Oamenii primitivi bateau din bete pentru a alunga animalele de prada.

Cu timpul, aceste bete au inceput sa acompanieze ritmic cantecele de munca de pe campuri, atenuand astfel efortul fizic. Betele batute ritmic erau folosite si in dansuri rituale de imbunare a zeilor si obtinere a unor recolte bogate. Astfel s-a nascut muzica. Desi aceste teorii sunt pur speculative, este evident ca leaganul muzicii l-a reprezentat zona fertila dintre fluviile Tigru si Eufrat, cunoscuta sub numele de Mesopotamia. Sumerienii, babilonienii si asirienii, ale caror civilizatii s-au dezvoltat in aceasta regiune intre anii 3500 si 500 i.Hr., au lasat urme ale tuturor tipurilor principale de instrumente muzicale: - idiofone, instrumente sub forma de triunghi, ce rezoneaza prin lovire ca un intreg; - aerofone, instrumente tubulare ce produc sunete prin punerea in vibratie a unei coloane de aer suflat; - cordofone, instrumente ce au corzi ce pot fi lovite sau ciupite; - membranofone, instrumente obtinute prin intinderea unei piei de animal peste o cavitate rezonanta. Un imn gravat in piatra, datand din anul 800 i.Hr., dovedeste faptul ca mesopotamienii creasera chiar un sistem primitiv de notare muzicala.