Calciul si importanta lui pentru organism

Calciul intra in constructia oaselor si a dintilor, care contin 99% din calciul organismului. Restul se afla in sange, inlesnind buna functionare a organelor, servind la inchegarea sangelui iar uneori la la ingradirea microbilor (ca in cazul microbului tuberculozei). Calciul are avantajul de a putea fi depozitat in oase si folosit atunci cand nu se gaseste deajuns in hrana. Femeia, in timpul sarcinii si al alaptarii, are nevoie de mari cantitati de calciu, pe care daca nu le primeste din hrana zilnica, le ia din propriile ei oase, care devin friabile, iar dintii capata tendinta de a se caria. Cantitatea de calciu necesara pentru ea este de 1,5 g pe zi, pentru a asigura formarea scheletului copilului, precum si pentru a o feri pe mama de decalcifiere. In perioada de alaptare este nevoie de 2-4 g pe zi (fata de 1 g pe zi necesar unui adult, cantitate acoperita de 500 g branza, lapte, carne, zarzavaturi si fructe). Copiii au nevoie de mari cantitati de calciu pentru dezvoltarea sistemului osos. Lipsa de calciu si fosfor in organism duce la rahitism si tulburari nervoase (tulburarile nervoase duc si timp si la insomnie). Oamenii adulti lipsiti de calciu sunt amenintati de reumatism, fracturi, tuberculoza, carii dentare. Calciul se gaseste in mari cantitati in: branzeturi, lapte, iaurt. Celelalte alimente de origine animala, carnea, ouale, contin cantitati mici de calciu. Alimentele de origine vegetala bogate in calciu sunt: legumele uscate boabe, nucile, unele zarzavaturi (varza, conopida) precum si unele fructe (portocale, lamai). De retinut ca alimentul cel mai bogat in calciu este branza si anume branzeturile fabricate cu cheag. E bine de stiut ca in unele alimente, cum e carnea, zaharul, faina alba, cartofii, orezul, untura, nu se gaseste calciu. O alimentatie compusa numai din aceste alimente ar duce la decalcifierea organismului, cu efecte dezastruoase. Pentru fixarea calciului in organism este nevoie si de vitaminele A, D si C.