2012

Reumatologie şi Recuperare Medicală

Din sumar
10
Dieta pentru
prevenirea
osteoporozei

18
Vitamine necesare
pentru sistemul
osteoarticular

Recuperarea în
24
4 12 22
hernia de disc lombară
Osteoporoza masculină Recuperarea hemiplegiei Artrita cronică juvenilă
 HAS*
recom
corect andă
ar
de calc ea deficiențe
iu i
înainte - vitamina D

Sinergie
de a in
tratam stitui
medic entul
am
osteop entos al

optimă
orozei (6)

Calciu/Vitamina D3 500mg/400IU

Posologie : 1 comprimat de două ori pe zi

• Este medicamentul original ce conține
combinaţia optimă de Calciu și Vitamina D3
(1 comprimat de două ori pe zi) cu studii
proprii privind eficiența și tolerabilitatea;

• Se eliberează cu prescripție medicală și

conține combinația de 500 mg Calciu și 400
UI Vitamina D3/pe 1 tabletă masticabilă;

• Forma farmaceutică este de comprimate

masticabile; Comprimatele masticabile s-au
dovedit a fi cele mai acceptate de pacienți;

• Recomandabil şi la: diabetici, pacienţii

cu hipertensiune arterială;

• Ideos® a fost denumit în Marea Britanie

brandul de elecţie dintre preparatele care
conțin combinaţii de Calciu și Vitamina D3.

IDEOS® 500mg/400IU, tablete masticabile. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ:
Fiecare comprimat masticabil conţine carbonat de calciu 1250 mg (echivalent la 500
mg calciu elemental) şi colecalciferol concentrat pulbere 400 UI (corespunzător la 4 mg
vitamine D3). Pentru lista excipienţilor vezi pct. 6.1 FORMA FARMACEUTICĂ: Comprimate
masticabile: DATE CLINICE: Indicaţii terapeutice: Corecţia deficitelor de vitamină D
şi calciu la vârstnici. Terapie adjuvantă în osteoporoză, prin suplimentarea aportului de
vitamina D şi calciu, în asociere cu fluorura de sodiu sau etidronatul de sodiu. Doze şi mod
de administrare: Doza uzuală este de un comprimat IDEOS de două ori pe zi, administrat
la un interval de timp după mese; comprimatele se vor mesteca. Contraindicaţii:
Hipersensibilitate la unul din componentele medicamentului sau la uleiul de arahide.
Hipercalcemie, hipercalciurie, litiază calcică. Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare: În cazul tratamentului simultan cu un alt preparat de vitamină D, trebuie calculată
doza totală de vitamină D primită. Se recomandă monitorizarea regulată a calcemiei. În
cazul tratamenului de lungă durată, trebuie urmărită calciuria. Dacă excreţia urinară de
calciu depăşeşte 7,5-9 mmol, adică 300-360 mg/24h, doza administrată trebuie redusă sau
chiar se va întrerupe temporar tratamentul. De asemenea, se impune urmărirea funcţiei
renale la pacienţii vârstnici. În caz de insuficienţă renală, dozajul va fi adaptat în funcţie
de cleareance-ul creatininei. Imobilizarea prelungită este însoţită de hipercalcemie sau/şi
hipercalciurie; tratamentul cu vitamină D şi calciu trebuie iniţiat doar în momentul în care
pacienţii pot fi mobilizaţi. Datorită conţinutului în zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare
de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză sau insuficienţă
a zaharazei – izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament. Datorită conţinutului
în sorbitol: pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Interacţiuni cu alte medicamente
şi alte forme de interacţiune:
Următoarele asocieri necesită
prudenţă: digitalicele: risc de
aritmii. Sunt recomandate
supravegherea clinică şi
monitorizarea electrocardiogramei
şi a calcemiei; diureticele tiazidice:
Email: innotech.romania@innothera.com risc de hipercalcemie (ca rezultat al
eliminării reduse a calciului în urină); tetraciclina: calciul trebuie administrat la un interval
de minimum 3 ore, pentru că poate reduce absorbţia digestivă a tetraciclinei; bifosfonaţii,
fluorura de sodiu: se recomandă administrarea la un interval de cel puţin 2 ore faţă de
administrarea calciului, astfel există riscul diminuării absorbţiei digestive a bifosfonaţilor
şi a fluorurii de sodiu. Fenitoina, barbituricele: este posibil diminuarea efectului vitaminei
Dз. Glucocorticoizii pot diminua efectul vitaminei Dз. Sarcina şi alăptarea: IDEOS poate
fi utilizat în timpul sarcinii şi în perioada de alăptare, cu condiţia ca dozele zilnice să nu
depăşească 1500 mg calciu şi 600 UI de vitamina Dз. În timpul sarcinii trebuie evitată
supradozarea colecalciferolului: doze mari de vitamină D administrate la animalele de
laborator în perioada de gestaţie au determinat efecte teratogene; dozele mari de vitamină
D trebuie evitate la femeia gravidă, deoarece hipercalcemia permanentă poate duce la
retard fizic şi mental al nou–născutului, stenoză aortică supravalvulară sau retinopatie.
Cu toate acestea, există mai multe cazuri în care s-au administrat doze foarte mari de
vitamină D pentru tratamentul hipoparatiroidismului matern, iar copiii născuţi au fost
normali. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje: Nu au
fost semnalate modificări ale capacităţii de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje.
Reacţii adverse: Se pot produce constipaţie, flatulenţă, greaţă, epigastralgii, diaree. Au
fost semnalate hipercalciurie şi, în mod excepţional, hipercalcemie în cazul tratamentului
de lungă durată şi cu doze mari. Există riscul apariţiei hiopofosfatemiei. Supradozaj:
Semnele clinice ale supradozajului sunt greaţă, vărsături, polidipsie, poliurie, constipaţie;
mai pot apărea tulburări vasomotorii, hipertensiune arterială. Semnele biologice sunt
hipercalcemia, hipercalciuria, perturbarea testelor renale. Tratamentul constă în oprirea
imediată a administrării medicamentului, corectarea tulburărilor hidrice şi în funcţie de
gravitatea intoxicaţiei, folosirea separată sau în asociere a diureticelor, glucocorticoizilor,
calcitoninei sau dializă peritoneală. Supradozajul cronic al vitaminei Dз poate provoca
calcificări vasculare şi tisulare datorită hipercalcemiei produse. 6.6 Precauţii speciale
pentru eliminarea reziduurilor: Fără cerinţe speciale.
DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ: Laboratoire Innotech International -
22, avenue Aristide Briand - 94110 Arcueil Cedex 94110 - Franţa; NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI
DE PUNERE PE PIAŢĂ 8017/2006/01-02; DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII
AUTORIZAŢIEI: Reînnoirea autorizaţiei – Decembrie 2006; DATA REVIZUIRII TEXTULUI:
Decembrie/2006.
 Sumar

4 Osteoporoza masculină

6 Tendinopatia cvadricipitală

9 Terapia ocupatională

10 Dieta pentru prevenirea osteoporozei

6 12 Recuperarea hemiplegiei
16 Profilaxia şi recuperarea
în tulburările funcţionale

18 Vitamine necesare
pentru sistemul osteoarticular

20 Tratamentul remisiv în LES

22 Artrita cronică juvenilă
24 Recuperarea în hernia de disc lombară
16 26 Abordarea pluridisciplinară a autismului
28 Fibromialgia
30 Tehnici optimizate
de ortezare a hemiplegicilor

EDITOR Aleea Negru Vodã nr.6, bl. C3,

sc. 3, parter, 030775, sector 3,
Bucur
Tel: 021.321.61.23
Fax: 021.321.61.30
redactie@ nwatch.ro

28
P.O. Box 4-124, 030775
Tipar: Everest
Coordonator - Iustina Nechita
ISSN 2285 - 6498

Reumatologie 3
Articole de specialitate

Osteoporoza masculină
Osteoporoza este o boală sistemică, caracterizată prin scă- ≥20% pot beneficia de tratament anti-
osteoporotic, pentru prevenţia fracturi-
derea masei osoase şi alterarea microarhitecturii ţesutului lor. Tratamentul include bisfosfonaţi orali
osos, ducând la creşterea fragilităţii osoase şi a riscului sau injectabili, sau teriparatid (în cazuri
de fractură. Cele mai frecvente fracturi apar la coloana selecţionate). Ranelatul de stronţiu şi de-
nosumab, indicate la femei, nu sunt încă
vertebrală, şold sau la încheietura mâinii, prin cădere de aprobate pentru bărbaţii cu osteoporoză
la înălţimea proprie sau traumatisme mai mici, cum ar fi primară, dar studiile atestă eficacitatea lor.
efortul de tuse, strănut sau răsucirea în pat.
Referinţe

D
eşi osteoporoza a fost considerată
mult timp o boală a femeilor, frac-
turile osteoporotice afectează sem-
nificativ şi sănătatea bărbaţilor. În SUA,
bărbaţii reprezintă 20% din populaţia
diagnosticată cu osteoporoză şi 30% din
persoanele cu fractură de şold, prevalenţa
osteoporozei fiind estimată la 7% din băr-
baţii albi, 5% din cei de rasă neagră şi 3%
dintre hispanici.
După atingerea ma-
sei osoase maxime în
jurul vârstei de 30
ani, procesul de
resorbţie osoasă
îl depăşeşte pe
cel de formare
şi are loc o pier-
dere continuă
de ţesut osos de
circa 0,5% pe an,
la ambele sexe.
La femei pierderea
osoasă se accentuea-
ză mult după menopa-
uză, în timp ce la bărbaţi
continuă lent cu vârsta, astfel
încât aceştia fac osteoporoză şi fracturi cu
circa 10 ani mai tîrziu decât femeile. To-
tuşi, mortalitatea după o fractură de şold
pare mai mare la bărbaţi decât la femei.
Factorii principali de risc pentru oste-
oporoză la bărbaţi includ: vârsta, fumatul,
greutatea corporală scăzută, limitările fi-
zice sau funcţionale, o fractură anterioară,
tratamentul prelungit cu corticosteroizi,
tratamentul de deprivare androgenică
(utilizat, de exemplu, la pacienţii cu can-
cer de prostată).
Se recomandă evaluarea riscului de
fractură la bărbaţii peste 50 ani care au
4
factori clinici de risc pentru osteoporoză,
dar şi la cei peste 70 ani care nu au fost tes-
taţi anterior şi ar beneficia de tratament.
Măsurarea densităţii minerale osoase
evidenţiază osteopenie dacă scorul T este
cuprins între –1 şi -2,5 deviaţii standard
(DS) faţă de adultul tânăr, şi osteoporoză
dacă scorul T este egal cu, sau mai scăzut
de -2,5 DS; poate fi utilizat şi algoritmul
FRAX, dezvoltat de OMS (ac-
cesibil on-line, www.shef.
ac.uk/FRAX), care
stabileşte, pe baza
factorilor clinici
de risc, probabili-
tatea de fractură
pe o perioadă de
10 ani. Acesta,
însă, nu înlo-
cuieşte judecata
clinică a medi-
cului.
Bărbaţii cu os-
teoporoză trebuie
investigaţi pentru a di-
ferenţia osteoporoza pri-
mară (legată de vârstă) de cea
secundară, frecventă, cauzată de: hipogo-
nadism, deficitul vitaminei D, hipertiroi-
dism, hiperparatiroidism, hipercalciurie,
artrită reumatoidă, alcoolism, corticoizi
ş.a.; tratarea cauzei va ameliora osteopo-
roza secundară.
Prevenţia osteoporozei la bărbaţi se
face prin administrarea de calciu 1200
mg/zi şi vitamină D3 800 – 1000 UI/zi.
Bărbaţii cu osteoporoză (diagnostica-
tă densitometric sau prin prezenţa unei
fracturi osteoporotice), dar şi cei cu oste-
openie şi risc FRAX pe 10 ani de fractu-
ră de şold ≥10% sau de fractură majoră
Gates BJ, Das S, Management of osteo-
porosis in elderly men, Maturitas 2011 (in
press)
S. Khosla, S. Amin and E. Orwoll,
Osteoporosis in men, Endocr Rev 29 (4)
(2008), pp. 441–464
National Osteoporosis Foundation,
Clinician’s guide to prevention and treat-
ment of osteoporosis, National Osteopo-
rosis Foundation, Washington, DC (2010)
http://www.nof.org/sites/default/files/
pdfs/NOF_ClinicianGuide2009_v7.pdf
Papaioannou, C.C. Kennedy and A.
Cranney et al., Risk factors for low BMD
in healthy men age 50 years or older: a
systematic review, Osteoporos Int 20 (4)
(2009), pp. 507–518.
H. Liu, N.M. Paige and C.L. Goldzweig
et al., Screening for osteoporosis in men: a
systematic review for an American Col-
lege of Physicians guideline, Ann Intern
Med 148 (9) (2008), pp. 685–701
J. Compston, A. Cooper and C. Coo-
per et al., Guidelines for the diagnosis and
management of osteoporosis in postme-
nopausal women and men from the age
of 50 years in the UK, Maturitas 62 (2)
(2009), pp. 105–108.
ICSD official positions (2007 and 2010)
Available at http://www.iscd.org/Visitors/
positions/OfficialPositionsText.cfm
World Health Organization Collabo-
rating Centre for Metabolic Bone Disea-
ses. FRAX: WHO Fracture Risk Assess-
ment Tool. Available at http://www.shef.
ac.uk/FRAX/index.htm
Dr. Monica Livia Gheorghiu
Medic primar endocrinolog
Doctor în medicină
Asistent universitar
Articole de specialitate
Tendinopatia cvadricipitală
Dr. Georgiana Ozana Tache
Medic primar fizioterapie,
recuperare medicală
Centrul de Recuperare
Medicală “Medical Care”
contact@medicalcare.ro
021-233 9727, 0723 626 289
Cauze ale bolii,
descriere, simptome
Problemele de aliniament articular şi pe-
riarticular, tonusul muscular deficitar sau
suprasolicitarea articulaţiei genunchiului
pot conduce la afectarea articulaţiei, a
muşchiului cvadricipital și a tendonului
acestuia. Se ajunge la apariţia unui sin-
drom dureros, însoţit sau nu de
inflamaţie articulară, dar şi
la insuficienţă muscu-
lară, cu instabilitatea
genunchiului. Aceste
probleme pot afec-
ta persoane de toate
vârstele, indiferent
de sex, dar majorita-
tea pacienţilor cu su-
ferinţă a genunchiului
desfăşoara mai mult sau
mai putin ocazional, acti-
vităţi sportive şi de agrement,
precum fotbal, volei, tenis, schia-
tul. Se ridică întrebările: cum evoluează
afecţiunea în sine, cum se stabileşte diag-
nosticul şi ce opţiuni terapeutice există?
Rotula este un os mobil situat pe faţa an-
terioară a genunchiului, ce continuă muş-
chiul cvadriceps, fiind învelit în tendonul
acestuia, care se inseră la nivelul tuber-
culului tibial, aflat imediat sub genunchi.
Prezenţa rotulei în grosimea tendonului
creşte forţa muşchiului cvadriceps.
Factori agravanţi
Afecţiuni precum piciorul plat, valg, sublu-
xatii congenitale ale rotulei, rotaţia tibiei şi
a platoului tibial, dismetrie sau diferenţe de
lungime ale membrelor inferioare, valg sau
var al genunchiului, rotaţie din ax din arti-
culaţia coxofemurală pot conduce la deze-
chilibre de încărcare la nivelul articulaţiei
genunchiului şi a pârghiei reprezentată de
6
rotulă şi tendonul cvadricipital. Orice dez-
echilibru muscular al extremităţii inferioa-
re poate avea un impact asupra muşchiului
cvadriceps și afectează tendonul. Persoane-
le supraponderale sau cele cu obezitate pot
avea probleme cu suprasarcina adăugată și
dezechilibru muscular consecutiv, ceea ce
va duce la tendinopatie cvadricipitală.
Forţa tendonului cvadricipital este direct
proporţională cu numărul, dimensiunea
și orientarea fibrelor de colagen care al-
cătuiesc tendonul. Suprasolicitarea este
pur și simplu o neconcordanţă între sar-
cina aplicată sau stresul manifestat asu-
pra tendonului şi capacitatea acestuia de
a redistribui forţa. În cazul în care forţele
care se manifestă asupra tendo-
nului sunt mai mari decât
rezistenţa sa structurală,
atunci pot aparea le-
ziuni. Microtrauma
repetată aplicată la
nivelul inserţiei ten-
donului muşchiului
cvadricipital la nive-
lul tibiei poate depăşi
capacitatea tendonului
de a se vindeca. Detaşa-
rea tendonului declanşea-
ză un raspuns inflamator care
duce la tendinită. În situaţia cro-
nică, tendinita cvadricipitală se numeş-
te tendinoză, situaţie în care se constată
degenerarea şi/sau cicatrizarea fibroasă a
tendonului.Aceste leziuni cronice ale ten-
doanelor sunt mult mai frecvente la spor-
tivii de vârsta a doua.
Durerea tendinopatiei cvadricipitale se re-
simte în zona de la partea de jos a coapsei,
chiar deasupra patelei, crescând în intensi-
tate la mobilizarea genunchiului şi se înso-
ţeşte de rigiditate articulară matinală sau
după o perioadă lungă de repaus sau de in-
activitate, precum și în timpul şi după exer-
citarea unor activităţi fizice. Dacă durerea
se regăseşte sub nivelul rotulei, la locul de
inserţie, avem de-a face cu apofizita tibială.
Diagnosticare
Radiografia poate evidenţia fracturi sau
prezența depozitelor de calciu în muşchiul
cvadriceps, fără să evidenţieze leziuni ca-
racteristice tendinopatiei. Examenul eco-
grafic mioentezoarticular sau de părţi moi,
cum mai este numit, la fel ca şi rezonanţa
magnetică (IRM), pot fi sugestive. Pot fi
identificate şi rupturi de fibre musculare.
Tratament
Opţiunile terapeutice disponibile sunt
reprezentate de tratamentul conservator
şi de cel chirurgical. Tratamentul iniţial
pentru tendinita cvadricipitală acută pre-
supune repaus relativ la pat sau absolut
prin purtarea unei atele sau a unei orteze
de genunchi, medicamentaţie antiinfla-
matoare, inclusiv topice locale, precum
geluri şi creme. Terapia fizicală poate ajuta
în stadiile incipiente prin scăderea dure-
rii şi inflamaţiei. Deosebit de utilă este
aplicarea de gheaţă maximum 20 minute
pentru a se evita vasodilatatia reflexă şi
masajul cu gheaţă, stimularea electrică,
precum și terapia cu unde scurte sau cu
ultrasunete, pentru a diminua durerea și
a limita inflamaţia. Căldura se va aplica
doar în tendinoza cronică, sub formă de
parafină, parafango, lampa sollux, IR, la-
serterapie. Kinetoterapeutul va prescrie
exerciţii de întindere sau stretching şi de
tonifiere musculară în vederea corectării
oricăror dezechilibre musculare.
Şanse de vindecare
Tendinita cvadricipitală este o afectiune
autolimitată, altfel spus, starea de repaus,
modificarea pattern-ului de activitate şi
terapia fizicalkinetică, cu reluarea treptată
a activităţii fizice, pot conduce la refacerea
tendonului. Recidiva este comună paci-
enţilor care nu realizează repausul ten-
donului cvadricipital pentru a se asigura
o vindecare completă înainte de reluarea
activitităţilor solicitante. Se recomandă
program de kinetoterapie timp de patru
până la şase săptămâni, pentru a se corec-
ta dezechilibrele musculare şi a se îmbu-
nătăţi funcţia mecanică cvadricipitală şi a
permite pacienţilor să se întoarcă la nive-
lul lor anterior de activitate, fără simpto-
me recurente.
Articole de specialitate

Programe de recuperare ciorului corespunzator genunchiului afectat

şi menţinerea poziţiei (10 timpi), revenire (10

în tendinopatia cvadricipitală timpi). Rotaţii interne şi externe din articu-

laţia şoldului, efectuate cu membrul afectat.
Din poziţia şezând, cu gamba în extensie, se
execută contracţiile izometrice. Cu genun-
chii flectaţi, lipiţi unul de altul. Se comandă
Afectarea tendonului sau tendinopatia cvadricipitală apare cel mai adesea ca contracţia pentru extinderea gambei fără să
urmare a tensiunilor manifestate la nivelul structurilor de susţinere a genunchiului. se execute, continuând să se ţină genunchii
Alergarea, săriturile, startul rapid, schimbarea bruscă a direcţiei de deplasare dar strâns lipiţi. Ridicarea piciorului întins, de-
şi opririle bruşte, contribuie la această afectare. Cea mai frecventă cauza este cea părtarea şi asezarea pe sol, revenire în poziţia
a solicitărilor excesive, în lipsa unui antrenament adecvat, din cadrul activităţilor de plecare. Ridicarea piciorului întins, depăr-
sportive sau recreative. Pot exista cauze extrinseci, aşa cum poate fi solicitarea tarea şi apropierea piciorului cu revenire pe
tendoanelor când purtăm o încălţăminte necorespunzatoare, antrenamentul sol. Din poziţia în picioare sau ortostatism, în
neadecvat faţă de condiţia fizică sau activitatea fizică desfăşurată pe o suprafaţă sprijin pe piciorul sănătos, membrul inferior
prea dură, precum cimentul. Dintre factorii intrinseci, enumerăm vârsta, gradul afectat, cu genunchiul extins, se duce puţin
de mobilitate dar și laxitatea articulară, dezalinierea sau dismetria segmentelor înainte şi se execută contracţii izometrice.
membrului inferior (picior, gleznă, genunchi, şold). b) Exerciţii cu contrarezistenţă
Din decubit dorsal, se execută extensia gam-
Proceduri datorate intervenţiei. Kinetoterapeutul va bei faţă de coapsă, în timp ce kinetoterapeu-
kinetoterapeutice alege exerciţii ce se adresează îmbunătăţi- tul opune rezistenţă la nivelul treimii inferi-
rii mobilităţii articulare de mișcare a ge- oare a gambei. Contrarezistenţa se va aplica
Exerciţiile izometrice şi cele izotonice excen- nunchiului, tonifiere active a musculaturii la diverse grade de flexie a genunchiului. În
trice cresc capacitatea de formare a masei cvadricipitale, putând utiliza şi electrosti- sprijin pe mâini şi pe genunchi, se extind ge-
musculare şi ajută la prevenirea şi tratarea mularea.genunchiului. nunchii ca să se ajunga în sprijin pe mâini
leziunilor, în special când se execută în lanţ şi vârfurile picioarelor. La instalaţia cu scri-
cinematic închis. Aceasta se realizează în pete şi contragreutăţi sau cu benzi elastice,
ortostatism (în picioare) pe podea, când se
Sugestii. care se prind de gleznă, se trage genunchiul
execută genunflexiuni, pe stepper sau în şe- a) Exerciţii izometrice la piept cu revenire fără a aşeza piciorul pe
zut pe un aparat pe care împingem presa con- Pot fi efectuate din decubit dorsal sau pozi- planul de sprijin. Ridicarea piciorului întins
trarezistivă. Când lovim cu piciorul în mingie ţia culcat pe spate. Se începe cu exerciţii ac- la verticală, revenire fără contact cu solul.
se consideră că este o mişcare făcută în lanţ tive sau cu rezistenţă progresivă cu mem-
cinematic deschis. La fel, când mobilizam brul inferior sănătos. Se contractă puternic Din decubit
greutăţi aplicate la extremitatea membrului. cvadricepsul membrului inferior afectat
Nu se vor uita nici exerciţiile de mobilitate ar- 2-3 min. şi repaus 1 min. Ridicarea gambei
ventral, aceleaşi
ticulară sau flexibilitate. Talonetele introduse de pe sol sau planul patului, genunchiul fi- două exerciţii anterioare.
în pantof sunt deosebit de utile în echilibrarea ind extins. Sub genunchi se aşează un mic Din poziţia sezând, gamba sănătoasă peste
lungimii segmentare şi minimizarea dezechi- sac de nisip sau o perniţă de 8-10 cm, prin cea a membrului afectat execută contrare-
librelor musculare. Înainte de începerea acti- ridicarea gambei, se contractă puternic zistenţa. Se fixează la nivelul gleznei greutăţi
vităţii fizice este util un program de încălzire cvadricepsul. Mobilizarea activă a gleznei de valori progresive şi se ridică (extensia ge-
şi unul de revenire, la sfârşitul activităţii. Este în toate sensurile. Ridicarea piciorului în- nunchiului) până apare oboseala musculară.
bine să nu se exagereze. tins la verticală, revenire fără a aşeza picio- În acest gen de exerciţiu forţa maximă soli-
rul pe planul de sprijin. Kinetoterapeutul citată cvadricepsului este de la flexia de 90
cu o mână menţine coapsa pe sol apăsând grade către 45 grade şi solicitarea descreşte
Când apelăm pe cvadriceps, iar cealaltă mână o plasează pe masură ce se ajunge la extensia completă.
la intervenţia chirurgicală? sub călcâi. Pacientul încearcă să ridice, ex- Pentru cvadriceps, la adulţi, în cadrul în-
Chirurgia este rareori necesară, dacă mă- tins, membrul inferior. Idem ca înainte, dar cărcării progresive se poate ajunge la 12-15
surile recomandate până acum au eşuat. piciorul execută o flexie puternică dorsală kg. La sportivi şi mai mult. Pentru câştiga-
Chirurgia este concepută pentru a stimu- şi o inversie. Se ridică membrul inferior cu rea rezistenţei la efort se introduc exerciţii
la vindecarea prin restabilirea alimentării şoldul şi genunchiul în flexie, apoi se lasă cu contrarezistenţa mai mica, dar care se
cu sânge sau revasculare locoregională, pe sol cu genunchiul în extensie. Se execută repetă de foarte multe ori. Se recomandă:
prin îndepărtarea porţiunii tendinoase rotaţii interne şi externe din articulaţia şol- exerciţii la bicicleta ergometrică sau mers
deteriorate, refacere chirurgicală cu re- dului, corespunzator genunchiului afectat. pe bicicletă, pe teren în pantă. De asemenea,
modelarea zonei, inclusiv osoase şi repaus Din culcat pe burtă sau decubit ventral şi genuflexiuni (până la 50% din flexia totală)
ulterior. Procedurile artroscopice necesită sprijin pe palme se execută îndoirea genun- cu sau fără fixarea gambelor printr-o chingă
spitalizarea doar de o zi. chiului afectat cu revenire pe sol. Ridicarea la spalier. Alergare înainte, înapoi sau lateral
Postoperator, terapia se concentrează pe piciorului întins spre înapoi. Forfecarea pi- cu paşi uşor încrucişaţi etc. Alergare pe te-
controlul durerii şi limitarea inflamaţiei cioarelor cu genunchii extinşi. Ridicarea pi- ren variat. Urcatul şi coborâtul scărilor.
8
 Articole de specialitate

pareză). Munca în atelier cuprinde și o sec-

Terapia ocupaţională sau ergoterapia - este o metodă ţiune care urmărește refacerea gestualităţii
complementară kinetoterapiei, care utilizează exerciţii, profesionale avută anterior sau dobândirea
procedee fizice din sfera activităţilor umane obişnuite, a noi deprinderi profesionale, apelând sau
nu la mijloace tehnice ajutătoare.
urmărind adaptarea unei persoane la handicapul pe care Opţiunea pacientului pentru o anume
l-a dobândit în urma unei boli sau a unui accident. ocupaţie trebuie să ţină seama ca aceasta:

A
ceastă formă de terapie se adresea-
și planului psihologic. Principiul
ergoterapiei constă în mobilizarea atenţiei
- (anatomic, funcţional, psihologic, socio-
lă, care, psihologic, este atrăgătoare și care
să-l solicite din punct de vedere somatic
și mintal, menţinându-se o concordanţă
între activitatea respectivă și handicap.
Obiectivele terapiei ocupaţionale:
-reeducarea motorie și senzorială
-adaptarea la handicap (readaptarea
funcţională)
-reeducarea gestuală
-asigurarea unui grad cât mai înalt de
independenţă în viaţa cotidiană
-readaptarea socioprofesională
-stimularea gândirii pozitive
Pentru a prescrie terapia ocupaţională și executat
-
funcţional sau a handicapului pacientului, nuri care se pot folosi
printr-un examen clinic și bilanţ complet
-să solicite un efort progresiv
profesional).
Mijloacele utilizate în ergoterapie sunt
activităţi artizanale, creative, din viaţa co- comun cu alţi pacienţi
tidiană, manipularea unor obiecte simple: -
olăritul, ţesutul, împletitul nuielelor, ţesu- netoterapeutului
tul, pictura, sculptura, mânuitul marione-
telor, jocuri sportive, șah cu piese grele, Terapia ocupaţională se preocupă de
tenis de masă. integrarea familială și socioprofesională
La cei mai mulţi dintre pacienţi lucrul -
în echipă stimulează spiritul de competiţie tantă în procesul de recuperare a acestuia.
și îi motivează, fapt important, deoarece
sunt implicate grupuri de pacienţi cu mare Dr. Carmen Logofatu,
handicap (hemipareză, parapareză, tetra- Medic Specialist Recuperare Medicală

Reumatologie 9
Articole de specialitate

Dieta pentru
prevenirea osteoporozei
În România, 1 din 2 femei şi 1 din 5 bărbaţi prezintă în cur- ciu: lapte integral (125), brânză (400-450),
caşcaval trapist, şvaizer (1400), conservă de
sul vieţii cel puţin o fractură legată de osteoporoză. În lipsa sardine (320), drojdie uscată (130), fasole
unei depistări precoce, boala evoluează timp îndelungat uscată (115), rădăcină de pătrunjel (200),
fără semne clinice, debutând prin apariţia complicaţiilor: salată verde (110), conopidă (105), nucă
(145), mac (1400), citrice (135), ciocolată
fracturi (cele mai frecvente: încheietura mâinii, verte- cu lapte (180-320), apă minerală Borsec
bre/ tasări, şold) asociate cu dureri cronice, deformitaţi şi (cc. 36), cafea, ceai (40-50) etc. La introdu-
cerea calciului în organism, trebuie sa luăm
impotenţă funcţională (anchilozări). Aceasta duce la redu- în considerare cantităţile din diferite surse
cerea semnificativă a calităţii vieţii pacienţilor. Osteoporoza de alimente care pot fi consumate regulat.
Calciul de origine vegetală se absoarbe mai
poate fi însă tratată şi mai ales prevenită cu succes. greu din cauza prezenţei unor acizi aflaţi
din compoziţia legumelor (acid fitic, acid

P
entru prevenirea osteoporozei, tre-
buie aplicată o dietă care să contri-
buie la dezvoltarea sănătoasă şi men-
ţinerea integrităţii oaselor. Deoarece de-a
lungul vieţii în oase se desfăşoară procese
anabolice şi catabolice continue, este im-
portantă asigurarea necesarului de calciu
adecvat în funcţie de vârstă. Pentru aceasta,
trebuie să cunoaştem produsele alimentare
şi mâncărurile bogate în calciu, şi trebuie
adaptat stilul de viaţă astfel încât aceste ali-
mente să fie consumate în forme variate în
dieta noastră de toate zilele.
Deşi azi mai toată lumea ştie că principala
sursă de calciu este constituită de laptele şi
produsele lactate, doar această simplă infor-
maţie nu este suficientă. Alimentaţia trebuie
să includă, în forme cât mai variate, lapte şi
alte produse des întâlnite ca produsele aci-
dulate şi brânzeturile. Pe de altă parte însa,
trebuie să cunoaştem şi să consumâm regu-
lat şi alte produse bogate în calciu.
Pe lângă preluarea din alimentaţie a cal-
ciului necesar, mişcarea şi sportul sunt
foarte importante în prevenirea osteopo-
rozei. În cazul persoanelor tinere, activită-
ţile sportive practicate regulat ajută la dez-
voltarea armonioasă şi întarirea sistemu-
lui osteo-articular şi contribuie la greutate
osoasă maximă la cc. 35 ani. La vârstele
mai înaintate, în special la femei după me-
nopauză, activitatea sportivă reduce viteza
de descompunere osoasă.
10
Putem spune deci că dieta adecvată şi un
stil de viaţă activ sunt importante la toate
vârstele, pentru prevenirea – eventual tra-
tarea naturală – osteoporozei.
Osteoporoza poate fi considerată un pro-
ces catabolic patologic când devin mai rari
trabeculii care formează structura ţesutu-
lui osos. Acest proces trebuie prevenit sau
moderat printr-o alimentaţie sănătoasă,
printr-un stil de viaţă adecvat şi eventual
prin aplicare de medicamente. În mod na-
tural trebuie să se asigure nu numai apor-
tul de calciu, dar şi necesarul de fosfor (şi
sodiu, potasiu, magneziu etc.), respectiv
necesarul de vitamină D, având rol im-
portant în procesele de osificare. Totodată
organismul are nevoie de prezenţa canti-
tativă şi calitativă a proteinelor pentru ca
diferitele săruri minerale să poata fi inte-
grate în organism.
În consecinţă, alimentaţia naturală sănă-
toasă pentru prevenirea osteoporozei tre-
buie să fie bogată în proteine, calciu, fos-
for, vitamina D şi să asigure aportul ener-
getic necesar pentru organism. Se pune
accent pe folosirea produselor lactate, a
apei minerale şi a altor surse importante
de nutrienţi ca peştele, ouăle (zilnic 1-2
bucăţi), legumele şi fructele pe cât posibil
cultivate organic.
Luând în considerare conţinutul de calciu
în mg Ca/100 g aliment, enumerăm câteva
dintre produsele alimentare bogate în cal-
oxalic) sau din cauza tranzitului intestinal
accelerat cauzat de prezenţa celulozei, he-
micelulozei. Absorbţia calciului creşte însă
în prezenţa acidului lactic.
Produse alimentare bogate în fosfor sunt
următoarele (mg P/100 g aliment): şvaizer
(380), brânză de vacă (190), carne (230-
360), făină de grâu (100), ouă (230), legu-
minoase uscate (415-550), cartofi (85). De
altfel, în majoritatea produselor alimenta-
re găsim săruri de fosfor si fosfaţi.
Produse alimentare bogate în vitamina D
sunt următoarele (micrograme vitamină
D/100 g aliment): ulei de peşte oceanic
(250), conservă de hering (10-25), con-
servă de sardine (30-50), ficat de vită (1),
gălbenuş de ou (2,5), unt (1,2), ciupercă
de bălegar (5). Untura de peşte folosită cu
scop terapeutic conţine 12 ug vitamină D3
într-un gram produs.
Folosirea produselor alimentare de ori-
gine animală şi vegetală cu valoare bio-
logică ridicată, respectiv a mâncărurilor
pregătite din produsele alimentare bogate
în proteine, Ca, P şi vitamina D, împreună
cu un stil de viaţă activ şi cu eventuale su-
plimente alimentare de calitate, dau şan-
sa prevenirii osteoporozei şi a menţinerii
unei bune calităţi de viaţă la orice vârstă.
Prof. Dr. Ábrám Zoltán
UMF Târgu-Mureş, Disciplina de Igienă
Articole de specialitate

Reumatologie 11
Articole de specialitate

Recuperarea hemiplegiei
tehnici specifice de facilitare-inhibare
Leziunile centrilor nervoşi eliberează reflexele tonice pos- superior sau inferior, kinetoterapeutul
trebuie să abordeze pacientul ca o entitate
turale, integrate la nivel inferior al sistemului nervos cen- globală, cu tratarea întregii părţi afectate.
tral, ceea ce produce posturi necoordonate, incorecte, Activităţile utilizate pentru membrul su-
anormale, un tonus muscular crescut anormal, precum şi perior debutează cu mişcări la nivelul cen-
turii scapulare, iar cele pentru membrul
modalităţi primitive de mişcare. De aceea, este necesar ca, inferior, cu mişcări la nivelul pelvisului.
reeducarea neuro-motorie să schimbe engramele greşite, Spasticitatea membrului inferior afectează
membrul superior şi invers.
deoarece este imposibilă suprapunerea unei scheme de Din nefericire, pacienţii sunt îndem-
mişcare normală peste una anormală; formarea atitudinii naţi adesea să meargă, fără a avea, iniţial,
nici un control al membrelor inferioare în
corpului, considerată ca fiind rezultanta raportului între forţa decubit dorsal sau în ortostatism.
musculară a omului şi forţa gravitaţională, se realizează Majoritatea pacienţilor sunt învăţaţi să
prin facilitarea integrării reacţiilor superioare de ridicare, mobilizeze membrul inferior afectat şi să-l
ridice cu ajutorul celui sănătos, ceea ce va
redresare şi echilibrare, în secvenţa dezvoltării lor, prin determina tulburări în controlul motor al
stimularea unor mişcări de răspuns spontan şi controlat acestuia. Astfel că, membrul inferior este
privat de activităţile funcţionale zilnice și
într-o postură reflex-inhibitoare (Bobath, B., 1990). creşte spasticitatea extensorilor şi a supi-

E
voluţia tehnicilor de reeducare a
afecţiunilor caracterizate de prezen-
ţa hipertoniei de tip elastic, repre-
zintă introducerea noţiunii de „şuntare a
spasticităţii”, care are la bază două prin-
cipii: inhibarea răspunsurilor caracte-
ristice modelelor reflexe anormale (res-
ponsabile de hipertonie) şi „facilitarea”
reacţiilor posturale normale integrate
superior (Bobath, B., 1990).
Scopul tratamentului nu trebuie să fie
tonifierea musculaturii ce nu este paraliza-
tă, printr-un efort care nu va face decât să
crească tonusul muscular şi implicit spas-
ticitatea, ci inhibarea răspunsurilor ca-
racteristice modelelor reflexe anormale,
responsabile de hipertonie, simultan cu
„facilitarea” reacţiilor posturale norma-
le integrate superior, normalizarea to-
nusului potural şi activarea reacţiilor de
redresare şi echilibrare, cu evoluţie spre
abilităţi funcţionale normale (Paeth, B.,
2001). Aceasta înseamnă îmbunătăţirea
mecanismului de control postural.
În timpul unei mişcări sau a unei modi-
ficări de postură, distribuţia proceselor ex-
citatorii şi inhibitorii la nivelul SNC reflectă
starea musculaturii corpului, aceasta fiind
cea care controlează închiderea şi deschi-
derea conexiunilor sinaptice la nivelul SNC
şi determină apariţia răspunsurilor motrii
ulterioare (output) (Magnus, R., 1926).
12
Prin manevrarea pacientului şi direc-
ţionarea răspunsurilor sale active în afara
modelelor spastice nedorite (departe de
canalele activităţii reflexe anormale), si-
multan cu încercarea de a deschide cana-
lele activităţii musuclare normale, se poa-
te spera în suprimarea apariţiei răspunsu-
rilor caracteristice modelelor spastice. Pe
aceste considerente se bazează cele două
„principii ale tratamentului dezvoltării
neuro-motorii” (Bobath, K. 1990):
• inhibarea răspunsurilor caracteristice
modelelor reflexe anormale, responsa-
bile de hipertonie, fenomen numit „in-
hibare reflexă;
• „facilitarea” reacţiilor posturale nor-
male integrate superior, normalizarea
tonusului potural şi activarea reacţii-
lor de redresare şi echilibrare, cu evo-
luţie spre abilităţi funcţionale normale.
Numim cel de-al doilea principiu „fa-
cilitare”, deoarece experienţa tratării aces-
tor pacienţi a demonstrat că reacţiile de
redresare şi de echilibrare sunt prezente în
majoritatea cazurilor, fie apar spontan, fie
pot fi uşor „activate”, o dată ce reflexele to-
nice sunt inhibate. Aceste reacţii normale
sunt obţinute sub forma unor răspunsuri
automate, la aplicarea tehnicilor specifice
de manevrare.
Deşi, uneori, se pune accent pe obţi-
nerea controlului la nivelul membrului
natorilor piciorului. În plus, tehnicile de
facilitare/lucru indicate pentru obţinerea
flexiei active nu vor avea efectul dorit în
activităţile zilnice, atât timp cât pacientu-
lui îi este mai uşor să ridice membrul in-
ferior afectat cu ajutorul celui sănătos (sau
cu mâna), în mod pasiv.
Obţinerea controlului
membrului inferior
În timpul tratamentului, se evită asocierea
flexiei membrului inferior cu flexia braţu-
lui şi retracţia umărului. Pentru a împiedi-
ca apariţia acestor sinergii, membrele supe-
rioare vor fi poziţionate în flexie la 900 sau
mai mult, dacă este posibil, lângă cap. Dacă
pacientul prezintă durere la nivelul umă-
rului, iar menţinerea braţului în flexie este
dificilă, acesta poate fi plasat lângă trunchi.
Flexia membrului inferior (la nivelul
şoldului şi genunchiului) şi chiar flexia
genunchiului cu şoldul extins (elemente
necesare mersului fără circumducţia şol-
dului), sunt activităţi dificile, deoarece,
orice activitate în acest sens, determină o
extensie excesivă şi necontrolată a mem-
brului inferior afectat (Paeth, B., 2001).
Când pacientul încearcă să flecteze
membrul inferior şi să-l ridice, apare co-
contracţia. Contracţia extensorilor poate
fi atât de puternică, încât pacientul extin-
Articole de specialitate
de membrul inferior înainte să-l flecteze.
Astfel că, iniţial, este importantă obţine-
rea controlului extensiei, fără spasticitatea
extensorilor, pentru realizarea cu uşurinţă
a mişcării de flexie.
Folosind flexia împotriva extensiei,
pacientul învaţă să inverseze mişcarea şi
să inhibe activ spasticitatea pe extensori
(Bobath, B., 1990). Gradat, învaţă să con-
troleze extensia (pe toată amplitudinea)
şi să inverseze mişcarea la orice nivel (în
orice moment, etapă, stadiu). Singurul
suport acordat de kinetoterapeut va fi la
nivelul tălpii.
Kinetoterapeutul facilitează flexia
membrul inferior, cu evitarea abducţiei
lui, element care reprezintă o parte din
pattern-ul anormal de flexie; piciorul este
menţinut în flexie dorsală şi pronaţie; ki-
netoterapeutul aşteaptă ca toată rezistenţa
pacientului la mişcare să scadă, apoi, lent
şi în etape, pacientul extinde membrul in-
ferior, fără să-l lase să cadă sau să împingă
în mâna kinetoterpeutului.
Dacă, pe parcursul extensiei, kinetote-
rapeutul simte întreaga greutate a mem-
brului inferior al pacientului sau cea mai
uşoară împingere în mâna lui, opreşte
mişcarea şi îi cere pacientului să flecteze
ușor membrul inferior, până ce acesta re-
uşeşte să-l menţină şi să-l controleze.
14
În timpul extensiei complete, piciorul
va fi menţinut lângă mâna kinetoterape-
utului, element necesar pentru achiziţio-
narea mersului corect. Nu trebuie exersa-
tă ridicarea directă a membrului inferior,
deoarece nu are nici o semnificaţie funcţi-
onală şi creşte spasticitatea extensorilor la
nivelul gleznei şi genunchiului.
Când pacientul reuşeşte să controleze
membrul inferior în flexie de câteva gra-
de, cu călcâiul pe suportul dat de kinetote-
rapeut, poate fi realizată dorsiflexia activă
a piciorului.
Pregătirea pentru mers,
fără circumducţia şoldului
Kinetoterapeutul sprijină piciorul afectat
al pacientului în flexie dorsală şi facilitea-
ză flexia genunchiul cât mai mult posibil,
cu şoldul în extensie; mişcarea de flexie
a genunchiului este alternată cu extensia
acestuia (nu mai mult decât este necesar),
deoarece poate determina spasticitate pe
extensori, iar pacientul nu mai reuşeşte
să execute flexia. Amplitudinea extensi-
ei va fi îmbunătăţită gradat, atât timp cât
pacientul poate inversa mişcarea (Rain,
S., Meadows, L., Lynch-Ellerington, M.,
2009); în timpul facilitării se menţine fle-
xia dorsală şipronaţia piciorului afectat.
Kinetoterapeutul facilitează adducţia
membrului inferior afectat şi rotaţia pel-
visul spre partea sănătoasă, cu aşezarea
marginii interne a piciorului pe perete; de
aici, se facilitează flexia şi extensia izolată
a genunchiului, prin mişcarea piciorului
pe perete spre în sus şi în jos; din această
poziţie, pacientul este capabil să realizeze
flexia dorsală a degetelor, la comanda ki-
netoterapeutului.
Bibliografie
1. Bente, E., Basse Gjelsvik, (2007) - The Bo-
bath Concept in Adult neurology, Thieme.
2. Bertoti, D.B., (2004) - Functional Neu-
rorehabilitation Through the Life Span, F.
A. Davis Company, Philadelphia.
3. Bobath, B., (1990) - Adult hemiplegia.
Evaluation and treatment. Third edition,
Butterworth Heinemann.
4. Davies, P., M., (2004) - Steps to follow.
The comprehensive treatment of patients
with hemiplegia, 2nd Edition, Springer.
5. Paeth, B., (2001) - Experiencias con el con-
cepto Bobath. Fundamentos. Tratamiento.
Casos., Editorial Medica Panemericana.
6. Rain, S., Meadows, L., Lynch-Ellerin-
gton, M., (2009) - Bobath Concept: The-
ory and Clinical Practice in Neurological
Rehabilitation, Wiley-Blackwell.
Prof. CFM princip. dr. Elena Căciulan
Kinetoterapeut dr. Daniela Stanca
Centrul de recuperare KINETODEMA
Tel: 0722.839.882/0723.251.565
www.kinetodema.ro
Articole de specialitate
Profilaxia şi recuperarea
în tulburările funcţionale
În societatea modernă, individul este supus la numeroşi
factori ce fac posibilă apariţia tulburărilor sistemului mus-
culo-scheletar. Incidenţa tulburărilor musculo-scheletare
în U.E. este semnificativă:
• 33% dintre indivizi semnalează dureri
de spate,
• 23% reclamă probleme musculare la ni-
velul cefei şi umerilor,
• 13% reclamă probleme la nivelul mem-
brelor superioare,
• 12% semnalează probleme musculare la
nivelul membrelor inferioare.
• În ordinea descrescătoare a procentului
de angajaţi afectaţi ,riscurile fizice sem-
nificative ce pot da aceste tulburări,la
nivelul U.E.,sunt următoarele:
• activităţi ce presupun mişcări repetitive
cu braţele
• lucru în poziţii obositoare,staţionare,stat
în picioare sau mers excesiv
• lucru în condiţii de temperatură scăzută.
• Pentru a face o profilaxie corectă, in-
dividul trebuie să ia în calcul fiecare
element din regimul său de viaţă. Astfel
unele alimente consumate sunt decisive
în sinteza anumitor neuromediatori:
• varza,broccoli, conopida, germenii de
grâu şi alunele stimulează producerea
de acetilcolină, implicată în contracţia
musculară, controlul comportamentu-
lui şi memoriei
• fasolea, nucile, produsele din soia, aju-
tă la formarea dopaminei, importantă
pentru comenzile motorii, emoţii, învă-
ţare şi atenţie.
Trebuie evitate:
• suprasolicitarea articulară (duce la uzură)
• încărcarea articulară (ducerea de greu-
tăţi, obezitatea)
• frigul, umezeala.
Kinetoterapia profilactică cuprinde totali-
tatea metodelor şi mijloacelor de realizare
a tratamentului prin care se urmăreşte:
menţinerea unui nivel funcţionar satisfă-
cător, creşterea nivelui funcţional (profila-
16
xie primară sau gimnastică de întreţinere,
plimbări, jogging, gimnastică aerobică,
pentru menţinerea stării de sănătate),
aplicarea unor programe de prevenire sau
de apariţie a complicaţiilor în unele boli
cronice (profilaxie secundară).
Tulburări funcţionale
ale aparatului
musculo-scheletar apar
în următoarele patologii:
• boala artrozică sau reumatismul
degenerativ, precum: spondilo-
za cervicală şi spondilodiscartroza
dorsolombară,nevralgii sau neuropatii
algice, algo-parestezice sau algo-pare-
tice (cervicalgii, nevralgie intercostală,
lombosciatice), coxartroză, gonartroză,
artroze ale articulaţiilor degetelor, mâi-
nilor şi picioarelor, gleznelor, coatelor.
• reumatismul abarticular (periartroză/
periartrită scapulohumerală sau cea
coxofemurală) şi suferinţe ale părţilor
moi, precum muşchii, bursele seroase,
tendoanele, ligamentele, capsulele, car-
tilajele sau meniscurile în context reu-
matismal sau posttraumatic
• modificările staturo-posturale: scolioze,
cifoze, cifo-scolioze, picior plat, hallux
valgus, varus echim, degete în ciocan.
Tratamentul balneofizioterapeutic este cel
mai important, având cea mai mare eficaci-
tate în aceste tulburări funcţionale. Medici-
na fizicală şi de recuperare a devenit o spe-
cialitate inovatoare, fundamentată ştiinţific.
Tratamentul fizical-kinetic
este individualizat şi poate
cuprinde proceduri precum:
• Hidro-termoterapie
• Electroterapie
• Masaj
• Kinetoterapie de recuperare
Hidro-termoterapia cuprinde proceduri
ce dezvolta o mare cantitate de caldura,
folosind ca mijloc terapeutic apa sub di-
feritele sale forme agregare si la diverse
temperaturi. Efectele sale sunt:analgezia,
hiperemia,hipertermia locala si sistemica,
cresterea elasticitatii tesuturilor.
Electroterapia este ramura balneofiziotera-
piei care foloseste în scop profilactic şi cu-
rativ curentul electric, sub diferite forme de
aplicare şi la intensităţi bine stabilite anterior.
Principalele roluri ale sale sunt acelea de a
reduce retracţiile şi contracturile muscula-
re, de a asupliza musculatura şi ligamentele
retractate şi sclerozate , de a elimina efectele
dureroase sau anchilozele. Masajul este o se-
rie de manipulări executate manual, variate
şi aplicate sistematic la suprafaţa organismu-
lui, în scop terapeutic şi profilactic.
Centrul Medical BIO TERRA MED
Str. Pictor Negulici nr. 27,
sector 1, Bucureşti
Tel: 021/315.15.93; 021/315.15.96
Mobil: 0723.341.001

Managementul terapeutic al osteoporozei
începe cu Ideos® - medicament original ce
conţine combinaţia de Calciu şi Vitamina D3
în doză optimă recomandată
Principalele consideraţii
când se alege un brand în
cazul prescrierii de Calciu şi
Vitamina D3, ar trebui să fie
Posologie : 1 comprimat de două ori pe zi
evidenţele medicale proprii
brandului şi evidenţele medi- Ideos® rolul Calciului
cale privind dozajul, forma şi Vit D3 în prevenirea
farmaceutică dar şi tolerabili- afecţiunilor neoplazice
tatea şi acceptabilitatea din Există evidenţe din studii epidemiolo- te masticabile (s-a dovedit că această formă
partea pacienţilor. gice, studii clinice intervenţionale, studii pe farmaceutică este cea mai acceptată de către
M
anagementul terapeutic al osteo-
porozei începe cu Calciu şi Vita-
mina D3. La pacienţii care sunt
trataţi cu medicamente antiosteoporotice,
Calciu şi vitamina D3 trebuie să fie prescri-
se ca şi terapie combinată pentru asigura-
rea unei eficienţe terapeutice maxime.
Ideos® - Rolul Calciului şi al
Vitaminei D3 în osteoporoză
Majoritatea evidenţelor privind eficacita-
tea tratamentelor pentru osteoporoză se
bazează pe tratamentul combinat cu Cal-
ciu şi Vitamina D3.Toate studiile în care
s-a investigat eficacitatea bifosfonaţilor,
calcitoninei, strontium ranelate sau deno-
sumab-ului au fost făcute pe pacienţi care
au primit calciu şi vitamina D3. Nu s-a de-
monstrat eficacitatea acestor componente
fără administrare concomitentă de calciu
şi vitamina D3. O meta-analiză facută pe
studii randomizate a aratat o scădere cu
23% a riscului de fracturi non-vertebrale
şi o reducere cu 26% a riscului de fracturi
de şold, prin suplimentarea cu Calciu şi
Vitamina D3.
Prevenţia şi terapia osteoporozei are
doua obiective: prezervarea structurii fi-
ziologice a osului şi prevenirea fracturilor.
Doza optimă recomandată pe zi este
de 1000 mg Calciu şi 800 UI Vit D3.
Articole de specialitate
Sinergie
optimă
Calciu/Vitamina D3 500mg/400IU
care prezintă evidențe medicale proprii
brandului, ce conține combinația de 500
mg Calciu și 400 UI de Vitamina D3, două
comprimate pe zi, sub formă de comprima-
modele animale şi umane care demonstrea- pacienți), realizându-se astfel concentrația
ză că insuficienţa de Calciu şi de Vitamina optimă necesară de Calciu și Vitamina D3.
D3 este un factor care predispune la un nu-
măr important de afecţiuni grave, incluzând Ideos®
diferite tipuri de cancer, infecţii cronice,
boli autoimune şi inflamatorii, metabolice Este medicamentul original ce conţine
şi cardiovasculare. Studii care au folosit ex- combinaţia optimă de Calciu şi Vitamina
punerea solară ca şi index de fotoproducţie D3 (1 comprimat de două ori pe zi) cu
a vitaminei D3, a demonstrat o relaţie invers studii proprii privind eficienţa şi tolera-
bilitatea;
proporţională semnificativă între UV-B şi
mortalitatea în 15 tipuri de cancer. Dintre
acestea: cancerul de colon, rectal, de sân,
Se eliberează cu prescripţie medicală şi
conţine combinaţia de 500 mg Calciu şi
gastric, endometrial, renal şi ovarian au ara- 400 UI Vitamina D3/pe 1 tabletă masti-
tat o relaţie invers proporţională între inci- cabilă;
denţa şi administrarea orală de Calciu. În
plus, cancerul de plămân şi endometrial pre- Forma farmaceutică este de comprimate
masticabile; Comprimatele masticabile
cum şi mielomul multiplu sunt considerate s-au dovedit a fi cele mai acceptate de
sensibile la Calciu şi Vitamina D3. Prin ur- pacienţi;
mare suplimentarea combinată de Calciu şi
Vitamina D3 este necesară pentru o optimă Ideos® a fost denumit în
chimioprevenţie a cancerului. Îmbunatațirea Marea Britanie brandul de
statusului nutrițional de Calciu şi Vitamina elecţie dintre preparatele
care conţin combinaţii de
D3 determină reducerea riscului de cancer la Calciu şi Vitamina D3.
femeile aflate la menopauză.
Astfel, pentru prevenția și tratamen- Sursa: Laboratoire Innotech International,
tul asociat al osteoporozei sau pentru Reprezentanţa pentru România,
suplinirea deficitului de Calciu și Vita- Piaţa Charles de Gaulle, nr. 2, sector 1, Buc.,
mina D3, se recomandă un medicament Tel: 0021 230 20 44, Fax : 0021 230 20 47;
original, eliberat cu prescripție medicală, Email: innotech.romania@innothera.com
1
International Osteoporosis Foundation 2010 ■ 2Fracture Prevention With Vitamin D Supplementation: A Meta-analysis of Randomized Controlled Trials, Heike A. Bischoff-Ferrari;
Walter C. Willett; John B. Wong; et al, JAMA. 2005 ■ 3Reducing fracture risk with calcium and vitamin D Paul Lips, Clinical Endocrinology (2010) 73, 277–285; Patient level pooled
analysis of 68 500 patients from seven major vitamin D fracture trials in US and Europe, BAbrahamsen BMJ 2010;340:b5463; ■ 4 Vitamin D and calcium supplementation reduces
cancer risk:results of a randomized trial, Joan M Lappe, Am J Clin Nutr 2007;85:1586–91.
Reumatologie 17
Articole de specialitate
Vitamine necesare pentru
sistemul osteoarticular
Articulaţiile, cartilagiile şi
oasele sănătoase reprezintă
o condiţie esenţială pentru
menţinerea mobilităţii şi a
calităţii vieţii.
Vitamina D,
vitamina antirahitică,
S-a dovedit a fi mult mai mult decât atât.
Ea este esenţială pentru reglarea metabo-
lismului fosfocalcic din organism, utiliza-
rea eficientă a calciului şi pentru menţi-
nerea sănătăţii oaselor şi a dinţilor, dar şi
pentru stimularea diferenţierii celulare şi
inhibarea proliferării celulelor canceroa-
se, declanşarea imunităţii şi scăderea ris-
cului de hipertensiune arterială şi de boli
autoimune (scleroza multiplă, osteoartri-
ta, artrita reumatoidă), stimularea pancre-
asului pentru producerea de insulină etc.
Lipsa vitaminei D este cauza apariţiei de
carii severe şi rahitism la copii şi de oste-
omalacie la adulţi, declanşarea durerilor
musculare, creşterea riscului de produce-
re a fracturilor prin rarefieri sau pierderi
de masă osoasă etc.
Consumând mai mult de 800 mg de calciu
pe zi nu e de ajuns pentru sănătatea oaselor
dacă organismul nu are la dispoziţie destu-
lă vitamină D, spun cercetătorii, conform
unui studiu realizat asupra a 900 de adulţi.
Peste 20% dintre copiii mici din ţara noas-
tră sunt diagnosticaţi cu rahitism, iar în
Europa osteoporoza cauzează circa 1,1
milioane de fracturi/an, cu costuri sociale
considerabile.
Un nou studiu, publicat în martie 2010,
în Journal of Clinical Endocrinology
and Metabolism, a arătat că un procent
de 59% din populaţie suferă de deficienţa
de vitamina D şi aproape 25% dintre per-
soanele testate prezintă un nivel extrem de
18
scăzut de vitamina D în organism. Con-
ducătorul studiului, dr. Richard Kremer
de la Centrul de Sănătate al Universită-
ţii McGill, Canada, spune că „Nivelurile
anormale de vitamina D sunt asociate cu
o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul,
osteoporoza şi diabetul, precum şi tulbu-
rările cardiovasculare şi cele legate de sis-
temul imunitar.’
Cercetări recente de la Universitatea din
Copenhaga au dezvăluit că vitamina D ac-
tivează sistemul imunitar prin „armarea”
celulelor T, astfel încât acestea să combată
infecţiile.
De asemenea, s-a observat că gripa loveş-
te atunci când nivelul de vitamina D este
foarte scăzut, iar când acest nivel e mărit
organismul reuşeşte să reziste gripei.
Medicii şi practicienii subliniază impor-
tanţa consumului suplimentar de vitami-
na D, bazându-se pe aceste evidenţe.
Uleiul din ficat
de cod pentru copii,
Un produs pur şi eficient, care cumulează
beneficiile vitaminei D şi ale acizilor graşi
Omega-3, poate fi uşor administrat copi-
ilor mici, chiar sub 1 an, fiind optim pen-
tru a pune bazele unei sănătăţi durabile.
Vitamina D din uleiul de peşte se prezervă
un timp mai îndelungat datorită adaosu-
lui de vitamina E cu efect antioxidant (to-
coferoli naturali).
La fel de importante ca efectele benefice
ale vitaminei D sunt şi beneficiile Ome-
ga-3 din Uleiului din ficat de cod: este
foarte important în special pentru copii,
ajutând la dezvoltarea cognitivă, stabili-
zarea dispoziţiei, a atenţiei, îmbunătăţi-
rea memoriei şi a capacităţii de învăţare,
ameliorarea ADHD etc.; de asemenea,
protejează inima la efort, scade nivelul
colesterolului, sporeşte vitalitatea, susţi-
nând mişcarea şi performanţa; diminuea-
ză stresul şi oboseala; variantele lichide se
pot administra chiar la vârste de sub 1 an.
Acizii graşi Omega-3 sunt esenţiali pen-
tru sănătatea omului şi, cum corpul nu îi
poate sintetiza, aceştia trebuie furnizaţi
prin dietă sau/şi prin consum de supli-
mente alimentare de bună calitate din ulei
de peşte, suplimente bogate în acizi graşi
Omega-3.
Cercetările asupra artritei reumatoide
indică faptul că o raţie regulară de acizi
graşi Omega-3 poate reduce semnificativ
redoarea matinală, durerea şi oboseala.
Calciul este vital pentru
organism deoarece:
◆◆ este element constitutiv pentru oase şi
dinţi;
◆◆ menţine integritatea structurală şi func-
ţională a sistemului osteoarticular şi
densitatea osoasă; menţine echilibrul
sanguin dintre calciu, potasiu şi sodiu,
ajută la absorbţia calciului la nivel intes-
tinal şi fixarea lui în oase;
◆◆ ajută la dezvoltarea şi funcţionarea opti-
mă a sistemului osteoarticular, muscu-
lar, cardiovascular, endocrin şi nervos;
◆◆ contribuie la ameliorarea sindromului
premenstrual;
◆◆ previne apariţia şi inhibă dezvoltarea
polipilor de la nivelul colonului;
◆◆ ameliorează durerile de cap, crampe-
le musculare şi sindromul de oboseală
cronică;
◆◆ ajută la formarea enzimei SOD, cu rol
antiinfecţios;
◆◆ ajută la reglarea colesterolului şi a tensi-
unii arteriale (cauzate de aportul scăzut
de calciu în sânge)
Un aport de calciu
este recomandat în:
- stări carenţiale de calciu, magneziu, vi-
tamina D şi zinc, cauzate de alimentaţia

necorespunzătoare;
- perioada de creştere la copii;
- rahitism, anemie;
- obezitate, diabet, hipertensiune arterială;
- hipoparatiroidism, pseudohipoparatiro-
idism;
- dermatita seboreică, psoriazis, vitiligo,
scleroderma, keratoza actinica, lupus vul-
garis, SIDA;
- stres fizic şi psihic, oboseală cronică, de-
presii, instabilitate emoţională, anorexie
nervoasă.
Suplimentele cu calciu de calitate reco-
mandată, asociate cu vitamina D din ulei
de peşte cu Omega-3 sunt ideale; Ome-
ga-3 are şi efect antiinflamator şi favori-
zează formarea de masă osoasă.
Glucozamina
şi condroitina cu Omega-3
- soluţia perfectă pentru a regăsi
vitalitatea şi plăcerea mişcării
Aşa cum sunt calciul şi vitamina D pentru
oase, Glucozamina şi Condroitina sunt
esenţiale pentru articulaţii.
Încheieturile pot fi menţinute flexibile şi
nedureroase cu un aport potrivit de supli-
mente nutritive.
Cartilajul şi lichidul sinovial sunt adevă-
rate amortizoare pentru articulații, iar
glucozamina şi condroitina sunt părţi in-
tegrante ale cartilajului normal.
Glucozamina este necesară pentru reface-
rea continuă a celulelor cartilajelor.
Condroitina este una dintre cele mai uzu-
ale substanţe constitutive ale cartilajelor
de la încheieturi şi se presupune că acţi-
onează ca un agent de blocare a factorilor
care intervin în ruperea cartilajelor.
Dacă articulaţia nu este hrănită suficient
cu substanțe nutritive, cartilajul se des-
hidratează şi devine rugos. În acest caz,
suprafața extrem de netedă a acestuia
devine poroasă şi prezintă microfracturi,
ceea ce duce la degradarea cartilajului, în
Articole de specialitate
special după solicitări fizice intense, iar
articulațiile se regenerează foarte greu.
Cartilajele articulare
sunt solicitate intens:
◆◆ la muncă;
◆◆ în timpul activităților sportive (sărituri,
alergare, mersul cu bicicleta, fotbal);
◆◆ de surplusul de greutate;
◆◆ în timpul menopauzei şi odată cu înain-
tarea în vârstă.
S-a observat că Omega-3, având
efect antiinflamator, potenţează
acţiunea glucozaminei şi condroi-
tinei, împreună ameliorând şi
îmbunătăţind starea pacienţilor
cu diverse afecţiuni ale sistemului
osteoarticular, precum artrită,
reumatism, coxartroză, reumatism,
gonartroză, osteoporoză.
Reumatologie 19
Articole de specialitate
Tratamentul remisiv
în Lupusul Eritematos Sistemic
Lupusul Eritematos Sistemic (LES) defineşte o maladie
complexă, caracterizată prin apariţia unei game largi de
autoanticorpi (anticorpi îndreptaţi împotriva unor structuri
proprii organismului uman) responsabili de afectările mul-
tiorganice întâlnite în această boală.
P
entru că evoluţia acestei boli recunoaş-
te grade diferite de severitate, perioade
de relativă acalmie şi perioade de acu-
tizare, caracterizate prin creşteri ale titrurilor
autoanticorpilor serici, urmate de afectarea
unor organe (tegument, rinichi, sistem ner-
vos etc.), tratamentul va fi individualizat.
Astfel, într-un puseu de boală, vor fi folosite
medicamente în doze mari pe o perioadă de
timp relativ scurtă, capabile să inducă remisi-
unea, urmând ca acestea să fie scăzute treptat
până la o doză minimă capabilă să menţină
remisiunea. De asemenea, nu trebuie uitate
medicamentele care minimizează efectele
adverse ale terapiilor remisive sau medica-
mentele care tratează comorbidităţile. Odată
pus diagnosticul de LES, pacientul trebuie
instruit cu privire la câteva măsuri generale
de tratament: interzicerea expunerii la soare,
purtarea unor pălării de soare cu boruri largi
în anotimpul cald, folosirea articolelor de
îmbrăcăminte cu mânecă lungă sau folosirea
cremelor de protecţie solară cu factor de pro-
tecţie minim 50, evitarea unor medicamente
(psoralen, tetracicline, anticoncepţionale ora-
le care conţin estrogeni), evitarea unor vacci-
nuri. De asemenea, pacientele trebuie sfătuite
cu privire la măsurile contraceptive de ales în
situaţia unei boli active, pentru că o sarcină
în această perioadă prezintă un risc crescut în
special pentru mamă, dar si pentru făt.
Tratamentul
medicamentos
Trebuie să ţintească diferitele mecanis-
me patogenetice care induc manifestările
clinice ale bolii: cutanate, musculosche-
letale, hematologice, renale, cardiopul-
20
monare, neurologice. Boala beneficiază
de medicamente clasice, piatra de temelie
fiind în continuare corticosteroizii, sau de
terapii noi, inovatoare, aşa-numitele tera-
pii biologice, care din păcate nu au rezul-
tate la fel de spectaculoase ca în Poliartrita
Reumatoidă sau sunt în curs de cercetare.
Corticosteroizii se pot folosi pentru
inducerea remisiunii singuri sau cel mai
frecvent în asociere cu alt medicament,
sub formă de pulse-terapie: 0,6- 2 mg/kg/
zi, în medie 1g/zi, timp de 3-5 zile, urmate
de doze mici: 0,1-0,2 mg/kg/zi, în medie
10 mg echivalent prednison/zi timp în-
delungat (ani). Se folosesc datorită pro-
prietăţilor lor imunosupresoare şi antiin-
flamatoare, dar nu trebuie uitate efectele
adverse ale glucocorticoizilor: infecţii, os-
teoporoză, diabet, hipertensiune, catarac-
tă, ateroscleroză accelerată, sindrom Cus-
hing. Astfel, nu trebuie uitate suplimente-
le de calciu, vitamina D, potasiu.
Ciclofosfamida reprezintă standardul
terapiei LES sever, cu afectări organice.
Se foloseşte sub forma de pulse-terapie,
în doză de 0,75g/m2/lună, timp de 6 luni,
urmată de consolidarea remisiunii 0,75g/
m2/3 luni, timp de 1 an. Terapia orală
zilnică este mai puţin folosită în ultimul
timp. Dintre efectele adverse trebuie men-
ţionate: mielosupresia, cistita hemoragică,
toxicitatea ovariană, limfoproliferarea.
Antimalaricele de sinteză – Hidro-
xicloroquina - au printre efecte creşterea
producţiei de oxid nitric cu rol hipolipe-
minat, efect modulator asupra ateroscle-
rozei accelerate, scad producţia de anti-
corpi anticardiolipină şi inhibă agregarea
plachetară. Interacţiunea medicamentu-
 Articole de specialitate

lui cu melanina scade sensibilitatea pielii

la razele UV, medicamentul fiind folosit
în special în formele uşoare de boală, cu
manifestări cutanate şi musculoscheleta-
le. Sunt sigure, bine tolerate, dar necesită
supraveghere oftalmologică bianuală din
cauza retinopatiei.
Azathioprina-Imuranul reprezintă
o alternativă la ciclofosfamidă în formele
medii şi severe de boală şi, de asemenea, în
menţinerea remisiunii bolii. Se poate folo-
si cu prudenţă în sarcină, în cazul în care
cortizonul singur nu controlează boala. Ca
reacţie adversă întalnim mielosupresia.
Mycophenolate-Mofetil este un imu-
nosupresor care şi-a dovedit eficacitatea
în tratamentul nefritei lupice, mai ales în
faza de consolidare a remisiei.
Methotrexatul, Ciclosporina A, Dap-
sona, Thalidomida reprezintă un alt grup
de medicamente, cu indicaţii limitate în
unele afectări din LES.
În ceea ce priveşte terapiile noi, menţi-
onez Rituximabul, un anticorp monoclo-
nal care duce la depleţia populaţiei de lim-
focite B. Folosit cu succes în tratamentul
limfomului non-Hodgkin şi al Poliartritei
Reumatoide rezistente la tratamentul an-
ti-TNF, se află încă în studiu pentru trata-
mentul LES cu activitate medie-severă.
Alte terapii aflate în faza de studii cli-
nice includ Epratuzumab, Abetimus sodi-
um, Belimumab.
Mai sus am enumerat succint medica-
mentele folosite în tratamentul actual al
LES. În ceea ce priveşte schemele de tra-
tament pentru fiecare afectare organică în
parte, s-a încercat elaborarea unor proto-
coale de tratament (protocol pentru Nefri-
ta lupică, protocol pentru afectarea SNC),
elaborate de diverse grupuri de lucru, eu-
ropene sau americane, existând astfel mici
diferenţe între ele. Aceste protocoale nu
fac subiectul prezentului articol.

În încheiere
Trebuie menţionată importanţa relaţiei din-
tre medic şi pacient în tratamentul acestei
boli. Având în vedere gravitatea bolii, durata
lungă a terapiei (uneori toată viaţa), apariţia
pe parcursul bolii a diferitelor complicaţii
legate de boală sau de reacţiile adverse ale
tratamentului, trebuie dezvoltată o relaţie
deschisă, bazată pe încredere şi comunicare.

Dr. Simona Popescu,

Medic specialist reumatolog
Centrul Medical Doctor Luca - Piteşti
Reumatologie 21
Articole de specialitate
Artrita cronică juvenilă
-boală a ţesutului conjunctiv
S-a demonstrat că sunt
implicaţi o serie de factori
genetici care ar contribui la
dezvoltarea acesteia (fac-
torul reumatoid, HLA B27).
Formele
artritei cronice juvenile:
• forma sistemică, apare la copii cu varsta
mai mică de 6 ani;
• forma pauciarticulară (manifestarile ar-
ticulare sunt reduse şi asimetrice);
• forma poliarticulară, apare mai frecvent
la fete (cuprinde prima dată articulaţiile
simetrice).
Simptomele artritei
cronice juvenile pentru
cele trei forme
Forma sistemică prezintă urmatoarele
semne şi simptome:
• febra intermitentă este predominant
nocturnă şi cedează la administrarea de
cortizon;
• rush cutanat, afectează întregul corp,
cu excepţia feţei şi a mucoaselor; are as-
pectul unei boli contagioase şi poate fi
însoţit de prurit;
22
• hepatosplenomegalie
• dureri abdominale;
• adenopatii latero-cervicale sau inghinale;
• mialgii (dureri musculare).
Manifestările articulare apar la aproxima-
tiv 6 luni după manifestările extra-articu-
lare (febră, rush, adenopatii, mialgii).
Forma pauciarticulară în care gradul
afectării articulaţiilor este mai redus, pre-
domină afectarea oculară (iridociclita),
manifestată prin fotofobie, dureri oculare,
scăderea acuitătii vizuale, sau afectarea
articulaţiilor vertebrale (spondilita) cu
reducerea mobilităţii coloanei vertebrale.
Forma poliarticulară prezintă manifestă-
rile articulare pe primul loc şi se caracte-
rizează prin tumefacţia articulaţiei, durere
articulară predominant matinală şi impo-
sibilitatea de a efectua mişcări din articu-
laţia respectivă.
Artrita apare la articulaţii simetrice (ge-
nunchi, coate, articulaţiile radiocarpiene, ti-
biotarsiene, articulaţiile mici ale falangelor),
dar niciodată la coloana toracică şi lombară.
Coloana cervicală poate fi afectată, simpto-
mul dominant fiind redoarea cefei.
Diagnosticul
de artrita cronică juvenilă
Pentru susţinerea diagnosticului sunt ne-
cesare o serie de analize de laborator:
• examenul sângelui (hemoleucograma)
evidenţiază anemie, uneori leucocitoză;
• reactanţii de fază acută (PCR-proteina
C reactivă, VSH, fibrinogen) sunt sem-
nificativ crescuţi ;
• teste serologice (sunt dozaţi factorul
rheumatoid, anticorpianţi-nucleari);
• biopsia sinovială, examen care are ca re-
zultat demonstrarea prezenţei inflama-
ţiei nespecifice;
• examenul radiologic (relevă prezenţa
tumefacţiei ţesuturilor moi periarticu-
lare, osteoporoza juxta-articulară, neo-
formarea osoasă).
Evoluţia
artritei cronice juvenile
Afecţiunea evoluează ani la rând cu artrita
minimă, în pusee cu exacerbări şi remisi-
uni. Prognosticul este bun, doua treimi
dintre cei afectaţi intră în remisiune clini-
că de lungă durată, fără modificări rezidu-
ale ale articulaţiilor, fără deformări şi fără
semne de boală la vârsta adultă.
Specific acestei afecţiuni este întârzierea
în creştere, datorată închiderii premature
a cartilajelor de creştere la copii.
Tratament
Medicamentele utilizate în tratarea ar-
tritei cronice juvenile includ:
• antiinflamatorii nesteroidine,
• antiinflamatorii steroidiene/
corticoterapie,
• săruri de Aur,
• imunosupresoare, terapia biologică,
toate administrate la indicaţia medicului.
Întărirea şi susţinerea articulaţiilor între
pusee se realizează prin balneofiziotera-
pie, masaj şi fizioterapie.
Terapia acestei boli include, pe langa tratarea
semnelor şi simptomelor în pusee, întreţine-
rea articulaţiilor, şi terapia psihologică adre-
sată atât părinţilor cât şi copiilor afectaţi.
Dr. Chiriac Iulia
 Articole de specialitate

Perskindol Activ gel

Formulă unică,
acţiune dublă,
efect imediat

nivel mondial, axându-se pe: tratamentul

Compania Vifor Pharma aduce anul acesta în atenţia deficitului de fier, al bolilor infecţioase şi
utilizatorilor din România un nou produs cu o formulă asistenţa de sănătate pentru consumatori.
unică, acţiune dublă şi efect imediat: Perskindol® Ac-
Vifor Pharma România are în portofoliu
tiv gel. Acesta este un preparat topic, care conţine produse pe bază de fier, administrate pe
uleiuri esenţiale din 7 plante şi mentol îmbinate într-o cale orală sau intravenoasă. Aceste pro-
duse sunt eliberate pe bază de prescripţie
formulă unică (Ulei esenţial de Gaultheria Procum- medicală şi se folosesc pentru tratamen-
bens, Ulei esenţial de ace de pin, Ulei esenţial de coajă tul deficitului de fier cu sau fără anemie
de portocală, Ulei esenţial de lămâie, Ulei esenţial de în următoarele arii terapeutice: nefrolo-
gie, cardiologie, oncologie, obstetrică şi
bergamotă, Ulei esenţial de rozmarin, Ulei esenţial de ginecologie, gastroenterologie, hemato-
levănţică şi Levo-Mentol). logie, pediatrie. Brandurile de produse
pe bază de fier sunt: Ferrum Hausmann®,
Maltofer®, Venofer® si Ferinject®.

P
erskindol® Activ gel are acţiune
dublă: stimulează circulaţia san-
guină la nivel local şi este anti-
inflamator prin uleiurile esenţiale din
compoziţie.
La aplicare pe piele se absoarbe rapid şi
conferă iniţial o senzaţie de răcire (dato-
rită mentolului din compoziţie) urmată
apoi de o senzaţie plăcută de încălzire,
cu efect imediat de ameliorare a durerii
şi de relaxare musculară. Produsul are
compatibilitate excelentă cu pielea, pă-
trunde complet în piele fără să lase nici
un reziduu şi fără să interfere cu proce-
sul natural de respiraţie a pielii.
Perskindol® Activ gel este recomandat
pentru ameliorarea durerilor musculare
şi articulare asociate sportului, muncii
de birou sau activităţii de zi cu zi.
Compania Vifor Pharma are activita-
te de cercetare, dezvoltare, producţie şi
comercializare produse farmaceutice la
Portofoliu de produse anti-infecţioase al
Vifor Pharma România include prepa-
rate imunostimulatoare, pentru preve-
nirea infecţiilor respiratorii şi a infecţii-
lor urinare. Brandurile de produse sunt:
Broncho-Vaxom® şi Uro-Vaxom®.
În România, compania Vifor Pharma
furnizează şi preparate cu aplicare topi-
că din categoria unguentelor antihemo-
roidale cu anestezice locale (Doxiproct®
şi Doxiproct Plus®).

Reumatologie 23
Articole de specialitate

Recuperarea
în hernia de disc lombară
4 din 5 oameni vor avea în timpul vieţii o durere lombară. şi de perioada scursă de la operaţie, eviden-
ţiindu-se următoarele perioade: în primele
Din fericire, peste 90% dintre aceştia beneficiază de 2 săptămâni, în intervalele 2-6 săptămâni,
tratament conservator (terapie balneară, fizical kinetică, 6-12 săptămâni şi 12-18 săptămâni posto-
medicamentoasă) şi doar 5-10% necesită intervenţie perator. Dacă elemente de kinetoterapie şi
recuperare cardiovasculară şi respiratorie
chirurgicală. Durerea de spate, lombară este cea mai se introduc imediat postoperator, procedu-
frecventă cauză de dizabilitate pentru persoanele active, rile fizicale sunt indicate după 6 săptămâni.
Toate procedurile sunt realizate de un ki-
cu vârste peste 40 de ani, din SUA. netoterapeut, iar pacientul este reevaluat
constant de medicul de specialitate, fişa de

H
ernia de disc lombară este impli-
cată într-un procentaj mic dintre
toate durerile de spate. Ea este
importantă când produce durere şi dis-
funcţie, prin afectare neurologică. Foar-
te importante pentru diagnosticul HDL
sunt caracteristicile clinice ale durerii şi,
mai ales, distribuţia acesteia. Clasic, dis-
tribuţia durerii este radiculară, adică pe
traseul unei rădăcini nervoase sau a unui
nerv, cel mai cunoscut fiind nervul sciatic.
Totuşi, doar 9% dintre cei care se consultă
pentru prima oară cu sciatică au hernie
de disc lombară. Alte simptome, în afară
de durere, sunt slăbiciunea musculară şi
modificările de sensibilitate (amorţeală,
furnicături, lipsa totală a sensibilităţii).
Examenul clinic se completează cu exami-
narea imagistică, de bază fiind radiografia.
Examinarea MRI se indică în cazul unei
decizii terapeutice chirurgicale, pentru a
evidenţia sediul exact al leziunii.
Procentajul mare de pacienţi precizaţi la
începutul articolului beneficiază cu succes
de tratament de recuperare. Acesta se sta-
bileşte de medicul de specialitate, după o
evaluare completă ortopedică şi neurolo-
gică, şi este apoi realizat de kinetoterapeut
şi asistentul de fizioterapie.
Dacă, după o perioadă de timp cuprinsă
între 6 săptămâni şi 3-4 luni, tratamentul
conservator aplicat nu determină îmbu-
nătăţirea simptomelor pacientului, acesta
trebuie direcţionat către neurochirurgie.
Tratamentul chirurgical tratament modificându-se în consecinţă.
Rezolvă imediat pacienţii cu sciatică, dar, Dr. Ţugui Raluca Dana,
pe termen lung, nu există diferenţă între Medic specialist recuperare, medicină
cei trataţi chirurgical şi cei trataţi nonchi- fizică ţi balneologie, competenţă
rurgical. Managementul pacienţilor an- ecografie musculo-scheletală
terior operaţiei este şi el important şi are
mai multe vize din punct de vedere fizical
kinetic: antiinflamator şi analgetic, reedu-
care respiratorie şi cardiovasculară, creş-
terea tonusului muscular.
De ce este
importantă recuperarea
după operaţia pentru
hernie de disc lombară?
Deoarece este nevoie de refacerea structu-
rilor lezate după actul chirurgical, cum ar
fi: muşchi, ligamente, nervi şi uneori os,
fără a mai lua în calcul perioada anteri-
oară operaţiei, marcată de durere şi deci
de limitare a mişcărilor. Indiferent de ti-
pul intervenţiei chirurgicale, se realizează
un plan individualizat de recuperare ce
cuprinde medicaţie, program de terapie
fizicală, kinetică, instrucţiuni referitoare
la modul de realizare a activităţilor de zi
cu zi (condus, mers, stat pe scaun, cărat
greutăţi, sport, alergat etc.).
Postchirurgical, recuperarea începe imedi-
at, având obiective şi metode individualiza-
te în funcţie de statusul clinic al pacientului

24
Articole de specialitate
Abordarea pluridisciplinară
a autismului
Ce ne spune definiţia
autismului despre tratarea
copilului cu autism?
Autismul este o boală psihică ce debutea-
ză înainte de vârsta de 3 ani şi care se ma-
nifestă prin inabilitatea de a iniţia şi dez-
volta relaţii sociale, de a exprima interes
și emoţii, incapacitate de a folosi limbajul
și comunicarea (atât verbal cât și nonver-
bal). Autistul prezintă un comportament
stereotip, incluzând un repertoriu com-
portamental restrictiv și repetitiv.
Frecvent, mulţi copii cu autism, în primul
an de viaţă, se dezvoltă normal pe toate
ariile de dezvoltare. Ulterior, se opresc
din învăţarea lucrurilor noi și apoi pierd o
parte din cunoștinţele pe care le aveau. Nu
se mai joacă cu jucării, nu mai spun cu-
vintele și silabele pe care le spuneau adec-
vat, apare selectivitatea de alimente etc.
Creierului viitorului copil cu autism își
pierde o parte din funcţii, iar copilul nu
mai învaţă în ritmul în care a învăţat până
atunci, iar în timp apare un decalaj între
nivelul cunoștinţelor și abilităţilor sale
sociale și cele ale unui copil neurotipic
de aceeași vârstă. În paralel cu pierderea
funcţiilor creierului începe, lent dar sigur,
instalarea simptomelor autiste.
Ce trebuie făcut pentru recuperarea unui
copil cu autism? Un tratament medica-
mentos și o metodă structurată de învăţa-
re, adică o terapie comportamentală (cu-
noscută sub denumirea de ABA).
Tratamentul medicamentos are rolul de
a-i reda creierului copilului cu autism
funcţiile pierdute. Adică, copilul cu au-
tism să redevină capabil să simtă și să-și
exprime sentimentele, să reînceapă să în-
veţe singur, nepromptat și nerecompen-
sat, pe toate ariile de dezvoltare. Adică,
exact cum era după naștere și exact la fel
cum învaţă un copil neurotipic. Și mai
este nevoie de un proces structurat de în-
văţare, pentru recuperarea deficitului de
cunoștinţe, adică de terapie.
O terapie foarte eficientă este ABA (ana-
liză comportamentală aplicată).Dacă
părinţii unui copil cu autism acceptă di-
26
agnosticul acestuia înainte de vârsta de
3 ani și încep să-i administreze un tra-
tament medicamentos menit să-i redea
capabilitatea de a simţi și a-și exprima
sentimentele, precum și de a învăţa singur
din mediu, nepromptat și nerecompensat,
dar asociind și terapia ABA o oră pe zi
(cu profesioniști), atunci copilul are șanse
uriase ca, din primul an de terapie și tra-
tament medicamentos, să recupereze cel
puţin un an pe vârsta mintală.
Cel mai important obiectiv în tratarea
unui copil cu autism este ca, prin trata-
mentul medicamentos și terapia pe care
acesta le urmează, într-un an calendaris-
tic să recupereze cel puţin un an pe vârsta
mintală, iar acest ritm de învăţare să se
menţină pentru toată viaţa.
Începând tratamentul medicamentos și
terapia la această vârstă (sub 3 ani), prac-
tic, se oprește instalarea unor simptome
noi și putem vorbi de un autism oprit în
evoluţie, începând totodată și procesul de
recuperare.
Dacă se începe mai târziu, după vârsta de
3 ani, există progrese, dar în primul an
acestea nu sunt la fel de mari ca la copiii
care au început tratamentul și terapia îna-
inte de vârsta de 3 ani.
Terapia comportamentală ABA (Applied
Analysis Behavior - Analiza Comporta-
mentală Aplicată) a început să fie aplicată
în anii 1960, în SUA, și are la bază prin-
cipii de analiză a comportamentului apli-
cate în mod sistematic pentru a îmbună-
tăţi comportamentul unei persoane. Este
considerată una dintre cele mai eficiente
metode de intervenţie pentru cei afectaţi
de o tulburare din spectrul autist.
ABA poate ajuta copii cu orice nivel de
gravitate a tulburării autiste, obiectivele
terapiei fiind stabilite în funcţie de tabloul
simptomatic al fiecărui copil.
ABA se centrează pe arii importante
din punct de vedere social și vizează în
mod direct un comportament ce trebuie
schimbat. Măsurarea directă și constantă
a acestor schimbări este deosebit de im-
portantă pentru înregistrarea progreselor
și/sau a stagnărilor.
Programele ABA au ca scop creșterea abi-
lităţilor de comunicare, gândire, socializa-
re, joacă, precum și diminuarea, stingerea
comportamentelor negative care afectează
învăţarea în general. Aceste ultime com-
portamente pot fi cele de tip ritual și agre-
sive. Copiii ajung să stabilească un contact
vizual, să execute o sarcina și să beneficieze
în ansamblu de efectele acestei intervenţii.
ABA folosește ceea ce-l motivează pe copil și
tehnici pozitive de întărire a comportamen-
tului acestuia. În cadrul acestei terapii, tera-
peutul îi adresează copilului o cerinţă sau o
întrebare, alături de răspunsul corect. Apoi,
folosește recompense, precum mâncare,
jucării, laude sau atenţie, pentru a-l recom-
pensa când răspunde corect sau dacă execu-
tă o sarcină. Terapia se desfășoară în sesiuni
de unu-la-unu (un terapeut-un copil).
Progresele depind de vârsta la care copilul
începe terapia din momentul diagnostica-
rii. Adică, un start al intervenţiei la o vâr-
stă cât mai mică asigură șanse mai mari și
mai rapide de recuperare.
Efectele terapiei ABA sunt vizibile din ex-
terior, deorece presupun o modificare a
comportamentului și se resimt în creșterea
independenţei și calităţii în ansamblu a
vieţii copilului și a celor din jurul lui.
Părinţii sunt implicaţi activ în terapia
ABA, trebuind să aplice principiile terapiei
tot timpul când sunt împreună cu copilul,
practic, continuând munca specialiștilor.
Terapia ocupaţională
– art terapia
– terapia senzorială
Terapiile creative îi oferă copilului posibi-
litatea de a se exprima liber într-un mediu
securizat, fără să simtă presiunea de a căuta
cuvinte potrivite pentru lucrurile pe care le
trăiește. Terapiile creative utilizează imagi-
nile prin intermediul picturii, modelajului,
colajului, nisipului, sunetului, pentru a înţe-
lege mai bine lumea interioară și exterioară.
Abordarea este centrată pe copil, pe nevo-
ile și dorinţele sale, luând în considerare
contextul în care acesta trăiește.
Tulburările din sfera integrării senzoriale

sunt des întâlnite la copiii cu dizabilităţi/
dificultăţi de învăţare și/sau tulburări neu-
rologice, așa cum este și autismul.
Scopul acestor terapii este:
• îmbunătăţirea motricităţii fine și grosiere
• dezvoltarea abilităţilor de viaţă inde-
pendentă
• dezvoltarea abilităţilor de a se juca cu
plăcere cu o altă persoană
• dezvoltarea abilităţilor de a se deschide
emoţional și de a-și exprima propriile
trăiri și dorinţe
• diminuarea stresului și a anxietăii (spe-
cifice în special celor cu TSA)
• învăţarea bazelor comunicării cu o altă
persoană
• stabilirea unei legături cu o altă persoană
• diminuarea efectelor secundare ale dis-
funcţiei de integrare senzorială, inclusiv
anumite stereotipii
• învăţarea construirii unui joc, a unei
povești etc., descoperind propriile limi-
te și capacităţi
Mediul este amenajat astfel încât să-i ofe-
re copilului siguranţă și să-i permită să se
exprime liber, să experimenteze diverse
situaţii și emoţii, căutând și găsind soluţii
adecvate, toate aceste lucruri îmbunătă-
ţindu-i imaginea și încrederea în sine, dar
și abilitatea de a se integra în societate.
Un loc important în abordarea ei, în spe-
cial atunci când se lucrează cu copii care
au tulburări din spectrul autist, îl ocupă
acele activităţi de motricitate fină și/sau
grosieră gândite astfel încât să răspundă
nevoilor senzoriale ale copilului.
De cele mai multe ori, copiii cu disfuncţii
de integrare senzorială experimentează
probleme în ceea ce privește simţurile tac-
til, olfactiv, auditiv, gustativ și/sau vizual.
De cele mai multe ori, la acestea se adau-
gă dificultăţi în ceea ce privește mișcarea,
coordonarea și conștientizarea propriului
corp în spaţiu.Astfel, aceste persoane pot
fi extrem de sensibile la anumite texturi,
sunete, mirosuri și gusturi, la anumite
haine, la diverse parfumuri, la anumite
mâncăruri sau chiar la anumite zgomote
obișnuite, care le pot provoca disconfort.
În egală măsură, pot fi exact în partea
opusă, și anume să nu simtă durerea sau
chiar să experimenteze plăcere în urma
unor senzatii pe care, în general, alţi copii
neurotipici le resping, senzaţii provocate
de mirosuri intense, frig puternic, gusturi
neplăcute etc.
În cazurile în care avem de-a face cu dis-
funcţii de integrare senzorială, creierul
pare să nu fie capabil să sorteze stimulii de
fond și să delimiteze ceea ce este cu ade-
vărat important. Acest lucru duce, de cele
mai multe ori, la o suprastimulare, la o su-
praîncărcare cu informaţii senzoriale. De
aceea, terapia prin integrare senzorială le
este utilă copiilor cu dificultăţi de învăţa-
re (cu diferite dizabilităţi, dar, în special,
celor care manifestă tulburări din spectrul
autist), ajutându-i să proceseze informaţiile
provenite prin diversele canale senzoriale.
Pe lângă stimularea simţurilor vizual, au-
ditiv, gustativ, olfactiv și vestibular, această
terapie include stimularea simţului tactil și
a simţului proprioceptiv pentru îmbună-
tăţirea echilibrului și a dezvoltării motorii.
Un principiu important este promovarea
câștigării independenţei, ajutând copilul
să depășească pasivitatea.
Terapia ocupaţională are
următoarele următoarele
arii principale:
responsabilizare, independenţă și capaci-
tate de a reacţiona adecvat în diversele si-
tuaţii de viaţă cotidiană, formarea deprin-
derilor de autoîngrijire și igienă persona-
lă, dezvoltarea abilităţilor de muncă, joc,
petrecerea timpului liber, educarea și dez-
voltarea capacităţilor cognitive, dezvol-
tarea și antrenarea motricităii, formarea
imaginii și încrederii de sine, dezvoltarea
abilităţilor de relaţionare interpersonală.
Utilizarea mediului artistic ajută și la ac-
cesarea diferitelor experienţe și la un nivel
senzorial (parfum, textură, melodii etc.) și
ajută mult aria motricităţii fine. Se utili-
zează toate activităţile pe care le implică
muzica (cântat, improvizat, ritm, scriere
de povești, mișcare și sunet, discuţii) și
artele plastice pentru a ajuta copilul să
depășească anumite greutăţi, pentru a-și
păstra sănătatea și îmbunătăţi calitatea
vieţii, pentru a-și dezvolta nivelul de func-
ţionare pe diverse arii, precum funcţiona-
re cognitivă, abilităţi motrice, dezvoltare
emoţională și afectivă, comportament și
abilităţi sociale.
Kinetoterapia
Copiii pot avea deficienţe în ceea ce pri-
veşte: forţa musculară, coordonarea, echi-
librul, însuşirea deprinderilor motrice de
bază şi utilitare, funcţiile senzorio-motrice,
motricitatea fină și capacitatea de relaxare.
Un program de kinetoterapie complex
Articole de specialitate
ajută copiii, atât prin exerciţiile practicate
cât şi prin atitudinea de relaţionare susţi-
nută de kinoterapeut, să-şi cunoască mai
bine propriul corp, să se integreze mai
bine în mediul înconjurător şi să relaţio-
neze mai bine cu ceilalţi oameni.
Principala activitate
a copiilor este jocul!
Astfel, şedinţele de terapie vor consta în jo-
curi, iniţiate de terapeut sau de copil, care
să conducă spre un obiectiv terapeutic.
Obiectivele urmărite
prin programul kinetoterapeutic sunt:
• Dezvoltarea motricităţii generale (a ap-
titudinilor motrice şi a deprinderilor
motrice);
• Dezvoltarea motricităţii fine și a inde-
mânării motorii, necesare autoservirii şi
diverselor activităţi cu caracter practic;
• Educarea echilibrului static şi dinamic;
• Educarea ritmului şi a coordonării miş-
cărilor;
• Dezvoltarea dominanţei laterale;
• Dezvoltarea capacităţii de percepţie, ori-
entare şi organizare spaţio-temporală;
• Formarea percepţiei corecte a schemei
corporale.
În programele de kinetoterapie,
abilităţile sociale, emoţionale,
cognitive şi comunicarea sunt „exer-
sate” la fel ca şi aptitudinile motrice.
Activităţile motrice reprezintă o compo-
nentă importantă a programelor educative,
mişcarea ajutând copilul nu doar din punct
de vedere motric, ci şi emoţional şi social.
Copiii cu tulburări din spectrul autist şi
sindrom Asperger pot avea deficienţe în
ceea ce priveşte: forţa musculară, coordo-
narea, echilibrul, însuşirea deprinderilor
motrice de bază şi utilitare, funcţiile sen-
zorio-motrice, motricitatea fină și capaci-
tatea de relaxare.
S-a dovedit, de asemenea, că exerciţiile
fizice intense au dus la diminuarea agresi-
vităţii și autoagresivităţii, a autostimulării,
a comportamentului hiperkinetic şi a ste-
reotipiilor la copiii autişti.
Tratarea copilului autist este o muncă în
echipă, specialiști și părinţi. Părinţii trebu-
ie să continue acasă munca specialiștilor.
Echipa Napocensis Medical Center,
condusă de dr.Naghiu N. Radu
Medic specialist psihiatrie pediatrică
Reumatologie 27
Articole de specialitate
Fibromialgia
Este un sindrom dureros cronic, cu etiologie şi fiziopatologie
incomplet elucidate, reprezentând a doua boală întâlnită
în practică de medicul reumatolog după boala artrozică.
În 75-80% din cazuri afectează femeile cu vârste cuprinse
între 30 şi 50 de ani, existând dovezi ale agregării familiale.
E
xistă studii care demonstrează câte-
va mecanisme posibile implicate în
fiziopatologia FM: ipoteza metabo-
lică - rolul stresului oxidativ în alterarea
funcţiei musculare (deficitul coenzimei
Q10 în celulele mononucleare asociat cu
disfuncţia mitocondrială şi, implicit, cu
producerea de radicali liberi ai oxigenu-
lui); ipoteze neuroendocrine - disfuncţia
procesării durerii la nivelul SNC rezultând
din atenuarea selectivă a caii descendente
inhibitorii a durerii ce implică serotoni-
nă, norepinefrină şi dopamină, creşterea
nivelului substanţei P în LCR; inflamaţia
(creşterea numărului mastocitelor în pa-
28
pilele dermului generând stimuli ce pot
cauza hipersensibilitatea la durere); scă-
derea CRH, IGF-1; ipoteza infecţioasă
(Borrelia burgdorferi, HIV, virusul hepa-
titis C,CMV etc).
Numeroase simptome sunt asociate cu FM:
redoarea matinală difuză, cefalee sau du-
rere facială, tulburări de somn, modifi-
cări cognitive, tulburări gastrointestinale
(disfagie, sdr. de intestin iritabil), genito-
urinare (polachidisurie, vulvodinie, dis-
menoree), neurologice (parestezii , “sdr.
picioarelor neliniştite”, hiperexcitabilitate
- sensibilitate la lumină, zgomote, miro-
suri), modificări mucoase şi tegumentare
(prurit, rash, fenomen Raynaud-like, li-
vedo reticularis,xeroftalmie, xerostomie),
depresie şi anxietate.
Clasic, diagnosticul pozitiv se realiza pe
baza criteriilor elaborate de ACR în 1990:
1. Istoric de durere generalizată cu durata
peste 3 luni, de intensitate şi localizare va-
riabila; 2. Identificarea a 11 din 18 puncte
sensibile la palparea digitală (cu o forţă de
aprox. 4kg/cm2) .
Având în vedere că FM este o entitate
complexă ce presupune nu doar durere ge-
neralizată, ci şi o serie de alte manifestări,
în 2010 au fost elaborate noi criterii de di-
agnostic care includ şi indicatori obiectivi
ai acestora: WPI (widespread pain index)
şi SS (symptom severity scale).
Astfel, diagnosticul pozitiv
presupune prezenţa a 3 condiţii:
1. WPI >=7 şi SS>=5 sau WPI 3-6 şi SS>=9
2. Simptome prezente de mai mult de 3
luni ;
3. Excluderea altor afecţiuni ce pot cauza
durere.
Tratamentul
Presupune măsuri nefarmacologice: exer-
ciţii fizice (aerobice, stretching, înot); te-
rapia cognitiv-comportamentală; balneo-
terapie; terapii alterne, precum şi măsuri
farmacologice. Dintre acestea, sunt apro-
bate de FDA Pregabalina (anticonvulsi-
vant de generaţia a doua)), Duloxetine
şi Milnacipramul (inhibitori ai recaptării
duale a serotoninei şi norepinefrinei), dar
se mai pot folosi antidepresive triciclice
(Amitriptilina, Cyclobenzaprina), Trama-
dolul, antiinflamatoare nesteroidiene sau
combinaţii ale acestora. Nu este dovedită
eficienţa corticosteroizilor, calcitoninei,
benzodiazepinelor sau opioizilor, aceştia
din urma fiind ultima opţiune terapeutică.
Rezultatele tratamentului sunt variabile
şi nesatisfăcătoare, evoluţia bolii fiind de
lungă durată.
Dr Claudia Haralambie
Medic specialist Reumatologie
Articole de specialitate

Tehnici optimizate
de ortezare a hemiplegicilor
Mersul este modul obişnuit de locomoţie spre un obiec- Pentru a preveni şi a trata subluxaţia de
umăr, după un accident vascular cerebral,
tiv sau dinspre acesta, cu scopuri diferite, toate urmărind se folosesc uzual orteze tip eşarfă.
adaptarea la cerinţele de mediu şi la cele de răspuns
faţă de acesta. Important de reţinut este că locomoţia se Orteza Omo Neurexa
realizează prin mişcările tuturor părţilor corpului omenesc La Congresul Internaţional de Protezare
(cap, gât, trunchi, bazin, membrele inferioare şi superioare) şi Ortezare, Leipzig 2010, a fost prezentată
orteza Omo Neurexa. Este un dispozitiv
şi se constituie ca o alternanţă a mişcărilor cu poziţiile de de descărcare a sarcinii din umărul afectat
sprijin (la care participă segmentele mai sus amintite). ce asigură atenuarea durerii, îmbunătăţeş-
te postura şi patternul de mers. Are două

Î
n cazul piciorului căzut, se recomandă sau lipire, talpa din microporos, uşor, cu componente, una de umăr şi alta de ante-
purtarea unei orteze de gleznă-picior părţile laterale întărite, cu deschidere am- braţ, unite prin două benzi. Componenta
fixă (AFO), confecţionată din materi- plă, bombeu înalt, pelota de picior anterior de umăr prezintă o prelungire toracică cu
al plastic termoformabil, care înconjoară poziţionată să prindă capetele proximale prindere subaxilară contralaterală. Prima
partea posterioară a gambei, în- ale falangelor şi arc metalic in- poziţionează şi menţine capul humeral în
castrează calcaneul, se pre- serat. Talonul calcanean cu articulaţie, a doua posturează membrul
lungeşte plantar până înălţime de maximum superior într-o uşoară rotaţie externă care
la linia MT I - MT V, 10 mm limitează ex- contracarează postura spastică de flexie
căptuşită la interior. tensia genunchiu- asociată cu rotaţie internă. Este confecţi-
Prinderea se face lui contracarând onată din material textil termoregulator
cu benzi velcro. genu recurvatum. care permite utilizarea în contact direct
În timpul flexi- Posturează fizio- cu pielea, pentru perioade de timp lungi.
ei dorsale cresc logic piciorul şi Opţional se pot ataşa paduri de stimulare
exagerat presi- limitează toate musculară în aria M. romboid, secţiunea
unile plantare, mişcările patolo- inferioară a M. trapez sau în secţiunea su-
apar fricţiuni în gice ale acestuia. perioară a M. marele dorsal.
zona benzii de În general, aceşti
prindere de la nive- pacienţi, în marea lor Aşa cum planul de recuperare
lul gleznei, iar antepi- majoritate vârstnici, trebuie personalizat, aşa şi aceste
ciorul nu este susţinut. prezintă patologii ale pi- dispozitive medicale fie trebuie
Este greu de adaptat în pan- ciorului apărute înaintea AVC proiectate şi confecţionate pe
tofi obişnuiţi. Degetele nu mai pot (hallux valgus, picior plat valg etc.) şi
măsura individuală, fie adaptate
descărca greutatea în mod fiziologic. Aria patologii asociate diabetului (neuropatie).
acoperită de material plastic este mare şi Gheata ortopedică îi asigură confort ma-
la nevoile fiecărui pacient.
conduce la creşterea temperaturii locale. xim pacientului prin diminuarea riscului Adaptarea lor pe pacient se face
Nu se recomandă utilizarea în contact di- de apariţie a leziunilor tegumentare prin numai de fiziokinetoterapeut sau
rect cu pielea. eroziune (volum generos în zona degete- CPO (clinical prothesist/orthesist).
lor) şi, nu în ultimul rând, independenţa.
Gheata ortopedică Există posibilitatea analizării vizuale a ing. Mihaela Buzatu
modului de posturare, piciorul “respiră” în Inginerie Medicală&Clinică,
Este confecţionată doar din materiale na- timpul mersului şi prinderea poate fi ajus- Master of Science
turale, cu îmbinări netede, prin coasere şi/ tată pentru prevenţia congestiei. Specializare: protezare-ortezare
30