Sunteți pe pagina 1din 3

La fel ca si Mihai Eminescu,luceafarul poeziei romanesti,cel mai important poet roman al poeziei de dragoste, Caius Valerius Catullus boem

si noncomformist, ajunge sa fie o expresie emblematica a timpului sau. reprezentantul principal al liricii latine din epoca lui Cicero. Desi ar fi putut face o cariera stralucita n forum, cum a facut-o Cicero, venind la Roma, poezia l tenteaza nsa mult mai mult pe Catullus.la fel ca si pe Eminescu care dezinteresat de viata publica si politica isi concentreaza toata viata asupra poeziei si asupra creatiei ideale pe care urmarea sa o infaptuieze. Putem constata cu siguranta ca cei doi a avut o viata scurta, dar plina, care a reusit sa ramna n istoria literaturii universale pana azi. Asupra numelor celor doi exista o deosebire in formarea lor unii cercetatori nclina sa creada ca numele poetului Catullus este un pseudonim - catulio (catullio), catulire, catulus cuvinte ce trimit la sensul peiorativ de catea n calduri, iar numele poetului nepereche este doar schimbat din Eminovici in Eminescu fara vreo conotatie anume. Amandoi sunt provinciali si odata ajunsi in capitala frecventeaza cercuri literare dar si boeme dar spre deosebire de Catullus, Eminescu frecventeaza si alte capitale fiind fascinate de suburbiile oraselor mari dar mai ales de natura pe care o pune pe picior de egalitate cu iubirea si desi nu avea bani nu le ducea lipsa in timp ce poetul alexandrin frecventeaza cercurile inalte din Roma, avand mai multe proprietati in jurul Veronei. La Eminescu, iubirea si natura nu formeaza ceea ce numim un capitol aparte, nu se izoleaza tematic, ci se constituie ca urmare a unei atitudini, a unui tonus fundamental, care lumineaza si tulbura deodata, cele doua sentimente, convertindu-se intr-o stare sau o forta cosmica care urmareste, hotaraste si implineste destinul fiintei umane folosind figurile de stil in ambundenta pentru exprimarea lor in timp ce in toate poeziile in care Catullus isi exprima sentimentele mijloacele artei sunt foarte putine. Pasiunea pentru tema iubirii se face simtita deopotriva in operele celor doi datorita pasiunii pentru femeie. Femeia ocupa un loc important in viata celor doi niciunul nefiind casatorit aveau o slabiciune pentru o anume femeie desi aceasta nu va deveni motivul mortii premature a celor doi. In timp ce Eminescu avea o idila cu Veronica Micle intretinuta cu poezii de dragoste din partea amandurora, Catullus avea o pasiune pentru Lesbia, o femeie maritata si in jurul careia se contureaza un adevarat roman de dragoste in versuri. Contopite indisolubil in poezia lui Eminescu, iubirea si natura nu constituie pentru poetul nostru o tema de imprumut din romantica franceza sau germana, nici nu au semnificatia unor sentimente zadarnice de care omul trebuie sa se elibereze, nici nu raspund acelei chemari subconstiente izvorate din obscura vointa de a trai a lui Schopenhauer.Dimpotriva, iubirea si natura sunt pentru Eminescu, omul si creatorul, formele fundamentale de manifestare a personalitatii sale de exceptie, sunt fenomenele care il insufletesc, il entuziasmeaza si-l proiecteaza in eternitate, sunt cadrul si mijlocul de implinire, de elevatie spirituala, sunt esentiale nevoi de viata si categorii sufletesti primordiale. Eminescu priveste iubirea si natura ca pe o evadare din realitatea brutala si nu ca pe o forma de capitulare in lupta impotriva raului social Atit de frageda te-asameni/Cu floarea alba de cires, Si ca un inger intre oameni/In calea vietii mele iesi. Atat de frageda

Spre deosebire de iubirea angelica a lui Eminescu, inima lui Catullus, exaltata de patima unei iubiri violente,ii inocula o fericire care il desprindea din realitatea cenusie,dorinta lui era aceea de a fi langa iubita sa si de ai arata inflacarate sa iubire prin sarutari fara numar: Da-mi o mie de sarutari,apoi o suta, Apoi iarasi o mie si inca o suta Si,mereu,inca o mie si inca o suta Poezia 5 Eminescu nu se resemneaza la gandul ca va pastra mai departe imaginea ideala a iubitei, caci vraja sub semnul careia se afla poetul,si din ale carei obsesive lanturi incearca zadarnic sa se descatuseze, este puternica si, el inca o mai intreaba cu disperare: Unde te duci ? Cand o sa vii ?iar intrebarea rasuna dramatic,tulburator,in nesfarsit.Sentimentul insingurarii poetului, al indepartarii de iubire,evolueaza treptat catre o poezie a renuntarii, o poezie de tragica evocare a dragostei stinse , ca Din valurile vremii. El nu-si pierde credinta in rostul iubirii si nici aspiratia catre o iubire totala , accesibila doar marilor lirici si marilor indragostiti. Vrednic de retinut este si faptul ca, in Nu ma intelegi una dintre cele mai patetice si semnificative creatii din erotica lui Eminescu , mai apoi in Scrisoarea IV, poetul consemneaza o drama mult mai zguduitoare si mult mai esentiala pentru creator, si anume: constiinta ca fara iubire si fara intelegerea iubitei viata si creatia lui incremenesc,devin imposibile, fiind lipsite prin aceasta, de adevaratul lor izvor de forta afectiva si spirituala. In afara iubirii intelese, neinteles de iubita lui, fiinta creatorului nu mai poate vibra profund,iar arta lui devine sterila, isi pierde caldura, limpezimea, implinirea, iar ingerul devine demon la fel si la despartirea lui Catullus de Lesbia care era pentru poetul antic un foc violent, care cere sarutari fara numardar devine moecha putida, lutum spunand ca are un mers urat si rade ca o mima si prosteste din gura ei de caine de Galia(42). Ajunge pana la disperare crezand ca doar el o iubea cu adevarat dintre cei trei sute de amanti pe care Lesbia ii strange in brate dupa cum chiar el spunea:nenorocito, vai de tine, cui ai sa mai pari tu frumoasa asocindui acesteia o imagine triviala. Dupa cum se poate observa la cei doi poeti se disting doua mari etape in ceea ce priveste poezia de dragoste, o etapa in care persoana iubita pare intruchiparea perfectiunii si o alta cand aceasta devine demon si nenorocirea vietii lor. Iubita isi pierde magia si devine pamanteana din angelica chiar nenorocita din icoana. Stilul celor doi se deosebeste in mare masura din cauza viziunii din care este ptivita dragostea, la eminescu fiind un sentiment inaltator, diafan si enigmatic, stilul fiind unul incifrat ,folosind metafore, personificaei ale naturii, epitete, comparatii,hperbole pentru a exprima iubirea, fara a folosi un limbaj direct si usor de descifrat datorita faptului ca natura joaca un rol important in exprimarea sentimentelor(inger decazut, demonic, angelic), dar si idei filozofice(Nu spera si nu ai teama). In schimb la Catullus, in toate poeziile in care isi exprima senimentele ,fata de Lesbia sau de fratele lui,mijloacele artei sale sunt foarte simple. El isi exprima sentimentele in cuvinte simple, obisnuite. Rareori poetul recurge la comparatii: firele de nisip din Libia, sau floarea livezii care cade taiata de fierul plugului, asa cum a fost ucisa dragostea lui pentru Lesbia, sau la hperbole(Lesbia tine in brate trei sute de amanti deodata) iar natura este foarte putin evocata dar poetul nu se arata indiferent la frumusetile naturii(stele

care, cand tace noaptea, privesc iubirile tainice ale oamenilor). Sintaxa este cea obisnuita, fraze simple,putine intrebari retorice(cui ai sa mai pari tu frumoasa?), vocabular obisnuit iar prea rar se intalnesc epitete. Sfarsitul celor doi mari poeti este tragic amandoi murind din suferinta, Eminescu suferind de singuratate si nebunie rezultatul epuizarii geniului sau poetic, iar Catullus din aproape aceleasi cause; singuratatea datorita mortii fratelui sau si suferintei din dragoste dar si din prisma fapului ca era o fiinta firava si emotiva. Cele doua genii ale literaturii umiversale,desi au trait in epoci diferite vor fi intodeauna unite de pasiunea lor pentru dragoste, dat fiind si faptul ca poeziile lor au rezistat trecerii timpului si ramanand sursa de inspiratie pentru urmasii lor.