Sunteți pe pagina 1din 20

STRUCTURA ACIZILOR NUCLEICI ADN-ul reprezint materialul genetic din care sunt alctuite genele i este localizat exclusiv

n cromozom; fiecare cromozom conine cte o molecul de ADN. Acizi nucleici sunt substante macromoleculare formate prin inlantuirea unor molecule de nucleotide. De aceea ei se pot numi si polinucleotide. Rezult din polimerizarea unor monomeri denumii dezoxiribonucleotizi. Acidul nucleic prezinta ca unitate de baza NUCLEOTID alcatuita din:baza azotata, zaharul si radicalul fosforic. Combinaia dintre o baz i o pentoz se numete dezoxiribonucleosid, iar combinaia celor trei componente dezoxiribonucleotid. Bazele azotate sunt substante organice in care atomii de carbon si de azot sunt grupati in cicluri. Ele sunt de doua feluri. -bazele purinice au doua cicluri condensate, insumand 5 atomi de C si 4 de N. Ele sunt: adenina(A) si guanina(G), prezente si in ADN si in ARN -bazele primidinice au un singur ciclu cu 4 atomi de C si 2 de N. Ele sunt citozina(C), prezenta si in ADN si in ARN, timina(T) numai in ADN si uracilul(U) numai in ARN. Zaharul este un monozaharid cu 5 atomi de C(o pentoza). El da numele celor doua tipuri de acizi nucleici: riboza(R) in ARN si dezoxiriboza(D) in ADN. Radicalul fosfat(P) formeaza legaturi esterice cu pentozele. Legatura se face intre al cincelea atom de carbon al unei pentoze si al trilea atom de carbon al pentozei urmatoare legand nucleotidele intre ele si formand catene(lanturi) Acizii nucleici pot fi impartiti in 2 mari clase, intre care exista diferente structurale si functionale: acizii ribonucleici (ARN sau RNA) si acidul dezoxiribonucleic (ADN sau DNA). Ambele macromolecule prezinta din punct de vedere chimic o structura polinucleotidica, construita cu ajutorul legaturilor fosfodiesterice si avand in componenta pentoze . Cele dou tipuri de acizi nucleici sunt prezente n toate organismele vii, avnd rol important n desfurarea proceselor vitale normale i patologice; acizii dezoxiribonucleici sunt substanele de baz n aparatul genetic, care asigur ereditatea i variabilitatea, pe cnd acizii ribonucleici au mai mult rol funcional legat de sinteza proteinelor. Exista diferente nete la nivelul structurii acizilor nucleici: -pentoza din ARN este reprezentata de riboza iar in ADN de deoxiriboza, o riboza in care gruparea hidroxil de la carbonul 2 lipseste fiind, inlocuita cu hidrogen. -ARN are o structura predominant monocatenara iar ADN are o structura bicatenara. -timina din ADN este inlocuita cu uracilul in molecula de ARN. Se poate vorbi de mai multe posibilitati de abordare structurala a ADN-ului: *Structura primara, care ne arata insiruirea bazelor azotate pe scheletul format din pentoze unite prin punti fosfodiesterice. *Structura secundara, care ne arata forma de dubla elice stabilizata de puntile de hidrogen dintre bazele azotate complementare. *Structura tertiara, ce explica superhelicarea si compactarea moleculei cu ajutorul proteinelor, fenomen necesar potrivirii cu dimensiunile reduse ale nucleului. Structura primara ADN:Legtura dintre pentoz i una din bazele azotate este Nglucidic. La dezoxiribonucleosidele purinice legtura N-glucidic se formeaz ntre poziia N9 a heterociclului dublu purinic i poziia C1 a pentozei, iar la nucleosidele pirimidinice legtura se realizeaz ntre poziia N3 a nucleului pirimidinic i poziia C1 a pentozei.Adiionarea radicalului fosforic se realizeaz, obinuit, prin intermediul poziiei 5

a nucleosidului. Att conectarea bazelor cu pentoza, ct i a nucleosidului cu acidul fosforic se realizeaz prin pierderea unei molecule de H2O. Fiecare radical fosforic al unui nucleotid poate, prin gruprile acid libere, s se lege fie cu un radical fosforic, fie cu un alt nucleotid prin poziia 3 a dezoxinucleosidului.Se formeaz astfel un lan polidezoxiribonucleotidic cu o lungime variabil. Aceasta este stuctura primar a ADN sau monocatenar. Structura secundara AND:Structura spaial de ADN, structura secundar acceptat astzi este cea stabilit de Watson-Crick . Analizele chimice ale ADN au evidentiat ca suma bazelor purinice (A+G) este intotdeauna egala cu suma bazelor pirimidinice (T+C), iar raportul A/T si G/C este unitar indiferent de specie; in schimb, raportul A+T/G+C este diferit de 1 si caracteristic fiecarei specii (la om e de 1,7). Watson si Crick au propus un model al moleculei de ADN alcatuit din doua catene polinucleotidice, legate intre ele prin baze azotate, in mod complementar si infasurate plectonemic (una in jurul alteia) pentru a forma o dubla spirala elicoidala (o elice dubla) orientata spre dreapta.Bazele azotate se leaga complementar : o baza purinica se uneste cu o baza pirimidinica, sau mai exact, A-T si G-C (formand un cuplu sau o pereche de baze pb).Apar legaturi de hidrogen intre bazele de pe o catena si bazele de pe cealalta catena conform unui principiu al complementaritatii. Acest principiu postuleaza ca intotdauna adenina se leaga de timina prin 2 legaturi de hidrogen si guanina se leaga de citozina prin 3 legaturi de hidrogen.Legaturile 5-3 vor conferi un sens pentru fiecare dintre cele 2 catene care se infasoara una in jurul celeilalte deci se poate vorbi de o catena cu sens 5-3 si de o catena cu sens invers, 3-5 numita si catena antisens (catene antiparalele).Cele 2 catene pot fi despartite in anumite conditii (de exemplu temperatura si pH) prin desfacerea legaturilor de hidrogen. Acest fenomen se numeste denaturare si este reversibil, prin revenirea la conditiile initiale, procesul numindu-se renaturare. S-a observat ca zonele cu o cantitate mai mare de guanina si citozina sunt mai greu de denaturat din cauza legaturii de hidrogen in plus dintre acestea. Exista mai multe posibilitati de structurare a dublului helix (A,B,Z), cea mai raspandita fiind forma B. *AND-ul A caracterizat printr-un helix larg, prezinta bazele azotate orientate puternic spre interior. *ADN-ul Z este de tip levogir si prezinta scheletul glucido-fosforic in zig-zag. *Cea mai raspandita este forma B. Aceasta forma se prezinta ca o elice formata din doua lanturi antiparalele, stabilizata prin legaturile de hidrogen din interior.Diametrul este de 20 A, pasul elicei (distanta pentru o rotatie completa de 360) este de 34 A si cuprinde o spira cu 10 perechi de nucleotide. Deci distanta dintre 2 nucleotide de pe acelasi lant este de 3,4 A.In configuratia ei spatiala, molecula de ADN prezinta doua santuri laterale (incizuri) : unul mai mic si altul mai mare, cu rol in recunoasterea stereochimica si fixarea histonelor pe ADN la nivelul santului mic sau a moleculelor proteice reglatoare la nivelul santului mare.In conditii fiziologice, molecula de ADN are o mare stabilitate metabolica, datorita legaturilor fizicochimice dintre elementele unei catene, precum si dintre cele doua catene.Totusi, sub actiunea unor enzime, cele doua catene ale ADN se pot desface partial, pe segmente limitate, si functioneaza ca matrita pentru sinteza unor molecule noi, complementare Structura tertiara AND:Structura tertiara a AND este reprezentata de configuratia tridimensionala caracteristica moleculelor circulare de AND, in cazul carora desfasurarea spatiala a dublului helix este ingradita de fortele de contorsiune.

Structura tertiara nu este proprie AND dublu catenar liniar, intrucat capetele acestuia se pot desfasura liber in spatiu.In realizarea structurilor tertiare ale AND un rol fundamental il au enzimele numite topoizomeraze, care au capacitatea de a cliva si apoi reface o catena ( topoizomeraza I) sau ambele catene simultan ( topoizomeraza II). Topoizomerazele prin capacitatea lor de a da nastere unor forme topologice diferite ale ADN, joaca un rol important in desfasurarea proceselor de replicare, transcriptie si recombinare genetica.AND-ul celuleor eucariote se asociaza cu proteine histonice formand nucleoproteina (heteroproteina). Proteinele au o dispozitie discontinua la exteriorul helixului complementar. In urma acestei asocieri diametrul moleculei se mareste la aproximativ 20 nanomicroni. Analiza nucleoproteinelor prin metode fizico-chimice a aratat ca : - AND-ul constituit din doua catene complementare dispuse helicoidal, este molecula neramificata,putin rigida, prezentandu-se ca un polimer flexibil si fragil - molecula de nucleohistona are o lungime de aproximativ 4000 nanomicroni; daca este separata histona AND-ul rezidual poate ajunge la 7000, ceea ce confirma rolul histonelor in arhitectura spatiala a moleculei de AND - la om celula somatica cu cei 46 cromozomi contine aproximativ 7X10 la -9 mg AND=5,6X10 la 9 perechi de nucleotide. Dispozitia rectilinie a acestor nucleotide ar da un fir de AND cu lungimea de cca 2m. TIPURI DE ADN S-a demonstrat ca AND-ul este alcatuit din: Zone inalt repetitive (10%), construite din 6-10 perechi de baze ce se repeta de sute de mii de ori. In general sunt noninformative, cu exceptia celor care codifica pentru ARNr. Zone moderat repetitive (5%), in care secventele se repeta de 100 de ori, de 1000 ori sau de zece mii de ori si care codifica pentru histone. Zone unice ,non-repetitive, care codifica pentru lanturi polipeptidice (portiuni corespunzatoare genelor, detinatoare de informatii). Cea mai mare parte a genomului uman este constituita din secvente repetitive, care sunt de doua tipuri: -Secvente repetate in tandem numite AND sateliti, care se gasesc in cromozomi in regiunea centromerica (in aceste regiuni centromerice, unde este AND satelit, nu exista nicio gena). -Secvente repetitive dispersate in genom caracterizate printr-o mare mobilitate. ACIDUL RIBONUCLEIC (ARN):Complex macromolecular, structural i funcional, similar n anumite privine, ADN-ului. ARN-ul rezult din polimerizarea unor ribonucleotizi, care determin formarea unor lanuri lungi, monocatenare (structur primar).Pe anumite poriuni scurte monocatena de ARN se poate rsuci n jurul ei, determinnd apariia unei structuri duble ntre secvenele complementare de baze (structur secundar). Exista 3 tipuri importante de ARN: ARN mesager (ARNm). ARN de transfer (ARNt). ARN ribozomal (ARNr). *ARN mesager (ARN informational):

- poarta informatia genetica ce va specifica sinteza unui lant polipeptidic - are rolul de a copia informatia genetica dintr-un fragment de ADN si de a o aduce, ca pe un mesaj, la locul sintezei proteice - transcris de ARN polimeraza sub forma de ARN mesager precursor *ARN de transfer - este specializat pentru aducerea aminoacizilor la locul sintezei proteice iar molecula este formata din 70-90 de nucleotide - are portiuni bicatenare care ii dau forma unei frunze de trifoi. Are doi poli functionali: a) unul la care se ataseaza un anumit aminoacid; b) altul care contine o secventa de 3 nucleotide care recunoaste o anumita secventa a ARNm unde se ataseaza pe baza complementaritatii. *ARN ribozomal - e localizat la nivelul ribozomilor cu rol important in sinteza proteinelor - se asambleaza cu proteinele ribozomale Dogma centrala a geneticii postuleaza urmatoarea transformare: ADN ARN proteine sau O GENA UN ARN MESAGER O PROTEINA. Funciile acizilor nucleici Exista 3 procese esentiale in manipularea informatiei genetice pentru orice celula vie: Acid nucleic [replicare] acid nucleic ADN sau ARN (corespunztor originalului) ADN [transcriere] corespondent ARN al unei secvene ADN ARNm (transcrierea propriu-zis) ARNm [traducere] caten polipeptidic particip i ARNr i ARNt Replicarea ADN - reprezinta procesul prin care cantitatea de ADN dintr-o celula se dubleaza. Acest proces este semiconservativ in care se regaseste o structura a ADN-ului construita dintr-o catena mama si o catena noua, complementara. Replicatia se desfasoara in mai multe etape : 1) Ruperea puntilor de H dintre bazele azotate si separarea catenelor moleculei de ADN in 2 monocatene sub actiunea unei enzime numite HELICAZA. 2) Refacerea catenelor noi pe matrita (modulul) monocatenara de ADN prin atasarea nucleotidelor libere din citoplasma pe baza complementarietatii. Transcriptia - reprezinta procesul prin care o parte din informatia de pe ADN este copiata pe ARN (o genaun ARN mesger). Deci transcriptia reprezinta sinteza ARNului mesager. Structura acestuia este dictata de matrita ADN-ului copiat (gena). Translatia reprezinta procesul prin care informatia din ARN este folosita la sinteza unei proteine. Acesta este modalitatea de transport a informatiei care se gaseste in nucleu la ribozomii din citoplasma in vederea sintezei proteinelor. CROMOZOMII:Cromozomii sunt elemente dinamice si constante ale celulei cu functii genetice esentiale.Exceptand procariotele care au un singur cromozom circular, la eucariote numarul cromozomilor este caracteristic fiecarei specii. In cromozomii eucariotelor, AND-ul reprezinta 13-16 %, ARN-ul 12-13 % iar proteinele histonice si non histonice 68-72 %. In nucleu fiecare molecula de AND se asociaza cu proteine histonice, nonhistonice, formand un complex nucleo-proteic denumit CROMATINA. CROMATINA

Prezinta diferite grade de condensare si se prezinta sub doua tipuri morfofunctionale distincte : eucromatina si heterocromatina ( clasificare facuta de E.Heitz in 1928). *Eucromatina:este putin condensata si slab colorata prezinta mult AND nerepetitiv bogat in perechi de baze G-C si proteine nonhistonice reprezinta partea activa genetic a cromatinei alcatuieste benzile R din cromozomi *Heterocromatina:este puternic condensata si intens colorata,prezinta AND repetitiv bogat in A-T si histone.Desi inactiva genetic indeplineste anumite functii celulare precum:stabilizeaza centromerul si telomerele cromozomului,intervine in desfasurarea meiozei ( in sinapsa cromozomilor omologi) si probabil in diferentierea celulara.Este de doua feluri : constitutiva si facultativa ( clasificare facuta de S.Brown in 1975). Heterocromatina constitutiva Se gaseste constant sub forma condensate.Nu contine gene functionale si este formata din AND inalt repetitiv ( AND satelit).Se gaseste in regiunea centromerului, pe bratul lung al cromozomului Y, pe bratele scurte ale cromozomilor acrocentrici si in constrictiile secundare.Alcatuieste benzile C din cromozomi Heterocromatina facultativa Variaza la celule diferite si chiar la organisme diferite : in unele celule, anumite parti sau gene din cromozomi pot fi active, in alte celule, aceleasi structuri pot sa nu functioneze fiind sub forma de heterocromatina Aceasta heterocromatinizare poate fi limitata la un anumit segment din cromozom sau poate cuprinde tot cromozomul ( exemplu tipic la sexul feminin cand unul din cei doi cromozomi X este inactiv formand corpusculul sexual X). *HISTONELE:Sunt proteine bazice cu o mare afinitate pt ADN prezente la toate eucariotele.Genele care codifica histonele au o structura particulara ( fara introni) si se afla localizate pe cromozomii 1,6,12. La eucariote se deosebesc 5 tipuri de histone : H1,H2A, H2B, H3, H4. Cu exceptia lui H1, celelalte tipuri (in special H3,H4) au o structura stabila, bine conservata in evolutie. H1 - bogata in lizina H2A - bogata in leucina H2B - bogata in serina H3 - bogata in arginina si cisteina H4 - bogat in arginina Au rol structural in compactarea ADN-ului in nucleu, intrand in alcatuirea nucleozomului, particula fundamentala din structura fibrelor de cromatina. Au rol functional fiind implicate in reglarea expresiei genelor ( transcriptie). *NON HISTONELE:Sunt proteine acide si neutre, heterogene si putin abundente(exceptie face grupul proteinelor HMG- high mobility group).Majoritatea au rol functional intervenind specific in reglarea activitatii genelor ( ex. HMG participa se pare la reglarea replicarii AND).Unele au rol structural formand matricea cromozomilor. *NUCLEOZOMUL:Primul nivel de organizare supramoleculara a AND ( structura primara a cromozomului) este filamentul cu nucleozomi cu diametrul de 11 nm. Nucleozomul (super helixul cromatinian) este alcatuit dintr-o secventa de AND ( de 146 pb) care se infasoara aproximativ doua rotatii complete ( 1 tur si ) in jurul unui miez histonic format din 8 histone ( cate 2 molecule din H2A, H2B, H3, H4).

Nucleozomii sunt legati intre ei printr-un segment de AND liber ( 60 pb) formand un filament asemanator unui sirag de margele. Aceasta structura (mentinuta strans de histona H1 care leaga doi nucleozomi vecini) realizeaza o impachetare a AND-ului de circa 10 ori. Dimensiunile nucleozomilor depind de organism, tesut sau de starea de activitate a genomului celular ( exemplu : cand AND-ul se replica, nucleozomii se deschid pentru ca informatia genetica sa devina accesibila). *SOLENOIDUL:Este al doilea nivel de organizare ( structura secundara sau super-superhelixul) sau fibra de cromatina de 30 nm.Acesta rezulta prin spiralizarea filamentului cu nucleozomi. Aceasta structura ( cu pasul de 6 nucleozomi) este stabilizata de histona H1 si realizeaza o compactare de 5 ori. In solenoid zonele spiralizate alterneaza cu zone nespiralizate unde se pot fixa o serie de proteine specifice. Totodata prin aceasta noua spiralizare, diferite regiuni care pe AND-ul liniar se aflau la distanta, sunt apropiate favorizand interactiunile genice. *BUCLA CROMOZOMICA:Este al treilea nivel de organizare ( structura tertiara a cromozomului) care rezulta prin plierea fibrei de cromatina de 30 nm in bucle laterale de lungimi diferite ( 20-100 Kb), formandu-se fibra cu diametrul de 300 nm.Buclele au o dispozitie helicoidala fiind dispuse in rozete hexametrice.Dispunerea bucleiforma a fibrei polisolenoidice si conservarea buclelor in cromozomii metafazici sunt determinate de prezenta proteinelor non histonice Sc1 si Sc2 ( scaffold).Se considera ca fiecare bucla ar putea fi o unitate functionala, de transcriptie si replicare. Structura cuaternara AND:Este al patrulea nivel de organizare a cromozomilor la eucariote.Dupa dispozitia bucleiforma a fibrei nucleoproteice urmeaza un proces de hipercondensare a AND-ului.Prin spiralizarea fibrei de 300 nm, care are loc in interfaza, ia nastere fibra de 700 nm care corespunde diametrului unei cromatide.Fiecare cromatida contine o singura molecula de ADN.Buclele anterior descrise se vor rasuci suplimentar in metafaza. Intr-o rasucire de 360 apar aproximativ 30 de rozete hexametrice.Numarul de rasuciri complete depinde de cantitatea de AND/cromozom ( ex. la cr 1 ar fi intre 29-33 de asemenea rotatii).In procesele de rasucire participa in jur de 30 de proteine non histonice . Astfel molecula de AND sufera o compactare de 10000 ori. *GENA:Gena reprezinta un ansamblu liniar de secvente nucleotidice, necesar pentru a produce un polipeptid sau o molecula de ARN functional. In cea mai succinta definitie, gena este o unitate de transcriptie. Genele au o dispozitie lineara in cromozomi. Gena are trei caracteristici de baz: - unitate funcional (determin caracteristicile ereditare); - unitate mutaional (structura chimic a genei se schimb prin mutaie, ceea ce duce la apariia caracterului nou); - unitate de recombinare (n cadrul procesului de crossing-over are loc un schimb de gene corespunztoare ntre cromatidele nesurori ale cromozomilor omologi). Fiecare cromozom are mii de gene, fiecare dintre acestea fiind alctuit dintr-o unitate extrem de mic de informaie genetic, ce determin o caracteristic sau trstur. Dup funcia lor, genele sunt divizate n: gene structurale, gene reglatoare i gene operatoare. Genele structurale codific diferite proteine cu rol structural sau enzimatic. Cele operatoare declaneaz sau nu activitatea genelor structurale. Genele reglatoare controleaz i dirijeaz activitatea genei operatoare i a genei structurale.

Structura genei:Gena prezinta la un capat o secventa care nu codifica si nu e transcriptibila, numita promotor. La celalalt capat se gaseste o secventa, de asemenea, nedecodificatoare si netranscriptibila, numita terminator. Intre cele doua elemente ale genei se gaseste unitatea functionala codificatoare si transcriptibila. Promotorul, care se gaseste la capatul 3, are o structura complexa. Prezinta secventa TATA, denumita cutia Hogness (flancata de regula, de secvente bogate in GC) care determina primul nucleotid ce va fi transcris in ARN. Unitatea functionala este transcrisa in ARN mesager precursor. Terminatorul este o secventa specifica bogata in AT. Regiunea centrala (cadrul de lectura) a genei: incepe cu situsul de initiare (start) al transcriptiei notat S.I.T sau Inr (initiator sequence). Dupa SIT urmeaza o regiune necodanta (transcrisa dar netranslata) de cateva sute de nucleotide, numita 5UTR (untranslated region). Dupa ultimul exon din zona centrala transcrisa a genei exista o secventa 3UTR necodanta (transcrisa dar netranslata). La 15-30 nucleotide de acest situs se produce clivarea (desprinderea) moleculei de ARN sintetizate de pe catena matrita a AND. Acest punct se numeste situsul de poliadenilare Unitatea functionala are o structura discontinua, fiind alcatuita din segmente codificatoare, exoni, si segmente necodificatoare denumite introni. Exonii:sunt secvente transcrise in ARN mesager precursor si pastrate in ARNm matur. Sunt regiuni functionale din structura genei, care, de obicei, codifica anumite parti structurale si/sau functionale distincte ale proteinei, denumite domenii.Numarul exonilor variaza de la o gena la alta (intre 2 si mai mult de 50), precum si la diferite organisme. In unele gene unii exoni nu sunt translatati desi sunt prezenti in ARNm matur : de ex. , exonul 1 in gena pt insulina.Gene diferite pot avea unul sau mai multi exoni identici. Intronii:sunt secvente necodante, transcrise initial in ARNm precursor (transcript primar), dar decupate si indepartate ulterior din ARNm matur, ce va fi alcatuit prin asamblarea exonilor, proces denumit splicing sau matisare.Unii introni sunt dotati cu capacitatea de a-si efectua propria lor ablatie.Aproape toti intronii incep de obicei cu dinucleotidele 5GT si sfarsesc cu AG3.Marimea intronilor variaza la diferite gene, fiind cel mai adesea mult mai mari decat exonii pe care-i separa. Numarul intronilor este egal sau cu unul mai mic decat al exonilor; de exemplu, gena pt distrofina e alcatuita din 73 exoni si 73 introni iar gena pt factorul VIII de coagulare e sangelui e alcatuita din 26 de exoni si 25 de introni.. Uneori ei pot lipsi in unele gene ( ca genele pt histone, angiotensina, AND mitocondrial).La nivelul intronilor se pot gasi secvente cu rol reglator in functia genei. INTERACTIUNILE DINTRE GENE Interactiunea intre genele alele se manifesta prin relatii de dominanta, recesivitate, codominanta, letalitate sau semiletalitate : - gena dominanta este gena care se manifesta in fenotip atat in forma homozigota cat si in forma heterozigota (se noteaza cu litera mare); Penetranta reprezinta frecventa de manifestare in fenotip a unei gene dominante. Daca trasatura ereditara se manifesta la toate persoanele care au in genotip gena respectiva se spune ca are o penetranta completa

(100%). Daca trasatura nu se manifesta la toate persoanele care au in genotip gena respectiva, penetranta este incompleta. - gena recesiva este gena care se manifesta in fenotip doar in forma homozigota (se noteaza cu litera mica); - genele codominante sunt acele gene alele care se manifesta amandoua in fenotip, aspectele fenotipice ale formelor hetereozigota si homozigota ale unei astfel de gene fiind diferite. - genele letale sunt acele gene care n stare homozigot determin moartea individului ducand la eliminarea produsului de conceptie inainte de nastere (avort spontan). - gena semiletala este alela mutanta capabila sa determine moartea homozigotilor recesivi mutanti cu o probabilitate de 50 % din cazuri (de regula, in primele perioade ontogentice). Interactiunea intre genele nealele : *Epistazia presupune ca o anumita pereche de gene (epistatice) influenteaza expresia fenotipica a altei perechi de gene (hipostatice) situata la distanta de primele ajungand pana la inhibarea totala a acestei expresii. Anumite gene nealele situate pe acelasi cromozom se transmit la urmasi aproape intotdeauna impreuna, intre ele neexistand un punct de incrucisare a cromozomilor (chiasma). Fenomenul este numit linkage. Insusiri legate de functia genelor *Specificitatea unei gene este determinata de ordonarea particulara a nucleotidelor pe o anumita secventa din structura primara a moleculei de AND.Specificitatea confera genei capacitatea de a controla, strict, sinteza unui lant polipeptidic. *Pleiotropia este fenomenul prin care o gen mutanta influenteaza activitatea altor gene si este caracteristic sindroamelor.Ex.- sindromul Marfan caracterizat prin defecte ale sintezei de colagen care duc la dislocare de cristalin, anevrism aortic si laxitate ligamentara. In plus, persoanele afectate manifesta scolioza, arahnodactilie (alungirea si subtierea patologica a degetelor ), rar polidactilie.Aceste defecte suplimentare nu pot fi explicate decat prin efectul pe care-l exercita gena dominanata mutanta asupra altor gene.Sindromul Rubinstein-Taybi prezinta malformatii de tipul: aspect de paleta a falangei terminale la police si haluce, microcefalie, nas acvilin, fontanela mult largita, anomalii oculare (cataracta, strabism, atrofie optica etc), retard mental etc. *Expresivitatea reprezinta gradul diferit de manifestare fenotipica a unei gene mutante la membrii unei familii.Ex. Sindromul Gordon, caracterizat prin camptodactilie (flectarea anormala a degetelor) si picior stramb congenital, care prezinta o variabilitate de expresie a malformatiilor: camptodactilia e bilaterala (toate degetele contractate) sau unilaterala (unele degete mobile). *Poligenia exprimarea unui caracter este rezultatul interaciunii dintre mai multe gene; la om se ntlnete mai ales n cazul nlimii, greutii, inteligenei, culorii pielii si ochilor.Exista boli sau malformatii congenitale determinate poligenic. Ex, spina bifida, luxatia congenitala de sold,diabetul zaharat, ulcerul duodenal etc. Spina bifida este un defect congenital care implica dezvoltarea incompleta a tubului neural sau a oaselor care il acopera. Meningocelul implica afectarea meningelor, membranele care acopera si protejeaza creierul si maduva spinarii. Daca meningele ies prin spatiul dintre vertebre (oasele mici, in forma de inel, care formeaza coloana vertebrala), sacul lor se numeste meningocel.

Mielomeningocelul este forma cea mai severa de spina bifida. Apare cand meningele iese prin spatiul din spate, iar maduva spinarii iese si ea. Cei mai multi copii care s-au nascut cu acest tip de spina bifida au si hidrocefalie, o acumulare de fluid in creier si in jurul creierului. TIPURI DE GENE Familii de gene:In unele cazuri genele individuale sunt localizate impreuna, formand un cluster genic. O familie multigenica este un cluster de gene inrudite, gene care prezinta secventa identica sau similara de nucleotide si deci care contin informatie identica sau inrudita. Exista doua tipuri de familii multigenice: 1. Familii multigenice simple, in care toate genele sunt identice. Exemple sunt familia de gene pentru hormonul de crestere, ale carui 5 gene sunt localizate pe cromozomul 17 si familia de gene pentru ARN ribozomal 5S, care cuprinde 2000 de gene repetate in tandem pe bratul lung al cromozomului 1. 2. Familii multigenice complexe, formate din gene similare, dar nu identice separate prin segmente spatiatoare (spacers).Exemplul cel mai bun este reprezentat de genele pentru globine la toate vertebratele, inclusiv la om. Genele pentru globinele umane sunt organizate intr-o familie multigenica pentru globina pe cromozomul 16 si o familie multigenica pentru globina pe cromozomul 11. Gene house-keeping (domestice comune,ubicuitare):Reprezinta 1/5 din numarul total de gene la om, si peste 90% din genele exprimate in oricare alt tip celular. Se afla in majoritatea lor in regiunile de AND relativ bogat in GC, deci in benzile cromozomiale alcatuite din eucromatina ( benzile R). Promotorul este alcatuit din una sau mai multe secvente de tip GC box. Transcriptia lor este continua, permanenta dar la un nivel scazut. PseudogeneIn familiile multigenice exista si pseudogene, gene inrudite ca structura cu genele functionale.Sunt gene silentioase noninformationale si se noteaza cu simbolul grecesc (psi).Pseudogenele include numeroase mutatii punctiforme, deletii etc, care determina ca ele sa devina nonfunctionale. Gene antisens:De regula numai una dintre catenele AND este transcrisa si translatata, catena denumita sens; in timp ce catena pereche denumita antisens, pastreaza integritatea secventelor codificatoare. Deci genele se gasesc de fapt, numai pe catena sens AND. S-a demonstrat totusi, ca doua gene pot ocupa acelasi segment AND fiind plasate fata in fata pe cele doua catene de sensuri opuse. Aceste gene au primit denumirea de gene antisens. Gene suprapuse:Sunt acele gene in care o gena e parte a altei gene si sunt caracteristice virusurilor. CODUL GENETIC:Este mecanismul de functionare a organismelor. El constituie legatura dintre nucletidele molecuei de AND nuclear si modul cum se succed aminoacizii in ribozomi pentru sinteza proteinelor specifice. Este denumit si alfabetul vietii. Unitatea de structura si functie a codului genetic este codonul, care e o tripleta de baze. Codul genetic e alcatuit din 64 de codoni care reprezinta 64 de combinatii ale celor 4 baze azotate ale ARN mesager. Caracteristicile codului genetic: Codul genetic este universal i are origine foarte veche. Aceeai codoni determin poziia aceluiai aminoacid la organisme diferite, cu vechime filogenetic diferit. aceiasi 20 de aminoacizi sunt codificati de aceleasi triplete in toata lumea vie.

Codul genetic nu prezinta ambiguitate. Fiecare codon specifica un aminoacid. Codul genetic este colinear. Exista corespondena dintre secvena nucleotidelor din molecula de ADN sau ARN-m i secvena aminoacizilor din molecula proteic. Codul genetic este nesuprapus i fr virgul, adic ntre doi codoni alturai nu exist nucleotizi comuni (cod nesuprapus), sau nucleotizi fr sens (cod fr virgul). Codul genetic este redundant, adic un aminoacid poate fi codificat de doi sau mai muli codoni. Daca nu ar eista redundanta, atunci 44 de codoni din 64 posibili, nu ar codifica niciun aminoacid, deci ar fi codoni nonsens. Astfel, aminoacidul fenilalanina este codificat de secvena UUU sau UUC (cod genetic ARN-m). Codul genetic contine codoni de start si de stop translational. Codonii start sunt AUG si GUG. Exist trei codoni stop (UAA, UGA, UAG), care determin sfritul mesajului genetic. n prezentarea caracteristicilor codului genetic, se obinuiete s fie utilizai codonii din molecula de ARN-m. Din 64 de codoni 61 codifica cei 20 de aminoacizi iar 3 codoni au semnificatia de stop UAA,UAG,UGA MUTATIILE Mutatiile sunt schimbari bruste care au loc in materialul genetic al unui individ si care se transmit ereditar. Mutatiile pot aparea spontan cu o anumita frecventa in mod natural la orice fiinta vie sau pot fi rezultatul inducerii experimentale cu ajutorul diferitilor agenti mutageni. Gena mutanta apare de fapt printr-o schimbare a genei normale, a tipului salbatic. In acest fel, un organism poate prezenta fie ambele gene normale, fiind un homozigot dominant, fie o gena normala si una modificata, fiind un heterozigot, fie ambele gene mutante, fiind un homozigot recesiv. Dupa cantitatea de material genetic implicata exista 3 tipuri de mutatii : -GENICE modificari in structura anumitor gene sau segmente de gene, ce detin anumite functii metabolice, care duc la maladii metabolice (guta, diabet, hipercolesterol) -CROMOZOMIALE rearanjarea unor segmente dintr-un cromozom (Crix-du-chat) -GENOMICE modificarea numarului de cromozomi dintr-o celula (trisomia, sindromul Down) Mutatia genica:este o modificare a numarului si pozitiei bazelor azotate din structura genei. Mutatia poate sa apara in promotor sau introni modificand rata de transcriptie sau procesul de matisare; sau in exoni sintetizandu-se un lant polipeptidic anormal. Mutatiile genice sunt cauzate de: - erori de replicare a AND ( replicaza poate insera o baza incorecta in catena nou sintetizata) - modificari spontane ale bazelor azotate - agenti mutageni chimici (analogii bazelor, 5-brom-uracilul, induc tranzitii) - fizici (razele UV induc dimeri pirimidinici) - biologici Clasificarea mutatiilor: Dupa modul de aparitie sunt spontane - artificiale ( induse) Dupa tipul celulelor in care apar sunt somatice - germinale (cele mai multe mutatii germinale, produse in regiunile necodante ale AND, nu au un efect fenotipic, fiind mutatii neutre).

10

Dupa locusul pe care-l ocupa pe cromozom sunt autozomale - gonozomale Dupa modul de manifestare in fenotip sunt dominante - recesive Dupa sensul de manifestare sunt de progresie - de reversie Tipuri de mutatii genice Substitutia consta in inlocuirea unei baze azotate cu o alta baza azotata. Daca o baza purinica este substituita cu o alta baza purinica sau o baza pirimidinica e inlocuita de alta baza pirimidinica, substitutia se numeste tranzitie (AT-GC,TA-CG,GCAT,CG-TA). Daca o baza purinica este substituita de una pirimidinica si invers, substirutia se numeste transversie (AT-TA,AT-CG, GC- CG,GC-TA). Substitutia unei baze azotate din structura genei conduce la substitutia unui aminoacid din lantul polipeptidic.Efectele substitutiei unui nucleotid depind de localizarea intragenica a mutatiei (secvente codante, reglatoare sau noncodante). La nivelul regiunilor codante modificarea poate fi silentioasa (fara modificarea aminoacidului; de ex. GCA sau GCG care codifica ambii pt arginina)- substitutia unui nucleotid dintr-un codon duce la aparitia unui codon sinonim si mutatia se numeste sinonima.Daca substitutia duce la aparitia unui alt codon sens (care codifica pt alt a.a) apare modificarea proteinei si acestea se numesc mutatii cu sens gresit (missens mutations); de ex, CTC codifica pt glutamat, daca se transforma in CAC, aceasta codifica pt valina si se modifica lantul de globina ducand la aparitia siclemiei.Daca substitutia duce la aparitia unui codon STOP prematur se va forma o proteina truncheata/incompleta si acest tip de mutatie se numeste mutatie nonsens. La nivelul regiunilor necodante : intronii pot fi si ei sediul unor mutatii; se poate produce alterarea situsurilor de decupare al intronilor (splice site mutations)- respectiv situsul donor 5GT sau acceptor AG3. La nivelul secventelor reglatorii mutatiile modifica rata transcriptiei sau stabilitatea moleculei de ARNm formate. Deletia, aditia sau inversia unei singure baze schimba cadrul de citire si informatia genetica este tradusa eronat. De cele mai multe ori se sintetizeaza o proteina nefunctionala. Deletia : CTGGAG CTAG Aditia : CTGGAG CTGGTGGAG Macroleziunile constau in deletia, aditia sau inversia unei secvente de baze azotate. Ex, DMD e cauzata de deletii partiale ale genei pt distrofina ( 60%) si de aditii si inversii (6%). Recent s-a descoperit o clasa noua de mutatii, numite mutatii instabile sau dinamice, in care anumite repetitii trinucleotidice sufera modificari ( de obicei expansiuni) atunci cand sunt transmise in succesiunea generatiilor. Ex, in boala Hungtington, apare o expansiune a unor repetitii nucleotidice CAG, ce determina modificarea proteinei denumita huntingtina SINDROAME GENETICE:Cea mai cunoscut boal ereditar cauzat de existena unui numr greit de cromozomi este sindromul Down (47,XX,+21 sau 47,XY,+21)

11

Craniul este mic si rotund. Fata este rotunda , ,,ochii mongolieni orientati in sus si in afara profilul facial este plat datorita hiperplaziei oaselor proprii ale nasului , iar fruntea este bombata. Urechile sunt mici si rotunde. Hipoacuzia sau surditatea reprezinta simptome comune. Gura, mica este de obicei deschisa. Buzele sunt groase, uscate si fisurate. Limba, mare este adesea vizibila. Gatul este scurt si gros. Toracele in palnie si cifoza dorso-lombara sunt observate in unele cazuri. Mainile sunt scurte si late cu degete subiri. Suprafata palmei in locul celor doua creste traversale exista o singura creasta creasta simiana. Nu este insa o malformatie constanta (26%). Si nici nu este suficienta pentru diagnostic deoarece 2-4% dintre copiii normali au si ei aceeasi mica anomalie. 40% dintre copiii cu sindrom Down au o malformatie congenitala de cord, tradusa uneori prin cianoza buzelor si a degetelor. Multii altii au malformatii digestive. Se adauga malformatii osoase. Totii copiii cu trizomie 21 au un deficit mental, aproape intotdeauna major. La 5 ani au un coeficent de inteligenta de 50 (media normala este 100). Apoi coeficientul diminua progresiv. Limitele individuale sunt insa considerabile. 5% dintre acesti copii au un coeficent de inteligenta de 70-80 la granita inferioara a normalului. Cu un asemenea coeficient sunt mai mult sau mai putin independenti social. Ei au fost sugestiv numiti mongoli inteligenti. Majoritatea copiilor au un comportament acceptabil; ei sunt imitativi, afectuosi, le place jocul si muzica. Longevitatea ramane relativ mica - sau relativ mare - in functie de unghiul din care privim faptele. La nastere speranta de viata este de 16 ani. Daca copiii depasesc aceasta perioada (25% dintre ei dispar) speranta de viata creste pana la 27 de ani. Deci daca un copil cu sindrom Down traieste 5 ani are foarte multe sanse de a mai trai inca cel putin doua decenii. Fireste exista si ,,mongoli de 40 su chiar de 50 de ani. Dar 50% dintre ei dispar inainte de a fi implinit 5 ani. Datorita malformatiilor de cord , infectiilor(copii cu trizomie 21 sunt neobisnuit de sensibili la infectii banale) sau leucemiilor. Vor fi scunzi barbatii vor avea in medie doar 155 cm. Oarecum neasteptat, si barbatii si femeile au o dezvoltare sexuala aparent satisfacatoare. Este cert insa ca femeile sunt fertile. Cel putin 20 au avut copii. Barbatii sunt insa constant sterili. SINDROMUL TURNER (45,XO),caracteristici: n pubertate si postpubertar: intrzierea maturarii sexuale si infantilismul organelor genitale interne si externe Nou nascutii: greutate si talie mica, toracele latit in forma de scut, insertie joasa a pilozitatii occipitale si frontale, gat palmat (anomalia cea mai caracteristica), distrofii osoase (osteoporoza generalizata sau localizata), scurtare a celui de al patrulea metacarpian, anomalii ale arborelui urinar (rinichi in potcoava), malformatii cardiovasculare, tulburari metabolice (hiperglicemie provocata de tip diabetic), amenoree primara, absenta caracterelor secundare. Cresterea este lenta si deficitara, determina nanism armonios al fetelor cu acest sindrom. SINDROMUL KLINEFELTER (47,XXY)

12

Este o maladie intalnita la barbati si se caracterizeaza din punct de vedere clinic, prin modificari morfologice, de dezvoltare sexuala si psihica. Barbatii afectati reprezinta 10-20% din pacientii care apeleaza la serviciile clinicilor de infertilitate. Valorile taliei se situeaza de regula deasupra mediei normale datorita dezvoltarii disproportionate a membrelor inferioare in raport cu trunchiul, insa inaltimea nu poate constitui un semn de diagnostic deoarece aceasta poate varia. Sindromul este caracterizat prin marirea sanilor (ginecomastie), pilozitate faciala si corporala saraca, penis mic si uneori impotenta, sterilitate. Se poate asocia cu o stare de deficit mintal, un copil care sufera de acest sindrom invata mai tarziu sa scrie si sa citeasca decat altii. Cauza acestui sindrom nu se stie desi are loc mai des la baieti nascuti din mame mai in varsta. In cele mai multe din cazuri un baiat ce sufera de acest sindrom are probleme doar cand ajunge la pubertate. Pentru acest sindrom nu este tratament insa consecintele se pot atenua prin diferite tratamente hormonale. Tratament:Se administraza testosteron.Ginecomastia si defectele genitale se pot trata chirurgical.Este necesara asistenta psihologica.In cazurile cu tulburari mintale, tratament psihiatric.Cand acesti baieti ating varsta de 10-12 ani, este bine sa se masoare nivelul hormonilor din sange periodic, pentru a vedea daca este normal.Daca nivelul testosteronului este scazut si prezinta modificari care de obicei apar la pubertate este recomandat tratamentul cu hormoni.Cea mai comuna forma de tratament implica administrarea depotestosteronului, o forma sintetica a testosteronului, injectabil, o data pe luna.Pe masura ce baietii inainteaza in varsta doza trebuie marita.In urma tratamentului ar trebui sa rezulte dezvoltari psihice si sexuale, inclusiv cresterea parului pubian, cresterea penisului, ingrosarea vocii si crestrea rezistentei muschilor SINDROMUL PATAU (47,XX,+13/47,XY,+13),caracteristici: Greutate mica la nastere, defecte ale oaselor craniene, malformatii ale creierului anterior, nas mare latit, urechi jos inserate, deformate si surditate, malformatii ale fetei, sindactilie, polidactilie, suprapunerea degetului mic cu inelarul, picior strmb Malformatii viscerale multiple: cardiace, biliare, pancreatice, hernii abdominale - Sindromul duce la aparitia buzei despicate, a degetelor flexate, cu degete suplimentare, a hemangioamelor (malformatii ale vaselor de sange) pe fata si pe gat si la multe anomalii structurale ale craniului si fetei. Poate provoca si malformatii ale coastelor, inimii, organelor abdominale si ale organelor sexuale. Supravietuirea pe termen lung este putin probabila. SINDROMUL EDWARDS(47,XX,+18/47,XY+18) n etiologia sindromului este incriminat ca factor principal vrsta avansata a mamei SEMNELE ANATOMO CLINICE Copiii afectati au greutate mica la nastere, intrziere pronuntata n dezvoltare, iar capul, gura si falcile lor sunt mici, nasul scurt, urechi jos inserate si deformate, toracele scurt. Mainile lor, de obicei, au pumnii stransi, cu degetele n flexie permanenta si indexul suprapus peste degetul mediu. Pot avea si malformatii ale coapselor si picioarelor, probleme cu inima si rinichii, precum si retard mintal. Cam 5% dintre acesti copii traiesc mai mult de un an. Cri-du-Chat

13

Sindromul numit si ,,sindromul tipatului de pisica apare la un copil al carui planset seamana cu mieunatul unei pisici. Sindromul este conditionat de dezvoltarea anormala a laringelui, mai exact de o hipoplazie laringiana. Este un tipat slab si ascutit. Dupa cateva saptamani dispare, de obicei. Foarte rar se mai aude si la copii de un an sau putin mai mari. Tipatul este elementul cel mai pregnant al acestui sindrom la nou-nascut. Se adauga insa alte malformatii sugestive : la inceput fata este rotunda ca o luna plina ; ulterior se alungeste ; deseori este si asimetrica, orientarea ochilor in jos si in afara, radacina larga a nasului, spatiu mare dintre ochi (hipertelorism), gura disproportionat de mare si mandibula mica dau acestor copii un aspect singular in patologia umana. Multe alte malformatii ale extermitatilor scurtarea degetelor, curbarea degetului mic (clinodactilie), fuziunea degetelor (sindactilie) intregesc imaginea clinica. Inapoierea mentala a copiilor cu acest sindrom este constanta si extrem de severa coeficientul de inteligenta coboara pana la 20 sau mai putin. Surprinzator, multi dintre ei supravetuiesc si ajung adulti. Adulti scunzi rareori depasesc 150 cm in inaltime cu parul carunt. Fireste, supravetuiesc in spitalele de handicapati mental. La nivelul regiunilor necodante : intronii pot fi si ei sediul unor mutatii; se poate produce alterarea situsurilor de decupare al intronilor (splice site mutations)- respectiv situsul donor 5GT sau acceptor AG3, face ca excizia sa se produca la urmatorul exon, astfel incat ARNm matur va contine si intronul sau va lipsi un exon. Mutatiile in regiunile 5UTR sau 3UTR pot modifica rata sintezei proteice. - La nivelul secventelor reglatorii mutatiile modifica rata transcriptiei sau stabilitatea moleculei de ARNm formate. Cele mai multe informatii despre substitutii provin din studiul hemoglobinopatiilor ( boli ale sangelui in care defectul primar este o alterare a structurii moleculare a Hb). HbS este o Hb anormala cauzata de substitutia unei singure baze din structura genei pentru lantul al globinei, substitutie ce conduce la un codon cu sens gresit in ARNm: CTT- CAT in AND GAA- GUA in ARNm Aceasta substitutie se traduce la nivelul ribozomilor prin inlocuirea ac. glutamic din pozitia 6 cu valina.Hb S confera hematiilor o forma caracteristica de secera, forma ce blocheaza capilarele sanguine.Starea homozigota determina o boala grava, anemia drepanocitara ( siklemia) caracterizata prin icter, tromboze vasculare, infarcte splenice, pulmonare, osoase dureroase.Starea heterozigota, cunoscuta sub denumirea de trasatura celulelor sickle, e asimptomatica sau pot aparea complicatii ca: hematuria, infarcte splenice sau pulmonare. Mutatiile genelor structurale din sistemul genetic eritrocitar neenzimatic al Hb au implicatii asupra calitatii Hb, in timp ce mutatiile genelor reglatoare ale aceluiasi sistem,determina anemiile cunoscute sub denumirea de talasemii, denumire . In functie de lantul Hb implicat au fost descrise -, -, si -talasemia: - Talasemia este cauzata de sinteza unui lant mai scurt. Starea homozigota este incompatibila cu viata, iar starea heterozigota e, in general, asimptomatica sau uneori poate prezenta o anemie usoara. - Talasemia e cauzata de sinteza unui lant mai scurt. Starea homozigota, talasemia majora, e o conditie severa caracterizata prin: anemie hemolitica, hepatosplenomegalie

14

pronuntata, deformare scheletica, facies mongoloid. Starea heterozigota, talasemia minora, este asimptomatica sau poate prezenta o anemie usoara cu splenomegalie. - Talasemia nu are semnificatie clinica. Boli produse prin expansiunea repetitiilor trinucleotidice: - Sindromul X fragil - Distrofie miotonica - Boala Huntington - Epilepsia mioclonica *Boala Huntington, cunoscut i sub denumirea de Coreea Huntington, este o afeciune rar care cauzeaz distrugerea unor pri din creier sau degenerarea acestora. Boala provoac micri rapide i smucite, demen i pierderea abilitilor mentale.De asemenea, afeciunea provoac tulburri ale personalitii, tulburri comportamentale, pierderi de memorie. Simptomatologia se dezvolt, de obicei, dup 40 de ani. Nu exist tratament pentru vindecarea complet a bolii, ns o serie de medicamente pot ajuta la controlul micrilor involuntare i a tulburrilor de comportament.Boala Huntington este cauzat de o mutaie a unei gene. Unii oameni pot transmite gena modificat copilului nainte de a afla c au aceast gen afectat. *Sindrom de fragilitate a cromozomului X (X FRAGIL ) Sindromul cromozomului X fragil este o boala legata de sex.Totusi, transmisia sa prezinta cateva caracteristici particulare: pe cand in mod normal, in bolile legate de sex, femeile pot transmite boala, dar nu sunt niciodata atinse, in cazul sindromului cromozomului X fragil, femeile pot prezenta semne atenuate ale bolii;in paralel,unii barbati purtatori ai anomaliei cromozomice, si care ar trebui deci sa fie atinsi, nu sunt afectati.Sindromul X-ului fragil este una dintre cauzele cele mai frecvente de intarziere mintala la baieti. Aceast boal afecteaz 1 din 1.000 sau 1 din 2.000 de biei, iar numrul femeilor purttoare poate fi substanial mai mare. Bieii afectai de aceast maladie prezint un retard mintal ntre moderat i sever, fetiele pot fi i ele afectate, dar prezint un grad minor de retard mintal. Aproximativ 15-20% din copiii afectai prezint simptome asemntoare spectrului autist, cum ar fi: contactul cu privirea slab calitativ, flfit de mini sau alte gesturi comportamentale ciudate, bti de palme, abiliti senzoriale slabe. Problemele de comportament i retardul n dezvoltarea vorbirii sunt caracteristici comune sindromului xfragil.Copiii cu x-fragil au, de asemenea, caracteristici fizice speciale cum ar fi: craniu ingust si alungit, bolta palatina nalt (cerul gurii), prognatism, strabism, urechi mari si departate de cap, faa prelung, slab tonicitate muscular, si o crestere in volum a testiculelor. *Distrofie musculara miotonica Distrofia miotonica este cea mai comuna forma de distrofie musculara la adulti, afectand cca 30/100 000 de nou nascuti vii. Transmiterea este autosomal dominanta cu penetranta variabila. Ambele sexe sunt in mod egal afectate.Aproximativ 40000 de oameni in USA au distrofie musculara miotonica (MMD).Boala poate duce la o slabire progresiva, lenta a musculaturii, tulburari de ritm cardiac, cataracta amiotrofii distale (atrofia muschilor membrelor, in special a mainii) si cardiomiopatie (afectarea muschiului inimii) si rezistenta la insulina.Distrofia miotonica poate fi insotita de cataracta, calvitie in special frontala, retard mental si tulburari hormonale (tulburari ale virilitatii, atrofie testiculara la barbati; tulburari menstruale, avort recurent la femei).Multe persone nu stiu ca au aceasta boala pana la perioada adolescentei sau de tanar adult.

15

*Mutatii frameshift mutatii cu schimbarea cadrului de lectura ARBORELE GENEALOGIC Metoda intocmirii arborelui genealogic (pedigree-ul) consta in efectuarea unei diagrame familiale care cuprinde istoria si insusirile ascendentilor, descendentilor si colateralilor familiei analizate.Ca importanta diagnostica, metoda serveste la : -delimitarea unei malformatii congenitale neereditare de o boala ereditara propriu zisa -stabilirea tipului de transmitere a bolii ereditare Metoda arborelui genealogic consta in trei etape : -datele genealogice ( ancheta medico biologica familiala) -inregistrarea genealogica ( intocmirea arborelui) -analiza genealogica ( stabilirea tipului de transmitere) *Datele genealogice:Se obtin pe baza unui chestionar complet si apoi se inregistreaza pe fise individuale, dupa care se centralizeaza in fisa de ancheta medico biologica familiala.Punctul de plecare il constituie un subiect denumit probant (caz index sau caz primar), care este purtatorul unui caracter pentru care se doreste stabilirea incidentei lui familiale.In fisa personala a probandului se consemneaza toate elementele ce pot servi pentru interpretarea genetica.De ex, la nivelul viscerocraniului pot fi consemnate : implantarea parului, radacina nasului,planul de implantare a pavilionului urechii, coloratia irisului, dentitia diforma,prognatismul mandibular etc.Examenul somatic este completat cu analize genetico biologice ca : radiografii,EEG,EKG,cariotip,cromatina sexuala,dermatoglife etc.Se vor consemna toate observatiile obstreticale cu privire la proband.Dupa intocmirea fisei probandului se trece la intocmirea fiselor membrilor filiatiei directe si apoi colateralilor probandului. *Datele genealogice ce constituie ancheta medico biologica familiala sunt reprezentate grafic, cu ajutorul semnelor conventionale, rezultand arborele genealogic. *Analiza genealogica are la baza stabilirea tipului de transmitere a caracterului patologic urmarit:autozomal dominanta,autozomal recesiva,legata de cromozomii sexuali SFATUL GENETIC:reprezinta un ansamblu de masuri care se iau in vederea inlaturarii sau limitarii raspandirii bolilor genetice in populatia umana.Sfatul genetic este solicitat in urmatoarele circumstante: -Cuplul doreste copii, iar unul dintre parteneri are o ruda apropiata care sufera de o boala ereditara. -Unul dintre parinti are deja un copil cu un defect grav din nastere. -Femeia a avut deja unul sau mai multe avorturi spontane. Problemele severe ale cromozomilor fetusului pot duce uneori la pierderea sarcinii. Pierderile repetate ale sarcinii pot indica o problema genetica. -Femeia a nascut deja un copil mort, care prezenta semnele fizice ale unei boli genetice.Multe boli genetice grave produc anomalii fizice care dau copilului afectat un aspect specific. -daca partenerii cuplului prezinta un anumit grad de inrudire ( legatura consagvina); -daca femeia are peste 35 de ani, i se recomanda in timpul sarcinii sa faca amniocenteza in vederea stabilirii unui diagnostic prenatal , luand in consideratie ca riscul bolilor cromosomiale cresc odata cu virsta femeii; -daca in perioada timpurie a graviditatii mama a primit medicamente, a trecut chimioterapia sau a fost supusa radiatiei sau a altor factori chimici nocivi;

16

Obiectivele principale ale sfatului genetic sunt acelea de a stabili riscul pe care-l intampina un individ sau cuplu de a avea descendenti afectati de o boala ereditara. Exista mai multe metode de diagnosticare a maladiilor: Clinico-genealogica - colectarea informatiei completa da la persoana in cauza (date despre parintii, frati, surori, buneii, rudele apropiate: ce maladii au suportat). Metoda citogenetica consta in cercetarea garniturii normale de cromosomi si al anomaliilor de numar si de structura a cromosomilor. De asemenea aceasta metoda include determinarea cromatinei sexuale. Pentru aceste analize, se colecteaza singe, sau celulele maduvei osoase, a pielii, a lichidului amniotic, tesuturilor embrionale. Metoda molecularo-genetica. Permite determinarea modificarilor structurale si functionale din acizii nucleici in patologia ereditara. Se extrage probele de ADN din singele periferic, din vilozitatile corionale, lichidul amniotic. Metoda imunogenetica - se utilizeaza in studiul pacientilor si rudelor lor in cazurile de imunodificienta ereditara. Permite determinarea predispozitiei ereditare cu ajutorul markerilor genetici (sistemul HLA). Metoda gemenilor se bazeaza pe compararea frecventei caracterelor la gemenii monozigoti (identici) si dizigoti (neidentici). In afara de examenele care se fac pentru toate gravidele: - hemoglobina (depistarea anemiei), - grup sanguin, glicemie, teste pentru boli infectioase (exemplu: RW - test pentru sifilis), secretii vaginale, - ecografie, sumar de urina, greutatea, tensiunea arteriala, inaltimea fundului uterin precum si prezenta batailor cordului fetal pentru femeile ce intra in grupul de risc se mai fac teste suplimentare, numai dupa acordul femeii, dupa o consultatie medico-genetica. Metode de diagnostic prenatal *Amniocenteza:este un test efectuat asupra femeii insarcinate, de obicei intre saptamanile 16 si 18. Medicul introduce un ac subtire in abdomenul femeii pentru a preleva o cantitate mica de lichid amniotic, cca.20 de ml, ce inconjoara fetusul.Analiza se face dupa o prealabila scanare ecografica ce va releva imagini despre uter, placenta, lichid amniotic si fetus. Celulele din lichidul amniotic descuamate din tegumentele si mucoasele fetusului sunt cultivate in conditii speciale si apoi testate pentru prezenta anomaliilor cromozomiale.Analiza serveste si la determinarea sexului copilului. Cand exista posibilitatea unei cezariene sau riscul de nastere prematura, amniocenteza poate ajuta si la stabilirea gradului de maturitate al plamanilor copilului.Ca si prelevarea de villus corionic, procedura are un risc scazut de a provoca un avort spontan. Amniocenteza este recomandata in urmatoarele situatii: -Varsta materna inaintata. Cu cat inainteaza in varsta femeile au un risc din ce in ce mai mare de a naste un copil cu sindrom Down. In unele tari amniocenteza se practica la toate gravidele peste 35 de ani. Optiunea pentru a efectua testul prenatal poate sa apartina si femeilor tinere -Familii in al caror istoric figureaza bolnavi cu sindroame cromozomiale. In aceasta situatie nu conteaza varsta mamei si este recomandata amniocenteza pentru testarea cromozomilor -Familii in al caror istoric figureaza boli genetice, sau daca parintii sunt purtatori ai unei boli genetice. -Depistarea ecografica a unor anomalii

17

*Analiza vilozitatilor coriale:Aceasta analiza permite diagnosticarea bolilor ereditare in primul trimestru de sarcina (in saptamina 8-10 de sarcina).Prioritatea acestei metode consta in faptul, ca daca se determina schimbari in dezvoltarea copilului, graviditatea poate fi intrerupta prin recomandarea avortului terapeutic.Prelevarea de villus corionic (Chorionic villus sampling CVS) consta in recoltarea cu ajutorul unui cateter, care se introduce in cervixul uterin, de tesut extraembrionar, care din punct de vedere genetic este identic cu celulele fetale. *Testul alfa-fetoproteinei :n perioada de nceput a vieii ftului, -fetoproteina echivalentul fetal al albuminei de la adult, este principala protein din snge, treptat ea fiind nlocuit de albumin.Cu ajutorul acestei analize se determina cantitatea de alfafetoproteina, subsatnta elaborata de catre copil si ce trece in singele mamei. Testul e cert in saptamana 20 de sarcina.Cantitatea crescuta de aceasta substanta poate semnala o malformatie deschisa de tub neural (anencefalia, spina bifida - o maladie caracterizata prin dereglarea formarii coloanei vertebrale si a maduvei spinarii).In cazul in care se determina cresterea alfa-fetoproteinei, deseori este necesar de efectuat si alte investigatii, cum ar fi: ultrasonografia, amniocenteza.Dozarea -fetoproteinei n serul matern este folosit pentru screening-ul prenatal al unor anomalii congenitale, iar aplicare testului triplu permite depistarea unor boli cromosomice, pe baza probelor de snge matern, recoltate n a 16-a sptmn de gestaie.Anomalii congenitale care determin creteri ale nivelelor fetoproteinei n lichidul amniotic i serul matern: Defectele deschise ale tubului neural spina bifida, Decesul spontan intrauterine, Omfalocelul i gastroschizisul, Atrezia esofagian sau intestinal, Sindromul nefrotic congenital, Hipoplazia dermic focal sau alte defecte cutanate, Sindromul Meckel. #Testul triplu const n dozarea n serul matern a -fetoproteinei, estriolului neconjugat i a gonadotropinei corionice umane (hCG fraciunea ). Atunci cnd primele dou au valori sczute, iar hCG este crescut, triplul test este considerat pozitiv . Triplul test pozitiv permite identificarea a cel puin 60% din sarcinile cu fei avnd sindrom Down. #Boala -fetoproteina Estradiolul hCG Sindromul Down Trisomia 18 Sindromul Turner PRICIPII SI TEHNICI Dezvoltarea unor tehnici moleculare din ce n ce mai sofisticate a condus la o explozie de informaii asupra structurii i funciei genelor precum i asupra mecanismelor de reglare a activitii lor. Aplicarea acestor tehnici a culminat cu finalizarea n anul 2001 a celui mai ndrazne i ambiios program de investigare a biologiei umane, Proiectul Genom Uman. Impactul geneticii n practica medical, sntate public i cercetarea medical, a devenit important i unanim recunoscut. Volumul informaiilor referitoare la aspectele moleculare ale patologiei umane se afl ntr-un proces de cretere exponenial. FISH ^Principiul acestei metode de citogenetica moleculara este hibridizarea prin complementariatea a unei sonde de AND monocatenat de cca kb cu o anumita regiune a unui cromozom. ^Sonda este marcata fie direct prin incorporarea unui nucleotid fluorescent fie indirect prin incorporarea unui nucleotid modificat ce contine o molecula reporter (precum biotina sau

18

digoxigenina) care e recunoscuta de un ligand specific (streptavidina pt biotina si Ac specifici pt digoxigenina) conjugat cu un fluorocrom. ^Sondele pot fi clasificate in tipuri in functie de aplicatia practica: ---- - sonde specifice unui locus dat pt detectarea deletiilor sau duplicatiilor submicroscopice; daca sonda nu se fixeaza pe zona cromozomica careia ii corespunde(absenta semnalului), atunci se poate concluziona deletia acestei zone -sonde centromerice pt identificarea centromerului -sonde telomerice -sonde specifice unui cromozom care permit colorarea particulara a unui/unor cromozomi/i Izolarea ADN -Metoda de izolare ADN se alege n funcie de materialul din care este izolat ADN: snge, ser, esut, oase, mduv, lichid amniotic, etc. -n studiile de genetic molecular sursa major o reprezint leucocitele sangvine. Pornind de la civa mililitri de snge, prelevat pe anticoagulant, se pot obine cteva sute de micrograme de ADN Reacia de polimerizare n lan (PCR):este definit ca o metod de sintez i amplificare enzimatic in vitro a unor secvene de ADN -Reacia PCR este contituit din serii de trei pai eseniali, care definesc un ciclu PCR: ^denaturarea ADN matri dublu catenar ^alinierea perechilor de primeri la matricele de ADN monocatenar ^extensia primerilor sub aciunea ADN polimerazei -ADN ce urmeaz a fi amplificat se afl n cantitate foarte mic i este utilizat ca matri pe un sector limitat (ADN int), delimitat de doi primeri, cu orientare opus, unul pe catena matri 5'-3 iar cellalt pe catena matri 3'-5'. Primerii sunt reprezentai de oligonucleotide sintetizate ,,in vitro", reprezentnd piese scurte de ADN monocatenar, de numai 20-50 nucleotide lungime. Aplicaii ale tehnicii PCR ^Identificarea si analiza mutatiilor in ADN. ^Detectarea mutatiilor punctiforme cunoscute si necunoscute, prin digestie cu endonucleaze de restrictie a produsului amplificat. ^Detectarea polimorfismelor ADN pentru depistarea indirecta a mutatiilor producatoare de boli. ^Pe baza metodei PCR au fost elaborate programe de screening al familiilor in care exista predispozitie la diabet zaharat, boli coronariene, hipertensiune arteriala, precum si unele forme de cancer. ^Rol important in diagnosticul prenatal si presimptomatic al bolilor monogenice (boli cauzare de o sigura mutatie genica) Electroforeza ^Este o metod care permite moleculelor ncrcate electric s migreze n cmp electrostatic, spre polul de semn contrar ^Metod standard de analiz a acizilor nucleici ^Mobilitatea electroforetic este determinat de urmatorii factori: concentraia de agaroz, conformaia moleculei de ADN, prezena bromurii de etidiu n gel, tamponul de electroforez si voltajul aplicat. ^Pentru electroforez se folosesc geluri de:agaroz si poliacrilamid Secvenierea ADN

19

^Secvenierea ADN const n stabilirea cu exactitate a succesiunii nucleotidelor dintr-o anumit regiune genomic. n 1977 au fost publicate dou metode diferite prin care se putea realiza secvenierea ADN: metoda degradrii chimice Maxam-Gilbert i metoda enzimatic Sanger. ^Principiu: -se sintetizeaz o caten de ADN complementar fragmentului, cu secven necunoscut, utiliznd ADN polimeraza i o amors rediomarcat. -reacia poate fi inhibat n dreptul unui anumit nucleotid, prin folosirea unor analogi nucleotidici de tipul didezoxinucleotidelor care au pierdut gruparea 3OH. -ADN polimeraza poate aduga un astfel de nucleotid, dar dup ce acesta a fost ncorporat, reacia se oprete datorit absenei gruprii 3OH din didezoxinucleotid, necesar polimerizrii. -se realizeaz fragmente cu o lungime egala distanei dintre amors i locul unde s-a ncorporat un anumit didezoxinucleotid. ^Molecula de ADN ce trebuie secveniat este separat n cele dou catene -Fiecare caten este clonat ntr-un vector monocatenar, fiind inserat ntr-un anumit situs, dup o secven primer cunoscut i marcat radioactiv sau fluorescent -Monocatenele de ADN servesc ca matri pentru sinteza unei catene noi, complementare, folosind ADN polimeraza i nucleotidele necesare sintezei. -Reacia se desfoara concomitent n 4 eprubete; n fiecare se va stabili localizarea unui anumit nucleotid, folosind ca analog inhibitor un anumit didezoxinucleotid. -Ansamblul celor patru reactii poate fi citit pe o scara (pozitionala directionata), de la fragmentele mici la cele mari.

20