Principiile de organizare si functionare a serviciilor publice

Bucuresti, 2011

Consideratii privind notiunea de servicii publice

Pentru satisfacerea cerintelor (hrana, locuinta, cultura, sanatate) membrilor unei colectivitati umane, sunt nfiintate anumite organisme sociale sub denumirea de servicii publice. Intr-un sens mai larg, se poate aprecia ca serviciile publice reprezinta ansambluri de persoane si lucruri create de catre o colectivitate publica n vederea satisfacerii unei nevoi publice si care sunt supuse autoritatii si controlului acesteia. In sens restrans, serviciul public este activitatea sau ansamblul de activitati de interes general si/sau individual prestate de o institutie publica sau de organisme care fac parte dintr-un ansamblu administrativ cu scopul satisfacerii nevoilor publice. Termenul de serviciu public poate fi utilizat atat pentru a desemna aspectul structural, de organism social, cat si pentru a denumi aspectul functional, de activitate desfasurata de acest organism. Notiune complexa si esentiala a dreptului administrativ, acest concept a suportat modificari importante de-a lungul timpului, care l-au fcut sa isi piarda claritatea initiala. In doctrina occidentala s-au conturat pana in prezent trei definitii care coexista si care au fost preluate in legislatia comunitara. 1. Definitia clasica, conturata la nceputul secolului XX, considera ca serviciul public este acea activitate de interes general prestata numai de o persoan publica. In aceasta acceptiune subzista definitia lui Duguit, potrivit caruia serviciul public este activitatea pe care guvernantii sunt obligati sa o presteze in interesul celor guvernati. Este evident ca definirea serviciului public se face dupa natura juridica a organului care il presteaza si care trebuie neaparat sa fie persoana publica, adica statul, colectivitate locala sau alta institutie publica.1 2. Definitia interbelica a aparut ca o necesitate impusa de dezvoltarea economica spectaculoasa a societatii care solicita servicii publice variate, flexibile si operative. Pana in anul 1939, aceste servicii erau apanajul statului si institutiilor sale care nu mai puteau face fata cerintelor sociale, astfel incat s-a vazut nevoit sa incredinteze unele servicii publice catre alte persoane private. Astfel a aparut ideea prestarii unui serviciu public prin intermediul unei firme private. Aceasta definitie ramanea deficitara pentru ca nu preciza in ce conditii activitatea unei persoane private poate fi considerata serviciu public. Aceasta dilema este lamurita in 1964 cand Laubodere arata ca: Serviciul public este activitatea de interes general, prestata de o persoana privata avand prerogativele puterii publice sub controlul administratiei. (AJDA, 1964, p. 91)2 3. Definitia actuala s-a conturat la sfarsitul anilor 80 ca urmare a evolutiei democratiei, recunoscandu-se faptul ca unele servicii publice desfasurate de persoane private nu trebuie sa se bucure neaparat de prerogativele puterii publice. Precizarea este necesara intrucat o serie de servicii publice de interes social cum ar fi cele de sanatate, cultura, invatamant etc. se realizeaza de catre persoane private, dar fara prerogativele puterii
1

Plumb, I., Androniceanu, A., Abaluta, O., Managementul serviciilor publice, Editura Economica, Bucuresti, 2003 2 Plumb, I., Androniceanu, A., Abaluta, O., Managementul serviciilor publice, Editura Economica, Bucuresti, 2003

publice. Ideea democratismului si descentralizarii a impus in practica sistemul preluarii gestiunii serviciilor publice din mana statului si predarii lor catre persoane private.1 Serviciul public poate fi organizat fie la nivel national pentru ntreaga tara (serviciul public al transportului aerian, feroviar), fie la nivel local (transportul comun in cadrul unei localitati) si poarta denumiri diferite (ex.: secretariate, agentii, institute, administratii, sectii, oficii, spitale, scoli, regii autonome, societati). Pentru a fi n prezenta unui serviciu public, sunt necesare urmatoarele conditii: Satisfacerea cerintelor membrilor societatii; Infiintarea lor sa se faca prin acte de autoritate; Activitatea lor se desfasoara in realizarea autoritatii de stat, personalul lor avand calitatea de functionar public; Sunt persoane juridice, avand toate drepturile si obligatiile specifice ale acestora; Mijloacele lor materiale sunt asigurate fie prin subventii bugetare, fie din venituri proprii; cheltuielile serviciilor publice sunt, n principiu, suportate de catre colectivitatea care a instituit si organizat serviciul, dar ele pot fi acoperite total sau partial din veniturile provenite din functionarea serviciului sau cu concursul particularilor. In conceptia profesorului Ioan Alexandru, organismele care preseteaza servicii publici pot fi grupate in trei categorii: Autoritati ale administratiei publice; Institutii publice; Regii autonome de interes public. Aceasta grupare se intemeiaza pe urmatoarele deosebiri: - activitatea autoritatilor administratiei publice se caracterizeaza prin adoptarea si emiterea de acte administrative, activitatea institutiilor publice este mai mult de natura intelectuala in timp ce cea a regiilor autonome este preponderant economica; - mijloacele financiare necesare desfasurarii activitatii autoritatilor publice si, in mai mica masura a institutiilor publice, se asigura de la bugetul statului, iar regiile autonome isi asigura mijloacele banesti, in mare masura, din veniturile obtinute din activitatea proprie; - autoritatile administratiei publice si, in mai mic masura, institutiile publice furnizeaza servicii in mod gratuit, in timp ce regiile autonome presteaza servicii contra cost2

Clasificarea serviciilor publice

Serviciile publice pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:2 Aria de manifestare a interesului ce urmeaza a fi satisfacut: - servicii publice de interes national - servicii publice de interes teritorial/judetean - servicii publice de interes local Obiectul serviciilor publice organizate, acestea determina sfera de activitate in care se manifesta serviciul public, in functie de natura prestatiei:
1

Plumb, I., Androniceanu, A., Abaluta, O., Managementul serviciilor publice, Editura Economica, Bucuresti, 2003 2 Alexandru, I., Structuri, mecanisme si institutii administrative, Editura Sylvi, Bucuresti, 1996

- servicii publice administrative - servicii publice industrial comerciale Regulile juridice aplicabile. Se pot distinge: - servicii publice care functioneaza in regim administrativ - servicii publice care functioneaza in regim mixt, de drept privat si de drept administrativ Agentii prestatori. Putem vorbi de: - organe sau autoritati ale administratiei publice - institutii publice - regii autonome - companii nationale - servicii publice concesionate initiativei particulare. Literatura de specialitate din tara noastra distinge urmatoarele categorii de servicii publice:1 - serviciul de legiferare, la care participa Parlamentul, care are drept scop adoptarea de norme obligatorii, care se reglementeaza uniform pe intreg teritoriul tarii; - serviciul public judiciar, infaptuit de catre instantele judecatoresti, care solutioneaza conflictele juridice si ii sanctioneaza pe cei care incalca legea; - serviciile publice realizate de catre administratie, care asigura executarea legilor si hotararilor judecatoresti si creeaza conditiile de desfasurare a activitatii in domenii precum sanatatea, instructia publica, cultura, transport etc. Data fiind complexitatea cerintelor sociale, exista o mare varietate de servicii publice. De aceea, trebuie sa se faca distinctie intre serviciu public si serviciu de utilitate publica. Distinctia dintre cele doua consta in faptul ca primul este infaptuit de o organizatie statala, iar cel de-al doilea de o organizatie nestatala. In cazul organizatiilor mixte, de stat si particulare, ne aflam in prezenta unui serviciu public, deoarece la acea organizatie participa si statul, fie ca autoritate publica, fie ca persoana juridica.

Principiile de organizare si functionare a serviciilor publice

Infiintarea serviciilor publice, indiferent de natura si modul lor de gestiune, se face cu conditia respectari unor principii de organizare si functionare fundamentale. Ele pot fi grupate in doua categorii: 1. Principii fundamentale ale serviciilor publice; 2. Principii de actiune ale serviciilor publice. 1. Principiile fundamentale sunt: a. principiul egalitatii; b. principiul neutralitatii; c. principiul continuitatii. Este vorba despre un fond comun de principii aplicabil tuturor serviciilor. In continuare vor fi tratate in mod succesiv lasand de o parte principiul gratuitatii al carui domeniu de valabilitate este marginal, deoarece serviciile publice, industriale si comerciale, sunt, prin natura lor, efectuate contra unui pret care trebuie sa acopere

Alexandru, I., Drept administrative, Editura Omnia, Brasov, 1999, p. 112.

cheltuielile cu prestatiile furnizate. In ceea ce priveste gratuitatea serviciilor publice administrative aceasta este departe de a fi generala si absoluta. Principiile fundamentale sunt cele care dau sens serviciului public, si care trebuie sa-i inspire pe functionarii care le furnizeaza, in comportamentul lor cotidian fata de utilizatori. a. Principiul egalitatii Acesta instituie obligativitatea de a nu se face nici o diferenta intre utilizatori, in ceea ce priveste accesul la serviciile publice, cat si in ceea ce priveste serviciul oferit in sine. Insa, aceasta egalitate a drepturilor nu trebuie sa insemne uniformitatea prestatiei. Principiul de egalitate a accesului si tratamentului nu interzice diferentierea modului de furnizare a serviciului public cu scopul de a lupta contra inegalitatilor economice si sociale. Prestatiile pot fi diferentiate, in timp si spatiu, si trebuie sa fie realizate in functie de diversitatea utilizatorilor. b. Principiul neutralitatii Multi teoreticieni trateaza acest principiu ca o dezvoltare al principiului egalitatii. Neutralitatea garanteaza liberal acces al tuturor, fara discriminare, la serviciile publice. Ea implica laicitatea statului, impartialitatea functionarilor publici si interdicitia oricarei discriminare bazate pe convingeri politice, filozofice, religioase, sindicale sau care tin de originea sociala, sex, stare de sanatate, origine etnica. c. Principiul continuitatii Satisfacerea interesului general nu poate fi decat continua, permanenta. Intreruperea serviciului public ar avea consecinte grave. Chiar daca nu ar paraliza toata activitatea economica la nivel national, ea ar risca, in orice caz, sa afecteze functionarea unui sector al vietii colective. De aceea, autoritatile publice trebuie sa faca tot posibilul pentru a evita dezordinea care ar rezulta din intreruperea serviciului. Principiul continuitatii este pus ca o prima conditie celor care infiinteaza serviciul public si are consecinte directe asupra agentilor serviciului public. 2. Principiile de actiune ale serviciilor publice permit oricarui cetatean sau utilizator sa asigure buna functionare a serviciilor publice si a-si puna in valoare drepturile. In acest sens sunt activate: a. Principiul transparentei Toti utilizatorii dispun de dreptul de informare asupra actiunii serviciilor publice si acestea au obligatia de a informa utilizatorii intr-o maniera sistematica. Orice utilizator poate obtine accesul la documentele administrative in limitele legislatiei in vigoare, iar serviciile publice trebuie sa-l informeze asupra motivelor care au stat la baza deciziei adoptate. Ele trebuie sa-i indice posibilitatile de reclamatii si caile de recurs. Orice cetatean poate contesta deciziile care il privesc, poate formula o reclamatie si cere o rectificare. b. Principiul simplificarii Existenta unor proceduri si texte de lege clare si usor de inteles constituie garantia statului de drept. Efortul de simplificare si transparenta administrative reprezinta un element esential al relatiei serviciilor publice cu utilizatorii. Serviciile publice trebuie sa nu pregateasca noi reguli juridice decat in masura in care problema existenta nu poate fi rezolvata prin alte mijloace.

c. Principiul accesibilitatii Serviciile publice trebuie sa fie accesibile in ceea ce priveste implantarea lor geografica, in special in zonele rurale si in cartierele cu probleme. d. Principiul cuantificarii Fiecare serviciu public ar trebui, in mod progresiv, sa incerce sa difuzeze, in mod clar, obiectivele sale si sa-si creeze indicatori care sa masoare calitatea si satisfacerea nevoilor utilizatorilor. e. Principiul participarii Cei care lucreaza in cadrul serviciului public, precum si utilizatorii trebuie sa gaseasca cai pentru a coopera mai activ pentru imbunatatirea acestuia. In activitatea lor cotidiana, serviciile publice reprezinta o garantie a coeziunii sociale a natiunii. La randul sau, cetateanul trebuie sa se simta responsabil de activitatea serviciilor publice. f. Principiul adaptarii Principiul adaptarii mai este numit si principiul mutabilitatii si implica o flexibilitate constanta a serviciului public. Acesta trebuie sa fie adaptat necesitatilor interesului general care pot fi destul de greu de definit. Acest principiu presupune ca cei care conduc trebuie sa-i asculte pe cei condusi, sa-i inteleaga si sa raspunda cerintelor lor. De asemenea, acest principiu explica dependenta serviciului public fata de o colectivitate locala. g. Principiul fiabilitatii Utilizatorul are dreptul la aparare juridica si la fiabilitate in relatiile sale cu administratia si cu serviciile publice. Aceasta inseamna ca statul trebuie sa stabileasca clar modalitatile si conditiile de functionare a serviciilor publice, precum si regulile dupa care sunt efectuate prestatiile; in caz de schimbari, noile reguli trebuie sa fie aplicate urmand modalitati care permit utilizatorului sa li se adapteze cele mai bune conditii. In orice caz, serviciul public trebuie sa stie sa-si recunoasca erorile, sa le corecteze cat mai rapid posibil si sa suporte toate consecintele, atat in raport cu utilizatorii pentru a-i despagubi, cat si in ceea ce priveste reglementarea si organizarea serviciilor.1

Profiroiu, A., Popescu, I., Introducere in stiinta administrative, Editura ASE, Bucuresti, 2003

Bibliografie
1. Alexandru, I., Structuri, mecanisme si institutii administrative, Editura Sylvi, Bucuresti, 1996 2. Alexandru, I., Drept administrative, Editura Omnia, Brasov, 1999, p. 122 3. Plumn, I., Androniceanu, A., Abaluta, O., Managementul serviciilor publice, Editura Economica, Bucuresti, 2003 4. Profiroiu, A., Popescu, I., Introducere in stiinta administrative, Editura ASE, Bucuresti, 2003

Cuprins
Consideratii privind notiunea de servicii publice1 Clasificarea serviciilor publice2 Principiile de organizare si functionare a serviciilor publice...3 Comentarii si concluzii despre tema referatului..6 Bibliografie..7