Te-nalt, Doamne, pururi, caci m-ai ridicat! Pe vrajmasi, sa rada, Tu nu i-ai lasat.

Am strigat, spre Tine, Doamne-ndurator, Tu m-ai ridicat si n-ai lasat sa mor. Doamne, al meu suflet din mormant l-ai scos; L-ai adus la viata, dintre morti l-ai scos. Domnului cantati-I, voi, cei preaiubiti, Si slavitu-I Nume pururi sa-L mariti. Caci o clipa tine El mania Sa, o Insa indurarea vesnic va tinea. Seara vine plansul, chinul cel amar; o Dimineata vine veselia iar. Cand imi mergea bine, imi ziceam asa: Niciodata, Doamne, nu m-oi clatina..." Caci pe-un munte tare, Tu m-ai asezat, Dar Ti-ai ascuns Fata si m-am tulburat. Doamne, catre Tine m-am rugat zicand: Ce castigi Tu, Doamne, daca mor curand? Poate sa Te laude tarana de jos? Poate ea sa spuna cat esti de credincios? Doamne-asculta! Doamne, fii indurator! Vino si-mi ajuta, ca-s far-ajutor." Si Tu,-n veselie, plansul mi-ai schimbat, Dezlegandu-mi jalea, si m-am bucurat. Doamne, al meu suflet si inima mea Pururea sa-Ti cante, muta sa nu stea! Doamne, Domnul slavei, eu cat voi trai, Pururea, pe Tine, Te voi preamari.