezerva : variatia acestora este foarte eficace deoarece afecteaza multiplicatorul creditorului fiind folosita mai ales in tarile unde predomina moneda scripturala. Plafoanele de credit, presupune stabilirea de maxime de credit pentru fiecare banca Mai multe evenimente au concurat la consolidarea desei retele de operatiuni a caror desfasurare se exprima intr-o uriasa piata financiar, de dimensiune planetara. Deopotriva verticala si orizontala, integrarea este aceea care determina globalizarea pietei financiare, stimulata de faze intrepatrunse firesc in succesiunea lor, cu o viteza de derulare din ce in ce mai accelerata : a) deschiderea spatiilor (economice) nationale; b) expansiunea multiforma a progresului tehnic si a tehnologiilor, ca fapt care a comprimat spatiul si timpul; c) generalizarea cursurilor flotante Desi proces inevitabil si inexorabil, globalizarea avanseaza sistematic pe un traseu traditional binar, asa cum caracterizeaza viata insasi: pe de o parte, se confrunta cu nevoia fireasca de integrare a ansamblului de state-economii; pe de alta parte, este constransa de nevoia fiecaruia- dar in acelasi timp si a ansamblului de mentinere a unei autonomii

15

II.1. SUCCINT ISTORIC Al INTEGRARII EUROPENE

Pentru termenul de integrare de speciallitate ofera o multitudine de acceptiuni al caror efectiv rivalizeaza probabil cu cel referitor la conceptul de echilibru. Prin Conferinta de la Haga din 1969 s-a pus pe tapet problema uniunii economice si monetare europene, adoptandu-se mai multe etape premergatoare si o serie de obiective punctuale, conform propunerilor inaintate de premierul luxemburghez. Acesta a sustinut : crearea unei rezerve monetare comunitare prin concetrarea celorlalte; coordonarea politicilor monetare ale membrilor din organismul supranational; impunerea noului pol monetar in structura FMI prin activitatea statelor membre ale Pietei Comune. Ca garantie a succesului acestor propuneri, s-a recomandat si unificarea politicilor economice si financiare in una singura, comunitara, pe care sa o conceapa si sa o dirijeze un aparat suprastatal,abilitat. Incepand din 1973, principalele valute din sarpe au trecut la flotarea libera, iar dispozitivul si-a anulat atributiile de oaza a stabilitatii. Criza sa denota triumful universalitatii fata de regionalism , prin prisma optiunii intre suveran si supranational Incepand cu 1979 sarpele si-a incheiat existenta, urmare a eforturilor de constituire a Sistemului Monetar European.
II.2. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN

Evolutia Sistemului Monetar European s-a bazat pe Decizia Uniunii Europene de plati de a regrupa tarile membre OCDE intr-un sistem generalizat de compensatie, centralizat la Banca Reglementelor Institutionale. Aceasta uniune avea la dispozitie o unitate de calcul, de aceeasi paritate in aur/cu dolarul SUA. Aceasta prima faza este cuprinsa intre 1950-1958.

16

A doua faza debuteaza in 1958, prin inlocuirea Uniunii Europene de plati cu Acordul Monetar European, in baza careia s-a constituit Fondul Monetar European. Principalele sale obiective aveau similitudini cu cele ale FMI, si se refereau la : creditarea contractantilor in situatia dificultatilor de balanta; constituirea unor mijloace de finantare temporara, destinata sa regleze periodic creantele si sa faciliteze tranzactiile monetare; A treia faza semnifica un set de etape enitiate in 1970 prin strategia expusa in Planul Barre, cand se decide crearea Uniunii Economice Monetare, iar caile tactice de parcurgere a acestor etape se regasesc in documentul numit Raportul Pierre Werner. Ca obiective se includ: libertatea deplina de miscare a capitalurilor; armonizarea politicilor monetare; reducerea marjelor de fluctuatie intre monedel;e europene; convertibilitatea totala in fixitatea monedelor intre ele.

A patra faza isi are inceputul in 1979, cand CEE, cu exceptia Angliei, au crea un spatiu monetar, denumit Sistemul Monetar European. Acesta era bazat pe ECU, ca unitate conventionala de cont, si functiona ca o combinatie intre cursurile fixe si cele fluctuante.
II.3. ZONA MONETARA OPTIMA

Procesul tranzactional accelerat prin intermediul sofisticatelor retele telematice au determinat dematerializarea monedei.Toate pragurile convertibilitatii au apropiat omenirea de momentul in care, exarcebarea caracterului fiduciar al monedei, permite incheierea si desfasurarea unei tranzactii in baza increderii ca moneda de expresie are putere garantata de cumparare. Conceptul de zona monetara optima" a aparut in anii 50 isa in anii 60 autorul sau l-a facut public.

17

Zona monetara oprima (ZMO) reprezinta cea mai buna grupare de regimuri sau tari in vederea atingerii unor obiective si ajustari economice, ca raspuns la modificarea conditiilor din economie Beneficiile sau rolul ZMO la nivelul microeconomic constau in urmatoarele imprejurari a) eliminarea incertitudinilor legate de miscare cursurilor este de natura sa favorizeze activitatilor productive, comerciale si investitionale; b) stabilirea preturilor inhiba sau chiar inlatura, tranzactiile ineficiente care s-ar desfasura in conditiile inflationiste c) firmele mici grupate pe o piata unica vor putea realiza economii de seara Costurile sau rolul rolul ZMO la nivelul macroeconomic se refera la : a) b) pierderea autonomieie politicilor valutare si monetare, intrucat bancile centrale vor fi absorbite de o singura banca centrala, supranationala posibila crestere a somajului necesita atentie sporita, pentru ca armonizarea se face functie de tarile cu cele mai evidente performante Concret, conditiile de formare a zonei monetare optime presupun maximizarea eficientei in alocarea resurselor maximizarea oportunitatilor de ajustare a proceselor economice.

Optiunea ZMO a dobandit intaietate si s-a realizat de forma uniunii monetare.

Concluzii

Pana in prezent, Romania nu a realizat decat progrese limitate , in incercarea de a se conforma obligatiilor impuse de acquis-ului comunitar.Pe termen mediu ii va fi greu sa indeplineacs cerintele ale acquis-ului comunitar Romania va trebui sa depuna eforturi suplimentare in cursul urmatorilor ani daca doreste sa satisfaca exigentele Uniunii Europene in domeniul programelor de dezvoltare.

18

Este greu de crezut ca, in anii viitori, Romania va fi in masura sa indeplineasca sarcinile care cad in competenta unei administratii comunitare. Structurile administrative din Romania vor trebui sa faca obiectul unor reforme importante, concertate si sustinute daca se doreste sa existe pe termen mediu capacitatea corespunzatoare pentru administrarea eficienta a acquis-ului. Pe termen mediu, Romania ar intampina dificultati seriase in momentul in care ar trebui sa se faca fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din interiorul Uniunii Europene.

19

20