P. 1
ANALIZA DE RISC

ANALIZA DE RISC

5.0

|Views: 1,682|Likes:
Analiza de Risc capI - teorie (draft)
Analiza de Risc capI - teorie (draft)

More info:

Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/14/2013

pdf

text

original

ANALIZA DE RISC

http://sites.google.com/site/romaniadezvoltaredurabila/ In economia globla de astazi, nu se mai poate vorbi despre riscuri izolate , delimitate de mediul economic local sau national , din moment ce ramificatiile cotractuale se extind peste granitele culturale si etnice. Sa privim la noua harta europeana, care reprezinta de altfel si etalonul transnationalitaii economice si ne putem face o idee clara despre miscarile econimico financiare la nivel mondial . Cu aceste precizari generale, subiectul riscului in afaceri devine din ce in ce mai important. O data cu intrarea Romaniei in comunitatea Europeana si cu necesitatea adaptarii mediului economic Romanesc la normele de piata ale acesteia, apare clar necesitatea, unei analize de risc in toate domeniile economice . De aceea, ne propunem sa devoltam principiile managementului de risc de-alungul acestor pagini, incercind tot o data sa corelam riscul , evaluarea sa si situatiile de criza cu remediile si actiunile necesare in urma un urma crizei , care conduc si la rezolvarea conflictelor inerente intre partile implicate in scenariul care se scrie in situatii de criza – post criza- evaluarea si recuperarea pagubelor. Procedurile utilizate la nivel de ramura economica, vor sta la baza discutiei pe care o propunem, analizind pe rind ativitati care au impact national si care dupa cum aratam mai sus au devenit considerente globale , transcontinentale avind in vedere nemijlocit si particularitati legate de categoria de produse ca atare. Notiunea de risc in afaceri, nu este atit legata de riscul afacerii ci de metodele de protectie impotriva crizelor ce se ivesc inerent in procesul de productie si desfacere. Exista factori specifici, legati de particularitatile produsului, sau produselor, dup acum exista factori de risc legati de logistica administrativa a afacerii. Mai exista riscuri naturale, sociale, etc, care scapa de sub controlul si influenta celor ce deruleaza afacerile. Vezi spre exemplu, chiar revolutia din 1989 , care printre altele a creeat o criza economica de proprtii prin intreruperea fluxului economic in care roamnai era asezata de aproape cinci zeci de ani. Asemenea criza, datorata miscarii sociale, in cazul in speta, nu putea fi nici evaluata si nici planuri de recuperre nu au puteau fi facute inainte de declansarea ei….in acest context, s-a trecut la managementul situatiei de criza in derulare, avind ca scop preintimpinarea deteriorarii mediului de afaceri. Practic , aceste situatii scapa de sub control si au un impact de proportii asupra unei economii, fie ea si socialista. Necesitate unei evaluari de risc apare astfel ca o prioritate, si trebuie sa fie o componenta de pondere maxima in managementul economic national, dar baza de cercetare si de evaluare porneste de la cei implicati in economia de piata, de la imm-uri. La nivel de economie nationala, in formula in care se deruleaza afacerile in Romania, unde din capital de stat sint infiintati agenti economici ,, se poate spune, ca riscurile sint acoperite de la „bugetul de stat” dar, un asemenea raspuns, ar fi mai curind suficient numai la scara nationala, unde statul acopera pierderile prin transfer de fonduri si o acoperire de pierderi prin transferuri financiare interne, din bugetul sau ascunde si acopera partial costul pierderilor. Nu acelasi lucru se poate face in contextul economiei globale, unde pierderile pot fi uriase. Sa luam din nou un exemplu, exploatarile petroliere in derulare, aflate in tari straine, unde

1

liabilitatea in cazul producerii de accidente ecologice poate fi enorma, cu impact dezastruos asupra bugetului de stat mentionat mai sus. Temporar, aceste situatii s-au acoperit prin infiintarea de societati cu raspundere limitata, carora li s-au atribuit contractele de exploatare si a caror liabilitate ete limitata la capitalul social. Aceasta formula este insa o formula de tranzitie, fiinca o data cu intrarea Romaniei in UE, si obligativitatea aderarii la toate standardele internationale existente, tematica managementului de risc, va deveni un topic de importanta capitala. Sigur ca aceasta strategie a permis Romaniei sa ofere, contracte avantajoase, datorita nivelului scazut de cheltuieli, practic eliminind costurile legate de asigurarea si reasigurarea riscurilor. Se paote spune, ca, elementele de risc al afacerilor sint complexe si, ca nu se poate acoperi intreaga gama de situatii ne clare la care orice agent economic fie el de stat, cu capital de stat sau privat este expus. Afirmatia este partial corecta datorita factorilor sociali si politiici care participa la rindul lor in viata de zi cu zi a activitatilor economice la orice nivel. Pe de alta parte, daca evaluarea riscului se face in conditii definite in prealabil, adica avind ca baza o lista de elemente stabile care reprezinta in fapt palnul de afaceri in derulare, se poate spune ca un gruop de experti poate acoperi intr-un studiu, majoritatea elementelor de risc major, care daca nu sint acoperite, ar putea duce la o criza financiara de proportii, masurata la nivelul fiecarei entitati economice in spetza. Se presupune ca orice afacere, este de fapt o asumare a unui risc major si anume acela al pierderii capitalului initial, al timpuli investit , al energiei consumate si asa mai departe. Nu despre acest risc ne vom ocupa in aceste pagini, ci de riscul de a pierde o afacere stabila, de a pierde un loc preponderent in piata de produse specifice, de a pierde prin aparitia litigiilor legate de dune ce trebuie platite in cazuri speciale celor care sint atit furnizorii afacerii cit si a celor care sint clienti. Indiferent de ponderea lor pe o scara ce defineste contracte majore, care acopera chiar si un simplu trecator pe trotuarul din fata sediului unei societati comerciale si care, poate fi , poate deveni sau nu un client, un furnizor, etc, al socitetatii comerciale respective. Iata la ce nivel se poate vorbi despre factorii de risc….trimite fiori pe sira spinarii oricarui proprietar de afacere! A nu ne gindi la astfel de lucruri si a lasa pe seama hazardului asemenea evenimente nu este permis in procesul de incadrare in normele internationale la care Romania a ales sa se alinieze. In aceste pagini, vom lua in studiu riscuri, situatii de criza, remedii sau modalitati de recuperae a pagubelor, ca si modalitati de mangement al riscurilor, atit la nivel de economie nationala si globala, cit si la nivel de intreprinderi mici si asociatii familiale, mergind chiar si la nivel de persoana fizica. Succesul oricarei afaceri depinde de modul de gestionare al resurselor la indemina, adica al banilor, al fortei de munca si a resurselor materiale. De asemenea, in felul in care piata de desfacere este protejata, dezvoltata si permanent imbunatatita, asigurind tot o data functionarea cit mai putin tulburenta a activitatilor economice zilnice. Avind in vedere aceste principii generale, putem sa ne consideram in perfect control al afacerii si sa ne relaxam cu gindul ca nimic nu ne mai poate deraia de pe linia functionala pe care ne-am situat. Din nefericire, primele elemente de ingrijorare si cele la care ne gindim cel

2

mai putin sint situatiile de risc creeate de conditiile naturale in care ne desfasuram activitatile economice. In acest capitol , vom lua in discutie elementele de risc asociate unei intreprideri de marime medie, si vom sublinia modalitatile tehnice prin care se pot detrmina factorii de risc, care ar fi remediile si modalitatile de acoperire partiala sau totala a pierderilor, polite de asgurare, necesitatea lor, cind, cum si de unde sa le cumparam. De asemenea vom face o analiza tuturor componentelor necesare pregatirii in domeniul managementului de risc. Termenul de „risk managment”, este un termen relativ nou, domeniul de activitate fiind recunodcut abia prin anii 1929, 1930, cind conceptul de risc management si termenii de referinta asociati au fost definiti pentru prima data. Sa fi avut oare ceva de a face cu profunda criza economica ce a cupris toate economiile in acea perioada? Nu credem ca necesitatea dezvoltarii acestei ramuri de management a afacerilor a fost direct influentata de crizele economica ale anilor 30. Abia atunci, majoritatea celor care si-au vazut afacerile decimate sau pornite pe calea dezastrului, au inceput sa caute cai de diminuare a pierderilor. Cu toate ca acea catastrofa economica a reusit sa modifice harta economica a lumi, in urme ei a lasind oameni pe ginduri si a nascut o noua metoda de a negocia cu si pentru recuperarea pagubelor neasteptate. In cautarea unei atmosfere de relaxare si liniste economica, s-a nascut si s-a dezvoltat managementul riscului ca stiinta noua, menita pentru inceput sa elibereze gindirea agentului economic de teroarea unei pierderi iminenete. Deci putem spune ca, necesitatea cimpului de activitate a luat nastere din nevoia de a avea functionalitate exclusiv economica, cu o singura grija, si anume profitul. In acest scop, mai toate societatile comerciale si-au angajat consultanti de risc, sau au infiintat dupa caz , departamente de „management al asigurarilor”. Pina si astazi , cuvintul risc provoaca fiori si nu ne putem abtine sa nu zimbim cind vedem ca marile antreprize economice aseza acast capitol sub jurisdictia departamentelor de resurse umane sau de marketing. La urma urmei…trebuie sa avem o atitudine pozitiva relativ la afacere si la derularea ei, iar elementele de risc ne pot deturna gindirea „pozitiva” de la activitatile de zi ci zi. Zimbim cu condescendetza si recunoastem aceasta deficienta, dar pe de alta parte ne pozitionam in afara riscurilor ne acoperite. Cu referirre la Romania, trebuie sa facem observatia ca managementul asigurarilor, nu prea exista…despre cel a riscuroilor nici nu poate fi vorba comparativ cu alte tari Europene de vest, deci, masurind fatorii de risc ai teritoriului ca si ai mediului de afaceri , gasim lacune serioase in gindirea contemporanilor nostri care noi consideram ca vor trebui sa se aseze si ei in rindul afaceristilor de anvergura externi. De asemenea , consideram ca economia romanesca a ajuns la un plafon suficient de inalt si la o stabilitate relativ solida, astfel incit pierderile datorate crizelor sa poată da naştere unor traume sociale de proporţii. Observam de asemenea .tendinta mediului de afaceri de a confunda managementul riscului cu managementul asigurarilor, lucru ingrijorator, deoarece in fapt, asigurarea si managementul politelor de asigurare reprezinta numai o componenta a managementului de risc. Sa luam spre exemplu o banala epidemie de gripa, care poate afecta fluxul de productie a unei intreprinderi a carei activitate necesita un ciclu continuu de activitate si care in cazul micsorarii capacitatii factorului uman pierde atit capacitate de productie cit si veniturile aferente. O privire superficiala asupra acestui exemplu, ar duce la concluzia ca pierderile sint minore. Nu si incazul unei instalatii de topit minereu, sau in cazul in care regimul de productie trebuie mentinut constant nu numai pentru a face profit, dar si pentru minimaliza pierderile. In acest exemplu, ne intrebam cit de bine a gindit agentul economic schema de incadrare si pregatire a personalului, a initiat sedinte periodice de cross training ?...astfel incit mai toate

3

atributiile sa poata fi preluate temporar de personalul la indemina?...exista planuri de angajare pe termen scurt a fortei de minca temporara care sa aiba cunostinte specifice suficiente pentru a mentine un nivel de productie necesar continuarii activitatii? Din acest exemplu rezulta clar si cu precadere ca legatura dintre strategia de productie a agentului economic, cuplata cu o analiza sistematica a strategiei de productie este de absoluta necesitate. De asemenea , constatam ca aceasta situatie nu poate fi asigurata, ne existind asemenea polite de asigurare nicaieri in lume. In aceste conditii, apare necesara elaborarea unei strategii generale dar specifice elementelor de productie ale agentului economic luat in discutie.Se desprinde din cele de mai sus si faptul ca, nu toate riscurile sunt asigurabile, ca nu toate riscurile sunt legate de procesul de productie efectiva, ca si necesitate unei strategii reale de management a entitatii economice. Tot din aceasta categorie fac parte si situatii survenite din crizele furnizorilor, care la rindul lor pot de asemenea aduce dupa ele ne ajunsuri si pierderi ale fluxului normal de cash. Cea mai mica denaturare a legaturii cu furnizorii poate crea o criza reala in conditiile in care necesitatile de productie nu pot fi indeplinite, si productivitate treneaza aducind dupa sine pierderi in plata fortei de munca in stare de asteptare sau in trecerea instrumentelor de productie in stare de consum si numai consum. Ca si in exemplul anterior , aceste situatii se pot numi situatii de criza. Prevenirea lor este aproape imposibila daca ne gindim in termeni normali. Pe de alta parte insa , asemenea pierderi pot fi evaluate la inceputul fiecarui ciclu de productie sau ciclu bugetar, astfel incit atunci cind apar, sa nu creeze o situatie de blocare a lantului decizional. In functie de valoarea pierderii estimate, asemenea daune se pot absorbi treptat prin esalonarea lor pe parcursul anului financiar astfel incit sa nu contravina si sa nu incomodeze fundamental ciclul fianaciar stabilit. In general, activitatile de evaluare a acestor riscuri , pe care le intimpina orice agent economic indiferent de marime, fac parte dintre cele ce pot fi indeplinite de catre cei abilitati in interiorul entitatii. Daca nee ridicam insa peste un anumit nivel de volum al afacerii ca si de influenta asupra mediului de afaceri din domeniul respectiv, asemenea evaluari vor trebui deferite unei firme spacializate de consultanta sau unui acolectiv de angajati permanenti pregatiti corespunzator. Din puctul de vedere al acestor umili expert in acest domeniu de activitate,, datorita frecventei de reevaluare a conditiilor de risc si criza, numai agentii economici mari, cu volum de afaceri mare si cu activitati care se desfasoara transfrontalier ar fi indreptatiti sa angajeze un grup de experti in acest domeniu. Recomandam ca in functie de domeniul de activitate, de volumul de afaceri , ca si de mediul in care i-si desfasoara activitatile economice, agentii de masura medie si mica , trebuie sa se adreseze unei firme de consultanta in specialitate pentru a se pozitiona solid si a-si diminua pierderile in cazuri de criza. Desprindem din cele aratate pina acum , ideea ca, evaluarea riscurilor nu este una si aceeasi activitate cu masurarea riscului in pierderi financiare, de bunuri reale sau bani. Ambele activitati sint necesare pentru o adevarata si fundamentata masurare a riscului la care este supus agentul economic. Una dintre primele sarcini ale factorilor decizionali ai entitatii economice este determinarea unei stragii generale, legate de modul de desfasurare a activitatilor economice in care este angajat agentul, strategie ce se pot defini in colaborare cu societatile de asigurari si agentii lor specializati. Aceasta masura devine necesara o data cu desemnarea persoanelor specializate ale agent ului economic, care in cazuri de criza se vor folosi de toate mijloacele necesare pentru a minimaliza pierderile sau chiar a le elimina. Din acest punct de vedere, s-ar putea spune ca agentul economic are un puternic aliat in domeniu si anume societtile de asigurare. In tarile dezvoltate din punt de vedere e conomic, industria asigurarilor este una dintre cele

4

mai importante ramuri de activitate, produsele oferite de acestea fiind considerate produse necesare si obligatoriu utilizate de agentii economici in toate ramurile de activitate. De-a lungul istoriei, chiar daca nu ar apare asa , societatile de asigurari au fost si sunt promotorii multor reguli de convituire economica si socila fara de care o societate nu se poate considera civilizata. In general, din motive obiective, a ne gindi la situatii si circumstante din care nu putem sa tragem foloase, mai ales in derularea unei afaceri, nu face parte din preocuparile esentiale ale activitatii de zi cu zi. De aceea,, cei mai multi dintre noi nu dorim sa ne gindim la pierderi atunci cind incepem o activitate economica. In romania, unde activitatile economice pe piata libera sint umbrite de societatile comerciale de stat, care pe linga puterea financiara datorata capitalului de stat, beneficiaza si de masina birocratica a administratiei guvernamentale, reprezinta o pavaza de proportii, agentii economici nu sint incurajati sa desfasoare activitatile sub aceleasi norme si reglementari ca intr-o economie de piata adevarata. Am constatat cu stupore de asemenea ca, agentii economici si independenta lor este inabusita cu toata indirjirea de legisltia defectuasa sau lipsa legislatiei care sa incurajeze un mediu de afaceri robust. Astfel, piata asigurarilor in domeniul economic, este prea putin reglementata, iar instrumentele necesare oricarei entitati de productie pentru a-si desfasura activitatile ferita de riscuri este aproape inexistanta. Aceasta latura a discutiei insa, va fi dezvoltata in capitolele referitoare la legislatie, litigii si moduri de recuperare a pagubelor.

Mircea Halaciuga, Esq. http://arbitraj.webs.com/ 0040.724581078

5

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->