Sunteți pe pagina 1din 3

Lampi fluorescente

Cum funcioneaz lucrurile? n 1909, chimistul i inventatorul francez Georges Claude crea primul tub fluorescent. Astzi aceste dispozitive sunt omniprezente i totui principiul lor de funcionare este o enigm pentru cei mai muli dintre noi. Aflai n continuare ce se ntmpl n interiorul unei lmpi fluorescente. Cum emit atomii lumin? Pentru a nelege pe deplin modul de funcionare a lmpilor fluorescente e nevoie de o scurt introducere n natura luminii. n articolul despre spectrul electromagnetic se menioneaz c lumina este o form de radiaie electromagnetic. Adic fotoni, cuante de energie care n anumite condiii sunt eliberate de atomii constitueni ai diferitelor substane ntlnite n natur.

Cnd se ntmpl acest lucru? Unul din modelele atomice moderne, puin simplificat pentru uurina nelegerii, dar n acord cu realitatea, ne prezint atomul ca fiind format dintr-un nucleu (ncrcat pozitiv i alctuit din protoni (sarcina pozitiv) i neutroni) n jurul cruia orbiteaz sarcinile negative, electronii. Creterea sau scderea nivelului energetic al unui atom corespunde saltului electronilor ntre orbitele permise de elementul chimic n cauz (diferite de la o substan la alta). Cnd transferm energie unei material, de exemplu nclzindu-l, electronii atomilor constitueni nmagazineaz energie "srind" pe nivele orbitale superioare, schimbndu-i astfel zona de micare n jurul nucleului. Cum atomii tind s revin la o stare natural de echilibru, acei electroni excitai i menin noile poziii pentru foarte puin timp, iar n momentul revenirii la starea iniial elibereaz o anumit cantitate de energie sub forma unui foton cu o anumit lungime de und. Aceast lungime de und, care d culoarea luminii emise, depinde de cantitatea de energie eliberat, deci de nsi anatomia materialului excitat (nclzit sau bombardat cu alt form de radiaie electromagnetic).

Fluorescena Dicionarele limbii romne definesc fluorescena ca fiind proprietatea unor substane de a emite lumin vizibil atta vreme ct sunt bombardate cu radiaii ultraviolete. Este vorba deci de urmtorul fenomen care are loc n anumite materiale: absorbia de fotoni caracteristici radiaiei ultraviolete, urmat, n consecin, de eliberarea altor fotoni, cu o lungime de und mai mare, d in spectrul vizibil, diferena de energie transformndu-se n vibraii moleculare sau cldur. Fenomenul a fost denumit dup fluorura de calciu - un mineral, compus chimic al fluorului, ntlnit n natur i care manifest proprietile descrise anterior.

Lampile fluorescente emit radiatii luminoase convertite de catre luminofor din radiatii ultraviolete puternice care caracterizeaza descarcarea in vapori de mercur. Lampile fluorescente se prezinta sub forma unor tuburi lungi, de diametru mic, cu axa dreapta sau, mai rar circulara, sau in forma de U. Luminoforul este construit dintr-un amestec de substante de baza (fluorescenta), substanta activatoare si fondant. Substanta de baza, care transforma lungimea de unda a radiatiilor, trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: sa absoarba intreaga energie ultravioleta si sa o converteasca in energie lumunoasa cu randament cat mai mare; sa absoarba cat mai putina radiatie vizibila; sa aiba o inertie luminoasa mare, pentru a produce palpairea luminii (efectul stroboscopic); sa reziste bine efectelor ce au loc in cursul functionarii lampii; lumina emisa sa aiba o compozitie spectrala corespunzatoare. In prrezent, ca substante fluorescente se folosesc amestecuri potrivite de: silicati de zinc si de culori intermediare: wolframati de magneziu si de calciu care emit lumina albastra; borat de catmiu cu fluorescenta rosiatica. Halogenofosfati (fosfati de fluorum clor si brom) dau direct lumina alba, cu randament ridicat. Substantele activatoare sunt grele: cupru, argint, bismut sau pamunturi rare, care se adauga in cantitati foarte mici ( 0,1.1% ) substante fluorescente si au rol de a initia producerea excitatiei luminoase. Fondant o sare ( NaCl, CaF2, Na2Cb4O7 etc. ) asigura formarea cristalelor complexe ale luminoforului. Stratul de luminofor pe peretii tubilui trebuie sa fie destul de gros pentru a se asigura absortia intregii radiatii ultraviolete, dar indeajuns de subtire pentru a nu se putea produce reabsortia radiatiilor luminoase emise. In tub se gaseste o admosfera de argon la o presiune de 3-4 mm Hg, precum si cateva miligrame de mercur. Argonul are rol de a micsora parcursul liber al electronilor, ceea ce duce la cresterea concentratiei de electroni si la intensificarea liniei spectrale care are rol activ. Electrozii tubului, din wolfram, dublu spiralati, sunt asezati la doua capete ale acestuia. Ei sunt acoperiti cu oxid de bariu si capetele scoase pentru a putea fi racordati la circuitul exterior.

Prin combinarea corespunzatoare a substantelor fluorescente respective caracteristicilor sticlei din care se confectioneaza tubul se obtin lampi cu diferite compozitiispectrale ale luminii emise. Lampile fluorescente au urmatoarele caracteristici: luminanta redusa (310); - eficacitate luminoasa mare, de 50 70 lm/W; durata de functionare mare (7500 ore), care scade insa cu cresterea numarului de conectari; temperatura tubului este redusa circa 40 grade C; prezinta un efect straboscopic, adica valoarea momentana a fluxului luminos trece prin zero la finalele fiecarei semiperioade a curentului absorbit. Acest efect este neplacut atunci atunci cand se lumineaza obiecte in miscare, care par ca se misca sacadat sau, la obiectele in rotatie, se produce impresia ca acestea se retesc invers sau stau pe loc. Efectul straboscopic poate fi sursa accidentelor de munca; fluxul luminos al lampii depinde de temperatura mediului ambiant: el este maxim pentru temperatura de 20 40 grade C a mediului. Cu scaderea temperaturii ambiante fluxul scade, iar la temperaturi sub 5 grade C aprinderea lampii este grea sau chiar imposibila; pentru arderea stabila a lampilor fluorescente, acestea se monteaza in serie cu o bobina de balast. Circuitul functioneaza, deci cu factor de putere subunitar (circa 0,5); de aceea este necesara in general ameliorarea factorului de putere cu ajutorul unei capacitati conectate in paralel cu circuitul; aprinderea lampii fluorescentese face cu ajutorul unei supra tensiuni, care se aplica intre electrozi in momentul aprinderii. In acest scop circuitul lampii se echipeaza cu un dispozitiv de aprindere denumit starter. Starterul este o lampa cu lumina catodica, unul dintre electrozi fiind format dintr-o lama bimetalica. In cursul descarcarii lampa se incalzeste, electrodul format din lama bimetalica se indoaie si face contact cu electrodul fix, la racirea lampii contactul se desface. Pentru preintampinarea parazitilor radiofonici la functionare starterului, in paralelcu cu acestea se leaga de obicei un condensator.