Despre albine...

i
veninul lor

 Insectele care inteapa pentru a-si apara coloniile sau pentru a-si stapani prada apartin ordinului Hymenoptera, care include apidele (albinele si bondarii), vespidele (viespile, barzaunii si viespile galbene) si furnicile. Veninul lor contine o gama larga de amine, peptide si enzime responsabile de reactiile locale si sistemice. Desi efectul toxic al intepaturilor multiple poate fi fatal.

Albinele isi pierd aparatul producator de venin in timpul intepaturii si ulterior mor, in timp ce viespile pot sa intepe de mai multe ori succesiv. Albinele obisnuite, producatoare de miere si bondarii ataca doar cand colonia este deranjata.

Toxinele polipeptidice in veninul albinei melifore includ melitina, care lezeaza membranele celulare, proteine care produc degranularea mastocitara, cauzand eliberarea histaminei, apamina, o neurotoxina, si adolapina, care are efect antiinflamator.

Enzimele din venin includ hialuronidaza, care permite difuzarea altor compusi ai veninului, si fosfolipazele, care pot sa constituie alergenii majori ai veninului. Veninul contine o cantitate mare de histamina, de aceea provoaca dureri mari. In cazul insectelor, albinele, viespile, cateva specii de furnici si diferiti bondari sunt responsabile de provocarea reactiilor alergice la oameni.

Persoanele alergice pot avea un soc extrem de periculos care sa le puna viata in mare pericol la cateva minute de la intepatura.

Cu toate ca sunt dureroase, intepaturile acestor insecte nu sunt atat de periculoase daca ne gandim la intreg organismul omenesc.

Pentru a reprezenta un pericol este nevoie de sute sau chiar mii de intepaturi efectuate asupra unei persoane non-alergice. Decesul din cauza efectelor directe ale veninului se produce dupa 300-500 intepaturi de albina. Exceptiile sunt reprezentate de intepaturi in gura sau in faringe, deoarece umflaturile pot fi un mare pericol de asfixiere si pot cauza moartea.

S-a descoperit ca veninul de albine exercita si evidente actiuni antireumatice.

Veninul de albine este hemoragic, fata de veninul de sarpe care este coagulant.

Acest venin are in componenta sa acidul formic, clorhidric, ortofosforic, saruri minerale, acizi organici volatili, un important ferment (fosfataza), unele antibiotice, histamina, hialuronidaza si aminoacizi bogati in sulf ca metionina si cistina. Acestia din urma stimuleaza secretia de cortizon de catre glandele suprarenale. De asemenea, veninul este bactericid.

Paulina Postchinkowa (Bulgaria) a preconizat metoda administrrii veninului de albine prin electroforez, sub piele, n esuturile din jurul articulaiilor afectate de artroz. Pornind de la bazele teoretice de aplicare a veninului de albine n medicin, s-a sintetizat astfel activitatea biologic ridicat a veninului de albine i aciunea complex pe care o exercit asupra organismului:

Actiuni...

blocheaz sistemul nervos prin sinapsele periferice si centrale; creste activitatea functional a sistemului hipofizosuprarenal; este antiaritmic si cardiostimulant; este hipotensiv si dilatator al vaselor cerebrale, ndeosebi cele de la baza creierului; dezvolt diferite reflexe protectoare; scad inflamatia si senzatia de durere; protejeaz contra iradierii radioactive; amelioreaz microcirculatia; scade coagulabilitatea sngelui prin cresterea activittii fibrinolitice a sngelui si este imunologic activ.

Veninurile de albina i de viespe sunt diferite, fiecare coninnd diferii alergeni majori, bine definii. Fosfolipaza A2 i melitina sunt prezente numai in veninul de albina, antigenul 5 numai in veninul de viespe, dar ambele veninuri conin hialuronidaza. Pacienii sunt rar alergici la ambele tipuri de veninuri n acelai timp.

 Viespea

inteapa direct in vena, pisca de mai multe ori si nu isi lasa acul sub piele, in timp ce albina inteapa o singura data si isi lasa acul in ,,posesia noastra...

De aceea, in cazul unei intepaturi de albina, primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este sa scoateti acul, intrucat ramanand sub piele el continua sa elibereze venin.

La indivizii alergici, dupa inocularea veninului apare o reacie mai rapid i de intensitate variabil de la o reacie uoara cu eritem i edem localizat, durere intens, ce apar n cteva minute de la nepatur, pan la reacii mai severe ce includ edem, urticarie i angioedem, stare de slabiciune, transpiraii, cefalalgie intens, crampe abdominale i stri de vom, senzaie de constricie toracica sau senzaie de sufocare cu edem laringian i in cazuri extreme, oc anafilactic cu potenial letal. Aceste manifestri se pot dezvolta n 10 minute de la nepatur, aa ca intervenia prompt este esenial.

Tratament...

Acele ingropate in piele trebuie raclate sau periate cu o lama sau cu unghia, dar nu trebuie indepartate cu forcepsul, care poate stoarce mai mult venin din saculetul cu venin. Sediul intepaturii trebuie curatat si dezinfectat si trebuie aplicata gheata, pentru a incetini difuzarea veninului. Pentru ca intepaturile de albine sunt acide, ele se neutralizeaza cu o lingurita bicarbonat de sodiu diluat intr-un pahar cu apa cu care tamponati bine zona. Piscatura de viespe este alcalina si se neutralizeaza cu un agent acid, cum ar fi otetul. O pasta din 2 aspirine zdrobite, amestecate cu putina apa; pasta obtinuta se aplica peste piscatura.

Pacientii cu numeroase intepaturi trebuie monitorizati 24 de ore pentru semne de insuficienta renala sau coagulopatie. Anafilaxia se trateaza prin injectarea subcutanata de epinefrina clorhidrica. Epinefrina intravenoasa (administrata lent) este indicata pentru socul profund. Un garou poate incetini difuziunea veninului.

Profilaxie...

Persoanele cu istoric de alergie la intepaturile de insecte trebuie sa poarte asupra lor o seringa incarcata cu epinefrina, pentru a si-o administra in caz de intepatura.

Bzzzz...