Sunteți pe pagina 1din 3

Hanul ancutei

Povestirea-specie a genului epic situandu-se ca dimeniuni intre schita si roman; este o naratiune subiectivizata. Povestirea in rama reprezinta o forma de incadrare a uneia sau a mai multor naratiuni de sine statatoare intr-o alta naratiune. Hanul Ancutei de Mihail Sadoveanu a aparut in 1928 si este un volum de 9 povestiri care poate fi considerata cea mai stralucita creatie lirica epica.Cele 9 povestiri sunt intamplari relatate in Hanul Ancutei de catre taranii moldoveni ce poposeau aici pentru odihna, distractie si pentru asi povesti viata plina de peripetii, in jurul focului. Intamplarile se petrec in timp mitic. Vocea narativa este aceea delegata de autor spre al reprezenta. Ceilalti naratori, si pe rand ascultatori, au in povestirile relatate de ei rolulri diverse: narator-martor. Personajnarator. Ei apartin unor categorii sociale diferite. Cele 9 povestiri sunt: - Comisul Ionita- Iapa lui Voda - Calugarul Gherman- Haralambie - Mos Leon Tezorierul- Balaurul - Capitanul de Mazil Neculai Isac- Fantana dintre plopi

- Ienache Coropcarul- Cealalta Ancuta - Ciobanul- Judet al sarmanilor - Negustorul Damian Cristisor- Negustor lipscan - Orbul- Orb sarac - Matusa Salomnia si Zaharia FantanaruIstorisirea Zahariei Fantanaru Hanul este situat pe malul Moldovei , la o rascruce de drumuri si de destine, in afara orasului. Actiunea se petrece pe la jumatatea secolului XIX. Zidurile hanului cetate au valoare simbolica a granitelor intre lumea realului si lumea povestirii, iar hanul este un topos al povestirii. Momentul din nuvela este prezentat intr-un timp mitic, atunci cand tara era de un belsug nesfarsit , cu toamne extrem de bogate. Spatiul si atmosfera unde se intalneau calatorii sunt mitice , fabuloase. Toata actiunea si atmosfera nuvelei sunt proiectate intr-un timp si spatiu mitic. Si in povestirea Hanul Ancutei Sadoveanu foloseste povestirea in rama.Sadoveanu este un povestitor liric, reflectiv care imbina oralitatea stilului popular cu eruditia livresca. Povestirea este la persoana I am umblat; ne-am

despartit; am pierdut; am venit; mam imbracat; o asteptam etc. Tot limbajul din nuvela este protocolar, ceremonios, chiar ritualic:stimate fete, domnilor, cinstiti prieteni. Toate personajele imprumuta acest limbaj.