Sunteți pe pagina 1din 3

Structuralitatea i organizarea sistemic a realitii ofer rspuns la ntrebarea cum este alctuit zona din univers accesibil cunoaterii,

iar teoria determinismului ncerc s rspund unei alte ntrebri ce vizeaz mecanismele interne ale evoluiei universului privit ca unitate a ordinii cu dezordinea. Conceptul de determinism desemneaz: a) caracterul determinat al proceselor i mecanismele generatoare; b) teoriile explicative ale acestui proces. Determinismul (lat. "determino" a mrgini, a determina) semnific apariia unui fenomen strict determinat de condiii de existen bine definite; este un model explicativ-operaional (din punct de vedere tiinific) i interpretativ-valorizant (din punct de vedere filosofic), pentru care ordinea/dezordinea din univers, apariia, evoluia i dezvoltarea fenomenelor, sistemelor materiale i ideale sunt generate de aciuni reciproce, cauzale, necesare i ntmpltoare, legice, precum i de relaii funcionale. Teoria determinismului implic urmtoarele idei: 1. caracterul structurat, ordonat al universului, care nu exclude dinamica, destructurarea i restructurarea n noi forme sistemice; 2. nimic nu se produce fr o cauz determinat - "orice lucru trebuind s aib o cauz, e determinat, n existena i aciunea lui, de acea cauz" [P.P. Negulescu, "Destinul omenirii", vol.V, 1971, p. 110]; 3. sistemele sunt legate ntre ele prin interaciuni cauzale, necesare "() tot ce se ntmpl are o raiune de a fi i se ntmpl n virtutea acelei raiuni de a fi i nu altfel, raiune de a fi care exist obiectiv, n lucruri i nu depinde de noi" [Nae Ionescu, "Curs de Metafizic", 1991, p. 54] -, ntmpltoare sau legice, ceea ce presupune tratarea probabilist; determinismul se definete ca o teorie general a conexiunii; 4. posibilitatea cunoaterii mecanismului determinrii i, deci, a elaborrii previziunii tiinifice privind evoluia fenomenelor; conceptul de determinism devine sinonim cu cea de previzibilitate, cu principiul raiunii suficiente (vezi Matisse).

Determinismul Caracterizarea generala a determinismului Determinismul e o parte integranta a ontologiei . Esenta lui consta in recunoasterea existetei unor relatii de dependen& 212j93c #355;a si de conditionare obiectiva in virtutea carora producerea si existenta tuturor fenomenelor se realizeaza pe temei propriu . Problema determinismului e fundamentala att pentru stiinta ct si pentru filosofie . Determinismul releva faptul ca universul nu este un haos total , ci configureaza o anumita ordine data de diversele legaturi cauzale necesare , unele de conditionare , iar altele mult mai slabe , ntmplatoare , ntre fenomene . Determinismul exprima caracterul determinat al fenomenelor prin ele nsele si prin relatiile reciproce si studiaza totodata aceste forme concrete de determinare si conexiune exprimate prin categoriile determinismului care sunt : Interactiunea Cauzalitatea Conditionarea Necesitatea

ntmplarea Posibilitatea Probabilitatea Finalitatea Libertatea

Ideea caracterului determinat al obiectelor , fenomenelor si proceselor s-a nascut n procesul practicii , ca reflectare fireasca a unor relatii de determinare existente ntre acestea , n realitatea obiectiva . Constatarile aspectelor de ordine din diferite domenii ale existentei au condus la formularea teorieideterminismului . Continutul acestei teorii rezida n utmatoarele idei fundamentale : Ideea caracterului ordonat structurat al lumii Ideea ca nimic nu se poate produce fara o cauza determinanta Ideea ca procesele , fenomenele sunt legate ntre ele prin interactiuni complexe Ideea posibilitatii cunoasterii mecanismului de determinare

Conceptia determinista si are evolutia sa istorica ; elemente ale acesteia pot fi ntlnite nca n primele sisteme filozofice ale antichitatii . Spiritul gndirii deterministe a ntmpinat in evul mediu ostilitatea religiei . Acestea au imprimat o orientare spiritualista , mistica n ntelegerea si explicarea lumii . Ideea determinarii naturale e nlocuita cu ideea de predeterminare divina . Ideea de determinism si croieste drum in secolele XVII-XVIII. Filosofia acestor vremuri pornea de la afirmatia ca n natura nu exista nici un cel mai mic fenomen fara o cauza precisa si ca lumea n ansamblul ei se dezvolta , guvernata de legi specifice , obiective proprii . De un timp ncoace ideea determinismului se mpleteste cu viziunea sistemica care s-a impus in chimie ,biologie si stiintele sociale . Determinismul ca teorie filosofica si stiintifica are doua functii : Functia teoretico-explicativa asupra lumii Functia metodologica

Orice teorie stiintifica cuprinde doua feluri de enunturi : Descriptive Explicative

Metode ale determinismului Modelul determinismului clasic sau mecanicist Acest model al determinismului se bazeaza pe absolutizarea cauzalitatii mecanice si a legilor dinamice , a unei necesitati riguroase , excuznd ntmplarea si orice incertitudine . Tocmai pentru ca ntmplarea introduce unele elemente de incertitudine , ea era exclusa . ntmplarea era socotita doar expresia recunoasterii cauzelor ascunse ale fenomenelor .

Modelul determinismului probabilist ncepnd cu a doua jumatate a secolului XIX , determinismul mecanicist a venit tot mai mult in conflict cu dezvoltarea stiintelor . Mai nti cu teoria darwinsta a evolutieispeciilor , care lua n seama si variatiile individuale , ntmplatoare ca factor de evolutie ; mai apoi cu teoria moleculara a caldurii . n secolul XX , vechiul determinism a fost infirmat de mecanica , statistica ,etc . Noile stiinte aparute n secolul XX precum genetica , noile teorii asupra evolutiei vietii , cibernetica , teoria informatiei intra si ele n conflict direct cu conceptia determinismului mecanicist . Criza determinismului a nsemnat n fond o criza a modelului mecanicist care nu putea admite hazardul si libertatea umana .