Cancerul gastric

Cancerul gastric este a saptea cauza de deces in SUA. Desi, incidenta cancerului gastric a scazut in ultimul secol, incepand din anii 30, totusi ramane o cauza importanta de deces mai ales in tarile in curs de dezvoltare. In ultimii ani numarul cazurilor de cancer gastric a ramas constant, in timp ce numarul deceselor datorate acestui tip de tumora a scazut semnificativ. Numarul cancerelor gastrice situate in portiunea invecinata intestinului subtire a scazut, in timp ce numarul cancerelor situate la nivelul jonctiunii eso-gastrice (limita dintre esofag si stomac) a crescut.

Simptome
Cancerul gastric precoce este frecvent asimptomatic. Atunci cand exista simptome, acestea sunt de tip dispeptic: -disconfort abdominal sau indigestie -senzatie de balonare imediat dupa masa -greata -inapetenta -arsuri la stomac. In cancerul gastric avansat manifestarile clinice sunt urmatoarele: -sange in scaun -voma -pierdere in greutate fara o cauza aparenta -durere abdominala -icter (ingalbenirea pielii si a albului ochilor) -ascita (umflarea abdomenului) -deglutitie (inghitire) dificila. Este necesar un consult medical de specialitate ori de cate ori apare unul din aceste simptome.

Investigatii
Testele care investigheaza esofagul si stomacul sunt utilizate pentru a pune diagnosticul de cancer gastric. Aceste investigatii sunt: -examenul clinic si anamneza: examenul clinic general este util pentru ca depisteaza semnele si simptomele neoplasmului gastric (de ex: prezenta unei mase tumorale abdominale sau altceva neobisnuit); de asemenea, antecedentele personale fiziologice si patologice pot fi de ajutor in orientarea diagnosticului

-biochimia sanguina: masoara cantitatea unor substante eliberate in sange de catre organele si tesuturile organismului; nivelul crescut sau scazut al unei substante este semn al unei afectiuni a organului sau tesutului care o elibereaza -hemoleucograma (numarul de celule rosii, albe, trombocite, hemoglobina-proteina care transporta oxigenul) -examen endoscopic: prin care se vizualizeaza mucoasa esofagului, stomacului si a duodenului (portiunea superioara a intestinului subtire) cu ajutorul unui tub subtire introdus prin cavitatea bucala in esofag -examenul materiilor fecale: pentru identificarea urmelor de sange din scaun -radiografie baritata: inghitirea unei suspensii de bariu care permite vizualizarea radiologica a esofagului si stomacului -biopsia: consta in prelevarea unor celule sau tesuturi, care sunt prelucrate si apoi vizualizate la microscop, pentru a gasi eventuale modificari tumorale; mostra de tesut poate fi preluata cu ajutorul endoscopului -tomografia computerizata (CT): realizeaza o serie de imagini detaliate a anumitor regiuni din corp, preluate din diferite unghiuri; aceste imagini sunt realizate de un calculator conectat la un aparat de raze X; pentru o mai buna evidentiere a tesuturilor investigate poate fi injectata sau inghitita o substanta de contrast; tomografia de tip spiral sau helicoidal realizeaza imagini detaliate a organelor, folosind un aparat cu raze X care scaneaza organele intr-o maniera spirala.

Evolutie
Prognosticul (probabilitatea recuperarii) si optiunile terapeutice depind de urmatorii factori: -stadiul bolii (daca afecteaza doar stomacul sau daca este diseminat si in alte regiuni ale organismului) -starea generala a pacientului. Tumora diagnosticata intr-un stadiu incipient are un prognostic favorabil.