Analiz a matematic a si matematici speciale

Capitolul 1. Siruri si serii $I. Mul timi de puncte n Rn

Deni tia 1: Fie I1; I2; :::In ; n intervale deschise n R: Atunci mul timea se nume ste interval n dimensional. (Dac a toate intervalele I1; I2; :::; In sunt nchise, atunci I este nchis) Deni tia 2: Se nume ste sfer a deschis a cu centrul n a; a 2 Rn si de raz a r 2 R mul timea: p 2 2 V (r; a ) = fx=x 2 Rn ; k x a k< rg; unde k x k= x2 1 + x2 + ::: + xn este norma euclidian a. (Dac a k x a k r; mul timea se nume s te nchis a. I = I1 I2 ::: In = f(x1 ; x2; :::; xn)=x1 2 I1; x2 2 I2; :::; xn 2 Ing Lector drd. Cristina Flaut

Deni tia 3: Se nume ste vecin atate a unui punct a 2 Rn ; orice mul time care con tine o sfera a V (r; a): deschis Deni tia 4: Fie A Rn; a 2 Rn: Spunem c a a este punct interior mul timii A daca exist a o vecin a tate V a punctului a con tinuta n A: O mul time formata ste mul time deschis a. numai din puncte interioare se nume Deni tia 5: O mul time A Rn este ma a exist a o sfer a de raz a rginita dac r cu centrul n origine care con tine toate punctele mul timii A; deci k x k r pentru orice x 2 A:

Deni tia 6: Fie A Rn; si a 2 Rn : Spunem c a a este punct de acumulare al mul timii A dac a orice vecin atate V a lui a con tine cel pu tin un punct x din Anfa g:Un punct al mul timii A care nu este punct de acumulare se nume ste punct izolat.

$I. Mul timi de puncte n R

Deni tia 7: O mul time A R este m arginit a superior (majorat a sau m arginit a la dreapta) dac a exist a un num ar real M astfel nct pentru orice a 2 A sa avem inegalitatea a M: Num a rul ste majorant al real M se nume 1

lui A si poate s a apar tin a sau nu mul timii A. Dac a M > M; atunci si M este un majorant al mul timii A.

Deni tia 8: Fie A R o mul t ime ma ste rginita superior. Se nume margine superioar a a mul timii A cel mai mic majorant al mul timii A si se noteaz a sup A. Deni tia 9: O mul time de numere A se nume ste m arginit a la stnga (m arginit a interior sau minorat a) daca a un num ar real m astfel nct exist pentru orice numa arul real m se nume ste r a 2 A sa avem m a: Num 0 minorant al lui A si poate apar tine sau nu mul t imii A. Dac a m < m atunci 0 si m este un minorant al lui A si cel mai mare minorant al mul timii A se nume ste marginea inferioara timii A, notat a inf A: a mul O mul time nu este m arginit a superior daca si numai dac a sup A = +1 si nu este m arginit a inferior dac a si numai dac a inf A = 1: Deni tia 10: Mul timea numerelor reale R mpreun a cu +1 si 1 se nume ste dreapta a si se noteaz a cu R: ncheiat Deni tia 11: Numim vecin at a ti ale lui +1 mul timile care con tin intervale deschise si nem arginite de forma (a; + 1) ; iar vecin at a ti ale lui 1; mul timile care con tin intervale deschise si nem arginite de forma (1; a): Numerele improprii 1 si +1 veric a urma toarele reguli de calcul: 1) (+1) = +(1) = 1; 2) (1) = 1; 3) a 1 = 1; a 2 R; 4) +1 + 1 = +1; 5) 1 1 = 1; 6) (+1) (+1) = (1) (1) = +1; +1; a < 0 7) a( 1) = ; 1; a > 0 + 1; a > 0 8) a(+1) = ; 1; a < 0 a a 9) = = 0; a 2 R ; 1 1 +1; a > 1 10) a1 = ; 0; a 2 (0; 1) 2

+1; a 2 (0; 1) ; 0; a > 1 0; m < 0 m 12 (1) = : (1)m 1; m > 0 11) a

1

Opera tiile fa ra sens sunt: 1 1 1; ; 0 1; 00; 1

11 ;

0 ; 0

10 :

$ III. S iruri n R
O func t ie f : N ! R se nume ste sir de numere reale si-l vom nota prin (an )n2N:

Deni tia12: i) Un sir (an )n2N este cresc ator daca an an+1 pentru orice n 2N si strict cresc ator daca an < an+1; 8n 2 N ii) Sirul (an )n2N este descresc ator dac a an a n+1 ; 8n 2 N si strict descresc ator dac a a n > an+1 8n 2 N: Deni tia 13: Fie (an )n2N un sir de numere real si a 2 R Spunem c a sirul (an )n2N are limita a ( si scriem lim an = a) daca atate a n orice vecin n!1 punctului a se a a to ti termenii sirului ncepnd de la un anumit rang.

Deni tia14: Orice sir de numere reale avnd o limita a se nume ste nit convergent. Sirurile care nu au limit a sau cele care au limit a +1 (sau 1) se numesc divergente. Demonstra tie: Presupunem lim an = a si lim an = b: n!1 n!1 Presupunem a 6= b: Vom alege doua at a ti Va ; Vb ale punctelor a si b vecin astfel nct Va \ Vb = ;: Cum lim a n = a rezult a c a n Va se vor aa to ti n!1 termenii s irului de la un rang ncolo, deci n Vb se vor aa doar un num ar nit. Contradic tie. Propozi tia 16: Fie (an )n2N un sir de numere reale. Atunci i) lim an = a; a 2 R dac a si numai dac a pentru orice " > 0; n!1 exist a un num ar natural N = N ("); ce depinde de "; astfel nct j an a j< " pentru orice n N: 3 Propozi tia 15: Dac a sirul (an)n2N are limita a. atunci aceasta este unic

ii) lim an = +1 dac a si numai dac a pentru orice " > 0; exist a n!1 un numa r natural N = N (" );astfel nct a n > " pentru orice n N: iii) lim an = 1 dac a si numai daca a pentru orice " > 0; exist un num ar natural N = N (" );astfel nct a n < " pentru orice n > N: Demonstra tie: i) Fie a 2 R astfel nct lim an = a: Atunci pentru orice " > 0 n
n!1 n!1

intervalul (a "; a + ") se a a to ti termenii sirului de la un rang ncolo, adic a exist a N natural ce depinde de " cu proprietatea c a pentru orice n N s a avem an 2 (a "; a + "); deci j an a j < ": Reciproc, e V o vecin atate oarecare a punctului a. Exist a atunci " > 0 astfel nct (a "; a + ") V , deci exist a N = N (" ) cu proprietatea j an a j< "; 8n N: Rezult a an 2 (a "; a + " ) V ; pentru orice n N; adica lim a n = a:
n!1

ii) Presupunem c a lim an = 1: Atunci pentru orice " > 0; n intervalul n!1 ("; 1) se vor aa to ti termenii sirului (an )n2N de la un rang N = N (") ncolo, deci an > " pentru orice n N: Reciproc, pentru orice vecin atate V a lui +1 alegem " > 0; astfel nct ("; 1) V : Conform ipotezei, exist a N = N (") natural, astfel nct pentru orice n N s a avem a n > "; adic a an 2 V ; deci lim an = 1: iii) Analog cu punctul ii)
n!1

Deni tia 17: Fie S = (an )n0 un sir de numere reale . Dac a k0 < k1 < k2 < ::: < kn < ::: este un sir cresca tor de numere naturale (deci k n n pentru orice n 0); atunci sirul (akn )n0 se nume ste sub sir al lui s. Propozi tia 18: Orice sir convergent de numere reale este m arginit. Demonstra tie: Fie a 2 R si ( an)n2N un sir convergent ca tre a. Consider am vecin atatea (a 1; a + 1) a punctului a . Atunci to ti termenii sirului (an )n0 ; ncepnd de la un rang N sunt situa t i n V ; deci to ti termenii, inclusiv a0; a 1; :::; aN +1 vor situa ti ntr-un interval m arginit I, care con tine pe V: Daca sirul (an)n0 este nema lim an = 1; atunci rginit. Propozi tia 19: ( Weierstrass). a) Orice sir monoton cresca si m arginit superior, de numere reale, este tor convergent; 4
n!1

b) Orice s ir monoton descresc ator si m arginit inferior, de numere reale, este convergent. Demonstra tie: a) Fie (an )n2N un sir monoton cresc ator si m arginit superior.

S tim c a exist a num arul real sup an = c: Pentru orice " > 0 xat, exist a un termen aN al sirului astfel nct aN > c ": Deoarece sirul este monoton cresc ator, pentru orice n N avem an aN ; deci c " < aN an c < c+": Ob tinem " < an c < "; deci j an c j< "; 8n N: b) Se arat a la fel c a lim a n = d; d = inf a n: Propozi tia 20: (Lema lui Cesar) Orice sir m arginit de numere reale are cel pu tin un sub sir convergent. Demonstra tie: Fie (an )n0 un sir m arginit si e A mul timea termenilor s ai. Mul timea A ind m arginit a este con tinut a ntr-un interval nchis I0 = [a; b]: a +b a+ b Consider am intervalele [a; ]; [ ; b]: 2 2 n cel pu tin unul din ele notat I1; exist a o innitate de termeni ai sirului ba (an )n2N: Not am cu l(I1 ) lungimea intervalului I1; l(I1) = si e ai1 2 2 2 I1 un termen al sirului (a n)n2N : mp ar tim n dou a subintervale nchise de b a lungime egal a cu astfel nct cel pu tin unul con tine o innitate de 22 termeni ai sirului an; pe care-l not am cu I2:Alegem a i2 2 I2 cu i1 < i2 : Repet am procedeul si la pasul k alegem aik 2 Ik; astfel nct ik1 < i k : Nota m Ik = [k ; k ]; k 0: ba Atunci a = 0 1 ::: 1 0 = b si k k = : Deci 2k sirurile (n) n2N s i ( n)n2N sunt monotone si m arginite, deci convergente avnd aceea si limit a c. Deoarece n c n si an ain n; rezult a ba c a j ain c j n n = n pentru orice n 0: Deci lim ain = c: n!1 2 Propozi tia 21. (Criteriul general al lui Cauchy). Un sir de numere reale (an )n2N este convergent dac a si numai dac a pentru orice num ar " > 0 exist a un num ar natural N (") astfel nct oricare ar n > N (") si orice p 2 Z; p 1 s a avem j an+p an j< ": Demonstra tie: ) \: Deoarece (a n)n2N este convergent, rezult a c a are limit a nit a, deci lim a n = a: Atunci pentru orice " > 0; exist a N (") num ar
n!1 n!1 n

1 natural; astfel nct pentru orice n > N (") avem j a an j< "; deci si 2 1 j a a n+p j< " pentru p2 Z p 1; deoarece n + p > N ("): Deoarece 2 (a an+p) + ( a an ) = an an+p avem 1 1 j an+p an jj a an+p j + j a an j< " + " = ": 2 2 Reciproc. D am lui n valoarea x a N. Din ipotez a j aN +p aN j < "; p 2 f1; 2; :::g; deci cu excep tia termenilor a1 ; a2; :::; aN 1 ; to ti ceilal ti termeni aN +p; cu p 2 f1; ; 2; :::g; se a a n intervalul (aN "; aN + +"): Presupunem c a avem dou a limite distincte pentru s irul an , L 6= l: Rezult a c aL si l se g asesc n acest interval, deci 0 L + l 2"; cu " > 0 arbitrar si L si l xe. Deci L = l:

$ IV.Opera tii cu siruri convergente

Propozi tia 22: Fie (a n)n0; (bn)n0 dou a siruri convergente c atre zero, atunci pentru orice t, v 2 R avem lim (tan + vbn) = 0: Demonstra tie: Presupunem t 6= 0; v 6= 0: Fie " > 0 arbitrar xat. Atunci exist a N1; N2 2 N cu proprietatea c a " " j an j < ; 8n N1 ; j bn j= ; 8n N 2 : 2jtj 2jvj Fie N = max(N1; N2): Atunci pentru orice n N avem j tan + vbn jj tan j + j vbn j=j t j j an j + j v j j bn j< " " + = ": 2 2
n!1

D am f ar a demonstra tie urm atoarele propriet a ti: 1) Fie sirurile (an )n2N , (bn)n2N; convergente. Atunci sirurile (an bn )n2N; (a n)n2N , (an ); 2 R; i) lim (a n bn ) = lim an lim bn ii) lim (anbn ) = lim an lim bn
n!1 n!1 n!1 n!1 n!1 n!1

(an + bn)n2N; (anbn )n2N , sunt convergente s i avem

iii) lim an = lim an

n!1 n!1 n!1

iv) lim ( an ) = lim an

n!1

2) Dac a lim an = 1; lim bn = b; i) lim (a n + bn) = 1 n!1 1; dac ab>0 ii) lim (anbn ) = n!1 1; dac ab<0
n!1 n!1 n!1 n!1

b 2 R: Atunci avem:

3) Dac a lim an = 1; si lim bn = b; i) lim (a n + bn) = 1

n!1

b 2 R: Atunci avem:

ii) lim (anbn ) =

n!1

1; dac ab>0 1; daca b<0

n!1

4) Daca si lim an = 1; lim bn = 1; atunci lim (an + bn) = 1; n!1 n!1 n!1 lim (a nbn) = 1 5) Dac a lim an = 1; lim bn = 1; atunci lim (an + bn) = 1; si n!1 n!1 n!1 lim (a nbn) = 1 6) Dac a lim an = 1; lim bn = 1; atunci lim an bn = 1
n!1 n!1 n!1

n!1

7) Daca s iruri convergente si daca (an )n0 ; (bn )n0 sunt lim bn 6= 0; atunci n!1 lim a n a a sirul ( n )n2N este convergent si n plus lim n = n!1 n!1 b n bn lim bn 8) Daca lim bn = b; b 6= 0; atunci numerele bn sunt nenule ncepnd de la n!1 1 1 1 un anumit rang K si sirul ( )nK converge c atre ; deci lim bn = n!1 bn b lim bn 9) Dac a lim bn = 1; atunci lim
n!1 n!1 n!1

1 =0 n!1 b n 1 = 1: n!1 bn

n!1

10) Dac a lim bn = 0 si bn > 0 de la un rang ncolo, atunci lim Dac a bn < 0 de la un rang ncolo, atunci lim 7

1 = + 1: n!1 bn

Propozi tia 23: Dac a (an)n2N; (bn)n2N sunt siruri de numere reale avnd limit a si dac a an bn pentru orice n N (N num ar natural xat), atunci lim a n lim bn : Demonstra tie: Fie lim an = a 2 R; lim bn = b 2 R n!1 n!1 Dac a am avea b < a; atunci exista a ti disjuncte ale punctelor V1; V2 vecina t a si b astfel nct x < y pentru orice x 2 V1 ; y 2 V2: Cum lim bn = b; termenii n!1 sirului (bn) n2N sunt situa ti n V1 de la un rang N1 ncolo si analog an 2 V2 pentru orice n N2 : Not am M = max(N; N1; N2 ): Dac a n M; atunci n N1; n N2; deci an 2 V2; bn 2 V1 s i avem bn < an : Cum n M rezult a n N; deci bn an; contradic tie.
n!1 n!1

Propozi tia 24: (Teorema cle stelui). Presupunem c a (a n)n2N ; (bn)n2N ; (cn)n2N sunt trei siruri de numere reale astfel nct an bn cn pentru orice n N (cu N num ar natural xat) Dac a lim an = l; lim cn = l; atunci sirul (bn)n2N are limit a si acesta este n!1 n!1 l:

Demonstra tie: Presupunem l 2 R: Rezult a 0 bn an cn an : Dar sirul (cn an )n2N este convergent si lim (cn an ) = 0: Atunci avem si c a n!1 lim (bn an ) = 0 deci sirul bn = (bn a n) + a n convergente ca tre 0 + l = l: n!1 Dac a l = 1; atunci din faptul c a lim a n = 1 rezult a si c a lim bn = 1 si n!1 n!1 daca si bn cn rezulta l = 1 deci faptul ca lim cn = 1 ca lim bn = 1 Observa tie: 8 0; q 2 (1; 1) > > < 1; q=1 lim q n = n!1 1; q>1 > > : nu exista, q 1
n!1 n!1

1 n continuare vom considera sirul de numere ra tionale en = (1 + )n ; n n 1: Propozi tia 25: S irul en este strict cresc ator si ma rginit, deci convergent. Demonstra tie: Consider am binomul lui Newton (1 + x)n = 1 + n n(n 1) 2 n(n 1)::: (n k + 1) k x+ x + ::: + x + :::+ 1! 2! k! 8

n(n 1) :::: 3 2 1 n x ; n! Lund x =

8n 2 R; n 1:

1 , membrul stng va egal cu e n: Avem n n(n 1):::(n k + 1) 1 0 1 1 2 k1 k = (1 )(1 )::::(1 + ) k! n k! n n n Pentru 1 k n ob tinem: 1 1 1 1 1 2 k1 en = 1 + + (1 ) + ::: + (1 )(1 ):::: (1 ) + :::+ 1! 2! n k! n n n 1 1 2 n 1 + (1 )(1 ) ::: (1 ): n! n n n nlocuim n cu n + 1 s i ob tinem: 1 1 1 1 1 2 en+1 = 1 + + (1 ) + :::: + (1 )(1 ):::(1 1! 2! n+1 k! n+1 n+1 k1 1 1 2 n ) + ::: + (1 )(1 ):::: (1 ): n+1 (n + 1)! n+1 n+1 n+1 1 1 2 k1 1 1 k1 Se observa ) < (1 ):::(1 ) ca (1 )(1 ):::(1 k! n n n k! n+1 n+1 ob tinem c a en < en+1 ; 8n 1: Rezult a c a 1 1 1 1 2 e n 1 + + + ::: + + ::: + ; 8n 1: 1! 2! k! n! 1 1 1 1 1 Cum k ! 2k1; 8k 2; rezult a k1 deci 1 + + + ::: + k! 2 1! 2! n! 1 1 1 1 + (1 + + + ::: + n1 ) < 3: 2 4 2 Ob tinem en 2 [2; 3] 8n 1: 1 Limita sirului en = (1+ )n se noteaz a cu e si se nume s te num arul lui Euler. n

$V. Serii de numere reale

Fie ( an)n2N un sir de numere reale si Sn =
n P

ai; s irul sumelor par tiale.

Atunci putem deni expresia 1 P an = a1 + a2 + ::: + an + ::: numit a serie.

n=1 1 P

i=1

Dac a sirul ( Sn )n2N este convergent, atunci seria si S se nume ste suma seriei si not am S =
n=1

an: Seria

dac a sirul (Sn)n2N nu are limita a limita sa este innit a. sau dac 1 P Observa tie: Dac a seria an este convergent a, atunci sirul (a n)n2N este
n=1

n=1 1 P

1 P

an este convergent a an este divergent a,

n=1

convergent ca sirul termenilor unei serii nu este convergent tre zero. Daca c atre zero, atunci seria este divergent a. 1 P Propozi tia 1: ( Criteriul general al lui Cauchy). Seria an este convern=1

gent a dac a si numai dac a pentru orice " > 0 exist a un num ar N (") astfel nct pentru orice n > N (") s i orice p 2 Z; p 1 s a avem: Demonstra tie: Aplic am sirului sn = a1 + a2 + ::: + an criteriul general al lui Cauchy pentru siruri s i ob tinem Rezulta a sn+p s n = an+1 + ::: + an+p q.e.d. c n continuare ne vom ocupa de serii cu termeni pozitivi, deci seriile de 1 P forma a n; cu a n > 0 8n 2 N:
n=0

j an+1 + a n+2 + ::: + an+p j< ":

j sn+p sn j < " pentru n > N ( ") si p 1

10

$VI. Criterii de convergen t a pentru serii cu termeni

pozitivi
Vom da f ar a demonstra t ie urm atoarele criterii de convergen t a pentru serii cu termeni pozitivi: 1 1 P P 1) Criteriul compara tiei: Fie an ; bn dou a serii cu termeni pozitivi. Fie un numa r N, astfel nct pentru orice n 2 N; an bn ; atunci : 1 1 P P i) Dac a seria a n este convergent a rezult a si seria bn convergent a; ii) Dac a seria 2) Criteriul radicalului (sau al lui Cauchy) 1 P Fie an o serie cu termeni pozitivi. n=1 p i) Daca si K 2 (0; 1); 8n > n0 atunci seria este conver n an K gent a; p ii) Dac a n a n 1, 8n > n 0; atunci seria este divergent a; p n iii) Daca a lim an = ; atunci pentru 2 (0; 1) seria este convergent n!1 si pentru > 1 seria este divergent a. 3) Criteriul raportului (sau al lui dAlembert). 1 P Fie an o serie cu termeni pozitivi. n=1 a i) Dac a n+1 K si K 2 (0; 1); 8n > n0 atunci seria este converan gent a; an+1 ii) Dac a 1; 8n > n0; atunci seria este divergent a; an a iii) Dac a lim n+1 = ; atunci pentru < 1 seria este convergent a, n!1 an pentru > 1 seria este divergent a. 4) Criteriul lui Raabe s i Duhamel. 1 P Fie an o serie cu termeni pozitivi. n=1 an i) Dac a n( 1) K; cu K > 1; 8n > n 0; atunci seria este a n+1 convergenta ; 11
n=1 1 P n=1 n=1 n=1 n=1 1 P n=1

bn este divergent a rezult a s i seria

a n divergent a.

an 1) 1; 8n > n0; atunci seria este divergent a; an+1 an iii) Dac a lim n( 1) = ; atunci pentru > 1 seria este convern!1 an+1 gent a si pentru < 1 seria este divergent a. ii) Daca n(

Capitolul 2. Limite de func tii

Deni tia 1: Fie f : X ! R; X R si x0 un punct de acumulare al mul timii X (adic a pentru orice vecin atate V0 a punctului x0; V0 \ X 6= ;) : Spunem ca y 2 R este limita func t iei f n punctul x0; daca 0 pentru orice vecin atate [ a lui y0 exist a o vecin atate V a lui x0; astfel nct pentru orice x 2 V \ X nfx0g s a avem f ( x) 2 U: Scriem acest lucru astfel: lim f (x) = y0 : Observa tie: Dac a exist a, limita unei func tii ntr-un punct este unic a. Deni tia 2: Fie f : X ! R o func t ie s i x0 un punct de acumulare al lui X: Spunem c a func tia f are limita y0 n punctul x0 daca pentru orice " > 0 exist a un num ar ( ") > 0 astfel nct s a avem j f (x) y0 j< " pentru orice x 2 X cu j x x0 j < ( "): Deni tia 3: Fie f : X ! R; X R si x0 punct de acumulare al lui X: Spunem c a func tia f are limita y0 n punctul x0 dac a pentru orice sir (xn)n2N convergent c atre x0(xn 2 X; xn 6= x0 ); sirul valorilor (f (xn ))n2N converge c atre y0 :
x!x0

$I. Limite laterale

Fie f : X ! R; X 2 R; un punct de acumulare pentru mul timea X1 = X \ (1; ) = fx 2 D j x < g si ls 2 R: Spunem c a func tia f are limita a cu ls la stnga n punctul x = ; egal daca restric t ia lui f la X are limit a n punctul x = (conform deni tiilor 1 anterioare) si vom scrie ls = f ( 0) = x lim f (x): (ls 2 R) !
x<

12

Deci acest lucru este echivalent cu faptul c a pentru orice vecin atate U a punctului ls exist a o vecin atate V a lui ; astfel nct pentru x 2 X \ V ; x < < ) f (x) 2 U Analog denim limita la dreapta a lui f n punctul ; ld = x lim f (x); (ld 2 ! 2 R); votat a simbolic f ( + 0):
x!

Propozi tia 4: Fie f : X ! R o func tie s i 2 R un punct de acumulare pentru X cu proprietatea c a func tia f are limite laterale n punctul x = (deci exist a f ( 0) si f ( + 0)): Atunci sunt echivalente arma tiile: i ) func tia f are limit a n punctul x = ; ii) f ( 0) = f ( + 0): De aici rezult a c a lim f (x) = f ( 0) = f ( + 0): Demonstra tie: i) ) ii) Dac a exist a l = lim f (x) ) f ( 0) = l si x ! f ( + 0) = l; deci f ( 0) = l: i ) ) ii) : Presupunem ca si nota f ( 0) = f ( + 0) m cu l valoarea comun a. Fie U o vecin atate arbitrar a a lui l. Atunci exist a V1; V2 vecin at a ti ale lui ; astfel nct pentru orice u 2 V1 \ X; u < s a avem f (u) 2 U si pentru orice v 2 V2 \ X; v > s a avem f (v) 2 U: Fie vecin atatea V = V1 \V2 a punctului : Pentru orice x 2 V \ X; x 6= avem e x < ; x 2 V1; deci f (x) 2 U; e x > ; x 2 V2 si deci f (x) 2 U: Ob tinem c a lim f (x) = l: Propozi tia 5 : O func tie monotona f : X ! R are limite laterale n orice punct de acumulare al mul timii X: Demonstra tii: Presupunem c a f este cresc atoare pe X si x0 este un punct de acumulare al lui X . Exist a s iruri (xn)n2N cu xn 6= x0 si xn 2 X; 8n 2 N convergente ca sirurile (xn )n2N sunt cresc atoare, sirul (f (xn ))n2N tre x0: Cum este de asemenea cresc ator. Dac a este m arginit el va avea o limit a ys ; iar dac a este nem arginit, are limita +1:
x! x!

13

$ II. Propriet a tile limitelor de func tii

Fie f; g : X ! R dou a func tii ce au limite n punctul x0(nite sau innite). 1) Dac a suma limitelor are sens, func tia f + g are limit a n punctul x0 si lim (f (x) + g (x)) = lim f (x) + lim g (x) Excep tie fac urm atoarele cazuri: i) lim f (x) = + 1; lim g (x) = 1
x!x 0 x !x0 x !x0 x!x0 x !x0 x!x0

x!x 0

2) Dac a diferen ta limitelor are sens si func tia f g are limit a n punctul x0; atunci lim (f (x) g (x)) = lim f (x) lim g (x); cu excep tiile
x !x0

ii) lim f (x) = 1; lim g (x) = +1

i) lim f (x) = + 1; lim g (x) = +1

x!x 0 x !x0 x !x0 x!x0

x!x 0

x!x0

3) Dac a produsul limitelor are sens si func tia f g are limit a n punctul x0; atunci lim (f (x) g (x)) = lim f ( x) lim g (x) , cu excep t iile: i) lim f (x) = 0; lim j g (x) j= 1
x!x 0 x !x0 x !x0 x!x 0 x !x0 x!x 0 x!x0

ii) lim f (x) = 1; lim g (x) = 1

ii) lim j f (x) j= 1; lim g (x) = 0 x0;atunci lim

x!x 0 f ( x) x!x0 g (x )

4) n cazul n care ctul limitelor are sens s i func tia =

x!x 0 x !x 0

lim f (x) lim g ( x)

f g

are limita n punctul

; cu excep tiile:

i) lim g (x) = 0
x !x0

ii) lim j f (x) j= +1; lim j g (x) j = 1

x!x0

5) Dac a func tia f g are limit a n punctul x0 atunci lim (f (x)g(x) ) = = lim f (x)x!x0
x !x0 x!x 0 lim g (x )

; cu excep tiile:
x !x0

x!x0

i) lim f (x) = 0; lim g ( x) = 0 ii) lim f (x) = 1; lim j g (x) j= +1 iii) lim j f (x) j = 1; lim g (x) = 0
x !x0 x!x0 x !x0 x!x 0

La tii ca exerci tiu. sa m demonstrarea acestor arma

14

Propozi tia 6: (Criteriul Cauchy - Bolzano). Fie f : X ! R si x0 un punct de acumulare al mul timii X . Func t ia f are limit a nit a n punctul x0 dac a si numai dac a pentru orice numa a o vecin atate V a lui x0 r " > 0; exist 00 0 astfel nct pentru orice pereche de puncte x 6= x0; x 6= x0; din V \ X s a 0 00 avem j f (x ) f ( x ) j < ":

Demonstra tie: Presupunem c a f (x) ! y0 cnd x ! x0: Atunci, pentru 00 0 orice " > 0 exist a un num ar (") > 0; astfel nct j f (x ) y0 j < "; j f (x ) 00 0 y0 j< " cu j x x0 j< (" ) si j x x0 j < " : 0 00 0 00 Dar f (x ) y0 + y0 f (x ) = f (x ) f (x ); deci 00 0 00 0 j f (x ) f (x ) jj f (x ) y0 j + j f (x ) y0 j < 2"; unde pentru V am considerat intervalul (x0 ; x0 + ) : Reciproc, e un sir de numere reale (xn)n2N; cu lim xn = x0 (xn 2 X; xn 6=
n!1

x0 ) si un num ar " > 0: Conform ipotezei, exist a o vecin atate V a lui x0 astfel 0 00 0 nct pentru x ; x 6= x0 si apar tinnd mul timii V \ X s a avem j f (x ) 00 f (x ) j < ": Deoarece lim xn = x0; rezult a c a pentru n > N; xn 2 V \ X; deci pentru n!1 orice n; m > N; avem j f ( xn ) f (xn) j< ": Rezult a ca sirul (f (xn ))n2N are o limita a, independent a de sirul nit (xn)n2N; care este arbitrar. Deci exist a lim f (x):
n!x 0

$ III. Limite iterate

Fie f (x1; x2 ; :::; xn) o func tie de n variabile reale, f : X ! R; X Rn : Dac a n f consider am de exemplu c a x2; :::; xn sunt xe, atunci f devine func tie de o variabil a, anume de x1 : Deci, n acest mod, putem considera pe f func tie de orice variabil a xi; celelalte variabile x1; x2; :::; xi1; xi+1 ; :::; xn ind considerate xe. Fie mul timea Xi : Xi = fxi j xi 2 R; (x1; :::; xi1 ; xi+1 ; :::; xn ) 2 X g; n care x1; x2 ; :::; xi1 ; xi+1; :::; xn sunt xe. Evident f este denit a pe Xi . Dac a considera m limita: lim f (x1 ; x2 ; :::; xn) = f (x1; :::; xi1 ; ai; xi+1; :::; xn ); atunci valoarea limix i !ai (x1; :::; xi1; ai ; xi+1 ; :::; xn) este func tei f tie de cele n 1 variabile, considerate putem considera limita: xe. Pentru func tia f 15

valoarea limitei este o func tie care depinde de n 2 variabile. Ea se nume ste limit a iterat a a lui f n ordinea xi; xj : Propozi tia 7: Fie f : X Rn ! Rm si a = (a 1; a2; :::; a n) un punct interior mul timii X: Dac a exist a limita func tiei f n punctul a ct si una din limitele iterate n acest punct, atunci acele dou a limite sunt egale. Demonstra tie: Deoarece f are limit a n punctul a, limita lui f este aceea si, deci dac a limita iterat a exist a, ea este egal a cu limita lui f n punctul x = a:

x j !aj

(x1 ; x2 ; :::; xi1 ; ai; xi+1; :::; xn) = lim lim f (x1; x2; :::; xn ) unde lim f
xj !aj xi !ai

Capitolul 3. Continuitate
Deni tia 1: Fie f : X ! R o func tie cu X R; x0 2 X: Se spune ca func tia f este continu a n punctul x0 dac a la orice vecin atate U a lui f (x0 ) corespunde o vecin atate V a lui x0; astfel nct, oricare ar x 2 X \ V ; s a avem f (x) 2 U:

Observa tie: n problema continuita tii se cerceteaza tiei comportarea func n vecin atatea unui punct x0; fa t a de valoarea func tiei n punctul x0; deci din aceast a cauz a, x0 trebuie s a apar tin a domeniului de deni tie, X; al func tiei considerate. Deni tia 2: Fie f : X ! R; o func tie si x0 2 X: Se spune c a func tia f (x) este continu a n punctul x0; dac a pentru orice num ar " > 0; exist a un num ar (") > 0 astfel nct pentru orice x 2 X cu (x x0) < (") s a rezulte j f (x) f (x0) j< ": Deni tia 3: O func tie f : X ! R este continu a n punctul x0 2 X dac a pentru orice s ir (xn )n2N convergent c atre x0; sirul valorilor (f (xn ))n2N este convergent c atre f (x0) (xn 2 X; 8n 2 N):

Deni tia 4: O func tie f : X ! R este continu a n punctul x0 2 X dac a: 1) Limita la dreapta, f (x0 + 0); n punctul x0 exista s i este nit a; 2) Limita la stnga f (x0 0) n punctul x0 exist a s i este nit a; 3) Cele dou a limite sunt egale ntre ele si ele si egale cu valoarea func tiei n punctul x0: 16

f (x0 + 0) = f (x0 0) = f (x0); unde f (x0 + 0) = xlim f (x) s i f (x0 0) = !x 0

x>x 0

= xlim f (x) !x
x<x0
0

Deni tia 5: O func tie f : X ! R este continu a pe o mul time A X dac a este continu a n ecare punct al mul timii A: Deni tia 6: Fie f : X ! R: Daca x0 2 X nu este punct de continuitate pentru f , spunem c a func tia f este discontinu a n punctul x0; iar x0 se nume ste punct de discontinuitate. Deni tia 7: Fie x0 un punct de discontinuitate pentru func tia f: Daca limitele laterale n punctul x0 exist a si sunt nite, dar diferite se spune c a x0 este punct de discontinuitate de prim a spe t a. Un punct de discontinuitate care nu este de prim a spe t a se spune c a este de spe ta a doua, deci ntr-un punct de discontinuitate de spe ta a doua cel pu tin una din limitele laterale este innit a sau nu exist a. Propozi tia 8: O func t ie monoton a, denit a pe un interval [ a; b]; nu are dect puncte de discontinuitate de prim a spe ta . Demonstra tie: Fie x1 ; x2 ; x3 trei puncte ale intervalului [a; b]: Func tia f ind denit a pe intervalul [ a; b] rezult a c a f ( x1 ); f (x2); f (x3) sunt nite. Presupunem c a x1 < x2 < x3 : S a ar at am c a f ( x2 + 0) si f (x2 0) sunt nite. Dac a f este cresc atoare, avem: f (x1) f (x) f (x2); dac a x1 < x < x2 si f (x2) f (x) f (x3 ); dac a x2 < x < x3; de unde prin trecere la limit a ob t inem f (x1) xlim f (x) !x 2 f (x2) si f (x2 ) xlim f (x) f (x3); deci limitele laterale la stnga si la !x dreapta n punctul x2 (arbitrar ales) sunt nite. n punctul a, func tia f nu are limit a la stnga si n punctul b nu are limita la dreapta.
x>x2
2

x<x2

$ I.Opera tii cu func tii continue

Fie f; g : X ! R; x0 2 X cu x0 punct de continuitate pentru f si g . Atunci : 17

i ) f + g este continu a n punctul x0; ii) f g este continu a n punctul x0; iii) f g este continu a n punctul x0 ; (x ) iv) Dac a g (x0) 6= 0; func tia f ; x 2 X este continu a n punctul x0 : g (x) Aceste arma tii se pot demonstra foarte u sor folosinf deni tia continuit a tii cu ajutorul sirurilor. v) Dac af :X!Y si g : Y ! R; f este continu a n punctul x0 2 X si g continua n punctul y = f ( x ) 2 Y; atunci func t ia compus a g ( f ( x )) ; x 2 X 0 0 este continua n punctul x0: Demonstra tie: Pentru orice sir (xn)n2N ; xn ! x0; cu xn 2 X pentru orice n 2 N; avem c a lim f (xn) = f (x0) = y0; deoarece func tia f este continu a n!1 n punctul x0: Cum func tia g este continua a c a daca si n y0; rezult yn ! y0 g (yn) ! g (y0); deci lim g (f (xn )) = g (f (x0 )); xn 2 X: n!1 vi ) Func tia invers a a unei func tii continue este o func tie continu a. Demonstra tie: Fie f : X ! Y; cu Y = f (X ) o func tie strict cresc atoare, continua si f 1 func tia sa inversa ta f (x) = y , pe X . Avem echivalen , f 1 (y) = x: Cum f este continu a n x0 2 X; atunci pentru orice sir (xn)n2N convergent c atre x0(xn 2 X; 8n 2 N) atunci sirul yn = f (xn) este convergent c atre y0 = f (x0): Fie acum un sir (yn )n2N strict cresc ator, convergent c atre y0 = f (x0): Cum 0 0 f este bijectiv a atunci exist a un sir unic (xn)n2N(xn 2 X; 8n 2 N) astfel nct 0 0 0 1 f (yn) = xn : Ar ata a sirul xn este convergent c atre x0 : S irul (xn) n2N este m c strict cresc ator, deci are o limit a 2 X: Deoarece f este continu a pe X; avem c a 0 lim yn = lim f (xn) = y0 = f (x0) Dar sirul xn este convergent c atre ; deci f (x0) = f ( ); deci x0 = : Analog se procedeaz a si dac a (yn )n este sir descresc ator. Fie f : X ! R; x0 un punct de acumulare a lui X; x0 2 = X; n care func tia f are o limita nita y 0: Func tia f nu este denit a n punctul x0; deci nu se poate vorbi de continuitate sau de discontinuitate n acest punct. : X [ fx0g ! R denit Deni tia 9: Func tia f a n modul urm ator: f (x); dac a x 6= x0; x 2 X (x) = f se nume ste prelungirea func tiei f y0; dac a x = x0 este continua prin continuitate n punctul x0: Este evident ca f n punctul 18
n!1 n!1
0

x0 :

$II.Propriet a tile func tiilor continue

pe un interval nchis si m arginit

Prepozi tia 10: Daca tia f este continua s i dac a f (x0) 6= func n punctul x0 6= 0; exist a o vecin atate V a lui x0 astfel nct pentru orice x 2 V \ X (X domeniul de deni tie al lui f ) avem f (x) f (x0) > 0:

Demonstra tie: S a presupunem c a f (x0) > 0: Vom g asi o vecina tate V a lui x0 astfel nct dac a x 2 V \ X valoarea f (x) s a aib a acela si semn cu f (x0) : Din deni t ia continuit a tii avem: (1) j f (x) f ( x0 ) j < " pentru j x x0 j< (") : Rela tia (1) o mai putem scrie si astfel: (2) f (x0) " < f (x) < f (x0) + ": nmul tim rela tia (2) cu f (x0) > 0; deci 2 f (x0) "f (x0 ) < f (x)f (x0 ) < f 2 (x0 ) + "f (x0) si lu am " = 1 f (x0 ) > 0: 2 1 2 3 2 Deci 0 < 2 f (x) < f (x) f (x0) < 2 f (x0): 0 0 Rezulta ca f (x) f (x0) > 0; daca lua m pe V de forma (x0 ("); x0+ (" )) 0 cu (" ) corespunz ator lui " = 1 f (x0): 2 Dac a f (x0) < 0; sensul inegalit a tii (2) se schimb a si se ia " = 1 2 j f (x0) j : Consecin ta 11: Dac a func tia f este continu a n punctul x0 ; exist a o vecina tate a punctului x pe care f este m a rginit a . 0

Propozi tia 12: O func tie continua si ma pe un interval nchis rginit [ a; b] este m arginit a pe [ a; b]: Demonstra tie: Fie f : [ a; b] ! R continu a pe [a; b]: Dac a func tia f este m arginit a rezult a c a j f (x) j M; x 2 [a; b] ; 8x 2 [a; b]: Presupunem ca f nu este ma rginita . Rezulta ca pentru orice numa r M > 0 exist a un punct n 2 [a; b] astfel nct j f ( n ) j > M: Dac a lu am M = n(n = 1; 2::: ) rezult a c a pentru orice n 2 N; exist a n 2 [a; b] astfel nct j f ( n ) j > u: Deoarece intervalul [a; b] este nchis si ma sirul m arginit 1 ; 2; :::; rginit, din ; n; :::; conform lemei lui Cesaro se poate extrage un sub sir n1 ; n2 ; :::; np ; ::; convergent c atre 2 [ a; b] : Func tia ind continu a pe [a; b]; este continu a si n 19

punctul ; deci f ( np ) ! f ( ); sau j f ( ) j " <j f ( np ) j <j f ( ) j +"; dac a np > N ("): Cum j f ( np ) j> np si n p ! 1 cnd p ! 1; ob tinem o contradic tie, deoarece " este x si f ( ) este nit. Propozi tia 13: O func tie continu a pe un interval nchis si m arginit [ a; b] si atinge marginile pe [ a; b]: Demonstra tie: Deoarece f este continu a pe [a; b] este m arginit a, deci exist a dou a numere m si M astfel nct m f (x) M; unde m este marginea inferioara s i M marginea superioara tiei f pe [a; b]: a func Vom0 demonstra c a 0exist a un punct 2 [ a; b] astfel nct f ( ) = m si un punct 2 [a; b] cu f ( ) = M: Presupunem ca nu exista punctul pentru care avem f ( ) = m: Deci deni tia data tia '(x) = f (x) m; x 2 [a; b] este margini inferioare, func 1 continu a s i strict pozitiv a pe [a; b]; prin urmare s i func t ia F (x) = f (x) m este continu a si pozitiv a pe [a; b]; deci F (x) este m arginit a si avem: 1 1 M; sau f ( x ) m + f ( x) m M Propozi tia 14: Dac a o func tie continu a pe un interval nchis si m arginit [a; b] ia valori de semne contrare la capetele intervalului (adica f (a) f (b) < 0; atunci exista cel pu t in un punct x 2 ( a; b ) astfel nct f ( x ) 0 0 = 0:

b Demonstra tie: Fie f ( a) < 0; f (b) > 0 si a 1 = a+ mijlocul lui (a; b) : 2 Daca autat . f (a1) = 0; atunci a1 este punctul c n caz contrar, unul dintre intervalele [a; a1]; [ a1; b] au aceea si proprietate b1 si l vom nota cu [a 1; b1]; iar f (a1 ) < 0; f (b1 ) > 0: Fie a 2 = a1 + mijlocul 2 s au. Daca f (a 2) = 0 atunci a2 este punctul ca utat, sau putem avea ca unul din intervalele [ a1; a2 ]; [a2 ; b1 ] pe care l vom nota [a2 ; b2 ] are proprietatea din enun t, adic a f (a2) < 0; f (b2) > 0: Continund procedeul, ob tinem un sir de intervale [a1 ; b1 ]; [a 2; b2 ]; :::; [a n; bn] ; ::: cu a1 a2 ::: an ::: a b1 b2 ::: bn ::: unde bp > ap; p; q 2 N si bn an = b2 n ;deci 1 T [a n; bn] = fx0 g; x0 2 [a; b]; punctul x0 ind limita comun a a celor dou a

siruri (an )n2N si (bn)n2N; x0 2 [a; b]; deoarece intervalul [ a; b] este compact nchis si m arginit n modul cum au fost construite sirurile (an )n2N si (bn)n2N avem si f (a n) < 0; f (bn ) > 0;pentru orice n 2 N: Deoarece lim an = x0 si f n!1 este continua a lim f ( an) = f (x0): Dar f (an ) < 0; deci f (x0) 0: , avem c
n!1

n=1

20

Analog lim bn = x0; deci lim f (bn ) = f (x0): Dar f (bn) > 0; de unde n!1 n!1 rezulta tile f (x0) 0; f (x0 ) 0 conduce la f (x0 ) = 0 f (x0 ) 0: Inegalita q.e.d. Propozi tia 15: O func tie, f : [a; b] ! R; continu a pe un interval nchis si m arginit [ a; b] are proprietatea c a ia cel pu tin o dat a toate valorile cuprinse ntre marginea sa superioara si marginea sa inferioar a m: M Demonstra tie: Dac a 2 (m; M ); atunci func tia g (x) = f (x) este continu a pe intervalul nchis [a; b]: 0 00 0 00 Daca si sunt punctele pentru care f ( ) = m; f ( ) = M; avem 0 00 0 00 g ( ) < 0; g ( ) > 0; deci exist a un punct x0 2 [ ; ] [a; b] astfel nct g (x0) = 0 sau f (x0 ) = : Aceast a proprietate se nume ste proprietatea lui DARBOUX.

$III. Continuitatea uniform a

Deni tia 15: Fie o func tie f : X ! R: Spunem c a f este uniform continu a pe X , dac a pentru orice num ar " > 0; exist a un numa r (") > 0; astfel nct 00 0 0 00 s a avem j f (x ) f (x ) j< "; pentru orice pereche x ; x 2 X care satisface 0 00 inegalitatea j x x j< (") : Propozi tia 16: O func tie continu a pe un interval nchis si m arginit este uniform continu a pe acel interval.

Demonstra tie: Fie [a; b] intervalul pe care f este continua si s a pre supunem c a f nu este uniform continu a pe [ a; b]: Aceasta nseamn a c a pentru 0 00 un " > 0 dat, oricare ar num a rul > 0 ; exist a dou a numere ; n n astfel 0 00 0 00 nct j n n j< si j f ( n ) f ( n) j> ": 0 0 1 Fie = n ; n = 1; 2; 3; ::: Ob tinem astfel dou a siruri de puncte n [a; b]; 1 ; 2; 0 00 00 00 ; :::; n; si 1 ; 2 ; :::; n; ::: cu proprietatea c a pentru orice n > N avem 0 00 0 00 1 j n n j< n si j f ( n) f ( n ) j > ": Cum intervalul [a; b] este compact avem c a " 2 [a; b] : 0 Func tia f (x); ind continu a pe [ a; b]; este continu a si n ; deci f ( np ) ! f ( ); f ( np ) !
00

21

! f ( ); ceea ce contrazice faptul c a j f ( np ) f ( np ) j > "; pentru orice p 2 N:

00

$IV. Continuitatea func tiilor denite pe R

Deni tia 17: Func tia f : X ! Rm; X Rn este continu a n punctul a 2 X daca , pentru orice num a r " > 0 ; exist a un num a r ( " ) > 0 ; astfel nct oricare ar x 2 X; pentru k x a k< (") s a avem: k f (x) f (a) k< " Deni tia 18: Fie o func tie f : X ! Rm; X Rn si a 2 X: Consider am submul timea Xi a mul t imii de deni tie X; data de Xi = fxi j xi 2 R; (a1; a2 ; :::; ai1; xi; ai+1; :::; a n) 2 X g Pe aceast a submul time, func tia f este o func tie fi de o singur a variabil a real a x i; fi : Xi ! f (a 1; a2; :::; a i1; xi ; ai+1; :::; an ); xi 2 Xi: Dac a func tia fi este continu a n punctul a i 2 Xi ; spunem c a func tia f este continu a (par tial) n raport cu variabila xi ; n punctul a = (a1; a 2; :::; an ): Deni tia 19: Spunem c a f (x1; x2; :::; xn) este continua tial n raport par cu variabila xi n punctul a dac a, pentru orice num ar " > 0; exist a un num ar (") > 0; astfel nct s a avem: k f (a1 ; a2; :::; ai1; xi ; ai+1 ; :::; an) f (a1; a2 ; :::; an) k< "; pentru orice xi 2 2 Xi si j xi ai j< (" ): Propozi tia 20: O func tie f; continu a ntr-un punct a = (a1; a2 ; :::; an); este continu a n acest punct n raport cu ecare variabil a.

Demonstra tie: Dac a f este continu a n punctul a = (a1 ; a 2; :::; an ) 2 X; atunci pentru orice num ar " > 0; exista ar (" ) > 0; astfel nct un num k f (x1; x2; :::; xn ) f (a1; a 2; :::; an ) k< "; dac a j x1 a1 j< ("); j x2 a2 j< (") ; ::: j xn an j< (") : n particular, dac a lu am x1 = a1; :::; xi1; = a i1 ; xi+1 = a i+1; :::; xn = an ; vom avea: k f (a1 ; :::; ai1 ; xi; ai+1; :::; an ) f (a1; a 2; :::; an ) k< " , dac a j xi ai j< < ("); 8i = 1; n:

22

Observa tie: Reciproca acestei teoreme, n general, nu este adev arat a. Dac a o func tie este continu a ntr-un punct n raport cu ecare variabil a n parte, nu rezult a c a este continu a n acel punct. De exemplu, func tia ( 3xy2 2+9y4 ; (x; y ) 6= (0; 0) 2 x f (x; y) = ; nu are limit a n origine. 0; (x; y) = (0; 0) Daca si y = px; atunci: x ! 0; y ! 0 3px2 3p lim f (x; y) = lim x2 (2+9 p2 ) = 2+9p2 : Cum valoarea
( x;y)!(0;0) x !0 3p 2+9p2

depinde de

parametrul p; deci nu este unic a, rezult a c a func tia f (x; y) nu are limit a n origine. Deci f (x; y) nu este continua n origine, cu toate c a este continu a n origine n raport cu ecare variabila .

Capitolul 4. Func tii derivabile

Deni tia 1: Fie o func tie f : X ! R; R s i x0 2 X: Spunem ca tia func f are derivat a n punctul x0; dac a exist a limit a (n R) 0 f (x) f ( x0) lim xx0 = f (x0)
x !x0
0

Daca si este nita tia f este deriv derivata f (x0) exista se spune ca func abil a n punctul x0 : Deni tia 2: Dac a o func t ie f : X ! R(X R) este derivabil a n orice punct al unei submul timi Y X; atunci spunem c a f este derivabil a pe mul timea Y: n acest caz, func tia: 0 f :Y !R 0 x 7 ! f ( x) se nume ste derivata lui f pe mul timea Y si se noteaza 0 0 cu f : Opera tia prin care f se ob tine din f se nume ste derivarea func tiei f: Propozi tia 3: Orice func tie derivabil a ntr-un punct este continu a n acel punct. Demonstra tie: Presupunem c a f : X ! R este derivabila n punctul x0 2 X; deci limita ) f ( x0) lim f (xx exist a si este nit a. x0
x!x 0 )f (x0 ) Cum f (x) f (x0) = f(xx (x x0 ); x 6= x0 rezulta ca x0 f ( x) f (x 0) lim (f (x) f (x0)) = lim xx0 lim (x x0) = f (x0 ) 0 = 0; deci x!x0 x!x 0 x !x0

23

v arat a. Vezi de exemplu func t ia modul. Deni tia 4: Fie func tia f : I ! R; x 2 I; I R: Spunem c a func tia f este derivabil a la dreapta n punctul x0 daca limita: fd(x0 ) = xlim !x
0 0 x>x0

x !x0

lim f (x) = f (x0); adic a f este continu a n x0 : Reciproca nu este ade-

f (x )f (x0 ) xx0

exista si este nit a .

Dac a aceasta a exista ste derivata la dreapta limit (n R) atunci ea se nume n punctul x0 a func tiei f: Analog se denesc no tiunile de derivat a la stnga si de derivabilitate la stnga. Observa tie: Dac a f : X ! R este derivabil a n punctul x0 2 X atunci 0 0 0 f este derivabila si la dreapta n x0 si fs (x0 ) = fd (x0 ) = f (x0) : la stnga 0 Reciproc, dac a f este derivabil a la stnga si la dreapta n x0 si dac a fs (x0) = 0 0 0 0 = fd (x0 ); atunci f este derivabil a n x0 si fs (x0 ) = fd (x0) = f (x0):

$ I. Interpretarea geometric a a derivatei

Fie f : ( a; b) ! R o func tie derivabil a ntr-un punct x0 2 (a; b); atunci gracul lui f are ca tangent a n punctul (x0 ; f (x0)), dreapta de ecua tie: 0 y f (x0 ) = m(x x0); unde m = f (x0) 0 Deci f (x0) este coecientul unghiular al tangentei la gracul lui f , n 0 punctul (x0f (x0)): Dac a f (x0) este innit a, atunci tangenta n (x0f ( x0 )) este paralela cu axa Oy: 0 0 Dac a ntr-un punct x0 ; f este continu a si avem fd(x0) = + 1; fs (x0) = = 1 (sau invers), atunci punctul x0 se nume s te punct de ntoarcere al gracului func tiei f . (vezi gura 1)

24

Fig.1

Dac a ntr-un punct x0 ; f este continu a si ambele derivate laterale exist a, (cel pu tin una dintre ele ind nit a), dar func tia nu este derivabila n x0 ; atunci spunem ca x este punct unghiular al gracului func t iei f .(vezi gura 0 2.)

Fig.2

25

$ II. Reguli de derivare

Propozi tia 5: Dac a func tiile f (x) si g (x),x 2 I ; I R; interval, sunt derivabile ntr-un punct x0 2 I; atunci func tia f ( x) + g (x); x 2 I este derivabil a 0 0 0 n punctul x0 si (f (x) + g (x))x=x0 = f ( x0 ) + g (x0 ): Demonstra tie:
f (x)+g( x)f (x 0)g (x 0) xx0 x !x0

lim

= lim

Deoarece f s i g sunt derivabile n punctul x0; avem:

f (x) g( x0 ) xx0 x !x0

f (x) f ( x0) x x0 x !x0

+ lim

g ( x)g (x 0) xx0 x!x 0

lim

= f (x0); lim

Propozi tia 6: Daca tiile f (x) si g (x), x 2 I sunt derivabile pe I , atunci func suma f (x) + g (x) este derivabil a pe I si 0 0 0 (f (x) + g (x)) = f (x) + g ( x); x 2 I: Demonstra tia rezult a din Propozi tia 5. Consecin ta a func tiile f (x) si g (x); x 2 I sunt derivabile pe I , atunci : Dac diferen ta f (x) g (x) este derivabil a pe I si 0 0 0 (f (x) g (x)) = f (x) g (x); x 2 I: Propozi tia 7: Dac a func tiile f (x) si g (x),x 2 I sunt derivabile ntr-un punct x0 2 I; atunci func tia f (x) g ( x); este derivabil a n punctul x0 si 0 0 0 (f (x) g (x))x=x0 = f (x0)g (x0) + f (x0)g (x0) Demonstra tie: Pentru x6= x0 din I avem:
f ( x) g( x)f (x 0)g ( x0 ) xx0 ) g (x 0) +f (x0) g(xx x 0

g (x )g (x0 ) xx0 x !x0

= g (x0 )

g (x )[f (x) f ( x0 )]+f ( x0 )[g (x )g (x0 )] x x 0

)f (x 0) = g (x) f(xx + x 0

Cum f si g sunt derivabile n punctul x0; avem

x !x0 x !x0

lim

f (x) f ( x0) x x0

= f (x0); lim
x!x 0

lim g ( x) = g (x0 ); lim f (x) = f (x0): Rezult a c a lim = g (x0)f (x0) + f (x0)g (x0) ; deci
0 0 0

x !x0

g (x )g (x0 ) xx0

= g (x0) si

f (x) g( x) f (x 0) g( x0 ) xx 0 x !x0
0 0

(f (x)g (x))x=x0 = f (x0)g (x0 ) + f ( x0 )g (x0) 26

Consecin t a: Dac a func tiile f (x) si g (x), x 2 I sunt derivabile pe intervalul I; atunci func tia f (x)g (x);este derivabil a pe I si 0 0 0 (f (x)g (x)) = f (x)g (x) + f (x)g (x); x 2 I: Observa tie: Se arata t ie dup a n c a daca prin induc f1; f2; :::; fn : I ! R sunt func tii derivabile pe I , atunci: i) (f1(x) + f2(x) + ::: + fn (x)) = f1(x) + f2(x) + ::: + fn(x): n P 0 0 ii) (f1(x)f2(x) ::: fn( x)) = f1(x)::::fk1(x)fk (x)fk+1(x):::fn(x):
k=1
0 0 0 0

Propozi tia 8: Dac a func tiile f (x) si g (x); x 2 I sunt derivabile ntr-un ( x) punct x0 2 I si g (x0) 6= 0; atunci func tia f a n punctul x0 si g (x ) este derivabil
f (x ) g (x)

Demonstra tie: Cum g (x0) = 6 0 si g este continu a n punctul x0; exist ao vecina tate V a lui x0 n care g (x) 6= 0; pentru orice x 2 V : Pentru x 2 V avem:
f (x ) f (x0 ) g(x) g(x0 )

x =x 0

f ( x0 )g (x0 )g ( x0) f (x0 ) g 2 (x0 )

xx0

f (x )g (x0 )g (x )f (x0 ) 1 xx0 g (x )g (x0 )

g ( x0)(f (x )f ( x0 ))f (x 0)( g (x) g( x0 )) 1 g ( x)g ( x0) xx0

)f (x0 ) 1 [ g (x0) f(xx g ( x)g (x 0) x0 f (x) g( x) x x 0 x !x0

0

) g ( x0) f (x0) g(xx ]: x 0 g( x) g ( x0) x x 0 x!x0

Dar lim lim 1 x !x0 g (x )

x !x0

= f (x0); lim

= g (x0) si

lim

f (x ) ( x 0) f g(x) g(x0 )

1 ; lim f (x) g (x 0) x!x0

= f (x0); deci avem ca

0

Consecin t a: Dac a func tiile f (x) si g (x); x 2 I sunt derivabile pe I si f (x) g (x) 6= 0; x 2 I; atunci g(x) este derivabila s i: pe I 0 0 0 f (x ) f (x) g( x) g ( x)f (x ) = ; x 2 I: 2 g (x) g (x ) Propozi tia 9: Fie ' : I ! J; f : J ! R dou a func t ii astfel nct ' este derivabil a n punctul x0 2 I si func tia f este derivabil a n punctul '(x0 ) 2 J: Atunci f ' este derivabil a n punctul x s i 0 27

f (x ) g (x)

xx0

=
0

f (x) g( x0 )g (x )f (x0 ) ; g2 (x 0)
0

adic a

x=x 0

f ( x)g (x 0) g (x0 )f (x 0) : g 2( x0 )

(f0' )(x0 ) = f ('(x0))'(x0 ): Demonstra tie: Avem lim punctul y0 = '(x0) avem: 0 0 )f (y0) lim f(yy = f (y0 ) = f (' (x0)); deci putem scrie c a y0
y!y0
0

' (x )'(x 0) xx0 x!x 0

= ' (x0): Cum f este derivabil a n

f (y) f (y0 ) yy0

= f (y0) + (y ); unde lim (y ) = 0 y! y0 )f (y0) 0 Deoarece j (y) j= f(yy f ( y ) s i daca am j y y0 j < avem lu 0 y0 j (y) j < " rezult a c a ((y0) = 0) este continu a n y0: Not am F ( x) = = f ('(x)):
) F (x 0) Avem: F (xx = x 0 '( x)' (x0 ) +(y) xx0 : f ( '( x)) f (' (x 0)) x x0

(' (x )'( x0))( f ( y0 )+( y)) xx0

) '(x 0) = f (y0 ) '(xx + x0

0

Trecnd la limit a ob tinem:

F (x) F ( x0 ) xx0 x !x0

lim

= f (y0) lim
0

'( x)'( x0 ) xx0 x!x0

0

+ lim (y) lim

x!x0
0

'(x )'( x0 ) xx0 x!x0

Deci

Consecin ta a func tia ' : I ! J este derivabil a pe I s i func tia f este : Dac derivabila tia compus a f ( '(x)); x 2 I este derivabila pe J , atunci func pe I si 0 0 0 (f ('(x))) = f (')' (x); x 2 I: Propozi tia 10: Fie func tia f : I ! R care este inversabil a. 0 Dac a f (x) este derivabil a n punctul x0 si f (x0 ) 6= 0 atunci func tia sa 1 invers a f (y); y 2 J este derivabil a n punctul y0 = f (x0) 2 J si 0 (f 1 ) (y0) = f0 (1 ; ( J = f y=y = f ( x ) ; x 2 I g ) x )
0

)F (x0 ) lim F (xx x0 x!x 0

= f (y0 )' (x0) = F (x0):

Demonstra tie: Dac a f este continu a pe I , atunci func tia f 1este continu a pe J . Trebuie s a demonstr am c a pentru orice sir (yn)n2N cu yn ! ! y0 (yn ; y0 2 J ) avem 1 1( y ) n) f 0 lim f (yy = f0 (1x0 ) y n 0 n!1 Cum f este bijectiv a, exista xn 2 X astfel nct yn = f (xn )8n 2 N; deci 1 xn = f (yn ) si vom avea
f 1 (yn) f 1( y0 ) yn y0

xn x0 f (x n )f ( x0 )

f (x n )f (x0 ) x n x 0

28

Deoarece sirul (yn )n2N este arbitrar avem c a f 1 (yn) f 1( y0 ) 1 1 lim = f (xn ) f(x 0) = f 0 (x ) : yy0
y!y0
x !x0

lim

x x 0

Propozi tia 11: Dac a func tia inversabil a f este derivabil a pe I; f : I ! R si f (x) 6= 0 pentru orice x 2 I; atunci func t ia invers a f 1 este derivabil a pe 1 0 1 J = fy=f (x) = y; x 2 I g s i (f ) (y ) = f 0 (x) ; y 2 J; x 2 I; unde y = f (x) 1 si x = f (y): Demonstra tie: Se folose ste Propozi tia 10 Derivatele func tiilor uzuale 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15) f : R ! R; f (x) = c; c constant, f (x) = 0 0 f : R ! R; f (x) = x; f (x) = 1 0 f : R ! R; f (x) = xr ; p r 2 R; f (x) = rxr1 0 1 f : (0; 1) ! R; f ( x) = x; f (x) = 2p x 0 f : (0; 1) ! R; f ( x) = ln x; f (x) = 1 x 0 f : R ! R; f (x) = ex; f (x) = ex 0 f : R ! R; f (x) = ax; f (x) = ax ln a; a > 0; a 6= 1 0 f : R ! R; f (x) = sin x; f (x) = cos x 0 f : R ! R; f (x) = cos x; f (x) = sin x 0 1 f : R ! f (2k+1) ; K 2 Zg ! R; f (x) = tgx; f (x) = cos 2x 2 0 1 f : Rnf2K ; K 2 Zg ! R; f (x) = ctgx; f (x) = sin2 x 0 f : ( 1; 1) ! R; f (x) = arcsin x; f (x) = p11 x2 0 f : ( 1; 1) ! R; f (x) = arccos x; f (x) = p11 x2 0 1 f : R ! R; f (x) = arctgx; f (x) = 1+x2 0 1 f : R ! R; f (x) = arctgx; f (x) = 1+ x2
0

$ III. Diferen tiale

Fie f : I ! R; I R; I interval, f derivabil a n x0 2 I: Pentru x 6= x0 putem scrie: 0 f (x) f ( x0 ) = f ( x0 )(x x0) + (x) (x x0) (1) Cum f este derivabla n x0; avem 29

aceast a cauz a, pentru valori ale lui x sucient de apropiate de x0 ;avem: 0 f (x) f ( x0 ) ' f (x0)(x x0 ) (2) Not am x x0 = h ) x = x0 + h si (2) se mai scrie 0 f (x0 + h) f (x0) ' hf (x0)
0

f (x) f ( x0) x x0 x !x0

lim

= f (x0) + lim (x) = f (x0): Deci lim (x) = 0: Din

x !x0 x !x0

si numai daca tia f este derivabila func n punctul x0 ). Propozi tia 14: Fie f; g : I ! R; I interval, f; g derivabile pe I: Atunci avem: 0 0 1) d(f + g ) = (f + g )dx = df + dg 0 0 2) d(f g ) = (f g )dx = df dg 0 0 3) d(fg ) = (f g + f g )dx = fdg + gdf
( f gf g ) f dg 4) d( f dx = gdfg 2 g) = g2 0 0 0 5) d(f (g (x)) = f (g )g (x)dx = f (g )dg .
0 0

Deni tia 12: Func tia T : R ! R; T (h) = hf (x0); h 2 R care depinde liniar de h se nume s te diferen tiala func tiei f n punctul x0 s i se noteaz a 0 df (x); deci df ( x0 )(h) = hf ( x0 ): Observa tia 13: Deoarece h este diferen tiala func tiei '( x) = x; x 2 R; rezult a c a dx(x0)(h) = h pentru orice h 2 R; ob tinem formula 0 df (x0)( h) = f (x0) dx( x0 )(h); deci 0 df (x0) = f (x0)dx(x0 ) (egalitate de aplica tii denite pe R cu valori n R) : 0 Dac a f este derivabil a n orice punct din I, atunci avem df = f (x) dx ) 0 df ) f ( x) = dx : (Putem deni diferen tiala unei func tii ntr-un punct x0 dac a

$ IV. Derivate si diferen tiale de ordin superior

Deni tia 15: Fie f : I ! R o func tie derivabil a n x0 2 I si pe o vecin atate 0 0 a punctului x0; cu derivata f (x); x 2 V: Dac a derivata f este derivabil a n punctul x0; spunem ca f este derivabil a de dou a ori n punctul x : Derivata 0 0 lui f n punctul x0 se nume ste derivata a doua (sau de ordinul doi) a func tiei f n punctul x0 si se noteaza : 00 d2 f ( x0 ) 2 f (x0); ; D f (x0) etc. dx2 30

Deci f (x0) = lim

00

Prin induc tie putem deni derivata de ordin n a unei func t ii: Deni tia 16: Fie f : I ! R o func tie derivabil a de n 1 ori pe o vecin atate ( n1) V a punctului x0 2 I : Dac af este derivabil a n punctul x0 spunem c a func tia f este de n ori derivabil a n punctul x0: (n1) Derivata lui f n punctul x0 se nume ste derivata a n a (sau de ordinul n) a func tiei f n punctul x0 s i se noteaz a dn f (x0 ) (n) (n) f (x0); D f (x0): dxn ; Dac a f : I ! R este derivabil a de n 1 ori pe I si derivata de ordin n este denit a n ecare punct x 2 I; atunci func tia x ! f (n)(x); x 2 I se nume ste derivata de ordinul n a lui f pe I si se noteaz a n f ( x) n f (n)(x); d dx ; D ( f ( x )) ; x 2 I: n

x !x0

f (x) f ( x0 ) : x x0

Observa tie: Func tiile, polinomiale, exponen tiale, logaritmice, sin, cos, sunt indenit derivabile pe domeniile lor de deni tie. Propozi tia 17: (Formula lui Leibniz). Dac a func tiile f; g : I ! R sunt derivabile de n ori pe intervalul I , atunci produsul f g este de n ori derivabil pe intervalul I si
1 ( n1) n (f g )(n) = f (n)g + Cn f g + ::: + Cn f g (n)
0

Demonstra tie: Formula este adev arata pentru n = 1; deoarece ( fg ) = 0 0 = f g +fg : Presupunem arma tia adev arat a pn a la n 1 si o demonstr am pentru n: Deci stim c a Fiecare din termenii de mai sus con tin pe f si g deriva ti de cel mult n 1 ori. Cum f si g sunt derivabile de n ori, rela tia (1) mai poate derivat ao data :
n1 n1 1 (n1) ( n1) (n) +f (n1)g + Cn g + Cn1f (n2) g + ::: + Cn + Cn 1 f g 1 f g 1 f k k k Dar Cn 1 + Cn1 = Cn ; deci: 1 f ( n1) g 0 + ::: + C n1f 0 g (n1) + C nf g (n) : (f g )(n) = f (n)g + Cn n n 1 f ( n2) g ) + ::: + (C n1 fg (n1) ) = f ( n) g + (f g )(n) = (f (n1)g ) + (Cn 1 n1
0 0 0 00 0 0 0 0 0

1 f ( n2) g + ::: + C n1f g (n1) (f g )(n1) = f (n1)g + Cn 1 n1

(1)

31

Propozi tia 18: i) Fie f : I ! R si x0 2 I: Spunem c a func tia f este diferen tiabil a de dou a ori n punctul x0 dac a f este derivabil a ntr-o vecin a0 tate V a lui x0 si daca f ( x ) ; x 2 V este diferen t iabil a n punctul x : 0 ii) Fie f : I ! R si x0 2 I: Se spune ca tia f este func diferen tiabil a de n ori n punctul x0 dac a f este derivabil a de n 1 ori ntr-o vecin atate V a punctului x0 si dac a f (n1) este diferen tiabil a n punctl x0 n Diferen tiala de ordin n, n punctul x0 se noteza s i este dat a de d f (x0) rela tia dn f (x0 ) = f (n)(x0 )dxn:

$ V. Propriet a ti ale func tiilor derivabile

Deni tia 19: Fie f : I ! R si x0 2 I: Spunem c a x0 este un punct de maxim (minim) local al func tiei f , dac a exist a o vecin atate V a lui x0 astfel nct s a avem f (x) f (x0 ) (f (x) f (x0 )) pentru orice x 2 V \ I: Propozi tia 20: (Teorema lui Fermat). Dac a o func tie f : I ! R are derivat a ntr-un punct x0 ; din interiorul intervalului I; si dac a x0 este punct 0 de minim sau maxim local, atunci f (x0) = 0:

Demonstra tie: Fie x0 un punct maxim. Exist a o vecin atate V a lui x0 astfel nct pentru x 2 V avem f (x) f (x0) 0: Fie (xn )n2N un s ir, xn ! x0 cu xn < x0: Dac a x0 este interior intervalului I , astfel de siruri exist a. n acest a situa tie avem: 0: Fie acum xn ! x0 ; xn 2 V\I cu xn > x0: Cum x0 este interior intervalului I, sirul xn exista . Avem n aceast a situa tie: Trecem la limit a, tinem cont c a func tia este derivabil a n x0; deci f (x0) 0: 0 Rezulta ca f (x0) = 0: Observa tie: Reciproca teoremei lui Fermat nu este n general adev arat a. O func tie derivabil a ntr-un punct x0; care are derivata nul a n punctul x0 ; nu are n mod necesar n x0un extrem. 32
f ( xn )f (x0 ) x nx0 f ( xn )f (x0 ) x nx0

0 si cum f este derivabila a ca n punctul x0 ; rezult f (x0)

0:

Fie f (x) = f ( x) =
0 0

x3 x2 +1 ;

3x2 (x2 +1) 2x4 ( x2+1)2

f continu a si derivabil a pe R f : R ! R; =
x 2(x 2+3) ( x2 +1)2
0

f (x) = 0 ) x = 0 s i f (x) 0; 8x 2 R. Deci x = 0 nu est punct de extrem. Propozi tia 21: (Monotonia fuc tiilor derivabile). Fie f : I ! R o func tie derivabil a pe I . 0 a) Dac a f este cresc atoare pe I , derivata sa f este pozitiv a pe I: 0 b) Dac a f este descresca toare pe I , derivata sa f este negativa pe I: Demonstra tie: a) Dac a x0 este un punct oarecare al lui I ; iar f este f ( x) f (x 0) cresc atoare pe I; avem xx0 0 pentru orice x 6= x0 si trecnd la limit a avem f (x0) = lim
0

) f (x 0) b) Dac a f este descresca 0 pentru orice toare pe I; avem f(xx x 0 0 f (x) f ( x0 ) x 6= x0 din I si la limita f (x0) = lim xx0 0:

x !x0

f (x) f (x 0) x x 0

0:

Propozi tia 22: (Teorema lui Rolle). Fie f : I ! R si [ a; b] I: Dac af are urm atoarele propriet a ti: i) f este continu a pe [ a; b] ; ii) f este derivabil a pe (a; b); iii) f (a) = f (b); 0 atunci exist a cel pu tin un punct c 2 (a; b) ; astfel nct f (c) = 0:

x !x0

Demonstra tie: a) Dac a f este func tie constant a pe I; f (x) = m; 8x 2 I ; 0 atunci f (x) = 0 pentru orice x 2 I si teorema lui Rolle este demonstrat a n acest caz. b) Dac a func tia f nu este constanta a pe [a; b]; rezult a , cum este continu c a exist a dou a valori ; 2 [a; b] n care func tia si atinge valorile extreme f () = m (minimul), f ( ) = M (maximul) cu m < M; deci f () < f ( ) si f () f (x) f ( ) pentru orice x 2 [ a; b]: Dac a este punct interior intervalului [a; b]; din teorema lui Fermat avem 0 f ( ) = 0: Dac a = a sau = b atunci f (a) = f (b) = f () < f () 0 Deci este interior intervalului [a; b] si avem f ( ) = 0: Observa tie: Fie f : [ a; b] ! R o func tie care ndepline ste condi tiile i) si ii) din Propozi tia 22. 33

Atunci ea se nume s te func tie Rolle. Consecin ta 23: ( Sirul lui Rolle). ntre dou a r ad acini reale, consecutive ale derivatei unei func tii exist a cel mult o ra acin a real a a func tiei. d Demonstra tie: Fie c1 si c2 dou a r ad acini reale consecutive ale derivatei. S a presupunem c a ntre c1 si c2 exist a dou a r ad adcini reale diferite ; ale func tiei, c < < < c2 s i f () = f ( ) = 0: Conform teoremei lui Rolle, ntre si trebuie s a existe o r ad acin aa derivatei, ceea ce nu se poate, deoarece c1 si c2 sunt r ada cini consecutive ale derivatei. Deci ntre dou a r ad acini consecutive ale derivatei exist a cel mult o r ad acin a a func tiei si anume atunci cnd f ia valori de semne contrare n punctele c1 si c2; f (c1 ) f (c2 ) < 0: Observa tie: Acest rezultat ne permite s a separ am r ada tiei cinile ecua 0 f (x) = 0;dac a se cunosc r ad acinile ecua tiei f (x) = 0: Fie c1 < c2 < ::: < cn toate r ad acinile reale ale ecua tiei f (x) = 0; a sezate n ordine cresc atoare. Form am sirul lui Rolle: Atunci, conform propozi tiei de mai sus, n ecare interval (f (1); f (c1)); ::: :::; (f (ci ); f (ci+1 )) sau (f (cn ); f (+1)) exist a cel mult o r ad acin a a func tiei. Aceasta exist a doar dac a n capetele intervalului func tia ia valori de semne contrare. Deci ecua tia f (x) = 0 are attea ra acini reale cte varia tii de semn d prezint a sirul lui Rolle. Propozi tia 24: (Teorema lui Cauchy). Fie f; g : [ a; b] ! R dou a func tii Rolle astfel nct g 0 (x) 6= 0 pentru orice x 2 (a; b): Demonstra tie: Considera t ia F : [ a; b] ! R m func F ( x) = Af (x) + Bg (x) + C cu A; B; C constante reale. F este continu a pe [ a; b] si derivabil a pe (a; b): Vom determna pe A; B; C astfel nct F (a ) = F (b) = 0: Ob tinem sistemul: Af (a) + Bg (a) + C = 0 Af ( b) + Bg (b) + C = 0 Sc aznd aceste rela tii avem: A(f (b) f (a)) + B(g ( b) g (a)) = 0: Deci putem lua 34 Atunci exist a un punct c 2 (a; b) cu proprietatea c a
f (b)f (a) g (b)g (a)
0

f (1); f ( c1 ); f (c2); :::; f (cn ); f (1):

f ( c) g 0 (c)

A = g (b) g (a); B = f (a) f (b): Nu putem avea A = 0; deci g (a ) = g (b) ; 0 deoarece, conform teoremei lui Rolle, ar exista c 2 ( a; b) astfel nct g (c) = 0 ceea ce contrazice ipoteza. Cu A; B astfel determina ti si C = 0; avem: F ( x) = ( f (a) f (b))g (x)+(g (b) g (a))f (x) si atunci ob tinem c a func tia F ndepline s te toate condi tiile teoremei lui Rolle, deci exist a un punct c 2 (a; b) 0 0 0 n care derivata F (x) = (f (a) f (b)) g (x) + (g (b) g (a))f (x) se anuleaz a, adic a (f (a) f (b))g (c) + (g (b) g (a))f (c) = 0 s i cum g (c) 6= 0; si g ( b) g (a) 6= 0 putem scrie:
f ( a)f (b) g( a)g (b)
0 0 0

f ( c) ; g 0 (c)

Propozi tia 25: (Teorema lui Lagrange). Fie f : [a; b] ! R o func tie Rolle. Atunci exista tin un punct c 2 (a; b) astfel nct sa cel pu avem () f (b) f (a) = (b a )f (c):
0

c 2 (a; b):

Demonstra tie: Lu am n teorema lui Cauchy g ( x) = x: Observa tie: Formula () din teorema lui Lagrange poart a denumirea de formula cre sterilor nite. Consecin ta 26: Dac a func tia f are derivata nul a pe un interval I , atunci func tia f este constant a pe acest interval. Demonstra tie: Fie a 2 I: Pentru orice x 2 I; x 6= a exist a un punct cuprins ntre x s i a; astfel nct s a avem: Dar f (x) = 0 pentru orice x 2 I; deci f ( ) = 0 si deci f (x) f (a ) = 0: Rezult a f (x) = f (a) pentru orice x 2 I ; deci f este constant a pe I: f (x) f ( a) = (x a) f ( ):
0 0 0

Consecin ta 27: Fie f s i g doua tii derivabile pe un interval I astfel func 0 0 nct f (x) = g (x) pentru orice x 2 I: Atunci f (x) g (x) este o constanta pe I: Demonstra tie: Func t ia h(x) = f (x) g (x) este derivabil a pe I si h (x) = 0 0 = f (x) g (x) = 0: Deci f (x) g (x) = C; 8x 2 I cu C constant a real a.
0 0

Consecin ta 28: Fie f : I ! R o func tie derivabi a pe I: Dac a f este strict 0 negativ a pe I , atunci f este strict descresc atoare pe I: Dac a f este strict pozitiv a pe I;atunci f este strict cresca toare pe I: 35

Demonstra tie: Din teorema lui Lagrange avem: 0 f (x2) f (x1) = (x2 x1) f ( ); 2 (x1; x2) cu x1 < x2 ; x1; x2 2 I : 0 0 Cum f (x) < 0 pentru orice x 2 I; avem f (x) < 0; deci f (x2) < f (x1); adica f este descresca toare pe I : 0 0 0 Dac a f (x) > 0 pentru orice x 2 I; rezult a f ( ) > 0 s i cum x2 > x1 rezult a c a f (x2) > f (x1); adic a f este strict cresc atoare pe I: Observa tie: i) Consecin ta 28 este adev arata si daca a sau f este negativ pozitiv a pe I: ii) Aceste teoreme nu sunt n general valabile pe o reuniune de intervale.
0

$ VI. Regula lui l Hspital

0

Propozi tia 29: Fie f; g : [a; b] ! R si x0 2 [ a; b] : Dac a: i) f si g sunt derivabile pe [a; b]nfx0g si continue n x0; ii) f (x0 ) = 0; g ( x0 ) = 0; iii) g 0( x) nu se anuleaz a ntr-o vecina tate V a lui x0(8x 2 Vnfx0 g); iv) Exist a limita lim Atunci exist a
f ( x) 0 x!x 0 g (x ) f ( x) lim = : x!x0 g (x )
0

= ( 2 R):

Demonstra tie: Aplic am teorema lui Cauchy si ob tinem ca pentru orice x 2 [a; b] \ V avem:
f ( x) g (x )

Dac a x ! x0; atunci cx ! x0; deci lim

f (x )f (x0 ) g (x )g (x0 )

f (c) g 0 ( c)

cu c 2 (x0 ; x) (sau c 2 (x; x0): Nota m c = cn :

f ( x) x!x 0 g (x )

= :

Propozi tia 30: Fie f; g : [a; x0 ] ! R; dou a func tii. Dac a sunt ndeplinite condi tiile: 36

i) f s i g derivabile pe (a; x0 ); ii) lim f (x) = lim g (x) = 0; iii) g (x) si g (x) nu se anuleaz a ntr-o vecin atate V a lui x0 (8x 2 V\ \( a; x0)); iv) Exist a lim :
f ( x) 0 x!x 0 g (x )
0

x !x0

x!x 0

= ( n R ). Atunci lim

f ( x) x!x0 g (x )

exist a si este egal a cu

Demonstra tie: Fie f1; g 1 : [a; x0] ! R; f (x); x 2 [ a; x0) g (x); x 2 [a; x0 ) f1(x) = ; g 1(x) = : 0; x = x0 0; x = x0 Func tiile f1 si g 1 sunt continue pe [ a; x0] si aplic am Propozi tia 29. Propozictia 31: Fie f; g : [a; 1) ! R; a > 0: Dac a sunt ndeplinite condi tiile: i) f s i g derivabile pe [ a; 1); ii) lim f (x) = lim g (x) = l; l = 0; l = 1 sau l = 1; iii) g (x) 6= 0 pentru orice x sucient de mare; iv) Exist a = lim lim f (x) x !1 g (x) exist a si este egal a cu :
f (x) 0 x!1 g ( x)
0

x !1
0

x !1

2 R; atunci

Demonstra tie: Presupunem l = 0: Facem schimbarea de variabila : x= 1 t 1 1 1 Dac a x 2 [a; 1) atunci t 2 (0; a ): Fie '(t) = f ( t ); (t) = g ( t ): Cum l = 0; 0 0 1 0 0 avem lim ' (t) = lim (t) = 0 ' (t) = t1 (t) = 1 g (1 ): 2 f ( t ); t t
t !0 t>0 t!0 t>0

Aplica tia 30 pentru func tiile ' si si vom ob tine: m Propozi lim f (x) x !1 g (x)
0

f( 1 t) lim g( 1 ) t!0 t t>0

(t) lim ' t!0 ( t) t>0

(t ) lim ' 0 t!0 (t) t>0

= lim
t!0

1 t1 2f (t) 0 1 t1 2 g (t )

= lim

f (1 t) t 1 t!0 g ( t )

( x) = lim f = : 0 x !1 g (x ) Analog se trateaz a cazurile l = 1; l = 1 sau x ! 1:

Observa tie: Am considerat doar cazurile exceptate 0 si 1 0 1 : n celelalte 0 cazuri, nu exist a reguli de tip l Hospital care s a se aplice direct. n aceste situa tii vom face unele articii: i) n cazul 0 1; func tia f g se va scrie f si se ob tine cazul 0 ; 1 0
g

37

ii) n cazurile 00; 10; 11; f g se va scrie e glnf etc.

$ VII. Reprezentarea graca tilor a func

Deni tia 32: Fie I R un interval si f : I ! R o func tie. Func tia f se nume ste convex a pe I dac a, pentru orice dou a puncte x1 ; x2 2 I si pentru orice t 2 [0; 1]; avem f ((1 t)x1 + tx2) (1 t)f (x1) + tf (x2 ): Func tia f se nume ste concav a pe I dac a func tia f este convex a pe I:

Propozi tia 33: Fie a; b 2 R; a < b si f : [a; b] ! R o func tie continu a. 0 00 00 Presupunem ca si f exist a pe (a; b) si ca f f (x) 0 pentru orice x 2 (a; b) : Atunci func tia f este convex a pe [ a; b]: Demonstra tie: Fie a x1 < x2 b: Fie 2 (x1; x2) un punct arbitrar si aplic am teorema lui Lagrange pe intervalele [x1; ] si [ ; x2]: Exist a atunci punctele 1 2 (x1; ); 2 2 (; x2) astfel nct: Cum 1 < 2 ) f ( 1) f ( 2) si ob tinem:
f ( )f (x 1) x 1

= f (1 );
0

f (x2 )f () x 2
0

= f ( 2): si

f ( )f (x 1) 2)f () f (xx : nlocuim pe cu (1 t)x1 + tx2; t 2 (0; 1) x 1 2 f () f (x 1) f (x 2)f () ob tinem t(x2x1 ) (1t)(x2 x1) ; adic a f () (1 t)f (x1) + tf (x2):

Consecin t a: Fie f : [a; b] ! R continu a si de dou a ori derivabil a pe (a; b) . 00 Func tia f este concav a pe [ a; b] dac a f 0 pe (a; b) : Propozi tia 34: Fie f : [a; b] ! R o func tie de dou a ori derivabil a si x0 2 0 2 (a; b) cu f ( x0 ) = 0: 00 00 Dac a f (x0) > 0 (respectiv f (x0) < 0); atunci x0 este punct de minim local (respectiv de maxim local) pentru func tia f . Demonstra tie: Deoarece f (x0) > 0 rezult a c a exist a (x0 ; x0 + ) 0 0 o vecin atate a punctului x0 pe care f este cresc atoare. Cum f (x0) = 0 0 0 rezult a c a pentru orice x 2 (x0 ; x0 ) avem f (x) f (x0) = 0; deci f este descresca toare pe acest interval. Analog, pentru x 2 (x0; x0 + ) avem 38
00

0 = f (x0) f ( x); deci f este cresc atoare pe intervalul (x0; x0 + ): Rezult a c a x0 este un punct de minim pentru f: Deni tia 35: Fie f : I ! R o func tie continua denita pe un interval I R. Fie x0 2 I (interior intervalului), x0 se nume ste punct de inexiune pentru f dac a exist a puncte < x0 < n I astfel nct f s a e convex a pe (; x0] si concava pe [ x0; ) sau invers. Observa tie: Fie f : I ! R; x0 2 I (x0 interior intervalului) si f o func tie de dou a ori derivabil a ntr-o vecin atate V a lui x0: Dac a exist a ; 2 V astfel nct : i) x0 2 ( ; ); 00 ii) f (x0) = 0; 00 00 iii) f (x) < 0 pe (; x0 ) si f (x) > 0; 8x 2 (x0; ) (sau invers),atunci x0 este punct de inexiune pentru f:

$ VIII. Asimptote
- Fie func tia f : D ! R; D = (a; 1): Dac a lim f (x) = m; atunci dreapta x !1 y = m este asimptot a orizontal a spre + 1 a func tiei f:

- Dreapta y = mx + n este asimptota a spre +1 a func tiei f dac a oblic f ( x) lim f (x) este innita si m = lim x ; n = lim (f (x) mx) exista s i sunt x!1 x !1 x!1 nite. - Fie f : D ! R; D R si 2 R punct de acumulare pentru D: Dac a lim f ( x ) exist a s i este innit a , atunci dreapta x = este asimptot a vertical a x! (la stnga) a lui f:
x<

asimptot a vertical a (la dreapta) a lui f. Dreapta x = se nume ste asimptot a vertical a a lui f dac a ea este asimptota vertical a la stnga sau la dreapta a lui f sau de ambele pa t i. r 39

Analog, dac ax lim f (x) exist a si este innit a, atunci dreapta x = este !
x>

Pentru reprezentarea grac a a unei func tii se procedeaz a astfel: 1) Se stabile s te domeniul D de deni tie al func tiei; 2) Se determin a limitele la capete, asimptotele si se studiaz a continuitatea si derivabilitatea func tiei; 3) Se studiaz a derivata nti si derivata a doua (semnul lor, r ad acinile etc.) si se ntocme ste tabelul de varia tie.

$ IX. Func tii denite n Rn IX.1 Derivate par tiale. Diferen tiale
Deni tia 1: Fie f : X 2 ! R; X R2 si (a; b) un punct interior mul timii

X:

i) Func tia f (x; y) este derivabil a par tial n punctul ( a; b) n raport cu varif (x;b) f ( a;b) abila x dac a lim exist a si este nit a. Limita ns a si se nume ste xa derivata par tial a a func tiei f ( x; y ) n raport cu x si se noteaz a fx(a; b) sau
0

x !a

@f (a;b) @x

ii) Func tia f (x; y) este derivabil a par tial n punctul (a; b) n raport cu f ( a;y)f (a;b) variabila y dac a lim exist a si este nit a. Aceast a limit a se nume ste yb derivata par tial a a func tiei f ( x; y ) n raport cu y s i se noteaz a fy (a; b) sau
0

y! b

@f ( a;b) @y

Observa tie: Cnd deriva tial n raport cu x; variabila y este considm par erat a constanta si cnd deriv am par tial n raport cu y: . Analog Den tia 2: Fie f : X ! R; X Rn si (a1 ; a2; :::; an ) un punct interior mul timii X . Func tia f (x1; x2; :::; xn) este derivabil a par tial n punctul (a1; a 2; :::; an ) n raport cu variabila xk dac a
x k !ak

lim

f (a1 ;a2;:::;ak 1 ;xk ;ak+1 ;:::;an) f ( a1;a2 ;:::;an ) xk ak

exist a si este nit a. Limita se nume ste derivata par tial a a func tiei f (x1; :::; xn ) n raport cu x fx(a1 ; a 2; :::; an );
0

@f (a1 ;:::;an ) : @xk

Fie f : X ! R; X R2; o func tie derivabil a par tial n raport cu ecare variabil a x; y n punctele interioare ale lui X: Dac a derivatele par tiale 40

fx (x; y ) si fy (x; y) denite pe X R; sunt la rndul lor derivabile par tial n raport cu x si y , atunci derivatele lor par tiale se numesc derivatele par tiale de ordinul doi ale func tiei f si se noteaz a
@ @f ( ) @x @x

@2 f @x2

sau fxx: = = =
@ 2f @y@x @2 f @x@y @ 2f @y2

00

fxy = fyx = fyy =

00 00

00

@ @f @y ( @x ) @ @f ( ) @x @y @ @f @y ( @y )

Propozi tia 3: (A. Schwarz). Daca tia f (x; y) are derivate par tiale func mixte de ordinul doi ntr-o vecin atate V a lui (x; y ) 2 X; f : X ! R; X R2; si dac a fxy este continu a n (x; y); atunci fxy (x; y) = fyx(x; y):
00 00 00

Demonstra tie: Fie E = f (x + h; y + k ) f (x + h; y) f (x; y + k ) + f (x; y) Fie '(x) = f (x; y + k ) f (x; y) cu y constant. Cu ajutorul lui '(x); E se mai scrie si astfel: Cum func tia ' (x) este continu a si derivabila a 'x(x) = fx(x; y+ rezulta c 0 +k ) fk (x; y): () 0 Aplic am formula cre sterilor nite func tiei E si avem c a E = h'x( ); x < < < x + h; si din rela tia () ob t inem E = h[fx(; y + k) fx(; y )]: E = hkfyx(; );
'(x ) k!0 k
00 0 0

E = '(x + h) '(x):

Mai aplic am o dat a formula cre sterilor nite s i avem: Revenim la func tia ' si avem: lim = lim
k!0 f (x;y+k) f ( x;y) k k!0 ' (x+h)'( x) k E k!0 k
0 0

2 (x; x + h);
0

2 (y; y + k):

= fy(x; y); deci

0

lim E k!0 k
E k

= lim
00

= fy(x + h; y ) fy (x; y ); de unde rezulta ca = hfxy(; y):

0 00

= hfxy (; ) si lim
00

Ob tinem egalitatea:

hfxy (; y) = fy(x + h; y ) fy( x; y ) Rezulta 41

fxy (; y) = h h 00 00 ob tinem fyx(x; y) = fxy (x; y):

00

f (x+h;y)fy ( x;y)

si deci trecnd la limita cnd h ! 0

Fie acum f : I ! R; I R2 o func tie cu (a; b) punct interior mul timii I. Func tia f este derivabil a par t ial pe I astfel nct n punctul ( a; b ) derivatele 0 0 par tiale fx(a; b); fy (a; b) sunt continue. Consider am deni tia f (x; y) f (a; b) : Ea se mai scrie: f (x; y) f (a; b) = (f (x; y) f (a; y)) + ( f (a; y) f (a; b)) Aplic am teorema cre sterilor nite pentru ecare parantez a din ultima sum a si vom avea: f (x; y) f (a; y) = (x a)fx(; y); f (a; y) f (a; b) = (y b)fy (a; );
0 0 0

a < < x; b < < y:

0

Deci f (x; y) f (a; b) = (x a )fx(; y) + ( y b)fy(a; ):

0 0 0 0 0 0 0 0 0

Dar cum derivatele par tiale sunt continue n punctul (a; b) rezulta a: c fx(; y) = fx(a; b) + (fx (; y) fx(a; b)) = fx(a; b) + Q1(x; y);
0

fy (a; ) = fy( a; b) + (fy (a; ) fy(a; b)) = fy (a; b) + Q2 (x; y); cu Q 1(x; y) ! 0;
0 0

f (x; y) f ( a; b) = ( x a)fx(a; b) + (y b)fy(a; b) + (x a )Q1(x; y) + (x b)Q2 (x; y); iar pentru punctele (x; y ) sucient de aproape de (a; b) avem: f (x; y) f (a; b) ' (x a )fx(a; b) + ( y b)fy(a; b) () Not am x a = h; f (x; y) f (a; b) ' hfx(a; b) + kfy (a; b):
0 0 0 0

Q 2(x; y) ! 0 cnd x ! a; y ! b; de unde ob tinem

yb=k si rela tia () se scrie

0 0

Deni tia 4: Func tia hfx(a; b) + kfy (a; b); h 2 R; k 2 R; care depinde liniar de h si k, se nume ste diferen tiala func tiei f (x; y) n punctul ( a; b) si se noteaz a 0 0 df (a; b) = hfx(a; b) + kfy (a; b): Observa tie: h = x a este diferen tiala func tiei ' (x; y) = x; iar k = y b este diferen t iala func tiei (x; y) = y; ambele denite pe R2: Deci h = d' = = dx; k = d' = dy: Cu aceste nota tii diferen tiala func tiei f (x; y) ntr-un punct (x; y ) n care f are derivate par tiale continue se scrie: df (x; y) = fx(x; y)dx + fy (x; y)dy sau df = @f dx + @f dy: @x @y 42
0 0

Analog pentru o func tie de n variabile f (x1 ; x2; :::; xn); diferen tiala se dene ste n mod asem an ator: df =
@f dx1 @x 1

@f dx2 @x 2

+ ::: +

@f dxn: @xn

Deni tia 5: i) Fie f : I ! R; I R2 o func tie de dou a variabile, derivabila tial de dou a ori pe I , cu toate derivatele par tiale de ordinul par nti si doi continue. Diferen tiala de ordinul doi se noteaz a cu d2 f (x; y) si este denit a de: d2 f (x; y) =
@2 f dx2 @x2 @ f + 2 @x@y dxdy +
2

@ 2f dy2: @y2

ii) Dac a f : I ! R; I R2 este o func tie ce are pe I toate derivatele par tiale de ordin n continue, atunci diferen tiala de ordin n a func tiei f (x; y) exist a, se noteaz a dn f si este denit a de:
f @ f k @ f dxn1dy + ::: + C k nk dy + ::: + dn f = @ dxn + Cn n @x nk @yk dx @xn @x n1@y n k@ f n +Cn @yn dy :
n n n

Propozi tia 6: Dac a u; v : X ! R; X R; sunt func t ii cu derivate 2 continue pe X si dac a func tia f (u; v) denita tiale pe Y R are derivate par continue pe Y , atunci func tia F (x) = f (u(x); v(x)) are derivata continua pe X; dat a de
dF ( x) dx

@f @u

Demonstra tie: Fie x0 2 X un punct oarecare. Nota m u(x0 ) = u0; v(x0) = = v0; deci f (u; v) f (u0; v0 ) = fu (u u0) + fv (v v0) + (u u0)Q 1(u; v)+ +(v v0)Q 2(u; v) cu Q1( u; v ) ! 0; Q 2(u; v) ! 0 pentru u ! u0 ; v ! v0 (vezi Propozi tia 3). Ob tinem:
F (x) F ( x0) f ( u0 ;v0 ) = f (u;v) x x 0 x x 0 v0 +v Q (u; v): xx0 2 uu0 xx0
0 0 0 0 0

du dx

@f @v

dv dx

u0 vv0 uu0 = fu(u0; v0) u xx0 +fv (u0; v 0) xx0 + x x 0 Q1 (u; v )+

Trecem la limit a pentru x ! x0 ; u ! u0 ; v ! v0 si avem Ob tinem c a:

0

v0 ! u (x0); v si Q1(u; v) ! 0; Q2 (u; v) ! 0: xx0 ! v (x0 )

0 0 0

Observa tie: i) Analog pentru F (x) = f (u1(x); u2(x); :::; un (x)) avem urm atoarea regul a de derivare: 43

F (x0) = ux(x0) fu (u0; v0 ) + vx(x0) fv (u0; v0):

F (x) =

@f du1 @u1 dx
0

@f du2 @u2 dx

+ ::: + +

@f dun @un dx ;

iar diferen tiala func tiei va : + ::: +

@f dun dx: @un dx

dF (x) = F (x)dx =

@f du1 dx @u1 dx

@f du2 dx @u2 dx

ii) Dac a F (x; y) = f (u(x; y); v(x; y)); cu u; v : X ! R; X R2 func t ii cu derivate par tiale continue pe X si f (u; v) are derivate par tiale 2 2 continue pe Y R ; atunci F are derivate par tiale continue pe X R ;date de:
@F @x @F @y

= =

@f @u @f @u

@u @x + @u @y +

@f @v @f @v

@v @x ; @v @y :

IX.2 Maxime si minime pentru func tii de mai multe

variabile

Deni tia 7: Fie f : X ! R; X R2 o func tie. i) Un punct (a; b) 2 X se nume ste punct de minim al func tiei f ( x; y ) dac a exist a o vecina a tate V a lui (a; b) astfel nct pentru orice (x; y) 2 V \ X s avem f (x; y ) f (a; b): ii) Un punct (a; b) 2 X se nume ste punct de maxim al func tiei f (x; y) dac a exist a o vecin atate V a lui (a; b) astfel nct pentru orice (x; y) 2 V \ X s a avem f (x; y) f (a; b): Punctele de minim sau maxim denite mai sus se numesc s i puncte de extrem relativ. Propozi tia 8: Fie f : X ! R; X R2 si (a; b) un punct interior mul timii X: Dac a sunt ndeplinite condi tiile: i) Func tia f (x; y) are n punctul (a; b) un extremum; ii) Func tia f (x; y) are derivate par tiale de ordinul nti n punctul (a; b) : 0 Atunci derivatele par tiale se anuleaz a n punctul (a; b); adic a fx(a; b) = 0; 0 fy (a; b) = 0 Demonstra tie: Dac a lua tia f (a; y) are derivat a n punctul m x = a; func 0 y=b si fy (a; b) = 0 (conform teoremei lui Fermat). Analog dac a lu am y = b rezult a c a func tia f ( x; b) are derivat a n punctul x=a s i are n acest punct un extrem, deci din teorema lui Fermat ob tinem 0 fx (a; b) = 0: Observa tie: i) Reciproca Propozi tiei 8 n general nu este adevarata 44

ii) Un punct (a; b) pentru care fx(a; b) = 0; fy (a; b) = 0 se nume ste sta tionar. Deci punctele de extrem x vor g asi printre solu tiile @f @f sistemului @x = 0; @y = 0; dar nu toate solu tiile acestui sistem sunt puncte de extrem. Pentru a le recunoa s te ne vom folosi s i de derivatele par tiale de ordinul doi. n acest sens vom da fa tie urma ra demonstra toarea teorema : Propozi tia 9: Fie f : X ! R; X R2; o func tie derivabil a par tial de @f @f trei ori pe X: Fie (a; b) o solu tie a sistemului @x = 0; @y = 0: 2 2 2f 2f @2 f @ f i) Dac a n punctul (a; b) avem @ >0 si @ > 0; atunci @x2 @y2 @x@y @x2 punctul (a; b) este un punct de minim al func tiei f (x; y): 2 2 2f @ 2f @ 2f @ f ii) Dac a n punctul (a; b) avem @x2 @y2 @x@y >0 si @ < 0; atunci @x2 punctul (a; b) este un punct de maximum al func tiei f (x; y ): 2 2 2 2 f @ f @ f iii) Dac a n punctul (a; b) avem @ @x@y < 0; atunci punctul @x 2 @y2 (a; b) nu este un punct de extremum al func tiei f ( x; y ):(un astfel de punct se nume ste punct sa) Deni tia 10: Fie f : X ! R; X Rn ; o func t ie. i) Un punct (a1 ; a2; :::; an ) 2 X se nume ste un punct de minim al func tiei f (x1; x2 ; :::; xn ) dac a exist a o vecin atate V a lui (a1 ; a2; :::; an ) astfel nct pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn) 2 V \ X s a avem: f (x1; x2; :::; xn) f (a1 ; a2; :::; an ): ii) Un punct (a1 ; a2; :::; an ) 2 X se nume s te un punct de maxim al func tiei f (x1; x2 ; :::; xn ) dac a exist a o vecin atate V a punctului (a1; a2 ; :::; an) astfel nct pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn) 2 V \ X s a avem: Propozi tia 11: Fie f : X ! R; X Rn si (a1; a2 ; :::; an) un punct interior mul timii X . Dac a sunt ndeplinite condi tiile: i) Func tia f (x1; x2; :::; xn ) are n punctul (a 1; a2; :::; a n) un extremum ii) Func tia f ( x1 ; x2; :::; xn) are derivate par tiale n punctul (a1; a2 ; :::; an) : Atunci derivatele par tiale se anuleaz a n punctul (a 1; a2; :::; an ); adic a fx1 ( a1; :::; an ) = 0;
0

f (x1; x2; :::; xn) f (a1 ; a2; :::; an ):

fx2 ( a1; :::; an ) = 0; :::; fxn (a1 ; a2; :::; an ) = 0

Demonstra tie: Analog cu demonstra tia data tiei 9. Propozi Deni tia 12: Solu t iile sistemului 45

@f @f @x 1 = 0; @x 2 f (x1; x2 ; :::; xn ):

@f = 0; :::; @x = 0 se numesc puncte sta tionare ale func tiei n

Deci punctele de extrem ale func tiei f (x1; x2; :::; xn ) se g asesc printre punctele ei sta tionare. Pentru a determina punctele de extrem vom tine seama si de derivatele par tiale de ordin doi. n acest sens vom da f ar a demonstra tie urm atoarea teorem a: Propozi tia 13: Fie f : X ! R; X Rn o func tie derivabil a par tial de trei ori pe X: Fie (a1; a2 ; :::; an) o solu tie a sistemului
@f @x 1

= 0;

@f @x 2

@f = 0; :::; @x =0 n

i) Dac a toate numerele: 1 = A11;

2

1;a2 ;:::;an) Aij = @ f(a ; sunt pozitive, atunci func tia f (x1; x2 ; :::; xn) are n @xi @xj punctul (a1 ; a2; :::; an ) un minim. ii) Daca tia f (x1; x2; :::; 1; 2; 3; :::; ( 1)n n sunt pozitive, atunci func ; xn) are n punctul (a1; a 2; :::; an ) un maxim.

A11 2 = A21

A12 A22

; :::; n =

A11 A12 ::::::A1n A21 A22 ::::::A2n ::::::::::::::::::::::::::: An1 An2::::::Ann

unde

Capitolul 5. Primitive. Integrale nedenite

Fie I R, I interval de numere reale si f : I ! R o func tie. Deni tia 1. Spunem c a f admite primitiv a pe intervalul I; dac a exista t ie o func F : I ! R astfel nct: i) F este derivabil a pe I ; 0 ii) F (x) = f (x) ; 8x 2 I Func tia F se nume s te primitiva tiei f: a func Propozi tia 2 Fie I R un interval si f : I ! R o func tie. Dac a F1; F2 : I ! R sunt dou a primitive ale func tiei f; atunci exist a o constant a c 2 R astfel nct F1 (x) = F2 (x) + c; 8x 2 I: 46

Demonstra tie: F1 s i F2 ind primitive ale lui f , ele sunt derivabile pe I si veric a rela tiile: 0 F1 (x) = f (x) = F20 (x) ; 8x 2 I , deci (F1 F2)0 (x) = 0 (x) F 0 (x) = 0; = F1 8x 2 I: 2 Deoarece F1 F2 are derivata nul a pe I ; ea va constant a pe I; deci exist a c 2 R astfel nct: F1 (x) F2 (x) = c; 8x 2 J Observa tia 3: 1) Fie f : I ! R o func tie. Atunci orice dou a primitive ale func tiei f difer a printr-o constant a. 2) O func tie care admite primitive, are proprietatea lui Darboux. 3) Dac a I este interval, I R s i f : I ! R este o func tie astfel nct mul timea f (I ) = ff (x) j x 2 I g nu este interval, atunci func tia f nu admite primitive. 4) Orice func tie continu a f : [ a; b] ! R admite primitive Denitia 4 Fie f : I ! R, I R, I interval, astfel nct f s a admit a primitive. Mul timea tuturor primitivelorRlui f se nume ste integral a nedenit a a func tiei f si se noteaz a prin simbolul f (x) dx: Opera tia de calculare a primitivelor unei func tii (care admite primitive) se nume ste integrare. Propozi tia 5 Dac a f; g : I ! R sunt func tii care admit primitive si 2 R, 6= 0; atunci tiile f + g si f admit primitive s i au loc rela tiile: Zfunc R R i) [ f (x) + g (x)] dx = f (x) dx + g (x) dx R R ii) R f (x) dx =R f (x) dx iii) f (x) dx = f (x) dx + C

Demonstra tie: Dac a F este o primitiv a a lui f iar G o primitiv a a lui g , atunci F si 0 0 G sunt derivabile pe I si F = f; G = g . Rezult a c a F +G si F sunt derivabile pe J si: (F + G)0 = F 0 + G0 = f + g (F )0 = F 0 = f , de unde ob tinem a F + G este o primitiv a a lui f + g R c R si F este o primitiv a a lui f , deci f ( x ) dx = F + C; g ( x ) dx = G + C ; 47

(f (x) + g (x)) dx = F + G + C ; R R

Tabel de integrale nedenite odx = xn dx =

f (x) dx = F + C

1) 2)

xn+1 + C; n 2 R; n 6= 1 n+ 1 R 1 3) x dx = ln jxj + C ; x 6= 0 R 1 4) (ax + b)n dx = (ax + b)n+1 + C ; a (n + 1) R dx 1 5) = ln (ax + b) + C ; ax + b 6= 0 ax + b a R x 1 x 6) a dx = a + C ; a > 0; a 6= 1 ln a R x 7) R e dx = ex + C 8) R sin xdx = cos x + C 9) Rcos xdx = sin x + C 10) Z tgxdx = ln jcos xj + C ; cos x 6= 0 11) 12) 13) 14) 15) 16) 17) 18) Z Z Z Z Z Z Z

n 2 Rn f1g

ctgxdx = ln jsin xj + C ; sin x 6= 0 x dx = ln tg + C ; sin x 6= 0 sin x 2 x dx = ln tg + + C ; cos x 6= 0 cos x 2 4 dx = tgx + C ; cos x 6= 0 cos2 x dx = ctgx + C ; sin x 6= 0 sin2 x chxdx = shx + C shxdx = chx + C

1 dx = tghx + C Z ch2x dx 19) dx = ctghx + C ; shx 6= 0 2 Z sh x dx 1 x 20) = arctg + C ; a 6= 0 2 2 a a Z x +a x a dx 1 + C ; a 6= 0; 21) = ln x2 a2 2a x + a 48

jxj 6= a

dx x = arcsin + C ; a 6= 0; x 2 ( a; a) a a2 x2 Z p dx 2 + a2 + C p 23) = ln x + x x2 + a2 Z dx 1 ax + b 24) = arctg +C 2 ac c (ax + b) + c2 Aceste formule sunt valabile pe un interval I con tinut n domeniul de deni tie al ec arei func tii n parte. 22) p Observa tia 6 Folosind tabloul de primitive de mai sus, precum si urma toarele reguli de calcul: R R R i) (af (x) + bg (x)) dx = a f (x) dx + b g (x) dx R 0(x) ii) f f (x) 6= 0 x) dx = ln jf (x)j + C ; R f(n n+1 (x) f iii) f (x) f 0 (x) dx = n+1 + C ; n 2 R; n 6= 1; putem ob tine primitive noi. (Func t iile f si g admit primitive).

Metode de integrare
I. Integrarea prin p ar ti Presupunem cunoscut faptul c a dac a f : I ! R cu I R, I interval, este continu a, atunci f admite primitive. Propozi tia 7 (Formula de integrare prin pa ti). Daca tii derivr f; g : I ! R sunt func abile cu derivatele continue, atunci func tiile fg; f 0 g si f g 0 admit primitive si avem urm atoarea rela tie:R R 0 f (x) g (x) dx = f g g (x) f 0 (x) dx

Demonstra tie Cum orice func tie derivabil a este continu a, rezult a ca si fg 0 sunt f 0g 0 0 0 continue, deci si func t ia (fg ) = f g + f g este continu a, deci aceste func tii admit Ob R primitive. Rtinem: R R 0 0 0 (fg ) ( x) dx = f ( x ) g ( x ) dx + f ( x ) g ( x ) dx ) f (x) g 0 (x) dx = R R = fg + C g (x) f 0 (x) dx = f g g (x) f 0 (x) dx: II. Prima metod a de schimbare de variabil a 49

Propozi tia 8 Fie I1; I2 R intervale si ' : I1 ! I2 ; f : I2 ! R func tii cu propriet a tile: i) ' este derivabil a pe I1; ii) f admite primitive pe I2 s i e F o primitiv a a sa. Atunci func tia 0 (f ' ) ' admite primitive, iar func tia F ' este o primitiv a a lui (f ' ) '0 ; deci tia: R avem rela f (' (t)) '0 ( t) dt = F ' + C Demonstra tie: Func tia F ind o primitiv a a lui f este derivabil a pe I2 si F 0 = f: Cum ' este derivabil a pe I1, rezult a F ' derivabil a pe I1 si ( F ')0 (t) = F 0 (' (t)) '0 (t) = f (' (t)) '0 (t) ; pentru orice t 2 I: Ob tinem c a func tia F ' este o primitiv a a lui (f ') '0 : III. A doua metod a de schimbare de variabil a

Propozi tia 9 Fie I1; I2 R intervale si ' : I1 ! I2; f : I2 ! R func tii ce ndeplinesc condi tiile: i) ' este bijectiv a, derivabil a, cu derivata nenul a pe I1; 0 ii) Func tia h = (f ' ) ' admite primitive si e H o primitiv a a sa. Atunci: a) Func t ia f admite primitive; R b) Func t ia H '1 este o primitiv a a lui f , adic a f (x) dx = H '1 + C Demonstra tie: Cum H este o primitiva a si H 0 = h = (f ') '0 : a lui h ea va derivabil 1 Din ipoteza (i) rezult a c a func tia invers a ' este derivabil a pe I2; deci H '1 este derivabil a pe I2 si vom avea: 1 0 (H ' ) (x) = H 0 ('1 (x)) ('1)0 ( x) = = (f ' ) (' 1 (x)) '0 ( '1 (x)) ('1 )0 (x) = 1 = f (x) '0 ('1 (x)) 0 1 = f (x) ; 8x 2 I2 : ' (' (x)) Deci H '1 este o primitiv a a lui f: 50

IV. Integrarea func tiilor ra tionale Deni tia 10. O func tie f : I ! R cu I R, I interval, se nume ste ra tional a dac a exist a dou a polinoame P si Q cu coecien ti numere reale astfel nct P ( x) Q (x) 6= 0; 8x 2 I si f (x) = Q (x) O func tie ra tional a f se va numi simpl a dac a are una din urm atoarele forme: i) f (x) = an xn + an1xn1 + ::: + ao A ii) f (x) = ; n 2 N (x a)n Bx + C iii) f (x) = ; n 2 N si b2 4ac < 0 (ax2 + bx + c)n D am f ar a demonstra tie urm atoarea teorem a:

Propozi tia 11 (Descompunerea func tiilor ra tionale n func t ii ra tionale simple). Fie P (x) f : I ! R o func tie ra tional a, f (x) = ; Q (x) 6= 0; 8x 2 I; unde Q (x) P si Q sunt polinoame cu coecien ti reali, prime ntre ele. Presupunem c a descompunerea n factori primi a polinomului Q este: Q (x) = (x a1)1 ::: (x a q )q (x2 + M1 x + N1) 1 ::: (x2 + Mr x + Nr ) r : Atunci f se descompune n mod unic astfel: q P An An An 1 2 n f (x) = L (x) + + ::: + + n + x an (x an )n 1 n=1 ( x an ) " # m m m m m m r P B1 x + C1 B2 x + C2 Bm x + C1 + m + m1 + ::: + x2 + M x + N 2 2 m=1 (x + Mm x + Nm ) (x + Mm x + Nm ) m m n m m unde L este un polinom cu coecien ti reali, iar am; Mm ; Nm; Ai ; Bj ; Cj 2 sunt constante reale si Mm 4N m < 0: b 2 b2 4ac 2 Avnd n vedere c a ax + bx + c = a x + ; din cele 2a 4a de mai sus rezult a tii ra t ionale R ( x) se ca determinarea primitivei unei func reduce la determinarea primitivelor elementelor simple, adic a la calcularea integralelor:

51

Z Z Z dx dx Ax + B Ax + B ; dx; n dx cu n; 2 xa (x a) (x a ) + b2 (x a)2 + b2 n 2 Z, n > 1 Avem: Z dx = ln j x aj + C Z xa dx 1 1 +C n = n + 1Z (x a)n1 Z (x a) R Ax + B A (x a) dx dx = dx + ( B + aA ) = 2 2 (x a) + b2 (x a) + b2 (x a)2 + b2 aA + B A xa = ln (x a)2 + b2 + arctg +C 2 b b Z Ax + B Fie In = n dx; n > 1; n 2 Z (x a)2 + b2 Ax + B A 2 (x a) Aa + B Putem scrie c a: n n = n+ 2 2 2 2 2 2 (x a) + b2 ( x a ) + b ( x a ) + b Z Ax + B A 1 1 deci + n dx = 2 2 n + 1 (x a)2 + b2n1 (x a) + b2 Z dx + (Aa + B ) n (x a)2 + b2 Z dx si am redus calculul integralei In la calculul integralei n (x a )2 + b2 Dac aZ not am x a u ) dx = du si vom ob tine c a: du In = (u2 + b2)n Avem: Z 2 Z 1 u + b2 u2 1 1 2u2 du In = 2 du = I n 1 n b (u2 + b2) b2 2b2 (u2 + b2 )n Ultima integral a o integr am prin p ar ti: Z Z u2udu u du 1 1 n = n+1 n1 n+1 2 2 2 2 2 (u + b ) (u + b ) (u + b2)n1 sau 1 1 u 1 1 1 In = 2 In1+ 2 n n 1 n1 1 In1 2 2 2 b 2b 2b (u + b ) V. Integrarea func tiilor trigonometrice

52

Se numesc integrale de func tii trigonometrice, integralele de forma: R () R (sin x; cos x) dx; unde R (u:v) este o func tie ra tional a n argumentele u; v: x a) Facem schimbarea de variabila t = tg : 2 2t 1 t2 Pentru x 2 (; ) avem sin x = ; cos x = si dx = 1 + t2 1 + t2 2tdt ; iar integrala ( ) devine: 1 + t2 R 2t 1 t 2 2t R ; dt care este o integral a tional a ra n t: 1 + t2 1 + t2 1 + t2 b) Dac a func tia R (sin x; cos x) este impar a n sin x; adic a R ( sin x; cos x) = R (sin x; cos x) se face schimbarea de variabil a cos x = t, iar integrala () se transform a ntr-o integrala tie ra tional a n t: de func c) Dac a R (sin x; cos x) = R (sin x; cos x) (deci impar a n cos x) se face schimbarea de variabil a sin x = t d) Daca R ( sin x; cos x) = R (sin x; cos x) se face schimbarea de vari t t dt abil a tgx = t si atunci sin x = p ; cos x = p ; dx = 2 2 1 + t2 1 +t 1+t VI. Integrarea func tiilor ra tionale de argumente ira tionale

1)

o func tie ra tionala de argumente u1 ; u2 ; :::; up se transforma n integrala de r func tie ra tional a dac a tia x = t , unde r = c:m:m:m:c fn1;3 n 2; :::; np g 2facem substitu m m m 1 2 p Z ax + b n1 ax + b n2 ax + b np 7 6 2) Integrala R 4x; ; ; :::; 5 dx; cx + d cx + d cx + d unde R (u; v1; v2; :::; vp ) este func tie ra tionala de toate argumentele, se transform a n integrala de func tie ra tional a dac a facem substitu tia ax + b = tr , unde r este cel mai mic multiplu comun al numerelor intregi cx + d n 1; n2; :::; n p

m1 m2 mp n n 1 2 R x ; x ; :::; x np dx;

mi ; ni 2 N; unde R (u1 ; u2; :::; up) este

53

 p 3) Integralele de forma I = R x; ax2 + bx + c dx; unde R (u; v) este o func tie ra tional a n argumentele u si v, se reduc la integrale de func tii ra tionale astfel: i) a > 0 se p face transformarea: p Pentru ax2 + bx + c = x a + t ii) Pentru > 0; a < 0, e x1 ; x2 r ad acinile ecua tiei ax2 + bx + c: Deci 2 ax p + bx + c = a (x x1) (x x2 ) si vom face transformarea: p ax2 + bx + c = a (x x1) (x x2) = t (x x1) iii) a < 0; c > si substitu tia p Pentru p0 mai putem face ax2 + bx + c = tx + c

Capitolul 6. Func tii integrabile

Deni tia 1 Fie [ a; b] un interval nchis si ma ste diviziune a rginit n R. Se nume intervalului [a; b] un sistem de puncte D = (xo; x1; :::; xn1; xn ) din [ a; b] astfel nct a = xo < x1 < x2 < ::: < xn1 < xn = b Cea mai mare dintre lunginile intervalelor [ xo ; x1 ] ; [x1; x2] ; :::; [ xn1 ; xn ] se nume ste norma diviziunii D si se noteaz a kDk : Deci kD k = max ( xi xi1) Deni tia 2 Fie D1 = (xo ; x1 ; :::; xn1 ; xn ) ; D2 = (yo; y1; :::; ym1; ym) doua diviziuni ale intervalului [ a; b] . Spunem c a D2 este mai n a dect D1 dac a orice punct al diviziunii D1 este si punct al diviziunii D2, adic a mul timea fxo; x1 ; :::; xn g este inclus a n mul timea fyo; y1; :::; ymg : Scriem acest lucru prin D1 D2: Deni tia 3 Fie D1 = (xo; x1; :::; xn) ; D2 = ( yo; y1; :::; ym) dou a diviziuni ale intervalului [a; b] : Diviziunea format a din mul timea fxo; x1; :::; xng[fyo; y1 ; :::; ym g ale c arei elemente sunt luate n ordine cresc atoare, se nume ste reuniunea diviziunilor D1 ; D2 si se noteaz a D1 [ D2: Exemple: 1) Fie [ a; b] un interval si r > 0 un num ar real si n un numa r natural. Imp a r t ind intervalul [ a; b ] n n p a r t i egale, ob t inem diviziunea D = ba ba ba L a; a + n ; a + 2 a ; b care are n ; :::; + (n 1) n 1 norma kD k 1= n : 2 1 2 4 2) Fie D1 = 0; 1 ; ; 1 ; D = 0 ; ; ; ; ; 1 ; D = 0 ; ; 1 : Atunci 1 3 3 3 3 2 3 5 2 D1 D2 ; D3 " D1; D3 D2: 54
1in

 p 3 3 p 3) Fie D 1 ; 2 ; ; 2 ; D = 1; 2 ; 3; 2 : Atunci D1 [ D2 = 1 = 2 2 p 3 p 1; 2; 2 ; 3; 2 Deni tia 4 Fie [a; b] un interval si m arginit, f : [ a; b] ! R o func tie, D = (xo; x1; :::; xn) o diviziune a intervalului [a; b] si 1 ; 2; :::; n 2 [a; b] un sistem de puncte astfel nct xi1 i xi cu 1 i n, numit sistem de puncte intermediare n X asociat diviziunii D . Atunci numa f ( i) (xi xi1 ) se nume ste rul real suma Riemann asociat a func tiei f , diviziunii D si punctelor intermediare 1 ; 2 ; :::; n . Vom nota acest num ar prin D (f; ) Deni tia 5 O func tie f : [a; b] ! R se nume ste integrabil a Riemann ( sau simplu integrabil a), dac a exist a un num ar real If astfel nct pentru orice " > 0 exist a " > 0 cu proprietatea c a pentru orice diviziune D = (xo; x1; :::; xn ) a intervalului [ a; b] cu kDk " si orice puncte intermediare xi1 i xi cu 1 i n are loc inegalitatea j D (f; ) If j < ": Numa rul real If se b Z nume ste integrala func tiei f pe intervalul [a; b] si se noteaz a f (x) dx:
a i=1

Propozi tia 6 Fie f : [a; b] ! R o func tie integrabil a. Atunci num arul If din Deni tia 5 este unic determinat de f . Demonstra tie Daca I s i I tiile din Deni tia 5, 1 numere care verica condi 2 ar doua atunci pentru orice " > 0 ar exista k;" > 0 (k = 1; 2) astfel nct pentru orice diviziune D = (xo; x1; :::; xn) a lui [ a; b] cu kD k k;" si orice puncte intermediare xi1 i xi; cu 1 i n s a avem jD (f; ) Ik j < " ; k= 2 1; 2: Lu am " = min 1;" ; 2;" : Va rezulta c a pentru orice diviziune D a lui [a; b] cu kD k " si orice sistem ( i)i=1;n de puncte intermediare asociat lui D avem: " j D (f; ) I1j < " si jD (f; ) I2j < 2 , deci j I1 I2 j < j I1 D (f; )j+ 2 " " j D (f; ) I2j < 2 + 2 = ": Cum " > 0 a fost arbitrar ales, ob tinem c a I1 = I2 : Propozi tia 7 55

deci j f (x)j M k unde ! X 1 Mk = 1 + jIf j + jf (xi )j (xi xi1) : xk xk1 i6=k Reciproca nu este adev arat a . tia: De exemplu func 1; dac ax2Q f : [0; 1] ! R, f ( x) = nu este integrabil a Rie0, dac a x2RnQ mann. ntr-adev ar, orice subinterval al unei diviziuni D a intervalului [0; 1] con tine si puncte ra tionale si puncte ira tionale, deci e D = (xo; x1 ; :::; xn ) o diviziune a intervalului [0; 1] si e 0i; 00 2 [ xi1; xi ] ; 1 i n doua sisteme i 0 00 de puncte intermediare astfel nct i 2 Q si i 2 R n Q . Atunci f ( 0i) = 1 00 si f (i ) = 0 ; 1 i n: Vom avea D ( f; 0) = 1; D (f; 00 ) = 0. Dac a f ar integrabil a, atunci ar exista I 2 R care ar verica condi tiile Deni t iei 5. Deci pentru " 2 0; 1 4 exist a " > 0 astfel nct pentru orice diviziune D = (xo; x1; :::; xn) a lui [0; 1] cu kD k " , avem j D (f; 0 ) I j < " si j D (f; 00 ) I j < ". Rezult a c a 0 j1 I j = j D (f; ) I j < " si j I j = j 0 I j = j D (f; 00) I j < " , deci 1 = j1 I + I j j 1 I j + I < 2" < 2 1 <1 fals. 4 2 Clase de func tii integrabile

Orice func tie integrabil a f : [a; b] ! R este m arginit a (exist a o constant a M > 0 astfel nct j f (x)j M pentru orice x 2 [a; b]). Reciproca este adeva a? rat Demonstra tie Fie If integrala lui f pe intervalul [a; b] s i lu am " = 1. Din deni tia integrabilita tii lui f , rezult a c a exist a " > 0 astfel nct j D (f; ) If j < 1, oricare ar diviziunea D = (xo; x1 ; :::; xn ) cu kDk si oricare ar punctele intermediare i 2 [xi1; xi] ; i = 1; n:Considerand o diviziune xata D = (x0; x1;::: xn) cu kDk este sucient s a ar at am c af este m arginit a pe ecare interval [xk1; xk ] si vom considera urm atorul sistem de puncte intermediare: xi; daca i 6= k i = i=k x, daca X Atunci f ( x ) ( x x ) + f ( x ) ( x x ) I k k1 i i i1 f < 1 i6=k

56

Deni tia 8 Fie f : [a; b] ! R o func tie m arginit a si = ( xo ; x1 ; :::; xn) o diviziune a intervalului [a; b] . Nota f (x) si Mi = sup f (x) : m mi = inf Fie s ( f ) =
n X i=1 n X mi (xi xi1 ) si S (f ) = Mi (xi xi1) sumele Dari=1 x 2[x i1;xi ] x2[ xi1 ;xi ]

boux (inferioar a, respectiv superioar a) asociate func t iei f si diviziunii 4. Propozi tia 9 Sumele Darboux ale unei func tii m arginite f : [a; b] ! R satisfac condi tiile: a) s (f ) (f; ) S (f ) pentru orice diviziune 4 si pentru orice sistem de puncte intermediare asociat acesteia. b) Dac a diviziunile 40 s i 4 sunt astfel nct 4 40 , atunci s (f ) s0 ( f ) si S0 (f ) S (f ). c) Pentru orice pereche de diviziuni 41 si 4 2 ale intervalului [a; b] are loc inegalitatea: s 1 (f ) S2 ( f ) : Demonstra tie: i) Cu nota tiile de mai sus avem inegalita tile evidente: mi f (i ) Mi , pentru orice i 2 [ xi1 ; xi ] : nmul tim aceste rela tii cu xi xi1 si sumnd dup a i, ob tinem: n n n X X X mi ( xi xi1) f (i ) (xi xi1) Mi (xi xi1 ) adic a s (f ) D (f; i ) S (f ) ii) Fie 4 40 si f ar a a restrnge generalitatea, presupunem c a 40 este ob tinut a din diviziunea 4 = (xo; x1; :::; xj1; xj ; :::; xn) prin ad augarea unui singur punct de diviziune cj ntre xj1 si xj, deci 0 4 = (xo; x1; :::; xj1; xj ; :::; xn ) : Not am m0j = inf f (x) si m00 f (x) : j = inf Rezult a c a mj deci: n X s (f ) = mj (xj xj1) + mi (xi xi1 ) =
i=1 i6=j x2[xj 1 ;cj ] mj m0j si i=1 i=1 i=1

m00 j,

x2[cj ;xj ]

mj [(xj cj ) + (cj xj1)] +

X
i6=j

mi (xi xi1 ) 57

0 m00 j (xj cj ) + mj (cj xj1) +

X
i6=j

mi (xi xi1) = s 0 (f ) :

Analog se demonstreaza si inegalitatea S0 (f ) S (f ) : Cazul general se demonstreaza tie dupa a cele prin induc numa rul de puncte prin care difer dou a diviziuni. iii) Fie 41 ; 42 dou a diviziuni ale intervalului [ a; b] s i e 4 = 41 42 . Atunci avem 41 4 s i 42 4 si aplicnd punctul ii),obtinem: s k (f ) s (f ) si S (f ) Sk (f ) cu k 2 f1; 2g : Dar din punctul i) avem c a s (f ) S (f ) ; deci s1 (f ) s (f ) S (f ) S2 (f ) : Propozi tia 10: Fie f : [a; b] ! R o func t ie m arginita . Sunt echivalente urm atoarele arma tii: i) Pentru orice " > 0; exist a " > 0 astfel nct S (f ) s (f ) < "; oricare ar diviziunea 4 a intervalului [a; b] cu k4k < " ii) Func tia f este integrabil a. Demonstra tie: i) ) ii). Din Propozi tia 9 avem c a mul timea tuturor sumelor Darboux inferioare func tiei f este majorat a de orice sum a Darboux superioar a a lui f , deci mul timea fs (f )g admite o margine superioar a no0 (f ) =sup s (f ) : Analog mul tata I t imea f S ( f ) g este minorat a de orice suma a deci are o margine inferioar a notat a cu I 00 (f ) . Darboux inferioar Atunci vom avea inegalit a tile s (f ) I 0 (f ) I 00 (f ) S (f ) ; pentru orice diviziune4. Dar din ipotez a avem ca pentru orice " > 0 exista " > 0 astfel nct S (f ) s (f ) < " ; 84 diviziune cu k4k < " : Deci 0 I 00 (f ) I 0 (f ) S (f ) s (f ) < " ; 84 cu k4k < " : Cum " > 0 a fost arbitrar, rezult a c a numerele reale I 0 (f ) s i I 00 (f ) 0 00 sunt egale, I (f ) = I (f ) = I (f ) . Deci vom avea ca s ( f ) I (f ) S (f ). Dar din Propozi tia 9 avem c a s (f ) D (f; ) S ( f ), deci j D (f; ) I (f )j S (f ) s (f ) < " oricare ar diviziunea 4 a lui [ a; b] si oricare ar sistemul de puncte intermediare i . De aici rezult a c a f este Zb integrabil a s i c a f ( x) dx = I (f ) = I 0 (f ) = I 00 (f ) : ii) ) i) tinem cont ca s (f ) = inf (f; ) j i 2 [xi1; xi] Observa tia 11: 58
a 4

i = 1; n si S (f ) = sup (f; ) j i 2 [xi1; x

Orice func tie, f : [a; b] ! R continu a este uniform continu a, adic a satisface condi tia: 8" > 0; 9" > 0 a.. pentru orice x0; x00 2 [a; b] cu j x0 x00j < " are loc inegalitatea: j f (x0) f (x00 )j < ": Propozi tia 12: Orice func tie f : [a; b] ! R care este monoton a pe [ a; b] este integrabil a pe[a; b]. Demonstra tie Dac a f este constant a, atunci n mod clar este integrabil a. Presupunem c a f nu este constanta s i n acest caz ob tinem: j f (a) f (b)j > 0: Presupunem c a f este cresc atoare s i pentru orice " > 0 not am " " = : f (b) f (a ) Fie 4 = (xo; x1; :::; xn) o diviziune a intervalului [ a ; b] astfel nct k4k < " : Deoarece f este cresc atoare avem: f (xi1) = mi = inf f (x) f (xi ) = Mi =
x2[xi 1;x i ]

sup

f (x)

n X Ob tinem c a S (f ) s (f ) = (Mi mi) (xi xi1) = i=1 i=1 i=1

x2[xi 1;x i ]

" = k4k [f (b) f (a )] < [ f (b) f (a)] = "; f (b) f (a) deci f este integrabil a. Propozi tia 13: Orice func tie continu a f : [a; b] ! R este integrabil a. Demonstra tie: Deoarece f este continu a, rezult a c a este uniform continua , deci pentru orice " > 0 exist a > 0 astfel nct 8x0 ; x00 2 [ a; b] cu " " jx0 x00 j < " ) j f (x0) f (x00 )j < . ba Fie 4 = (a = xo; x1 ; :::; xn = b) o diviziune a intervalului [a; b] astfel nct k4k < " : Cum orice func tie continu a pe un interval nchis si ma arginit a rginit este m si si atinge marginile, rezulta c a exist a u ; v 2 [ x ; x ] cu propriet a t ile: i i i1 i 59

n n X X = [f (xi ) f (xi1)] (xi xi1) k4k [f (xi ) f ( xi1)] =

f (ui ) = mi = f (vi) = M i =

x2[ xi1 ;xi ]

inf

f (x) f (x)

sup

Cum j ui vij < " pentru x0 = ui si x00 = vi ob tinem Mi mi = " jf (vi) f (ui) j < ; i = 1; n , de unde rezulta : ba n n X " X S (f ) s (f ) = (Mi mi) (xi xi1 ) < (xi xi1 ) = b a i=1 i=1 " (b a) = ": ba

x2[xi 1 ;xi ]

Propriet a ti ale func tiilor integrabile Propozi tia 14 (Formula Leibniz-Newton) Fie f : [ a; b] ! R o func tie integrabil a care admite primitive pe [ a; b] : Atunci pentru orice primitiv a F a lui f are loc egalitatea: Zb f (x) dx = F (b) F (a ) :

a n n Demonstra tie: Fie 4 n = xn s ir de diviziuni ale intero ; x1 ; :::; xkn un valului [a; b] astfel nct lim k4n k = 0 n!1 n Aplicnd teorema cre sterilor nite func tiei F pe intervalul xn tinem i1 ; xi ob n n n i 2 xi1 ; xi cu proprietatea c a: n 0 ( n) xn xn F (xn ) F x = F i i1 i i i1 Din ipotez a stim c a F 0 (x) = f (x) ; 8x 2 [ a; b] deci kn X n n n n n n F (xi ) F xi1 = f ( i ) xi xi1 si vom ob tine 4n ( f; ) = i=1

n n f ( n i ) xi xi1 = Deci
b Z a

kn X i=1

n F (xn = F (b) F (a) ; i ) F xi1

8n 2 N:

f (x) dx = lim 4 n (f; n) = F (b) F (a) :

n!1

60

 n loc de F (b) F (a ) se folose ste nota tia F (x) b a Propriet a ti: 1) Dac a f; g : [a; b] ! R sunt dou a func tii integrabile, iar ; 2 R, atunci f + g este integrabil a si Zb Zb Zb (f (x) + g (x)) dx = f (x) dx + g (x) dx: 2) Dac a f : [ a; b] ! R este o func tie integrabil a pozitiv a f (x) 0; b Z [a; b], atunci f (x) dx 0:
a a a a

8x 2

3) Dac a f; g : [ a; b] ! R sunt dou a func tii integrabile astfel nct f (x) Zb Zb g (x) ; 8x 2 [a; b] ; atunci f (x) dx g (x) dx:
a a

4) Dac a f : [a; b] ! R este o func tie integrabil a si m f (x) M , pentru b Z orice x 2 [ a; b], atunci m ( b a) f (x) dx M ( b a) :
a

5) Fie f : [a; b] ! R si c 2 (a; b) astfel nct restric tiile lui f la [a; c] si la [c; b] sunt integrabile. Atunci f este integrabil a si c Zb Z Zb f (x) dx = f (x) dx+ f (x) dx: 6) Dac a a b si f : [ a; b] ! R este integrabil a, atunci punem prin deni tie Zb f (x) dx = 0 , dac a a=b si Zb
a a a c

f (x) dx =

a Z b

f (x) dx:

Capitolul 7. Integrarea func tiilor continue

Propozi tia 1 (Teorema de medie) 61

Daca f : [a; b] ! R este o func tie continua, atunci exista 2 [a; b] astfel b R 1 incat f (x) dx = f ( ) : ba a Demonstra tie: Func tia f , ind continua pe [a; b] este marginita si isi atinge marginile. Fie m = inf f (x) ; M = sup f (x) Atunci exista u; v 2 [a; b] astfel incat f (u) = m si f (v) = M . Deoarece pentru orice x 2 [a; b] avem m f (x) M obtinem ca b Z m (b a) f (x) dx M (b a), de unde
a x 2[a;b] x 2[a;b]

[a; b] ,ea are proprietatea lui Darboux pe [a; b] , deci exista 2 [a; b] astfel b Z 1 incat f ( ) = f (x) dx: ba
a

1 f (u) = m ba

b Z

f (x) dx M = f (v). Cum f este continua pe

Propozitia 2: Daca f : [ a;b] ! R este o functie continua, atunci avem: b b Z Z f (x) dx j f (x)j dx: a a Demonstratie: Deoarece f este continua, rezulta ca j f j este continua. Deoarece: j f (x)j f ( x) jf (x)j ; 8x 2 [a; b] avem ca b b b Zb Z Zb Z Z j f (x)j dx f (x) dx jf (x) j dx; deci f ( x) dx jf (x)j dx: a a a a a Propozitia 3: Daca f : [a; b] ! R este o functie continua si pozitiva iar [c; d] este un interval inclus in [ a; b] , atunci are loc inegalitatea: d Z Zb f (x) dx f (x) dx:
c a

62

Demonstratie: Avem ca
d Z f (x) dx f (x) dx: c

b Z

d b Zc Z Z f (x) dx = f (x) dx+ f (x) dx+ a c

Propozitia 4: Daca a < b si f : [a; b] ! R este o functie continua si Zb pozitiva, neidentic nula pe (a; b), atunci f ( x) dx > 0:
a

Demonstratie: Stim ca exista xo 2 (a; b) astfel incat f (x) > 0. Deoarece f este continua, rezulta ca exista un interval deschis J astfel incat x0 2 J [a; b] si f (x) > 0; 8x 2 J: Fie [c; d] J; c < d si m = inf f (x) : Atunci exista x1 2 [ c; d] astfel incat m = f (x1). Dar x1 2 [c; d] J , deci f (x1) > 0 ) m > 0. Din Propozitia 3, obtinem ca d Z Zb 0 < m (d c) f (x) dx f (x) dx:
c a x2[ c;d]

Propozitia 5: (Teorema de existenta a primitivelor unei functii continue). Pentru orice functie continua f : [a; b] ! R, functia F : [a; b] ! R denita prin x Z F (x) = f (t) dt; 8x 2 [a; b] este o primitiva a lui f care se anuleaza in punctul a. Demonstratie: Fie xo 2 [a; b] si x 2 [a; b] ; cu x 6= xo . Atunci F ( x) x xo x Z Z Z F (xo) = f (t) dt f (t) dt = f ( t) dt:
a a xo a

Aplicam Teorema de medie integralei sau x 2 [x; xo] astfel incat 63

x Z

xo

f (t) dt si obtinem x 2 [ xo; x]

x Z

xo

f (t) dt = f ( x) (x xo) :

In concluzie F este derivabila pe [ a; b] si F 0 = f , deci F este o primitiva a functiei f , deci a Z F (a) = f ( t) dt = 0

a

F (x) F (xo) = f (x) ; deci x xo F (x) F (xo) lim = lim f ( x) = f (xo) : x !xo x !xo x xo Daca xo = a (sau xo = b) atunci F (x) F (a) F (x) F (b) lim = f (a) sau lim = f (b) : x !a x!b xa x b Avem
x>a x<b

Propozitia 6: Fie f : [a; b] ! R o functie continua si g : [a; b] ! R o primitiva a lui f care se anuleaza intr-un punct xo 2 [a; b]. Atunci g are forma x Z g (x) = f (t) dt; 8x 2 [a; b] :
xo

Deoarece diferenta a doua primitive ale aceleiasi functii este o constanta, rezulta ca exista k 2 R astfel incat: F (x) = g (x) + k; 8x 2 [a; b] : Dar g (x) = 0, deci k = F (xo). Atunci pentru orice x 2 [ a; b] avem: x xo x Z Z Z g (x) = F (x) k = F (x) F (xo) = f ( t) dt f (t) dt = f (t) dt .
a a xo

x Z Demonstratie: Functia F (x) = f ( t) dt este o primitiva a lui f . a

Propozitia 7 (Formula de integrare prin parti). Daca f; g : [a; b] ! R sunt doua functii derivabile, cu derivate continue, atunci Zb Zb f (x) g 0 (x) dx = f (x) g (x) j b g (x) f 0 (x) dx: a
a a

64

Demonstratie: Cum (f g )0 (x) = f 0 (x) g ( x) + f (x) g 0 (x) ; 8x 2 [a; b] rezulta ca functia produs f g este o primitiva a functiei f 0 g + fg 0 . Deci aplicand formula Leibniz - Newton obtinem: b Zb Z 0 (f g ) ( b) (fg ) (a) = (f g ) (x) dx = [ f 0 (x) g (x) + f (x) g 0 (x)] dx = = Zb
b Z

f 0 (x) g (x) dx+

Zb

f ( x) g 0 (x) dx; adica Zb

f (x) g 0 (x) dx = (f g ) (x) jb a

g (x) f 0 (x) dx:

Propozitia 8 (Formula de schimbare de variabila) Fie ' : [a; b] ! I si f : I ! R cu I R interval, doua functii cu proprietatile: i) f este continua pe I ; ii) ' este derivabila, cu derivata continua pe [ a; b] . Atunci: ' ( b) Zb Z f (' (t)) '0 (t) dt = f (x) dx: Demonstratie: Functia f ind continua, admite primitive si e F o primitiva a lui f pe J . Atunci F 0 (x) = f (x) ; 8x 2 J si avem ' ( b) Z f (x) dx = F (' (b)) F (' (a)) :
' (a) a ' (a)

Cum (F ')0 ( t) = F 0 (' (t)) '0 (t) = (f ') (t) ' 0 (t) ; 8t 2 [a; b] ; rezulta ca F ' este o primitiva a functiei (f ') '0 : Din formula Leibniz-Newton avem: ' (b) Zb Z (f ') (t) ' 0 (t) dt = (F ') (b) (F ') (a) = f (x) dx:
a '( a)

Aplicatii ale integralei denite 65

1) Fie f : [a; b] ! R+ o functie continua. Atunci multimea f = f(x; y) 2 R2 j a x b; 0 y f (x)g se numeste subgracul functiei f , are arie si aria sa este b Z aria (f ) = f (x) dx:
a

2) Fienf : [a; b] ! R+ o functie continua. Atunci multimea o p Cf = (x; y; z ) 2 R3 j y2 + z 2 f (x) ; a x b se numeste corpul de rotatie determinat de functia f sau corpul obtinut prin rotirea subgracului functiei f in jurul axei Ox si volumul sau va : b Z vol ( Cf ) = f 2 (x) dx:
a

3) Daca functia f : [a; b] ! R este derivabila, cu derivata continua, atunci gracul lui f are lungime nita si lungimea sa va : Zb q l (f ) = 1 + (f 0 (x))2 dx
a

4) Fie o functie continua. Atunci multimea: nf : [ a; b] ! R+ p o 3 Sf = (x; y; z ) 2 R j y 2 + z 2 = f (x) ; 8x 2 [a; b] se numeste suprafata de rotatie determinata de functia f sau suprafata obtinuta prin rotirea gracului functiei f in jurul axei Ox; Daca f : [a; b] ! R+ este o functie derivabila, cu derivata continua, atunci suprafata de rotatie determinata de f are arie si b Z q A (f ) = 2 f (x) 1 + (f 0 (x))2dx:
a

Observatie: Daca f; g : [a; b] ! R sunt functii continue astfel incat f (x) g (x) ; 8x 2 [a; b], atunci multimea: f;g = f( x; y ) 2 R2 j a x b; f (x) y g ( x)g ; cuprinsa intre gracele functiilor f; g si dreptele paralele la Oy care taie axa Ox in punctele a si b respectiv, are arie si

66

Zb aria (f;g) = (g (x) f (x)) dx:

a

Capitolul 8. Integrale duble

Fie f : D ! R; D R2 un domeniu plan, f func tie m arginit a: Domeniul D l vom considera inclus ntr-un interval bidimensional I = f(x; y) j a x b; c y d g: Mai presupunem c a f (x; y) 0 pentru orice (x; y) 2 D reprezint a o suprafa t a S situat a n ntregime n partea pozitiv a a planului x0y: Func tia f ind m arginit a avem: m f (x; y ) M; ( x; y ) 2 D Fie diviziunile : a = x0 < x1 < ::: < xn1 < xn = b; : c = y0 < y1 < ::: < ym1 < ym = d; ale intervalelor [a; b]; [ c; d ]: Paralele la axa Oy; prin punctele diviziunii si la axa Ox prin punctele diviziunii mpart intevalul I n n m subintervale Iij = f(x; y) j xi x xi+1; yj y yj+1g: Dintre acestea numai o parte sunt con tinute n ntregime n domeniul D. Mul timea lor o vom nota cu M : O parte din subintervalele Iij con tin si puncte ale domeniului D 0 si ale diferen tei I D: Vom nota mul timea lor cu M : Exista subintervale 00 exterioare domeniului D: Nota timea lor cu M : m mul Deni tia 1: Vom numi o diviziune a domeniului D; mul timea subin0 tervalelor Iij dat a de M [ M si o vom nota = ( 1; 2 ; :::; n ); ordinea de numerotare a subintervalelor k ind indiferent a.

Deni tia 2: Vom numi norma unei diviziuni ; notat a cu (); num arul pozitiv () = max fxi+1 xi ; yj+1 yj +1 g = maxf( ); ( )g
0 Daca si alte diviziuni ale intervalelor [a; b] s i respectiv [c; d] mai avem 0 0 0 0 ne dect si ; deci si ; atunci diviziunilor si le corespunde 0 0 o diviziune a domeniului D mai n a dect diviziunea ; ( si vom 0 avea n mod clar ( ) (): Fie acum o diviziune a domeniului D n care f (x; y) este denit a si m arginit a. Fie 1 ; 2; :::; p intervalele bidimensionale ale diviziunii si

0in1 0jm1

67

Deni tia 3: Fie f o func tie m arginit a si denita pe un domeniu nchis 2 si m arginit D R : Se spune c a f este integrabil a Riemann pe D dac a pentru orice sir de diviziuni (n ) ale domeniului D cu (n) ! 0 cnd n ! 1; s irurile sumelor Darboux (sn ) s i (Sn ) au o limit a comun a nit a V: Aceasta se nume s te integral a dubl a a func t iei f pe domeniul D s i se noteaz a RR V= f (x; y )dxdy
D

$1; $ 2; :::; $p ariile corespunz atoare ale acestor intervale. Not am cu mk ; Mk marginile inferioar a si superioar a ale func tiei f (x; y) n k ; deci: mk f (x; y) Mk ; (x; y) 2 k Vom forma sumele Darboux: s = m1 $1 + m2$ 2 + ::: + mp $p (suma inferioar a Darboux) S = M1$ 1 + M2 $2 + ::: + Mp$p (suma superioar a Darboux) Se demonstreaza s i pentru integrala denit a (numita la fel ca integrala simpla atoarele propriet a t i: ) urm 0 1) Dac a este o diviziune a domeniului D mai n a dect ; atunci s s0 S0 S 0 00 2) Oricare ar diviziunile si avem s0 S00 3) Dac a ( k ; k ) este un punct oarecare al intervalului k 2 ; e = $1f ( 1; 1 )+$ 2f ( 2 ; 2)+ ::: + $pf ( p; p ) (suma Riemann asociat a diviziunii ); atunci s S

Deni tia 4: Spunem ca tie f (x; y) denit a si ma o func rginita pe domeniul nchis s i m arginit D este integrabil a Riemann pe D, dac a pentru orice sir de diviziuni n cu norma (n) ! 0 cnd n ! 1; si pentru orice alegere a punctelor ( k ; k ) 2 k n ; sirurile Riemann corespunz atoare n au o limita comun a , nit a V : Propozi tia 5: (Criteriul lui Darboux). Fie f ( x; y ) o func tie denit a si m arginit a pe un domeniu nchis si m arginit D. Func tia f (x; y) este integrabil a pe D, dac a pentru orice num ar " > 0 exist a un num ar ( ") > 0; astfel nct pentru orice diviziune a domeniului D cu () < ("); sa avem S s < ": Demonstra tie: ) ": Presupunem c a f este integrabil a pe D. Fie 1 2 ::: n ::: un sir de diviziuni ale domeniului D, ordonate dupa ne t e. Avem (1) (2) ::: (n)::: cu lim (n ) = 0
n!1

68

exist a un numa r N (" ); astfel nct pentru orice n > N (") avem s n > V " Sn < V + " 2; 2 ; deci Sn sn < ": ( ". Fie 1 2 ::: n ::: un s ir de diviziuni, arbitrar ales, ale domeniului D cu (n ) ! 0 cnd n ! 1: Pentru orice num ar " > 0 exista N (") ; astfel nct pentru orice n > N (" ) avem Sn sn < ": 00 0 Dac a lim sn = V s i lim Sn = V ; atunci vom avea inegalita tile sn V V Sn ; deci V V < " si cum " este oarecare, iar V ; V sunt xe 0 00 rezulta ca V = V ; deci f este integrabil a Riemann pe D.
0 00

Fie V =

RR
D

f (x; y)dxdy: Cum f este integrabil a, pentru orice num ar " > 0

n!1

00

n!1
0

00

Propozi tia 6: Func tiile continue pe un domeniu nchis si m arginit D sunt integrabile pe D. Demonstra tie: Fie f (x; y) o func tie continu a pe domeniul nchis si m arginit D. Func tia f (x; y) este si m arginit a pe D, deci: m f (x; y ) M; (x; y) 2 D Fie = (1 ; 2; :::; p) o diviziune a domeniului D. Avem mk f (x; y) 0 0 00 00 Mk ; (x; y) 2 k : Atunci exist a dou a puncte (xk; yk ) 2 k ; (xk ; yk ) 2 k ; astfel nct 0 0 00 00 f (xk; yk ) = mk; f (xk ; yk ) = Mk Fie numele Darboux relative la diviziunea p p P P 0 0 s = f (xk ; yk) $k = mk; $ k ; S = S s =
k=1 p P k=1

f (xk ; yk )$k =
k=1 p P
00 00

00

00

O func tie continu a n domeniul nchis s i m arginit D este si uniform continu a, deci pentru orice num ar " > 0; exist a un num ar ( ") > 0; astfel nct 0 0 00 00 pentru orice pereche de puncte (x ; y ); (x ; y ) 2 D , avem : 0 0 00 00 " j f ( x ; y ) f (x ; y ) j< A ; dac a 0 00 0 00 j x x j< (" ); j y y j < (" ); unde cu A am notat aria intervalului I ce con tine domeniul D, deci A = (b a)(d c): Vom alege diviziunea astfel nct () < (" ): " Rezult a Mk mk < A ; deci

[ f (xk ; yk ) f (xk ; yk)] $k :

k=1 p P

Mk ; $k ; deci
0 0

k=1

69

S s =

k=1

p P

(M k mk)$ k

" A

k=1

p P

$ k "; deoarece

k=1

p P

$k A:

Propriet a tile integralelor duble

a) Dac a f este integrabil a pe D si 2 R; atunci f este integrabil a pe D f (x; y)dxdy =
D

si RR

b) Dac af si g sunt integrabile pe D, func tia sum a f + g este integrabil a pe D si RR RR RR (f (x; y) + g (x; y))dxdy = f (x; y)dxdy + g (x; y)dxdy: D D D RR c) Daca f ( x; y )dxdy f ( x; y ) 0; (x; y) 2 D este integrabila pe D, atunci 0: d) Dac a f (x; y) g (x; y) pentru orice (x; y) 2 D si dac a f si g sunt integrabile pe D, atunci: RR RR f (x; y)dxdy g (x; y)dxdy: e) Dac a f este integrabil a pe D, iar domeniul D este mp ar tit n dou a subdomenii D1 si D2 printr-o curb a C de arie nul a, atunci f este integrabil a pe D si pe D2 si are RR loc egalitatea: RR 1 RR f (x; y)dxdy = f (x; y)dxdy + f (x; y)dxdy f) Dac a f este integrabil a pe D si RR RR a pe D, atunci j f j este integrabil j f (x; y)dxdy j j f (x; y) j dxdy:
D D D D1 D2 D D D

RR
D

f (x; y)dxdy

g) Formul a de medie: Dac a f este m arginit a s i integrabil a pe D, cu m f ( x; y ) M; ( x; y ) 2 D; atunci exist a un num a r 2 [ m; M ] astfel nct RR f (x; y)dxdy = -; unde - este aria domeniului D.
D

Calculul integralelor duble

70

Vom da calculul integralelor duble n cazul particular cnd D este un interval de forma I = f(x; y)=a x b; c y dg si f integrabil a pe I. Propozi tia 7: Dac a f (x; y ) este m arginit a si integrabil a pe I si dac a: d R a) Pentru orice x 2 [ a; b] exist a integrala F (x) = f (x; y)dy; b) F (x) este integrabil a pe [a; b] atunci : d RR Rb R f (x; y)dx; dy = ( f (x; y)dy)dx:
I a c c

Demonsta tie: Fie diviziunea intervalului bidimensional I realizat a de dreapta x = xi; i = 0; m; y = yk ; cu k = 0; m; cu a = x0 < x1 < ::: < xn1 < xn = b c = y0 < y; < ::: < ym1 < ym = d Fie ik intervalul bidimensional dat de ik = f(x; y) =xi x xi+1; yk y yk+1g si mik = inf f (x; y ); Mik = sup f (x; y):
(x;y) 2 ik

Vom avea s = S =
n 1 m 1 P P i=0 k=0

Mik $ik ; unde $ik = aria intervalului ik : Avem:

yR k+1 yk

n 1 m 1 P P i=0 k=0

(x;y)2ik

mik $ik

(1) mik (yk+1 yk )

f (x; y)dy M ik (yk+1 yk ) dac a (x; y) 2 ik ;

deoarece pentru orice (x; y) 2 ik; avem: mik f (x; y) Mik Dac a sum am dup a k n rela tia (1) ob tinem: d m 1 m 1 R P P mik (yk +1 yk ) f (x; y)dy Mik( yk+1 yk ):
k=0 c k=0

Func tia F (x) =

interval [xi ; xi+1 ] putem scrie xR d m 1 i +1 R m 1 P P mik(yk+1 yk )(xi+1 xi) [ f (x; y)dy]dx Mik(yk+1
k=0 xi c k=0

d R c

f (x; y)dy este integrabil a pe [ a; b]; deci pentru orice

yk )(xi+1 xi) : Sumnd n raport cu i ob tinem: b R d R s [ f (x; y )dy]dx S::

a c

Deoarece f (x; y) este integrabila pe I rezulta ca 71

Observa tia 8: Fie f (x; y) integrabila pe [a; b] pentru orice b R y 2 [ c; d] astfel nct F (y) = f (x; y)dx este integrabil a pe [ c; d] :
a

RR
I

d Rb R f (x; y)dxdy = [ f (x; y)dy] dx: z.e.d. a c

Dac a D este un domeniu plan, m arginit de o curb a nchis a si dac a orice paralel a la axa OY taie conturul n cel mult 2 puncte, e A s i B punctele de pe de abscise extreme a; b cu a < b si E; F; punctele de pe de ordoncete extreme c; d; c < d , deci domeniul D este con tinut n intervalul nchis bidimensional: I = f(x; y) j a x b; c y dg: Fie y = '1(x); a x b ecua tia arcului AEB al curbei : Fie func tia f (x; y) denit a pe D m arginit a si integrabil a pe D . Dac a exist a integrala '2 R(x) F ( x) = f (x; y)dy; pentru orice x 2 [a; b] s i dac a F (x) este integrabil a pe [a; b] ; atunci RR Rb '2 R(x) f (x; y)dxdy = [ f (x; y) dy]dx:
D a '1 (x) '1 (x )

Capitolul 9. Ecua tii diferen tiale de ordinul nti

0

Deni tia 1: Fie F (x; y; y ; :::; y(n)) o func tie real a denit a pe [ a; b] Y; Y n1 R ; avnd ca argumente variabila real a x 2 [a; b] si func tia real a y 0 00 (n) mpreun a cu derivatele ei y ; y ; :::; y : Rela tia: () F (x; y; y0 ; :::; y(n)) = 0 se nume ste ecua tie diferen tial a de ordinul n, dac a se cere s a se determine func tiile y = f ( x); denite pe intervalul [a; b] ; avnd derivate pn a la ordinul n inclusiv, n orice punct din [ a; b] astfel nct s a avem: 0 F ( x; f (x); f ( x); :::; f (n)(x)) = 0 pentru orice x 2 [a; b] : Func tiile reale f (x) care ndeplinesc condi tiile de mai sus se numesc solu tii ale ecua tiei diferen tiale date. Observa tie: Dac a n = 1; ob tinem ecua tiile diferen tiale de ordinul nti care sunt de forma 72

F ( x; y; y0 ) = 0 (forma implicit a) sau y = f (x; y) (forma explicit a). Deni tia 2: Spunem c a func tia '(x; c) este solu tia general a a ecua tiei diferen tiale de ordinul nti 0 F ( x; y; y ) = 0; studiat a pe un domeniu D cu (x; y) 2 D dac a ' este solu tie a ecua tiei () n D si dac a prin alegerea convenabil a a constantei C , func tia '( x; c) se transform a n orice solu tie a ecua tiei (): Solu tia generala tii diferen tiale se mai nume ste si integrala a unei ecua generala tiei considerate. a ecua 1) Ecua tii cu variabile separate Fie ecua tia diferen tial a P (x)dx + Q(y)dy = 0; unde P (x) este continu a pe [a; b] si Q(y) este continua pe [ c; d ] : O astfel de ecua t ie se nume s te cu variabile separate si integrala general a este dat a de
x R

P (t)dt +

x0

y0

2) Ecua tii omogene

dy (x;y) Ecua tiile omogene de forma dx = P ; unde P (x; y) si Q(x; y) sunt Q( x;y) func tii omogene n x si y de acela s i grad m, se numesc ecua tii diferen tiale omogene. y y x Avem P (x; y) = xm P (1; x ); Q (x; y) = xm Q(1; x ); deci dy dx = Q(1; y ) = x y = f ( x ); prin urmare ecua tiile omogene au si forma urm atoare: P (1; y )

y R

Q(t)dt = C cu (x0; y0); (x; y) 2 [a; b] [c; d]:

(1)

dy dx

= f( y ): x

Propozi tia 3: Daca tie omogena tie ntr-o ecua facem schimbarea de func y = zx; ecua tia se transform a ntr-o ecua tie cu variabile separate. Demonstra tie: Dac a punem y = zx; ob tinem se transform a n
dy dx

= x dz si ecua tia (1) dx + z

dz (2) x dz + z = f (z ) sau f (z = dx care este o ecua t ie cu variabile dx )z x y y y separate. Presupunem c a f ( x ) este continu a si f ( x ) x 6= 0 pe un domeniu D: Integr am ultima ecua tie si ob tinem: R dz y ln j x j +C = f (z )z = ? ( x )

3) Ecua tii reductibile la ecua tii omogene Fie ecua tia de forma 73

(3)

dy dx

=f

2 i) Presupunem ca tia (3) se scrie dy = c2 1 + c2 = 0: n acest caz ecua dx a1x +b1 y = f ( a2x+b2 y ) care este o ecua tie omogen a. Fa tia y = zx se cndu-se substitu separ a variabilele. 2 ii) Dac a c2 s i a1 b2 a2 b1 6= 0; se rezolv a sistemul 1 + c2 6= 0: a1x + b1y + c1 = 0 ; ob t inndu-se solu tia (x0; y0): a2x + b2y + c2 = 0

a1x +b1 y+c1 a2x +b2 y+c2

unde a1; b1; c1; a2 ; b2; c2 sunt constante.

Se face schimbarea de variabil a u = x x0; v = y y0 si ob tinem ecua tia a1 u+b1v = f ( a2 u+b2v ) care s a redus la o ecua tie de tipul precedent si se face n continuare schimbarea de variabila a se separe variabilele v = zu ca s
dv du dy a1 x+b1y+c1 1 = b si se face schimbarea de func tie b2 = k; deci dx = f ( k(a1 x+b1y)+c2 ) 1 dz z = a1x + b1y; dy si ecua tia se transform a n dx = b ( dx a1 ) 1 dz b1 ( dx z +c1 a1) = f ( kz si se separ a variabilele: +c2 )
2

2 iii) c2 si a1b2 a2b1 = 0: n acest caz avem 1 + c2 6= 0: a1 a2

dz z +c1 b1f ( kz+ c )

z +c1 = dx; dac a b1f ( kz +c2 ) + a 6= 0

4) Ecua tii liniare de ordinul nti Deni tia 4: O ecua tie de forma dy + P (x)y + Q (x) = 0 (4) dx unde P si Q sunt func tii continue pe un interval [ a; b] ; se nume s te ecua tie diferen tial a liniar a de ordinul nti. Ecua tia dy ste ecua t ie liniar a omogen a dx + P ( x)y = 0 se nume Propozi tia 5: Solu tia general a a ecua tiei liniare (4) este dat a de R R R y = e P (x)dx[ C Q(x)e P (x)dx dx] ; x 2 [ a; b] :

Demonstra tie: Se rezolva tia liniar a omogen a: mai nti ecua 0 y + P (x)y = 0; x 2 [ a; b]: Vom repara variabilele si ob t inem dy )dx; y = P (x R R ln j y j= P (x)dx + ln C sau y = Ce P (x)dx; x 2 [a; b]; care este solu tia general a a ecua tiei liniare si omogene. 74

Func tia y1 = e P (x)dx este o solu tie particular a a ecua tiei omogene. Pentru a integra ecua tia (4) facem schimbarea de func tie y = y1u; dy dx = du 1 = dy u + y s i ob t inem: 1 dx dx
dy1 u dx
1 + y1 du + P y1u + Q = 0 sau u( dy + P y1) + y1 du +Q=0 dx dx dx 1 Dar dy + P y1 = 0 pe [a; b]; deoarece y1 este o solu tie a ecua tiei omogene. dx du Rezult a y1 dx + Q 0 de unde rezult a R R= R Q u(x) = C1 y1 dx = C1 Q(x)e P (x)dx dx; rezultnd astfel rela tia din enun t ceruta pentru y.

Observa tie: Metoda folosit a pentru integrarea ecua tiei liniare neomogene se nume ste metoda varia tiei constantelor. 5) Ecua tia Riccati

Deni tia 6: O ecua tie diferen tial a de forma y0 + P (x)y2 + Q(x)y + R(x) = 0 cu P; Q; R func tii continue pe un interval [a; b] se nume ste Riccati. Propozi tia 7: Dac a se cunoa ste o solu tie particular a y1 a ecua tiei Riccati 0 2 y + P (x)y + Q (x)y + R(x) = 0 , prin schimbarea de func tie y = y1 + 1 z; ecua tia se transform a ntr-o ecua tie liniar a. 0 1 0 z Demonstra tie: Avem y = y1 + ; y0 = y1 s ecua tia se transform a n: z z2 z0 1 1 0 y1 2 + P (y1 + )2 + Q (y1 + ) + R = 0 sau z z z 1 0 2 (y01 + P y1 + Qy1 + R) [z (2y1P + Q)z P ] = 0: z 0 Ob tinem z (2y1 P + Q )z P = 0 care este o ecua tie liniar a n Z. 6) Ecua tia Bernoulli Deni tia 8: O ecua tie de forma: 0 y + P (x)y + Q(x)y = 0; 2 Rnf0; 1g se nume s te o ecua tie Bernoulli.

Propozi tia 9: O ecua tie Bernoulli 0 y + P (x)y + Q(x)y = 0 cu schimbarea de func tie y1 = z; se transform a ntr-o ecua tie liniar a. Demonstra tie: mp ar tim ecua tia cu y si ob tinem y 1 + P ( x ) + Q(x) = 0 y y1 75
0

Facem schimbarea de func tie y1 = z si ob tinem (1 )y y = z : Ecua tia se transform a n Deni tia 10: Fie ecua tia diferen t ial a y = f (x; y) cu f continu a pe un 0 domeniu D. Problema determin arii solu tiei ecua tiei y = f (x; y); y = ' (x) ; care pentru x = x0 ia valoarea y = y0 se nume ste problema lui Cauchy, iar condi tia ca pentru x = x0 '(x0) = y0 s a e dat a se nume ste condi tie ini tial a. 7) Ecua tia Lagrange Deni tia 11: Se nume ste ecua tie Lagrange o ecua tie de forma A(y )x+ 0 0 +B (y )y + C (y ) = 0; cu A,B,C func tii continue cu derivate de ordinul nti continue pe un interval [ a; b]: 0 0 Dac a B (y ) 6= 0; mp ar tim ecua tia prin B(y ) si ob tinem: 0 0 y = ' (y )x + (y ): Integrarea ecua tiei Lagrange se reduce la integrarea unei ecua tii liniare 0 astfel: vom nlocui y cu P y = '(P )x + (P ); deriv am n raport cu x si tinem seama c a p este func tie de x. Ob tinem: dy dP dP 0 0 = ' (P )x + '(P ) + (P ) dx dx dx dy nlocuim cu P si rezult a: dx dP 0 dx 0 [' (P )x + ' ( P )] + ' (P ) P = 0 si pentru '(P ) P 6= 0 ) + dx dP 0 0 ' (P ) (P ) + x+ = 0 care este o ecua tie liniar a. '(P ) P '(P ) P Prin integrare ob tinem pe x " # 0 0 R ' (P ) (P ) R 0 (P ) R '' '( P ) P dP dP x =e C e (P )P dP ; care mpreun a cu '(P ) P y = x'(P ) + ( P ); p 2 [ a; b] determin a integrala general a sub form a parametric a a ecua tiei lui Lagrange. n cazul cnd '(P ) P = 0;dac a P = Pk este o solu tie a ecua tiei '(P ) P = 0; putem avea dou a solu tii:
P !Pk
0

z + (1 )P (x)z + (1 )Q(x) = 0 care este o ecua tie liniar a.

0

lim j x j= 1 si ob tinem solu tia y = '(Pk )x + (Pk ) sau 76

P !Pk

lim x = x0 2 R cu y = ' (Pk )x + (Pk ) solu tie singular a

0

8) Ecua tia Clairaut. Deni tia 12: Se nume ste ecua tie Clairaut o ecua tie de forma y = xy + 0 +(y ) unde este o func tie cu derivata continu a pe un interval [a; b]: Ecua tia Clairaut este o ecua tie Lagrange particular a si anume cnd ' (P ) = = P: 0 nlocuim pe y cu P si ob tinem y = xP + (P ); apoi deriv am n raport cu x, tinnd seama c a P este func tie de x dP dP 0 0 P = P + (x + ( P )) sau [ x + (P )] =0 dx dx dP Cazul 1: = 0; deci P = C: Rezult a y = C x + (x) care reprezint a dx solu tia general a tiei Clairaut. a ecua Cazul 2: x + (P ) = 0: Ob tinem 0 x = (P ) care este o solu tie singulara 0 . y = P (P ) + (P ); P 2 [a; b]

Capitolul 10. Ecua tii diferen tiale de ordin superior, omogene cu coecien ti constan ti
O ecua tie diferen tial a de forma cu ak constante reale, pentru orice k = 0; n se nume ste ecua tie diferen tial a de ordinul n, cu coecien ti constan ti, omogen a. Vom c auta pentru ecua tia dat a solu tii de forma: y = Aerx; A 6= 0: Vom ob tine y = Arerx; y = Ar2e rx; :::y(n) = Arn erx: Daca tia (1) ob tinem: nlocuim n ecua rx n n1 Ae [a0r + a1 r + ::: + an1r + an] = 0: Deci num arul real (sau complex) r trebuie s a e r ad acin a a urm atoarei ecua tii algebrice: (2) a 0rn + a1 rn1 + ::: + a n1 r + an = 0; numit a ecua tie caracteristic a. Da m f a r a demonstra t ie urm a toarele rezultate. 77
0 00

(1) a 0y(n) + a1y(n1) + ::: + a n1 y + an y = 0;

a0 6= 0;

Propozi tia 1: Dac a ecua tia caracteristic a (2) are toate r ad acinile simple si reale r1 6= r2 6= ::: 6= rn ; atunci solu tiile particulare:

y1 = er;x; y2 = er 2x; :::; yn = er nx; formeaz a un sistem fundamental de solu tii pentru ecua tia (1), adic a orice solu tie y a ecua tiei (1) se scrie de forma: y = C 1er;x + C2e r2x + ::: + Cn ern x cu C 1; C2; :::; Cn constante reale nu toate nule. Propozi tia 2: Dac a ecua tia caracteristic a (2) are r ada si cini complexe distincte. r1 = 1 + i 1; r2 = 2 + i2 ; :::; rm = m + im ; r 1 = 1 i1 ; r2 = 2 i 2; :::; r m = m i m ; n = 2m; atunci func tiile: y1 = e 1x cos 1x; y2 = e 2x cos 2x;
y1 = e 1x sin 1x y2 = e 2x sin 2x

........................................................... ym = e mx cos m x; ym = em x sin mx; formeaz a un sistem fundamental de solu tii pentru ecua tia (1), care va avea solu tia general a, de forma:
y = e 1x( C1 cos 1x + C1 sin 1x) + e2 x(C2 cos 2x + C 2 sin 2 x) + ::: + +em x(Cm cos mx + C m sin m x):

Propozi tia 3: Daca tia caracteristica acinile complexe sim ecua (2) are ra d ple: 1 + i 1; 2 + i 2; :::; m + i m ; 1 i 1; 2 i2 ; :::; m i m; si r ad acinile reale simple: 1; 2 ; :::; p; p + 2m = n; atunci solu tia general a a ecua tiei (1) este y=
k =1 m P ek x(Ck cos k x + Ck sin k x)+ h=1 p P Dhek x cu Ck ; Ck ; Dk constante

reale arbitrare.

Propozi tia 4: Dac a ecua tia caracteristic a (2) are r ad acina r = de ordin de multiplicitatea p + 1; atunci func tia: 78

y = C 0ex + C1xex + ::: + Cpxp ex; x 2 R este o solu t ie a ecua tiei (1). Propozi tia 5: Dac a ecua tia caracteristic a (2) are r ad acinile complexe: 1 + i 1; 2 + i 2; :::; p + i p; 1 i 1; 2 i 2; :::; p i p ; de ordine de multiplicitate m1; m2; :::; mp si r ad acinile reale: 1; 2 ; :::; q de ordine de multiplicitate s1 ; s2; :::; s q ; atunci solu tia general a a ecua tiei (1) este: p q P P y(x) = ek x[Pmk 1(x) cos k x + Qmk 1 sin k x] + eh xRsh1;
h=1 h=1

unde Pmk 1; Qmk 1; Rsk 1 sunt polinoame n x de grade respectiv mk 1; mk 1; sh 1: Exemple:

1) S a se g aseasc a solu tia general a a ecua tiei: 00 y(4) 3y 4y = 0 Ecua tia caracteristic a este r4 3r2 4 = 0 care are r ad acinile r1 = i; r2 = = i; r3 = 2; r4 = 2; iar solu tia general a este y = C 1 sin x + C 2 cos x + C3 e2x + C4e2x: 2) S a se g aseasc a solu tia general a a ecua tiei: 000 00 0 y + 3y y 3y = 0 Ecua tia caracteristic a este r 3 + 3r 2 r 3 = 0 ce are r ad acinile r1 = = 1; r2 = 1; r3 = 3; Deci solu tia general a a ecua tiei date este: x x 3x y = C 1e + C2 e + C3 e ; x 2 R:

3) S a se g aseasc a solu tia general a a ecua tiei: 0 (5) (4) y y y +y = 0 Ecua tia caracteristic a este r5 r4 r + 1 = (r 4 1)(r 1) = 0; care are r ada a r1 = 1 si r ada tia cina dubl cinile simple r2 = 1; r3 = i; r4 = i: Solu general a va : y = (C 1 + xC2 )ex + C3 ex + C4 sin x + C5 cos x; x 2 R

Teste recapitulative
TESTUL 1 79

1) S a se calculeze limitele urm atoarelor s iruri :

2 2

+1 :::+n +4 a) lim 3n ;b) lim 1+2+3+ ;c) lim n ; 2 2 n2+4 n!1 n 3 n!1 n!1 n 5 2) Sa ta urma se studiezeconvergen toarelor serii: 1 2 1 1 n P P P (3n) n 135:::: (2n1) n +7n+5 p a) . 6 ;b) ; c) ; 2 n +1 2n +5n+9 25:::(3n1) 2

4n3

d)

n=1 1 P

(n!) 2

n=1

(2n)! ;e) n=1

1 P

(16n +5n+1) n=1 27::: [2+5(n1)] 38::: [3+5(n1)] .

n=1

TESTUL 2 I. i) Limita unei functii intr-un punct este unica? ii) Deniti punctele de discontinuitate de prima si a doua speta; iii) Enuntati proprietatea lui Darboux; iv) Deniti punctele unghiulare si punctele de intoarcere; v) Orice functie derivabila este continua ? Dar reciproc? Justicati raspunsul! vi) Caracterizati o functie Rolle; vii) Deniti sirul lui Rolle. Daca f este o functie derivabila, cate radacini reale are ecuatia f (x) = 0? II. Studiati functiei: derivabilitatea ln (x2 + 3x) ; 0 < x < 1 f (x) = 5 4 (x 1) + 2 ln 2; x > 1 III. Calculati derivatele functii : urmatoarelor p p x 1) f (x) = 21+ ; f : R n 2 ; 2 ! R x 2 2 f (x) = ln (1 x2) ; f : (1; 1) ! R x 3)f (x) = arcsin ; f : ( 1; 1) ! R 1x2 4)f (x) = e x2 ; f : Rnf0g ! R cos 3x 5)f (x) = 1+cos ; cos 2x 6= 1 2x x 6) f (x) = ln x ; f : (0; 1)nf1g ! R p x3 7) f (x) = x2 ; f : [3; 1] ! R x2 8) f (x) = (x 1) e x+1; f : R ! R +2 9) f (x) = arctg x x1 ; x 6= 1 10) f (x) = 1 + sin 2x + cos 2x; f : R ! R IV. Sa se determine a; b 2 R astfel incat functia 80
x 1

ln3 x; x 2 [0; e ] ;sa e derivabila pentru orice x > 0: ax + b; x 2 ( e; 1) V. Sa se studieze aplicabilitatea teoremei lui Cauchy pentru functiile: p x + 3; x 2 [2; 1] f : [ 2; 5] ! R,f (x) = ; x+7 ; x 2 [1; 5] 4 g : [ 2; 5] ! R, g (x) = x;si in caz armativ sa se determine punctul c din teorema. VI. Folosind teorema lui Lagrange sa se demonstreze inegalitatile: ab b ln b a ;0 < b < a a b a: 2 ax + x 1; x 2 [ 1; 0] VII. Fie functia f (x) = : mx2 + nx + 2; x 2 [0; 1] Sa se determine parametrii a; m; n 2 Rastfel incat functiei f sa ise poata aplica teorema lui Rolle si sa se determine punctul c din teorema. VIII. i) Punctele unghiulare si de inexiuhe sunt puncte de extrem? Justicati raspunsul; 4 ii) Calculati punctele de extrem ale functiei f (x) = ln x2 x x2 ; iii) Sa se determine intervalele de convexitate si concavitate ale functiei: x1) f (x) = x8( 2 +6x+8 stabilind initial domeniul de denitie. 2 4x +3 IX. Reprezentati grac functia f : R f2}! R f (x) = x : x2 X. Sa se calculeze urmatoarele limite folosind regula lui lHspital: x 1) lim 2ln x 2 ; f (x) = 2) lim 3) lim
x !1 x !0

x!1

2x sin 2x ; x3 x2 +1 x

21x

TESTUL 3 I. 1) Deni ti primitiva unei func t ii; 2) Deni ti integrala unei func tii f : [ a; b] ! R: 3) Deni ti suma Riemann asociat a unei func tii f : [ a; b] ! R; unei diviziuni D si unui sistem de puncte intermediare 1 ; 2 ; :::; n . 4) Deni ti sumele Darboux (inferioara a) si superioar II. Stabili ti valoarea de adeva tii: r a urma toarelor propozi 81

1) Orice 2) Orice 3) Orice 4) Orice

func tie func tie func tie func tie

integrabil a f : [a; b] ! R este m arginit a; f : [a; b] ! R monoton a este integrabil a; f : [a; b] ! R care este ma rginita este integrabila ; continu a f : [ a; b] ! R este integrabila .

IIIZ . Calcula ti: 1 1) dx: Z 2 x2 3 x + 1 1 2) dx: 2 Z 3x x + 1 1 3) dx: 2 Z x 2x + 1 x+1 4) dx: 2 Z 2x + 3 1 5) dx: 2 2 Z ( x 1) (x + 1) 1 6) dx: 2 2 Z ( x + 1) (x 2) ( x + 2) 1 7) p 2 dx: x 2x + 3 p ! Z 1 1+ 5 8) p dx ; x 2 0; : 2 2 Z (1 + x) 1 + x x 1 +x 9) p 2 dx ; x 2 ( 1; 5) x + 4x + 5 Z ln3 x 10) dx 2 Z x 11) x2e3xdx Z xdx 12) ; x 6= K; K 2 Z 2 Z sin x 2 sin x 13) dx x Z 2 + cos sin2 x 14) 2 dx Z 1 + sin x 2 cos x 15) dx 2 + sin x IV. Stabili ti rela tii de recuren ta pentru urm atoarele integrale: 82

In = Im;n

xn exdx ; x 2 R Z = xm lnn xdx ; x 2 (0; 1)

c) Fie f : [ a; b] ! R o func tie continu a si strict cresc atoare. Atunci exist a un punct c 2 (a; b) astfel nct Zb f (x) dx = (b a ) f ( c). Punctul c este unic?
a

V. a) Enun ta ti teorema de medie; b) Fie func tia f : [1; 3] ! R f (x) = x3 S a se determine c 2 (1; 3) astfel nct 3 Z f (x) dx = 2f (c)
1

VI. Calcula ti: = 2 Z 1 1) dx 2 cos x + 3 2) 3)

0 = Z2 Z 0 0

cos 2x dx 1 + cos x x cos2 xdx

4) S a se arate c a dac a f : [a; b] ! R este o func tie continu a pe [a; b] si b b Z Z a+ b f (a + b x) = f ( x) ; 8x 2 [a; b] , atunci x f ( x) dx = f (x) dx 2 (Indica tie: se face schimbarea de variabil a x = a + b t)
a a

VII. Calcula ti: 1) Aria suprafe t ei de rota tie determinata t ia: de func 1 x f (x) = (e + e x ) ; x 2 [0; 1] 2 2) Aria mul timii cuprinse intre gracele func tiilor f si g , f; g : [1; 3] ! 1 R ; f (x) = 2 ; g (x) = x x 83

3) Aria m arginit a de prima bisectoare a axelor de coordonate si gracul func tiei f (x) = x sin x . 4) Volumul t ie determinat de func tia 1 corpului de rota f : 0; 2 ! R; f (x) = arcsin x 5) Lungimea gracului func tiei 1 2 1 f : [1; e] ! R; f (x) = x ln x 4 2

TESTUL 4

I. S a se integreze urmatoarele ecua tii diferen tiale cu variabile separabile: p p 2dy = 0; 1) x 1 + y2 dx + y 1 + x p p 2) xdy ydx = 1 + x2 dy + 1 + y2 dx; 3) (1 + e x)yy0 = ex; 4)(1 + y2 ) + xyy0 = 0; II. S a se integreze urmatoarele ecua tii diferen tiale omogene sau reductibile la ecua t ii omogene: 1) 2xy = (4x y )y0 ; 2) (3x 7y 3)y0 + 7x 3y 7 = 0; 3) (3x + 3y 1)dx + (x + y + 1) = 0; III. S a se integreze urmatoarele ecua tii diferen tiale liniare: 0 1) xy y + x = 0; 2) y0 + x22 y = 2x + 2; 1 0 3) y + 2xy = x3; IV. S a se integreze ecua tiile diferen tiale liniare cu coecien ti constan ti: 1) y00 y = 0; 2) y(4) 5y00 + 4y = 0; 3) y00 + 2y0 + y = 0; 4) y(7) + 3y(6) + 3y(5) + y (4) = 0; 5) y000 y00 + y0 y = 0; 6)64y(8) + 48y(6) + 12y(4) + y 00 = 0; 7) y(4) + 2y(3) + 3y00 + 2y0 + y = 0;

Bibliograe:
84

1. Marcel Rosculet - Anliza matematica, E.D.P. , Bucuresti,1984, pag. 49-107, 114-140, 146-178, 290-324, 433-440, 535-540, 589-599. 2. Stan Chirita - Probleme de matematici superioare, E.D.P., Bucuresti, 1989. 3. Acad. Gheorghe Marinescu - Analiza matematica, Editura Academiei, Bucuresti, 1983. 4. Constantin Popa, Viorel Hiris, Mihail Megan - Introducere in analiza matematica prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976. 5. Rodica Trandar - Matematici Superioare, Editura Facla,1976. 6. Alef0Analiza,Calcul diferential, aplicatii, E.D.P. Bucuresti, 1975. 7. Silviu Sburlan - Principiile fundamentale ale matematicii moderne, Editura Academiei Romne, Bucure s ti, 1991.

85