Mvoicu Bunastare

DESPRE LEGITIMITATEA POLITICILOR SOCIALE ~N ROM+NIA
M\lina Voicu
Ce fel de bun\stare
`[i doresc rom=nii?
Despre legitimitatea politicilor

sociale `n Rom=nia
Editura Expert Projects

2005
1
CE FEL DE BUN|STARE VOR ROM+NII?
Acest material este protejat de legile copyright-ului în vigoare.

Orice multiplicare neautorizat\, indiferent de suport, este interzis\ [i
va fi pedepsit\ conform legii.
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale:

M\lina Voicu - Ce fel de bun\stare `[i doresc
rom=nii? Despre legitimitatea politicilor sociale `n
Rom=nia.
Ia[i, Editura Expert Projects, 2005, România
Bibligr.
P: 168, cm 16,8 X 24,2
ISBN : 973-86263-6-6
2
M\lina Voicu
Ce fel de bun\stare
`[i doresc rom=nii?
Despre legitimitatea politicilor

sociale `n Rom=nia
Editura Expert Projects

2005
3
4
Cuprins
Introducere ................................................................................... 7
Capitolul 1 Legitimitate [i suport social ................................... 11
Conceptul de legitimitate ...................................................................... 11
Valori [i atitudini................................................................................... 14
Dinamica [i m\surarea legitimit\]ii ...................................................... 16
Conceptul de suport social .................................................................... 18
Capitolul 2 Legitimitate [i suport pentru regimul de bun\stare 21
Factori determinan]i pentru legitimitatea [i suportul social
al unui regim de furnizare a bun\st\rii ............................................... 21
Interesul personal versus orientarea ideologic\ ...........................................22
Situa]ia economic\ general\ ........................................................................ 25
Tipul de program/beneficiu furnizat ............................................................ 25
Tipul de regim al bun\st\rii .........................................................................27
Dinamica suportului social pentru regimul bun\st\rii .......................... 28
Capitolul 3 Politici sociale în comunism [i post-comunism ..... 32
Profilul politicilor sociale în societ\]ile comuniste ............................... 33
Bun\stare social\ [i legitimitate în comunism ...................................... 36
Post-comunismul [i politicile sociale în perioada de dup\ 1989 .......... 38
Caracteristicile regimurilor de bun\stare post-comuniste .................... 41
Profilul politicilor sociale în România dup\ 1989 ................................ 43
Regimul de bun\stare „ideal” pentru România .................................... 46
Capitolul 4 Reprezent\ri asupra func]iilor sociale ale statului.. 49
Tipuri de state ale bun\st\rii ................................................................. 50
Cine trebuie s\ asigure bun\starea? ...................................................... 55
Stat minimal/stat maximal – sus]in\tori ............................................... 59
Modele în furnizarea bun\st\rii – tipuri de sus]in\tori ......................... 62
Concluzii ............................................................................................... 67
Anex\ - Indicii folosi]i în analiz\ ......................................................... 68
5
Capitolul 5 Suport declarativ [i respingere efectiv\. Atitudinea

fa]\ de impozite în România în perioada de tranzi]ie ........... 71
Câteva repere teoretice cu privire la atitudinea fa]\ de taxe [i impozite72
Atitudinea fa]\ de impozite în România ............................................... 74
Suport declarativ [i abatere de la norm\ în plata impozitelor ............... 76
Orientarea valoric\ sau factori de tip ra]ional
în determinarea atitudinii fa]\ de impozite ......................................... 80
Concluzii ............................................................................................... 85
Capitolul 6 Suport pentru programe [i grupuri sociale:
nivele de suport [i factori determinan]i................................. 86
Factori care influen]eaz\ suportul diferen]iat pentru programe sociale 87
Suportul diferen]iat pentru programe sociale ....................................... 90
Suport pentru grupurile aflate în nevoie – factori determinan]i ........... 94
Concluzii ............................................................................................... 98
Capitolul 7 Legitimitatea politicilor de suport
pentru femei `n societatea rom=neasc\ ............................... 100
Statul bun\st\rii [i pozi]ia femeii în societatea occidental\ ................ 101
Situa]ia femeii în România ................................................................. 103
Perioada comunist\ ....................................................................................103
Situa]ia actual\ ...........................................................................................105
Câteva ipoteze .................................................................................... 107
Care este atitudinea românilor fa]\ de femei? .................................... 110
Cine sus]ine inegalitatea între sexe? ................................................... 115
Tipuri de atitudini fa]\ de femei ......................................................... 126
Politici sociale destinate femeilor ....................................................... 129
Concluzii ............................................................................................. 131
Anexa. Indicii folosi]i în analiz\ ......................................................... 132
Capitolul 8 Egalitate, inegalitate [i roluri tradi]ionale ............ 134
Legitimitate [i valoare ........................................................................ 135
Tipuri de politici destinate suportului pentru femei ........................... 136
Valori [i politici de suport pentru femei.............................................. 141
Concluzii ............................................................................................. 146
Anex\ .................................................................................................. 148
Concluzii
Ce regim de furnizare a bun\st\rii î[i doresc românii? ....... 149
Anex\. Sursa datelor folosite în analiz\ .................................. 153
Bibliografie .............................................................................. 154
6
Introducere
Trecere de la economia planificat\ la cea de pia]\, de la proprietatea de stat la

cea privat\, de la centralism la descentralizare [i autonomie în sectorul economic
[i administrativ a determinat necesitatea redefinirii coordonatelor sistemului ro-
mânesc de furnizare a bun\st\rii. De asemenea, schimbarea profilului social al
riscului precum [i apari]ia unor probleme sociale noi au contribuit o dat\ în plus
la nevoia de a construi un nou regim care s\ asigure bun\starea popula]iei.
Reconstruc]ia acestui regim nu se poate face îns\ f\r\ s\ se ]in\ cont de op]iunile
[i atitudinile popula]iei. Lipsa suportului social pentru o anumit\ politic\ o face
greu de implementat [i poate duce la erodarea legitimit\]ii de care se bucur\
guvernarea [i regimul politic în general.
Aceast\ lucrare î[i propune s\ r\spund\ la dou\ întreb\ri: care este profilul
regimului de bun\stare considerat ca ideal de c\tre popula]ia României? {i care
sunt factorii care determin\ op]iunea pentru un anumit regim de furnizare a
bun\st\rii în ]ara noastr\ la ora actual\? Ceea ce îmi propun este s\ identific o
fa]et\ a ceea ce Rawls (1973) nume[te idealul social, care reprezint\ „concep]ia
asupra societ\]ii, viziunea asupra felului în care diferite scopuri ale cooper\rii
sociale trebuie în]elese” (p. 9). Aceast\ fa]et\ este reprezentat\ de regimul ideal al
bun\st\rii în viziunea românilor. Un al doilea obiectiv vizeaz\ identificarea fac-
torilor care influen]eaz\ aceast\ op]iune.
În fapt, problematica abordat\ vizeaz\ legitimitatea regimului de bun\stare [i
suportul social de care acesta se bucur\ în România. În analiza legitimit\]ii am
optat pentru o defini]ie a conceptului cât mai larg acceptat\ în [tiin]ele sociale,
conform c\reia „legitimitatea implic\ capacitatea sistemului politic de a produce
[i men]ine credin]a c\ institu]iile politice existente sunt cele mai potrivite sau
singurele potrivite pentru societate” (Lipset, 1959, p. 86). Dac\ suportul social
este cel care ne spune dac\ un obiect este considerat a fi bun sau r\u de c\tre
popula]ie, legitimitatea este cea care ne indic\ de ce este considerat astfel. Cu alte
cuvinte, lucrarea de fa]\ încearc\, pe de o parte, s\ identifice punctele considerate
a fi bune sau rele de c\tre popula]ie în ceea ce prive[te sistemul de furnizare a
bun\st\rii [i, pe de alt\ parte, î[i propune s\ vad\ care este baza legitimit\]ii
politicilor sociale. Precizez c\ abordarea mea porne[te de la premisa c\ legi-
timitatea unui regim de bun\stare este una de tip ra]ional, în termeni weberieni, [i
nu efectul tradi]iei sau al carismei.
7
Evaluarea legitimit\]ii unui obiect politic se poate face pe mai multe c\i. Pe de
o parte pot fi observate comportamentele direct ale indivizilor [i apoi pot fi
comparate cu normele promovate de c\tre regimul respectiv. Devierile de la norm\
indic\ sc\derea legitimit\]ii regimului, deoarece se poate considera c\ indivizii
resping regulile impuse de c\tre acesta. Pe de alt\ parte, pot fi investigate ati-
tudinile [i orient\rile de valoare ale popula]iei [i apoi acestea pot fi comparate cu
cele promovate de c\tre regimul politic (Peillon, 1996). Congruen]a dintre op-
]iunile popula]iei [i principiile care stau la baza politicilor promovate de regimul
respectiv indic\ existen]\ unui grad crescut de legitimitate. Am optat în evaluarea
legitimit\]ii regimului de politici sociale din România pentru cea dea doua va-
riant\, deoarece îmi ofer\ o imagine mai bun\ asupra suportului de care se bucur\
sistemul, comportamentul direct observabil fiind greu de investigat [i de in-
terpretat. Am folosit în analizele f\cute date cantitative, culese de diferite institute
de cercetare dup\ 1990. O prezentare a datelor utilizate în analiz\ se afl\ în anexa
de la finalul lucr\rii.
O alt\ op]iune pe care am f\cut-o a fost aceea de a analiza legitimitatea regimul
de furnizare a bun\st\rii din România (welfare regime) [i nu legitimitatea Statului
Bun\st\rii, deoarece conceptul de regim al bun\st\rii este unul mult mai larg,
referindu-se la „o constela]ie larg\ de institu]ii socio-economice, de politici [i
programe toate orientate spre promovarea bun\st\rii oamenilor” (Goodin & al]ii,
1999, p. 5). În plus, termenul de regim al bun\st\rii „leag\ împreun\ valori
specifice cu programe [i politici specifice” (p. 5), fiind mai u[or de abordat din
perspectiva analizei legitimit\]ii [i a suportului social.
Primul capitol al lucr\rii este dedicat abord\rilor teoretice cu privire la le-
gitimitate [i suport social. Sunt prezentate defini]ii alternative date conceptelor,
factori care influen]eaz\ varia]ia acestora [i metode de m\surare [i evaluare a
legitimit\]ii [i suportului social. Cel de-al doilea capitol poate fi inclus tot în sfera
prezent\rii teoretice, fiind centrat pe teorii referitoare la factorii care determin\
legitimitatea [i suportul social acordat regimurilor de bun\stare, precum [i pe
dinamica suportului pentru politicile sociale.
Cel de-al treilea capitol prezint\ profilul politicilor sociale promovate de c\tre
regimul comunist în România [i schi]eaz\ coordonatele sistemului actual de
furnizare a bun\st\rii din ]\rile ex-comuniste [i din ]ara noastr\. Sunt subliniate
mai ales transform\rile care sau produs în domeniul politicilor sociale dup\ 1989.
Finalul capitolului lanseaz\ câteva ipoteze care urmeaz\ a fi testate pe baza datelor
empirice.
Urm\toarele capitole sunt dedicate analizelor propriu-zise. Primul capitol din
aceast\ serie se centreaz\ pe reprezent\rile pe care le are colectivitatea cu privire
la rolul statului în calitate de furnizor al bun\st\rii. Datele relev\ existen]\ unui
suport crescut pentru implicarea statului în organizarea [i oferirea de servicii
8
sociale. Cu toate acestea nu se poate vorbi despre pasivism [i paternalism din

partea popula]iei, ci mai degrab\ despre op]iunea pentru complementaritatea
individ - stat în asigurarea condi]iilor de trai decent.
Urm\torul capitol abordeaz\ problematica suportului fa]\ de politicile fiscale.
De[i se contureaz\ existen]\ unei sus]ineri crescute din partea popula]iei pentru
plata taxelor [i impozitelor, suportul pentru acestea a sc\zut în decursul ultimilor
ani datorit\ cre[terii vizibilit\]ii taxelor [i impozitelor, cât [i înr\ut\]irii situa]iei
economice a popula]iei. În plus, de[i majoritatea celor intervieva]i prezint\ o
atitudine favorabil\ fa]\ de politicile fiscale, opinia dominant\ este c\ cei mai
mul]i dintre români încerc\ s\ evite plata obliga]iilor fiscale.
Capitolul dedicat suportului pentru diferite programe [i servicii sociale indic\
existen]a unei atitudini favorabile pentru cre[terea cheltuielilor dedicate serviciilor
sociale fundamentale, de care beneficiaz\ majoritatea popula]iei, cum ar fi ser-
viciile de s\n\tate sau educa]ia. [i pentru ajutorul acordat anumitor grupuri ]int\
exist\ o larg\ sus]inere la nivelul colectivit\]ii, îns\ anumite grupuri sunt con-
siderate a merita mai mult suport din partea societ\]ii, în compara]ie cu altele. În
prima categorie se afl\ vârstnicii [i [omerii, iar în cea dea doua familiile tinere [i
cele monoparentale.
Analiza legitimit\]ii politicilor de suport pentru femei relev\ existen]a unei
sus]ineri largi pentru participarea fetelor la educa]ie. În ceea ce prive[te par-
ticiparea feminin\ la pia]a muncii [i via]\ politic\ apare controversa. Se contureaz\
dou\ modele, unul agreat de c\tre popula]ia urban\ care sus]ine încurajarea în-
cadr\rii femeii în munc\, [i unul promovat de cei care locuiesc în mediul rural,
pentru care rolul femeii este mai degrab\ unul de tip tradi]ional, orientat exclusiv
pe sfera casnic\. Op]iunea celor care locuiesc în mediul rural poate fi explicat\ nu
numai prin prezen]a unei mentalit\]i de tip tradi]ional, ci [i prin faptul c\ în
gospod\ria rural\ femeia are un rol economic bine conturat, participând activ la
activit\]ile agricole aduc\toare de venit, f\r\ îns\ a fi formal implicat\ într-o
activitate de tip salariat.
Abordarea comparativ\ a legitimit\]ii politicilor de suport pentru femei din
perspectiva suportului de care se bucur\ acestea în diferite ]\ri europene, relev\
faptul c\ România este promotoarea unui model care încurajeaz\ participarea
femeilor la pia]\ muncii, dar nu sus]ine implicarea ambilor parteneri în treburile
casnice. Acest model se sprijin\ pe valorile împ\rt\[ite de c\tre popula]ie.
Analiza datelor empirice indic\ existen]a unui suport crescut din partea po-
pula]iei pentru un regim al bun\st\rii universalist, în care statul trebuie s\ joace un
rol activ [i este sus]inut\ finan]area sporit\ pentru servicii sociale fundamentale.
Investigarea legitimit\]ii programelor sociale propuse de partidele parlamentare,
precum [i de institu]ii cu rol în designul politicilor sociale, indic\ faptul c\
programele care se sprijin\ pe principiile social-democra]iei sunt congruente cu
9
op]iunile colectivit\]ii [i este de a[teptat ca acestea s\ se bucure de legitimarea

popula]iei.
Câteva persoane [i institu]ii au contribuit la redactarea acestei lucr\ri [i a[ dori
s\ le adresez mul]umirile mele pentru sprijinul acordat. Vreau s\ îi mul]umesc în
primul rând domnului profesor C\t\lin Zamfir care mi-a îndrumat pa[ii în stu-
dierea politicilor sociale [i care, prin sugestiile [i îndrum\rile sale a avut o con-
tribu]ie major\ la structurarea acestui material. Vreau s\ mul]umesc, de asemenea,
[i domnului profesor Ioan M\rginean care prin sugestiile pe care mi le-a dat m-a
ajutat foarte mult s\ îmi clarific ideile [i s\ îmi îmbun\t\]esc anumite capitole.
Mul]umirile mele se îndreapt\ [i spre Bogdan Voicu, care prin comentariile sale [i
prin asisten]a tehnic\ acordat\ m-a sprijinit foarte mult în structurarea [i redactarea
materialului. A[ vrea s\ mul]umesc de asemenea [i colegilor mei de la Institutul de
Cercetare a Calit\]ii Vie]ii, ale c\ror comentarii au fost foarte utile pentru îm-
bun\t\]irea textului [i a analizelor f\cute. Acest material nu ar fi putut fi redactat
f\r\ suportul acordat de c\tre Universitatea Bucure[ti, Universitatea din Umea,
Arhiva Central\ a Universit\]ii din Köln, Institutul European din Floren]a [i
Funda]ia pentru o Societate Deschis\ care mi-au oferit posibilitatea unor stagii de
cercetare [i documentare în cadrul c\rora am avut acces la un vast material
bibliografic [i vreau s\ adresez mul]umirile mele acestor institu]ii pe aceast\ cale.
10
Capitolul 1
Legitimitate [i suport social
Conceptul de legitimitate
Majoritatea defini]iilor date conceptului de legitimitate fac apel la no]iunile de
credin]\ [i valoare, precum [i la o component\ evaluativ\ a comportamentului
politic. Astfel c\, legitimitatea este definit\ ca fiind o credin]\ cu privire la
institu]iile politice. În acest sens Linz (1988) arat\ c\ „legitimitatea reprezint\
credin]a c\, în ciuda erorilor [i e[ecurilor, institu]iile politice existente sunt mai
bune decât oricare altele care ar putea fi înfiin]ate [i, de aceea, pot s\ cear\
supunere” (p. 65). Urmând o direc]ie similar\, Widmaier (1988) consider\ c\
„legitimitatea regimului se refer\ la credin]ele unui num\r semnificativ de cet\]eni,
într-un sistem politic, c\ regulile institu]ionalizate ale structurii politice sunt
acceptabile [i au sens în compara]ie cu altele care pot concepute” (p. 144). Fuchs,
Guidorossi, Svenson (1995) pun acceptul pe componenta evaluativ\ a procesului
de legitimare [i consider\ c\ „sistemul democratic al unei ]\ri a fost legitimat cu
succes în m\sura în care cet\]enii consider\ c\ aranjamentele structurale corespund
valorilor fundamentale” (p. 327). Defini]iile date de Peillon (1996) [i Dogan
(1994) termenului se înscriu în acela[i trend.
Defini]ia cea mai larg acceptat\ dat\ conceptului de legitimitate este cea
formulat\ de Lipset (1959, 1960). Acesta consider\ c\ „legitimitatea implic\
capacitatea sistemului politic de a produce [i men]ine credin]a c\ institu]iile
politice existente sunt cele mai potrivite sau singurele potrivite pentru societate”
(1959, p. 86). Conform defini]iei date de Lipset, legitimitatea este o situa]ie care
presupune existen]a a trei elemente: obiectul politic care trebuie legitimat, un
criteriu normativ în baza c\ruia se face evaluarea [i o persoan\ care legitimeaz\.
Obiectul politic poate fi de dou\ tipuri: un regim politic sau o autoritate. Pornind
de la acest fapt, Easton (1965) indic\ existen]a a dou\ tipuri distincte de le-
gitimitate, cea a regimului politic [i cea a autorit\]ilor.
11
Legitimitatea este prezent\ în grade diferite, în regimuri politice diferite

(Zariski, 1986; Dogan, 1988, 1994). „Legitimitatea nu este o variabil\ nominal\,
care exist\ sau nu” (Zariski, 1986, p. 29). Unele obiecte politice se bucur\ de un
grad mai mare de legitimitate, în timp ce altele sunt legitimate de c\tre cet\]eni
într-o m\sur\ mai mic\. Linz (1988) arat\ c\ nici un regim politic nu este legitimat
în propor]ie de 100%, dar c\ nu exist\ regimuri politice care s\ fie complet ne-
legitimate [i s\ se men]in\ la putere pentru o perioad\ mai lung\ de timp, bazându-
se exclusiv pe coerci]ie. O serie de studii referitoare la societ\]ile est-europene în
perioada comunist\ indic\ faptul c\ regimul politic comunist se bucura de un
anumit grad de legitimitate din partea popula]iei care i-a permis s\ se men]in\ la
putere pentru o perioad\ de timp. Aceast\ legitimitate a fost dobândit\ pe mai
multe c\i: în baza serviciilor de bun\stare social\ furnizate de c\tre stat (Man-
delbaum, 1997), în baza unor performan]e economice (Linz, 1988) sau în baza
asigur\rii unei mobilit\]i sociale rapide pentru copiii clasei muncitoare sau ai
]\r\nimii (Denitch, 1979). Conform lui Klein (1992) pr\bu[irea regimurilor co-
muniste la începutul anilor 90 s-a datorat tocmai crizei de legitimitate c\reia nu au
putut s\ îi fac\ fa]\.
Legitimitatea nu reprezint\ o calitate intrinsec\ a obiectului politic (Lillbacka,
1999), ci depinde de cel care observ\, „exist\ doar în ochii acestuia” (p. 27). Din
acest motiv nu doar obiectul politic reprezint\ interes pentru studiul legitimit\]ii,
ci [i persoana care evalueaz\ acest obiect trebuie studiat\ (Lane, 1979). Din acest
motiv, o serie de studii s-au centrat pe leg\tura dintre existen]a sau inexisten]a
legitimit\]ii unui obiect politic [i caracteristicile individuale ale celui care observ\.
Ekstein (1979), Lillbacka (1999), Rotschlid (1979), Barker (1990) indic\ existen]a
unei rela]ii între pozi]ia persoanei în cadrul structurii sociale [i m\sura în care
aceasta consider\ obiectul politic ca fiind legitim. Autorii arat\ c\ persoanele care
au o pozi]ie central\ în tind s\ considere regimul politic ca fiind legitim în mai
mare m\sur\ decât cei care au o pozi]ie marginal\. Pornind de la rela]ia dintre
legitimitate [i pozi]ia individului în structura social\, o serie de studii sau axat pe
semnifica]ia clivajelor sociale pentru legitimarea Statului Bun\st\rii [i a politicilor
sociale. În acest sens, Svallfors (1995) arat\ c\ orice fragmentare a intereselor are
un impact asupra legitim\rii regimului de bun\stare.
Fiind un concept multidimensional (Lillbacka, 1999, p. 5), legitimitatea are
implica]ii pe mai multe paliere. Meyer (1994) arat\ c\ legitimitatea se g\se[te atât
la nivel subiectiv, cât [i le nivel obiectiv. La nivel obiectiv legitimitatea rezid\ în
valori, norme, institu]ii, reguli, proceduri, actori [i performan]e ale sistemului
politic, iar la nivel subiectiv în percep]ii, atitudini, comportamente ale cet\]enilor.
A[a cum decurge din defini]ia dat\ de Lipset legitimit\]ii, aceasta este o situa]ie
care implic\ [i un al treilea element, în afara obiectului politic [i a evaluatorului
individual. Al treilea element este unul de tip normativ, valoric. Procesul de
legitimare presupune evaluarea obiectului politic de c\tre observator în baza unor
12
criterii normative, adic\ a unor valori. Îns\, procesul de legitimare nu are doar o
component\ normativ\, ci [i una cognitiv\ (Berger, Luckman, 1999), deoarece
credin]a este un element de tip cognitiv, iar evaluarea unui obiect nu presupune
doar existen]a unei valori în baz\ c\reia se face aprecierea, ci [i cunoa[terea
situa]iei/obiectului în sine.
Numeroase studii au pus accentul pe componenta evaluativ\ a procesului de
legitimare [i pe importan]a similitudinii valorice între popula]ie [i politicile pe
care le promoveaz\ sistemul politic (Lipset, 1960; Beetham, 1991; Peillon, 1996;
Fuchs, Guidorossi, Svensson, 1995; Merkl, 1988, Zamfir, 1997; Kirsch, 1982). În
acest sens, legitimitatea presupune existen]a unei congruen]e între valorile pe care
le împ\rt\[e[te popula]ia [i cele pe care le promoveaz\ regimul politic. Regimurile
politice se sprijin\ pe o serie de valori [i principii, care vizeaz\ scopurile politice
promovate (Easton, 1965). Autorul arat\ c\ „tipul politicilor promovate ne permite
s\ deducem natura valorilor implicate” (pag. 290). Deci, pornind de la tipul de
politici putem cunoa[te valorile pe care se sprijin\ regimul. Îns\, între valorile
promovate de c\tre un regim [i cele împ\rt\[ite de c\tre popula]ie trebuie s\ existe
o anumit\ concordan]\, altfel regimul î[i pierde legitimitatea. Pentru p\strarea
legitimit\]ii orice regim trebuie deci s\ î[i stabileasc\ un set de valori care s\ fie în
concordan]\ cu cele ale majorit\]ii popula]iei. Astfel, se poate afirma c\, între
politicile promovate de c\tre un regim [i valorile la care ader\ majoritatea po-
pula]iei exist\ o anumit\ concordan]\ necesar\ p\str\rii legitimit\]ii de c\tre
respectivul regim1. De aici rezult\ importan]a deosebit\ pe care o au valorile
pentru legitimitate [i procesul de legitimare în sine. Deoarece valorile au o sem-
nifica]ie aparte pentru m\surarea legitimit\]ii [i pentru dinamica procesului în
sine, urm\toarea sec]iune va fi dedicat\ conceptului de valoare [i dinamicii aces-
teia.
Se poate afirma c\ valorile se afl\ în centrul legitimit\]ii [i constituie o com-
ponent\ central\, major\ a acesteia. Lillbacka (1999) face distinc]ia între le-
gitimitatea central\, bazat\ pe valori, [i paralegitimitate fundamentat\ pe al]i
factori. Conform autorului, valorile reprezint\ baza legitimit\]ii centrale, îns\
legitimitatea nu poate fi redus\ doar la valori. În cadrul procesului de legitimare
mai intervin [i alte elemente, cum ar fi propriul interes sau factori de natur\
afectiv\, ace[tia constituind baza pentru paralegitimitate (p. 13). Meyer (1994)
adaug\ [i nivelul de aspira]ie al cet\]enilor între factorii care constituie baza
legitimit\]ii.
1
Sunt luate în discu]ie regimurile de tip democratic, care se bazeaz\ pe suport din partea popula]iei
[i nu cele de tip totalitar.
13
Valori [i atitudini2
Definirea conceptului de valoare a stârnit mereu dificult\]i. Una dintre cauze o
constituie sensurile diferite atribuite no]iunii de valoare în alte discipline. În
estetic\ sau filozofie, conceptul de are o conota]ie normativ\, valorile fiind criterii
pe baza c\rora se face distinc]ia între bine [i r\u, între frumos [i urât (Ester,
Halman, de Moor, 1994). Conota]ia normativ\ se p\streaz\ [i în cazul folosirii
termenului valoare în limbajul cotidian. „Valoarea” trimite cu gândul la criterii
care ajut\ s\ ne orient\m, la linii de demarca]ie între ceea ce este permis sau
dezirabil din punct de vedere social [i ceea ce nu este.
{tiin]ele sociale care se ocup\ de studiul valorilor nu au ajuns la stabilirea unui
consens în ceea ce prive[te definirea acestora. A[a cum arat\ van Deth [i
Scarbrough (1995), psihologia vede valoarea ca pe „o modalitate de orientare
selectiv\ legat\ de preferin]ele, motivele, nevoile [i atitudinile individuale” (p.
22), în timp ce sociologia „leag\ valoarea de norme, obiceiuri, ideologii” (p. 23).
Dezbaterea cu privire la caracterul individual sau social al valorilor r\mâne în
continuare deschis\ între cele dou\ [tiin]e.
Una dintre defini]iile care se bucur\ de o larg\ acceptare în sfera sociologiei ii
apar]ine lui Kluckhohn. Pentru acesta valoarea reprezint\ „o concep]ie, explicit\
sau implicit\, distinctiv\ pentru un individ sau caracteristic\ pentru un grup, cu
privire la ceea ce este dezirabil, care influen]eaz\ selec]ia modurilor, mijloacelor
[i scopurilor disponibile ale ac]iunii” (1951, p. 395). Adiacent no]iunii de valoare,
autorul citat define[te [i no]iunea de orientare valoric\ în termeni de „concep]ie
organizat\ [i generalizat\, influen]ând comportamentul, cu privire la natur\, la
locul omului în ea, la rela]iile omului cu ceilal]i [i cu privire la dezirabil [i
indezirabil, a[a cum pot fi acestea legate de mediu [i de rela]iile inter-umane” (p.
411).
La rândul lor, van Deth [i Scarbrough (1995), pornind de la defini]iile date de
c\tre McLaughlin [i Thomas [i Znaniecki, conceptualizeaz\ no]iunea de valoare
prin trei propozi]ii de baz\: „valorile nu pot fi direct observate; valorile implic\
considera]ii morale; valorile sunt concep]ii despre ceea ce este dezirabil” (p. 28).
Prima propozi]ie enun]\ un fapt care are consecin]e foarte importante asupra
studierii valorilor [i anume c\ valorile nu pot fi observate de sine st\t\toare,
deoarece sunt incluse în altceva – în comportament, decizii, atitudini. Astfel,
autorii arat\ c\ valorile pot fi conceptualizate separat dar nu pot fi „v\zute”
separat. Din acest motiv m\surarea valorilor în cadrul cercet\rii sociale ridic\ o
2
Textul sec]iunii Valori [i atitudini a fost publicat în „Calitatea Vie]ii”, nr. 1–4/2002, fiind înglobat
în articolul Proiectul de cercetare interna]ional\ privind Studiul Valorilor Europene, autori
M\lina Voicu [i Bogdan Voicu. Pentru folosirea acestui text am primit acordul coautorului.
14
serie de probleme. În plus, Deth [i Scarbrough subliniaz\ faptul c\ valorile nu

constituie moduri de ac]iune, ci principii care stau la baza acestora, orientându-le.
Milton Rokeach (1973) vorbe[te despre sistem de valori, propunând o teorie
cu privire la valori [i la modul în care acestea se constituie întrun sistem. Autorul
define[te valoarea ca pe o „credin]\ de durat\ c\ o anumit\ cale sau un scop al
existen]ei sunt de preferat din punct de vedere social sau personal fa]\ de o cale
sau un scop opuse” (p. 5). Valorile nu exist\ disparat, ci sunt înglobate în cadrul
unui sistem de valori, care reprezint\ o organizare de durat\ a credin]elor cu
privire la scopurile existen]ei [i la modurile considerate dezirabile de atingere a
acestora. În cadrul sistemului fiecare valoare este orientat\ prioritar în func]ie de
celelalte valori, astfel c\ la un anumit moment dat o anumit\ valoare poate s\ fie
prioritar\. Schimbarea valorilor presupune re-ordonarea priorit\]ilor în cadrul
sistemului valoric individual. Sistemul de valori este „suficient de stabil ca s\
reflecte personalitatea individului”, îns\ [i „suficient de instabil ca s\ permit\
rearanj\ri ale priorit\]ilor valorice ca rezultat al schimb\rilor survenite în cultur\,
societate, experien]\ personal\” (p. 11).
Aceast\ stabilitate crescut\ a sistemului de valori a individului se traduce în
plan social prin persisten]a ridicat\ a orient\rilor valorice împ\rt\[ite la un moment
dat de c\tre membrii societ\]ii. A[a cum arat\ Inglehart (1990), schimbarea va-
loric\ la nivelul unei societ\]i apare atunci când cohortele tinere încep s\ în-
locuiasc\ în popula]ie pe cele vârstnice. La nivel social, schimbarea valoric\ se
produce mai degrab\ prin înlocuirea genera]iilor vârstnice cu cele mai tinere,
decât prin modificarea valorilor pe care le împ\rt\[esc indivizii.
Se impune realizarea unei delimit\ri conceptuale între valori [i atitudini.
Fishbein [i Ajzen (1975) definesc atitudinea ca pe o „predispozi]ie înv\]at\ de a
r\spunde întrun mod consistent, favorabil sau defavorabil, cu privire la un anumit
obiect” (p. 6). Diferen]ele dintre atitudini [i valori pot fi surprinse atunci când ne
oprim asupra câtorva dimensiuni: gradul de generalitate, stabilitatea în timp, locul
în structura sistemelor cognitiv [i de personalitate. Spre deosebire de valori care
se situeaz\ la un grad mare de generalitate, dep\[ind obiectele [i situa]iile, ati-
tudinile vizeaz\ obiecte, contexte specifice. O alt\ diferen]\ între cele dou\ con-
cepte o constituie stabilitatea în timp. Valorile au un grad crescut de stabilitate în
timp, sistemul valoric fiind suficient de stabil, în timp ce atitudinile sunt flu-
ctuante, variaz\ de la o situa]ie la alta, fiind direct legate de obiectul/contextul
respectiv. În plus, valorile ocup\ un loc central în cadrul sistemelor cognitiv [i de
personalitate, în compara]ie cu atitudinile care le sunt subordonate.
De[i atitudinile sunt elemente subordonate valorilor în cadrul sistemului de
personalitate, o anumit\ atitudine nu este în mod obligatoriu legat\ de o valoare
specific\. Rokeach (1973) ofer\ un exemplu în acest sens. O atitudine favorabil\
fa]\ de persoanele de culoare poate s\ fie legat\ de valoarea de egalitate sau de cea
de mil\. Deci, atitudinea nu indic\ în orice situa]ie existen]a unei anumite valori.
15
Acest lucru are o semnifica]ie deosebit\ în contextul unei cercet\ri de tip com-
parativ, în cadrul c\reia, aceea[i atitudine sau acela[i grup de atitudini poate s\
indice prezen]a unor valori diferite în contexte sociale diferite.
Cu toate acestea, exist\ o rela]ie logic\ între anumite valori [i atitudini
(Rokeach, 1973), valorile dintr-un anumit domeniu fiind direct legate de ati-
tudinile [i comportamentele incluse în sfera respectiv\. De exemplu, valorile
religioase explic\ cel mai bine comportamentele religioase. Aceast\ leg\tur\ dintre
atitudini [i valori are o importan]\ crescut\, deoarece valorile pot fi conceptualizate
separat, dar nu pot fi studiate separat. Practic, valorile reprezint\ o „realitate
latent\”, aflat\ în spatele faptelor direct observabile, care nu poate fi accesibil\
studierii decât prin intermediul atitudinilor sau comportamentelor directe.
Dinamica [i m\surarea legitimit\]ii

Legitimitatea este însu[it\ în cadrul procesului de socializare politic\, fiind
rezultatul unui proces de înv\]are (Melerman, 1966; Meyer, 1994). În cadrul
acestui proces indivizii internalizeaz\ valorile [i normele considerate a fi de
importan]\ major\ pentru societatea în care tr\iesc, pe care le ajusteaz\ apoi in
func]ie de situa]ia personal\ [i de aspira]iile individuale. Din aceast\ cauz\, „acest
proces de înv\]are are caracter istoric” (Meyer, 1994, p. 18), fiind dependent de
condi]iile [i evenimentele istorice specifice. Îns\, odat\ interiorizate la nivel
individual valorile pe care se sprijin\ legitimitatea unui regim, acestea nu r\mân
imobile, neschimbate pentru tot restul vie]ii. Legitimitatea nu este static\, ea este
mereu dinamic\ (Cipriani, 1987, p. 4). Legitimitatea unui obiect politic poate s\
creasc\ sau s\ scad\ în timp, în func]ie de anumi]i factori.
Un mare num\r de studii demonstreaz\ existen]a unei rela]ii între varia]iile
legitimit\]ii [i eficien]a sistemului politic (Lipset, 1959, 1960; Dogan, 1988, 1994;
Lillbacka, 1999; Cipriani, 1987; Rose, Peters, 1978; Meyer, 1994). Un regim este
considerat eficient de c\tre cet\]eni dac\ acesta satisface cerin]ele cet\]enilor [i
dac\ ini]iativele luate de actorii politici sunt in concordan]\ cu expecta]iile [i
aspira]iile popula]iei. În epoca modern\, mai ales în perioada post-belic\, eficien]a
economic\ joac\ un rol foarte important pentru cre[terea sau sc\derea legitimit\]ii
regimurilor politice. Eficien]a crescut\ a sistemului politic pentru o lung\ perioad\
de timp duce la cre[terea legitimit\]ii sistemului. Acesta este cazul unor state
precum Coreea de Sud, Taiwan, fosta Republic\ Federal\ Germania, în care
eficien]a economic\ pe termen lung a oferit [ansa construirii legitimit\]ii regimului
politic (Dogan, 1994).
Cu toate acestea, sc\derea eficien]ei pentru o anumit\ perioad\ de timp nu
duce imediat la pierderea legitimit\]ii, deoarece regimurile dispun de un rezervor
16
de suport care le asigur\ un anumit grad de stabilitate chiar [i în condi]iile unei

eficien]e sc\zute. Dac\ eficien]a este sc\zut\ pentru o perioad\ mai lung\ de timp,
atunci lipsa de performan]\ va afecta legitimitatea regimului [i poate duce la
sc\derea acesteia. P\strarea legitimit\]ii unui regim în condi]iile unei performan]e
slabe poate fi explicat\ tocmai prin faptul c\ la baza legitimit\]ii se afl\ un nucleu
valoric [i, a[a cum am ar\tat mai sus, valorile sunt rezistente la schimbare, se
modific\ greu, asigurând o constan]\ [i o continuitate atât la nivelul sistemului de
personalitate individual, cât [i la nivelul legitimit\]ii regimului politic.
În cazul sistemelor politice nou formate, eficien]a are o semnifica]ie deosebit\
(Lillbacka, 1999; Meyer, 1994) deoarece acestea nu dispun de un rezervor de
suport acumulat în timp care s\ le permit\ p\strarea legitimit\]ii regimului in
condi]ii de ineficien]\. În fapt, cei care tr\iesc într-o societate în care regimul
politic s-a schimbat de curând nu au internalizat pe deplin valorile proprii noului
regim politic [i nu îl consider\ ca fiind unica alternativ\ sau alternativa cea mai
bun\. În aceste context, cet\]enii fac permanente evalu\ri ale func]ion\rii re-
gimului, în baza eficien]ei acestuia [i îl compar\ cu alte alternative posibile. Din
acest motiv eficien]a crescut\ este foarte important\ pentru legitimarea noilor
regimuri.
Delegitimarea unui regim politic [i preferin]a pentru un alt regim presupune
existen]a unor regimuri alternative, reale sau ideale. În societ\]ile tradi]ionale,
problema legitimit\]ii ordinii sociale, politice, economice [i religioase nu apare
deoarece regimul [i autoritatea se bazeaz\ pe legitimitate de tip tradi]ional,
fundamentat\ pe cutume [i care nu ofer\ posibilitatea unei ordini sociale alter-
native, arat\ Lane (1979). Modernitatea a l\sat loc liber alegerii individuale [i a
oferit modele alternative de ordine social\, care este legitimat\ pe baze ra]ional
legale, individul alegând dintre mai mulate alternative pe care o consider\ cea mai
potrivit\. În acest context este de a[teptat ca ne-legitimitatea s\ creasc\ în so-
ciet\]ile moderne” (p. 63).
Legitimitatea este, a[a cum arat\ Dogan (1994) un concept care poate fi m\surat
empiric. Evaluarea legitimit\]ii unui regim se poate face pe mai multe c\i. Prin
evaluarea comportamentelor directe, explicite ale cet\]enilor sau prin m\surarea
valorilor împ\rt\[ite de c\tre popula]ie, urmat\ de confruntarea acestor rezultate
cu orient\rile valorice care stau la baza politicilor promovate de c\tre regimul
respectiv (Peillon, 1996). Prima modalitate const\ în urm\rire comportamentelor
care deviaz\ de la norma impus\ de regimul politic, comportamente care pot s\
submineze în final eficien]a general\ a regimului. În aceast\ categorie au fost
incluse cre[terea economiei subterane [i revolta fa]\ de plata taxelor (Peillon,
1996; Edlund, 1999b), care indic\ o discrepan]\ între politicile promovate de
c\tre regimul bun\st\rii [i valorile popula]iei care este nemul]umit\ de felul în
care sunt folosi]i banii care provin din taxe. Tot ca indicator al delegitim\rii unui
regim poate fi folosit\ [i cre[terea nivelului de corup]ie, arat\ Dogan (1994).
17
Cea de-a doua modalitate de a evalua legitimitatea unui regim face trimitere la
m\surarea valorilor împ\rt\[ite de c\tre popula]ie. A[a cum am ar\tat anterior
acestea sunt ni[te realit\]i latente, care nu pot fi direct m\surate, ci doar prin
intermediul atitudinilor. Astfel c\ o investiga]ie asupra gradului de legitimitatea
trebuie s\ ia în calcul investigarea atitudinilor [i percep]iei popula]iei cu privire la
regimul a c\rui legitimitate este investigat\.
Conceptul de suport social

Easton (1965) lanseaz\ o defini]ie larg acceptat\ pentru suportul social. Con-
form acesteia, „se poate spune c\ A îi acord\ suport lui B, atunci când A ac]ioneaz\
în numele lui B sau când se orienteaz\ favorabil pentru scopurile, interesele,
ac]iunile lui B. B poate s\ fie o persoan\ sau un grup, o idee sau o institu]ie.” (p.
159).
Diferen]a dintre suportul social [i legitimitate rezid\ în faptul c\, în timp ce
suportul ne spune „dac\ un obiect politic este considerat ca fiind bun sau r\u de
c\tre o popula]ie, legitimitatea ne spune de ce este considerat a[a” (Lillbacka,
1999, p. 6). Practic, suportul este cel care indic\ orientarea fa]\ de un obiect
politic, iar legitimitatea furnizeaz\ justificarea acestei orient\ri. Rela]ia dintre
legitimitate [i suport este oarecum similar\ celei dintre valoare [i atitudine. În
esen]\, legitimitatea are ca nucleu central valoarea, iar suportul rezid\ în atitudini,
care pot fi mai superficiale [i mai deschise la schimbare sau mai profunde [i mai
greu de schimbat.
Tot Easton (1965, 1968) face distinc]ia între suportul deschis (overt support),
care const\ în ac]iuni suportive, comportamente deschise ale persoanei [i suportul
ascuns (covert support), care rezid\ în forme interne de comportament, cum ar fi
orient\ri sau atitudini fa]\ de obiectul politic. În timp ce suportul deschis poate fi
cu u[urin]\ observat, pentru investigarea celui ascuns trebuie f\cut apel la in-
vestigarea atitudinilor persoanei.
O alt\ distinc]ie care se face în literatura de specialitate este cea între suport
specific [i suport difuz. Conform lui Easton (1965, 1968) suportul specific este
strâns legat de ac]iunile autorit\]ilor [i de output-ul sistemului politic. Dac\ cererile
membrilor sistemului politic sunt satisf\cute [i ace[tia sunt mul]umi]i de output-
ul sistemului, atunci este de a[teptat ca suportul specific s\ creasc\. Dac\ output-
ul sistemului nu este perceput ca fiind satisf\c\tor, atunci suportul specific scade.
Suportul specific este foarte dinamic, variind în timp în func]ie de ac]iunile
actorilor politici.
Suportul difuz este independent de ac]iunile imediate care au loc în sistemul
politic [i nu depinde de recompense materiale specifice (Easton, 1968, p. 277).
18
Suportul difuz constituie „un rezervor de atitudini favorabile care îi ajut\ pe

membri s\ tolereze output-uri care sunt opuse dorin]elor lor” (p. 273). Suportul
difuz furnizeaz\ un „rezervor” pe care sistemul se poate baza în condi]iile lipsei
de eficien]\ [i care împiedic\ de-legitimarea regimului atunci când acesta este
perceput ca ineficient de c\tre membri sistemului. Suportul difuz este mai pu]in
dinamic, are iner]ie sporit\ la schimbare. Cu toate acestea, generarea repetat\ sau
pe termen lung a unui output nesatisf\c\tor duce la epuizarea rezervelor de suport
difuz [i la pierderea legitimit\]ii.
O serie de teorii au încercat s\ explice felul în care suportul social este însu[it
de c\tre individ [i modul în care se produc varia]iile de suport la nivel individual.
Teoria socializ\rii al c\rei exponent poate fi considerat Inglehat afirm\ c\ suportul
social este dependent de experien]ele de socializare la care este supus individul
mai ales în perioada formativ\, fiind ulterior rezistent la schimbare sub impactul
factorilor externi. Teoria performan]ei al c\rei promotor principal poate fi con-
siderat Lipset sus]ine c\ suportul depinde de experien]ele recente ale individului,
mai exact de performan]a obiectului politic evaluat, fiind în sc\dere atunci când
eficien]a scade [i în cre[tere atunci când obiectul politic se dovede[te a fi eficient.
Rose, Mishler (2000) [i Rose, Mishler, Haepfer (1998) arat\ c\ cele dou\
teorii, cea a socializ\rii si cea a performan]ei „sunt mai degrab\ complementare
decât antagoniste [i c\ pot fi integrate într-un model al înv\]\rii politice per-
manente (lifetime learning model)” (Rose, Mishler, Haepfer, 1998, pp. 117-118).
Conform acestui model, suportul pentru regimul politic este ini]ial influen]at de
socializarea timpurie, îns\ experien]ele din via]a adult\ modific\ permanent ati-
tudinea fa]\ de regim [i implicit suportul acordat acestuia. În m\sura în care
regimul se dovede[te a fi eficient, outputul înt\re[te experien]ele acumulate în
timpul socializ\rii primare [i suportul pentru regim cre[te. Dac\ output-ul este
nesatisf\c\tor în mod repetat sau pe termen lung, atunci suportul pentru regim se
va eroda [i va sc\dea în timp.
Pe termen scurt, lipsa de eficien]\ a unui regim duce la apari]ia unor atitudini
negative [i la sc\derea suportului specific. În m\sura în care regimul dispune de
un rezervor de suport difuz, construit în timpul socializ\rii politice din anii
formativi, legitimitatea regimului nu va fi afectat\ de aceast\ sc\dere a eficien]ei.
Dac\ insatisfac]ia fa]\ de output se prelunge[te pentru o perioad\ mai lung\ de
timp, nu doar suportul specific va fi afectat, ci [i cel difuz va avea de suferit, fapt
care duce la de-legitimarea regimului.
Multe studii au ar\tat c\ eficien]a joac\ un rol foarte important mai ales pentru
suportul social acordat noilor regimuri politice (Mishler & Rose, 1998, 2000,
2000b; Munro, 2001; Tóka, 1995; Lillbacka, 1999; Eckstein, 1979). Regimurile
nou instituite nu beneficiaz\ de existen]a unui rezervor de suport difuz, cum se
întâmpl\ în cazul regimurilor cu stabilitate în timp. Prin socializare indivizii [i-au
însu[it un alt sistem de valori, diferit de cel care se afl\ la baza legitimit\]ii noului
19
regim. Acest fapt are dou\ implica]ii pentru legitimarea noului regim. Pe de o
parte, legitimarea regimului se face în principal în baza outputului pe care îl are
sistemul, adic\ în baza eficien]ei acestuia. Dac\ regimul este ineficient, suportul
specific, reprezentând baza sus]inerii pe care o are popula]ia fa]\ de regim, scade
[i indivizii se vor orienta c\tre alte alternative pe care le au la dispozi]ie. Pe de alt\
parte, indivizii au fost socializa]i într-un alt sistem [i au o experien]\ de via]\ în
contextul altui sistem, ceea ce le poate facilita op]iunea pentru revenirea la vechiul
regim. Spre deosebire de cet\]enii care tr\iesc într-un regim stabil, cei care tr\iesc
într-unul în schimbare au [i o alt\ alternativ\ disponibil\, [tiu ce înseamn\ s\
tr\ie[ti [i altfel. Insatisfac]ia fa]\ de situa]ia actual\ poate genera cu u[urin]\
respingerea regimului actual [i dorin]a de a-l reinstaura pe cel vechi.
Studiile f\cute în Europa de Est dup\ c\derea comunismului subliniaz\ rolul
eficien]ei, mai ales a celei economice în generarea de suport pentru noul regim
politic (Tóka, 1995). Ini]ial popula]ia a acordat noilor regimuri un suport ne-
condi]ionat de tipul reformismului anticipator, care rezida într-o atitudine fa-
vorabil\ reformelor [i necondi]ionat\ (Sandu, 1996; M\rginean, 1999b), generat\
de respingerea vechii ordini sociale [i economice. Ulterior aceast\ atitudine a fost
înlocuit\ de reformismul de reac]ie, atitudine favorabil\ reformelor, dar care se
reg\se[te doar în anumite segmente ale societ\]ii. Sandu subliniaz\ importan]a
st\rii materiale în apari]ia reformismului de reac]ie, a suportului deci pentru
reform\ [i pentru noua ordine (p. 264).
Se poate afirma c\ noile regimuri din Europa de Est nu dispun de un rezervor
de suport difuz, care s\ constituie o baz\ solid\ pentru legitimitate. Din acest
motiv, eficien]a guvern\rii [i mai ales eficien]a economic\ joac\ un rol foarte
important în formarea unui astfel de suport. În condi]iile ineficien]ei popula]ia
poate s\ considere noul regim ca fiind nelegitim [i s\ resping\ noua ordine social\,
economic\ [i politic\.
20
Capitolul 2
Legitimitate [i suport pentru regimul
de bun\stare
Prezentul capitol î[i propune s\ treac\ în revist\ factorii care influen]eaz\

legitimitatea [i suportul acordat unui regim de bun\stare [i s\ prezinte dinamica
suportului acordat regimurilor de furnizare a bun\st\rii în ]\rile vest [i est
europene. O prim\ parte a capitolului va fi dedicat\ factorilor care influen]eaz\
legitimitatea [i suportul unui regim de furnizare a bun\st\rii, iar cea de-a doua va
trece în revist\ teoriile referitoare la dinamica suportului în regimurile de bun\stare
din ]\rile puternic industrializate [i din cele aflate în tranzi]ia de la comunism la
economia de pia]\ [i democra]ie.
Factori determinan]i pentru legitimitatea [i suportul

social al unui regim de furnizare a bun\st\rii
Studiile dedicate acestui subiect au încercat s\ lege suportul pentru un regim
de bun\stare de o serie de factori printre care se num\r\: interesul personal al
individului, orientarea ideologic\, situa]ia economic\ general\, tipul de serviciu
oferit sau tipul de regim de furnizare a bun\st\rii. Cercet\rile relev\ faptul c\ to]i
ace[ti factori joac\ un rol important în modelarea suportului pentru modul de
furnizare a bun\st\rii, existând abord\ri care acord\ întâietate unuia sau altuia
dintre factori. Cu toate acestea studiile f\cute nu au putut demonstra c\ unul dintre
factori poate determina de sine st\t\tor suportul pentru un regim de bun\stare sau
pentru un anumit tip de program.
21
Interesul personal versus orientarea ideologic\

Un mare num\r de cercet\ri a fost dedicat investig\rii rolului pe care îl joac\
unul dintre cei doi factori, interesul personal sau orientarea ideologic\, în de-
terminarea suportului social pentru un anumit tip de politici sociale, în multe
cercet\ri cei doi termeni fiind considera]i exclusivi [i nu complementari. Cel care
a lansat primul ideea acestei dihotomii legate de legitimitate a fost Max Weber
care arat\ c\ „legitimitatea unei ordini va fi garantat\ în dou\ moduri principale:
prin motive pur dezinteresate, care pot fi pur afective, pot s\ derive din credin]a
ra]ional\ în validitatea absolut\ a ordinii sau se poate origina în atitudini religioase
sau prin interesul personal (1968, pp. 11 – 12). Ulterior ideea a fost preluat\ [i
aplicat\ la studierea legitimit\]ii politicilor sociale [i a regimurilor de bun\stare.
Cei care sus]in c\ interesul personal reprezint\ factorul determinant în suportul
pentru un anumit tip de politic\ a bun\st\rii au pornit, in analiza pe care au f\cut-
o, de la teoria alegerii ra]ionale, conform c\reia oamenii sunt actori ra]ionali care
calculeaz\ avantajele [i dezavantajele, costurile [i beneficiile, atunci când iau o
anumit\ decizie, în cazul de fa]\ decizia de a sus]ine un tip de politic\ social\.
Printre promotorii acestei direc]ii de cercetare se num\r\ Rose (1984) [i Gelissen
(2000). Conform acestei orient\ri, suportul pentru un regim al bun\st\rii este
influen]at de interesele individuale. Cu alte cuvinte, suportul pentru o serie de
beneficii [i servicii sociale depinde de relevan]a pe care acestea o au pentru
indivizii respectivi (Peillon, 1996), dac\ indivizii sunt beneficiari sau beneficiar
poten]iali ai respectivului beneficiu sau serviciu atunci vor fi mai dispu[i s\ îi
acorde suport, în compara]ie cu cei care nu sunt beneficiari.
Teza interesului personal presupune existen]a unei leg\turi între suportul pentru
regimul de furnizare a bun\st\rii [i pozi]ia persoanei în sistemul de stratificare
social\ (Gelissen, 2000). Cei care au o pozi]ie bun\ în sistemul de stratificare
social\, au un venit crescut, un status ocupa]ional crescut, sunt mai pu]in suportivi
fa]\ de politicile de redistribuire a resurselor in cadrul societ\]ii [i vor fi mai
favorabili unor politici de tip liberal, în timp ce cei care au o pozi]ie mai joas\ în
sistemul de stratificare [i care au de câ[tigat de pe urma redistribuirii resurselor,
vor fi sus]in\torii unor politici egalitariste. Dac\ cei din prima categorie au de
pierdut în urma redistribuirii pe care o face regimul de bun\stare, cei din a doua
au de câ[tigat [i astfel se poate justifica atitudinea diferit\ a celor dou\ categorii.
O serie de autori indic\ faptul c\ statul bun\st\rii a fost proiectat istoric pentru
clasa muncitoare, pentru a-i proteja [i promova interesele (Petterson, 1995). De
aceea, multe studii pun în leg\tur\ apartenen]a la clasa muncitoare cu suportul
crescut pentru un regim al bun\st\rii generos (Petterson, 1995; Andersen, Petter-
sen, Svallfors, Uusitalo, 1999; Huseby, 1995; Wilensky, 1975; Coughlin, 1980).
Cei care apar]in clasei muncitoare sunt principalii beneficiarii ai redistribuirii din
cadrul societ\]ii [i atunci interesul lor esen]ial este s\ sus]in\ un regim de bun\stare
22
generos. O serie de teorii care abordeaz\ problema sc\derii suportului pentru

statul bun\st\rii postbelic localizeaz\ cauza pierderii suportului tocmai în mo-
dificarea structurii de clas\ a societ\]ilor industriale avansate, în care clasa mun-
citoare s-a redus numeric [i, în consecin]\ a sc\zut [i baza suportului social
(Johanson, Mattila, 1994; Wilensky, 1975).
Referitor la interesele implicate în sus]inerea unui anumit regim de bun\stare,
Andersen (1993) arat\ c\ exist\ patru astfel de categorii de persoane interesate:
pl\titorii de taxe, angaja]ii în sectorul public, dependen]ii de stat [i al]i consumatori
(p. 32). Conform teoriei interesului personal, cei care pl\tesc taxe vor fi interesa]i
ca diferen]a dintre taxele pe care le pl\tesc [i serviciile [i beneficiile publice pe
care le primesc s\ fie cât mai mic\. În contextul în care ace[tia concep taxele pe
care le pl\tesc ca pe o povar\, de pe urma c\reia nu beneficiaz\ suficient, atunci
suportul lor fa]\ de regimul de bun\stare va sc\dea. De asemenea, angaja]ii din
sectorul public vor fi mai dispu[i decât cei din sectorul privat s\ sus]in\ un regim
de bun\stare universalist [i generos, deoarece cre[terea cheltuielilor publice îi
avantajeaz\, statul fiind angajatorul lor. În plus, cre[terea cheltuielilor sociale nu
înseamn\ doar salarii mai mari pentru angaja]ii publici, ci poate s\ aduc\ [i noi
oportunit\]i de angajare. Suportul celor care sunt dependen]i direc]i de programele
sociale ale statului este evident influen]at de interesul personal, atâta timp cât
schimbarea politicii curente sau reducerea cheltuielilor poate s\ însemne pierderea
beneficiilor pe care ace[tia le primesc. Astfel c\, „cei care primesc ajutor gu-
vernamental de orice tip prezint\ un suport mai mare pentru cheltuielile publice
decât cei care nu primesc” (Sanders, 1988, p. 322).
Studiile realizate relev\ existen]a unei rela]ii între suportul pentru un anumit
regim al bun\st\rii [i gen, rela]ie mediat\ de interesul personal. Andersen, Petter-
sen, Svallfors, Uusitalo (1999); Shivo, Uusitalo (1995) arat\ c\ femeile sunt mai
suportive fa]\ de cheltuielile pentru bun\stare în compara]ie cu alte grupuri
deoarece ele profit\ mai mult de pe urma serviciilor oferite de statul bun\st\rii. Pe
de o parte, un stat al bun\st\rii care ofer\ servicii publice bine organizate pentru
îngrijirea copiilor [i b\trânilor le scap\ pe femei de povara îngrijirii care le revenea
în mod tradi]ional. Pe de alt\ parte, în multe ]\ri femeile sunt predominant angajate
în sectorul de stat, având [i în aceast\ calitate interesul s\ sus]in\ un stat al
bun\st\rii generos. A[a cum men]ionam anterior, Svallfors (1995) sus]ine c\ rolul
claselor în determinarea suportului pentru regimul de bun\stare a fost luat de alte
clivaje politice, cum ar fi genul [i angajarea în sectorul public versus în sectorul
privat.
Cea de-a doua direc]ie de analiz\, care pune accentul pe factorul normativ –
ideologic în determinarea suportului pentru un regim de politici sociale, pleac\ de
la premisa c\ „fiecare sistem de bun\stare se sprijin\ pe un sistem de valori care
furnizeaz\ baza pentru alegerile f\cute” (Dixon, Shik Kim, 1992, p. 1). Aceast\
direc]ie accentueaz\ rolul pe care îl au valorile în constituirea legitimit\]ii unui
23
regim de bun\stare [i indic\ faptul c\ valorile sunt mai importante pentru suportul
social decât interesul personal (Rabušic, Sirovátka, 1999; Roller, 1995b; Gevers,
Gelissen, Arts, Mufels, 2000; Peillon, 1996). Pornind de la defini]ia legitimit\]ii,
în centrul c\reia se afl\ componenta valoric\, este de a[teptat ca acestea s\ joace
un rol foarte important în legitimarea unui regim. Cu toate acestea, a[a cum ar\ta
Lillbacka (1999) legitimitatea se sprijin\ nu numai pe valori, ci [i pe o serie de
alte componente printre care se num\r\ [i componenta afectiv\ [i cea ra]ional\.
Rolul orient\rilor valorice în suportul pentru un regim de bun\stare implic\ [i
rolul pe care îl joac\ orientarea ideologic\ a individului, precum [i op]iunea
politic\ în legitimarea unui anumit tip de regim de politici sociale. Shivo, Uusitalo
(1995), Petterson (1995), Oorschot (2000), Jacoby (1994) indic\ existen]a unei
leg\turi între orientarea fa]\ de modul de furnizare al bun\st\rii [i op]iunea
ideologic\ [i cea politic\, deoarece „opiniile cu privire la statul bun\st\rii fac
parte dintr-o viziune ideologic\ adânc\ despre felul în care societatea trebuie s\
fie organizat\” (Shivo, Uusitalo, 1995, p. 253). Astfel c\, cei care au un suport
crescut pentru un stat al bun\st\rii de tip universalist, cu cheltuieli mari pentru
bun\stare, vor fi mai înclina]i c\tre stânga politic\, fiind sus]in\torii partidelor
socialiste sau social-democrate, în timp ce respingerea cheltuielilor guverna-
mentale crescute se asociaz\ cu orientarea c\tre dreapta politic\.
Cu toate acestea, o mare parte a studiilor dedicate legitimit\]ii politicilor sociale
indic\ faptul c\ atât interesul personal, cât [i orientarea valoric\ joac\ un rol în
determinarea suportului social pentru regimul bun\st\rii, cei doi factori fiind mai
degrab\ complementari (Gevers, Gelissen, Arts, Mufels, 2000; Taylor - Gooby,
1985; Andersen, 1993; Peillon, 1996; Oorschot, 2000; Offe, 1987; LeGrand,
1991). A[a cum arat\ Etzioni (1988), „deciziile nu sunt niciodat\ complet ‚ra-
]ionale’ sau complet ‚non-ra]ionale’, ci sunt ra]ionale in grade diferite” (p. 145).
Deci, [i în decizia de a sus]ine un anumite regim de bun\stare se împletesc factorii
ra]ionali [i cei non-ra]ionali, care pot fi orient\ri de valoare, resurse individuale,
factori afectivi, factori care ]in de contextul cultural [i socio-economic. Fiecare
dintre ace[tia este prezent în grade diferite, prezen]a factorului ra]ional depinzând
în opinia lui Etzioni de o serie de factori precum: educa]ia individului [i ca-
racteristicile societ\]ii din care acesta face parte. Conform autorului indivizii mai
educa]i sunt mai capabili s\ ia decizii ra]ionale comparativ cu cei mai pu]in
educa]i. În plus, când au loc schimb\ri rapide ale mediului indivizii vor ac]iona
mai degrab\ în baza factorilor normativi–afectivi, decât în baza celor ra]ionali. De
asemenea, în anumite societ\]i deciziile se iau mai degrab\ pe baza factorilor
afectivi - normativi, fiind cazul societ\]ilor tradi]ionale în care mitul [i tradi]iile
joac\ un rol important în luarea deciziei, în timp ce în altele se iau pe baza
factorilor ra]ional–instrumentali.
Atât factorii normativi, cât [i cei ra]ionali sunt factori care influen]eaz\ suportul
pentru politicile sociale situa]i la nivel individual, îns\ cercet\rile au indicat [i
24
existen]a unor factori situa]i la nivel macro care influen]eaz\ acest suport. Între
ace[ti se num\r\: situa]ia economic\ la nivelul întregii societ\]i, tipul de programe
care necesit\ suportul [i tipul de regim de bun\stare care este avut in vedere.
Situa]ia economic\ general\

Numeroase studii indic\ faptul c\ în situa]ii de recesiune economic\ sprijinul
acordat de c\tre indivizi cre[terii cheltuielilor guvernamentale sau men]inerii
acestora la un nivel ridicat este în sc\dere (Alt, 1979; Blomberg, Kroll, 1999;
Mullard, Spiker, 1998; Lewis, 1982; Shivo, Uusitalo, 1995). Alt arat\ c\ alegerea
altruist\, cea care reduce suferin]a altei persoane decât a celei in cauz\, apare
atunci când oamenii simt c\ pot s\-[i permit\ s\ o fac\, adic\ atunci când bu-
n\starea personal\ este suficient de ridicat\ astfel încât indivizii s\ se poat\ gândi
[i la situa]ia celor din jur. Astfel c\ „generozitatea [i altruismul cresc odat\ cu
bun\starea” (1979, p. 190). În condi]iile recesiunii economice, când situa]ia
economic\ a celor mai mul]i indivizi este amenin]at\ ace[tia vor fi mai pu]in
dispu[i s\ dea o parte din venitul lor statului pentru a-i ajuta pe cei mai s\raci. În
acest context, oamenii tind s\ î[i protejeze consumul privat în dauna celui public,
ceea ce duce la sc\derea legitimit\]ii statului bun\st\rii [i la sc\derea suportului
pentru cheltuieli crescute pentru bun\stare.
Tipul de program/beneficiu furnizat

Cercet\rile referitoare la suportul pentru diferite servicii [i beneficii sociale
indic\ existen]a unor diferen]e in suportul acordat acestora (Gevers, Gelissen,
Arts, Muffels, 2000; Taylor-Gooby, 1985b, 1985c, 2001; Pettersen, 2001; Peillon,
1996; Sanders, 1988; Esping – Anderson, 1999; Rose, Peters, 1978; Andersen,
Pettersen, Svallfors, Uusitalo, 1999; Ringen, 1987; Brook, Preston, Hall, 1998;
Wilensky, 1975; Coughlin, 1980). Taylor-Gooby consider\ c\ acest fapt indic\
lipsa de solidaritate social\, indivizii nefiind dispu[i s\ acorde acela[i grad de
suport pentru serviciile de care beneficiaz\ toate segmentele societ\]ii. Studiile
citate indic\ existen]a mai multor factori care determin\ varia]ii în suportul acordat
diferitelor programe sociale.
Andersen, Pettersen, Svallfors, Uusitalo (1999), Sanders (1988) [i Taylor –
Gooby (2001) sus]in c\ suportul acordat unui program de c\tre popula]ie depinde
de dimensiunea clientelei actuale [i poten]iale a acestuia. Cu cât num\rul de
beneficiari ai unui program este mai mare, cu atât suportul acordat acestuia este
mai larg, deoarece oamenii nu sunt dispu[i s\ renun]e la ni[te beneficii pe care le
au. În acest caz suportul este acordat de c\tre popula]ie în baza interesului per-
sonal. În consecin]\ programele cu un num\r sc\zut de beneficiari sunt mai pu]in
25
populare pentru c\ cei care au de câ[tigat de pe urma acestuia sunt pu]ini la num\r.
Din aceast\ perspectiv\, programele care se bucur\ de suportul cel mai mare sunt
cele de care beneficiaz\ poten]ial întreaga popula]ie. Este cazul serviciilor de
asisten]\ medical\ sau beneficiilor pentru vârstnici.
Un alt factor care determin\ suportul pentru un anumit tip de program este
interesul personal (Taylor-Gooby, 1985b) acesta îi poate determina pe oameni „s\
priveasc\ nevoile pe care este pu]in probabil s\ le experimenteze ca fiind mai
pu]in demne de sus]inut” (p. 79). Astfel, programele care pot servi interesele unor
largi categorii de cet\]eni se vor bucura de mai mult suport. Esping-Anderson
(1999) afirm\ c\ suportul pentru pensii, s\n\tate [i beneficii pentru vârstnici este
omogen în rândul tuturor grupelor de vârst\ pentru c\ to]i îmb\trânim [i vom
ajunge beneficiari ai acestor programe.
Studiile realizate indic\ importan]a dimensiunii morale a beneficiarilor unui
serviciu în suportul acordat de c\tre popula]ie pentru acesta (Taylor-Gooby, 1985c;
Ringen, 1987; Wilensky, 1975; Peillon, 1996). Programele care furnizeaz\ servicii
c\tre oameni care nu sunt considera]i a fi în nevoie sau care nu sunt considera]i a
merita beneficiul respectiv se bucur\ de suport redus din partea popula]iei. De
asemenea, beneficiile contributorii se bucur\ de mai mult suport decât cele ne-
contributorii. Astfel c\, pensiile de vârst\ sunt mai populare decât beneficiile
destinate [omerilor sau familiilor monoparentale. O alt\ problem\ pe care o ridic\
aceste beneficii este suspiciunea din partea popula]iei c\ accesul la aceste servicii
este deschis fraudei [i c\ cei care beneficiaz\ de ele intr\ în posesia beneficiilor in
mod nemeritat [i fraudulos.
A[a cum rezult\ din cele prezentate anterior [i cum subliniaz\ o serie de autori,
serviciile universale se bucur\ de suportul larg al popula]iei în compara]ie cu cele
bazate pe testarea mijloacelor (Pettersen, 2001; Peillon, 1996; Andersen, Petter-
sen, Svallfors, Uusitalo, 1999; Taylor-Gooby, 1985c; Shivo, Uusitalo, 1995).
Serviciile universale au drept clientel\ poten]ial\ întreaga popula]ie, oricine putând
s\ fie beneficiarul lor la un anumit moment de timp. Este deci în interesul tuturor
s\ sus]in\ ni[te programe de care poate s\ beneficieze oricând. În plus, folosirea
acestora nu ata[eaz\ o stigm\ a[a cum se întâmpl\ în cazul beneficiilor bazate pe
testarea mijloacelor. Deci, folosirea lor nu este asociat\ cu o serie de caracteristici
morale negative. Din aceste motive, beneficiile universale se bucur\ de suport
mult mai mare decât cele care se adreseaz\ unei popula]ii ]int\. Astfel c\ aloca]iile
pentru copii, serviciile medicale, cele educa]ionale se vor bucura de mai mult
suport decât cele destinate unor categorii specifice, cum ar fi programele pentru
[omeri, pentru familii monoparentale, cele destinate persoanelor f\r\ locuin]\ etc.
26
Tipul de regim al bun\st\rii

O serie de studii realizate cu privire la rela]ia dintre tipul de regim al bun\st\rii
[i suportul social acordat acestui regim relev\ existen]a unor diferen]e de suport în
state cu regimuri de bun\stare diferite (Gevers, Gelissen, Arts, Mufels, 2000;
Edlund, 1999b, Evans, 1996; Esping-Anderson, 19999; Oorschot, 2000; Korpi,
1980; Svallfors, 1997). Papadakis, Bean (1993) afirm\ chiar c\ „mecanismele
institu]ionale, politicile [i normele asociate cu instituirea unui tip particular de
regim pot fi mult mai semnificative decât diferen]ele între localizarea social\ a
indivizilor, cel pu]in în rela]ie cu atitudinile fa]\ de statul bun\st\rii” (p. 247).
Majoritatea studiilor pun în eviden]\ diferen]a de suport care exist\ între
regimurile de tip social - democrat [i cele de tip liberal, rezidual3. Regimurile de
tip social-democrat ofer\ o gam\ larg\ de beneficii universale, a c\ror clientel\
poten]ial\ este întreaga popula]ie [i deci se sprijin\ pe suportul larg al popula]iei.
În plus, aceste regimuri de bun\stare se bazeaz\ pe loialitatea clasei de mijloc
(Esping – Anderson, 1999), care nu numai c\ este numeroas\ dar are [i resurse pe
care este dispus\ s\ le împart\ cu restul societ\]ii. De asemenea, politicile uni-
versaliste, promovate in acest tip de regimuri, încurajeaz\ formarea de coali]ii
între clasa muncitoare [i clasa de mijloc (Korpi, 1980, p. 305), ceea ce reduce
clivajele de clas\ în suportul pentru politicile sociale, sporind legitimitatea re-
gimului.
În contrast, regimurile liberale promoveaz\ programe destinate, în principal,
s\ acorde sprijin numai unor categorii de persoane aflate în nevoie. Acest tip de
politic\ traseaz\ praguri de s\r\cie în popula]ie [i îi separ\ pe cei s\racii de restul
popula]iei (Korpi, 1980, p. 305), segmentând societatea între „noi”, majoritatea
pl\titorilor de taxe, [i „ei”, cei cu pu]ine resurse [i care primesc beneficii (Edlund,
1999b, p. 6). Într-un astfel de regim, suportul acordat politicilor pentru bun\stare
este redus deoarece majoritatea popula]iei nu are interesul s\ sus]in\ ni[te pro-
grame de care nu beneficiaz\. În plus, aceste regimuri de bun\stare „depind de
loialitatea celor pu]ini numeric [i adesea reziduali din punct de vedere politic”
(Esping – Anderson, 1999, p. 33). Astfel se explic\ de ce , în ciuda faptului c\
majoritatea popula]iei pl\te[te taxe destul de mari, suportul pentru regimurile de
tip social-democrat este destul de mare, în compara]ie cu suportul pentru politicile
bun\st\rii acordat de c\tre popula]ie în regimurile liberale, in care povara taxelor
este mult mai mic\, dar [i beneficiile sunt mult mai reduse.
3
Clasificarea regimurilor de bun\stare folosit\ este cea f\cut\ de c\tre Esping – Anderson (1990),
care împarte regimurile bun\st\rii în trei categorii: social-democrate, corporatist-conservatoare
[i liberale.
27
Dinamica suportului social pentru regimul

bun\st\rii
Cum legitimitatea [i suportul social depind [i de o serie de factori care ]in de
contextul social, economic [i politic, dinamica suportului social pentru regimul de
bun\stare este diferit\ în societ\]ile vest europene, puternic industrializate fa]\ de
societ\]ile în tranzi]ie est – europene. În ]\rile din Vestul Europei regimul de
furnizare a bun\st\rii nu a suferit modific\ri fundamentale în ultimii 50 de ani, la
fel cum se întâmpl\ [i cu regimul politic [i cu cel economic. În mod evident au
ap\rut o serie de modific\ri [i în cadrul democra]iilor vest-europene, îns\ forma
de guvernare a r\mas aceea[i, organizarea economiei nu s-a schimbat prea mult,
la fel întâmplându-se [i cu modul de furnizare al bun\st\rii. În acest context,
regimurile de furnizare a bun\st\rii se sprijin\ pe un rezervor de suport difuz care
le face s\ fie mai pu]in sensibile la sc\derea temporar\ a eficien]ei. Cu toate
acestea, o serie de teorii prezic sc\derea suportului social [i a legitimit\]ii statelor
bun\st\rii din Vestul Europei. În societ\]ile aflate în tranzi]ie regimul de furnizare
a bun\st\rii nu are un nucleu de suport difuz, care s\ îi asigure sus]inerea din
partea popula]iei [i este mai vulnerabil fa]\ de pierderea eficien]ei.
O parte din studiile realizate asupra regimurilor de furnizare a bun\st\rii din
Vestul Europei prezic sc\derea suportului pentru sistemul de furnizare a bun\st\rii
[i apari]ia unei crize de legitimitate. Cauzele indicate pentru acest fenomen sunt
de mai multe tipuri. O serie de abord\ri plaseaz\ sc\derea suportului în revolta
cet\]enilor fa]\ de sistemul de taxe (Coughlin, 1980; Blomberg, Kroll, 1999).
Dac\ indivizii sunt nemul]umi]i fa]\ de taxele pe care le pl\tesc [i fa]\ de modul
în care acestea sunt folosite, este de a[teptat ca sus]inerea fa]\ de politicile
bun\st\rii s\ scad\. Practic, oamenii consider\ taxele ca fiind o povar\, nu simt c\
beneficiaz\ suficient de pe urma banilor pe care îi dau [i consider\ c\ politicile de
redistribuire din societate nu sunt în interesul lor, ceea ce le scade suportul pentru
acestea.
O alt\ serie de studii plaseaz\ cauza sc\derii suportului pentru politicile bu-
n\st\rii în modificarea structurii sociale (Wilensky, 1975; Johanson, Mattila, 1995;
Ringem, 1987; Andersen, Pettersen, Svallfors, Uusitalo, 1999). Abordarea por-
ne[te de la premisa c\ statul bun\st\rii de tip occidental a fost creat pentru a
sus]ine [i promova interesele clasei muncitoare. În epoca post-industrial\, îns\,
structura ocupa]ional\ [i de clas\ s-a modificat, prin dezvoltarea prioritar\ a
sectorului serviciilor, prin m\rirea clasei de mijloc. Astfel, baza de clas\ a su-
portului pentru statul bun\st\rii s-a redus prin reducerea propor]iei clasei mun-
citoare.
28
Wilensky (1975) arat\ c\ „asociatele afluen]ei – o mas\ de mijloc4 crescut\,

oportunit\]i ocupa]ionale [i educa]ionale crescute – vor favoriza ideologiile anti-
bun\stare” (p. 54). În opinia autorului, sub impactul unui nivel de bun\stare
crescut, distan]a dintre partea superioar\ a clasei muncitoare [i cea inferioar\ a
clasei de mijloc scade, în sensul c\ „valorile [i comportamentele acestora devin
mai apropiate unele de altele decât de cele ale straturilor adiacente din punct de
vedere ocupa]ional [i al venitului” (p. 116). Conform lui Wilensky masa de mijloc
nu este dispus\ s\ sus]in\ o serie de cheltuieli de pe urma c\ror nu beneficiaz\
direct [i care sunt în folosul p\r]ii de jos a clasei muncitoare.
Johanson, Mattila (1995), Andersen, Pettersen, Svallfors, Uusitalo (1999)
atribuie sc\derea suportului pentru statul bun\st\rii de tip occidental extinderii
stilului de via]\ al clasei de mijloc. Clasa de mijloc pune accent pe individualism
[i pe alegerea liber\ [i nu este adepta furniz\rii de servicii similare pentru to]i
cet\]enii, deoarece indivizii sunt diferi]i [i au nevoi diferite care nu pot fi sa-
tisf\cute prin oferirea de servicii similare pentru to]i membrii societ\]ii.
Pe de alt\ parte, Esping – Anderson (1990, 1999) arat\ c\ statul bun\st\rii de
tip social-democrat înt\re[te solidaritatea între clase [i ofer\ o gam\ larg\ de
servicii de care beneficiaz\ [i clasa de mijloc, aceasta fiind direct interesat\ în
men]inerea serviciilor oferite de programele publice. Conform autorului, regimul
de bun\stare bazat pe testarea mijloacelor [i cel bazat pe asigur\ri sociale con-
solideaz\ stratificarea social\ [i m\resc distan]ele între clase. Este de a[teptat ca
erodarea suportului datorat\ cre[terii clasei de mijloc s\ afecteze în principal
regimurile liberale [i pe cele conservatoare [i mai pu]in pe cele social-democrate.
O alt\ explica]ie pentru sc\derea suportului acordat regimurilor de bun\stare
occidentale rezid\ în modificarea riscurilor [i intereselor la care politicile sociale
ar trebui s\ r\spund\. Giddens (1994) [i Esping - Anderson (1999) arat\ c\ în
societatea post-industrial\ profilul riscurilor s-a schimbat. Astfel, au ap\rut noi
categorii de vulnerabilitate social\, noi categorii expuse riscurilor sociale. Roller
(1995a) subliniaz\ faptul c\ „vechile politici pentru egalitate se centrau pe di-
feren]ele de venituri [i erau preocupate de muncitori ca grup social” (p. 62). Noile
politici extind principiul egalit\]ii spre alte arii, cum ar fi egalitatea de gen sau cea
acordat\ persoanelor homosexuale în acest context baza de sus]inere a politicilor
bun\st\rii se mut\ de la muncitori la alte grupuri sociale aflate în situa]ie de
vulnerabilitate. Nu exist\ îns\ studii care s\ indice suportul acordat unor politici
4
Conform lui Wilensky masa de mijloc (middlemass) este constituit\ din partea superioar\ a clasei
muncitoare [i din partea inferioar\ a clasei de mijloc. În ]\rile industrializate acestea dou\
devin din ce în ce mai apropiate din punct de vedere valoric [i comportamental, distan]ându-se
de straturile adiacente din punct de vedere ocupa]ional [i al venitului. Pe m\sur\ ce ]\rile
bogate devin mai puternice, masa de mijloc devine o for]\ politic\ mai fluid\ [i î[i pierde
identit\]ile politice tradi]ionale (Wilensky, 1975, pag.116).
29
destinate s\ sprijine aceste grupuri. Aici este vorba de suportul acordat unui nou
tip de politici, adaptate noii structuri de risc social.
Neomarxi[tii (O’Connor, 1973; Habermas, 1978; Offe, 1984) consider\ c\
statul capitalist [i regimul bun\st\rii de tip capitalist se confrunt\ cu o criz\ de
legitimitate care î[i are originea în caracterul dual [i contradictoriu al statului
capitalist. Conform acestei abord\ri, statul capitalist trebuie s\ performeze dou\
func]ii de baz\ [i adesea mutual contradictorii: acumularea de capital [i legi-
timarea. Asta înseamn\ c\ statul trebuie s\ creeze condi]iile necesare acumul\rii
de capital, precum [i pe cele ale men]inerii armoniei sociale. Astfel c\, statul
capitalist trebuie s\ finan]eze ambele tipuri de cheltuieli neputând s\ neglijeze pe
nici una dintre ele. Acest fapt genereaz\ o criz\ fiscal\ deoarece costurile de
produc]ie sunt socializate, dar însu[irea profitului este privat\. Statul ajunge s\
cheltuie mai mul]i bani decât poate colecta [i intr\ în criz\. Offe (1984) sus]ine c\
statul capitalist se confrunt\ cu o criz\ care se produce la trei niveluri: criz\
fiscal\, criz\ administrativ\, care apare pentru c\ serviciile furnizate de statul
bun\st\rii nu sunt eficiente în ceea ce prive[te cerin]ele [i expecta]iile normative
[i criz\ de legitimare, determinat\ de pierderea loialit\]ii maselor din cauza efec-
telor crizelor fiscale [i administrative.
O alt\ direc]ie de analiz\ atribuie cauza prognozatei sc\deri a legitimit\]ii
statului bun\st\rii de tip occidental schimb\rii valorice care are loc în ]\rile
puternic industrializate din Vestul Europei [i America de Nord (Inglehart, 1990;
van Keresbergen, 2000). Conform lui Inglehart nivelul crescut de bun\stare care
a caracterizat aceste ]\ri în ultima jum\tate de secol a dus la reducerea unor
schimb\ri în profilurile valorice ale popula]iei. Deoarece nevoile bazale ale ma-
jorit\]ii membrilor societ\]ii sunt satisf\cute oamenii nu mai sunt orienta]i spre
satisfacerea acestor, ci spre satisfacerea unor nevoi de rang superior cum ar fi
nevoile de auto-realizare sau cele ordin estetic. Are loc o schimbare valoric\ de la
valorile materialiste, care pun accentul pe factori de ordin material, la valorile
post-materialiste, care se focalizeaz\ pe auto-realizare individual\, pe protec]ia
mediului, pe toleran]\. În acest context, oamenii nu mai sunt interesa]i de sa-
tisfacerea nevoilor materiale imediat pentru ei si semenii lor, ci de satisfacerea
trebuin]elor de ordin superior, ceea ce scade suportul difuz acordat regimurilor
bun\st\rii de tip tradi]ional. Conform lui Inglehart (1971, 1990, 1997) cei mai
deschi[i fa]\ de valorile post-materialiste sunt tinerii, astfel c\ odat\ cu intrarea în
via]a politic\ a genera]iilor socializate în epoca postbelic\ suportul pentru statul
bun\st\rii este de a[teptat s\ scad\.
Cu toate acestea, numeroase cercet\ri realizate în statele Europei de Vest indic\
un suport crescut pentru furnizarea public\ a bun\st\rii (Taylor – Gooby, 1995,
1998, 2000, 2001; Svallfors, 1993, 1995, 1997; Andersen, Pettersen, Svallfors,
Uusitalo, 1999). Explica]iile sunt multiple. Pe de o parte, chiar dac\ structura
social\ în aceste state a suferit modific\ri în perioada postbelic\, „bazele struc-
30
turale ale politicilor de clas\ persist\, dar rolul privilegiat al claselor a fost luat de
alte clivaje politice, cum ar fi genul sau angajarea în sectorul public” indic\
Svallfors (1995, p. 54). Pe de alt\ parte, chiar dac\ are loc o schimbare a ori-
ent\rilor valorice ale popula]iei aceast\ schimbare afecteaz\ cohortele tinere, cele
vârstnice r\mânând suporteri ai politicilor favorabile bun\st\rii publice, ceea ce
asigur\ o baz\ larg\ a suportului pentru statul bun\st\rii la nivelul întregii societ\]i.
În plus, Pierson (1998) indic\ existen]a a dou\ motive pentru care suportul
pentru statul bun\st\rii este înc\ ridicat în ]\rile vest-europene. În primul rând,
segmente largi ale electoratului primesc venituri de la statul bun\st\rii. A[a cum
spun Andersen, Pettersen, Svallfors, Uusitalo (1999), statul bun\st\rii a devenit
un constituent esen]ial al vie]ii cotidiene a oamenilor [i acest fapt creeaz\ grupuri
cu interese puternice în men]inerea acestuia. „Simpla existen]\ a acestuia re-
produce suportul pe care statul bun\st\rii îl prime[te” (p. 239). În al doilea rând,
Pierson subliniaz\ faptul c\ „sus]in\torii politicilor bun\st\rii lupt\ pentru men-
]inerea unor beneficii deja existente, iar oamenii reac]ioneaz\ mai intens la pier-
derea poten]ial\ a unui drept deja existent, decât la ideea unui beneficiu poten]ial
viitor” (p. 554).
A[a cum am ar\tat anterior, societ\]ile în schimbare se confrunt\ cu o dinamic\
diferit\ a suportului pentru regimul de bun\stare. În primul rând, c\ regimul de
furnizare a bun\st\rii este în constituire, politicile sociale [i institu]iile care asigur\
furnizarea bun\st\rii se modeleaz\ [i remodeleaz\ în func]ie de noul context social,
politic [i economic. Pe de alt\ parte, aceste societ\]i se confrunt\ cu lipsa su-
portului difuz, a nucleului valoric ce se afl\ la baza legitimit\]ii unui regim politic
sau de politici sociale. În acest context, factorul principal în câ[tigarea suportului
de c\tre popula]ie r\mâne eficien]a perceput\ a sistemului, care la nivelul re-
gimului bun\st\rii se m\soar\ în asigurarea unui nivel de bun\stare considerat a fi
optim pentru societatea respectiv\. Deoarece dinamica suportului pentru regimul
bun\st\rii este strâns legat\ de transform\rile care au avut loc în societ\]ile aflate
în tranzi]ie, aceast\ problematic\ va fi abordat\ în capitolul dedicat politicilor
sociale în România.
Suportul social [i legitimitatea politicilor bun\st\rii sunt influen]ate de o serie
de factori care ac]ioneaz\ în mod similar atât în societ\]ile care beneficiaz\ de
state ale bun\st\rii consolidate, cât [i în societ\]ile aflate în tranzi]ie. Printre
ace[tia se num\r\: orientarea valoric\ individual\, interesul personal, situa]ia
economic\ general\, tipul de serviciu/beneficiu luat în discu]ie, tipul de regim de
bun\stare care exist\ în societatea respectiv\. Cu toate acestea dinamica suportului
pentru politicile bun\st\rii este diferit\ în societ\]ile aflate în tranzi]ie, datorit\
lipsei suportului difuz pentru respectivul regim.
31
Capitolul 3
Politici sociale în comunism [i post-comunism
Momentul 1989 a constituit un punct de cotitur\ nu numai pentru sistemul

politic [i pentru cel economic, dar [i pentru cel de furnizare a bun\st\rii. Op]iunea
pentru democra]ie [i economie de pia]\ în locul economiei planificate [i al sis-
temului politic nedemocratic de tip comunist, a implicat [i existen]a unei op]iuni
pentru un nou regim de furnizare a bun\st\rii. Apari]ia sectorului privat în eco-
nomie, schimbarea sistemului de proprietate [i modificarea structurii sociale,
precum [i emergen]a unor tipuri noi de riscuri sociale, au impus transform\ri ale
regimului de furnizare a bun\st\rii în toate ]\rile aflate în tranzi]ia de la comunism
spre post-comunism.
Acest capitol î[i propune s\ fac\ o prezentare a caracteristicilor generale a
profilului politicilor sociale în România, atât în perioada comunist\, cât [i dup\
1989. Accentul nu va c\dea pe analiza [i evaluarea politicilor sectoriale, ci scopul
este mai degrab\ de a vedea care este „oferta” pe care sistemul a f\cut-o popula]iei
din punctul de vedere al furniz\rii bun\st\rii. Scopul final îl reprezint\ evaluarea
[i legitimarea m\surilor respective.
Prima parte a capitolului se va centra pe prezentarea profilului politicilor
sociale în societ\]ile comuniste [i pe rolul pe care sistemul de furnizare a bun\st\rii
l-a jucat în legitimarea [i de-legitimarea regimurilor comuniste din Europa de Est.
Cea de-a doua parte este dedicat\ transform\rilor produse la nivelul sistemelor de
furnizare a bun\st\rii dup\ 1989. Analiza referitoare la perioada comunist\ are în
vedere prezentarea unor elemente comune tuturor regimurilor comuniste exem-
plific\rile utilizate referind îns\ doar situa]ia României. Partea dedicat\ tranzi]iei
[i post-comunismului încerc\ o prezentare general\ a transform\rilor din spa]iu
ex-comunist care au avut un impact asupra modului de furnizare a bun\st\rii.
Urmeaz\ o prezentare a tendin]elor generale în politicile sociale comune zonei. O
sec]iune special\ este dedicat\ caracteristicilor sistemului românesc. Ultima parte
a capitolului analizeaz\ legitimitatea [i suportul social acordat de c\tre popula]ia
României regimului de furnizare a bun\st\rii.
32
Profilul politicilor sociale în societ\]ile comuniste

Scopul sistemului de furnizare a bun\st\rii în societ\]ile comuniste era s\
asigure un anumit nivel de omogenitate social\, pe fondul unei societ\]i prospere
[i în care s\r\cia [i excluziunea social\ erau inexistente (Zamfir & Zamfir, 1999a,
p. 21). Astfel, politicile sociale încercau s\ stabileasc\ un anumit nivel sub care
teoretic nimeni nu trebuia s\ ajung\, dar impunea [i un plafon superior pe care
nimeni nu trebuia s\ îl dep\[easc\. M\surile adoptate vizau în mare asigurarea
unui nivel considerat optim de bun\stare social\, îns\ ignorau complet anumite
probleme sociale [i grupuri sociale care erau expuse riscului (de exemplu cei care
dintr-un motiv nu puteau s\ intre pe pia]a muncii).
În ]\rile comuniste principalul furnizor de bun\stare era statul, ceilal]i agen]i
implica]i în producerea [i distribuirea bun\st\rii sociale fiind aproape inexisten]i
(Nielsen, 1996; Zamfir & Zamfir, 1999a). Statul era cel ce punea în practic\ toate
politicile [i programele menite s\ asigure bun\starea social\. Pia]a nu exista, iar
sectorul voluntar era [i el inexistent. Chiar dac\ statul furniza o serie de servicii
sociale destinate îngrijirii bolnavilor, copiilor sau b\trânilor, familia a continuat
s\ ofere asisten]\ în caz de boal\ cronic\, handicap, în îngrijirea copiilor [i a
b\trânilor etc.
Mecanismele de punere în practic\ a politicii de omogenizare erau multiple.
Acestea mergeau de la asigurarea de venituri relativ egale pentru cei care munceau,
pân\ la acordarea de subven]ii pentru consumul casnic [i pentru bunurile de larg
consum. Connor (1997), vorbind despre politica de salarizare în comunism, arat\
c\ diferen]ele salariale verticale (în func]ie de statusul ocupa]ional) erau reduse,
dar existau o serie de diferen]e orizontale, între ramurile industriale, care reflectau
preferin]ele guvernamentale. De exemplu, cei care munceau în exploat\ri minere
erau mai bine pl\ti]i comparativ cu al]i salaria]i care f\ceau munci similare din
punct de vedere al dificult\]ii [i preg\tirii profesionale.
În plus, nivelul salariilor era sc\zut pentru majoritatea angaja]ilor, regimul
preferând s\ compenseze veniturile sc\zute cu accesul gratuit la o serie de beneficii
[i servicii sociale (educa]ie, s\n\tate, aloca]ii pentru copii etc.). Se remarc\ pre-
ferin]a crescut\ pentru oferirea de servicii sociale în defavoarea transferurilor în
bani (Zamfir & Zamfir, 1999a). To]i cei care munceau aveau acces gratuit la
asisten]\ medical\, educa]ie [i beneficiau de subven]ii pentru cheltuieli de locuire,
bilete în sta]iuni, bunuri de larg consum. Politica de subven]ii a constituit un pilon
important al politicii sociale comuniste (Connor, 1997; Nielsen, 1996), fiind un
mijloc prin care se urm\rea atingerea unui nivel uniform de bun\stare social\
pentru to]i membrii societ\]ii. În general, regimul comunist prefera s\ ofere
servicii [i nu bani pentru ca individul s\ nu aib\ posibilitatea s\ opteze pentru
33
cump\rarea unui bun sau altuia, asigurând-se o omogenitate crescut\ a con-

sumului.
O caracteristic\ esen]ial\ a regimului comunist o constituia condi]ionarea
bun\st\rii de munc\ (Zamfir & Zamfir, 1999a; Dixon, Shik Kim, 1992; Mareš,
Musil, Rabušic, 1994). Accesul la servicii [i beneficii sociale nu constituia un
drept social [i nu era garantat în virtutea statutului de cet\]ean, ci era condi]ionat
de statutul de angajat în munc\ (Mareš, Musil, Rabušic, 1994; Nielsen, 1996).
Salaria]ii aveau acces la îngrijire medical\ gratuit\, la locuin]e cu chirii sub-
ven]ionate, la bilete la odihn\, concedii de boal\ [i de maternitate pl\tite etc.
Numai copiii celor care munceau puteau s\ beneficieze de aloca]ie, în timp ce
întreprinderea oferea pentru angaja]ii s\i acces la o serie de facilit\]i de îngrijire a
copiilor.
Un alt\ fa]et\ a acestei probleme o reprezint\ faptul c\ statul era cel care oferea
locuri de munc\ pentru to]i cei capabili s\ munceasc\. Statul era principalul
angajator [i intra în obliga]iile sale de principal furnizor de bun\stare s\ garanteze
un loc de munc\ tuturor celor care ar fi trebuit s\ munceasc\. În acest context rata
de ocupare era foarte mare, iar [omajul era absent cel pu]in din statisticile oficiale.
Acest sistem se situa undeva între workfare-ul american [i productivismul scan-
dinav. Conform lui Esping – Anderson (1990) workfare-ul american presupune
condi]ionarea beneficiilor sociale de acceptarea muncii, în timp ce productivismul
scandinav implic\ faptul c\ statul bun\st\rii trebuie s\ garanteze c\ to]i cet\]enii
au resursele necesare [i motiva]ia pentru a munci [i c\ acea munc\ este disponibil\
(p. 81). Cu alte cuvinte în modelul scandinav accentul cade pe preocuparea pentru
disponibilitatea de a munci, în timp ce în modelul american accentul cade pe
responsabilitatea individual\. În regimul socialist, individul era cel responsabil
pentru propria bun\stare, fiind obligat s\ munceasc\ pentru ea, îns\ statul era cel
care avea obliga]ia de a furniza locuri de munc\.
Ocuparea aproape complet\ a for]ei de munc\ a avut [i alte implica]ii care au
afectat designul politicilor sociale în perioada de tranzi]ie. Oficial nu exista [omaj,
to]i cei care puteau s\ munceasc\ munceau, [i nu erau necesare beneficii [i
programe sociale destinate [omerilor (Zamfir & Zamfir, 1999a; Barr, 2001). Cu
toate acestea, spre sfâr[itul anilor 80 în România apare [omajul, dar acesta nu este
recunoscut oficial (Zamfir & Zamfir, 1999a). Autorii arat\ c\ statul, care nu mai
putea s\ asigure ocuparea complet\ a for]ei de munc\, g\se[te diferite metode de
a concedia for]a de munc\ excedentar\, de tipul desfiin]\rii autobuzelor cu care
cei din mediul rural f\ceau naveta la ora[, ace[tia fiind obliga]i s\ renun]e la
locurile de munc\ din fabric\ [i s\ lucreze în agricultur\. Nerecunoa[terea oficial\
a [omajului antreneaz\ lipsa programelor [i beneficiilor pentru [omeri, astfel c\ la
începutul anilor 90 ]\rile foste comuniste au fost nevoite s\ adopte o serie de
m\suri destinate protec]iei [omerilor.
34
Dar nu numai [omajul nu era recunoscut oficial, nici s\r\cia nu exista în

statisticile oficiale ale regimului comunist (Bogdan Voicu, 2003). Conform do-
cumentelor oficiale statul furniza un nivel optim de bun\stare pentru to]i membrii
societ\]ii [i, de aceea, nu erau necesare m\suri speciale de protec]ie a grupurilor
vulnerabile (Zamfir & Zamfir, 1999a). Cum nu existau s\raci nu erau necesare
nici m\suri de protec]ie a acestora, iar asisten]a social\ nu exista nici m\car în
nomenclatorul de meserii. De aici o alt\ dificultate cu care s-au confruntat noile
guvern\rii de dup\ 1989, cea a constituirii [i implement\rii unui cadrul legislativ
menit s\ asigure protec]ia unor grupuri cu mare risc de s\r\cie.
Ocuparea total\ a for]ei de munc\ a avut o implica]ie [i asupra statutului femeii
in societate [i asupra func]iilor îndeplinite de familie în furnizarea bun\st\rii.
Politic\ de ocupare cât mai crescut\ a for]ei de munc\ adus la angajarea în munca
salariat\ a unui num\r foarte crescut de femei, statele comuniste devansând din
acest punct de vedere ]\ri precum Germania sau Olanda (vezi Lohkamp –
Himmighofen, Dienel, 2000 pentru diferite modele de acces la pia]a muncii). Se
poate spune c\ statul comunist a luat unele m\suri în direc]ia defamiliariz\rii5
bun\st\rii, adoptând o serie de politici menite s\ stimuleze participarea femeii la
pia]a muncii [i reconcilierea dintre munc\ [i familie. Astfel, statul a creat o serie
de facilit\]i pentru femeile angajate în munc\, de genul concediilor de maternitate
pl\tite [i a cre[elor [i gr\dini]elor, ridicând o parte din povara îngrijirii de pe
umerii familiei (Lohkamp–Himmighofen, Dienel, 2000).
Una dintre modalit\]ile prin care se stabilea o leg\tur\ strâns\ între bun\stare
[i munca salariat\ era legat\ de rolul pe care întreprinderile îl jucau în furnizarea
bun\st\rii. Întreprinderile constituiau un pilon foarte important în oferirea de
servicii [i beneficii sociale, furnizând un mix de servicii pentru angaja]ii lor:
acces la locuin]e subven]ionate, la îngrijire medical\, la cre[e [i gr\dini]e pentru
copii, la cantine [i chiar magazine destinate angaja]ilor etc. (Zamfir & Zamfir,
1999a; Connor, 1997; Nilsen, 1996).
O alt\ caracteristic\ a sistemului de furnizare a bun\st\rii de tip socialist o
reprezint\ implicarea puternic\ a sindicatelor în administrarea securit\]ii sociale
(Dixon, Shik Kim, 1992). Practic multe dintre beneficiile sociale oferite de în-
treprindere erau administrate de c\tre sindicate. Trebuie precizat c\ în timpul
perioadei comuniste to]i cei angaja]i în munc\ erau membrii de sindicat. Apar-
tenen]a la sindicat nu constituia o op]iune, ci era legat\ de statutul de salariat, cel
pu]in în România. Sindicatele erau cele care distribuiau biletele la odihn\ [i
tratament, tot ele fiind [i cele care se implicau în organizarea cre[elor, gr\dini]elor
sau cantinelor [i chiar a vie]ii culturale a întreprinderii. De asemenea, sindicatele
5
Concept utilizat de Esping-Anderson (1999) pentru a desemna un sistem de politici publice care
„caut\ s\ preia din povara gospod\riei [i s\ diminueze dependen]a indivizilor de rudenie.” (p.
51)
35
erau chiar [i proprietarele unor hoteluri din sta]iuni turistice sau de tratament [i a
unor case de cultur\. Proprietatea asupra acestor bunuri era lipsit\ de valoare în
timpul regimului comunist deoarece totul era practic al statului, îns\ a câ[tigat
importan]\ dup\ 1989 când sindicatele nou înfiin]ate au trebuit s\ împart\ averea
defunctelor sindicate comuniste. Dincolo de acestea, sindicatele nu aveau decât o
putere decizional\ limitat\, fiind aproape complet lipsite de autonomie.
Se poate concluziona c\ sistemul de furnizare a bun\st\rii sociale în ]\rile
comuniste avea drept actor principal statul. Scopul acestui sistem era s\ asigure
un nivel considerat optim de bun\stare [i relativ omogen pentru to]i membrii
societ\]ii. Regimul prefera acordarea de servicii sociale, accesul la educa]ie,
s\n\tate, locuire fiind garantat tuturor celor care munceau. Condi]ionarea bun\-
st\rii de munc\ reprezenta una dintre caracteristicile definitorii ale sistemului [i
era posibil\ datorit\ faptului c\ statul care era principalul angajator asigura slujbe
pentru to]i cei ap]i s\ munceasc\. De asemenea, întreprinderea [i sindicatele erau
implicate în furnizarea de servicii sociale, îns\ ele serveau mai degrab\ rolul de
intermediar între statul atotputernic [i cet\]eni.
Bun\stare social\ [i legitimitate în comunism

A[a cum ar\tam în capitolul de dedicat conceptului de legitimitate, nici un
regim politic nu se poate men]ine le guvernare pentru mai mult timp dac\ este
complet lipsit de legitimitate. Regimul comunist s-a aflat la putere în ]\rile central
[i est europene vreme de jum\tate de secol (excep]ie f\când Rusia unde perioada
a fost mai lung\). Acest fapt presupune existen]a unor elemente care au conferit
legitimitate ordinii sociale comuniste, chiar dac\ regimul nu s-a bucurat de un
suport larg [i constant din partea maselor. Literatura de specialitate pune în
eviden]\ existen]a mai multor tipuri de elemente care au stat la baza legitim\rii
fostelor regimuri comuniste. Printre ace[ti factori se afl\: mobilitatea social\
relativ rapid\, mai ales pentru copiii clasei muncitoare [i ]\r\nimii (Denitch, 1979;
Markus, 1982), largul acces la educa]ie, lichidarea [omajului, securitatea cotidian\
(Markus, 1982), precum [i participarea larg\ (chiar dac\ era doar formal\) [i
performan]a socio-economic\ (Kluegel, Mason, 2000 b). Heller (1982) subliniaz\
rolul na]ionalismului în legitimarea regimului comunist din România. Un rol
aparte în legitimarea acestor regimuri l-a jucat sistemul de furnizare a bun\st\rii
(Mandelbaum, 1997; Verdery, 2003). Statul comunist a oferit o serie de beneficii
[i servicii sociale care asigurau un oarecare nivel de bun\stare pentru majoritatea
membrilor societ\]ii, iar ace[tia acceptau status-quo-ul în virtutea propriului
interes. Conform lui Klein (1993) „regimurile comuniste au utilizat cheltuielile
pentru bun\stare ca mijloc pentru a cump\ra legitimitatea [i popularitatea” (p. 9).
36
Krisch (1982) arat\ c\ bazele legitimit\]ii regimurilor comuniste sunt diferite

în momente diferite ale evolu]iei lor. În primii ani de la instaurarea lor la putere,
regimurile comuniste au cunoscut o serie de succese mai ales în plan economic,
fapt care le-a asigurat un rezervor de suport specific necesar men]inerii la putere.
Aceast\ perioad\ coincide cu boom-ul economic postbelic [i este o perioada în
care industrializarea, urbanizare [i modernizarea sunt cuvintele cheie (Bogdan
Voicu, 2003). Standardul de via]\ este [i el în cre[tere, iar nevoile popula]iei sunt
mai u[or de satisf\cut, deoarece nivelul de aspira]ie era mai sc\zut dup\ o perioad\
de priv\ri crescute din timpul r\zboiului. În paralel, revolu]ia social\ care are loc,
d\ posibilitatea accederii rapide în straturi sociale superioare. În timp se con-
struie[te un regim de furnizare a bun\st\rii care oferea un nivel securitatea social\
[i economic\ pentru majoritatea popula]iei. Criza economic\ din anii 70 afecteaz\
[i societ\]ile comuniste. Cre[terea economic\ este oprit\ [i treptat se instaureaz\
declinul. Regimul nu mai este eficient [i î[i pierde unul dintre pilonii importan]i
ai suportului. Criza economic\ afecteaz\ [i sistemul de furnizare a bun\st\rii,
calitatea serviciilor devenind din ce în ce mai slab\, iar nivelul beneficiilor începe
s\ scad\ (Zamfir & Zamfir, 1999b; Zamfir, 2003). Standardul de via]\ este din ce
în ce mai afectat, veniturile individuale reale scad, bunurile de consum devin din
ce în ce mai rare [i apare [omajul mascat (Zamfir & Zamfir, 1999b). Dogan
(1994) [i Kluegel [i Mason (2000 b) consider\ c\ dispari]ia eficien]ei economice
a fost cauza colapsului regimurilor comuniste.
În lipsa studiilor asupra suportului pe care îl acorda popula]ia din ]\rile co-
muniste regimului politic este greu de spus de cât\ legitimitate se bucura acesta.
Este îns\ foarte probabil ca men]inerea la putere a acestor regimuri s\ fi fost
explicat\ tocmai prin existen]a unui suport specific, generat de performan]a în
domeniul economic [i al bun\st\rii. În lipsa suportului difuz pentru valorile
promovate de comunism, ca mod de organizare social\, regimul s-a delegitimat în
momentul în care nu a mai putut s\ asigure un nivel dezirabil de bun\stare social\.
Klein (1993) arat\ c\ regimurile de bun\stare comunist [i keynesian s-au con-
fruntat cu acelea[i conflicte [i contradic]ii, dar spre deosebire de regimurile din
Vest care au reu[it s\ supravie]uiasc\, cele din Est au sucombat. Diferen]a rezid\
probabil tocmai în existen]a acelui rezervor de suport difuz care a alimentat
democra]iile vest-europene.
37
Post-comunismul [i politicile sociale

în perioada de dup\ 1989
C\derea regimului comunist a marcat trecerea la o nou\ ordine social\, eco-
nomic\, politic\. Ceea ce se afla la cap\tul tranzi]iei din punctul de vedere al
popula]iei [i clasei politice din ]\rile excomuniste erau democra]ia [i economia de
pia]\. Studiile realizate în primii ani ai tranzi]ie relev\ existen]a unui suport crescut
pentru democra]ie [i pentru economia de pia]\ în ]\rile Central [i Est Europene
(Mason, Kluegel, 2000, 2000b; 2000c; Rose, Mishler, Haerpfer, 1998). La în-
ceputul perioadei noile regimuri democratice s-au bucurat de o sus]inere crescut\
din partea popula]iei, care a ap\rut ca reac]ie de aversiune fa]\ de vechiul regim
(Mason, Kluegel, 2000b) [i nu era afectat\ de performan]a economic\ a actualei
guvern\ri deoarece situa]ia economic\ era în mare parte rezultatul activit\]ii
guvernelor comuniste. Treptat suportul pentru noile regimuri a început s\ scad\
datorit\ lipsei de performan]\ economic\ (Mason, Kluegel, 2000c; Tóka, 1995).
Trecerea de la regimul comunist la un nou regim nu a fost deloc una lin\ [i
lipsit\ de dificult\]i. În afara problemelor de ordin economic cu care s-au con-
fruntat toate ]\rile din regiune, au ap\rut o serie de probleme sociale noi sau care
existau dar erau ignorate înainte de 1990. Printre acestea se num\r\ [omajul,
s\r\cia, criza locuirii, explozia ineg\li]ii sociale. Sztompka (2000) consider\ c\
[omajul, infla]ia, sc\derea standardului de viat\, degradarea prestigiului, s\r\cia,
cre[terea criminalit\]ii, corup]ia constituie evenimente traumatizanate [i care
genereaz\ o traum\ cultural\. Aceast\ traum\ apare ca rezultat al ciocnirii dintre
un nou mod de via]\ cu o cultur\ veche [i este receptat\ în mod diferit de
segmentele societ\]ii.
Transform\rile care au avut loc la nivelul sistemului politic, social, economic
au avut repercusiuni [i asupra regimului de furnizare a bun\st\rii din ]\rile ex-
comuniste. Modific\rile produse la nivelul structurii sociale [i a celei de pro-
prietate, precum [i apari]ia unor noi tipuri de riscuri sociale au determinat ne-
cesitatea redefinirii coordonatelor sistemului de politici sociale.
Din punctul de vedere al structurii sociale se produc o serie de transform\ri cu
efecte directe sau indirecte asupra politicilor sociale. Szelényi arat\ c\ dimen-
siunile de stratificare social\ se modific\ în post-comunism (Szelényi, 1999; Eyal,
Szelényi, Townsley, 2001; Zamfir, 2003). În perioada comunist\ sursa major\ de
putere [i privilegii era constituit\ de capitalul politic completat de cel cultural. În
anii 90 capitalul cultural î[i p\streaz\ rolul determinant, în timp ce cel politic
pierde din importan]\, fiind înlocuit de c\tre cel economic. Tehnocra]ia, de]i-
n\toarea unui capital uman crescut joac\ în continuare un rol dominant în societate
(Zamfir, 2003; Szelényi, 1999). Se modific\ astfel criteriile de alocare a pri-
38
vilegiilor [i bun\st\rii la nivelul întregii societ\]i fapt esen]ial pentru designul

viitorului regim al bun\st\rii.
Trecerea de la comunism la post-comunism a adus cu sine [i cre[terea marcant\
a inegalit\]ii sociale, precum [i modificarea paternului de inegalitate, cel axat pe
privilegii birocratice specific societ\]ii socialiste fiind înlocuit cu unul bazat pe
mecanismele pie]ei (Deacon, 1993). De asemenea, tranzi]ia a scos la iveal\ o
problem\ care exista [i în timpul comunismului f\r\ s\ fie recunoscut\ [i care s-a
acutizat pe fondul transform\rilor produse în perioada de tranzi]ie. Este vorba
despre s\r\cie. Astfel c\, în anii 90 nu doar c\ au ap\rut diferen]e mari între
straturile sociale, dar num\rul celor afla]i în nevoie a crescut foarte mult. Asta a
însemnat o povar\ în plus pentru sistemul de protec]ie social\ a ]\rilor ex-co-
muniste, deoarece vechiul regim nu prevedea nici un fel de beneficii pentru s\raci.
În decursul tranzi]iei structura de proprietate sufer\ [i ea o serie de modific\ri
majore. Ceea ce se asum\ ca obiectiv major de la începutul tranzi]iei este pri-
vatizarea propriet\]ii de stat. Aceasta are loc în ritmuri diferite [i pe c\i diferite în
statele din regiune, Ungaria începând aproape imediat procesul în timp ce în
România [i Bulgaria acesta s-a desf\[urat mult mai lent (Bogdan Voicu, 2003).
Indiferent de calea de privatizare urmat\, în nici o societate proprietatea post-
comunist\ nu este asem\n\toare cu cea capitalist\. Stark (1996) sus]ine c\ pro-
prietatea post-comunist\ nu este nici public\, nici privat\, ci este o combina]ie a
celor dou\ (recombinant property). Capitalismul din Europa Central\ [i de Est
este o form\ diferit\ de capitalism, bazat pe un tip specific de proprietate. În acest
context, noul sistem de furnizare a bun\st\rii trebuie s\ se adapteze structurii
propriet\]ii, care este una mixt\ ce combin\ proprietatea de stat cu cea privat\.
Furnizarea bun\st\rii nu mai poate reveni exclusiv statului, care nu mai este
unicul de]in\tor [i gestionar de resurse, ci trebuie s\ implice [i o serie de al]i
actori, cum ar fi pia]a, individul sau sectorul voluntar.
Proprietatea a ridicat în Europa de Est [i o serie de alte probleme legate de
restituirea acesteia c\tre vechii de]in\tori din perioada anterioar\ regimului co-
munist. Retrocedarea a stârnit vii controverse la nivel social mai ales atunci când
a fost vorba despre restituirea caselor na]ionalizate. Problemele ap\rute în cadrul
acestui proces au fost multiple deoarece nu era vorba numai despre simpla punere
în posesie a fo[tilor proprietari, ci [i despre rezolvarea problemelor locative pentru
cei care au fost o lung\ perioad\ de timp locatarii respectivelor imobile [i chiria[i
ai statelor. Astfel c\, statul a trebuit s\ fac\ fa]\ unor cheltuieli [i presiuni su-
plimentare pentru a rezolva aceast\ problem\, care acutiza între altele [i criza
locuin]elor [i a locuirii
O alt\ provocare la adresa regimului de furnizare a bun\st\rii din ]\rile post-
comuniste o reprezint\ structura riscului în aceste societ\]i [i modul de asumare a
riscului de c\tre locuitorii statelor ex-comuniste. În regimul comunist nu existau
riscuri sociale majore oficial recunoscute pentru cet\]enii care se supuneau ce-
39
rin]elor sistemului politic. Statul era cel care oferea un loc de munc\ oricui era
capabil s\ munceasc\, tot statul oferea [i un spa]iu de locuit celor care erau
angaja]i [i îi proteja în caz de boal\, incapacitate de munc\ sau b\trâne]e. Practic
oricine era angrenat în sistem era protejat în fa]a unor riscuri majore precum
boala, s\r\cia, b\trâne]ea. Despre riscurile ecologice sau nucleare nu se vorbea ca
reprezentând un pericol pentru lag\rul socialist. Ele puteau s\ „loveasc\” doar
lumea capitalist\ care manipula bombe atomice sau f\cea experimente genetice
periculoase. În plus, indivizilor nu le era permis s\ fac\ prea multe alegeri in-
dividuale care s\ implice riscuri majore, precum [omaj, faliment, pierderea lo-
cuin]ei etc. În comunism capacitatea individual\ de ac]iune era redus\ (Nodia,
1996) [i astfel indivizii erau „feri]i” de asumarea riscurilor.
Perioada de dup\ 1989 a adus cu sine pe de o parte necesitatea alegerii in-
dividuale [i a asum\rii riscului [i, pe de alt\ parte, o nou\ structur\ a riscurilor
sociale. Mandelbaum (1997) consider\ c\ „sfâr[itul comunismului a adus un fel
de insecuritate pe care cei recent elibera]i din închisoare o tr\iesc adesea. [...]
Dezorientarea porne[te din nevoia de a face alegeri [i de a-]i asuma riscuri în
combina]ie cu dificult\]ile economice produse de tranzi]ie” (p. 3). În plus, trecerea
la economia de pia]\ a însemnat apari]ia unor riscuri necunoscute în comunism:
[omaj, s\r\cie, pierderea locuin]ei, faliment. La aceste riscuri se adaug\ cele
legate de mediu sau de manipularea energiei nucleare, ce existau [i în perioada
comunist\ dar care nu erau recunoscute oficial. Rinkevicius (2000) caracterizeaz\
societ\]ile post-comuniste ca fiind ni[te societ\]i ale riscurilor duble (double risk
society), care se confrunt\ atât cu riscurile generate de trecerea la economia de
pia]\ [i la democra]ie, cât [i cu cele ecologice [i nucleare. Sistemele de furnizare
a bun\st\rii ar trebui s\ ]in\ seama de structura dual\ a riscurilor în aceste societ\]i
[i s\ r\spund\ ambelor tipuri de cerin]e.
Factorii trecu]i în revist\ pân\ acum reprezint\ doar o parte dintre elementele
care influen]eaz\ designul regimurilor de furnizare a bun\st\rii în Europa Central\
[i de Est. Literatura indic\ existen]a [i a altor elemente care influen]eaz\ traiectoria
politicilor sociale în regiune. Deacon (1993) [i Rabušic [i Sirovátka (1999) su-
bliniaz\ presiunea pe care o pun problemele economice asupra sistemului de
protec]ie social\, mai ales pe fondul expecta]iilor populare crescute. Götting
(1998) pune accentul pe sl\biciunea statului post-comunist [i pe lipsa puterilor
intermediare, în timp ce Nielsen (1996) consider\ c\ problema major\ a proceselor
de design institu]ional în Europa Central\ [i de Est o reprezint\ absen]a actorilor
colectivi (sindicate, organiza]ii profesionale, guvernarea local\, sector non-profit).
Supuse unor provoc\ri de natur\ foarte variat\, de la modificare structurii de
proprietate, la absen]a actorilor colectivi [i la apari]ia unor noi riscuri, ]\rile ex-
comuniste au fost obligate s\ adopte o serie de politici sociale care s\ corespund\
noilor provoc\ri [i cerin]e sociale. Al\turi de factorii comuni, exist\ [i o serie de
caracteristici specifice fiec\rei ]\ri în parte care au exercitat o influen]\ importan]\
40
asupra op]iunilor în domeniul bun\st\rii în toate ]\rile din regiune. În continuare

voi încerca s\ schi]ez câteva trenduri comune pentru ]\rile ex-comuniste, în ceea
ce prive[te furnizarea bun\st\rii, iar apoi m\ voi concentra asupra sistemului din
România postdecembrist\.
Caracteristicile regimurilor de bun\stare post-comuniste

În primii ani ai tranzi]iei politicile sociale au avut în regiune mai degrab\ un
caracter reactiv încercând s\ rezolve o serie de probleme care au ap\rut c\ urmare
a transform\rilor economice [i sociale, precum [omajul sau s\r\cia (Zamfir,
1999a). Astfel c\, primele schimb\ri în politicile sociale „au avut un caracter ad-
hoc, încercând s\ ajusteze cadrul legal existent la noile evolu]ii” (Mihu], 1999a, p.
250). Treptat s-au acumulat [i agravat o serie de probleme pentru care nu au fost
adoptate ini]ial m\suri de prevenire [i combatere ceea ce a determinat necesitatea
adopt\rii unor noi politici de r\spuns. În plus, un rol major pentru designul
politicilor sociale în zon\ l-au jucat agen]iile interna]ionale, precum Banca Mon-
dial\, Programul Na]iunilor Unite pentru Devotare sau Fondul Monetar Inter-
na]ional (Zamfir, 1995) care au început s\ fac\ presiuni pentru adoptarea unor
politici, mai ales de inspira]ie liberal\, care s\ preia din povara statului [i s\ mute
accentul pe individ [i societatea civil\ (Mastilak, 2003).
Dincolo de caracterul reactiv al politicilor adoptate la începutul tranzi]iei,
Ferge (1995) subliniaz\ caracterul preponderent pasiv al multor politici adoptate
de c\tre statele ex-comuniste. Ca r\spuns la apari]ia unei serii întregi de probleme
cu care nu erau preg\tite s\ se confrunte, ]\rile din Centrul [i Estul Europei prefer\
s\ compenseze problemele produse de tranzi]ie prin m\suri care amân\ mai
degrab\ rezolvarea problemelor. Ra]iunea care a stat la baza unor astfel de op]iuni
a fost în multe cazuri dorin]a de a evita tensiunile sociale, neglijându-se îns\
g\sirea unei solu]ii pe termen lung. Un exemplu în acest sens este acordarea în
România de salarii compensatorii foarte generoase, pe lâng\ ajutorul de [omaj,
celor disponibiliza]i din întreprinderile de stat. M\sura a rezolvat problema pe
termen scurt, cei concedia]i fiind mul]umi]i pentru moment fiindc\ au primit o
sum\ mare de bani, îns\ la sfâr[itul perioadei de [omaj ace[tia s-au aflat în
imposibilitatea de a-[i asigura un trai decent.
Unul dintre principalele trenduri în politicile sociale post-comuniste este re-
prezentat de retragerea statului [i încercarea de a implica tot mai mult al]i actori
în furnizarea bun\st\rii (Ferge, 1995; Mihu], 1999a). Politicile adoptate în zon\
caut\ s\ implice tot mai mult societatea civil\ [i pia]a în calitate de furnizori de
servicii sociale în domenii precum educa]ia, s\n\tatea, asigur\rile sociale. Familia
continu\ s\ joace un rol destul de important în asigurarea de protec]ie [i îngrijire,
tendin]\ sesizat\ în România (Preda, 2002), Polonia [i Slovacia (Mastilak, 2003).
41
Implicarea mai activ\ a familiei în îngrijirea copiilor este îns\ încurajat\ de

c\tre majoritatea statelor din regiune, crescându-se astfel aportul familiei la fur-
nizarea bun\st\rii sociale. Un raport al UNICEF (1999) indic\ faptul c\ statele
foste comuniste au preferat s\ ofere o serie de beneficii precum concedii de
maternitate bine pl\tite [i pentru perioade lungi de timp, în schimbul desfiin]\rii
cre[elor [i gr\dini]elor care func]ionau în cadrul întreprinderilor. Tendin]a în zon\
este a[adar spre dezinstitu]ionalizarea serviciilor de îngrijire a copiilor [i cre[terea
rolului familiei în aceast\ direc]ie.
Privatizarea [i restructurarea companiilor de stat a dus la diminuarea rolului
întreprinderilor în furnizarea bun\st\rii sociale. Acesta a fost preluat de o serie de
agen]ii specializate. În Cehia sau Ungaria implicarea întreprinderii în oferirea de
servicii sociale a fost abandonat\ de la începutul tranzi]iei, în timp ce în România
acest fapt s-a produs abia la jum\tatea anilor 90 (Bogdan Voicu, 2003).
De[i exist\ câteva caracteristici comune ale politicilor sociale adoptate de
]\rile ex-comuniste dup\ 1989, m\surile efective adoptate de fiecare ]ar\ în parte
difer\ foarte mult. În ciuda faptului c\ toate ]\rile din regiune au cunoscut un
regim totalitar de tip comunist, au existat diferen]e majore între state înc\ din
momentul de pornire în ceea ce prive[te puterea economic\ sau gradul de struc-
turare al societ\]ii civile. Mihu] (1999a) atribuie un rol în evolu]ia diferit\ a
sistemelor de protec]ie social\ dup\ 1989 [i antecedentelor din perioada pre-
merg\toare celui de-al doilea r\zboi mondial când statele din zon\ aveau deja
structurate anumite forme de securitate social\. Treptat diferen]elor ini]iale li s-au
ad\ugat [i altele care sunt legate de impactul globaliz\rii sau al integr\rii în
Uniunea European\, rezultând un evantai destul de larg în ceea ce prive[te po-
liticile bun\st\rii în Europa Central\ [i de Est.
Deacon (1993) identific\ trei factori care au un rol în diferen]ele existente între
politicile sociale promovate de ]\rile ex-comuniste: natura [i caracterul revolu]iilor
din 1989, impactul politici direct [i indirect al agen]iilor interna]ionale [i ex-
perien]a câ[tigat\ prin înv\]are societal\ de la alte ]\ri (p. 195). Pornind de la
modelul de clasificare al regimurilor bun\st\rii elaborat de c\tre Esping – An-
derson [i ad\ugând [i cele trei criterii men]ionate, Deacon face o clasificare a
]\rilor ex-comuniste în func]ie de tipul de stat al bun\st\rii promovat. Conform
acesteia Ungaria, Croa]ia [i Slovenia promoveaz\ un regim de tip liberal, Cehia
un regim social-democrat, iar Germania de Est alipit\ Germaniei a preluat un
regim corporatist conservator. Bulgaria, România, Serbia [i ]\rile din fosta Uniune
Sovietic\ promoveaz\, conform autorului, un regim de tip corporatist conservator
post-comunist, care are la baz\ suportul pentru socialism [i egalitarism [i în care
clasa muncitoare puternic\ s-a aliat cu fosta nomenclatur\ pentru a-si proteja
privilegiile, rolul statului este înc\ puternic [i influen]a direct\ a capitalismului
occidental este mai redus\. De[i regimul bun\st\rii promovat de România are o
serie de caracteristici comune cu un regim corporatist conservator nu se poate
42
spune c\ România se încadreaz\ într-un ‚tip ideal’ a[a cum a fost el descris el de
un autor sau altul.
Profilul politicilor sociale în România dup\ 1989

Zamfir (1999b, 2000) arat\ c\ evolu]ia politicilor sociale în România post-
decembrist\ a cunoscut trei etape: etapa reparatorie, etapa de elaborarea a strategiei
tranzi]iei [i a cadrului legislativ [i institu]ional minim [i etapa politicii sociale
efective. Tipul de politici promovate variaz\ de la o etap\ la alta. În prima etap\,
cuprins\ între decembrie 1989 [i iunie 1990, obiectivul a fost de a compensa
priv\rile impuse popula]iei de c\tre regimul comunist. Pe parcursul celei de-a
doua etape, cuprins\ între 1990 [i 1991, s-a realizat schi]area cadrului legislativ [i
institu]ional minim necesar noului sistem de politici sociale. Cea de-a treia etap\
este cea a construirii efective a noul regim de furnizare a bun\st\rii în România.
Dincolo de aceast\ etapizare exist\ o serie de caracteristici distinctive pentru
profilul general al politicilor sociale din România în perioada de dup\ 1989. Mai
multe studii subliniaz\ caracterul contradictoriu [i „deficitul de politic\ social\”
al regimului promovat de România în perioada de tranzi]ie (M\rginean, 1999;
Zamfir, 1999a). Dup\ 1989 au fost luate o serie de decizii în domeniul politicilor
sociale care oscilau între generozitate exagerat\ [i ac]iuni restrictive. Astfel a
ap\rut un deficit de politici sociale mai ales în zona protec]iei unor grupuri
marginalizate.
Privit din prisma finan]\rii, sistemul de furnizare al bun\st\rii din România
poate fi caracterizat drept unul minimal (Zamfir, 2000; Preda, 2002). Suportul
financiar acordat anumitor servicii sociale universale, precum educa]ia sau s\-
n\tatea, este unul destul de redus. Ponderea cheltuielilor sociale din PIB a fost
între 1990 [i 1999 de 16,5% (Preda, 2001, p. 157), ceea ce situeaz\ România atât
sub media ]\rilor vest europene, cât [i sub a celorlalte ]\ri ex-comuniste. Din acest
punct de vedere, regimul de bun\stare românesc poate fi încadrat în categoria
statelor bun\st\rii de tip liberal6.
Cu toate acestea, s-a p\strat caracterul universal al accesului la anumite servicii
[i beneficii sociale. Aloca]iile pentru copii au un caracter universal, la fel fiind [i
alte beneficii sociale legate de na[terea unui copil. Ini]ial complet gratuite, sis-
temul educa]ional [i cel de îngrijire a s\n\t\]ii se reformeaz\ [i încep s\ apar\ [i o
serie de alternative private. Educa]ia r\mâne în continuare gratuit\, în timp ce în
s\n\tate se introduce sistemul asigur\rilor de s\n\tate, dup\ model german, p\-
6
Am folosit drept referin]\ pentru clasificarea regimurilor bun\st\rii taxonomia elaborat\ de
Esping - Anderson (1990) care împarte regimurile bun\st\rii în trei categorii: regimuri liberale,
regimuri corporatist-conservatore [i regimuri social-democrate.
43
strându-se totu[i accesul universal la o serie de programe na]ionale de s\n\tate,

cum ar fi urgen]ele medicale, programul de tratament pentru TBC, SIDA, cancer
etc.
Pân\ în 2000, ]inta major\ a politicilor de suport a fost protec]ia clasei salariale
(Zamfir, 2000). Este într-un fel o prelungire a politicii promovate de c\tre regimul
comunist care lega bun\starea de munca salariat\. Astfel cei care sunt salaria]i
sunt proteja]i în fa]\ riscurilor sociale [i se bucur\ de o aten]ie sporit\ din partea
guvernan]ilor. În paralel, grupurile cu grad crescut de vulnerabilitate în fa]\
riscurilor s\r\ciei [i excluziunii nu s-au bucurat de aten]ie din partea actorilor
implica]i în deciziile politice. Spre exemplu, problemele romilor, popula]ie cu
mare risc de excluziune social\, nu au primit o mare aten]ie din partea gu-
vernan]ilor (Bogdan Voicu, 2003). Este practic o continuare a politicii comuniste
care avea grij\ de cei mul]i care munceau, dar nu acorda interes problemelor
grupurilor marginale.
Tot o prelungire a politicii promovate de c\tre regimul comunist o constituie
evitarea cre[terii [omajului, cel pu]in în prima parte a anilor 90. Acest lucru s-a
f\cut pe mai multe c\i. Pe de o parte, s-a evitat desfiin]area unor locuri de munc\
printr-o politic\ de subven]ionare a func]ion\rii întreprinderilor nerentabile eco-
nomic. Protec]ia locurilor de munc\ a fost una dintre caracteristicile perioadei
1990-1996 (Zamfir, 2000). Pe de alt\ parte, pensionarea a fost utilizat\ ca o
alternativ\ la [omaj (Mihu], 1999b), preferându-se scoaterea la pensie timpurie în
locul concedierii. Acest fapt a avut consecin]e pe termen lung, deoarece a dus la
sc\derea popula]iei active [i a crescut presiunea asupra sistemului de pensii.
O alt\ caracteristic\ legat\ într-o oarecare m\sur\ de aten]ia crescut\ acordat\
salaria]ilor este preferin]a pentru un sistem bazat pe asigur\ri sociale (Zamfir,
1999a; Mihu], 1999b). Acest sistem acord\ practic protec]ie celor afla]i pe pia]a
muncii, îns\ îi exclude pe cei afla]i în afara acesteia de la o serie de servicii [i
beneficii sociale a[a cum se întâmpl\ în regimul corporatist conservator. Preda
(2002) indic\ faptul c\ sistemul asigur\rilor sociale de stat nu acoper\ pentru
majoritatea popula]iei [i c\ largi segmente de popula]ie risc\ s\ nu aib\ pensie la
b\trâne]e. Aceast\ polaritate între cei care se afl\ în interiorul pie]ei formale a
muncii [i cei care se afl\ în afara acesteia caracterizeaz\ regimurile bun\st\rii de
tip corporatist-conservator (Esping – Anderson, 1997).
O serie de studii referitoare la sistemul de furnizare al bun\st\rii în România
post-comunist\ pun în eviden]\ rolul esen]ial jucat de sindicate în designul bun\-
st\rii din ultimii ani (Zamfir, 1999b, 1999c, 2003; Deacon, 1993; Preda, 2002).
Sindicatele nu numai c\ s-au implicat în modelarea politicilor sociale, îns\ rolul
lor a fost unul diferit de cel jucat de sindicatele suedeze care militeaz\ pentru
drepturile cet\]ene[ti. Preda (2002) arat\ c\ sindicatele au introdus un fel de
cet\]enie paralel\, militând exclusiv pentru drepturile membrilor de sindicat, care
44
au ajuns s\ aib\ mai multe drepturi sociale decât ne-membri. În plus, Deacon
(1993) arat\ c\ în România a ap\rut o alian]\ între sindicate [i clasa politic\ menit\
s\ men]in\ privilegiile clasei muncitoare [i s\ asigure acesteia protec]ie crescut\
din partea statului. Ideea superprotec]iei pentru anumite grupuri sociale care pot
s\ tran[eze reparti]ia resurselor sociale în favoarea lor este sus]inut\ [i de M\r-
ginean (1994). Acest sistem reprezint\ o continuare a sistemului socialist de
acordare diferen]iat\ a privilegiilor în func]ie de tipul de activitate economic\
desf\[urat\ în întreprindere. În acest context, sindicatele din minerit, teleco-
munia]ii sau transporturi negociaz\ direct cu guvernul pentru ob]inerea de be-
neficii sociale pentru membrii lor, ace[tia ajungând s\ beneficieze de supra-
protec]ie în compara]ie cu restul popula]iei. Acest sistem are multe similitudini cu
cel de tip corporatist conservator, bazat în principal pe asigur\ri.
O alt\ caracteristic\ a regimului bun\st\rii din România post-comunist\ o
reprezint\ rolul important jucat de familie în furnizarea bun\st\rii. Familia joac\
în România rolul de „plas\ de siguran]\” (Preda, 2002, p. 143) pentru indivizii
insuficient proteja]i de stat, oferind suport membrilor ei pentru rezolvarea pro-
blemelor de locuire, a celor legate de îngrijirea copiilor, persoanelor cu handicap
[i b\trânilor. În timpul tranzi]iei familia a fost înc\rcat\ chiar cu o povar\ supli-
mentar\, mai ales în ceea ce prive[te cre[terea [i îngrijirea copiilor. În timpul
regimului comunist întreprinderea oferea servicii de îngrijire a copiilor la pre]uri
foarte mici sau chiar gratuit. Dup\ 1989, multe din cre[ele [i gr\dini]ele organizate
de întreprinderi s-au desfiin]at, l\sând povara cre[terii copiilor pe umerii familiei.
Se poate spune c\ în România tendin]a mai degrab\ spre un sistem familiarist în
care „gospod\ria poart\ mare parte din responsabilitatea pentru bun\starea mem-
brilor ei” (Esping – Anderson, 1999, p. 51). Conform autorului citat sistemele
familiariste sunt influen]ate de c\tre înv\]\tura catolic\ [i de principiul sub-
sidiarit\]ii, fiind des întâlnite în statele mediteraneene.
Profilul politicilor sociale din România mai are îns\ [i alte similitudini cu
regimul bun\st\rii promovat de c\tre statele latine. Leibfreid (1993) adaug\ la
taxonomia construit\ de Esping – Anderson un al patrulea tip, reprezentat de
regimurile de politici sociale ale ]\rilor latine. Conform autorului politicile sociale
promovate de c\tre aceste ]\ri sunt puternic influen]ate de Biserica Catolic\ [i au
o baz\ diferit\ pentru bun\stare datorit\ unui puternic sector agricol, combinat cu
o economie de subzisten]\. O baz\ similar\ pentru bun\stare ofer\ [i economia
româneasc\, deoarece ocuparea în agricultur\ este crescut\, iar agricultura le
asigur\ acestora în multe cazuri doar subzisten]a (Voicu, 2003). Acest fapt are
implica]ii multiple asupra politicilor sociale. Pe de o parte, agricultura de sub-
zisten]\ nu ofer\ suficiente resurse pentru dezvoltarea capitalului uman al po-
pula]iei rurale (St\nculescu, Ilie, 2001). Pe de alt\ parte, cei care lucreaz\ în
agricultur\ f\r\ s\ fie salaria]i sunt expu[i unui risc crescut de excluziune din
sistemul asigur\rilor sociale.
45
Pe baza celor expuse in aceast\ sec]iune se poate concluziona c\ regimul de

bun\stare promovat de România post-comunist\ nu poate fi subsumat unui tip de
regim al bun\st\rii „clasic”. Privit prin prisma taxonomiei lui Esping - Anderson
sau a celei elaborate de c\tre Deacon regimul de politici sociale românesc nu
poate fi încadrat în nici una dintre categorii, îns\ reune[te caracteristici ale mai
multor tipuri. Acest fapt este sus]inut [i de alte studii (vezi Preda, 2002 [i Mihu],
1999b). Din punct de vedere al finan]\rii regimul românesc este apropiat de cel
liberal, oferind suport minim pentru o serie de programe. Privit din punctul de
vedere al acoperirii unor beneficii [i servicii, regimul românesc se apropie de cel
social – democrat, îns\ dac\ avem în vedere diferen]ele de status ale locurilor de
munc\ în acordarea beneficiilor, precum [i preferin]a pentru un sistem bazat pe
asigur\ri sociale, imaginea este apropiat\ de cea a unui stat al bun\st\rii de tip
corporatist. Rolul important al familiei în furnizarea bun\st\rii, precum [i ocuparea
semnificativ\ în agricultur\ reprezint\ dou\ caracteristici care amintesc de un
regim de tip latin. Imaginea general\ este a unui mix, care reune[te elemente din
mai multe tipuri de regimuri, f\r\ a putea fi îns\ încadrat strict într-unul dintre
acestea.
Regimul de bun\stare „ideal” pentru România

Prezentul a capitol a trecut în revist\ caracteristicile regimului de bun\stare din
România post-comunist\. Întrebarea care se ridic\ este: cum ar vrea românii s\
arate regimul bun\st\rii din ]ara lor? C\ror politici sociale este dispus\ popula]ia
s\ acorde suport [i cine ar trebui s\ se bucure de ajutor în viziunea românilor?
Aceste sunt doar câteva întreb\ri la care încerc\ s\ r\spund\ cea de-a doua parte a
acestei lucr\ri, îns\ pe baza referin]elor teoretice prezentate în primele dou\
capitole voi încerca s\ creionez câteva ipoteze cu privire la caracteristicile re-
gimului bun\st\rii considerat dezirabil de c\tre popula]ia României. Aceste ipoteze
vor fi testate în a doua parte a lucr\rii pe baza datelor empirice.
O serie de studii realizate în ]\rile post-comuniste indic\ un suport crescut
pentru implicarea statului în furnizarea bun\st\rii (Mason, Kluegel, 200; Meyer,
1994; Hartl, 1994; Sztompka, 1999). Conform acestora popula]ia din ]\rile ex-
comuniste prefer\ ca statul s\ se implice în rezolvarea problemelor majore ale
societ\]ii [i tot statul s\ fie cel care redistribuie resursele în cadrul societ\]ii.
Conform lui Sztompka (1999), apelul la suportul guvernamental mai degrab\
decât bazarea pe propriile for]e face parte din „cultura de bloc” comunist [i
reprezint\ o reminiscen]\ a perioadei în care statul era singurul agent cu rol în
gestionarea resurselor sociale. Autorul arat\ c\ aceast\ cultur\ a fost însu[it\ prin
socializare [i este de a[teptat s\ persiste atâta timp cât majoritatea popula]iei este
format\ din persoane socializate în perioada comunist\. În acest context, este de
46
a[teptat ca popula]ia României s\ sus]in\ statul ca principal agent în furnizarea

bun\st\rii [i s\ îi acorde un rol important în redistribuirea resurselor în cadrul
societ\]ii.
Pe de alt\ parte, am ar\tat anterior c\ profilul politicilor sociale din România,
în perioada de tranzi]ie, nu apropie regimul bun\st\rii de un tip ideal clasic de stat
al bun\st\rii a[a cum este el prezentat în literatura de specialitate. Astfel c\ nu
putem prezice gradul de suport de care se bucur\ regimul bun\st\rii din România
pornind de la profilul politicilor sociale, a[a cum face Esping – Anderson (1990)
pentru regimurile liberal [i social-democrat.
Fiind un mix de elemente din mai multe regimuri, statul bun\st\rii românesc
se va bucura probabil de un suport sectorial mai degrab\ decât de sus]inerea
pentru regimul de politici sociale ca un tot unitar. Suportul pentru un anumit tip de
politic\ va fi probabil ghidat atât de interesul individual, cât [i de orientarea
ideologic\ personal\. Este de a[teptat ca orientarea ideologic\ s\ joace un rol
predominant în sus]inerea unui anumit tip de politic\ atunci când domeniul res-
pectiv este lipsit de miz\ pentru individul în cauz\, adic\ atunci când nu are un
interes personal în furnizarea serviciului sau beneficiului respectiv. Implicarea
interesului personale în suportul pentru o anumit\ politic\ are [i o alt\ consecin]\,
suportul diferen]iata pentru programe. Cu alte cuvinte, m\ a[tept ca programele
de care beneficiaz\ un num\r mai mare de persoane (cum sunt educa]ia, s\n\tatea,
pensiile) s\ se bucure de un suport mai larg decât cele destinate unor grupuri mai
restrânse, cum ar fi familiile mono-parentale sau grupurile etnice.
În timpul tranzi]iei România a cunoscut o lung\ perioad\ de recesiune eco-
nomic\, cu consecin]e imediate asupra suportului pentru regimul de bun\stare.
Sc\derea nivelului de trai, c\derea în s\r\cie a unui num\r tot mai mare de persoane
[i experien]a [omajului au f\cut ca mai mul]i români s\ considere legitim un
sistem de servicii [i beneficii sociale consistente, crescând suportul pentru un
regim al bun\st\rii mai generos [i mai cuprinz\tor. Pe de alt\ parte, Alt (1979)
arat\ c\ generozitatea scade în timpul perioadelor de recesiune [i oamenii sunt
mai pu]in doritori s\ împart\ cu al]ii resursele pe care le au. În acest context, este
de a[teptat ca suportul pentru plata taxelor [i impozitelor, în fapt suportul pentru
redistribuire, s\ scad\. În plus, M\rginean (2001) subliniaz\ caracterul arbitrar al
impozit\rii în România fapt care duce la sc\derea suportului pentru taxare [i la
cre[terea evaziunii fiscale.
Tendin]a spre familiarizarea politicilor sociale pe care am semnalat-o anterior
este posibil s\ fi afectat participarea femeii la pia]a muncii, care a fost oricum
redus\ prin apari]ia [omajului. Cu toate acestea, este de a[teptat ca suportul pentru
politici care s\ faciliteze accesul femeilor la munca salariat\ s\ fie destul de
crescut, datorit\ mentalit\]ii mo[tenite de la regimul comunist conform c\reia
bun\starea individului depindea în principal de munc\ pe care o depunea, iar
47
femeile, în calitate de cet\]eni ai statului comunist munceau în propor]ie aproape

egal\ cu b\rba]ii.
Suportul pentru diferitele domenii ale politicilor sociale nu este îns\ uniform
în rândul popula]iei. Meyer (1994) arat\ c\ „odat\ cu cre[terea diferen]ierii sociale
[i politice [...] pot fi g\site patternuri fragmentate, difuze [i instabile de atitudini
legitimizatoare” (p. 20). Cu alte cuvinte clivajele care apar în cadrul societ\]ii
române[ti î[i pun amprenta pe suportul acordat regimului de bun\stare. Un prim
clivaj care trebuie avut în vedere este cel legat de clas\. Deacon (1993) subliniaz\
ata[amentul clasei muncitoare pentru politici egalizatoare [i de nivelare. Pe de alt\
parte, cei educa]i [i cu venituri crescute vor sus]ine mai degrab\ politici minimale
de orientare liberal\ care le vor servi interesul personal. Un alt clivaj este cel legat
de vârst\, care exprim\ de fapt diferen]ele de socializare. Astfel, m\ a[tept ca cei
socializa]i în perioada comunist\ [i care au tr\it o perioada mai îndelungat\ în
societatea de tip socialist, adic\ cohortele vârstnice, s\ fie mai ata[ate de valorile
unui stat al bun\st\rii de tip maximal [i egalizator, în timp ce cohortele tinere s\
sus]in\ mai mult valorile unui regim al bun\st\rii de tip liberal.
Capitolele ce urmeaz\ vor încerca s\ valideze afirma]iile f\cute în aceast\
sec]iune. Primul capitol al p\r]ii a doua se va centra pe reprezentarea asupra
func]iilor pe care trebuie s\ le de]in\ statul în furnizarea bun\st\rii. Cel de-al
doilea va analiza atitudinea fa]\ de redistribuirea resurselor în cadrul societ\]ii
prin prisma atitudinilor fa]\ de politica de impozitare, în timp ce al treilea capitol
va fi dedicat suportul fa]\ de diferite tipuri de politici sociale. Întreb\rile la care
încerc\ s\ r\spund\ acest capitol sunt ce beneficii [i servicii se bucur\ de suportul
larg la popula]iei? Cine sunt cei care merit\ s\ fie sprijini]i de societate? [i care
sunt factorii care determin\ un suport crescut pentru servicii [i beneficii sociale
generoase? Urm\torul capitol este dedicat politicilor de suport pentru femei [i
legitimit\]ii acestor politici în societatea româneasc\. Capitolul abordeaz\ pro-
blema legitimit\]ii politicii de suport pentru femei [i din perspectiv\ comparativ\,
realizând [i o analiz\ comparativ\ a legitimit\]ii acestor politici la nivel european.
48
Capitolul 4
Reprezent\ri asupra func]iilor sociale
ale statului
În anii tranzi]iei, România, al\turi de celelalte ]\ri din Estul Europei, a trebuit
s\ fac\ fa]\ unei triple provoc\ri. Aceasta a constat în rezolvarea simultan\ a trei
sarcini, acestea fiind, a[a cum ar\ta Claus Offe (1996), validarea unei noi ordini
economice, validarea unei noi ordini legale [i constitu]ionale [i validarea unor noi
reguli de integrare social\ (pag.8). Prima problem\ enun]at\ presupunea trecere la
economia de pia]\, cea de a doua însemna instaurarea unui sistem politic de-
mocratic, iar cea dea treia implica înlocuirea statului bun\st\rii de tip socialist, cu
un nou model de furnizare a bun\st\rii, adecvat noilor realit\]i economice [i
politice.
În c\utarea unui model optim pentru asigurarea bun\st\rii, dezbaterea public\
a primilor ani ai tranzi]ie f\cea apel la preluarea unor modele de stat al bun\st\rii
care existau deja în ]\rile capitaliste industrializate [i adaptarea lor la situa]ia
României. Îns\, op]iunea pentru unul sau altul dintre modele ridica o serie de
probleme. În primul rând, statul bun\st\rii, a[a cum exista el în ]\rile indus-
trializate, se afla în criz\ înc\ din anii ’70, iar solu]ia optim\ a acestei crize nu
fusese g\sit\ înc\. În al doilea rând, regimul comunist l\sase mo[tenire un anumit
tip de economie etatizat\ [i centralizat\ [i un sistem de furnizare a bun\st\rii
adecvat situa]iei sociale [i economice existe în perioada respectiv\. Aceste realit\]i
nu puteau fi ignorate în încercarea de a construi un nou sistem de furnizare a
bun\st\rii. În al treilea rând, se ridica problema sus]inerii pe care o acorda po-
pula]ia unui anumit model. Simpla sus]inere a majorit\]ii popula]iei pentru eco-
nomia de pia]\ [i pentru democra]ie reflectat\ în sondajele de opinie public\ din
1990 pân\ în prezent, nu presupunea [i sus]inerea necondi]ionat\ pentru un stat al
bun\st\rii de tip liberal [i renun]area la beneficiile oferite de sistemul socialist.
Analiza pe care o fac se concentreaz\ pe rolul statului în furnizarea bun\st\rii
la nivelul dezirabilit\]ii societ\]ii. Alc\tuiesc astfel o tipologie a românilor în
func]ie de op]iunile lor în acest sens. Prima parte a capitolului prezint\ pe scurt
modelul statului maximal [i pe cel al statului minimal în furnizarea bun\st\rii,
49
urmat\ de o parte dedicat\ prezent\rii op]iunilor popula]iei pe baza datelor em-

pirice. Ultima parte a capitolului este consacrat\ comentariilor pe baza rezultatelor
ob]inute, încheindu-se cu câteva scurte concluzii.
Tipuri de state ale bun\st\rii

În ceea ce prive[te op]iunea pentru implicarea statului în furnizarea bun\st\rii
pot fi identificate dou\ modele în furnizarea bun\st\rii: modelul statului uni-
versalist [i cel al statului rezidual/minimal. Probabil nici unul dintre acestea nu a
existat [i nu va exista în stare „pur\”, îns\ se pot identifica tendin]e care s\
marcheze adoptarea de c\tre un stat a unei direc]ii sau a alteia. Statul bun\st\rii de
tip universalist cunoa[te o epoc\ de înflorire în perioada 1950-1975, dezvoltarea
sa fiind încurajat\ de o serie de factori favorizan]i cum ar fi consensul politic
postbelic, o rat\ mare a cre[terii economice, o infla]ie redus\, un [omaj sc\zut,
a[tept\ri sc\zute din partea popula]iei în ceea ce prive[te calitatea [i dimensiunile
serviciilor sociale (Vic George, 1996, pp. 2-3). Acest tip de stat are drept obiectiv,
a[a cum arat\ C\t\lin Zamfir (1995a), mic[orarea inegalit\]ii sociale. Obiectivul
este atins prin impunerea unei fiscalit\]i ridicate, în paralel cu furnizarea de servicii
sociale universale, asigurarea unui standard de via]\ decent pentru întreaga po-
pula]ie, care presupun cheltuieli sociale ridicate (p. 332).
La cealalt\ extrem\ se afl\ modelul statului rezidualist/minimal, care a câ[tigat
tot mai mult teren, dup\ 1975, în ]\rile occidentale industrializate. Deteriorarea
condi]iilor economice, ca urmare a crizei petrolului din anii ’70, schimb\rile
intervenite în structura demografic\ a popula]iei [i în structura familiei, cre[terea
[omajului determin\ ascensiunea pe scena politic\ a Noii Drepte care promoveaz\
modelul statului minimal (Vic George, 1996, pp. 8-9). Statul minimal nu este
orientat spre reducerea inegalit\]ii, ci a s\r\ciei, astfel c\ sus]inerea din partea
statului se centreaz\ pe segmentele cele mai s\race din societate, iar serviciile
sociale sunt oferite doar acestui segment de popula]ie (C\t\lin Zamfir, 1995a, p.
330). Drept contrapondere la aceast\ reducere a cheltuielilor publice, fiscalitatea
este sc\zut\, astfel încât cei care au posibilitatea î[i pot „cump\ra” serviciile pe
care le consider\ necesare.
Ceea ce difer\ practic în cele dou\ modele este actorul principal implicat în
furnizarea bun\st\rii. În cazul modelului universalist acest actor este statul, în
timp ce în cazul modelului rezidual acest actor este pia]a. Modelul rezidual
porne[te de la permisa c\ pia]a este cea care poate s\ realizeze o distribu]ie
echitabil\ a resurselor în cadrul societ\]ii, de aceea nu trebuie s\ se intervin\ decât
în anumite cazuri, în ajutarea grupurilor s\race, lipsite de resurse. În contrast,
modelul universalist are drept premis\ faptul c\ pia]a nu poate asigura o distribu]ie
corect\ a resurselor în cadrul societ\]ii [i de aceea statul trebuie s\ intervin\ [i s\
50
asigure o redistribuire la nivelul societ\]ii. Îns\ [i acest model sa dovedit a fi

ineficient, el generând marginalizare [i chiar excluziune social\ pentru segmentele
cele mai s\race. În plus, s\r\cirea excesiv\ a unor largi segmente de popula]ie
distruge solidaritatea social\ [i creeaz\ tensiuni sociale (C\t\lin Zamfir, 1995b,
pp. 388-392).
Modelele de stat al bun\st\rii promovate de societ\]ile industrializate sau
dovedit a nu fi îndeajuns de eficiente. În anii ’90 cheltuielile sociale încep s\
creasc\ sub presiunea cererii de servicii sociale, cre[tere datorat\ mai multor
factori, cum ar fi: [omajul, procesului de îmb\trânire a popula]iei, modific\rilor
survenite în structura familiei, cre[terea expecta]iei din partea popula]iei pentru
servicii sociale mai bune, dezvolt\rii tehnologiei medicale (Vic George, 1996, p.
10). Deci criza statului bun\st\rii nu a fost rezolvat\ prin sc\derea cheltuielilor
publice [i op]iunea pentru un stat minimal. Vic George arat\ c\ nu este vorba
despre o criz\ acut\, ci despre un fenomen cronic (p. 1). Cauzele acestei crize nu
rezid\ doar în anumite condi]ii economice defavorabile, ci au r\d\cini mai pro-
funde. Modelele de stat al bun\st\rii care sau impus în perioada postbelic\ erau
potrivite pentru o anumit\ realitate social\ respectiv unui anumit model de an-
gajare în munc\, unui tip de familie, unei structuri demografice specifice [i unei
orient\ri valorice a popula]iei (Jan W. van Deth, 1995, p. 4). Schimb\rile survenite
în aceste domenii îndep\rteaz\ modelele de furnizare a bun\st\rii oferite pân\
acum de societ\]ile capitaliste de necesit\]ile efective existente.
O solu]ie posibil\ a acestei crize o constituie schimbarea rolului statului din
„produc\tor direct al bun\st\rii, în organizator al producerii sociale a bun\st\rii”
(C\t\lin Zamfir, 1999a, p. 131). Conform acestei abord\ri, statul nu mai con-
stituie actorul principal în asigurarea bun\st\rii, dar nici cel care trebuie s\ î[i
limiteze la minimum activitatea tocmai pentru a nu limita accesul la bun\stare al
cet\]enilor, cum se întâmpl\ în cazul abord\rii rezidualiste. Solu]ia alternativ\ o
constituie combinarea mai multor actori care s\ asigure un optim. Ace[ti actori
sunt, a[a cum arat\ C\t\lin Zamfir (1999a), pia]a, statul, societatea civil\ [i
comunitatea. În aceste context un rol tot mai crescut revine sectorului voluntar, pe
fondul accentu\rii diferitelor forme de participare (Vic George, 1996, p. 27).
În aceste context, România nu se afl\ în fa]a unei op]iuni pentru promovarea
unui model de furnizare a bun\st\rii în care rolul principal îi revine unui singur
actor. Întrebarea care se ridic\ este care este mixul considerat a fi optim de c\tre
români? Care este rolul care ar trebui s\ îi revin\ statului în acest mix?
Care ar fi solu]ia optim\ pentru ie[irea din criz\? Dup\ cum am v\zut modelele
clasice de furnizare a bun\st\rii sau dovedit a nu mai fi func]ionale nici în
societ\]ile în care au ap\rut. În plus, în România intervin o serie de factori sociali
[i economici care le fac nesutenabile. Modelul statului bun\st\rii universalist
necesit\ costuri foarte mai, pe care economia româneasc\ nu poate s\ le suporte.
51
La acesta se adaug\ faptul c\ popula]ia respinge ideea acord\rii unor beneficii

sociale necondi]ionate de munc\ (C\t\lin Zamfir, 1997, p. 91). Adoptarea mo-
delului rezidual nu pare a fi potrivit\ a[a cum arat\ C\t\lin Zamfir (1999a)
deoarece: este în contradic]ie cu a[tept\rile colective, este lipsit\ de sustenabilitate
politic\ pe termen lung [i mediu, nu este atât de eficient\ pe cât sa pretins, cre[te
birocra]ia, prezint\ riscul excluziunii pentru segmente importante aflate în nevoie
(pp. 127 - 128). Solu]ia ar putea fi tocmai un mix în furnizarea bun\st\rii, format
din stat, care s\ asigure cadrul organizatoric, economia de pia]\ [i societatea
civil\.
Problema care se ridic\ în continuare este a combina]iei stat economie-so-
cietate civil\ pe care o consider\ ca fiind dezirabil\ popula]ia României. Cu alte
cuvinte, ce pondere acord\ popula]ia fiec\rui actor implicat în furnizarea bun\-
st\rii. Am v\zut c\ sistemul socialist avea drept actor principal statul, cu rolul de
crea cadrul optim în care fiecare persoan\ s\ poat\ munci pentru a ob]ine be-
neficiile sociale legate de munc\.
M\ a[tept ca popula]ia s\ considere în continuare statul ca fiind actorul prin-
cipal implicat în producerea bun\st\rii. Acest fapt nu este sus]inut de perpetuarea
mentalit\]ii comuniste, ci [i de ineficien]a celorlal]i doi actori, economia de pia]\
[i societatea civil\, în furnizarea bun\st\rii în perioada de tranzi]ie. C\derea
economiei române[ti în anii tranzi]ie, precum [i cunoa[terea slab\ a func]ion\rii
mecanismelor economiei de pia]\ de c\tre popula]ie, determin\ o a[teptare sc\zut\
fa]\ de mecanismele pie]ei. Societatea civil\ este de abia în curs de formare în anii
tranzi]iei. În aceast\ categorie sunt incluse o serie de actori, cum ar fi: organiza]iile
nonguvernamentale, sindicatele, comunit\]ile locale, familia. Îns\, organiza]iile
nonguvernamentale, de[i foarte active, au avut o arie de ac]iune destul de restrâns\.
La aceasta se adaug\ [i gradul mare de necunoa[tere de c\tre popula]ie a ac-
tivit\]ilor pe care la desf\[oar\ acestea. Sindicatele, un alt posibil actor implicat în
producerea bun\st\rii, au promovat în primii ani ai tranzi]iei mai mult cereri de
ordin salarial, neînso]ite de alte tipuri de revendic\ri referitoare la alte beneficii
sociale. În prezent, aceste resurse sunt foarte pu]in valorificate datorit\ caracterului
pasiv al comunit\]ilor (C\t\lin Zamfir, 1999a, p. 136).
Putem concluziona c\ a[tept\rile popula]iei se îndreapt\ c\tre stat, ca surs\
important\ de furnizare a bun\st\rii. Acest fapt nu presupune îns\ o a[teptare
pasiv\ din partea popula]iei c\tre un stat de tip paternalist, ci presupune un mix în
care statul trebuie s\ asigure locuri de munc\ (este vorba despre binecunoscuta
sintagm\ întâlnit\ tot mai frecvent în urma concedierilor masive din ultima pe-
rioad\ „noi nu vrem altceva decât ca statul s\ ne dea un loc de munc\”) iar
indivizii s\ lucreze pentru asigurarea bun\st\rii individuale.
Îns\, a[a cum ar\ta Sandu (1996a), „statul nu este pur [i simplu minimal sau
maximal în reprezent\rile publice” (p. 6). Acela[i autor arat\ c\ la nivelul
52
reprezent\rilor asupra rolului statului în domeniul politic se poate vorbi de nu

„model al controversei”, în timp ce în ceea ce prive[te protec]ia social\ exist\ un
„model al consensului”, op]iunile îndreptânduse c\tre un stat eficient în acest
domeniu. Este de a[teptat ca, de[i op]iunile popula]iei converg spre un stat „pu-
ternic” în domeniul protec]iei sociale, exist\ o mul]ime de op]iuni care nuan]eaz\
aceast\ convergen]\, conducând la diferen]ieri însemnate la nivelul reprezent\rilor
sociale asupra rolului statului în furnizarea bun\st\rii.
În explicarea op]iunii pentru un stat maximal versus minimal în furnizarea
bun\st\rii voi face apel la modelul care explic\ suportul pentru regimul bun\st\rii
prin dou\ serii de factori, factori care ]in de ]in de interesul personal [i factori care
]in de orientarea ideologic\ a persoanei. Astfel, cei cu resurse materiale mai
reduse [i cei cu educa]ie mai redus\ vor fi mai vulnerabili în fa]a transform\rilor
sociale [i economice produse [i vor dori s\ fie ocroti]i de un stat puternic. Trebuie
amintit c\ veniturile care s-au erodat cel mai repede au fost salariile mici [i
substitutele salariului, cum ar fi ajutorul de [omaj, aloca]ia de sprijin [i ajutorul
social, a[a cum arat\ C\t\lin Zamfir (1999a). În plus, segmentul de popula]ie cel
mai afectat de [omaj este cel cu nivel de [colarizare redus. Este de a[teptat ca cei
cu resurse materiale reduse [i cu educa]ie sc\zut\ vor fi mai înclina]i s\ opteze
pentru un stat mai degrab\ maximal, datorit\ situa]iei dificile cu care se confrunt\
[i nevoii obiective de suport.
O categorie aparte care a avut de suferit de pe urma destr\m\rii sistemului de
protec]ie social\ din vechiul regim, este cea a familiilor cu mul]i copii. Eliminarea
subven]iilor pentru bunurile [i serviciile de baz\, precum [i erodarea nivelului
aloca]iilor pentru copii, au afectat situa]ia acestui tip de familii. Este de a[teptat ca
familiile în care exist\ mai mul]i copii afla]i în între]inere s\ a[tepte mai mult
sprijin din partea statului [i deci s\ fie orientate spre un stat de tip maximal,
deoarece prezen]a copiilor în gospod\rie cre[te nevoia de servicii sociale ge-
neroase. {i acest factor ac]ioneaz\ asupra op]iunii pentru stat maximal vs. minimal
prin intermediul interesului personal.
Cercet\rile f\cute în Europa de Est în anii tranzi]iei, citate de Gleen Firebaugh
[i Dumitru Sandu (1998), demonstreaz\ c\ anumite caracteristici socio-demo-
grafice precum sexul, vârsta, mediul reziden]ial [i educa]ia influen]eaz\ sus]inerea
pentru transform\rile sociale [i economice care au loc în aceste ]\ri (p. 522).
Astfel c\ persoanele care locuiesc în mediul urban, sunt de sex masculin, sunt
tinere [i au un nivel de educa]ie crescut sunt în mai mare m\sura sus]in\tori a
schimb\rilor care au loc în societate [i în economie. Premisa de la care pornesc
este c\ suportul pentru acest tip de schimb\ri influen]eaz\ [i sus]inerea pentru un
anumit tip de stat maximal sau rezidual. Este posibil ca persoanele mai în vârst\,
cei care locuiesc în mediul rural, [i femeile vor fi mai înclinat s\ sus]in\ un stat de
tip maximal, datorit\ faptului c\ accept\ mai greu schimb\rile rapide din societate
53
[i, în consecin]\ vor fi mai ata[ate de modelul de furnizare a bun\st\rii promovat

de societatea socialist\7. Pe de alt\ parte femeile sunt mai înclinate s\ sus]in\ un
stat al bun\st\rii generos deoarece ele sunt cele care beneficiaz\ mai mult de pe
urma serviciilor sociale oferite. Într-o situa]ie similar\ se afl\ [i vârstnicii, care
apeleaz\ mai des [i depind mai mult de serviciile sociale oferite de stat. Ambele
categorii sus]in un stat al bun\st\rii mai generos în baza intereselor pe care le au.
Un alt factor care poate s\ influen]eze op]iunea pentru un anumit tip de stat
este orientarea valoric\ [i ideologic\. Drept indicator pentru orientarea ideologic\
a fost folosit\ op]iunea pentru modenism/tradi]inalism. Folosesc termenul de
tradi]ionalism, opus modernismului, a[a cum este el definit de Sandu (1996b): „ca
probabilitate mai mare de orientare a alegerilor personale mai mult în func]ie de
norme tradi]ionale decât de considerente de eficien]\ sau de conformare la ce-
rin]ele unei instan]e care î[i bazeaz\ puterea pe o alt\ surs\ decât tradi]ia” (p. 42).
Astfel, cei care sunt orienta]i valoric spre tradi]ionalism, deci pe conservarea
ordinii preexistente, vor fi mai înclina]i s\ sus]in\ modelul de asigurare a bun\-
st\rii, în care statul era principalul actor, în timp ce, persoanele orientate spre
modernism vor sus]ine un stat de tip minimal.
De asemenea m\ a[tept s\ existe o rela]ie între dintre op]iunea pentru stat
minimal/maximal [i gravitatea problemelor sociale percepute existente în ]ara
noastr\. Roller (1995) arat\ c\ „cu cât importan]a perceput\ a unei probleme este
mai mare, cu atât oamenii doresc mai mult ca guvernarea s\ î[i asume res-
ponsabilitatea [i s\ aib\ un nivel de activism crescut” (p. 83). Cu cât individul
percepe un num\r mai mare de probleme sociale ca fiind foarte grave, cu atât el va
fi mai orientat c\tre sus]inerea unui stat maximal. Pe de alt\ parte, este de a[teptat
ca indivizii s\ aib\ a[tept\ri crescute din partea statului în cea ce prive[te re-
zolvarea problemelor generate de tranzi]ie.
Dincolo de faptul c\ nu exist\ un model de consens asupra rolului pe care
trebuie s\ îl aib\ statul în furnizarea bun\st\rii, nu se poate stabili un model de
consens nici asupra unui sistem de asigurare a bun\st\rii. Astfel, este de a[teptat
s\ existe mai multe tipuri sociale de persoane în func]ie de modelul de furnizare
a bun\st\rii pe care îl sus]in. Am inclus în acest model drept criterii de clasificare
trei dimensiuni: op]iunea pentru stat maximal/minimal în asigurarea bun\st\rii,
gradul de sus]inere prin plata impozitelor pentru un stat de tip universalist [i
raportul individ stat în furnizarea bun\st\rii individuale.
Sec]iunile ce urmeaz\ î[i propun validarea empiric\ a ipotezelor elaborate la
nivel teoretic. Pentru aceasta folosesc date provenite din cercetarea „Percep]ii ale
politicilor sociale [i s\r\cie subiectiv\”.
7
~n ce prive[te selec]ia ca predictor a localiz\rii în rural, vezi [i articolul scris împreun\ cu Bogdan
Voicu (Frunz\ [i Voicu, 1997).
54
Cine trebuie s\ asigure bun\starea?

A[a cum am ar\tat anterior exist\ mai mul]i actori care pot s\ constituie surse
poten]iale ale furniz\rii bun\st\rii. Problema la care voi încerca s\ g\sesc r\spuns
în aceast\ sec]iune este: care dintre ace[ti actori este considerat de români ca
de]inând rolul principal [i care este ponderea acordat\ celorlal]i actori care ar mai
putea s\ intervin\? Pentru a opera]ionaliza acest obiectiv am f\cut apel la patru
dimensiuni [i anume: principalul actor implicat în rezolvarea problemelor sociale
percepute ca fiind cele mai grave, principalul actor implicat în furnizarea aju-
torului pentru cei s\raci, gradul de interven]ie a statului în anumite sectoare ale
furniz\rii bun\st\rii [i raportul individ/stat în asigurarea bun\st\rii.
În ceea ce prive[te principalul actor implicat în rezolvarea principalelor pro-
bleme sociale, datele analizate relev\ o a[teptare puternic\ fa]\ de stat, din partea
cet\]enilor intervieva]i. Datele cuprinse în Tabelul 1 arat\ c\ popula]ia invoc\
drept principal responsabil pentru rezolvarea problemelor sociale statul, care ar
trebui s\ ac]ioneze fie prin diferitele sale institu]ii (Guvern, Parlament, Pre-
[eden]ie), fie ca stat în sine, reponden]ii invocând doar statul, f\r\ alte specific\ri.
Procentele cumulate ale r\spunsurilor care invoc\ drept principal responsabil
pentru rezolvarea problemelor statul sau una dintre institu]iile sale se ridic\ la
85%, în timp ce ponderea celor care indic\ popula]ia ca principal actor se ridic\ la
doar 3,7%.
Mai trebuie men]ionat faptul c\ marea majoritate a celor care invoc\ auto-
rit\]ilor publice ca fiind responsabile de rezolvarea problemelor, fac referire la
institu]iile centrale, Guvern, Parlament, Pre[eden]ie, în timp ce doar 1,2% con-
sider\ autorit\]ile locale, Prim\ria, ca având un rol în rezolvarea acestor probleme.
Deci, nu numai c\ majoritatea subiec]ilor investesc statul [i institu]iile acestuia cu
responsabilitatea rezolv\rii problemelor sociale grave, în plus se face referire
predominant la institu]iile administra]iei publice centrale. Acest fapt se datoreaz\
pe de o parte tipului de probleme invocate ca fiind cele mai grave pentru România
la ora actual\, 30% dintre subiec]i considerând cre[terea pre]urilor ca fiind pro-
blema principal\, 17,7% starea economiei [i 14,8 nivelul veniturilor, probleme
care nu pot fi rezolvate printr o interven]ie la nivel local, pe de alt\ parte per-
sisten]ei la nivelul popula]iei a op]iunii pentru o centralizare puternic\ a ad-
ministra]iei publice.
55
Tabelul 1 – Principalul actor implicat în rezolvarea problemelor sociale
(întrebarea se refer\ la problema social\ considerat\ de subiect ca fiind cea

mai grav\)
Procente din total
guvernul 49,7
cei care conduc ţara 10,4
parlamentul 7,6
statul 6,6
noi toţi / populaţia 3,7
preşedintele 7,2
NS/NR 8,0
primăria 1,2
primul ministru 1,2
justiţia 1,0
alţii 3,4
Sursa datelor: Percep]ii asupra problemelor sociale [i s\r\cie subiectiv\, 1998
Cea dea doua dimensiune inclus\ în analiz\ se refer\ la principalul actor

implicat în ajutarea celor s\raci. Datele prezentate în Tabelul 2 arat\ c\ [i în acest
domeniu a[tept\rile popula]iei se îndreapt\ predominant c\tre autoritatea public\,
respectiv Guvern [i Prim\rie. [i în ajutarea s\racilor institu]ia statului cel mai des
invocat\ este Guvernul, îns\ Prim\ria o urmeaz\ la mic\ distan]\. Deci, la acest
capitol institu]iile administra]iei publice locale [i centrale î[i împart aproape în
mod egal atribu]iile. Aceast\ percep]ie se datoreaz\ probabil în mare m\sur\
rolului efectiv pe care îl joac\ Prim\riile în acordarea ajutorului social, adic\ în
ajutarea s\racilor.
Tabelul 2 – Principalul actor implicat în ajutarea celor s\raci8

Procente din total
Guvernul 71,3
Primăria 58,2
Cei mai bogaţi 22,5
Biserica 12,9
Să se ajute singuri 11,6
Rudele 7,1
Organizaţiile nonguvernamentale 3,4
Vecinii 1,4
Alţii 2,0
8
Tabelul 2 con]ine procente cumulate din r\spunsurile la cele dou\ întreb\ri.
56
Ceilal]i actori sunt invoca]i în semnificativ mai pu]ine cazuri. Se constat\ c\

ini]iativa comunitar\ (familia, vecinii) trebuie s\ joace un rol destul de sc\zut în
ajutarea celor s\raci, în opinia celor intervieva]i. Tot foarte pu]ine op]iuni (3,4%)
se îndreapt\ [i spre organiza]iile nonguvernamentale. Îns\, în cazul acestora o
posibil\ justificare pentru nemen]ionarea lor const\ în slaba cunoa[tere de c\tre
popula]ie a acestui tip de organiza]ii [i a activit\]ilor desf\[urate de ele. Dovada
acestui fapt o constituie num\rul mare de non r\spunsuri (65,1% din totalul
r\spunsurilor, fa]\ de 5,3% pentru Parlament, 4,7% pentru Guvern, 4,3% pentru
Pre[eden]ie, 4,9% pentru Prim\rie) înregistrate la întrebarea referitoare la sa-
tisfac]ia fa]\ de activitatea organiza]iilor nonguvernamentale.
Deci, principalul actor implicat în rezolvarea problemelor sociale [i în fur-
nizarea de protec]ie social\ este, în opinia popula]iei statul. A[tept\rile crescute
ale popula]iei fa]\ de stat [i de institu]iile sale se explic\, pe de o parte prin tipul
de probleme cu care se confrunt\ ]ara, în opinia popula]iei, cum ar fi starea
economiei, iar pe de alt\ parte slabei cunoa[teri din partea popula]iei a rolului [i
activit\]ii altor tipuri de institu]ii cum ar fi organiza]iile nonguvernamentale,
sindicatele, Biserica. La acestea se adaug\ [i slaba ini]iativ\ la nivel comunitar
pentru rezolvarea diferitelor probleme. Dup\ cum am v\zut doar 1,4% dintre cei
intervieva]i consider\ c\ vecinii trebuie s\ îi ajute pe cei s\raci. Faptul c\ în 22%
dintre cazuri sunt men]iona]i cei boga]i, nu înseamn\ neap\rat c\ cei intervieva]i
î[i manifest\ suportul pentru ac]iunile comunit\]ii locale, ci mai degrab\ pentru nu
anumit mecanism de redistribuire a resurselor la nivelul societ\]ii.
De[i am v\zut c\ statul este actorul principal invocat în rezolvarea problemelor,
trebuie pus în discu]ie raportul individ stat în furnizarea bun\st\rii individuale,
pentru c\ am v\zut c\ modelul de bun\stare promovat de statul socialist nu încuraja
paternalismul total din partea statului, ci promova un sistem în care respon-
sabilitatea era împ\r]it\ între individ [i stat. Pentru a vedea dac\ aceast\ mentalitate
a mixului în asigurarea bun\st\rii în care sarcinile sunt împ\r]ite între individ [i
stat a supravie]uit sau nu [i dac\ ea a fost afectat\ de trecerea timpului, voi face
apel la o compara]ie între datele referitoare la asumarea responsabilit\]ilor pentru
bun\starea individual\, prezente în cadrul mai multor cercet\ri. Voi utiliza date
provenind din alte dou\ cercet\ri, f\cute în momente de timp diferite, 1993 [i
1997, în care întrebarea analizat\ a fost formulat\ identic9.
9
Subiec]ilor li s-a cerut aleag\ între dou\ afirma]ii contrare, dând o not\ de la 1 la 10, unde 1
însemna sus]inere puternic\ pentru afirma]ia „Fiecare individ ar trebui s\ î[i asume mai mult\
responsabilitate în ceea ce prive[te propria bun\stare”, iar 10 reprezenta sus]inere puternic\
pentru afirma]ia „Statul ar trebui s\ î[i asume mai mult\ responsabilitate pentru asigurarea
bun\st\rii fiec\ruia”.
57
Tabelul 3 – Responsabilitatea pentru bun\starea individual\ revine individului

sau statului
Anul realizării Individului Statului Media Dispersia Ponderea
cercetării răspunsurilor răspunsurilor non-răspunsurilor
în total
WVS 1993 59,0% 41,0% 5,17 3,11 2,1%
WVS 1997 63,7% 36,3% 4,53 3,29 7,5%
Percepţii...1998 57,3% 42,7% 5,05 3,31 5,7%
Not\: Cifrele din coloanele 2 [i 3 reprezint\ procente din totalul op]iunilor exprimate.
Urm\rind evolu]ia în timp a r\spunsurilor se constat\ o mare stabilitate a

acestora. Varia]iile înregistrate sunt destul de mici, de aceea putem afirma c\
op]iunea pentru propria responsabilitate în asigurarea bun\st\rii constituie un
pattern destul de puternic [i care nu fluctueaz\ în timp. În plus, trebuie remarcat
faptul c\, de[i balan]a înclin\ c\tre responsabilitatea individual\ pentru bun\stare,
nu se stabile[te un consens, un procent destul de însemnat sus]inând respon-
sabilitatea statului în furnizarea bun\st\rii.
O alt\ dimensiune analizat\ în acest subcapitol se refer\ la domeniile în care
trebuie s\ intervin\ statul pentru asigurarea bun\st\rii. Am ar\tat anterior c\, în
opinia majorit\]ii statul trebuie s\ fie „mare”, îns\ se ridic\ întrebarea: în ce
domenii trebuie s\ intervin\ mai mult [i în care mai pu]in?
Tabelul 4 – Crede]i c\ statul trebuie s\ intervin\ în …
în foarte mică în mică în mare în foarte mare NS/ Total

% măsură /deloc măsură măsură măsură NR
stabilirea preturilor 4,1 4,2 32,2 55,5 4,0 100
reducerea şomajului 2,3 2,9 32,1 57,7 5,1 100
stabilirea câştigurilor la particulari 19,8 19,3 24,7 21,2 15,0 100
treburile localităţii 17,7 21,1 31,2 21,7 8,3 100
planificarea activităţii economice 4,4 8,5 37,4 34,4 15,3 100
micşorarea diferenţelor între venituri 8,2 12,4 32,8 33,0 13,5 100
construcţia de locuinţe 1,1 2,7 32,8 58,8 4,6 100
Datele din tabelul 4 sugereaz\ faptul c\ se poate vorbi despre stabilirea aproape
a unui consens în ceea ce prive[te interven]ia statului în anumite domenii, cum ar
fi stabilirea pre]urilor, reducerea [omajului, planificarea activit\]ii economice [i
construc]ia de locuin]e, în timp ce în alte dimensiuni se poate identifica modelul
controversei, cum ar fi stabilirea câ[tigurilor la particulari, treburile localit\]ii [i
mic[orarea diferen]elor între venituri. Se contureaz\ astfel imaginea unui stat care
trebuie s\ intervin\ prioritar în anumite direc]ii, îns\ interven]ia în alte domenii nu
se mai bucur\ de acela[i consens. Trebuie remarcat faptul c\ este sus]inut\ in-
58
terven]ia puternic\ a statului în sectoare pe care statul socialist le gestiona energic.

În aceast\ situa]ie se g\seau construc]ia de locuin]e, care era, cel pu]in în mediul
urban, aproape un monopol al statului, crearea de locuri de munc\, acest fapt
constituind o obliga]ie a statului socialist care era dator s\ asigure o slujb\ fiec\rei
persoane apte de munc\. Stabilirea pre]urilor [i planificarea activit\]ii economice
erau consecin]e ale inexisten]ei economiei de pia]\ [i a op]iunii vechiului regim
pentru economie planificat\. În plus, stabilirea unui plafon pentru pre]uri [i
subven]ionarea produselor [i bunurilor de baz\ constituia un mecanism larg folosit
în trecut pentru protec]ia social\.
Domeniile care stârnesc o controvers\ sunt legate strâns de transform\rile care
au avut loc în economia [i societatea româneasc\ în ultimii ani: apari]ia inegalit\]ii
resurselor materiale de care dispun indivizii, apari]ia sectorului privat în economie
[i descentralizarea administrativ\. În aceste domenii indivizii au reac]ionat diferit
în func]ie de anumite caracteristici personale [i de contextul mai larg în care se
înscrie situa]ia fiec\rei persoane în parte. Factorii care determin\ op]iunea pentru
interven]ia sau neinterven]ia statului în aceste sectoare vor fi analiza]i în sec]iunea
urm\toare. Ceea ce trebuie îns\ re]inut este faptul c\ nu putem vorbi de o simpl\
op]iune pentru continuarea modelului comunist în furnizarea bun\st\rii, ci se
contureaz\ o suprapunere a reprezent\rilor cu privire la rolul statului între vechile
reprezent\ri [i noi reprezent\ri, influen]ate de schimb\rile care au loc în societate.
În spa]iul acesta al reprezent\rilor generate de transformarea societ\]ii apare
controversa. Statul trebuie s\ î[i men]in\ ponderea însemnat\ în sectoarele care
afecteaz\ direct via]a individului. La nivel macro [i în limitarea câ[tigurilor,
lucrurile sunt mai discutabile.
Stat minimal/stat maximal – sus]in\tori

Datele empirice au confirmat faptul c\ nu exist\ un astfel de consens în ceea ce
prive[te bun\starea. Controversa apare în ceea ce prive[te asumarea respon-
sabilit\]ii pentru asigurarea prosperit\]ii individuale sau atribuirea acestei res-
ponsabilit\]i statului [i în ceea ce prive[te domeniile în care trebuie s\ intervin\
statul. În continuare, îmi propun s\ determin care sunt predictorii op]iunii pentru
un stat maximal/stat minimal. Cu alte cuvinte, îmi propun s\ aflu care sunt factorii
care influen]eaz\ op]iunea pentru un anumit tip de stat, pornind de la modelul
teoretic expus anterior. Am elaborat deja, la nivel teoretic, un model ce de-
semneaz\ drept determinan]i ai acestei op]iuni: vârsta, sexul, averea, educa]ia,
mediul reziden]ial, num\rul de copii minori afla]i în între]inerea familiei, ori-
entarea spre valori moderniste/tradi]ionaliste [i num\rul problemelor sociale per-
cepute ca fiind foarte grave.
59
Pentru analiza datelor am utilizat regresia linear\, în care am introdus drept

variabil\ prezis\ op]iunea pentru stat minimal sau maximal (STAT_MAX), iar ca
predictori vârsta (VARSTA), sexul (FEMININ), averea (AVERE), educa]ia
(EDUCATIE), mediul reziden]ial (URBAN), num\rul de copii minori afla]i în
între]inerea familiei (NR_COP), orientarea spre valori moderniste / tradi]ionaliste
(TRAD) [i num\rul de probleme percepute ca fiind foarte grave (PROB_GR)10.
Metoda folosit\ pentru realizarea analizei a fost Stepwise, care a eliminat din
model variabilele nesemnificative pentru explica]ia variabilei prezise. Modelul
rezultat este prezentat în Tabelul 5.
Tabelul 5 – Model de regresie – variabila prezis\ STAT_MAX (op]iunea pentru

stat maximal / minimal)
Coeficienţi de regresie
Predictori t Prob. t. Toleranţa
Standardizaţi β
(Constanta) -0,01 0,992
AVERE -0,157 -4,00 0,000 0,718
PROB_GR 0,168 5,07 0,000 0,998
TRAD -0,136 -3,80 0,000 0,868
EDUCATIE -0,087 -2,21 0,028 0,713
Not\: Pentru modelul de regresie prezentat: R2=0,114; Testul Durbin–Watson=1,720; Testul

F=25,784, pentru ν=4 (prob. F<0,0005).
Deci predictorii selecta]i sunt: num\rul de probleme grave percepute de subiect,

averea, orientarea spre valori tradi]ionaliste [i educa]ia subiectului. Predictorul
cel mai puternic este num\rul de probleme grave percepute, care variaz\ direct cu
op]iunea pentru stat maximal. Deci, cu cât persoana va percepe un num\r mai
mare de probleme ca fiind foarte grave, cu atât va fi mai orientat\ c\tre sus]inerea
unui stat maximal. Invers cu variabila prezis\ variaz\ averea. Cu cât persoana
de]ine mai multe resurse materiale, cu atât ea va respinge interven]ia statului în
furnizarea bun\st\rii. Tot invers cu op]iunea pentru stat maximal variaz\ [i edu-
ca]ia subiectului [i orientarea c\tre valori tradi]ionaliste. De aici rezult\ c\ per-
soanele cu un nivel de educa]ie mai redus [i orientate spre valori tradi]ionale sunt
mai dispuse s\ sus]in\ interven]ia statului în asigurarea bun\st\rii. Se poate con-
cluziona c\ atât factorii care ]in de interesul personal, cât [i cei lega]i de orientarea
valoric\ joac\ un rol în determinarea op]iunii pentru un stat maximal în furnizarea
bun\st\rii.
Num\rul de probleme percepute de subiect ca fiind foarte grave, determin\
a[tept\ri crescute fa]\ de stat pentru rezolvarea acestora, statul fiind probabil
singurul actor capabil s\ fac\ fa]\ unui num\r tot mai mare de solicit\ri. A[a cum
10
Modul de construc]ie al indicilor [i semnifica]ia acestora sunt prezentate în Anexa capitolului.
60
am ar\tat anterior, cei cu resurse materiale sc\zute [i cu nivel de educa]ie redus,

vor fi mai afecta]i de transform\rile sociale [i economice care au loc [i mai pu]in
capabili s\ se adapteze noilor realit\]i. Pe aceste persoane, dificultatea situa]iilor
cu care se confrunt\ [i c\rora nu sunt preg\ti]i s\ le fac\ fa]\ îi determin\ s\ a[tepte
ajutor din partea unei instan]e exterioare. În plus, vechiul model comunist atribuia
statului sarcina asigur\rii unui minim de bun\stare pentru to]i cet\]enii s\i, în
condi]iile în care ace[tia nu erau total pasivi. Aceste circumstan]e îi determin\ pe
cei cu resurse materiale [i educa]ionale pu]ine s\ opteze pentru o interven]ie cât
mai semnificativ\ a statului în asigurarea bun\st\rii.
Cea dea patra variabil\ inclus\ în model, orientarea valoric\ spre tradi]ionalism
vs. modernism, implic\ un alt tip de explica]ie. Tradi]ionalismul presupune ata-
[ament fa]\ de modelele de comportament tradi]ionale [i fa]\ de normele tra-
di]ionale. Astfel, cei care sunt orienta]i spre tradi]ionalism vor fi mai înclina]i s\
sus]in\ conservarea ordinii [i s\ resping\ noul. Deci „tradi]ionali[tii” vor fi în-
clina]i s\ sus]in\ un stat puternic interven]ionist, dup\ modelul impus de vechiul
regim.
Tabelul 6 – Variabilele excluse din modelul de regresie

Coeficienţi de
t Prob. t Toleranţa
regresie β
FEMININ 0,037 1,104 0,270 0,991
URBAN 0,069 1,830 0,068 0,768
NR_COP 0,009 0,272 0,786 0,990
VARSTA -0,034 -0,950 0,342 0,841
În Tabelul 6 sunt prezentate variabilele excluse din modelul de regresie. Din

analiza datelor cuprinse în tabel rezult\ c\ motivul excluderii acestora a fost slaba
capacitate de predic]ie pe care o are fiecare dintre ele fa]\ de variabila prezis\, fapt
demonstrat de valoarea sc\zut\ a coeficien]ilor b. Deci op]iunea pentru stat ma-
ximal în asigurarea bun\st\rii nu este influen]at\ de sex, mediul reziden]ial, vârst\
[i num\rul de copii minori afla]i în între]inerea familiei, în condi]iile în care
men]inem sub control averea, educa]ia, tradi]ionalismul [i modul de definire a
situa]iei.
Num\rul de copii minori nu constituie deci un element care s\ determine
a[tept\ri crescute din partea statului. Chiar dac\ schimb\rile survenite în societate
au afectat familiile cu mai mul]i copii, prin erodarea nivelului beneficiilor fi-
nanciare de care se bucurau aceste familii, prin desfiin]area cre[elor [i gr\dini]elor
de întreprindere [i prin mul]i al]i factori, totu[i solu]ia rezolv\rii acestor probleme
nu este a[teptat\ de la stat. Probabil în aceste caz rezolvarea unei p\r]i a pro-
blemelor ridicate de cre[terea [i îngrijirea copiilor a fost preluat\ de c\tre re]eaua
familiei [i de c\tre cea a comunit\]ii. În plus, cre[terea [omajului [i schimb\rile
61
survenite în patternul de ocupare a for]ei de munc\, care favorizeaz\ în mai mare

m\sur\ angajarea în munc\ a b\rba]ilor, rata [omajului feminin înregistrând valori
superioare ratei generale (Simona Stroie, 1999, p. 424), determin\ o redirec]ionare
a femeilor c\tre ocupa]iile casnice. Astfel, de[i se pierde o surs\ de venit salarial
pentru familie, costul acestei pierderi este întro oarecare m\sur\ compensat de
posibilitatea de a îngriji copii [i de a presta anumite munci casnice.
Deci modelul explicativ care rezult\ în urma analizei cuprinde patru variabile:
averea, num\rul de probleme percepute ca fiind foarte grave, educa]ia [i orientare
valoric\ spre tradi]ionalism. Se confirm\ astfel a[teptarea legat\ de îmbinarea
efectelor factorilor care ]in de interesul personal [i a celor lega]i de orientarea
ideologic\ asupra op]iunii pentru stat maximal sau minimal.
Modele în furnizarea bun\st\rii –

tipuri de sus]in\tori
O ultim\ ipotez\ pe care îmi propun s\ o testez este cea existen]ei mai multor
tipuri sociale în func]ie de modelul de furnizare a bun\st\rii pe care îl sus]in.
Pentru construc]ia acestor tipuri am folosit drept criterii urm\toarele trei di-
mensiuni polare: op]iunea pentru stat maximal vs. pentru stat minimal în fur-
nizarea bun\st\rii (STAT_MIN), gradul de sus]inere prin plata impozitelor pentru
un stat de tip universalist (IMPOZIT) [i raportul individ stat în furnizarea bun\-
st\rii individuale (BUN|STARE).
Analiza dendrogramei a relevat existen]a a patru tipuri, consistente din punct
de vedere teoretic. Folosind metoda de clasificare k mean clusters, am ob]inut
urm\toarele centre:
Tabelul 7 – Tipuri sociale ale atitudinii fa]\ de modelul de furnizare a bun\st\rii11

Paternalistul Media în
Variabila Dependentul Paternalistul Liberalul Prob. F
responsabil populaţie
STAT_MIN 71,89 68,17 12,44 74,17 50,56 0,000
IMPOZIT 48,57 -78,94 37,85 49,34 20,66 0,000
BUNĂSTARE 88,0 54,7 28,4 24,0 50,5 0,000
Nr. de cazuri 245 114 217 229
11
Datele din tabel reprezint\ medii ale celor patru grupuri pentru caracteristicile respective. Am
optat pentru prezentarea acestora sub form\ de medii ale variabilelor respective pentru c\
ilustreaz\ mai bine diferen]ele între grupuri, de[i în analiza k-mean clusters am introdus
variabilele standardizate.
62
Toate variabilele incluse în model diferen]iaz\ semnificativ între cele patru

grupuri identificate, a[a cum arat\ datele cuprinse în tabelul 7 (F tabelat pentru
n1=3 [i n2=801). Tipul care apare în plus, fa]\ de modelul propus în ipoteze este
cel al Dependentului. În plus, se mai observ\ o deviere fa]\ de modelul ipotetic în
ceea ce prive[te caracteristicile tipului liberal. Astfel, acest tip nu respinge total
plata impozitelor, situându-se chiar peste media e[antionului pe aceast\ dimen-
siune, îns\ este mai pu]in dispus decât Paternalistul responsabil [i decât de-
pendentul s\ pl\teasc\ impozite suplimentare. În continuare voi schi]a profilul
fiec\rui grup în func]ie de anumite caracteristici: resursele de care dispune in-
dividul - materiale (BOGAT) [i educa]ionale (EDUCATIE), definirea situa]iei
personale , opera]ionalizat\ prin atuodefinirea ca s\rac sau bogat (ATUODEF) [i
prin definirea situa]iei personale (SIT_FAM), satisfac]ia fa]\ de activitatea in-
stitu]iilor statului (SAT_INST), op]iunea fa]\ egalitea/inegalitatea a veniturilor
(DIF_VEN), sus]inerea extinderii propriet\]ii de stat sau a celei private
(TIP_PROP), inten]ia de a cere ajutor de la stat în caz de nevoie (AJUT_STAT) [i
sus]inerea ideii de angajare a [omerilor în munc\, indiferent de slujba care li se
ofer\ (JOB_{OM).
Tabelul 8 - Caracteristicile celor patru tipuri sociale identificate

Paternalistul Media în
Variabila Dependentul Paternalistul Liberalul Prob. F
responsabil populaţie
DIF_VEN 4,46 4,27 4,68 4,04 4,37 0,146
TIP_PROP 6,09 5,48 3,34 4,56 4,83 0,000
AJUT_STAT 8,01 7,70 7,70 7,38 7,71 0,082
JOB_ŞOM 5,63 5,59 5,79 4,77 5,42 0,005
SAT_INST -36,74 -49,48 -42,16 -39,08 -40,67 0,160
AUTODEF 4,39 4,04 5,09 4,61 4,59 0,000
SIT_FAM 38,77 35,26 43,57 42,54 40,64 0,000
BOGAT 39,20 33,30 54,75 40,59 42,88 0,000
EDUCATIE 4,03 3,82 4,80 4,37 4,30 0,000
VARSTA 42,84 48,53 41,24 40,70 42,59 0,000
NOT|: Cifrele de pe primele patru coloane ale tabelului reprezint\ media grupului respectiv
pentru variabila luat\ în analiz\. Testarea diferen]elor între mediile grupurilor a fost f\cut\ prin
procedura One Way ANOVA, iar valorile testului F [i seminfica]ia sa sunt prezentate pe ultimele
coloane ale tabelului. Pentru testarea diferen]elor între mediile fiec\ror grupuri, pentru grupuri
omogene am utilizat, testul Bonferroni, iar pentru grupuri neomogene am folosit testul Tamhane’s.
Diferen]ele semnificative între mediile grupurilor luate în parte sunt marcate în tabel.
Principialele caracteristici ale Dependentului sunt op]iunea pentru stat ma-

ximal în furnizarea bun\st\rii, acceptarea pl\tirii de impozite mari [i sus]inerea
ideii c\ bun\starea este furnizat\ în principal de stat. În fapt, este tipul celui care
consider\ statul responsabil de soarta cet\]enilor s\i, fiind [i singurul responsabil.
63
În schimbul acestor responsabilit\]i nelimitate care revin statului, individul este

dator s\ îl sus]in\ prin plata unor impozite ridicate. Dintre toate cele patru tipuri
identificate, acesta este sus]in\torul cel mai puternic al unui sistem în care res-
ponsabilitatea individual\ pentru propria bun\stare este aproape absent\, statul
fiind împov\rat cu toate sarcinile. Dependentul este cel care î[i cump\r\ securitatea
traiului de la stat, prin plata unor impozite crescute. Considerând c\ principala
surs\ a bun\st\rii o constituie statul [i c\ statul trebuie s\ poarte de grija cet\]enilor
s\i, Dependentul este sus]in\torul ideii de extindere a propriet\]ii de stat, ca opus\
a celei private. Practic, statul trebuie s\ de]in\ toate resursele [i s\ le gestioneze
astfel încât s\ asigure un nivel optim de bun\stare pentru to]i cet\]enii s\i.
Comparativ cu celelalte tipuri identificate, acesta este mai s\rac [i se [i auto-
define[te ca fiind mai s\rac [i mai nemul]umit de situa]ia sa [i a familiei sale,
decât Liberalul [i decât Paternalistul responsabil, fiind [i mai pu]in educat decât
ace[tia. În fapt acest tip prezint\ similitudini, în ceea ce prive[te averea, educa]ia
[i autodefinirea situa]iei, cu tipul Paternalist. Diferen]a major\ care apare între
cele dou\ categorii este cea de vârst\, acest din urm\ tip având o medie de vârst\
mai ridicat\. Dependentul este de fapt cel care a[teapt\ de la stat ajutor în asi-
gurarea bun\st\rii pentru c\ nu are resursele necesare, nici materiale [i nici
educa]ionale s\ [io asigure singur. Este îns\ dispus s\ ofere ceva în schimbul
asigur\rii prosperit\]ii sale, adic\ s\ sus]in\ cheltuielile pe care le face statul prin
plata impozitelor.
Tipul Paternalist este al celui care a[teapt\ ca statul s\ îi ofere toate condi]iile
necesare prosperit\]ii, f\r\ ca el s\ ofere nimic în schimb. Pentru cei care fac parte
din aceast\ categorie statul este responsabil de bun\starea fiec\rui individ în
parte, statul trebuie s\ se implice în toate domeniile protec]iei sociale, iar pro-
prietatea de stat ar trebui s\ se extind\. În schimbul serviciilor oferite de stat, cei
care fac parte din aceast\ categorie consider\ c\ nu trebuie s\ dea nimic în schimb,
nici m\car s\ sus]in\ cheltuielile publice prin impozite. Refuzul atât de categoric
fa]\ de plata impozitelor se justific\ [i prin lipsa de resurse a acestui tip. El nu
ofer\ pentru c\ nu are nimic de oferit, este mai s\rac decât to]i ceilal]i [i se simte
astfel, [i de aceea nu este dispus s\ dea nimic în schimbul ajutorului primit.
Diferen]a major\ fa]\ de primul tip const\ tocmai în faptul c\ este mai în vârst\ [i
mai pu]in educat, nu se mai poate adapta transform\rilor din societate.
Tipul Liberalului sus]ine un stat rezidual în oferirea de servicii c\tre cet\]enii
s\i, considerând c\ fiecare este responsabil pentru propria bun\stare. În schimb,
cei care fac parte din aceast\ categorie sunt dispu[i s\ pl\teasc\ impozite mai
ridicate, sus]inând astfel statul. În acest caz nu este vorba de o orientare liberal\ în
sensul în care este ea în]eleas\ în spa]iul occidental, caracterizat\ prin reducerea
interven]iei statului [i sc\derea impozitelor. Liberalul sus]ine extinderea pro-
priet\]ii private, accentuarea responsabilit\]ii individuale, dar este dispus s\ sus]in\
prin impozite principalele servicii sociale, înv\]\mântul, s\n\tatea, ap\rare, con-
64
struc]ie de locuin]e, aloca]ii pentru copii. Liberalul este mai bogat decât cei inclu[i
în celelalte categorii, mai educat [i se autodefine[te mai degrab\ ca bogat. Din
punct de vedere al mediului reziden]ial este situat predominant în urban (vezi
tabelul 9). Deci, tipul de stat sus]inut de Liberal nu este unul în care statul trebuie
s\ se retrag\ complet, ci este unul în care statul trebuie s\ î[i p\streze un anumit
rol, îns\ l\sând individului libertatea s\ ac]ioneze pentru propria prosperitate. În
acest model accentul cade în mai mare m\sur\ pe responsabilitatea individual\ [i
mai pu]in pe limitarea inteven]iei statului.
Tabelul 9 – Distribu]ia pe medii reziden]iale a atitudinilor fa]\ de furnizarea

bun\st\rii
Paternalistul
Dependentul Paternalistul Liberalul
responsabil
Urban (număr) 158 64 158 128
VRA 0,5 -1,7 3,5 -2,7
Rural (număr) 87 50 59 101
VRA -0,5 1,7 -3,5 2,7
Cel de al patrulea tip identificat, Paternalistul responsabil este cel care

opteaz\ pentru un stat maximal, pe care este dispus s\ îl sus]in\ prin plata im-
pozitelor, îns\ consider\ c\ responsabilitatea pentru asigurarea bun\st\rii revine
fiec\rui individ în parte. Este tipul cel mai apropiat de modelul de furnizare al
bun\st\rii promovat de regimul comunist, în care statul era dator s\ asigure toate
condi]iile necesare unui trai decent pentru întreaga colectivitate, în timp ce in-
dividul era la rândul s\u dator s\ munceasc\ pentru a dobândi beneficiile asigurate
de stat. Sus]inerea condi]ion\rii bun\st\rii personale de munc\ este foarte evident\
în cazul acestui tip. În compara]ie cu toate celelalte grupuri, paternalistul res-
ponsabil este singurul care sus]ine c\ [omerii ar trebui s\ accepte orice slujb\, în
caz contrar ar trebui s\ renun]e la ajutorul de [omaj (vezi tabelul 8) [i este tot
singurul care sus]ine c\ cei care primesc ajutor din partea statului ar trebui s\
munceasc\ pentru el (vezi tabelul 10).
Tabelul 10 –Atitudinile fa]\ de furnizarea bun\st\rii în func]ie de op]iunea pentru

condi]ionarea ajutorului social
Cei care primesc ajutor din Paternalistul

Dependentul Paternalistul Liberalul
partea statului credeţi că… responsabil
Ar trebui să lucreze pentru
198 87 175 203
colectivitate (număr)
VRA -1,2 -0,7 -0,3 2,1
Nu ar trebui să fie obligaţi să
41 18 32 24
facă nimic (număr)
VRA 1,2 0,7 0,3 -2,1
65
Din punctul de vedere al caracteristicilor analizate acest ultim tip difer\ sem-
nificativ de tipul Dependent [i de cel Paternalist. Este mai bogat [i mai educat
decât ace[tia, îns\ dispune de resurse mai pu]ine decât Liberalul. Privind com-
parativ caracteristicile sale cu cele ale medie pe e[antion, am putea spune c\ acest
tip reprezint\ „românul mediu”, pe cele mai multe dintre dimensiunile analizate
situânduse în jurul mediei. Paternalistul responsabil dispune de anumite resurse
materiale [i este dispus s\ cedeze o parte din ele statului pentru ca acesta s\ îi
creeze condi]iile necesare asigur\rii bun\st\rii. Îns\ responsabilitatea pentru pros-
peritatea sa îi revine în mare m\sura, de aceea pretinde de la semenii s\i s\
munceasc\ în schimbul beneficiilor ob]inute.
Exist\ trei dimensiuni pe care leam inclus în analiz\ [i care nu difer\ sem-
nificativ la cele patru grupuri. Indiferent de grupul c\ruia îi apar]in, indivizii
resping ideea diferen]ierii veniturilor, fapt ce constituie pe de o parte o perpetuare
a egalitarismului comunist, iar, pe de alt\ parte o reac]ie la cre[terea rapid\ a
inegalit\]ii între venituri, îmbog\]irea rapid\ în anii tranzi]iei fiind considerat\ de
popula]ie ca fiind nelegitim\ [i, în unele cazuri ilicit\ (C\t\lin Zamfir, 1999). Îns\,
în condi]iile în care op]iunea pentru sc\derea diferen]elor între venituri este dublat\
de suportul cheltuielilor publice prin plata impozitelor, se poate afirma c\ este
vorba mai degrab\ de solidaritate social\, decât de persisten]a unei mentalit\]i
egalitariste.
O alt\ dimensiune luat\ în analiz\ [i care se dovede[te a fi egal distribuit\ între
cele patru grupuri este satisfac]ia fa]\ de activitatea institu]iilor statului. To]i cei
inclu[i în analiz\, indiferent de grupul din care fac parte, au un grad crescut de
insatisfac]ie fa]\ de activitatea acestor institu]ii. În contextul în care statul este
considerat ca având un rol important în asigurarea bun\st\rii [i acest actor prime[te
sprijin din partea popula]iei care este dispus\ s\ îl sus]in\ financiar, lipsa de
activism a institu]iilor statului în asigurarea unei protec]ii sociale optime ma-
nifestat\ în România, a[a cum ar\tam anterior, genereaz\ nemul]umire din partea
popula]iei.
Cea dea treia variabil\ introdus\ în analiz\, la care op]iunile popula]iei nu
difer\ semnificativ în func]ie de apartenen]a la un grup sau altul, se refer\ la
solicitarea de ajutor din partea statului, în cazul în care persoana ar fi îndrept\]it\
s\ îl pretind\. Indiferent de tipul c\ruia îi apar]in, indivizii afirm\ c\ ar solicita un
astfel de ajutor dac\ ar fi îndrept\]i]i. Pentru cei care sunt dispu[i s\ sus]in\
cheltuielile publice prin plata unor impozite crescute, aceast\ op]iune se justific\
prin faptul c\ ei contribuie la bun\starea colectiv\ atunci când au posibilitatea,
îns\, în baza solidarit\]ii sociale consider\ legitim ca societatea s\ îi ajute atunci
când sunt au nevoie. Paternalistul, cel care nu ofer\ nimic pentru c\ nu are
resursele necesare a[teapt\ oricum rezolvarea problemelor sale de la stat, a[a c\ se
consider\ îndrept\]it s\ pretind\ ajutor în situa]ii dificile.
66
Concluzii
A[a cum anticipam, pentru români statul este principalul actor implicat în
furnizarea bun\st\rii. Acest lucru se datoreaz\ slabei utiliz\ri în cadrul societ\]ii a
unor mecanisme alternative cum ar fi familia, comunitatea, organiza]iile non-
guvernamentale, sindicatele, precum [i slabelor performan]e economice, economia
nefiind capabil\ s\ asigure prosperitatea pentru to]i cet\]enii. Îns\, nu se poate
vorbi de un consens în ceea ce prive[te gradul de interven]ie a statului în diverse
domenii ale furniz\rii bun\st\rii. Se înregistreaz\ aproape un consens în domeniile
în care statul intervenea în mod tradi]ional, conform modelului comunist. Re-
prezent\rile asupra unor elemente noi ap\rute în spa]iul social [i economic, ge-
nereaz\ îns\ controvers\.
Îns\ nu este vorba despre paternalism sau pasivism, ci de o rela]ie de com-
plementaritate. Mentalul colectiv nu agreeaz\ ideea unei a[tept\ri pasive din partea
individului, ci promoveaz\ ideea unei bun\st\ri bazate pe munc\, în care atât
individul, cât [i statul joac\ un rol activ.
Factorii care influen]eaz\ op]iunea pentru stat maximal versus stat minimal
sunt ]in atât de interesul personal, cât [i de orientarea ideologic\ a persoanei.
Ace[tia sunt: num\rul de probleme percepute ca fiind foarte grave, averea, ori-
entarea valoric\ spre tradi]ionalism [i educa]ia. Deci, op]iunea pentru stat maximal
nu este influen]at\ de supravie]uirea vechii mentalit\]i, în care statul de]inea un
rol cheie, ci de factori care ]in de situa]ia prezent\ a persoanei (starea material\,
[omaj, gravitatea problemelor percepute).
Folosind drept criterii op]iunea pentru stat maximal vs. pentru stat minimal în
furnizarea bun\st\rii, gradul de sus]inere prin plata impozitelor pentru un stat de
tip universalist [i raportul individ stat în furnizarea bun\st\rii individuale, am
identificat patru tipuri de indivizi care sus]in modele diferite în furnizarea bun\-
st\rii. Îns\ nici unul dintre aceste modele nu presupune preluarea mecanic\ a unui
anumit model care func]ioneaz\ în alt\ parte în lume, ci este produsul contextului
social, cultural [i economic românesc.
67
Anex\ - Indicii folosi]i în analiz\

Denumirea
Modul de construcţie şi semnificaţia indicilor
indicelui
AVERE Indice al averii, construit ca scor factorial din răspunsurile pozitive la
întrebările referitoare la posesia de maşină de spălat automată, aspirator,
televizor color, telefon, automobil, congelator. Analiza factorială a relevat
existenţa unui singur factor (KMO=0,844, iar pentru Testul de sfericitate a
lui Bartlett χ2=1563,562, pentru ν=15) care explică 47,85% din variaţia
variabilelor.
BOGAT Indice al averii, construit pe baza scorului factorial AVERE, prin
transformarea valorilor acestuia pe o scală de la 1 la 100, unde 1 înseamnă
scor minim, iar 100 scor maxim.
PROB_GR Indice al numărului de probleme percepute de subiect ca fiind foarte grave,
construit ca sumă a numărului de alegri a variantei "în foarte mare măsură" la
întrebările: "În ce măsură consideraţi: creşterea preţurilor, criza locuinţelor,
siguranţa naţională, şomajul, nivelul veniturilor, nivelul pensiilor, starea
economiei, starea agriculturii, corupţia, criminalitatea, calitatea
învăţământului, asistenţa sanitară, ocrotirea copiilor, poluarea mediului,
inegalitatea între femei şi bărbaţi, ca fiind o problemă pentru România", cu
variantele de răspuns: "în foarte mare măsură, în mare măsură, în mică
măsură, deloc". Valoarea maximă a indicelui este 15, iar cea minimă 0.
TRAD Indice al orientării valorice către tradiţionalism vs. modernism, construit ca
scor factorial din răspunsurile la itemii "care dintre următoarele afirmaţii este
mai apropiată de punctul dvs. de vedere: "În viaţă este mai bine să mergi pe
drumul cunoscut/Fără să rişti nu poţi să câştigi, aşa că trebuie să mergi şi pe
drumuri noi" ; "În viaţă este mai bine să faci şi tu cum face lumea/În viaţă
este mai bine să îţi urmezi propria cale"; "Este mai bun un salariul mic dar
sigur/Un salariu mare dar nesigur este mai bun"; "Nu m-aş putea descurca
fără prieteni şi rude/Mă descurc mai bine de unul singur", cu variante de
răspuns de la 1 la 10, unde 1 înseamnă acceptare maximă pentru prima
afirmaţie, iar 10 acceptare maximă pentru cea de-a doua. Valorile minime ale
indicelui semnifică orientarea valorică spre tradiţionalism, iar cele maxime
către modernism. Analiza factorială a relevat existenţa unui singur
factor(KMO=0,619, iar pentru Testul de sfericitate a lui Bartlett χ2=403,907,
pentru ν=3) care explică 44,15% din variaţia variabilelor.
EDUCATIE Indice al educaţiei subiectului, măsurat pe o scală de la 1 la 7, unde 1
înseamnă "fără şcoală" şi 7 "studii superioare".
FEMININ Variabilă dummy, unde 1 înseamnă că repondentul este de sex feminin, iar 0
că este de sex masculin.
URBAN Variabilă dummy, unde 1 înseamnă că repondentul locuieşte în mediul
urban, iar 0 că locuieşte în mediul rural.
NR_COP Număr de copii minori aflaţi în gospodărie (sub 18 ani), aflaţi în întreţinerea
părinţilor (fără ocupaţie).
VARSTA Vârsta subiectului în ani.
STAT_MAX Indice al opţiunii pentru stat maximal/minimal, construit ca scor factorial din
răspunsurile la întrebările referitoare la măsura în care statul trebuie să
intervină în stabilirea preţurilor, reducerea şomajului, stabilirea câştigurilor
celor din sectorul privat, treburile localităţii în care locuiţi, planificarea
activităţii economice, micşorarea diferenţelor între venituri, construcţia de
locuinţe. Valorile maxime ale indicelui reprezintă opţiunea pentru stat
maximal, iar cele minime pentru stat minimal. Analiza factorială a relevat
variabilelor.
68
Denumirea
indicelui
STAT_MIN
Indice al opiniei personale dominante (IOPD)12 referitoare la opţiunea pentru
stat maximal vs. stat minimal, construit pornind de la aceleaşi variabile ca
STAT_MAX. Indicele variază de la -100, la 100, unde -100 înseamnă
opţiune pentru stat minimal şi 100 opţiune pentru stat maximal.
IMPOZIT Indice al acceptării unui nivel de impozitare crescut, construit ca IOPD din
răspunsurile la itemii: "Aţi accepta să plătiţi impozite puţin mai mari dacă
acestea ar fi folosite pentru: sănătate, învăţământ, apărarea ţării, poliţie,
construcţie de locuinţe, alocaţii pentru copii, sport". Indicele variază de la -
100 la 100, unde -100 înseamnă respingerea măririi impozitelor, iar 100
acceptarea plătirii unor impozite mai mari. Analiza factorială a relevat
variabilelor.
BUNĂSTARE Indice al opţiunii pentru responsabilitatea individului sau a statului în
furnizarea bunăstării, construit prin transformarea răspunsurilor la itemul:
"care dintre următoarele afirmaţii este mai apropiată de punctul dvs. de
vedere: Fiecare individ ar trebui să îşi asume mai multă responsabilitate în ce
priveşte propria bunăstare / Statul ar trebui să îşi asume mai multă
responsabilitate pentru a asigura bunăstarea fiecăruia" cu variante de răspuns
de la 1 la 10, unde 1 înseamnă acceptare maximă pentru prima afirmaţie, iar
10 acceptare maximă pentru cea de-a doua, pe o scală de la 10 la 100, unde
10 înseamnă opţiunea pentru responsabilitatea individuală, iar 100 opţiunea
pentru responsabilitatea statului.
DIF_VEN Indice al acceptării / respingerii diferenţelor între venituri, constituit din
răspunsul la itemul : "care dintre următoarele afirmaţii este mai apropiată de
punctul dvs. de vedere: diferenţele între venituri ar trebui să fie mai mici /
Diferenţele între venituri ar trebui să fie mai mari" cu variante de răspuns de
la 1 la 10, unde 1 înseamnă acceptare maximă pentru prima afirmaţie, iar 10
acceptare maximă pentru cea de-a doua
TIP_PROP Indice al suportului pentru extinderea proprietăţii private / a proprietăţii de
stat, constituit din răspunsul la itemul: "care dintre următoarele afirmaţii este
mai apropiată de punctul dvs. de vedere: Proprietatea privată ar trebui sa se
extindă / proprietatea de stat ar trebui să se extindă" cu variante de răspuns
10 acceptare maximă pentru cea de-a doua
AJUT_STAT
Indice al disponibilităţii pentru a solicita ajutor din partea statului în caz de
nevoie, constituit din răspunsul la itemul: "care dintre următoarele afirmaţii
este mai apropiată de punctul dvs. de vedere: Oricât de sărac aş fi nu aş cere
nimic de la stat ca să nu arăt şi altor situaţia mea/Dacă m-aş simţi îndreptăţi
la un sprijin din partea statului, m-aş lupta pentru el" cu variante de răspuns
10 acceptare maximă pentru cea de-a doua.
12
Modul de construc]ie al IOPD este preluat din Dumitru Sandu (1996b, p. 44).
69
Denumirea
indicelui
JOB_ŞOM
Indice al atitudinii faţă de încadrarea în muncă a şomerilor, constituit din
răspunsul la itemul: "care dintre următoarele afirmaţii este mai apropiată de
punctul dvs. de vedere: Şomerii ar trebui să accepte prima slujbă care li se
oferă / Şomerii ar trebui să aibă dreptul de a refuza o slujbă pe care nu o
doresc" cu variante de răspuns de la 1 la 10, unde 1 înseamnă acceptare
maximă pentru prima afirmaţie, iar 10 acceptare maximă pentru cea de-a
doua
SAT_INST Indice al nivelului de satisfacţie faţă de activitatea instituţiilor statului,
construit ca IOPD din răspunsul la itemii referitori la gradul de mulţumire
faţă de activitatea Parlamentului, Guvernului, Preşedinţiei, Primăriei, Justiţiei
şi Poliţiei. Indicele variază de la -100 la 100, unde -100 înseamnă
nemulţumire maximă faţă de activitatea acestor instituţii, iar 100 mulţumire
maximă faţă de activitatea lor. Analiza factorială a relevat existenţa unui
singur factor (KMO=0,765, iar pentru Testul de sfericitate a lui Bartlett
χ2=2458,408, pentru ν=15) care explică 50,23% din variaţia variabilelor.
AUTODEF Indice al autodefinirii ca sărac sau bogat, constituit din răspunsurile la
itemul: "În orice societate unii oameni se consideră bogaţi, alţii se consideră
săraci. Având în vedere numerotarea de la 1 la 10, unde 1 înseamnă foarte
sărac, iar 10 foarte bogat, dvs. unde vă situaţi?".
SIT_FAM Indice al definirii propriei situaţii, construit prin însumarea răspunsurilor la
întrebările: "Sunteţi mulţumit sau nu de felul în care a decurs viaţa dvs. în
ultimul timp?" şi "Familia dvs. trăieşte, faţă de anul trecut, mult mai bine,
mai bine, la fel, mai prost sau mult mai prost?", care apoi un fost transferate
pe o scală de la 0 la 100, unde 0 înseamnă foarte nemulţumit de propria
situaţie, iar 100 foarte mulţumit de propria situaţie. Coeficientul de corelaţie
între cele două variabile R2=0,52, corelaţia fiind semnificativă pentru
p=0,001.
70
Capitolul 5
Suport declarativ [i respingere efectiv\
Atitudinea fa]\ de impozite în România
în perioada de tranzi]ie
Una dintre noile realit\]i cu care a trebuit s\ se confrunte societatea româneasc\

dup\ 1989 a fost cre[terea vizibilit\]ii taxelor [i impozitelor. Chiar dac\ acestea au
existat [i în perioada comunist\, au fost îns\ mai pu]in vizibile [i nu constituiau
subiect de dezbatere. Trecerea la economia de pia]\ a adus necesitatea construirii
unui nou sistem de taxe [i impozite adecvate noilor realit\]i sociale [i economice.
Perioada scurs\ din 1990 [i pân\ în prezent este marcat\ de modificarea [i
transformarea continu\ a sistemului de taxe [i impozite. Anul 1991 reprezint\
începutul unei etape în care au fost elaborate diverse reglement\ri fiscale specifice
economiei de pia]\ cum ar fi: impozitul pe salarii, impozitul pe profit, instituirea
sistemului de protec]ie social\ prin contribu]ii ale salaria]ilor [i patronatului,
ajust\ri ale sistemului de pensii (Stroie, Teodorescu, 1999). Momente de referin]\
sunt [i introducerea Taxei pe Valoarea Ad\ugat\ (TVA) în 1993 [i a impozitului pe
venitul global în 2000.
Capitolul de fa]\ î[i propune s\ r\spund\ la câteva întreb\ri: care este atitudinea
pe care o are popula]ia României fa]\ de sistemul actual de taxe [i impozite? Se
bucur\ acesta de un real suport sau nu? Care este dinamica în tip a acestor atitudini
[i care sunt factorii care determin\ aceste atitudini? Pentru a r\spunde la întreb\rile
formulate voi face mai întâi o trecere în revist\ a teoriilor referitoare la atitudinile
popula]iei fa]\ de taxe [i impozite, urmat\ de lansarea câtorva ipoteze cu privire la
atitudinile împ\rt\[ite de c\tre români. O a doua parte este dedicat\ test\rii em-
pirice a aser]iunilor avansate, în încheiere fiind prezentate câteva scurte concluzii.
71
Câteva repere teoretice cu privire la atitudinea

fa]\ de taxe [i impozite
„Dezvoltarea tax\rii a fost strâns legat\ de dezvoltarea economiei monetare, a
institu]iilor capitaliste [i a industrializ\rii”, arat\ Richard Rose (1984, pag. 94).
Practic existen]a economiei moderne [i a statului modern nu pot fi gândite în lipsa
existen]ei unui sistem de taxare adecvat. Dezvoltarea Statului Bun\st\rii în a doua
jum\tate a secolului XX în ]\rile industrializate a adus [i mai puternic în discu]ie
problematica politicilor fiscale, acestea fiind menite s\ asigure o parte din fi-
nan]area necesar\ func]ionarii sistemului de furnizare a bun\st\rii. Criza Statului
Bun\st\rii din anii ’70 nu poate fi separat\ de politicile fiscale [i de atitudinea
popula]iei fa]\ de aceste politici. Astfel, pentru mul]i autori atitudinea popula]iei
fa]\ de fiscalitate [i fa]\ de politicile fiscale a devenit un subiect important de
studiu.
Listhaug [i Miller (1985) [i Lewis (1982) arat\ c\ atitudinea fa]\ de taxe
cunoa[te dou\ tipuri de explica]ii diferite. Un tip de explica]ie accentueaz\ com-
ponenta „ra]ional\” în constituirea acestei atitudini, în timp ce cel de-al doilea tip
de explica]ie vizeaz\ factorii politici sau simbolici implica]i. Primul tip de ex-
plica]ie porne[te de la premisa c\ oamenii reac]ioneaz\ la elementele obiective ale
politicilor de taxare. În acest context, rezisten]a fa]\ de taxe [i impozite reprezint\
un proces ra]ional prin care indivizii raporteaz\ magnitudinea taxelor [i a chel-
tuielilor guvernamentale în func]ie de beneficiile pe care le ob]in [i concluzioneaz\
c\ statul adun\ mai multe venituri decât ar fi în propriul interes. Practic, atitudinea
favorabil\ sau defavorabil\ fa]\ de impozitare este mediat\ de „propriul interes”,
taxele fiind sus]inute dac\ satisfac propriul interes.
În cadrul acestei prime orient\ri pot fi incluse abord\ri care leag\ atitudinea
fa]\ de taxe de nivelul absolut al acestora, ar\tând c\ o consecin]\ imediat\ a
cre[terii taxelor o constituie sc\derea suportului fa]\ de acestea. Rose (1984)
sus]ine c\ cei care nu sunt beneficiari direc]i ai cheltuielilor Staulului Bun\st\rii
vor considera c\ standardul lor de viat\ este amenin]at [i vor c\uta s\ evite plata
taxelor. Conform autorului, cre[terea taxelor poate avea drept consecin]e adoptarea
unor strategii de neplat\ a acestora [i încurajarea indiferen]ei civice. O cale de
evitare a taxelor o constituie demonetizarea muncii. Aceasta înseamn\ c\ individul
produce în casa mai multe bunuri [i servicii decât are nevoie, care sunt schimbate
în afara pie]ei. Pentru c\ banii nu sunt implica]i nu exist\ nici o baz\ pentru a
putea fi pretinse taxe. Cu alte cuvinte, cre[terea taxelor poate stimula dezvoltarea
economiei informale, evitânduse astfel plata impozitelor. În acest caz, cre[terea
gradului de impozitare are ca efect sc\derea veniturilor bugetare reale.
Tot în cadrul acestei prime orient\ri poate fi incluse [i abord\ri care arat\ c\
exist\ o leg\tur\ între atitudinea fa]\ de impozite [i situa]ia economic\ a ]\rii în
72
general [i a indivizilor în special. Sihvo [i Uusitalo (1995) sus]in pe baza datelor

empirice teoria conform c\reia „altruismul scade în perioade dificile, oamenii
tinzând s\ fie mai pu]in genero[i atunci când experimenteaz\ un declin economic”
(p. 252). Astfel c\, atunci când propria situa]ie economic\ este amenin]at\, o
persoan\ este mai pu]in dispus\ s\ dea o parte din venitul s\u statului, pentru
constituirea bunului public (Blomberg, Kroll, 1999a). Deci, în situa]ii de dificult\]i
economice suportul fa]\ de taxe scade în rândurile popula]iei.
Alt factor care influen]eaz\ atitudinea fa]\ de taxare [i care se poate încadra în
primul tip de abordare men]ionat îl reprezint\ gradul de vizibilitate ale taxelor.
Wilensky (1975) [i Coughlin (1980) arat\ c\ taxele indirecte (pe circula]ia bu-
nurilor, de tip TVA) [i dezvoltarea sistemelor contributorii scad rezisten]a fa]\ de
impozitare [i evaziunea fiscal\, în timp ce impozitele directe (pe venit, salariu)
determin\ a apari]ia unei atitudini ostile. Teoria lansat\ de Wilensky a fost sus]inut\
pe baza datelor empirice de c\tre Edlund (1999).
Un ultim element care poate fi inclus în categoria celor lega]i de „propriul
interes” îl constituie clasa social\ [i factorii lega]i de acesta. Fie c\ este vorba de
masa de mijloc (Wilensky, 1975), fie c\ este vorba de clasa social\, structura
social\ joac\ un rol în determinarea suportului fa]\ de cheltuielile pentru bun\stare
[i implicit în influen]area atitudinii fa]\ de impozite. Numeroase studii (Edlund,
1999; Svallfors, 1993, 1995, 1997, 1999) sus]in rolul pe care clasa social\ îl are în
determinarea suportului fa]\ de Statul Bun\st\rii [i fa]\ de cheltuielile pentru
bun\stare.
Astfel c\ cei cu venituri mari vor fi mai dispu[i s\ sus]in\ sc\derea cheltuielilor
bugetare [i a nivelului de impozitare deoarece ace[tia constituie categoria care
beneficiaz\ cel mai pu]in de pe urma acestor cheltuieli, având îns\ o contribu]ie
semnificativ\ în finan]area cheltuielilor. Edlund (1999) arat\, pe baz\ unui studiu
comparativ cu privire la atitudinea fa]\ de impozite în Suedia, Marea Britanie [i
Statele Unite, c\ indivizii din straturile superioare tind s\ sus]in\ sc\derea taxelor
pe veniturile mari, dar nu sus]in sc\derea taxelor pe veniturile mici a[a cum fac
persoanele din straturile inferioare (p. 120). Wilensky (1975) lanseaz\ ipoteza
stratific\rii care pune accentul pe rolul structurii sociale în determinarea atitudinii
fa]\ de impozite. Potrivit acesteia masa de mijloc simte povara taxelor ca fiind
inechitabil\, constituind o piedic\ în dezvoltarea Statului Bun\st\rii. Pe de alt\
parte, Confalonieri [i Newton (1995) sus]in c\ opozi]ia fa]\ de taxe va fi localizat\
la grupurile cu venituri mari sau sc\zute. În timp ce primii cred c\ pl\tesc mult [i
primesc prea pu]in în loc, ultimii cred c\ beneficiile pe care le primesc ar putea fi
mai mari dac\ nu ar pl\ti taxe deloc (p. 150).
Un al doilea tip de explica]ie pentru atitudinea fa]\ de taxare este legat\ de
orientarea ideologic\ [i valoric\. Listhaug [i Miller (1985) arat\ c\ acest al doilea
tip de explica]ie pune accent pe factorii politici [i simbolici, avându[i originea în
73
[coala de gândire a politicii simbolice. Conform acestei abord\ri comportamentul

politic nu rezult\ în mod obligatoriu din informa]iile adunate, din motiva]ia
puternic\ sau din interesul politic în probleme precum politicile fiscale. Aceste
comportament nu este o ac]iune îndreptat\ spre maximizarea utilit\]ii personale
pe termen scurt, ci este determinat de predispozi]ii pe termen lung, precum
orientarea ideologic\, identificarea cu un partid, încrederea în institu]iile politice
(p. 267). În acest context, atitudinea fa]\ de taxe este considerat\ a fi influen]at\
orientarea ideologic\, de insatisfac]ia fa]\ de politicile promovate în general.
Pe de alt\ parte, unele studii asociaz\ refuzul de a pl\ti impozite cu insatisfac]ia
fa]\ de regimul de bun\stare sau cu neîncrederea în regimul politic (Edlund,
1999a; Rose, Peters, 1978; Ringen, 1978). Practic, în momentul în care oamenii
nu sunt mul]umi]i de felul în care sunt folosi]i banii lor sau nu mai au încredere în
cei care hot\r\sc modul de distribuire a resurselor în societate refuz\ s\ mai
pl\teasc\ [i caut\ tot felul de modalit\]i de sustragere de la plata taxelor.
Atitudinea fa]\ de impozite în România

Sistemul de taxe [i impozite specific economiei de pia]\ constituie o realitate
social\ relativ nou\ pentru români. Începând din 1990 popula]ia a început s\ simt\
cum statul „îi bag\ mâna în buzunar” [i îi ia bani care ulterior sunt folosi]i pentru
formarea bunului public. În plus, exist\ înc\ largi categorii de persoane care nu
simt înc\ povara taxelor fiind exceptate de la plata impozitelor. În aceast\ categorie
se înscriu pensionarii, precum [i popula]ia rural\, pentru ace[tia impozitele fiind
înc\ o realitate abstract\. În România exist\ un suport crescut pentru un Stat al
Bun\st\rii de tip universalist (Voicu, 2000), îns\ întrebarea care se impune este în
ce m\sur\ este popula]ia dispus\ s\ sus]in\ prin plata taxelor [i impozitelor
cheltuielile bugetare crescute implicate de un astfel de regim de bun\stare? R\s-
punsul la aceast\ întrebare este dificil de dat, datorit\ lipsei unor studii anterioare
dedicate subiectului. Din acest motiv, demersul meu va fi unul de tip explorator în
privin]a atitudinii generale fa]\ de taxe. Luând în considerare tipul de stat pe care
îl sus]in românii, ne-am putea a[tepta ca suportul acordat politicilor fiscale s\ fie
unul crescut. Pe de alt\ parte, a[a cum am ar\tat anterior, tranzi]ia a adus cu sine
introducerea unui lung [ir de taxe noi. Din acest motiv sar putea ca popula]ia s\
perceap\ aceast\ povar\ fiscal\ ca fiind greu de suportat, iar atitudinea s\ fie una
defavorabil\.
Un alt punct asupra c\ruia inten]ionez s\ m\ opresc este dinamica în timp a
atitudinii fa]\ de impozite. Pornind de la reperele teoretice prezentate anterior,
este de a[teptat ca suportul fa]\ de plata impozitelor s\ fi sc\zut în ultimii 10 ani.
Argumentele sunt multiple. Pe de o parte, înr\ut\]irea situa]iei economice duce la
sc\derea altruismului [i a dorin]ei de a ceda o parte din venit statului, a[a cum
74
arat\ Sihvo [i Uusitalo (1995). Pe de alt\ parte, noutatea apari]iei noilor tipuri de
taxe [i impozite, precum [i prezen]a acestora dezbaterea public\, a dus la cre[terea
vizibilit\]ii lor [i implicit la sc\derea suportului acordat conform teoriei lui
Wilensky (1975).
O alt\ întrebare la care vreau s\ r\spund este legat\ de factorii care determin\
suportul fa]\ de impozite. Listhaug [i Miller (1985) arat\ c\ exist\ dou\ tipuri de
teorii implicate în explicarea suportului fa]\ de taxe, cea a „propriului interes” [i
cea a influen]ei pe care o are orientarea ideologic\. Analiza efectuat\ de cei doi
autori pe date empirice culese în Norvegia sus]in rolul predominant al orient\rilor
ideologice în determinarea atitudinii fa]\ de impozite. Pentru popula]ia României
îmi propun s\ testez atât influen]a factorilor ra]ionali, cât [i pe cea a orient\rii
ideologice.
În lucrarea de fa]\ am opera]ionalizat propriul interes, considerat ca indicator
al unei explica]ii de tip „ra]ional”, prin indici [i indicatori ai clasei sociale: nivelul
venitului pe membru al gospod\riei [i stocul educa]ional al persoanei, satisfac]ie
fa]\ de situa]ia sa [i a familiei sale, prin afirmarea faptului c\ sistemul de im-
pozitare din România îi favorizeaz\ pe cei care fac parte din categoria în care
subiectul se auto-include (s\raci, cu venituri medii, boga]i), prin vârsta [i prin
genul persoanei. Influen]a orient\rii ideologice [i valorice asupra atitudinii fa]\
de taxe [i impozite a fost opera]ionalizat\ prin suportul pentru stat maximal,
suportul pentru cheltuieli publice crescute, orientare spre colectivism în furnizarea
bun\st\rii.
A[a cum am ar\tat anterior, persoanele care apar]in starturilor superioare este
de a[teptat s\ aib\ un suport sc\zut fa]\ de plata taxelor. De asemenea, cei care se
consider\ satisf\cu]i de situa]ia personal\ [i de cea a familiei lor vor fi mai dispu[i
s\ pl\teasc\ taxe [i impozite, în timp ce indivizii cu un grad de satisfac]ie sc\zut
vor avea o atitudine mai pu]in favorabil\, deoarece dorin]a de a contribui la
formarea bunului public prin cedarea unei par]i din venit scade atunci când situa]ia
personal\ este considerat\ ca fiind nesatisf\c\toare. În plus, persoanele care se
consider\ a fi avantajate de plata impozitelor vor fi mai dispuse s\ le sus]in\ decât
cei care consider\ c\ felul în care se pl\tesc acestea nu îi favorizeaz\ pe oamenii
din categoria c\rora fac parte.
O influen]\ aparte se exercit\ asupra acestor atitudini de c\tre gen. Studiile
realizate în ]\rile din vestul Europei (Andersen, Pettersen, Svallfors, Uuistalo,
1999; Sihvo, Uusitalo, 1995; Svallfors, 1995) au relevat existen]a unui suport
crescut acordat de femei fa]\ de Statul Bun\st\rii. Exist\ mai multe justific\ri
pentru acest fapt. În primul rând, femeile sunt cele care profit\ mai mult de pe
urma aranjamentelor oferite de Statul Bun\st\rii atât în calitatea de beneficiar al
serviciilor oferite de acesta (îngrijirea copiilor, a b\trânilor sau a celor han-
dicapa]i), cât [i în calitate de beneficiare a locurilor de munc\ oferite de institu]iile
sistemului de furnizare al bun\st\rii. Un alt factor invocat în sprijinul suportului
75
crescut din partea femeilor fa]\ de Statul Bun\st\rii îl constituie faptul c\

„experien]a specific\ femeilor le face s\ fie mai înclinate spre ra]ionalitatea
îngrijirii, în care grija, devotamentul [i considera]ia fa]\ de al]ii sunt mai pro-
eminente” (Andersen, Pettersen, Svallfors, Uuistalo, 1999, pp. 251-252). Femeile
sunt mai suportive fa]\ de un regim de bun\stare care presupune un efort bugetar
crescut. În aceste context ar fi de a[teptat ca ele s\ aib\ o atitudine mai favorabil\
fa]\ de impozite, deoarece [i în România propor]ia de femei angajate în domenii
precum s\n\tatea sau înv\]\mântul, care sunt finan]ate de la bugetul statului, este
mai mare decât cea al b\rba]ilor (în 1992 78% din cei angaja]i în s\n\tate [i 73%
în înv\]\mânt fiind femei – Comitetul Na]ional Român pentru Conferin]a Mon-
dial\ privind Condi]ia Femeii).
Vârsta persoanei joac\ [i ea un rol important în structurarea unei atitudini fa]\
de impozite. Anderson [i al]ii (1999) arat\ c\ tinerii sunt mai expu[i fa]\ de
riscurile sociale , iar cei mai pu]in favoriza]i în jocul for]elor pie]ei pot s\ dezvolte
mai u[or norme [i valori favorabile redistribuirii. În acest context, este de a[teptat
ca cei mai tineri s\ aib\ o atitudine de suport fa]\ de plata taxelor [i impozitelor,
în timp ce persoanele mai în vârst\ s\ fie mai pu]in suportive.
Din perspectiva orient\rilor ideologice [i valorice este de a[teptat ca cei care
opteaz\ pentru un stat maximal în furnizarea bun\st\rii s\ fie suportivi [i fa]\ de
plata impozitelor, pentru c\ nivelul crescut de impozitare constituie fundamentul
pe care se bazeaz\ func]ionarea Statului Bun\st\rii de tip universalist. Cei care
sus]in un nivel crescut al cheltuielilor bugetare este probabil s\ aib\ [i o atitudine
favorabil\ fa]\ de impozite, pentru c\ acestea sus]in efortul bugetar crescut. În
plus, orientarea spre colectrivism (m\surat ca op]iune pentru rolul predominant al
statului în furnizarea bun\st\rii) se va asocia probabil cu o atitudine favorabil\
fa]\ de plata impozitelor.
Suport declarativ [i abatere de la norm\

în plata impozitelor
Pentru a realiza analizele propuse am f\cut apel la date empirice culese în
cadrul cercet\rilor Valori 93 - World Values Survey (WVS) 1993, Valori 99 -
European Values Survey (EVS) 1999 [i „Percep]ii asupra problemelor sociale [i
S\r\ciei” (1998). Dimensiunea urm\rit\ în aceast\ etap\ a analizei a fost de-
terminarea atitudinii pe care o are popula]ia fa]\ de impozite [i taxe. Pentru a
m\sura aceast\ atitudine am folosit drept indicatori toleran]a fa]\ de evaziunea
fiscal\, opera]ionalizat\ prin evitarea pl\tirii taxelor atunci când este posibil,
dorin]a de a sus]ine anumite cheltuieli sociale prin acceptarea pl\tirii unor impozite
mai mari. M\ voi referi, de asemenea, [i la reprezentarea pe care o au indivizii cu
76
privire la num\rul celor care practic\ evaziunea fiscal\, precum [i la reprezentarea

pe care o are popula]ia cu privire la categoriile de persoane care sunt avantajate de
modul în care se pl\tesc impozitele la noi în ]ar\.
În timp ce evaziunea fiscal\ este respins\ de majoritatea celor intervieva]i,
reprezentarea dominant\ este aceea c\ aproape to]i cei din jur o practic\. Se pare
c\ plata taxelor constituie o norm\ moral\ sus]inut\ puternic de majoritatea
popula]iei care îns\ este înc\lcat\ tot de majoritatea (Tabelul 1 [i Tabelul 2). Se
ridic\ întrebarea în ce m\sur\ obligativitatea pl\]ii taxelor mai constituie o norm\
în cazul în care ea este înc\lcat\ de majoritate? Este greu de spus, în lipsa unor
date empirice, dac\ cei care afirm\ c\ majoritatea evit\ plata taxelor [i face apel la
mijloacele economiei subterane, procedeaz\ [i ei într-un mod similar sau nu. În
tot cazul evaziunea fiscal\ este respins\ cu t\rie cel pu]in la nivel declarativ, în
timp ce reprezentarea dominant\ este c\ cei mai mul]i indivizi încalc\ aceast\
norm\. Este posibil ca într-adev\r aceasta s\ constituie o norm\ interiorizat\ dar
care nu se transpune în comportamentul efectiv deoarece prevederile legislative
nu sunt suficient de severe încât s\ impun\ respectarea ei.
Tabelul 1 – Atitudinea fa]\ de evaziunea fiscal\

În ce măsură vi se pare justificat13: Abaterea
Media
standard
Să nu plăteşti taxele şi impozitele
atunci când ai posibilitatea să nu le 2,9 2,75
plăteşti
Să preferi să plăteşti anumite servicii
3,6 2,53
fără să faci contract
Sursa datelor: EVS 1999
Tabelul 2 – Reprezentarea asupra comportamentului celorlal]i vis-a-vis de

evaziunea fiscal\
În opinia dvs. câţi dintre oamenii de Aproape Destul de Nici
Câţiva NS NR
la noi din ţară … (%) toţi mulţi unul
Nu-şi plătesc taxele şi impozitele dacă
10,8 59,8 16,8 0,8 9,5 2,4
au posibilitatea să nu le plătească
Plătesc anumite servicii fără să facă
9,8 54,8 15,9 0,8 14,5 4,3
contract
13
R\spunsurile la cei doi itemi sunt m\surate pe o scal\ de la 1 la 10, unde 1 înseamn\ „niciodat\
justificat”, iar 10 însemn\ „Întotdeauna justificat”. Non-r\spunsurile au fost tratate ca missing
value, iar varianta „Nu [tiu” a fost asimilat\ mijlocului de scal\.
77
Un alt indicator al atitudinii popula]iei fa]\ de taxe [i impozite îl reprezint\

dorin]a de a sus]ine anumite cheltuieli bugetare prin plata unor impozite m\rite.
Datele empirice demonstreaz\ [i de aceast\ dat\ o atitudine favorabil\ din partea
popula]iei fa]\ de plata impozitelor. Dup\ cum rezult\ din Tabelul 3 majoritatea
este dispus\ s\ pl\teasc\ impozite crescute care s\ fie folosite pentru a sus]ine
anumite cheltuieli bugetare. Singurele domenii bugetare care nu se bucur\ de un
astfel de suport sunt poli]ia [i sportul. Datele indic\ o sus]inere crescut\ din partea
popula]iei pentru plata impozitelor în cazul în care acestea sunt folosite pentru o
serie de servicii sociale universale al c\ror beneficiar poten]ial poate fi orice
cet\]ean. În acest caz oamenii sunt dispu[i s\ pl\teasc\ pentru o serie de servicii de
care beneficiaz\ ei în[i[i.
Tabel 3 – Suportul fa]\ de cre[terea impozitelor

Aţi accepta să plătiţi În
impozite puţin mai mari Cu Cred Cred nici
NS/NR
dacă acestea ar fi siguranţă că da că nu un
folosite pentru: (%) caz
Sănătate 38 33 11 11 7
Învăţământ 28 34 17 13 8,0
Apărarea ţării 24 33 20 15 8
Poliţie 7 18 31 36 8
Construcţie de locuinţe 34 34 13 12 7
Alocaţii pentru copii 44 32 10 8 6
Sport 12 26 25 29 8
Grafic 1 – În ce m\sur\ crede]i c\ impozitele [i taxele pe care le pl\ti]i sunt

folosite bine
60,0
48,8
50,0
40,0
30,0
21,6
20,0 17,7
11,2
10,0
0,7
0,0
În foarte m are m ăs ură În m are m ăs ură În m ic ă m ăs ură Deloc NR
O posibil\ explica]ie a faptului c\ de[i oamenii sunt dispu[i s\ pl\teasc\ im-

pozite, uneori chiar mai mari [i c\ nu tolereaz\ evaziunea fiscal\ la nivel declarativ,
îns\ îi percep pe cei din jur ca practicând evaziunea fiscal\ [i o practic\ [i ei în[i[i
78
în multe cazuri o constituie faptul c\ cei intervieva]i consider\ c\ impozitele pe

care le pl\tesc nu sunt folosite bine (vezi Grafic 1). Practic, atitudinea este una
favorabil\ colect\rii taxelor [i impozitelor, iar popula]ia ar fi dispus\ s\ suporte [i
o povar\ fiscal\ mai mare dac\ aceasta ar fi folosit\ în beneficiul personal. În
condi]iile în care o mare parte a celor interviva]i consider\ c\ banii colecta]i din
taxe nu sunt bine gestiona]i sunt probabil dispu[i s\ g\seasc\ anumite c\i prin care
s\ evite plata acestora.
Privind în dinamic\ evolu]ia atitudinii pe care o are popula]ie fa]\ de taxe [i
impozite, se constat\ o sc\dere a suportului fa]\ de acestea în timp (vezi Tabelul
4). Comparând valorile medii ale variabilei care m\soar\ respingerea evaziunii
fiscale, pentru datele din 1993 cu cele din 199914, se constat\ o cre[tere statistic
semnificativ\ (Testul t = 10,890 [i Prob. t < 0,0005) ale acestei medii. Cu alte
cuvinte între 1993 [i 1999 popula]ia devine mai tolerant\ fa]\ de evaziunea fiscal\,
fapt care indic\ sc\derea suportului acordat pentru taxe [i impozite. Aceast\
constatare confirm\ ipoteza lansat\, aceea a asocierii dintre deteriorarea situa]iei
economice a popula]iei [i reducerea suportului pentru taxe [i impozite. Aceast\
sc\dere a suportului poate s\ mai aib\ o explica]ie care rezid\ în gradul de
vizibilitate al taxelor. În 1993 impozitele [i taxele constituiau un element de
noutate pentru popula]ie. În anii tranzi]iei au fost introduse noi taxe, iar acestea au
avut un grad de vizibilitate social\ crescut, datorit\ elementului de noutate [i
prezen]ei în dezbaterea public\. Aceast\ vizibilitatea crescut\ constituie un ele-
ment care conduce la sc\derea suportului acordat impozitelor, a[a cum arat\
Wilensky (1975). În plus, faptul c\ majoritatea popula]iei este perceput\ ca prac-
ticând evaziunea fiscal\ poate s\ duc\ la descurajarea suportului fa]\ de impozite.
În acest caz ar putea fi vorba de un efect de contagiune social\, prin care cei care
erau suportivi fata de politicile fiscale î[i schimb\ atitudinea sub influen]a per-
cep]iei pe care o au asupra comportamentului majorit\]ii.
Tabel 4 – Evolu]ia în timp a atitudinii fa]\ de impozite [i taxe

Cât de justificat vi se pare să nu plăteşti taxele şi 1993 1999
impozitele dacă ai posibilitatea să nu le plăteşti15
Media variabilei 2,10 2,90
Abaterea standard 1,97 2,75
Sursa datelor: WVS 1993, EVS 1999
14
Datele provin din cercet\rile WVS 1993 [i EVS 1999.
15
Variabila este m\surat\ pe o scal\ de la 1 la 10 unde 1 înseamn\ niciodat\ justificat, iar 10
înseamn\ întotdeauna justificat. Non-r\spunsurile au fost tratate ca missing value, iar varianta
„Nu [tiu” a fost asimilat\ mijlocului de scal\.
79
Se poate afirma c\, în România, atitudinea fa]\ de taxe [i impozite este una
favorabil\, cel pu]in la nivel declarativ, popula]ia fiind dispus\ s\ suporte cre[terea
acestora în condi]iile utiliz\rii lor pentru anumite cheltuieli bugetare [i respingând
evaziunea fiscal\. Pe de alt\ parte, felul în care sunt utiliza]i banii astfel colecta]i
este considerat a fi nepotrivit, ceea ce poate s\ conduc\ la refuzul pl\]ii taxelor.
De[i se men]ine la nu nivel crescut, suportul fa]\ de taxe a sc\zut în anii tranzi]iei,
ca urmare a înr\ut\]irii situa]iei economice [i a cre[terii vizibilit\]ii acestora.
Orientarea valoric\ sau factori de tip ra]ional

în determinarea atitudinii fa]\ de impozite
A[a cum am men]ionat, lucrarea î[i propune s\ identifice [i factorii care
influen]eaz\ atitudinea popula]iei fa]\ de impozite. Pornind de la afirma]ia f\cut\
de Listhaug [i Miller (1985), care ar\tau c\ în literatur\ atitudinea fa]\ de taxe a
fost explicat\ prin dou\ tipuri de teorii, unele care puneau accentul pe componenta
ra]ional\ [i altele accentuau rolul orient\rii ideologice, mi-am propus s\ determin
care dintre cele dou\ serii de factori influen]eaz\ aceast\ atitudine în cazul po-
pula]iei României.
Folosesc în acest sens date din baza „Percep]ii asupra politicilor sociale [i
s\r\cie subiectiv\”, centrat\ asupra percep]iilor indivizilor asupra sistemelor de
redistribuire [i protec]ie social\. Factorii de tip ra]ional, pe care iam denumit
generic propriul interes, au fost opera]ionaliza]i prin: nivelul venitului pe membru
al gospod\riei (VENIT16) [i stocul educa]ional al persoanei (EDUCA}IE) , sa-
tisfac]ie fa]\ de situa]ia sa [i a familiei sale (SATISFAC}IE), prin afirmarea
faptului c\ sistemul de impozitare din România îi favorizeaz\ pe cei care fac parte
din categoria în care subiectul se auto-include (s\raci, cu venituri medii, boga]i)
(INTERES), prin vârst\ persoanei (VÂRST|) [i prin sexul persoanei (FEMININ).
Cea dea doua categorie de factori, care se refer\ la orientarea ideologic\ a fost
opera]ionalizat\ prin urm\torii indicatori: suportul pentru stat maximal
(STAT_MAX), suportul pentru cheltuieli publice crescute (CHELTUIELI), ori-
entare spre colectivism (COLECTIVISM).
Pentru identificarea factorilor care influen]eaz\ atitudinea fa]\ de impozite am
recurs la construirea unui model de regresie linear\ multipl\, în care am utilizat
drept variabil\ dependent\ atitudinea fa]\ de impozite (opera]ionalizat\ prin do-
rin]a de a pl\ti impozite mai mari dac\ acestea vor fi folosite pentru anumite
cheltuieli bugetare). Ecua]ia de regresie ob]inut\ este prezentat\ în tabelul 6.
Deoarece variabila prezis\ nu avea o distribu]ie normal\, iar distribu]ia nu a putut
16
Modul de construc]ie [i semnifica]ia indicilor sunt prezentate în Tabelul 5.
80
fi normalizat\ prin alte mijloace, am exclus din analiz\ de regresie valorile

variabilei mai mici de –2,25 (adic\ pe cei care sus]in în foarte mic\ m\sura plata
impozitelor), aceste fiind analizate separat.
Din modelul de regresie au fost exclu[i venitul, genul respondenului, in-
dividualismul [i opinia conform c\reia felul în care se pl\tesc impozitele îi avan-
tajeaz\ pe cei din categorie din care se consider\ a apar]ine subiectul. Predictorii
re]inu]i în model sunt suportul pentru cheltuielile publice crescute, educa]ia,
suportul pentru stat maximal, vârsta [i satisfac]ia fa]\ de propria situa]ie. Din seria
de predictori care constituiau indicatori pentru rela]ia dintre atitudinea fa]\ de
impozite [i op]iunea ideologic\, majoritatea predictorilor sunt inclu[i în ecua]ie,
cu excep]ia individualismului. În schimb regresia exclude trei dintre indicatorii
care opera]ionalizau propriul interes. Din aceast\ categorie sunt re]inu]i în model
doar educa]ia, vârsta [i satisfac]ia fa]\ de propria situa]ie.
Rela]ia dintre educa]ie [i atitudinea fa]\ de impozite poate fi explicat\ nu doar
f\când apel la statusul social. Se constat\ chiar c\ direc]ia rela]iei dintre educa]ie
[i variabila dependent\ este invers\ celei prezise, cu cât educa]ia cre[te, cre[te [i
suportul fa]\ de impozite. În aceast\ situa]ia nivelul de educa]ie al persoanei nu
reflect\ doar influen]a statusului social, exist\ o serie de al]i factori explicativi
care intervin. Unul dintre ace[ti este gradul de informare al persoanei, cu cât
persoana este mai educat\, ea de]ine mai multe informa]ii cu privire la sistemul de
impozitare [i este mai dispus\ s\ îl sus]in\. Pe de alt\ parte este posibil ca în acest
caz s\ intervin\ [i un efect de dezirabilitate social\ – cei care a un consum de
mass-media crescut s\ fie mai suportivi fa]\ de politicile fiscale tocmai datorit\
faptului c\ informa]ia vehiculat\ încurajeaz\ plata impozitelor [i sus]inerea aces-
tora. Din p\cate lips\ datelor referitoare la consumul mass-media al celor inclu[i
în e[antion împiedic\ testarea acestei ipoteze. Pe de alt\ parte, cei cu educa]ie
superioar\ sunt cei care profit\ poate cel mai mult de pe urma serviciilor edu-
ca]ionale. Astfel c\, cei care au studii superioare au beneficiat ei în[i[i [i copiilor
de serviciile educa]ionale gratuite oferite de stat, fiind dispu[i s\ sus]in\ financiar
ni[te servicii ai c\ror principali beneficiari principali sunt. În cazul acesta tot
interesul personal fiind cel care determin\ o atitudine suportiv\ fa]\ de impozite.
81
Tabelul 5 – Indicii folosi]i în analiz\

Denumirea Semnificaţia şi modul de construcţie
CHELTUIELI Indice al suportului pentru cheltuieli bugetare crescute. Construit după
formula 100 + CHELT , unde CHELT reprezintă scorul factorial calculat din răspunsurile
la itemii: „Ţinând cont că banii de care dispune statul sunt limitaţi, cărora din următoarele
domenii ar trebui să li se dea mai mulţi bani, cărora mai puţini şi cărora sa nu li se dea
deloc: Învăţământ” / „Sănătate” / „Armată” / „Ordine publică” / „Construcţie de locuinţe” /
„Subvenţionarea întreprinderilor de stat” / „Administraţie publică centrală” / „Alocaţii
pentru copii” / Administraţie publică locală” / Cultură” / „Sport” / „Ajutor pentru săraci”,
răspunsurile fiind măsurate pe o scală de la 1 la 4, unde 1 însemnă „să nu se dea deloc”, iar
4 „să se dea mai mult”. Analiza factorială a relevat existenţa unui singur factor care explică
22,8% din variaţia variabilelor, KMO = 0,728
COLECTIVISM Indice al orientării spre colectivism. Este construit ca variabilă dummy din răspunsurile la
întrebarea „Fiecare individ ar trebui să îşi asume mai multă responsabilitate în ce priveşte
propria bunăstare” vs „Statul ar trebui să îşi asume mai multă responsabilitate pentru a
asigura bunăstarea fiecăruia”, măsurate pe o scală de la 1 la 10 unde 1 indică acord total
pentru prima afirmaţie, iar 10 acord total cu cea de-a doua. În construcţia variabilei dummy
a fost acordat scorul 1 pentru cei care au ales variante de răspuns de la 8 la 10, restul
valorilor primind codul 0.
EDUCAŢIE Indicator al educaţiei subiectului măsurată pe o scală de la 1 la 7, unde 1 înseamnă „ fără
şcoală”, iar 7 înseamnă „studii superioare”.
FEMININ Indicator al apartenenţei subiectului la sexul feminin. Variabilă fictivă (dummy).
IMPOZITE Indice al atitudinii faţă de impozite. Este calculat ca scor factorial înmulţit cu -1din
răspunsurile la itemii: „Aţi accepta să plătiţi impozite mai mari dacă acestea ar fi folosite
pentru: „sănătate” / „învăţământ” / „apărarea tării” / „poliţie” / „construcţie de locuinţe” /
„alocaţii pentru copii” / „sport”, măsurate pe o scală de la 1 la 4, unde 1 înseamnă „cu
siguranţă”, iar 4 înseamnă „în nici un caz”. Analiza factorială a relevat existenţa unui
singur factor care explică 57,2% din variaţia variabilelor, KMO = 0,862.
INTERES Indice al faptului că individul consideră felul în care se plătesc impozitele ca avantajând
categoria din care el face parte. Este construit pe baza răspunsurilor la întrebările: „Credeţi
că, în ţara noastră, felul în care se plătesc impozitele îi avantajează: 1. pe cei înstăriţi / 2. pe
cei cu venituri medii / 3. pe cei cu venituri mici / 4. pe nimeni” şi „În orice societate, unii
oameni se consideră bogaţi, alţii se consideră săraci. Având în vedere numerotarea de la 1
la 10 dvs. unde vă situaţi?” (unde 1 înseamnă „foarte sărac”, iar 10 „foarte bogat”).
Indicele este construit ca variabilă fictivă: valoarea 1 arată că individul afirmă că aparţine
unei anumite categorii (de exemplu celor săraci) şi consideră că modul în care sunt plătite
impozitele îi avantajează pe cei săraci. În toate celelalte situaţii indicele ia valoarea 0.
SATISFACŢIE Indice al satisfacţiei faţă de propria situaţie. Este construit ca scor factorial înmulţit cu –1
din răspunsurile la itemii: „Sunteţi mulţumit sau nu de felul în care a decurs viaţa dvs. în
ultimul timp?” (răspunsurile au fost măsurate pe o scală de la 1 la 5 unde 1 înseamnă
„foarte mulţumit”, iar 5 înseamnă „foarte nemulţumit”), „Familia dvs. trăieşte, faţă de anul
trecut, mult mai bine, mai bine, la fel, mai prost sau mult mai prost” (răspunsurile au fost
măsurate pe o scală de la 1 la 5 , unde 1 înseamnă „mult mai bine”, iar 5 înseamnă „mult
mai prost”), „La anul cum credeţi că va trăi familia dvs. în comparaţie cu prezentul”
(răspunsurile au fost măsurate pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „mult mai bine”, iar
5 „mult mai prost”), Cât de mulţumit sunteţi de veniturile actuale ale gospodăriei dvs.”
(răspunsurile au fost măsurate pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „foarte mulţumit”,
iar 5 înseamnă „foarte nemulţumit”). Analiza factorială a relevat existenţa unui singur
factor care explică 57,9% din variaţia variabilelor, KMO = 0,758
STAT_MAX Indice al suportului pentru stat maximal. Este construit ca scor factorial din răspunsurile la
itemii „Credeţi că statul ar trebui să intervină în : „Stabilirea preţurilor” / „Reducerea
şomajului” / „Stabilirea câştigurilor celor din sectorul privat” / „Treburile localităţii în care
locuiţi” / „Planificarea activităţii economice” / „Micşorarea diferenţelor între veniturile
oamenilor” / „Construcţia de locuinţe”, măsurate pe o scală de la 1 la 4, unde 4 înseamnă
„în foarte mare măsură” , „iar 1 înseamnă „în foarte mică măsură / deloc”. Analiza
factorială a relevat existenţa unui singur factor care explică 38,5% din variaţia variabilelor,
KMO = 0,809.
VENIT Raportul dintre venitul total al gospodăriei şi numărul de membrii din gospodărie.
82
Tabelul 6 – Model de regresie – variabila dependent\ – Atitudinea fa]\ de

impozite (IMPOZITE)
t Prob t Toleranţa
standardizaţi ß
(Constanta) -8,661 0,000
CHELTUIELI 0,283 10,087 0,000 0,975
EDUCAŢIE 0,156 4,535 0,000 0,645
VÂRSTĂ -0,125 -3,993 0,000 0,783
STAT_MAX 0,106 3,750 0,000 0,960
SATISFACŢIE 0,070 2,367 0,018 0,884
FEMININ -0,058 -2,039 0,042 0,964
COLECTIVISM 0,051 1,787 0,074 0,947
VENIT 0,049 1,539 0,124 0,770
INTERES 0,012 0,417 0,677 0,932
R2 ajustat = 0,177, Testul Durbin-Watson = 1,702, Testul F = 29,346, pentru ν = 8 (prob. F <
0,0005).
Modelul construit exclude influen]a sexului persoanei asupra atitudinii fa]a de

impozite. Acest fapt poate fi explicat pe mai multe c\i. Pe de o parte, de[i în
România propor]ia femeilor angajate în sectorul bugetar este mai mare, probabil\
c\ nu sa creat o segregare ocupa]ional\ pe orizontal\ în func]ie de sex, a[a cum
exist\ în statele vestice, mai ales în cele scandinave. În acest caz femeile nu se
consider\ probabil a fi principalele beneficiare ale oportunit\]ilor de angajare
oferite de stat. În plus, este posibil ca acestea s\ nu con[tientizeze întro m\sura
foarte mare faptul c\ plata impozitelor st\ la baza veniturilor pe care le primesc
angaja]ii din sectorul bugetar. Pe de alt\ parte, serviciile de îngrijire a copiilor
oferite de c\tre stat femeilor care au copii sunt doar marginal sus]inute din fonduri
publice, fiind necesar un efort substan]ial din parte familiilor (Elena Zamfir [i
al]ii, 1999). În acest context, femeile nu consider\, probabil, c\ modul în care sunt
realizate cheltuielile bugetare le avantajeaz\ pe ele mai mult decât pe b\rba]i.
Din seria de predictori meni]i s\ indice „propriul interes” este exclus\ din
model influen]a venitului, a genului respondenului, a individualismului [i a con-
sider\rii impozitelor ca favorizând categoria cu care subiectul se auto-identific\.
În schimb, este re]inut în model satisfac]ia fa]\ de situa]ie, fapt care indic\
implicarea unor factori de natur\ subiectiv\ în evaluarea ra]ional\ a nivelului
taxelor [i în gradul de suport fa]\ de acestea. În acest proces de evaluare ra]ional\
a taxelor factorii obiectivi precum venitul nu au nici un rol.
A[a cum am ar\tat am exclus din analiza de regresie valorile variabilei mai
mici de 2,25, adic\ pe cei care resping foarte puternic plata impozitelor. Acestea
au fost analizate separat. Deoarece este vorba de 74 de cazuri, adic\ mai pu]in de
83
10% din e[antion, pentru a analiza aceste cazuri nu am folosit analiza de regresie,
ci am recurs la analiza comparativ\ a mediilor pentru grupul celor care sunt
inclu[i în aceast\ categorie (Grupul 2) [i pentru restul cazurilor cuprinse în e[antion
(Grupul 1) – persoane care sus]in în mai mare m\sur\ plata impozitelor, precum [i
la realizarea unor tabele de contingen]\.
Tabelul 7 – Diferen]a între mediile variabilelor incluse în modelul de regreie

pentru subiec]ii exclu[i din analiza ini]ial\17
Variabila Grupul 1 Grupul 2 Testul t Prob. t
CHELTUIELI 2,23 2,23 0,010 0,919
SATISFACŢIE 0,023 -0,32 8,223 0,004
VENIT 480.686 387.673 4,510 0,034
STAT_MAX -0,061 1,000 0,797 0,372
EDUCAŢIE 4,0 3,34 14,247 0,000
VÂRSTĂ 45 52 11,828 0,001
Tabelul 8 – Op]iunea pentru implicarea statului în furnizarea bun\st\rii

individuale în func]ie de apartenen]a la unul dintre cele dou\ grupuri
Grupul 1 Grupul 2
Total
(IMPOZIT > -2.25) (IMPOZIT < -2,25)
Nu Număr 662 54 716
COLECTIVISM
Da Număr 441 20 461
Total Număr 1103 74 1177
Not\: χ2 = 4,894, ν = 1, iar p = 0,017
Conform datelor din tabelele 7 [i 8 cei care au o atitudine de respingere

puternic\ a impozitelor difer\ semnificativ fa]\ de restul e[antionului din punctul
de vedere al educa]iei, venitului, vârstei [i a orient\rii spre colectivism. Practic cei
care au o atitudine de respingere puternic\ a taxelor sunt mai pu]in educa]i, au
venituri mai mici, sunt mai în vârst\, în schimb resping ideea conform c\reia
statul este responsabil pentru bun\starea individual\.
Testarea modelului relev\ faptul c\ orientarea ideologic\ are o importan]\
marcant\ în determinarea atitudinii fa]\ de impozite. Îns\ [i factorii inclu[i în
categoria propriului interes joac\ un rol important în suportul fa]\ de taxe. Cu
toate c\ venitul [i faptul c\ individul consider\ c\ felul în care sunt pl\tite taxele
îi avantajeaz\ pe cei cu care se autoidentific\ nu joac\ un rol în influen]area
acestei atitudini, satisfac]ia fa]\ de propria situa]ie, vârsta [i educa]ia exercit\ o
17
pentru grupul celor care au valori mai mici de 2,25 pentru variabila impozite (Grupul 2) [i cei
care au valori superioare (Grupul 1)
84
influen]\ destul de puternic\. Se poate concluziona c\ atât factorii lega]i de

orientarea ideologic\, dar [i cei lega]i de propriul interes influen]eaz\ atitudinea
fa]\ de impozite, fiecare dintre ei exercitând un tip specific de influen]\.
Concluzii
De[i la nivel declarativ atitudinea popula]iei este una favorabil\ fa]\ de plata
taxelor [i impozitelor, reprezentarea social\ general\ este c\ majoritatea românilor
încalc\ legisla]ia fiscal\. Chiar dac\ fiecare individ în parte se arat\ dispus s\
sus]in\ politicile fiscale, în acela[i timp to]i arat\ spre cei din jur spunând „ei se
abat de la norm\”. Practic abaterea de la plata impozitelor este larg recunoscut\ a
fi practicat\, îns\ este considerat\ totu[i o abatere de la norm\. Sus]inerea fa]\ de
plata impozitelor a sc\zut ins\ în anii tranzi]iei. Nivelul suportului se reduce
semnificativ în ultimii zece ani, atât ca urmare a cre[terii vizibilit\]ii taxelor, cât
[i ca rezultat al înr\ut\]irii situa]iei economice a popula]iei.
Sus]inerea fa]\ de impozite este influen]at\ de o serie de factori care ]in de
propriul interes – educa]ia, vârsta [i satisfac]ia fa]\ de propria situa]ie, precum [i
de factori lega]i de orientarea ideologic\ – sus]inerea fa]a de statul maximal [i
suportul fa]\ de cheltuieli bugetare crescute. Se poate afirma c\ atitudinea fa]\ de
impozite are o dubl\ determinare, fiind legat\ atât de propriul interes, cât [i de
orientarea ideologic\.
85
Capitolul 6
Suport pentru programe [i grupuri sociale:
nivele de suport [i factori determinan]i
Op]iunea pentru un tip de regim al bun\st\rii implic\ nu doar suportul pentru

un „un stat mare” sau „un stat mic” în furnizare a bun\st\rii, ci [i preferin]a pentru
un anumit mod de alocare a resurselor pe programe [i categorii de beneficiari. Un
regim generos de tip social – democrat este caracterizat printre altele de preferin]a
pentru programe sociale cu caracter universal, la care accesul se face în baza
cet\]eniei [i de care pot s\ profite majoritatea cet\]enilor, în tip ce regimurile
liberale opteaz\ mai degrab\ pentru beneficii adresate grupurilor în nevoie, la
care accesul se face pe baza test\rii mijloacelor. O alt\ alegere important\ pentru
profilul politicilor sociale rezid\ în selectarea grupurilor care trebuie ajutate de
c\tre societate [i a modului în care li se acord\ sprijinul de care au nevoie. În timp
ce statul bun\st\rii rezidualist alege grupuri ]int\ de persoane aflate în nevoie,
statul bun\st\rii universalist ofer\ o serie de beneficii [i servicii la care poate s\
aib\ oricine acces, doar o minoritate având nevoie de sprijin suplimentar.
Întrucât resursele destinate bun\st\rii de care dispune o societate sunt limitate,
finan]area suplimentar\ a unui domeniu social sau a altuia sau ajutorul acordat
unui grup ]int\ se dovedesc a fi ni[te op]iuni importante pentru profilul politicilor
sociale [i pentru legitimitatea regimului bun\st\rii. A finan]a un program care nu
se bucur\ de sprijinul majorit\]ii popula]iei poate s\ determine sc\derea suportului
pentru regimul bun\st\rii, deoarece popula]ia poate s\ considere c\ banii publici
se cheltuie ineficient. Pe de alt\ parte, exist\ o serie de programe care, chiar dac\
nu sunt sus]inute de cea mai mare parte a cet\]enilor, sunt necesare pentru buna
func]ionare a societ\]ii. O serie de studii semnaleaz\ suportul sc\zut acordat de
c\tre popula]ia statelor vest europene pentru programele destinate [omerilor sau
familiilor monoparentale (Rose, Peters, 1978; Taylor – Gooby, 2001; Pettersen,
2001). Cu toate acestea îns\ problemele cu care se confrunt\ aceste grupuri nu pot
fi neglijate. În acest context, deciden]ii politici trebuie s\ g\seasc\ o cale de
mijloc, astfel încât s\ un [ubrezeasc\ legitimitatea regimului politic, dar s\ nu
ignore nici problemele unor segmente de popula]ie.
86
Acest capitol î[i propune s\ investigheze suportul popula]iei României pentru

anumite beneficii [i servicii [i pentru ajutarea grupurilor aflate în nevoie. Lucrarea
î[i propune s\ r\spund\ la o serie de întreb\ri: Se bucur\ toate programele sociale
de un suport unitar din partea popula]iei sau exist\ domenii preferate [i domenii
marginalizate? Exist\ grupuri sociale al c\ror suport din partea societ\]ii este
considerat legitim [i grupuri care se bucur\ de mai pu]in\ sus]inere? Care sunt
factorii care determin\ un suport diferen]iat pentru programe [i grupuri sociale
aflate în nevoie?
Capitolul este structurat în trei p\r]i. Prima parte este dedicat\ trecerii în revist\
a referin]elor teoretice legate de subiectul investigat [i elabor\rii unui set de
ipoteze care urmeaz\ a fi testate pe baza datelor empirice. Cea de-a doua parte
cuprinde analiza datelor [i o serie de comentarii pe marginea acestei analize.
Ultima parte este destinat\ concluziilor.
Factori care influen]eaz\ suportul

diferen]iat pentru programe sociale
Studiile realizate pân\ în prezent cu privire la suportul acordat de c\tre
popula]iei diferitelor programe sociale relev\ faptul c\ exist\ varia]ii substan]iale
în ceea ce prive[te sus]inerea pentru anumite politici [i servicii (Taylor- Gooby,
1985a; Ringen, 1987; Andersen, Pettersen, Svallfors, Uusitalo, 1999). Astfel,
unele servicii [i beneficii sunt mai populare decât altele [i oamenii sunt chiar
dispu[i accepte cheltuieli bugetare suplimentare pentru finan]area lor. Ca [i în
cazul altor atitudini fa]\ de componentele sistemului de furnizare al bun\st\rii, [i
suportul preferen]ial acordat unor programe este influen]at de dou\ serii de factori:
interesul personal [i orientarea ideologic\ a persoanei (Taylor – Gooby, 1985;
Oorschot, 2000; Gevers, Gelissen, Arts, Mufels, 2000).
Rolul jucat de interesul personal în influen]area suportului pentru anumite
beneficii [i servicii are o serie de implica]ii imediate. În primul rând, dac\ suportul
fa]\ de un anumit program este influen]at de interesul personal, atunci programele
care au un num\r mare de beneficiari se vor bucura de un suport larg din partea
popula]iei. Acest lucru a fost confirmat de o serie de cercet\ri care subliniaz\
faptul c\ suportul pentru un program depinde de num\rul de beneficiari poten]iali
ai acestuia [i cu cât aceasta este mai numeroas\, cu atât suportul va fi mai ridicat
(Gevers, Gelissen, Arts, Mufels, 2000; Taylor- Gooby, 2001; Sanders, 1988;
Andersen, Pettersen, Svallfors, Uusitalo, 1999).
O implica]ie imediat\ rezid\ în faptul c\ programele universale se bucur\ de
suport mai mare comparativ cu cele care se adreseaz\ unor minorit\]i (Rabušic,
Sirovátka, 1999; Pettersen, 2001; Peilon, 1996; Andersen, Pettersen, Svallfors,
87
Uusitalo, 1999; Shivo, Uusitalo, 1995). Aceast\ afirma]ie este sus]inut\ [i de

rezultatelor unor studii care pun în eviden]\ sus]inerea mare de care se bucur\
domenii precum educa]ia, s\n\tatea sau pensiile în compara]ie cu beneficii des-
tinate unor minorit\]i cum ar fi [omerii, familiile monoparentale sau clien]ii
serviciilor de asisten]\ social\ (Esping – Anderson, 1999; Rose, Peters, 1978;
Taylor – Gooby, 1985c, 2001; Peillon, 1996). Întrucât oricine este client poten]ial
al serviciilor de educa]ie [i s\n\tate [i cum to]i îmb\trânim, aceste domenii ale
politicii sociale se bucur\ de sus]inerea cea mai larg\ din partea popula]iei.
Conform tezei interesului personal, programele selective se vor bucura de
suport mai ales din partea celor care beneficiaz\ de ele. Clien]ii programelor
sociale vor avea o atitudine favorabil\ fa]\ de beneficiile [i serviciile sociale pe
care le primesc nu numai în baza interesului personal, ci [i pentru faptul c\ sunt
mai simpatetici fa]\ de cei care au nevoi similare cu ale lor (Brook, Preston, Hall,
1998). Cei care primesc un beneficiu social de tip pensie, aloca]ie pentru copii,
ajutor de [omaj, ajutor social vor fi mai suportivi fa]\ de cheltuielile destinate
bun\st\rii [i fa]\ de cele ]intite c\tre programul pe care îl folosesc. În plus, teza
interesului personal sus]ine c\ „exist\ o rela]ie direct\ între pozi]ia unei persoane
în structura social\ [i atitudinile acesteia” (Gelissen, 2000, p. 288). Conform
acestei asmup]ii cei care au o pozi]ie bun\ în structura social\ sunt mai pu]in
doritori s\ sus]in\ programele sociale destinate categoriilor defavorizate.
Pe de alt\ parte, suportul pentru programe selective, care se adreseaz\ unor
categorii bine ]intite de persoane mai este influen]at [i de al]i factori, nu numai de
interesul personal. Fa]\ de programele la care accesul se face pe baza test\rii
mijloacelor poate s\ apar\ suspiciunea folosirii frauduloase [i abuzive a serviciului
respectiv din partea clien]ilor, fapt care scade suportul popula]iei fa]\ de aceste
beneficii [i sericii (Andersen, Pettersen, Svallfors, Uusitalo, 1999; Ringen, 1987;
Taylor – Gooby, 1985c).
Un alt element care poate s\ influen]eze suportul pentru un program social îl
reprezint\ meritul celor care sunt beneficiari poten]iali. Astfel c\, programele la
care accesul se face în baza unor contribu]ii prealabile se vor bucura de mai mult
suport comparativ cu cele în care beneficiul nu este pl\tit [i nu este considerat ca
meritat de c\tre popula]ie (Wilensky, 1975). Pensiile, care sunt beneficii con-
tributorii vor fi mai sus]inute de c\tre popula]ie, în compara]ie cu asisten]a social\.
Situa]ia economic\ personal\ joac\ de asemenea un rol în preferin]a pentru
cheltuieli generoase pentru bun\stare. Alt (1979) [i Shivo [i Uusitalo (1995)
subliniaz\ faptul c\ generozitatea scade în momentele de declin economic per-
sonal, oamenii fiind mai preocupa]i de propria lor stare material\ [i mai pu]in
dispu[i s\ împart\ resursele cu semenii lor. Implica]ia imediat\ pentru suportul
acordat diferitelor programe sociale rezid\ în faptul c\ indivizii vor fi mai pu]in
doritori s\ sus]in\ programe [i cheltuieli bugetare de care nu beneficiaz\ ei [i
familiile lor în mod direct.
88
A[a cum ar\tam anterior, orientarea ideologic\ [i valoric\ a persoanei joac\ [i

ea un rol important în diferen]ierea suportului pe tipuri de programe. Valorile
reprezint\ nucleul central al legitimit\]ii, a[a încât orientarea valoric\ va trasa
direc]ia pe care se vor structura ulterior atitudinile fa]\ de diferite componente ale
sistemului de furnizare a bun\st\rii. Teza orient\rii ideologice sus]ine c\ atitudinile
indivizilor sunt mediate de orientarea ideologic\ pe care o au, arat\ Gelissen
(2000).
Pentru ideologia social-democrat\, statul este principalul furnizor de bun\stare
[i implicit de servicii sociale18. Valorile fundamentale promovate sunt egalitatea
de [anse [i solidaritatea social\, puse în practic\ printr-un stat al bun\st\rii in-
stitu]ional ce promoveaz\ un nivel al fiscalit\]ii ridicat [i se bazeaz\ în principal
pe programe sociale cu caracter universalist, la care accesul se face în baza
cet\]eniei [i nu a test\rii mijloacelor. Valoarea fundamental\ pentru liberalism o
reprezint\ libertatea, iar proprietatea este garantul acesteia. În planul furniz\rii
bun\st\rii liberalismul opteaz\ pentru o implicare cât mai redus\ a statului, pentru
un nivel sc\zut al tax\rii [i pentru asisten]\ social\ bazat\ pe testarea mijloacelor.
Dincolo de interesele personale, preferin]a individual\ pentru servicii cu acces
universal sau pentru programe ]intite spre anumite grupuri sociale depinde [i de
orientarea valoric\ [i ideologic\ a persoanei. Cei care acord\ prioritate libert\]ii
individuale sunt mai înclina]i s\ sus]in\ responsabilitatea individual\ pentru bun\-
stare [i sunt mai suportivi fa]\ de serviciile sociale la care accesul se face pe baza
test\rii mijloacelor. Persoanele care sunt mai ata[ate de solidaritatea social\ [i de
egalitate sunt mai dispus\ s\ sus]in\ programe cu acces universal [i s\ considere
c\ statul trebuie s\ vegheze pentru bun\starea cet\]enilor s\i.
Ce fel de programe sociale prefer\ românii [i care sunt factorii care determin\
aceste preferin]e? R\spunsurile pe care m\ a[tept s\ le g\sesc sunt urm\toarele:
1. Este de a[teptat ca [i în România programele cu acces universal s\ se
bucure de mai mare sus]inere, în compara]ie cu cele de care beneficiaz\
doar o minoritate. De asemenea, este de a[teptat ca programele destinate
b\trânilor [i copiilor s\ fie agreate de popula]ie comparativ cu programele
destinate altor grupuri, cum ar fi familiile monoparentale sau [omerii.
2. Este probabil ca spa]iul atitudinilor de suport fa]\ de programe sociale s\
fie structurat pe dou\ axe valorice una care fundamenteaz\ suportul pentru
servicii sociale universale [i cea de-a doua care explic\ suportul pentru
servicii sociale destinate unor grupuri speciale.
3. M\ a[tept ca atât interesul personal, cât [i orientarea ideologic\ s\ joace
un rol în suportul pentru programe sociale. Este probabil ca suportul acordat
serviciilor universale, s\ fie în mai mare m\sur\ influen]at de interesul
18
Pentru detalii despre ideologia social-democrat\ [i cea liberal\ vezi Voicu M\lina [i Voicu
Bogdan (2002), p. 418 [i p. 735.
89
personal, în timp ce sus]inerea fa]\ de servicii de care beneficiaz\ doar o

minoritate s\ fie determinat\ preponderent de orientarea ideologic\ a per-
soanei.
4. M\ a[tept ca suportul acordat programelor sociale s\ varieze [i în func]ie
de starea economic\ auto-perceput\. Cu alte cuvinte, exist\ probabil o
asociere între satisfac]ia fa]\ de propria situa]ie economic\ [i nivelul de
suport acordat cheltuielilor pentru programe sociale.
Pentru testarea acestor ipoteze voi folosi date ce provin din cercet\rile Percep]ii
asupra politicilor sociale [i s\r\cie subiectiv\, realizat de ICCV în colaborare cu
Universitatea Bucure[ti în 1998 [i din Barometrul de Opinie Public\ realizat la
comanda Funda]iei pentru o Societate Deschis\ în octombrie 2003.
Suportul diferen]iat pentru programe sociale

În analiza datelor referitoare la suportul diferit acordat serviciilor [i beneficiilor
sociale am luat în considerare dou\ dimensiuni: suportul acordat programelor
sociale, m\surat prin acceptarea supliment\rii cheltuielilor bugetare destinate
acestora, [i suportul acordat pentru sprijinirea anumitor categorii sociale.
Datele prezentate în Tabelul 1 indic\ faptul c\ popula]ia României se dovede[te
a fi foarte suportiv\ fa]\ de toate programele sociale luate în considerare. Ma-
joritatea covâr[itoarea a responden]ilor cred c\ statul ar trebui s\ cheltuie su-
plimentar pentru s\n\tate, înv\]\mânt, ajutarea familiilor cu copii, sprijinirea
[omerilor, a persoanelor vârstnice [i a s\racilor. Pe de o parte, este vorba de o
continuare a mentalit\]ii socialiste, a ceea ce Sztompka (1999) numea cultura de
bloc, care determin\ orientarea mai degrab\ pe suportul guvernului decât pe
propriile for]e. Una dintre cauzele instituirii acestei atitudini o reprezint\ faptul c\
în comunism furnizarea bun\st\rii era gestionat\ doar de stat. Statul era cel care
organiza serviciile sociale a[a c\ a[teptarea crescut\ fa]\ de stat în furnizarea
acestor servicii poate fi considerat\ legitim\. Pe de alt\ parte, în condi]iile în care
recesiunea economic\ a afectat larg societatea româneasc\ [i oamenii au expe-
rimentat direct sau indirect s\r\cia [i [omajul, era de a[teptat ca s\ fie mai suportivi
fa]\ de programe sociale care le servesc interesele.
De[i toate programele sociale luate în considerare se bucur\ suport foarte mare
din partea popula]iei, sprijinul acordat cheltuielilor destinate pentru [omeri [i
pentru s\raci este mai redus. Doar 51% dintre responden]i sunt total de acord ca
statul s\ cheltuie mai mult pentru s\raci [i 59% accept\ f\r\ rezerve cheltuieli
bugetare crescute pentru [omeri. De[i suportul pentru ajutarea acestor categorii
este foarte mare, sunt totu[i mai pu]in sus]inute comparativ cu sprijinul per-
soanelor vârstnice. Se poate afirma c\, într-adev\r pe fondul unui sport ridicat
90
pentru toate categoriile de cheltuieli, se contureaz\ o tendin]\ de sprijin mai mare

acordat programelor universale cum sunt educa]ie [i s\n\tatea precum [i unor
categorii precum vârstnicii [i copii.
Tabelul 1. Suportul diferen]iat acordat programelor sociale

Credeţi că statul ar trebui să Mai Nu prea
Total de Deloc de
dea mai mulţi bani pentru ... degrabă de sunt de Total
acord acord
(%) acord acord
învăţământ 68,9 28,0 2,4 0,8 100
sănătate 78,5 20,4 0,8 0,3 100
ajutarea familiilor cu copii 67,8 26,8 4,8 0,7 100
sprijin pentru şomeri 59,1 29,3 9,7 1,9 100
ajutarea persoanelor vârstnice 76,6 22,3 0,9 0,1 100
ajutarea săracilor 51,7 38,6 8,7 1,1 100
Sursa datelor: BOP octombrie 2003
Pu[i în situa]ia de a alege care categorii sociale ar trebui neap\rat ajutate [i care
nu necesit\ un ajutor obligatoriu, reponden]ii confirm\ tendin]a de suport crescut
acordat vârstnicilor (Graficul 1). O alt\ categorie care este considerat\ a necesita
ajutor obligatoriu o reprezint\ [omerii. Faptul poate fi explicat prin modelul de
bun\stare pe care l-a promovat regimul comunist [i anume bun\stare bazat\ pe
munc\. Cum în comunism toat\ lumea avea asigurat un loc de munc\, a ie[i de pe
pia]a muncii putea fi considerat un semn de excluziune. Probabil c\ dorin]a
crescut\ de a-i sprijini pe [omeri î[i are baza tocmai în necesitatea de a evita
excluderea unei categorii care a devenit tot mai largi în anii tranzi]iei.
Totu[i între r\spunsul la prima întrebare „Crede]i c\ statul ar trebui s\ cheltuie
mai mult pentru ...” [i r\spunsul la cea de-a doua întrebare „Care grupuri crede]i
c\ ar trebui neap\rat ajutate de c\tre stat...”, exist\ o diferen]\. În timp ce, în
primul caz au prioritatea educa]ia, s\n\tatea [i vârstnicii, în cel de-al doilea caz
[omerii au prioritate în fa]\ altor categorii sociale. Diferen]a de r\spuns se da-
toreaz\ formul\rii diferite a întreb\rilor. Prima întrebare punea ajutorul acordat
[omerilor în acela[i plan cu suportul financiar pentru servicii universale precum
s\n\tatea [i educa]ia, care se bucur\ evident de mai mult suport din partea po-
pula]iei, a[a cum anticipam anterior. Cea de-a doua întrebare „îl for]eaz\” pe
repondent s\ aleag\ dintre o serie de categorii sociale pe cei care necesit\ neap\rat
suport. În acest caz, nu mai este vorba de a combina sprijinul pentru [omeri cu
ni[te beneficii universale, ci cu ajutorul acordat tot unor grupuri ]int\.
91
Grafic 1. Grupuri care ar trebui ajutate de c\tre stat
Familiile cu mulţi copii 26,4
Tinerii căsătoriţi 28,9
Familiile sărace 32,1
Un părinte care îşi creşte singur copilul 7,8

Persoane cu handicap 32,3 49,2
Bătrâni
Copiii abandonaţi de familie 36,4
Copiii îngrijiţi necorespunzător de familie 8,4
Persoane fără locuinţă 30,8 47,7
Persoane fără loc de muncă
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
Sursa datelor: Percep]ia politicilor sociale... 1998
Suportul acordat pentru ajutarea celorlalte grupuri este relativ uniform, ex-
cep]ie f\când familiile monoparentale [i copiii neîngriji]i de familie. De altfel,
familiile monoparentale [i tinerii c\s\tori]i sunt considera]i a merita cel mai pu]in
ajutor din partea statului (Graficul 2). Se confirm\ astfel ipoteza lansat\, cea a
suportului redus pentru ajutoarele acordate familiilor formate dintr-un singur
p\rinte. În fapt, atitudinea popula]iei României este orientat\ într-o direc]ie si-
milar\ cu cea semnalat\ în studiile realizate în ]\rile vest europene. Este vorba
despre un suport crescut pentru ajutarea vârstnicilor [i un refuz al sprijinului
pentru familiile monoparentale, acestea suprapunându-se peste o atitudine de-
osebit de favorabil\ cre[terii cheltuielilor destinate bun\st\rii.
Grafic 2. Grupuri care nu ar trebui ajutate de c\tre stat

Familiile cu mulţi copii 28,8
Tinerii căsătoriţi 53,8

Familiile sărace 17,3
Un părinte care îşi creşte singur copilul 51,9
Persoane cu handicap 28,8
Bătrâni 9,6
Copiii abandonaţi de familie 13,5
Copiii îngrijiţi necorespunzător de familie 38,5
Persoane fără locuinţă 25
Persoane fără loc de muncă 32,7
0 10 20 30 40 50 60
92
O a doua ipotez\ formulat\ a fost legat\ de structurarea suportului pentru

programe [i grupuri sociale pe dou\ axe, una a sportului pentru servicii universale
[i pentru categorii legate de ciclurile vie]ii (copii, vârstnici) [i cea de-a doua a
sprijinului pentru programe focalizate [i pentru grupuri ]int\. Practic am plecat de
la premisa c\ factorul latent care st\ în spatele suportului pentru servicii universale
este diferit de cel care fundamenteaz\ suportul pentru beneficii categoriale. Pentru
testarea ipotezei am utilizat analiza factorial\ care a permis identificarea va-
riabilelor latente c\utate.
Tabel 2. Analiza factorial\ a atitudinilor de suport fa]\ de diferite programe

sociale
Credeţi că statul ar trebui să dea
Saturaţii Comunalităţi
mai mulţi bani pentru ... (%)
învăţământ 0,667 0,445
sănătate 0,690 0,476
ajutarea familiilor cu copii 0,734 0,539
sprijin pentru şomeri 0,649 0,422
ajutarea persoanelor vârstnice 0,720 0,518
ajutarea săracilor 0,429 0,184
Metoda de extrac]ie folosit\ a fost Principal Axis Factoring. Factorul extras explic\ 43% din
varia]ia variabilelor. Modelul explicativ este adecvat datelor: KMO = 0,804
Sursa datelor: BOP octombrie 2003
Tabelele 2 [i 3 prezint\ rezultatele analizelor factoriale referitoare la atitudinile

fa]\ de diferite programe sociale [i fa]\ de sprijinul acordat unor grupuri sociale.
În ambele cazuri analiza factorial\ a relevat existen]a unui singur factor care
explic\ varia]ia variabilelor analizate. Este contrazis\ ipoteza pe care am lansat-o
cu privire la structura bidimensional\ a spa]iului atitudinal analizat. Atât atitudinea
de suport fa]\ de anumite programe sociale, cât [i cea fa]\ de sprijinul acordat
unor categorii sociale au în spatele lor doar un singur factor latent. Acest lucru se
datoreaz\ suportului foarte ridicat pe care popula]ia îl acord\ atât tuturor pro-
gramelor luate în considerare, cât [i tuturor grupurilor la care se face referire. De[i
exist\ anumite varia]ii în suportul pentru unele servicii [i categorii sociale, acestea
sunt destul de reduse, acordul stabilindu-se în jurul faptului c\ sunt necesare
cheltuieli crescute pentru toate serviciile sociale [i pentru ajutarea tuturor gru-
purilor aflate în nevoie. Toate atitudinile analizate au un determinant comun care
poate fi numit în primul caz suport pentru cheltuieli crescute pentru bun\stare [i
suport pentru ajutarea categoriilor aflate în nevoie în cel de-al doilea caz.
93
Tabel 3. Analiza factorial\ a atitudinilor fa]\ de suportul acordat anumitor

grupuri sociale
Credeţi că următoarele categorii de persoane
trebuie să fie ajutate mai mult, mai puţin, la fel ca Saturaţii Comunalităţi
în prezent sau deloc
Persoane fără loc de muncă 0,445 0,198
Persoane fără locuinţă 0,465 0,216
Copii neîngrijiţi corespunzător de familie 0,580 0,337
Copii abandonaţi de familie 0,584 0,341
Bătrâni 0,384 0,147
Persoane cu handicap 0,451 0,203
Un părinte care îşi creste singur copii 0,598 0,357
Familiile sărace 0,541 0,292
Tinerii căsătoriţi 0,500 0,250
Familiile cu mulţi copii 0,546 0,298
Metoda de extrac]ie folosit\ a fost Principal Axis Factoring. Factorul extras explic\ 26% din
varia]ia variabilelor. Modelul explicativ este adecvat datelor: KMO = 0,798
Ca o prim\ concluzie se poate afirma c\ popula]ia României acord\ un suport

crescut pentru programele sociale luate în discu]ie (s\n\tate, educa]ie, ajutoarea
s\racilor, [omerilor, vârstnicilor, familiilor cu copii), precum [i pentru sprijinul
acordat unor categorii sociale considerate în nevoie. Pe fondul suportului ridicat
exist\ câteva nuan]\ri, fiind observabil\ o preferin]\ pentru sprijinirea vârstnicilor
[i a [omerilor [i un refuz de ajutor acordat pentru familiile monoparentale [i
pentru tinerii c\s\tori]i. Acest fapt confirm\ ipoteza lansat\ a sprijinul acordat
unor categorii considerate a merita suport [i a respingerii ajutorului pentru ni[te
grupuri care nu sunt considerate a „merita” sprijin. Spa]iul atitudinilor fa]\ de
programe sociale [i grupuri aflate în nevoie este îns\ unul unidimensional [i nu
bidimensional a[a cum anticipam în ipoteze.
Suport pentru grupurile aflate în nevoie –

factori determinan]i
Un alt obiectiv al acestui capitol este identificarea factorilor care determin\
varia]iile de suport pentru grupurile care au nevoie de sprijin. Datele disponibile
nu au permis [i determinarea factorilor care influen]eaz\ suportul pentru programe
sociale, analiza limitându-se doar la grupurile care necesit\ ajutor.
A[a cum am ar\tat anterior, analiza factorial\ a dus la identificarea unui singur
factor responsabil de varia]ia atitudinilor fa]\ de grupurile care necesit\ suport.
Deoarece distribu]ia acestui factor nu este normal\, am folosit drept variabil\
prezis\ dorin]a respondentului de a acorda sprijin suplimentar pentru categoriile
94
luate în considerare (persoane f\r\ loc de munc\, persoane f\r\ locuin]\, copii
neîngriji]i corespunz\tor de familie, copii abandona]i de familie, b\trâni, persoane
cu handicap, familii monoparentale, familii s\race, tineri c\s\tori]i, familiile cu
mul]i copii). Am construit o variabil\ cu dou\ categorii (dummy variable) în care
respondentul prime[te scorul 1 dac\ consider\ necesar s\ se acorde ajutor su-
plimentar m\car uneia dintre categoriile men]ionate [i 0 dac\ nu dore[te s\ se
acorde ajutor suplimentar nici uneia dintre acestea.
Modelul de analiz\ utilizat pentru a determina factorii care influen]eaz\ su-
portul pentru ajutor acordat anumitor grupuri sociale folose[te drept predictori
principali interesul personal [i orientarea ideologic\. Ipoteza pe care inten]ionez
s\ o testez este cea a dublei determin\ri a atitudinii fa]\ de sprijinul acordat unor
grupuri sociale, atât de c\tre interesul personal cât [i de c\tre orientarea ideologic\
a persoanei.
Indicatorii pentru interesul personal introdu[i în modelul de analiz\ sunt:
autodefinirea ca s\rac, folosit ca indicator pentru pozi]ia auto-perceput\ a per-
soanei în sistemul de stratificare, num\rul de copii sub 18 ani în gospod\rie [i
num\rul de beneficiar de transferuri sociale (pensie [i ajutor de [omaj) în gos-
pod\rie, precum [i vârsta persoanei. Este probabil ca cei care se percep ca fiind
s\raci s\ sprijine acordarea de beneficii sociale deoarece unele dintre acestea sunt
[i în folosul lor. De asemenea, cei care au copii minori in gospod\rie vor avea
interes in finan]area unor programe destinate copiilor [i vor fi mai simpatetici fa]\
de beneficiarii altor programe. Cei în gospod\ria c\rora exist\ persoane care
beneficiaz\ de transferuri precum ajutorul de [omaj sau pensie este de a[teptat s\
sus]in\ acordarea de beneficii [i servicii pentru [omeri sau vârstnici. Este probabil
ca persoanele vârstnice s\ fie mai suportive fa]\ de acordarea de beneficii unor
grupuri ]int\, mai ales dac\ de unele dintre aceste beneficii profit\ [i ele.
Indicatorii folosi]i pentru orientarea ideologic\ a individului sunt: suportul
pentru cheltuieli bugetare crescute, suportul pentru stat maximal în furnizarea
bun\st\rii, suportul pentru inegalitate social\ [i suport pentru cre[terea impozitelor.
Suportul pentru cre[terea cheltuielilor bugetare, pentru stat maximal în furnizarea
bun\st\rii, pentru cre[terea impozitelor [i respingerea inegalit\]ii sociale sunt
atitudini care ]in de o orientare ideologic\ spre stânga politic\, respectiv spre
social-democra]ie. A[a cum am ar\tat anterior, social-democra]ia promoveaz\
accesul universal [i cât mai larg la servicii [i solidaritatea social\. Este de a[teptat
ca atitudinile care indic\ o orientare de stânga s\ se asocieze cu suportul pentru
ajutarea grupurilor aflate în nevoie.
Un predictor suplimentar introdus în model a fost cel referitor la satisfac]ia
fa]\ de situa]ia material\ a gospod\riei. Introducerea acestui predictor s-a bazat pe
premisa c\ persoanele care consider\ c\ au o stare material\ precar\ vor fi mai
pu]in suportive fat\ de cre[terea cheltuielilor destinate altor grupuri. De asemenea,
95
a mai fost folosit ca predictor satisfac]ia fa]\ de activitatea institu]iilor statului,

care reprezint\ un indicator pentru mul]umirea pentru modul în care func]ioneaz\
sistemul de furnizare a bun\st\rii [i fa]\ de eficien]a acestuia.
Voi prezenta pe scurt semnifica]ia [i modul de construc]ie al indicatorilor
inclu[i în modelul de regresie construit.
Variabila Suport pentru ajutoarea celor afla]i în nevoie a fost construit\ ca
dummy variable, categoria de referin]\ incluzându-i pe cei care declar\ c\ doresc
s\ se dea mai mult pentru ajutoarea persoanelor f\r\ locuin]\, a persoanelor f\r\
loc de munc\, a copiilor neîngriji]i corespunz\tor, a copiilor abandona]i de familie,
a b\trânilor, a persoanelor cu handicap, a unui p\rinte care î[i cre[te singur copii,
a familiilor s\race, a tinerilor c\s\tori]i [i a familiilor cu mul]i copii.
Variabila Suport pentru cheltuieli crescute pentru bun\stare este construit\
dup\ formula 100 + CHELT , unde CHELT reprezint\ scorul factorial calculat
din r\spunsurile la itemii: „]inând cont c\ banii de care dispune statul sunt limita]i,
c\rora din urm\toarele domenii ar trebui s\ li se dea mai mul]i bani, c\rora mai
pu]ini [i c\rora sa nu li se dea deloc: Înv\]\mânt”/„S\n\tate”/„Armat\”/„Ordine
public\”/„Construc]ie de locuin]e”/„Subven]ionarea întreprinderilor de stat”/„Ad-
ministra]ie public\ central\”/„Aloca]ii pentru copii”/Administra]ie public\ local\”/
Cultur\”/„Sport”/„Ajutor pentru s\raci”, r\spunsurile fiind m\surate pe o scal\ de
la 1 la 4, unde 1 însemn\ „s\ nu se dea deloc”, iar 4 „s\ se dea mai mult”. Analiza
factorial\ a relevat existen]a unui singur factor care explic\ 22,8% din varia]ia
variabilelor, KMO = 0,728.
Variabila Suport pentru stat maximal în furnizarea bun\st\rii [i în eco-
nomie este construit\ ca scor factorial din r\spunsurile la întreb\rile „Crede]i c\
statul trebuie s\ intervin\ în foarte mare m\sur\, în mare m\sur\, în mic\ m\sur\
sau deloc în stabilirea pre]urilor/reducerea [omajului/stabilirea câ[tigurilor celor
din sectorul privat/treburile localit\]ii în care locui]i/planificarea activit\]ii eco-
nomice/mic[orarea diferen]elor dintre veniturile oamenilor/construc]ia de locu-
in]e”, r\spunsurile fiind m\surate pe o scal\ de la 1 la 4, unde 4 înseamn\ „în
foarte mare m\sur\”, iar 1 înseamn\ „în foarte mic\ m\sur\”. Analiza factorial\ a
relevat existen]a unui singur factor care explic\ 28% din varia]ia variabilelor,
KMO = 0,809.
Variabila Satisfac]ie fa]\ de activitatea institu]iilor statului este construit\
ca IOPD din r\spunsul la itemii referitori la gradul de mul]umire fa]\ de activitatea
Parlamentului, Guvernului, Pre[edin]iei, Prim\riei, Justi]iei [i Poli]iei. Indicele
variaz\ de la -100 la 100, unde -100 înseamn\ nemul]umire maxim\ fa]\ de
activitatea acestor institu]ii, iar 100 mul]umire maxim\ fa]\ de activitatea lor.
Analiza factorial\ a relevat existen]a unui singur factor (KMO=0,765, iar pentru
Testul de sfericitate a lui Bartlett χ2=2458,408, pentru ν=15) care explic\ 50,23%
din varia]ia variabilelor.
96
Variabila Satisfac]ie fa]\ de situa]ia familiei este construit\ din r\spunsurile

la întrebarea „Familia dvs. tr\ie[te, fa]\ de anul trecut, mult mai bine, mai bine, la
fel, mai prost sau mult mai prost?”, m\surate pe o scal\ de la 1 la 5, unde 1
înseamn\ mult mai bine [i 5 mult mai prost.
Variabila Suport pentru inegalitatea social\ este construit\ din r\spunsurile
la întrebarea „Diferen]ele între venituri ar trebui s\ fie mai mici vs. Diferen]ele
între venituri ar trebui s\ fie mai mari”, unde r\spunsurile sunt m\surate pe o scal\
de la 1 la 10 unde 1 înseamn\ acord maxim pentru prima afirma]ie, iar 10 acord
maxim pentru a doua afirma]ie.
Variabila Suport pentru plata impozitelor este construit\ ca scor factorial,
înmul]it cu -1, din r\spunsurile la itemii: „A]i accepta s\ pl\ti]i impozite mai mari
dac\ acestea ar fi folosite pentru: „s\n\tate”/„înv\]\mânt”/„ap\rarea ]\rii”/„po-
li]ie”/„construc]ie de locuin]e”/„aloca]ii pentru copii”/„sport”, m\surate pe o scal\
de la 1 la 4, unde 1 înseamn\ „cu siguran]\”, iar 4 înseamn\ „în nici un caz”.
Analiza factorial\ a relevat existen]a unui singur factor care explic\ 57,2% din
varia]ia variabilelor, KMO = 0,862.
Autodefinirea ca s\rac este un indice constituit din r\spunsurile la întrebarea:
„În orice societate unii oameni se consider\ boga]i, al]ii se consider\ s\raci. Având
în vedere numerotarea de la 1 la 10, unde 1 înseamn\ foarte s\rac, iar 10 foarte
bogat, dvs. unde v\ situa]i?”.
Tabelul 4. Regresie logistic\ – variabila prezis\ Suport pentru ajutarea celor în

nevoie
Wald Sig. Exp(B)

Constant 0,046 0,831 1,128
Suport pentru cheltuieli crescute pentru bunăstare 33,955 0,000 1,605
Suport pentru stat maximal in furnizarea bunăstării 10,268 0,001 1,347
Satisfacţie faţă de activitatea instituţiilor statului 5,448 0,020 0,996
Număr de copii în gospodărie 3,554 0,059 0,844
Satisfacţie faţă de situaţia familiei 2,509 0,113 1,193
Suport pentru inegalitate socială 0,805 0,370 1,040
Suport pentru plata impozitelor 0,565 0,452 0,932
Vârsta 0,546 0,460 0,996
Număr de pensionari şi şomeri în gospodărie 0,494 0,482 0,931
Autodefinirea ca sărac 0,342 0,559 0,969
Pseuo R2 (Nagelkerke) = 0,122, pentru Testul Hosmer and Lemershow χ2= 6,711 pentru ν = 8 [i
sig = 0,568. Modelul clasific\ corect 65% din cazuri. Testarea colinearit\]ii predictorilor nu a
eviden]iat existen]a unor corela]ii între variabilele introduse în model, Toleran]a având valori de
peste 0,700.
Sursa datelor: Percep]ia politicilor sociale...1998
97
Analiza de regresie logistic\, prezentat\ în Tabelul 4, în care variabila de-

pendent\ a fost suportul pentru ajutorul categoriilor sociale aflate în nevoie, indic\
faptul c\ factorii de natur\ ideologic\ joac\ un rol mai important în explicarea
acestei atitudini în compara]ie cu indicatorii interesului personal. Modelul de
regresie logistic\ indic\ drept predictori principali ai suportului pentru ajutorul
unor categorii considerate defavorizate: suportul fa]\ de cheltuieli bugetare cres-
cute, suportul pentru stat maximal în furnizarea bun\st\rii, satisfac]ia fa]\ de
activitatea institu]iilor statului [i num\rul de copii sub 18 ani în gospod\rie. Practic
din setul de indicatori ai interesului personal, modelul de regresie re]ine doar
num\rul de copii minori afla]i în gospod\rie. Practic orientarea ideologic\ [i de
valoare este cea care influen]eaz\ în mod hot\râtor suportul acordat grupurilor
aflate în nevoie [i nu apartenen]a la aceste grupuri.
În ipoteze anticipam existen]a a doi factori care structureaz\ spa]iul atitudinilor
fa]\ de grupurile care necesit\ suport [i influen]area diferit\ a acestor factori de
c\tre interesul personal [i orientarea de valoare. Datele au relevat existen]a unui
singur factor care explic\ suportul pentru ajutorul acordat acestor grupuri. Dorin]a
de a-i ajuta sau nu pe cei afla]i în nevoie nu ]ine îns\ de interesele personale ale
celor intervieva]i, ci de valorile pe care ace[ti le împ\rt\[esc.
Concluzii
Datele analizate relev\ existen]a unui suport crescut pentru mai multe tipuri de
cheltuieli sociale (s\n\tate, educa]ie, ajutoarea unor grupuri aflate în nevoie) [i
pentru mai multe grupuri de persoane aflate în situa]ie de vulnerabilitate (vârstnici,
[omeri, familii s\race etc.). În ciuda nivelului ridicat al suportului exist\ [i anumite
preferin]e în acordarea de ajutor grupurilor în nevoie. Sprijinul acordat vârstnicilor
[i [omerilor este considerat cel mai legitim de c\tre popula]ie, în timp ce familiile
monoparentale [i tinerii c\s\tori]i sunt percepu]i ca nemertând ajutor din partea
statului.
Paternul atitudinal seam\n\ cu cel identificat de cercet\rile efectuate în ]\rile
vest-europene, vârstnicii fiind printre grupurile cele mai populare, iar familiile
monoparentale fiind cel mai nepopular grup. Diferen]a rezid\ în sus]inerea m\-
surilor de suport pentru [omeri de c\tre popula]ia României. Acest fapt poate fi
explicat prin cre[terea [omajului în timpul tranzi]iei, astfel c\ tot mai mul]i oameni
ajung s\ experimenteze direct sau indirect [omajul [i devin mai toleran]i [i mai
suportivi fa]\ de cei care î[i pierd locul de munc\.
Pe baza rezultatelor oferite de datele empirice se poate concluziona c\ popula]ia
consider\ legitime cheltuielile destinate bun\st\rii, chiar dac\ acestea se îndreapt\
spre grupuri cu nevoi specifice cum ar fi [omerii sau vârstnicii. Exist\ practic un
98
rezervor de suport difuz pentru o politic\ generoas\ de oferire de beneficii uni-

versale (educa]ie [i s\n\tate), precum [i pentru m\surile de protec]ie a [omerilor [i
persoanelor de vârsta a treia.
A[a cu anticipam în ipoteze, atât interesul personal, cât [i orientarea ideologic\
joac\ un rol în influen]area atitudinilor fa]\ de grupurile defavorizate, îns\ ide-
ologia se dovede[te a fi mai important\. Rezultatele regresiei sus]in faptul c\ în
România suportul pentru grupurile defavorizate se bazeaz\ preponderent pe ori-
entarea ideologic\ a persoanelor [i în m\sur\ foarte redus\ pe interesul personal.
Implica]ia direct\ pentru designul politicilor sociale rezid\ în faptul c\ atunci
când se adopt\ o m\sur\ trebuie s\ se ]in\ seam\ în primul rând de valorile
împ\rt\[ite de comunitate, pentru ca aceast\ politic\ s\ se bucure de sus]inere din
partea popula]iei. Num\rul de beneficiari poten]iali conteaz\ mai pu]in în le-
gitimarea politicii respective.
99
Capitolul 7
Legitimitatea politicilor de suport pentru femei
`n societatea rom=neasc\
Între schimb\rile petrecute în societatea româneasc\ în perioada de tranzi]ie se

înscriu [i pr\bu[irea sistemului socialist de furnizare a bun\st\rii [i dispari]ia
politicii de promovare for]at\ a femeilor practicat\ de regimul comunist. Aceste
dou\ aspecte au avut un impact important asupra situa]iei femeilor în societate.
Vechiul sistem încuraja participarea femeilor la munca salariat\, pe fondul con-
di]ion\rii bun\st\rii individuale de munc\, [i impunea cote de participare a acestora
la via]a politic\. În ani tranzi]iei îns\, [omajul a afectat implicarea în munc\ a
femeilor, iar destr\marea re]elei de servicii sociale de suport pentru mame a
constituit o piedic\ în plus pentru încadrarea acestora în munc\. De asemenea, a
sc\zut participarea femeilor la via]a politic\, num\rul alese în forurile legislative
sc\zând mult dup\ 1989.
În acest context se impune întrebarea: ce tip de politici de suport pentru femei
sunt considerate a fi legitime de c\tre popula]ia României? Pentru a determina
legitimitatea acestor politici, am pornit de la cele patru subsisteme ale sistemului
social despre care vorbe[te Parsons, sistemul economic, sistemul politic, sistemul
socio-cultural [i sistemul comunit\]ii (Richard Munich, 1987, pp. 125-126), [i am
c\utat s\ identific atitudinea popula]iei fa]\ de femei în cadrul fiec\rui subsistem
în parte. Astfel, la nivelul sistemului economic m\ opresc la atitudinea fa]\ de
femei în calitate de participant la pia]a muncii, la nivelul sistemului politic
urm\resc atitudinea de acceptare/respingere a particip\rii femeilor la via]a politic\,
în cadrul celui socio-cultural urm\resc acordul/dezacordul fa]\ de considerarea
femeilor ca fiind inegale cu b\rba]ii, iar la nivelul subsistemului comunitar m\
opresc asupra norme care prevede c\ rolul de cre[tere [i îngrijire a copiilor revine
mamei exclusiv. Pornind de la aceste atitudini, încerc s\ identific tipul de politici
sociale de suport pentru femei pe care le consider\ legitime popula]ia.
Practic, obiectivul acestui capitol const\ în identificarea unor m\suri de politic\
social\ de suport pentru femei considerate ca fiind legitime de c\tre popula]ie
pornind de la atitudinile existente fa]\ de femei la nivelul societ\]ii. Atitudinile pe
100
care le analizez vizeaz\ participarea femeilor pe pia]a muncii, exercitarea rolului

de mam\, acceptarea/respingerea inegalit\]ii între sexe [i implicarea acestora la
via]a politic\. Cunoa[terea op]iunilor popula]iei legate de participarea/nepar-
ticiparea femeii pe pia]a muncii, a unei anumite distribu]ii a rolurilor în familie, a
educa]iei crescute în rândul femeilor, sunt elemente fundamentale pentru pro-
iectarea deciziilor de politic\ social\ în sectoare precum for]a de munc\, asigur\rile
sociale, beneficiile acordate familiilor [i copiilor.
O atitudine de sus]inere a particip\rii femeii pe pia]a muncii va genera ne-
cesitatea promov\rii unor politici specifice în ceea ce prive[te pia]a muncii [i
[omajul, asigur\rii unor servicii sociale pentru îngrijirea copiilor, a b\trânilor,
introducerea unor beneficii pentru mamele care muncesc (de exemplu concedii de
maternitate pl\tite), redimensionarea schemelor de asigur\ri sociale. Sus]inerea
din partea popula]iei a egalit\]ii partenerilor în ceea ce prive[te împ\r]irea tre-
burilor casnice [i a îngrijirii [i educ\rii copiilor, va necesita promovarea unei
legisla]ii care s\ acorde facilit\]i similare ambilor p\rin]i, indiferent de sex, în
ceea ce prive[te îngrijirea copiilor (de exemplu acordarea de concediu paternal).
Deci, îmi propun s\ investighez ce tip de politic\ social\ sunt dispu[i românii s\
sus]in\ în privin]a suportului acordat femeilor [i ce factori determin\ aceast\
op]iune.
Capitolul con]ine o scurt\ prezentare a tipurilor de m\suri adoptate de statele
bun\st\rii occidentale la problemele ridicate de emanciparea femeilor [i de schim-
b\rile valorice produse în societ\]ile occidentale începând din anii 60, continu\ cu
o descriere a situa]iei femeilor din România, în perioada comunist\ [i în decursul
tranzi]iei. Aceste prime dou\ p\r]i sunt urmate de analiza, pe baza datelor empirice,
a atitudinii existente în societate fa]\ de participarea [colar\ a femeii, fa]\ de
participarea acesteia pe pia]a muncii, fa]\ de implicarea acesteia în via]a politic\
[i a atitudinii de acceptare/respingere a inegalit\]ii între sexe. Pornind de la
op]iunile popula]iei referitoare la aceste aspect, voi încerca s\ identific tipurile de
politici considerate a fi legitime. Lucrarea se va încheia cu câteva scurte concluzii
referitoare la politicile de suport pentru femei considerate legitime de c\tre
popula]ie.
Statul bun\st\rii [i pozi]ia femeii

în societatea occidental\
Apari]ia Statului Bun\st\rii occidental este expresia consensului postbelic,
atât a consensului între clasele sociale (abandonarea luptei de clas\ în dorin]a de
a realiza cre[terea economic\), cât [i a consensului politic (Christopher Pierson,
1991, p. 130). În epoca postbelic\ valorile dominante la nivel social erau avantajul
101
material, securitatea [i tradi]ia (Jan van Deth, 1995, p. 3). Începând din anii 60, în
Europa de Vest se remarc\ o renun]are la valorile tradi]ionale [i o accentuare a
valorilor precum independen]a, emanciparea, autorealizare a[a cum arat\ teoriile
moderniz\rii (vezi Ronald Inglehart, 1990). Aceast\ modificare a orient\rilor
valorice ale popula]iei este legat\ de o serie de al]i factori precum: cre[terea
particip\rii femeii pe pia]a muncii, în condi]iile nevoii crescute de mân\ de lucru
ap\rut\ ca urmare a avântului economic postbelic, cre[terea nivelului educa]ional
al femeilor, dezvoltarea contracep]iei. To]i ace[ti factori au contribuit la schim-
barea pozi]iei femeii în societatea vest european\ (Jan van Deth, 1995, p. 64).
Modificarea pozi]iei femeii în societate a ridicat o serie de dificult\]ii statului
bun\st\rii. Participarea pe pia]a muncii a avut implica]ii deosebite în ceea ce
prive[te îngrijirea copiilor [i a b\trânilor. Cre[terea angaj\rii în munc\, precum [i
a libert\]ii sexuale a avut drept efect cre[terea num\rului de familii monoparentale
care implic\ ni[te costuri deosebite pentru îngrijirea copiilor, mai ales a celor
c\rora p\rin]ii nu le pot asigura condi]ii corespunz\toare. To]i ace[ti factori au
avut drept rezultat o cre[tere a nevoilor pentru servicii sociale [i, implicit, o
cre[tere a cheltuielilor publice [i sociale (Vic George, 1996, pp. 10-13).
Mi[carea feminist\ ridic\ o serie de critici la adresa statului bun\st\rii. În
cadrul acesteia exist\ [i voci care nu atac\ modelul de furnizare a bun\st\rii
existent, cum ar fi cazul feminismul liberal care consider\ c\ Statul Bun\st\rii
ofer\ posibilitatea [i locul de extinderea drepturilor economice [i sociale ale
femeilor (Vic George, Paul Wilding, 1994, p. 136), feminismul socialist [i cel
radical dezvolt\ o concep]ie contrar\. Pentru feminismul socialist Statul Bun\st\rii
are rolul de a men]ine modelul tradi]ional de familie, favorizând p\strarea puterii
[i a privilegiilor de c\tre b\rba]i, în timp ce pentru feminismul radical statul
bun\st\rii reprezint\ un instrument de men]inere a suprema]iei masculine (Vic
George, Paul Wilding, 1994, p. 136).
Cre[terea cheltuielilor sociale provocat\ de modificarea pozi]iei femeii în
societate, modificarea valorilor popula]iei, precum [i criticile la care este supus
Statul Bun\st\rii din partea mi[c\rii feministe aflat\ în ascensiune, contribuie la
agravarea crizei în care se afla Statului Bun\st\rii, criz\ început\ în anii 70. Gosta
Esping Andersen (1997) identific\ trei strategii de încercare de ie[ire în criz\
legate de tipul de Stat al Bun\st\rii promovat: calea scandinav\, calea anglosaxona
sau neoliberal\ [i calea urmat\ de ]\rile Europei continentale (p. 9).
}\rile scandinave se orienteaz\ spre o politic\ activ\ pe pia]a muncii, pe
expansiunea serviciilor sociale [i pe egalizarea între sexe, promovând cre[terea
angaj\rii în sectorul public [i dezvoltarea institu]iilor de îngrijire a copiilor. Toate
acestea au ca efecte cre[terea egalit\]ii între sexe, armonizarea carierei pro-
fesionale [i a fertilit\]ii pentru femei, dar [i segragarea pie]ei muncii în func]ie de
sex, între sectorul privat în care angaja]ii sunt predominant b\rba]i [i cel public în
care lucreaz\ mai ales femei (p. 13-14).
102
Calea neoliberal\, urmat\ de SUA, Marea Britanie [i Noua Zeeland\, încearc\

rezolvarea crizei prin l\rgirea pie]ei muncii [i prin flexibilizarea salariilor. Po-
liticile sociale promovate au fost de reducere a salariului social [i de legiferare a
salariilor minime, dublate de o protec]ie social\ focalizat\. Efectele au fost cre[-
terea semnificativ\ a angaj\rii în munc\, dar cu salarii foarte sc\zute, mai ales
pentru cei cu calificare slab\. Pe aceast\ cale sunt integra]i în munc\ tinerii f\r\
calificare, femeile, imigran]ii. Efectul acestor politici este men]inerea în s\r\cie a
acestor categorii (pp. 15-16).
Calea urmat\ de ]\rile Europei continentale (Germania, Fran]a, Italia) are la
baz\ strategia retragerii timpurii de pe pia]a muncii, pe fondul existen]ei unui
sistem de asigur\ri sociale foarte dezvoltat, bazat pe m\car o angajare în munc\.
Sistemul încurajeaz\ participarea pe pia]a muncii a for]ei de munc\ predominant
masculin\, ce beneficiaz\ de salarii mari [i drepturi sociale crescute [i care re-
prezint\ principala surs\ de venit a familiei. Cei afla]i în afara pie]ei muncii, în
special femeile, depind de câ[tigurile celui angajat [i de transferurile sociale. În
plus, sistemul nu numai c\ nu încurajeaz\ angajarea femeii în munc\, ci chiar o
„penalizeaz\” prin aplicarea de impozite pe familie. La toate acestea se adaug\
slaba dezvoltare a serviciilor sociale, descurajând astfel încadrarea în munc\ a
femeilor (pp. 18-19).
Pentru ie[irea din criz\, cele trei c\i propun solu]ii diferite în ceea ce prive[te
situa]ia femeilor. Modelul scandinav propune angajarea cât mai extins\ a femeilor
în munc\, dublat\ de explozia serviciilor sociale, modelul neoliberal încurajeaz\
[i el încadrarea în munc\ a femeilor dar cu salarii sc\zute pentru cele care au
calificare redus\, fapt care le împinge în s\r\cie, iar modelul central european
înt\re[te practic dependen]a femeii de familie, neglijând problematica femeii.
Situa]ia femeii în România
Perioada comunist\
Un element fundamental al ideologiei comuniste îl reprezint\ egalitatea între
cet\]eni, cu accent asupra egalit\]ii de status social. Pornind de la acest principiu,
comunismul prevedea [i egalitatea între persoanele de sexe diferite, fapt ce a avut
consecin]e importante asupra pozi]iei femeii în societate. În analiza de fa]\ m\ voi
referi la câteva fa]ete ale acestei egalit\]i între sexe impus\ de regimul comunist.
Voi lua în considerare planul educa]ional, pe cel al muncii [i pe cel al vie]ii
politice. Cu alte cuvinte voi încerca s\ ar\t, f\când referire la cele trei planuri,
cum a ac]ionat regimul comunist pentru a asigura egalitatea între sexe.
103
Statul bun\st\rii de tip socialist garanta [i asigura accesul gratuit al întregii

popula]ii la formele de înv\]\mânt de toate gradele. Astfel se asigura accesul
nediscriminatoriu al femeilor la toate formele de înv\]\mânt, ajungânduse ca
femeile s\ aib\ în România un nivel de educa]ie apropiat de cel al b\rba]ilor
(Statutul femeii în România 1980-1994, p. 44). Nivelul de instruc]ie crescut le
permitea femeilor [i accesul pe pia]a muncii, în pozi]ii similare [i cu salariu
similar cu cel al b\rba]ilor, deoarece economia centralizat\ prevedea un salariu fix
pentru o anumit\ pozi]ie ocupat\, salariu ce nu putea fi negociat.
Un factor care a avut o importan]\ deosebit\ în dobândirea unui statut de
egalitate pentru femeile din România a fost accesul la pia]a munci. În condi]iile
industrializ\rii for]ate din perioada comunist\, statul avea nevoie de for]\ de
munc\, fapt care a determinat încurajarea încadr\rii în munc\ a femeilor. Pe de
alt\ parte, statul nu numai c\ asigura locuri de munc\ pentru toate persoanele
active, dar [i condi]iona o mare parte a beneficiilor sociale de încadrarea în munc\
(C\t\lin Zamfir, 1999, p. 21). Astfel c\ beneficiau de aloca]ie doar copiii celor
angaja]i, beneficiau de concediu natal pl\tit [i de concediu pl\tit de îngrijire a
copilului bolnav doar mamele angajate. În plus, întreprinderile ofereau o serie de
servicii sociale, cum ar fi cre[ele, gr\dini]ele, pentru copiii celor angaja]i. Aceste
m\suri au avut drept rezultat stimularea încadr\rii în munc\ a femeilor. Îns\, în
perioada comunist\ mai exista [i un alt factor care motiva munca femeii, acesta
era nivelul sc\zut al veniturilor care nu permitea asigurarea unui minim decent de
trai pentru o familie doar dintrun singur salariu (Elena Zamfir [i al]ii, 1999, p.
276). În condi]iile acestea participarea femeii pe pia]a muncii era foarte crescut\.
{i în planul vie]ii politice regimul comunist a încercat o egalizare a rolurilor
de]inute de femei, cu cele de]inute de b\rba]i, prin intermediul sistemului cotelor
de reprezentare. Astfel în 1987, în Marea Adunare Na]ional\ a Românei (vechiul
for legislativ), 34% dintre cei care îl constituiau erau femei, iar la nivelul gu-
vernului 5 mini[tri din 40 erau femei19 . Cu toate acestea, num\rul de femei care
f\ceau parte din Biroul Politic Executiv al partidului, forul cel mai înalt al deciziei
politice, era foarte redus, în 1987, din cei 21 de membrii ai biroului, doar doi fiind
femei20. Se poate afirma c\ rolul femeilor în via]a politic\ era mai degrab\ unul
decorativ, decât de participare la luarea deciziilor (UNICEF, 1999, p. 94), fiind
impus de ideologia promovat\ oficial.
Se impun a fi subliniate dou\ aspecte cu privire la promovarea egalit\]ii între
sexe în timpul regimului comunist. Lupta împotriva discrimin\rii nu s-a realizat
prin intermediul mijloacelor juridice, ci a fost impus\ prin mijloace politice [i
administrative. Astfel c\, sistemul juridic nu accentua drepturile femeilor, ci
drepturile tuturor persoanelor f\r\ discriminare în func]ie de sex, religie, etnie
19
Monica Fong, 1996, p. 39
20
Women în Transition, 1999, 1999, p. 94
104
(Elena Zamfir [i al]ii, 1999, p. 270). Un alt aspect care trebuie s\ fie men]ionat
este c\ statutul de egalitate nu este dobândit de c\tre femei în urma unui proces de
revendicare a unor drepturi, ci este impus de c\tre autoritate (UNICEF, 1999, p.
VIII). De aici poate s\ decurg\ faptul c\ egalitatea între sexe nu este sus]inut\ de
c\tre popula]ie, fiind considerat\ ca o lucru impus prin constrângere [i la care se
renun]\ atunci când constrângerea dispare. Întrebarea care se impune este: dac\
popula]ia a considerat ca fiind legitime m\surile care asigurau un statut de egalitate
pentru femei sau nu.
Deci elementele principale ale modelului propus de regimul comunist în pri-
vin]a femeilor avea urm\toarele caracteristici: angajare ridicat\ a femeilor în
munc\, un nivel crescut al educa]iei, o participare la via]a politic\ destul de
însemnat\, dar f\r\ implicare în sferele înalte ale deciziei politice. În plus, statul
oferea un sistem relativ extins de servicii sociale pentru îngrijirea copiilor, dar de
o calitate destul de slab\. La acestea se ad\ugau o serie de beneficii sociale oferite
familiilor [i mamelor cu mul]i copii care participau mai pu]in la munca salariat\,
asigurându-se protec]ia social\ [i pentru aceast\ categorie de femei.
Situa]ia actual\
C\derea comunismului a însemnat pr\bu[irea politicii de impunere a egalit\]ii
între sexe. În acest context era de a[teptat ca s\ apar\ o redefinire a pozi]iei femeii
în societate. Cercet\rile f\cute asupra condi]iei femeii în România, precum [i în
alte ]\ri aflate în tranzi]ie, arat\ c\ sub anumite aspecte condi]ia femeii r\mâne
neschimbat\ sau cunoa[te chiar o ameliorare, în timp ce în altele se constat\ o
depreciere a acestei pozi]ii. M\ voi opri mai întâi asupra m\surilor de politic\
social\ destinate a asigura suportul pentru femei [i promovate dup\ 1989, re-
ferindu-m\ apoi la situa]ia concret\ a femeilor în domenii precum pia]a muncii,
participarea [colar\, participarea la via]a politic\.
Politica de suport pentru femei promovat\ de regimul comunist viza câteva
obiective: participarea femeii la munca pl\tit\, asigurarea de servicii sociale pentru
îngrijirea copiilor, asigurarea de beneficii sociale pentru atât pentru mamele care
lucrau, cât [i pentru cele care nu lucrau. Dup\ 1989 s-a continuat politica de
sus]inere a mamelor care lucreaz\ printr-o serie de m\suri adresate doar femeilor
încadrate în munc\. În aceast\ categorie se înscriu legi precum cea a concediului
pl\tit pentru sarcin\ [i lehuzie sau cea a concediului pl\tit pentru îngrijirea co-
pilului pân\ la 2 ani. De aceste prevederi nu beneficiaz\ îns\ femeile care nu au
fost angajate înainte de a avea un copil. Mai mult, aloca]ia pentru mamele care au
mai mult de trei copii, oferit\ de regimul comunist drept sprijin pentru cele care
aveau mai mul]i copii [i din acest motiv posibilitatea lor de participare la munca
salariat\ era redus\, a fost l\sat\ s\ fie erodat\ de infla]ie [i din 1995 a fost
eliminat\, fiind preluat\ de sistemul de ajutor social (Elena Zamfir [i al]ii, 1999,
105
p. 295). Deci, politica promovat\ dup\ 1989, se centreaz\ pe a oferi sprijin pentru
femeile care lucreaz\, ignorând problemele celor neîncadrate în munca salariat\.
În planul educa]iei situa]ia femeilor în România pare a nu se fi înr\ut\]it,
constatându se o cre[tere a ratei de participare [colar\ a femeilor în înv\]\mântul
secundar [i superior. În ceea ce prive[te participarea femeii pe pia]a muncii situa]ia
nu a cunoscut o înr\ut\]ire. Autorii raportului UNICEF - Women în Transition
(1999) arat\ c\ dup\ 1989 num\rul de femei active a crescut în România (p. 26).
Dorin]a de implicare tot mai crescut\ a femeilor în munca salariat\ poate fi
explicat\ prin necesitatea existen]ei celui deal doilea salariu în gospod\rie, pe
fondul erod\rii puternice a veniturilor, prin condi]ionarea beneficiilor pentru
mamele cu copii de angajarea anterioar\ în munc\ [i prin nevoia de asigur\ri
sociale. Faptul c\, în condi]iile în care legea ofer\ mamelor concediu pl\tit pentru
cre[terea [i îngrijirea copilului pân\ la 2 ani, multe femei renun]\ la concediu mai
repede pentru a se întoarce la serviciu, este un argument în acest sens (Elena
Zamfir [i al]ii, 1999, p. 276 [i p. 297).
Exist\ îns\ [i o serie de aspecte negative legate de implicarea în munc\ a
femeilor în perioada de tranzi]ie. Apari]ia [omajului a afectat femeile într-o m\sur\
mai mare decât pe b\rba]i. În 1997 rata [omajului pe sexe era de 6% pentru femei
[i de 5% pentru b\rba]i. În plus, [omajul în rândul femeilor are efecte mai ales
pentru grupele de vârst\ tân\r\, o alt\ caracteristic\ a [omajului în rândul femeilor
fiind [omajul de lung\ durat\ (în 1997, 49% dintre femeile f\r\ loc de munc\ erau
în [omaj de lung termen) (UNICEF, 1999, pp. 28 - 29).
Dar nu numai dispari]ia unui num\r semnificativ de locuri de munc\ poate s\
afecteze participarea femeilor la munca salariat\, un rol important revenind în
acest context [i modific\rilor survenite la nivelul serviciilor sociale pentru cre[-
terea [i îngrijirea copiilor. Sistemul socialist de furnizare a bun\st\rii oferea, a[a
cum am ar\tat anterior, o re]ea relativ extins\ de astfel de servicii sociale, dar de
o calitate destul de slab\. În perioada de tranzi]ie aceste servicii de suport pentru
mame, mai ales pentru mamele care lucreaz\, au suferit o puternic\ erodare (Elena
Zamfir [i al]ii, 1999; Zamfir Elena, Zamfir C\t\lin, 2000). În acest context este de
a[teptat ca îngrijirea copiilor, sarcin\ care revine în mod tradi]ional mamei, s\
afecteze participarea femeii la munca pl\tit\. Important\ este aici op]iunea co-
lectivit\]ii. Dac\ popula]ia sus]ine participarea femeii la munca pl\tit\ în contextul
interschimb\rii rolurilor în gospod\rie, solu]ie sus]inut\ la nivel legislativ prin
introducerea Legii concediului paternal, sau consider\ femeile trebuie s\ renun]e
la serviciu pentru cre[terea copiilor. Evolu]iile survenite dup\ 89 în societatea
româneasc\ ne îndrept\]esc s\ sus]inem ipoteza atitudinii favorabile fa]\ de par-
ticiparea femeii la munca pl\tit\.
În planul vie]ii politice s-a înregistrat în schimb o retragere a femeilor în
perioada de tranzi]ie. Astfel, scade num\rul de femei din Parlament, în forurile
106
legislative fiind în 1997 un procent de 7% femei21, iar la nivel ministerial în 1996

nefiind nici un ministru femeie. Participarea femeilor la foruri înalte de luare a
deciziilor este a[adar redus\, îns\ balan]a între femei [i b\rba]i este echitabil\ în
ceea ce prive[te participarea la nivelul mediu de luare a deciziilor22. Deci în
condi]iile elimin\rii m\surilor egalitariste impuse de regimul comunist pozi]ia
femeii se modific\ în societatea româneasc\ doar în ceea ce prive[te participarea
la via]a politic\, participarea la sistemul educa]ional [i pe pia]a muncii men]inându
se la cote ridicate.
Câteva ipoteze
Din cele expuse anterior este de a[teptat ca popula]ia României s\ aib\ o
atitudine favorabil\ în ceea ce prive[te participarea femeii la munca salarial\ [i în
ceea ce prive[te participarea la procesul educativ, dar s\ fie defavorabil\ par-
ticip\rii femeii la via]a politic\. În analiza pe care o voi realiza m\ voi opri mai
mult asupra a trei aspecte pe care le consider mai relevante asupra problematicii
puse în discu]ie [i anume: prezen]a unei atitudini favorabile fa]\ de participarea
femeii pe pia]a muncii, existen]a unei atitudini favorabile particip\rii femeii la
via]a politic\ [i a unei atitudini favorabile fa]\ de statutul de egalitate al femeii cu
b\rbatul în societatea româneasc\. Aceste aspecte vor fi analizate în detaliu,
încercându-se identificarea factorilor care determin\ adoptarea unor atitudini fa-
vorabile sau defavorabile.
Întrucât participarea femeii la munca salariat\ apare în societ\]ile moderne,
consider orientarea valoric\ spre modernism (în sensul defini]iei dat\ de Dumitru
Sandu termenului de modernism – 1996, p. 179) ca predictor pentru o atitudine
favorabil\ fa]\ de încadrarea femeii în munc\. De asemenea, un nivel crescut de
educa]ie favorizeaz\ accesul individului în medii în care discriminarea în func]ie
de sex este tot mai pu]in prezent\, de exemplu în România, mai bine de jum\tate
din persoanele aflate la un nivel mediu de luare a deciziilor23 sunt femei, a[a cum
ar\tam mai sus. În aceste condi]ii cre[terea nivelului de educa]ie determin\ o
atitudine favorabil\ angaj\rii în munc\ a femeilor. Un alt predictor pentru di-
mensiunea investigat\ îl constituie vârsta, deoarece persoanele mai în vârst\ au
fost socializate într-un mediu în care modelul de familie era cel în care b\rbatul
era activ economic, iar femeia era casnic\. O alt\ categorie de factori care pot s\
influen]eze aceast\ atitudine este reprezentat\ de condi]iile considerate importante
pentru fericirea unei c\snicii. Astfel, cei care consider\ condi]iile materiale ca
fiind importante, vor sus]ine munca salariat\ a femeii, mai ales în contextul
21
Cristina Chiva, 1998, p. 15
22
Women în Transition, 1999, p. 100
23
Aceast\ categorie este definit\ conform clasific\rii ISCO 88 ca professionals, adic\ speciali[ti.
107
economic actual. Iar cei care vor considera important\ omogenitatea cultural\ a
familiei vor avea, de asemenea, o atitudine favorabil\, pentru c\ sus]inerea omo-
genit\]ii culturale între so]i presupune o atitudine favorabil\ ascult\rii opiniei
celuilalt so], practic acordarea acestuia unui statut de egalitate. Tot în seria pre-
dictorilor pentru sus]inerea unei atitudini favorabile fat\ de munca femeilor in-
clude [i respingerea ideii c\ femeile nu au drepturi egale cu b\rba]ii. Cei care vor
sus]ine faptul c\ femeile nu au drepturi egale cu b\rba]ii în ceea ce prive[te
angajarea în munc\ sunt cei care acord\ femeii un statut de inegalitate în ceea ce
prive[te munca. În plus, consider sexul un predictor pentru sus]inerea unei atitudini
favorabile, femeile fiind mai înclinate decât b\rba]ii s\ sus]in\ angajarea în munc\
a celor de acela[i sex. Pe scurt, ipoteza mea este c\ orientarea valoric\ spre
modernism, educa]iea, vârsta, sus]inerea importan]ei condi]iilor materiale [i a
omogenit\]ii culturale între so]i [i apartenen]a la sexul feminin, vor influen]a în
sens pozitiv atitudinea fa]\ de implicarea în munc\ a femeilor, în tip ce sus]inerea
faptului c\ femeile nu au drepturi egale în ce prive[te accesul la slujbe va ac]iona
în sens invers.
Un alt aspect asupra c\ruia voi face o analiz\ detaliat\ este acceptarea /
respingerea ideii c\ un copil are nevoie neap\rat\ de mam\ pentru a se dezvolta
normal. Un factor esen]ial care determin\ sus]inerea acestei idei este vârsta, cei
mai în vârst\ fiind mai dispu[i s\ îi acorde credit, fa]\ de cei tineri, deoarece au
fost socializa]i întrun mediu în care modelul dominant era cel al mamei casnice
care î[i cre[te singur\ copii. Un efect similar va avea [i influen]a mediului re-
ziden]ial, cei care locuiesc în mediul rural fiind mai dispu[i s\ sus]in\ afirma]ia,
deoarece modelul mamei care î[i cre[te singur\ copii este mai r\spândit la sat, pe
fondul slabei dezvolt\ri a serviciilor sociale pentru îngrijirea copiilor (cre[e,
gr\dini]e). Un alt predictor pentru atitudinea luat\ în discu]ie este nivelul de
educa]ie al subiectului. A[a cum am afirmat anterior, un nivel de educa]ie crescut
permite accesul în medii în care se practic\ mai pu]in discriminarea în func]ie de
sex, iar femeile au un statut de egalitate cu b\rba]ii. Astfel, femeilor nu le vor fi
atribuite roluri cu mult diferite de cele ale b\rba]ilor. Un alt element care ar putea
s\ favorizeze acceptarea ideii c\ un copil are nevoie de mama sa pentru a se
dezvolta normal este [i num\rul de copii minori afla]i în gospod\rie. Cei care au
mai mul]i copii minori în îngrijire for fi înclina]i s\ afirme s\ accentueze rolul
mamei în dezvoltarea normal\ a acestora. De asemenea, starea civil\ poate juca [i
ea rol de predictor pentru adoptarea unei atitudini favorabile. Cei c\s\tori]i vor fi
mai înclina]i s\ afirme c\ un copil are nevoie de mama sa, deoarece probleme
cre[terii copiilor îi afecteaz\ în mai mare m\sur\ pe cei c\s\tori]i decât pe cei
singuri. În schimb, orientarea valoric\ spre modernism va avea o influen]a invers\,
deoarece modernitatea aduce cu sine emanciparea femeii, participarea acesteia la
munca pl\tit\, împreun\ cu apari]ia serviciilor sociale destinate îngrijirii copiilor.
Deci, în timp ce reziden]a în mediul rural, vârsta înaintat\, num\rul crescut de
copii [i a fi c\s\torit determin\ o atitudine favorabil\ fa]\ de ideea c\ un copil are
108
nevoie de mama sa pentru a se dezvolta normal, orientarea spre modernitate [i

nivelul crescut de educa]ie determin\ sus]inerea unei opinii contrare.
În ceea ce prive[te accesul femeilor la via]a politic\, pornesc de la ipoteza c\
o atitudine favorabil\ acestei particip\ri este determinat\ de un nivel crescut de
educa]ie, de atitudinea favorabil\ schimb\rilor democratice din societate [i de
reziden]a în mediul urban. Un nivel crescut de educa]ie am v\zut c\ favorizeaz\
accesul persoanei în medii în care nu se practic\ discriminarea, a[a cum am ar\tat
anterior, mai bine de jum\tate din cei inclu[i în categoria speciali[tilor, a celor
afla]i la nivele medii de luare a deciziilor în România sunt femei. O atitudine
favorabil\ schimb\rilor sociale [i economice produse în societatea noastr\ dup\
1989, implic\ existen]a unei atitudini favorabile libert\]ii de exprimare [i accesului
nediscriminatoriu la via]a politic\, influen]ând în sens pozitiv atitudinea fa]\ de
accesul femeii la nivele înalte ale deciziei politice. Reziden]a urban\ poate s\
influen]eze atitudinea luat\ în analiz\ prin favorizarea desprinderii de modelul
tradi]ional rural în care femeile nu aveau un rol important în luarea deciziilor la
nivelul comunit\]ii. În schimb, credin]a în ceea ce afirm\ biserica, sus]inerea
faptului c\ femeile nu au drepturi egale cu b\rba]ii în ceea ce prive[te accesul la
slujbe [i aparen]a la sexul masculin vor favoriza respingerea particip\rii femeilor
la via]a politic\. Consider credin]a în ceea ce spune biserica drept predictor
relevant pentru o atitudine defavorabil\ implic\rii femeii în politic\, deoarece
biserica nu promoveaz\ participarea femeilor la luarea deciziilor, în nici un for de
conducere a bisericii nefiind acceptate femeile. De asemenea, consider sus]inerea
inegalit\]ii între sexe în ceea ce prive[te drepturile pe pia]a muncii ca un predictor
relevant pentru o atitudine de defavorabil\ egalit\]ii între sexe, care are implica]ii
[i în sfera vie]ii politice. În plus, consider c\ b\rba]ii împ\rt\[esc în mai mare
m\sur\ decât femeile stereotipul inegalit\]ii între sexe în ceea ce prive[te accesul
la sfera decizional\, aceasta fiind în mod tradi]ional monopolul sexului masculin.
O serie dintre factorii care influen]eaz\ atitudinea favorabil\ fa]\ de încadrarea
în munc\ a femeii, exercit\ o influen]\ [i asupra unei atitudini de egalitate/
inegalitate fa]\ de femei în societate. În aceast\ categorie sunt inclu[i: orientarea
valoric\ spre modernism (modernitatea fiind cea care a adus acceptarea unui
statut de egalitate între sexe în societate), vârsta (cohortele vârstnice fiind so-
cializate într-o societate care promova inegalitatea între sexe), educa]ie (educa]ia
permi]ând accesul în medii sociale în care discriminarea între sexe este mai pu]in
prezent\), sexul (femeile fiind mai favorabile sus]inerii unei atitudini de egalitatea
între sex în societate) [i sus]inerea inegalit\]ii în drepturi în ceea ce prive[te
accesul la slujbe între cele dou\ sexe (indicator clar al sus]inerii unei atitudini de
inegalitate între b\rba]i [i femei). Îns\ ace[tia nu sunt singurii factori care in-
fluen]eaz\ sus]inerea unei atitudini de egalitate/inegalitate între sexe. Ipoteza mea
este c\ la ace[ti factori de adaug\: atitudinea favorabil\ discrimin\rii fa]\ de
persoane de alt\ etnie, fa]\ de persoane care încalc\ anumite norme sociale [i fa]\
109
de cei cu orient\ri politice extreme, ca indicator al intoleran]ei fa]\ de persoane

diferite fa]\ de propria individualitate; atitudinea defavorabil\ fat\ de democra]ie
ca form\ de guvernare, în contextul în care democra]ia sus]ine statutul de egalitate
al tuturor cet\]enilor (o atitudine defavorabil\ democra]iei fiind asociat\ cu res-
pingerea egalit\]ii între persoane de sexe diferite): credin]a în ceea ce afirm\
biserica, considerat drept indicator relevant pentru problema investigat\ datorit\
statutului de inegalitate între sexe pe care îl promoveaz\ biserica.24 Deci, pornesc
de la ipoteza c\: orientarea valoric\ spre modernism, nivelul crescut de educa]ie,
vârsta, apartenen]a la sexul feminin reprezint\ factori care determin\ o atitudine
favorabil\ fa]\ de statutul de egalitate al femeii, în timp ce atitudinea de dis-
criminare, cea de respingere a democra]ie, credin]a în ceea ce afirm\ biseric\ [i
respingerea drepturilor egale între b\rba]i [i femei pe pia]a muncii, vor determina
o atitudine defavorabil\.
Pentru a testa ipotezele emise am f\cut apel la o serie de date culese prin
intermediul anchetelor pe baz\ de chestionar care con]in întreb\ri vizând pro-
blematica abordat\. Voi face apel la date provenind din urm\toarele cercet\ri:
WVS 1993, WVS 1997, EVS 1999.
Care este atitudinea românilor fa]\ de femei?

Pentru a r\spunde la întrebarea anun]at\ în titlul acestei sec]iuni voi realiza mai
întâi o descriere intuitiv\ a realit\]ii sociale pe care voi încerca s\ o explic. În
scopul explic\rii acestei realit\]i este necesar ca ea s\ fie redus\ la dimensiunile
sintetice. Acest lucru va fi realizat în sec]iunea ce urmeaz\.
Pentru a formula un r\spuns la întrebarea „care este atitudinea românilor fa]\
de femei?” am schi]at deja explica]ii teoretice pentru reprezentarea pozi]iei femeii
în câteva sfere ale vie]ii sociale: via]a de familie, educa]ia, implicarea în munca
salariat\ [i via]a politic\.
Referindu-m\ la planul vie]ii de familie m\ voi centra pe aspectele referitoare
la distribu]ia între p\rin]i a sarcinilor referitoare la cre[terea [i îngrijirea copiilor,
precum [i la felul în care o mam\ care munce[te î[i poate îndeplini îndatoririle
p\rinte[ti, în percep]ia popula]iei.
24
Un exemplu relevant în aceste sens îl poate constitui faptul c\ femeilor li se refuz\ în religia
cre[tin\ statutul de preot, accesul la forurile de conducere ale bisericii.
110
Tabelul 1- În ce m\sur\ sunte]i de acord cu afirma]ia: o mam\ care lucreaz\ poate

s\ fie la fel de grijulie fa]\ de copiii s\i ca [i una care nu lucreaz\?
În foarte mare În mare În mică În foarte mică

Sursa datelor Nu ştiu* Total
măsură măsură măsură măsură
WVS 1993 47,4% 36,7% 15,%0 0,8% 100%
WVS 1997 46,1% 39,7% 12,3% 1,9% 100%
EVS 1999 37,7% 42,6% 11,7% 4,8% 3,1% 100%
*Note: În chestionarele aplicate în 1993 [i 1997 „Nu [tiu” nu figura printre variantele de r\spuns
oferite subiec]ilor, ceea ce impune anumite rezerve în compararea datelor. Am testat dac\ dis-
tribu]iile sunt similare pentru datele provenind din WVS 1993 [i 1997, utilizând testul KS, [i am
constatat c\ diferen]ele sunt semnificative pentru p < 0,0005 (χ2 = 21,632, ν = 3)
Din datele prezentate în tabelele 1, 2 [i 3 rezult\ câteva tendin]e clare. Se

remarc\ o sc\dere în timp a acordului fa]\ de afirma]ia c\ o mam\ care lucreaz\
poate fi la fel de grijulie ca [i una care nu lucreaz\. Îns\, ceea ce frapeaz\ la o
prim\ privire asupra datelor este o contradic]ie aparent\ între sus]inerea faptului
c\ o mam\ care lucreaz\ poate s\ se comporte la fel ca [i una care nu lucreaz\, [i
a afirma]iei c\ un copil ca c\rui mam\ lucreaz\ va avea de suferit. În cazul primei
afirma]ii se înregistreaz\ aproape un consens în sus]inerea ei, în timp ce pentru
cea dea doua apare controversa. Practic p\rerea sus]inut\ este c\ în timp ce mama
lucreaz\, chiar dac\ ea este grijulie cu copilul, acestea, probabil, va avea de
suferit. Tot un subiect de controvers\ îl reprezint\ [i asumarea de c\tre ta]i a
îngrijirii copiilor, popula]ia fiind împ\r]it\ [i în acest caz în ceea ce prive[te
acceptarea/respingerea ideii.
Tabelul 2 - În ce m\sur\ sunte]i de acord cu afirma]ia: un copil pre[colar probabil

va suferi dac\ mama sa lucreaz\ (are serviciu)?
Sursa În foarte În mare În mică În foarte Nu

Total
datelor mare măsură măsură măsură mică măsură ştiu
WVS 1993 14,0% 44,2% 36,2% 5,6% 100%
EVS 1999 12,4% 32,4% 34,5% 15,8% 5,0% 100%
Tabelul 3 - În ce m\sur\ sunte]i de acord cu afirma]ia: în general ta]ii pot avea la

fel de bine grij\ de copii ca [i mamele?
În foarte
Sursa În mare În mică În foarte
mare Nu ştiu Total
datelor măsură măsură mică măsură
măsură
EVS 1999 18,3% 36,8% 29,9% 12,3% 2,7% 100%
111
Un alt plan la care m\ voi referi, în analiza atitudinii pe care popula]ia o are
fa]\ de femei, este cel al accesului la educa]ie. Datele avute la dispozi]ie relev\ o
atitudine favorabil\ fa]\ de participarea [colar\ a femeii (vezi tabelul 4), fapt
reflectat [i de situa]ia obiectiv\ din societate la care am f\cut referire anterior,
ar\tând c\ a crescut dup\ 1989 ponderea fetelor în înv\]\mântul mediu [i superior.
Tabelul 4 – În ce m\sur\ sunte]i de acord cu afirma]ia: studiile superioare sunt

mai importante pentru b\ie]i decât pentru fete?
Cu totul de Cu totul
Sursa datelor De acord Împotrivă
acord împotrivă
WVS 1997 5,5% 16,3% 50,5% 28,0%
Tabelul 5 – Acordul cu afirma]ia: când exist\ pu]ine locuri de munc\, b\rba]ii au

dreptul la slujb\ mai mult decât femeile?
% WVS 1993 EVS 1999
De acord 41,1 36,0
Indiferent 14,1 17,4
Împotrivă 42,7 44,9
NR 2,1 1,7
Total 100 100
Not\: Am testat dac\ distribu]iile sunt similare, utilizând testul KS, [i am constatat c\ diferen]ele
sunt semnificative pentru p < 0,0005 (χ2 = 18,09, n = 3)
Op]iunea popula]iei pentru nediscriminarea femeilor în sistemul educa]ional

este înso]it\ [i de sus]inerea nediscrimin\rii femeilor în ceea ce prive[te accesul la
slujbe. Mai mult, comparând rezultatele ob]inute în decursul timpului se poate
constata o cre[tere a respingerii discrimin\rii în accesul la slujbe(tabelul 5). Deci,
nu numai c\ suspendarea politicii practicate de regimul comunist de impunere a
egalit\]ii între sexe nu a dus la încercarea de eliminare a acestora de pe pia]a
muncii, conducând chiar la o cre[tere a nediscrimin\rii. O explica]ie posibil\ a
acestui fapt poate rezida în însu[irea de c\tre popula]ie a paternului conform
c\ruia femeile [i b\rba]ii sunt egali în ceea ce prive[te accesul la munca pl\tit\.
Adoptarea acestui patern a fost favorizat\ de nivelul de [colarizare crescut al
femeilor din România [i de existen]a unui num\r mare de locuri de munc\ oferite
de statul socialist.
Contrar a[tept\rilor formulate în ipoteze, popula]ia nu acord\ prioritate în ceea
ce le prive[te pe femei rolului de persoan\ angajat\ în munc\, ci celui care îi
revine femeii în gospod\rie. A[a cum arat\ datele (vezi tabelul 6), se stabile[te
aproape un consens în ceea ce prive[te rolul prioritar al femeii de a fi mam\ [i
so]ie. În schimb, egalitatea între o femeie care lucreaz\ [i o casnic\, în ceea ce
prive[te realizarea în viat\, stârne[te controverse.
112
Tabelul 6 – Opinii fa]\ de prezen]a femeii pe pia]a muncii:

În
În foarte
foarte În mare În mică Nu
mică Total
mare măsură măsură ştiu
măsură
măsură
A avea o slujbă este un lucru
foarte bun dar ceea ce îşi doresc
32,1% 47,8% 10,2% 3,9% 6,0% 100%
cu adevărat femeile este să aibă
familie şi copii
O soţie care nu lucrează este tot
atât de realizată ca şi una care 13,0% 30,9% 31,6% 15,4% 9,15 100%
are o slujbă plătită
Cea mai bună modalitate ca o
femeie să fie independentă este 32,4% 40,9% 12,4% 4,3% 10,1% 100%
să aibă o slujbă
Ambii soţi trebuie să câştige
42,9% 40,7% 12,0% 2,5% 1,9% 100%
bani pentru întreţinerea familiei
Se contureaz\ o imagine pu]in contradictorie în ceea ce prive[te atitudinea fa]\

de participarea femeii la munca pl\tit\. Pe de o parte, femeia care munce[te nu î[i
neglijeaz\ obliga]iile de mam\ [i chiar este încurajat\ s\ munceasc\ pentru a
câ[tiga bani, asigurându-se un statut de egalitate cu b\rbatul în accesul la slujbe [i
nesanc]ionânduse câ[tigul mai mare al so]iei fa]\ de cel al so]ului (Datele pro-
venind din WVS 1997 arat\ c\ 64% dintre reponden]i consider\ c\ dac\ o femei
câ[tig\ mai mult decât so]ul ei nu vor ap\rea probleme). Pe de alt\ parte, o femeie
nu poate fi considerat\ „realizat\” dac\ nu are familie [i copii. Practic imaginea
femeii este legat\ de cea a familiei din care face parte, considerânduse c\ familia
este mai important\ decât munca.
Din p\cate nu am avut la dispozi]ie date care s\ reflecte imaginea popula]ie
despre criteriile de apreciere ale reu[itei în via]\ pentru un b\rbat, îns\ datele
disponibile îmi permit s\ afirm c\ pentru popula]ia investigat\ fericirea este
condi]ionat\ de c\s\torie sau de existen]a unei rela]ii stabile, iar copii reprezint\ o
condi]ie obligatorie [i pentru un b\rbat pentru a se sim]i realizat (Tabelul 7).
Deci nu putem afirma c\ este vorba de aplicarea unor standarde diferite în ceea
ce prive[te aprecierea reu[ite în via]\ a persoanelor de sexe diferite. Se poate
vorbi, mai degrab\, de condi]ionarea reu[itei în via]\ de succesul vie]ii de familie.
De altfel, cei inclu[i în e[antion, în cadrul cercet\rii EVS 1999, consider\, în
propor]ie de 38% familia ca fiind mai important\ decât munca, acord\ important\
egal\ ambelor în propor]ie de 58%, doar 9% considerând munca mai important\
decât familia. Prin urmare, pe pia]a muncii nu putem vorbi de o excludere a
femeii în compara]ie cu b\rbatul.
113
Tabelul 7 – Criterii de succes în via]\

Nici de
Cu totul De Cu totul
acord, nici Împotrivă Total
de acord acord împotrivă
împotrivă
Un bărbat trebuie să aibă
copii pentru a se simţi 31,0% 40,8% 19,3% 6,8% 2,0% 100%
realizat
Pentru a fi fericit trebuie
să fii căsătorit sau să ai o 38,1% 45,0% 12,0% 4,0% 0,9% 100%
relaţie stabilă
Un ultim plan la care voi face referire este cel al sferei decizionale, politice. În
acest plan, datele relev\ existen]a unei situa]ii de controvers\ în atitudinea po-
pula]iei fa]\ de participarea femeilor la via]a politic\. Astfel c\, 47% dintre cei
care au oferit un r\spuns în cadrul cercet\rii WVS 1997, sus]in faptul c\ femeile
ar trebui s\ se îngrijeasc\ de cas\ [i s\ lase treburile ]\rii în seama b\rba]ilor. Pe
fondul dispari]iei sistemului cotelor obligatorii din via]a politic\, propor]ia fe-
meilor aflate la un nivel înalt al deciziei a sc\zut a[a cum am ar\tat anterior. Acest
fapt s a produs pe de o parte, ca urmare a reac]iei negative a popula]iei fa]\ de
politica for]at profeminist\ a regimului comunist (Elena Zamfir [i al]ii, 1999,
p.275), pe de alt\ parte, ca urmare a faptului c\ femeile nu jucau decât în mic\
m\sur\ un rol important în via]a politic\ nici înainte de 1989, ele având mai
degrab\ un rol decorativ.
Cu toate acestea, mai bine de jum\tate dintre reponden]ii la întrebarea re-
feritoare la implicarea femeii în via]a politic\ au dat un r\spuns favorabil. Dis-
crepan]a dintre sus]inerea popula]iei pentru participarea femeilor la via]a politic\
[i prezen]a relativ redus\ în forurile legislative a acesteia se poate datora nu atât
unei atitudini de respingere din partea popula]iei, în ansamblu, ci unui proces de
selec]ie al candida]ilor operat la nivelul partidelor politice. Practica votului pe
liste nu ofer\ cet\]eanului posibilitatea de a opta pentru anumite persoane, ci
pentru o list\ de persoane propus\ de un partid.
Deci, putem concluziona c\ popula]ia are în general o atitudine favorabil\
angaj\rii femeii în munc\, îns\ îi atribuie acesteia un rol important în ceea ce
prive[te îngrijirea copiilor. Doar cei c\s\tori]i sus]in ideea unei împ\r]iri a sar-
cinilor de cre[tere a copiilor între so]i. În aceste condi]ii exist\ premisele sus]inerii
din partea popula]iei a unei politici sociale care s\ vizeze integrarea femeii în
munca salariat\, în paralel cu introducerea unor m\suri de suport pentru mamele
care lucreaz\ (cre[e, gr\dini]e) [i cu promovarea unor m\suri care s\ stimuleze
participarea tat\lui la îngrijirea copiilor (de exemplu introducerea concediului
paternal).
114
Datele empirice la care am f\cut apel nu valideaz\ în totalitate ipotezele for-

mulate. Ipoteza sus]inerii largi din partea popula]iei a particip\rii femeii la via]a
[colar\ este confirmat\, în schimb nefiind confirmate ipotezele sus]inerii ma-
joritare pentru participarea la munca salariat\ [i a respingerii femeii din sfera
vie]ii politice. Aceste dou\ aspecte constituie, mai degrab\, subiecte ale con-
troversei sociale.
Cine sus]ine inegalitatea între sexe?

În continuare voi încerca s\ g\sesc explica]ii posibile ale realit\]ii descrise
pân\ acum. M\ voi opri asupra a trei aspecte considerate relevante: atitudinea de
acceptare/respingere a femeii pe pia]a muncii, cea de acceptare/respingere la via]a
politic\ [i cea de sus]inere a inegalit\]ii între sexe.
Pentru a vedea cum anume se structureaz\ atitudinea popula]ie fa]\ de femei în
ceea ce prive[te aspectele pe care le investighez, am utilizat analiza factorial\,
aplicat\ variabilelor care se referau la aceast\ atitudine. Analiza a fost efectuat\
folosind datele culese în cadrul cercet\rii EVS 1999. Analiza factorial\25, ale c\rei
rezultate sunt prezentate în detaliu în Tabelul 1A, a relevat existen]a a trei factori,
consisten]i [i din punct de vedre teoretic. Primul factor identificat se refer\ la
atitudinea de acceptare a inegalit\]ii între sexe, pe care l-am numit INEGA-
LITATE. El explic\ în principal varia]ia variabilelor „În ce m\sur\ sunte]i de
acord cu: Cea mai bun\ modalitate ca o femeie s\ fie independent\ este s\ aib\ o
slujb\/Ambii so]i trebuie s\ câ[tige bani pentru între]inerea familiei/Întro rela]ie
femeile î[i pot controla emo]iile mai bine decât b\rba]ii”, m\surate pe o scal\ de
la 1 la 4, unde 1 înseamn\ acceptare puternic\ a afirma]iei, iar 4 respingere a
acesteia.
Al doilea factor identificat sar putea numi „un copil are nevoie de mam\ pentru
a cre[te normal”. Acest factor, c\ruia iam pus eticheta CRE{TEREA COPIILOR,
explic\ în principal varia]ia variabilelor: În ce m\sur\ sunte]i de acord cu: O
mam\ care lucreaz\ poate fi la fel de grijulie cu copii s\i ca [i una care nu
lucreaz\/Un copil pre[colar va suferi dac\ mama sa lucreaz\/În general ta]ii pot
avea grij\ de copii la fel de bine ca [i mamele”, m\surate tot pe scala expus\
anterior.
Cel deal treilea factor identificat se refer\ la atitudinea de acceptare/respingere
a implic\rii în munca salariat\ a femeilor, eticheta folosit\ fiind MUNCA. Factorul
explic\ în principal varia]ia variabilelor: „În ce m\sur\ sunte]i de acord cu: A avea
o slujb\ este un lucru foarte bun, dar ceea ce î[i doresc cu adev\rat femeile este s\
25
În analiza datelor non-r\spunsurile au fost tratate ca missinguri, iar varianta „Nu [tiu” a fost
asimilat\ mijlocului de scal\.
115
aib\ familie [i copii/O so]ie care nu lucreaz\ este tot atât de bine realizat\ ca [i una
care are o slujb\ pl\tit\”, m\surate pe o scal\ similar\ celei prezentate anterior.
De remarcat este faptul c\ aceste atitudini fa]\ de femei se structureaz\ în mod
diferit în spa]iul românesc fa]\ de vestul Europei. Analiza factorial\ aplicat\
aceleia[i baterii de itemi (vezi tabelul A2), pe date culese în 16 ]\ri vest europene
în 1990, relev\ existen]a a doi factori care explic\ varia]ia variabilelor respective,
factori care au fost numi]i Respingerea rolului tradi]ional al femeii [i Roluri egale
pentru femei [i b\rba]i26 (Loek Halman, Astrid Vloet, pag. 62). Aceast\ structurare
diferit\ a atitudinii fa]\ de femei poate fi explica]ia prin situa]ia diferit\ a femeilor
în ]\rile vestice, fa]\ de cele din este [i prin orient\rile valorice diferite existente
în cele dou\ spa]ii.
Tabelul A1 – Analiza factorial\ a atitudinii fa]\ de femei: satura]ii, comunalit\]i,

valori proprii.
CREŞTEREA
INEGALITATE MUNCĂ Comunalităţi
COPIILOR
Ambii soţi trebuie să câştige bani pentru
0,76 0,19 0,09 0,63
întreţinerea familiei
Cea mai bună modalitate ca o femeie să
0,75 -0,03 -0,02 0,56
fie independentă este să aibă o slujbă
Într-o relaţie femeile îşi pot controla mai
0,39 0,26 0,39 0,37
bine emoţiile decât bărbaţii
O mamă care lucrează poate fi la fel de
grijulie faţă de copii săi ca şi una care nu 0,12 0,72 0,13 0,55
lucrează
Un copil preşcolar probabil va suferi
0,15 -0,64 0,39 0,58
dacă mama sa lucrează (are servici)
În general, taţii pot avea grijă de copii la
0,15 0,58 0,11 0,38
fel de bine ca şi mamele
O soţie care nu lucrează este tot atât de
realizată ca şi una care are o slujbă -0,29 0,22 0,72 0,66
plătită
A avea o slujba este un lucru foarte bun,
dar ceea ce îşi doresc cu adevărat femeile 0,25 -0,15 0,66 0,51
este să aibă familie şi copii
Variaţia totală explicată de factori 18,71 17,99 16,18 Total = 52,88
Coeficien]ii din tabel reprezint\ satura]ii sau comunalit\]i (doar în ultima coloan\). Metoda de
extrac]ie folosit\: analiza componentelor principale. Factorii au fost roti]i pentru a asigura o
interpretare mai intuitiv\ atât a lor cât [i a variabilelor explicate (metoda folosit\: equamax).
Modelul explicativ este adecvat datelor: KMO=0,603.
26
Analiza factorial\ prezentat\ mai sus este realizat\ pe un set mai mare de variabile decât cele
folosite de Halman [i Vloet (am ad\ugat itemii: „Într-o rela]ie femeile î[i pot controla sen-
timentele mai bine decât b\rba]ii” [i „În general, ta]ii pot avea grij\ de copii la fel de bine ca
[i mamele”). Repetând pentru România analiza pe exact aceea[i itemi ca Halman [i Vloet,
factorii extra[i r\mân aceea[i ca mai sus (Inegalitate, Cre[terea copiilor [i Munca). Compara]ia
între România [i vestul Europei se poate astfel realiza.
116
Tabelul A2 – Analiza factorial\ a atitudinii fa]\ de femei, realizat\ pe date

provenind din 16 ]\ri vest europene, culese în cadrul cercet\rii WVS 1990.
Respingerea Roluri egale
rolului tradiţional pentru bărbaţi
al femeii şi femei
Ambii soţi trebuie să câştige bani pentru 0.81
întreţinerea familiei
Cea mai bună modalitate ca o femeie să fie 0.80
independentă este să aibă o slujbă
O mamă care lucrează poate fi la fel de grijulie faţă -0.56
de copii săi ca şi una care nu lucrează
Un copil preşcolar probabil va suferi dacă mama sa 0.76
lucrează (are servici)
O soţie care nu lucrează este tot atât de realizată ca 0.53 -0.27
şi una care are o slujbă plătită
A avea o slujba este un lucru foarte bun, dar ceea 0.76
ce îşi doresc cu adevărat femeile este să aibă
familie şi copii
Variaţia totală explicată de factori 33 22
Sursa datelor: Loek Halman, Astrid Vloet, p. 62
Tabelul A3 – Analiza factorial\ a condi]iilor considerate necesare pentru fericirea

unei c\snicii: satura]ii, comunalit\]i, valori proprii
CONDIŢII OMOGENITATE Comunalităţi
Soţii să discute despre interesele comune 0,74 -0,20 0,60
Să fie dispuşi să discute problemele care apar între 0,79 -0,31
ei 0,64
Să petreacă cât mai mult timp împreună 0,73 -0,12 0,55
Soţii să se aprecieze şi să se respecte reciproc 0,65 -0,23 0,48
Înţelegerea şi toleranţa 0,63 -0,21 0,45
Condiţiile de locuire 0,62 0,08 0,40
Împărţirea treburilor casnice 0,58 -0,009 0,34
Să aibă copii 0,51 0,08 0,27
Soţii să-şi fie credincioşi unul altuia 0,50 -0,03 0,26
Un venit potrivit 0,47 0,10 0,24
Viaţa sexuală 0,47 -0,28 0,30
Soţii să trăiască separat de părinţi 0,31 -0,13 0,12
Soţii să provină din acelaşi mediu social 0,26 0,69 0,55
Soţii să aibă aceleaşi opinii politice 0,20 0,68 0,50
Soţii să aibă aceleaşi credinţe religioase 0,36 0,67 0,59
Soţii să fie de aceeaşi etnie 0,37 0,67 0,59
Variaţia totală explicată de factori 29,05 13,96 Total = 43,02
Coeficien]ii din tabel reprezint\ satura]ii sau comunalit\]i (doar în ultima coloan\). Metoda de
extrac]ie folosit\: analiza componentelor principale. Modelul explicativ este adecvat datelor:
KMO=0,867
117
Avem de-a face a[adar cu o realitate care poate fi descris\ sintetic prin ra-
portarea la cele trei axe identificate mai sus: cea a inegalit\]ii, a cre[terii copiilor
[i a particip\ri la pia]a muncii. La acestea mai adaug o a patra dimensiune, cea a
particip\rii/excluderii la sfera politic\, nesurprins\ de indicatorii disponibili în
baza din 1999, dar prezent\ în 1997 (dar din care lipsesc mare parte din celelalte
variabile).
Primul aspect la care m\ voi opri este cel al accept\rii/respingerii femeii pe
pia]a muncii. A[a cum am ar\tat el constituie un subiect de controvers\. În
ipotezele formulate am încercat s\ identific o serie de factori explicativi pentru
adoptarea unei atitudini favorabile sau defavorabile acestui aspect. Între factorii
care ar genera o atitudine favorabil\ am inclus: orientarea valoric\ spre mo-
dernism, educa]ie, vârsta, sus]inerea importan]ei condi]iilor materiale [i a omo-
genit\]ii culturale între so]i [i apartenen]a la sexul feminin, în tip ce sus]inerea
faptului c\ femeile nu au drepturi egale în ce prive[te accesul la slujbe va ac]iona
în sens invers.
Pentru a testa efectul acestor factori asupra atitudinii luat\ în analiz\ am apelat
la analiza de regresie, în care am considerat drept variabil\ prezis\ atitudinea
favorabil\/defavorabil\ angaj\rii femeii în munc\ (MUNC|27) [i drept predictori:
orientarea valoric\ spre modernism (MODREN 99), considerarea asigur\rii unor
condi]ii materiale [i non materiale (toleran]\ [i respect reciproc între so]i, în-
]elegerea, via]a sexual\, împ\r]irea treburilor casnice, s\ discute problemele care
apar între ei, s\ petreac\ mai mult timp împreun\, s\ discute despre interesele
comune, s\ tr\iasc\ separat de p\rin]i, s\ aib\ condi]ii de locuire adecvate) ca fiind
necesar\ pentru fericirea unei c\snicii (CONDI}II), considerarea omogenit\]ii
culturale între parteneri ca fiind necesar\ pentru fericirea unei c\snicii (OMO-
GENITATE), acceptarea ideii c\ b\rba]ii au prioritate în fa]a femeilor în ceea ce
prive[te accesul la slujbe (ACCES_SLUJBA99), educa]ia subiectului (EDUCA-
}IE99), vârsta subiectului (VÂRST|) [i apartenen]a acestuia la sexul feminin
(FEMININ)28.
27
Modul de construc]ie al indicilor utiliza]i în analiz\ este prezentat în Anexa capiolului.
28
Metoda de re]inere în modelul de regresie a predictorilor a fost selec]ia pas cu pas (stepwise).
118
Tabelul 8 – Model de regresie – Variabila prezis\ MUNC| (atitudinea favorabil\/

defavorabil\ angaj\rii femeii în munc\)
Coeficienţi de
Predictor regresie t Prob. t VIF
standardizaţi β
constanta -0,871 0,384
MODERN99 0,160 4,909 0,000 1,122
CONDIŢII 0,178 5,981 0,000 1,009
OMOGENITATE 0,123 3,805 0,000 1,191
ACCES_SLUJBĂ99 -0,079 -2,465 0,014 1,160
EDUCAŢIE99 0,083 2,394 0,017 1,383
VÂRSTĂ (-0,050) 1,899 0,141 1,292
FEMININ (0,057) -1,474 0,580 1,028
R2 = 0,124 Testul F = 28,398 pentru ν = 5 (prob F<
Testul Durbin Watson = 1,858 0,0005)
Sursa datelor – EVS 1999.
Deci, conforma modelului de regresie prezentat, factorii care influen]eaz\

adoptarea unei atitudini favorabile angaj\rii femeii în munc\ sunt orientarea
valoric\ spre modernism, considerarea condi]iilor materiale [i nonmateriale, pre-
cum [i a omogenit\]ii culturale a familiei ca fiind importante, pentru fericirea unei
c\snicii [i educa]ia. Cei cu o orientare pronun]at\ spre modernism, cu un nivel
crescut de educa]ie [i care consider\ condi]iile materiale [i omogenitatea cultural\
a familiei ca fiind importante, vor fi înclina]i s\ sus]in\ participarea femeii pe
pia]a muncii. Cei care consider\ c\ b\rba]ii au prioritate în fata femeilor în ceea ce
prive[te accesul la slujbe, vor adopta atitudinea de respingere a particip\rii femeii
la munca salariat\. Este semnificativ faptul c\ sexul [i vârsta nu joac\ nici un rol
în influen]area atitudinii respective. Acest fapt arat\ c\ adoptarea unei atitudini
defavorabile nu este un stereotip specific b\rba]ilor, deci o atitudine de dis-
criminare în aceste sens nu este influen]at\ de sexul persoanei, ci de alte ca-
racteristici cum ar fi educa]ia [i modernitatea.
Vârsta nu joac\ un rol esen]ial în determinarea atitudinii respective, a[a cum
arat\ datele din tabelul 8. O posibil\ explica]ie rezid\ în modelul socialist de
furnizare a bun\st\rii care condi]iona bun\starea individual\ de munc\. Astfel,
fiecare persoan\ trebuia s\ munceasc\ pentru a-[i asigura un trai decent, fapt ce
[i-a pus amprenta asupra mentalului colectiv. Indiferent de sex persoana trebuia s\
munceasc\ pentru a-[i asigura un anumit nivel de bun\stare. De la acesta regul\ nu
erau exccluse nici femeile. Promovarea pe toat\ perioada regimului comunist a
acestui tip de politic\ a avut impact nu numai asupra genera]iilor tinere, ci [i
asupra celor mai vârstnici, deoarece influen]a direct condi]iile de via]\ ale fiec\rei
familii.
119
Un alt aspect asupra c\ruia m\ voi opri este cel al accept\rii/respingerii ideii c\
un copil are nevoie de mama sa pentru a se dezvolta normal. Ipoteza de la care
pornesc este c\ reziden]a în mediul rural, vârsta înaintat\, num\rul crescut de
copii [i a fi c\s\torit determin\ o atitudine favorabil\ fa]\ de ideea c\ un copil are
nevoie de mama sa pentru a se dezvolta normal, în timp ce orientarea spre
modernitate [i nivelul crescut de educa]ie determin\ sus]inerea unei opinii con-
trare. Pentru testarea ipotezei am folosit analiza de regresie, în care an introdus ca
variabil\ prezis\ atitudinea de sus]inere a ideii c\ un copil are nevoie de mama
(CRE{TEREA COPILULUI), iar drept predictori mediul reziden]ial (URBAN),
vârsta (VÂRSTA), num\rul de copii minori din gospod\rie (COPII MINORI),
starea civil\, nivelul de educa]ie al subiectului (EDUCA}IE) [i orientarea spre
modernitate (MODERN99). Îns\, analiza de regresie nu a validat modelul elaborat
(R2 = 0,044). Din acest motiv am testat asocierea între variabila luat\ în analiz\ [i
celelalte variabile folosind coeficien]i de corela]ie [i testarea diferen]ei între medii
ajutorului Testului t Student [i prin procedura One Way ANOVA.
Datele prezentate în Tabelul 9 indic\ existen]a unei asocieri directe între vârst\
[i suportul pentru ideea c\ un copil are nevoie de mama sa. Astfel, cei vârstnici
vor fi înclina]i s\ sus]in\ ideea respectiv\ în timp ce tinerii o vor respinge. De
asemenea, se constat\ o corela]ie invers\ între nivelul de educa]ie [i atitudinea
luat\ în discu]ie, precum [i între aceasta [i orientarea spre modernism. Deci, cei
care vor respinge ideea necesit\]ii ca mama s\ î[i creasc\ singur\ copilul sunt cei
tineri, cei educa]i, [i cu o orientare valoric\ predominant spre modernism. În plus,
ace[tia locuiesc predominant în mediul urban [i sunt c\s\tori]i (vezi tabelele 10b,
10c). Interesant este [i faptul c\ opinia luat\ în analiz\ nu variaz\ în func]ie de sex
[i nici în func]ie de num\rul de copii minori din gospod\rie.
Tabelul 9 – Corela]ii ale variabilei CRE{TEREA COPILULUI (acceptarea/

respingerea ideii c\ un copil are nevoie de mama sa pentru a se dezvolta normal)
Coeficienţi de corelaţie
Beauvais Pearson
MODERN99 -0,062
COPII MINORI (-0,038)
EDUCAŢIE -0,137
VÂRSTĂ 0,096
Sus]inerea/respingerea atitudinii luate în analiz\ variaz\ în func]ie de starea

civil\, a[a cum anticipam în ipoteze, îns\ asocierea este invers\ celei prezise.
Conform datelor empirice persoanele c\s\torite vor respinge ideea c\ un copil are
nevoie de mama sa pentru a cre[te normal, sus]inând mai degrab\ ideea c\ [i tat\
poate avea grij\ de copii la fel de bine ca [i mama. În schimb, cei separa]i [i
120
v\duvii sus]in cu t\rie opinia contrar\. În cazul primei categorii aceast\ atitudine
poate fi legat\ de anumite experien]e conjugale care au dus la separare, în timp ce
în cazul celui deal doilea grup atitudinea respectiv\ poate fi asociat\ [i cu vârsta,
mare parte a persoanelor v\duve fiind vârstnice. Deci, cei c\s\tori]i nu opteaz\
pentru un model de familie în care sarcina îngrijirii copiilor revine exclusiv femeii,
ci ea poate fi îndeplinit\ [i de so]. Acest lucru poate fi justificat prin faptul c\
implicarea direct\ într-o c\s\torie impune acceptarea din partea ambilor so]i a
unei flexibiliz\rii a sarcinilor casnice, aceste devenind interschimbabile între cei
doi parteneri. Acest lucru se petrece pe fondul unei necesit\]i crescute al implic\rii
femeilor în munc\, în condi]iile în care veniturile salariale sunt crescute [i un
singur salariu nu poate asigura un nivel de trai decent, iar [omajul afecteaz\ atât
pe femei, cât [i pe b\rba]i, existând posibilitatea ca [i so]ul s\ î[i piard\ locul de
munc\, în timp ce so]ia continu\ s\ lucreze.
Tabelul 10 a– Media variabilei CRE{TEREA COPILULUI în func]ie de sex

MASCULIN FEMININ t Prob. t
NEVOIA DE MAMĂ -3,74 3,81 1,53 0,216
Tabelul 10b– Media variabilei CRE{TEREA COPILULUI în func]ie de mediul

reziden]ial
URBAN RURAL t Prob. t
NEVOIA DE MAMĂ 9,9 -7,60 7,57 0,006
Tabelul 10c– Media variabilei CRE{TEREA COPILULUI în func]ie de starea

civil\
căsătorit văduv divorţat separat necăsătorit F Prob. F
NEVOIA DE MAMĂ -3,96 13,92 7,93 133,49 0,61 3,17 0,013
Deci, putem afirma c\ cei c\s\tori]i, cei tineri, cu nivel înalt de educa]ie [i cei
care locuiesc la ora[ este probabil s\ sus]in\ o serie de m\suri de dezvoltare a
serviciilor sociale destinate cre[terii [i îngrijirii copiilor, precum [i o serie de
m\suri legislative care s\ încurajeze împ\r]irea sarcinilor de îngrijire a copiilor
între cei doi so]i, cum ar fi cazul legii concediului paternal. Mediul rural este
defavorabil îns\ unui astfel de model, împ\rt\[ind ideea c\ prezen]a mamei este
absolut necesar\ îngrijii corespunz\toare a copilului [i neputând fi substituit\ de
c\tre nici un tip de serviciu sociale sau de c\tre tat\.
Urm\toarea tem\ de controvers\ pe care voi încerca s\ o explic este cea a
sus]inerii/respingerii particip\rii femeilor la via]a politic\. Ipoteza de la care
pornesc este urm\toarea: o atitudine favorabil\ acestei particip\ri este determinat\
de un nivel crescut de educa]ie, de atitudinea favorabil\ schimb\rilor democratice
121
din societate [i de reziden]a în mediul urban, în timp ce credin]a în ceea ce afirm\

biserica, sus]inerea faptului c\ femeile nu au drepturi egale cu b\rba]ii în ceea ce
prive[te accesul la slujbe [i aparen]a la sexul masculin, vor favoriza respingerea
particip\rii femeilor la via]a politic\.
Pentru testarea ipotezei am utilizat analiza de regresie, considerând drept
variabil\ prezis\ atitudinea de acceptare/respingere a particip\rii femeilor la via]a
politic\ (POLITICA) [i drept predictori: nivelul de educa]ie al subiectului (EDU-
CA}IE97), credin]a în ceea ce afirm\ biserica (CRED_BIS97), acceptarea ideii c\
b\rba]ii au prioritate în fa]a femeilor în ceea ce prive[te accesul la slujbe
(ACCES_SLUJBA97), atitudinea favorabil\/defavorabil\ schimb\rilor sociale [i
economice din societatea româneasc\ produse dup\ 1989 (FAVORA-
BIL_DEMOCRA}IEI), reziden]a în mediul urban (URBAN) [i apartenen]a la
sexul masculin (B|RBAT)29.
Tabelul 11 – Model de regresie – variabil\ prezis\ POLITIC| (acceptarea

particip\rii femeilor la via]a politic\)
Predictor t Prob. t VIF
standardizaţi β
constanta 10,966 0,000
EDUCAŢIE 0,268 5,980 0,000 1,037
BĂRBAT -0,171 -3,838 0,000 1,018
ACCES_SLUJBĂ97 -0,090 -1,990 0,047 1,051
CRED_BIS97 (-0,068) -1,488 0,137 1,067
URBAN (-0,055) -1,126 0,261 1,241
FAVORABIL_DEMOCRAŢIEI (0,045) 0,956 0,335 1,095
R2 = 0,109 Testul F = 18,702 pentru ν = 3 (prob F< 0,0005)
Testul Durbin Watson = 1,873
Sursa datelor – EVS 1997.
A[a cum arat\ modelul de regresie prezentat în tabelul 1130, variabilele care
influen]eaz\ semnificativ adoptarea unei atitudini favorabile/defavorabile fa]\ de
participarea femeilor la via]a politic\ sunt nivelul de educa]ie al persoanei, res-
pingerea ideii de egalitate între sexe în ceea ce prive[te accesul la slujbe [i
apartenen]a la sexul masculin. Astfel c\, un nivel crescut de educa]ie determin\
adoptarea unei atitudini favorabile fa]\ accesul femeilor în politic\, în timp ce
ceilal]i doi predictori exercit\ o influen]a invers\. Deci cei care vor sus]ine par-
ticiparea femeilor la via]a politic\ sunt femei, cu un nivel de instruc]ie ridicat,
care resping ideea accesului diferit la slujbe în func]ie de sex. În schimb, b\rba]ii,
mai ales cei cu un nivel sc\zut de [colarizare vor sus]ine ideea contrar\.
29
Metoda de re]inere în modelul de regresie a predictorilor a fost selec]ia pas cu pas (stepwise).
30
Am utilizat baza de date din 1997, pentru c\ în cea din 1999 indicele POLITICA nu a fost
disponibil.
122
Modelul de regresie arat\ c\ acceptarea credin]elor promovate de biseric\ nu

joac\ un rol important în explicarea variabilei prezise. Acest fapt se poate explica
prin intermediul fenomenului de fragmentare a sistemelor de valori în societatea
modern\ (Peter Ester, Loek Halman, Ruud de Moor, 1993, p. 18). Una dintre
consecin]ele acestui fenomen const\ în sc\derea influen]ei valorilor din sfera
religiei asupra altor sfere ale vie]ii sociale. Cu alte cuvinte, chiar dac\ persoana
acord\ o importan]\ crescut\ afirma]iilor bisericii, totu[i influen]a valorilor re-
ligioase împ\rt\[ite de aceasta va fi sc\zut\ în alte sfere ale vie]ii, cu ar fi politica,
morala, munca.
O alt\ variabil\ eliminat\ din model este atitudinea favorabil\ fa]\ de schim-
b\rile sociale [i economice produse în societatea româneasc\. Aceasta se poate
justifica prin faptul c\ procesul de emancipare a femeii [i de participare a acesteia
la via]a politic\ nu a ap\rut odat\ cu fenomenul de democratizare ulterior mo-
mentului 1989. Perioada de tranzi]ie a adus cu sine cre[terea posibilit\]ii de acces
a indivizilor la via]a politic\, îns\ acest fenomen nu a fost legat de implicarea
crescut\ a femeii în politic\, datele demonstrând chiar contrariul. Deci atitudinea
favorabil\ fa]\ de schimb\rile survenite în societatea româneasc\ nu influen]eaz\
atitudinea fa]\ de participarea politic\ a femeii, pentru c\ acest fenomen nu face
parte din sfera schimb\rilor sociale ap\rute dup\ 1989.
Un ultim aspect asupra c\ruia m\ voi opri este cel al atitudinii de acceptare/
respingere a inegalit\]ii între sexe. Ipoteza de la care pornesc este c\ orientarea
valoric\ spre modernism, nivelul crescut de educa]ie, vârsta, apartenen]a la sexul
feminin reprezint\ se asociaz\ cu o atitudine favorabil\ fa]\ de statutul de egalitate
al femeii, în timp ce atitudinea de discriminare, cea de respingere a democra]ie,
credin]a în ceea ce afirm\ biseric\ [i respingerea drepturilor egale între b\rba]i [i
femei pe pia]a muncii, se asociaz\ cu o atitudine defavorabil\. Pentru testarea
asocierii dintre variabila atitudine favorabil\/defavorabil\ inegalit\]ii între sexe
(INEGALITATE) cu variabilele orientare spre modernism (MODERN99), cre-
din]a în ceea ce afirm\ biserica (CRED_BIS99), atitudine defavorabil\ demo-
cra]iei (ANTI_DEMOCRA}IE), atitudinea de discriminare (DISCRIMINARE),
nivelul de educa]ie al subiectului (EDUCA}IE99) [i vârsta subiectului (VÂR-
ST|), voi folosi corela]ia, iar pentru variabilele mediu reziden]ial (MEDIU) [i
sex (SEX) voi folosi compararea mediei între grupuri.
Din datele prezentate în tabelul 11 rezult\ c\ modelul de regresie elaborat nu
explic\ varia]ia predictorului (R2 având o valorare sc\zut\), de aceea am utilizat în
analiz\ coeficien]i de corela]ie [i analiza diferen]ei între medii.
A[a cum relev\ datele, atitudinea favorabil\ egalit\]ii între sexe se asociaz\
semnificativ cu credin]a în ceea ce spune biserica, cu atitudinea defavorabil\
democra]iei [i cu discriminarea, asocierea cea mai puternic\ fiind cu aceast\
ultim\ variabil\. Deci, sus]inerea inegalit\]ii între sexe este legat\ strâns de pre-
123
zenta unei atitudini ostile alterit\]ii, de ideea c\ oamenii nu sunt numai diferi]i ci
[i inegali, pornind de la criterii precum diferen]ele biologice. Alt factor care este
asociat respingerii egalit\]ii între sexe este atitudinea defavorabil\ democra]iei ca
form\ de guvernare. Democra]ia promoveaz\ un statut de egalitate între to]i
cet\]enii, astfel c\ respingerea democra]iei este legat\ de respingerea statutului de
egalitate între cet\]eni, care justific\ [i sus]inerea inegalit\]ii între sexe. Un alt
factor care se asociaz\ cu respingerea egalit\]ii între sexe este credin]a în ceea ce
spune biserica.
Tabelul 12 – Corela]ii ale variabilei INEGALITATE (atitudine favorabil\ egalit\]ii

între sexe)
Coeficienţi Coeficienţi
de corelaţie de regresie
Beauvais standardizaţi
Pearson β
MODERN99 (-0,003) -0,040
CRED_BIS99 -0,129 31 -0,120
ANTI_DEMOCRAŢIE -0,118 -0,118
DISCRIMINARE 0,148 0,137
EDUCAŢIE (-0,043) -0,050
VÂRSTĂ (-0,077) -0,005
R 2 = 0,072
De[i credin]a în ceea ce spune biserica nu se asociaz\ cu atitudinea de

acceptare/respingere a particip\rii femeilor la politic\, totu[i aceasta se asociaz\
cu acceptarea inegalit\]ii între sexe. Acest fapt se poate explica prin influen]a
diferit\ pe care a avut o secularizarea for]at\ impus\ de comunism. Vechiul regim
a eliminat aproape total biserica din sfera vie]ii publice, aceast\ institu]ie ne mai
având nici un rol în via]a public\ [i, implicit, în sfera politic\. Îns\ secularizarea
for]at\ nu a atins în egal\ m\sur\ [i sfera vie]ii private. Astfel, pe fondul seg-
ment\rii sistemului de valori, ceea ce spune biserica are influen]\ mai ales în sfera
vie]ii private [i mai pu]in în sfera vie]ii politice.
Tabelul 13 a– Media variabilei INEGALITATE în func]ie de sex

MASCULIN FEMININ t Prob. t
INEGALITATE -7,7 7,8 6,56 0,011
31
Valorile îngro[ate în tabel reprezint\ asocieri statistic semnificative, pentru un nivel de
semnifica]ie p=0,01.
124
Tabelul 13 b – Media variabilei INEGALITATE în func]ie de mediul reziden]ial
URBAN RURAL t Prob. t

INEGALITATE -9,9 11,0 12,84 0,000
Atitudinea favorabil\/defavorabil\ inegalit\]ii între sexe nu este diferen]iat\

îns\ în func]ie de sex (tabelul 13.a), b\rba]ii nefiind mai înclina]i decât femeile s\
sus]in\ c\ femeile nu le sunt egale. Diferen]ele apar îns\, în ceea ce prive[te
mediul reziden]ial (Tabelul 13.b), cei care locuiesc în mediul rural ar\tându-se
mai favorabili unui model care promoveaz\ inegalitatea între sexe, decât cei care
locuiesc în ora[.
Tabelul 13c. Asocieri ale celor patru dimensiuni care definesc spa]iul atitudinii
fa]\ de femei
CREŞTEREA
Denumirea indicelui MUNCA INEGALITATE POLITICĂ
COPIILOR
MODERN + - 0
CONDIŢII +
OMOGENITATE +
ACCES_SLUJBĂ - -
EDUCAŢIE + - 0 +
VÂRSTĂ 0 + 0
MASCULIN 0 0 0 -
COPII MINORI 0
URBAN + - 0
CRED_BIS - 0
ANTI_DEMOCRAŢIE -
DISCRIMINARE + 0
FAVORABIL DEMOCRAŢIEI 0
A[a cum arat\ datele din tabelul care sistematizeaz\ rezultatele acestei sec]iuni,
se poate afirma c\ ipotezele formulate cu privire la factorii care influen]eaz\
atitudinile investigate au fost doar par]ial validate de datele empirice. Astfel, se
confirm\ ipoteza influen]ei orient\rii valorice spre modernism, a importan]ei
acordate condi]iilor materiale [i omogenit\]ii culturale a familiei, a educa]iei [i a
accept\rii/respingerii unui statut de egalitate între sexe în ceea ce prive[te accesul
la slujbe, asupra atitudinii favorabile/defavorabile particip\rii femeilor pe pia]a
muncii, în timp ce se respinge ipoteza influen]ei jucate de vârst\ [i de sex asupra
acesteia. De asemenea, se confirm\ influen]a nivelului de educa]ie, a sexului [i a
respingerii statutului de egalitate între sexe în accesul la slujbe, asupra atitudinii
125
de acceptare/respingere a particip\rii femeii la via]a politic\, fiind infirmat\

ipoteza influen]ei jucate de credin]a în ceea ce spune biserica, a atitudinii fa-
vorabile schimb\rilor produse în societate [i cea a mediului reziden]ial, asupra
atitudinii investigate. În ceea ce prive[te atitudinea favorabil\/defavorabil\ ine-
galit\]ii între sexe, se confirm\ ipoteza asocierii cu o atitudine de discriminare
fa]\ de alteritate, cu credin]a în ceea ce spune biserica, cu mediul reziden]ial [i cu
atitudinea defavorabil\ democra]iei. Interesant este faptul c\ apartenen]a la sexul
masculin nu joac\ nici un rol în adoptarea unei atitudini favorabile inegalit\]ii
între sexe. Aceast\ variabil\, sexul, nu joac\, de asemenea, nici un rol nici în
adoptarea unei atitudini de respingere a femeilor de pe pia]a muncii, singurul
domeniu în care b\rba]ii spun nu particip\rii femeilor fiind cel al vie]ii politice.
Tipuri de atitudini fa]\ de femei

Pentru a determina legitimitatea poten]ial\ a politicilor de suport pentru femeie,
este necesar s\ vedem dac\ în societate exist\ un o atitudine unitar\ în ceea ce
prive[te atitudinea fa]\ de femei sau indivizii se grupeaz\ în categorii, pornind de
la anumite caracteristici comune. Acest lucru este important din perspectiva
politicilor sociale pentru identificarea unor grupuri care sunt dispuse s\ sus]in\ un
anumit tip de m\suri de politic\ social\ fa]\ de femei. Pentru determinarea unor
eventuale tipuri am folosit cele trei criterii ce definesc sintetic spa]iul acestor
reprezent\ri: atitudinea de acceptare/respingere a egalit\]ii între sexe (INEGA-
LITATE), sus]inerea ideii c\ un copil are nevoie de mama sa pentru a fi îngrijit
(CRE{TEREA COPIILOR) [i atitudinea favorabil\/defavorabil\ angaj\rii femeii
în munc\ (MUNCA).
Pornind de la aceste trei criterii analiza dendrogramei a relevat existen]a a trei
tipuri de atitudini care sunt consistente din punct de vedere teoretic. Folosind
metoda de clasificare k-mean clusters am ob]inut urm\toarele centre:
Tabelul 14 – Tipurile sociale identificate

Media în Prob.
Variabila INEGALITARUL TRADIŢIONALISTUL MODERNUL
populaţie F
INEGALITATE 43,04 1,63 -52,5 -0,024 0,000
MAMA_COPIL -50,24 116,23 -41,36 5,16 0,000
MUNCA -63,72 -5,63 79,27 1,04 0,000
Nr. de cazuri 416 304 351
Am numit cele trei tipuri identificate: Inegalitarul, Tradi]ionalistul [i Modernul.

Acestea vor fi descrise pe scurt mai jos.
126
Inegalitarul este cel care consider\ c\ femeile nu sunt egale cu b\rba]ii, aceast\
diferen]\ f\cânduse sim]it\ [i în ceea ce prive[te participarea femeii la munc\,
deoarece respinge ideea angaj\rii femeii în munc\. Refuzul muncii salariate pentru
femei nu este justificat prin faptul c\ acestea ar trebui s\ aib\ grij\ de copii,
deoarece este respins faptul c\ un copil are nevoie de mama pentru se dezvolta
normal. Participarea femeii la pia]a muncii este respins\ pentru c\ aceasta are un
statut de inegalitate fa]\ de b\rbat, la modul general. În plus, acest tip are atitudinea
cea mai pronun]at\ de discriminare, respingând tot ceea ce este diferit de el însu[i
[i de „normativitate”. Interesant este faptul c\ acest tip este egal r\spândit printre
ambele sexe (vezi Tabelul 16), nefiind asociat cu apartenen]a la sexul masculin
a[a cum ar fi fost de a[teptat. În schimb, acest tip este localizat predominant în
mediul rural, fiind asociat probabil cu o mentalitate de tip tradi]ional care acord\
un statut de inegalitate celor dou\ sexe. Este probabil, tipul celui care locuie[te la
sat, de vârst\ medie, care respinge emanciparea femeii, nu în virtutea ideii c\
aceasta are anumite sarcini casnice care îi sunt atribuite în mod tradi]ional, ci
pentru c\ este inferioar\ b\rbatului.
Tabelul 15 - Caracteristicile celor trei tipuri

Media în
Variabila INEGALITARUL TRADIŢIONALISTUL MODERNUL Prob. F
populaţie
VÂRSTĂ 45,4 49,2 42,9 46,2 0,000
EDUCAŢIE99 6,23 5,73 7,27 6,3 0,000
VENIT 514.853 486.856 612.402 531.346 0,004
MODERN99 -16,78 -20.25 -1,83 -13,11 0,000
DISCRIMINARE 8,77 -9,42 0,62 0,93 0,052
ANTI_DEMOCRAŢIE 8,08 7,78 -15,35 0,17 0,002
CRED-BIS 5,52 -6,82 -3,31 -0,87 0,238
OMOGENITATE -3,9 -11,24 17,89 1,21 0,001
Cifrele de pe primele patru coloane ale tabelului reprezint\ media grupului respectiv pentru
variabila luat\ în analiz\. Testarea diferen]elor între mediile grupurilor a fost f\cut\ prin procedura
One Way ANOVA, iar valorile testului F [i seminfica]ia sa sunt prezentate pe ultimele coloane ale
tabelului. Pentru testarea diferen]elor între mediile fiec\ror grupuri, pentru grupuri omogene am
utilizat, testul Bonferroni, iar pentru grupuri neomogene am folosit testul Tamhane’s. Diferen]ele
semnificative între mediile grupurilor luate în parte sunt marcate în tabel prin îngro[area celulelor
[i a valorilor corespunz\toare.
Tipul Tradi]ionalist este cel care acord\ femeii un statut de egalitate, îns\ îi
atribuie roluri casnice care revin în mod tradi]ional femeii, cum ar fi cel de
cre[tere [i îngrijire a copiilor, considerând c\ un copil are nevoie de mam\ pentru
a fi îngrijit adecvat. Persoanele care apar]in acestui tip consider\ c\ femeile nu au
neap\rat nevoie de slujb\ nu pentru c\ ar fi inferioare b\rba]ilor, ci pentru c\
127
acestea au roluri diferite. În compara]ie cu celelalte dou\ tipuri, Tradi]ionalistul

este cel mai vârstnic, cel mai pu]in educat, cu veniturile cele mai sc\zute, localizat
predominant în mediul rural. Cei care apar]in acestui tip consider\ c\ b\rba]ii
trebuie s\ aib\ prioritate în ceea ce prive[te accesul la slujbe, acest fapt nu se
datoreaz\ îns\ inegalit\]ii în drepturi între cele dou\ sexe, ci rolurilor diferite care
le sunt atribuite. Este cazul persoanelor mai vârstnice de la sat care consider\ c\
femeilor le revine prioritar sarcina cre[terii copiilor, îns\ aceast\ diferen]iere de
roluri între cele dou\ sexe nu implic\ un statut de inegalitate. Nici apartenen]a la
acest tip nu difer\ în func]ie de sex, el fiind egal r\spândit între b\rba]i [i femei
(Tabelul 16.1).
Cel deal treilea tip este cel al Modernului, care difer\ din multe puncte de
vedere de celelalte dou\ tipuri. Modernul este cel care acord\ femeii un statut de
egalitate cu b\rbatul, consider\ c\ un copil nu are neap\rat\ nevoie de mama sa
care s\ îl îngrijeasc\ [i afirm\ c\ femeile au nevoie de slujb\. În compara]ie cu
celelalte dou\ tipuri este mai tân\r, mai bine educat, cu venitul cel mai crescut,
localizat cu prec\dere în mediul urban, cu orientare valoric\ spre modernism, care
accept\ faptul c\ democra]ia este o form\ bun\ de guvernare [i acord\ importan]\
omogenit\]ii culturale a familiei. Pentru aceste persoane, femeile [i b\rba]ii au un
statut de egalitate, în virtutea faptului c\ to]i cet\]enii au drepturi egale. Sus]inerea
op]iunii pentru egalitate între sexe este înt\rit\ [i de sus]inerea importan]ei pe care
o are omogenitatea cultural\ a familiei, acest tip sus]inând egalitatea între so]i
inclusiv prin compatibilitate la nivel cultural.
Tabelul 16. Distribu]ia atitudinilor fa]\ de femei in func]ie de mediul reziden]ial

MEDIU
URBAN RURAL Total
inegalitarul 204 212 416
VRA -3,0 3,0
traditionalistul 150 154 304
VRA -2,3 2,3
modernul 233 118 351
VRA 5,3 -5,3
Total 587 484 1071
Not\: χ = 28,240 pentru ν = 2 [i p < 0,0005.

2
Tabelul 16.1. Distribu]ia atituinilor fa]\ de femei în func]ie de sex

SEXUL
masculin feminin Total
inegalitarul 209 207 416
VRA ,3 -,3
traditionalistul 149 155 304
VRA -,2 ,2
modernul 173 178 351
VRA -,1 ,1
Total 531 540 1071
Not\: χ = 0,124 pentru ν = 2 [i p = 0,940

2
128
Tabelul 16.2. Distribu]ia atitudinilor fa]\ de femei [i inegalitatea sexual\ a

dreptului la munc\
Cand exista putine locuri de munca

barbatii un dreptul la slujba mai
mult decat femeile
acord dezacord indiferent Total
inegalitarul 155 188 71 414
VRA ,3 -,4 ,0
traditionalistul 141 113 45 299
VRA 4,4 -3,4 -1,1
modernul 94 187 65 346
VRA -4,5 3,6 1,0
Total 390 488 181 1059
Not\: χ2 = 28,045 pentru ν = 4 [i p < 0,0005

Sursa datelor pentru tabelele 16, 16.1 [i 16.2 - EVS 1999
Politici sociale destinate femeilor

Întrebarea care se impune este: ce tip de politici sociale orientate spre femei
este dispus s\ sus]in\ fiecare dintre aceste trei tipuri? Modernul va fi dispus s\
sus]in\ politici de integrare a femeii pe pia]a muncii, dublate de o serie servicii
sociale oferite familiilor care au copii, cum ar fi oferirea de c\mine, cre[e, cantine
[i alte facilit\]i destinate mamelor care lucreaz\. Tradi]ionalistul este de a[teptat s\
sus]in\ o serie de politici adresate femeilor casnice, cum ar fi acordarea salariului
pentru casnice. Este greu de definit tipul de politici care ar putea fi sus]inute de
Inegalitar, îns\ se poate afirm\ c\ acesta nu va sus]ine m\surile de stimulare a
angaj\rii femeii în munc\. De asemenea, putem afirma c\ nici tipul Tradi]io-
nalistului nu va sus]ine astfel de politici [i nici oferirea de servicii sociale cum ar
fi c\minele, cre[ele, gr\dini]ele, în care copilul s\ fie îngrijit de altcineva decât de
mama sa.
Voi încerca s\ sistematizez tipurile de politici pe care ar fi dispus s\ le sus]in\
fiecare dintre cele trei tipuri identificate. Voi utiliza pentru realizarea clasific\rii
trei tipuri de m\suri de politici sociale vizând suportul pentru mame. Aceste
m\suri sunt: încurajarea accesului femeilor pe pia]a muncii, servicii sociale pentru
familiile cu copii, salarii pentru casnice.
129
Tabelul 17 - Tipuri de politici sociale agreate în func]ie de tipul social

Tipuri de politici sociale Modernul Inegalitarul Tradiţionalistul
Încurajarea accesului pe piaţa muncii + - -
Servicii sociale pentru familiile cu
+ (+) -
copii
Salarii pentru casnice (-) (+) +
Modernul este înclinat s\ sus]in\ politici de încurajare a particip\rii femeii pe

pia]a muncii, dublate de servicii sociale destinate familiilor, cum ar fi servicii de
îngrijirea a copiilor, a b\trânilor, a persoanelor bolnave. Pe baza datelor dis-
ponibile nu putem afirma cu exactitate, îns\ este probabili s\ nu sus]in\ acordarea
de salarii pentru casnice, în condi]iile în care femeia este protejat\ în special ca
participant la pia]a muncii [i nu în calitate de femeie.
Despre Inegalitar este greu de afirmat ce tip de politic\ social\ de protec]ie a
femeilor este dispus s\ sus]in\, a[a cum am ar\tat mai sus, îns\ nu va considera
legitim\ o politic\ de integrare a femeilor pe pia]a muncii. Probabil c\ sus]ine
acordarea de salarii pentru casnice [i existen]a unei re]ele extinse de servicii
sociale de suport pentru familie. Dintre toate cele trei tipuri acesta pare a fi cel
mai „costisitor” pentru societate, deoarece nu încurajeaz\ participarea femeii la
munc\, dar faptul c\ femeile nu lucreaz\ nu scute[te societatea de oferirea unor
servicii c\tre familii.
Cel de al treilea tip Tradi]ionalistul nu încurajeaz\ participarea femeii la
munca salariat\, în schimb, consider\ c\ acesteia îi revine un rol important în
cre[terea copiilor. Astfel c\, acest tip nu consider\ necesare serviciile sociale
pentru familii cum ar fi c\minele, cre[ele, gr\dini]ele. Este de a[tepta ca acest tip
s\ sus]in\ acordarea de beneficii pentru casnice (de exemplu salariul pentru
casnice).
Pe baza rezultatelor ob]inute prin apelul la datele empirice se poate afirma c\
nu exist\ un singur tip de atitudine fa]\ de femei în ceea ce prive[te accesul
acestora la pia]a muncii, rolul lor în îngrijirea copiilor [i acceptarea/respingerea
inegalit\]ii între sexe, ci exista tipuri de atitudini. În func]ie de apartenen]a la una
dintre cele trei tipuri de atitudini este mai probabil ca persoana respectiv\ s\
acorde suport unui tip de politic\ sau altul. Datele demonstreaz\ o diferen]iere
clar\ între modelul preferat în mediul rural [i cel preferat în mediul urban, cel de
al doilea fiind favorabil angaj\rii în munc\ a femeii, în timp ce primul sus]ine
ideea femeii casnice. Deci, în timp ce ora[ul ar acorda suport unor politici care s\
încurajeze participarea femeii la munc\, mediul rural va fi favorabil unor m\suri
care s\ acorde protec]ie [i sprijin femeilor casnice. Încurajarea implic\rii femeii în
munc\ presupune nu doar elaborarea unor m\suri care s\ vizeze numai pia]a
muncii. Apare în acest caz necesitatea redimension\rii serviciilor sociale destinate
îngrijirii copiilor, b\trânilor, persoanelor bolnave, precum [i a schemelor de
130
asigur\ri sociale. Modelul rural impune regândirea schemelor de ajutor pentru

femeile casnice, precum [i sc\derea investi]iilor în sectorul serviciilor sociale de
îngrijire a copiilor, b\trânilor, dar [i a schemelor de asigur\ri sociale astfel încât
femeile care nu lucreaz\ s\ nu fie eliminate.
Concluzii
Putem concluziona c\ doar atitudinea fa]\ de participarea [colar\ a femeilor
înregistreaz\ un consens, aceasta bucurându-se de un sprijin larg din partea po-
pula]ie. În schimb, în ceea ce prive[te accesul femeilor pe pia]a muncii [i la via]a
politic\ opiniile sunt împ\r]ite, aceste dou\ probleme stârnind controverse. A[a
cum am v\zut, implicarea femeii în via]a politic\ este sus]inut\ de persoanele cu
un nivel crescut de educa]ie, îns\ este refuzat\ de c\tre b\rba]i. Îns\ sus]inerea
particip\rii la munca salariat\ a femeilor nu este influen]at\ de sex, b\rba]ii
neavând o atitudine de respingere în acest sens. Op]iunea pentru un tip sau altul de
politici sociale de suport pentru femei nu se face în func]ie de sex, nu sexul
persoanei determin\ sus]inerea unui anumit tip de politic\ sau al altuia, ci dup\
cum am v\zut intervin al]i factori.
Practic, se contureaz\ dou\ modele referitoare la politicile de suport pentru
femei, un model care favorizeaz\ angajarea în munc\ a femeii, împ\rt\[it de cei
care locuiesc în mediul urban [i un model sus]inut de cei din mediul rural care
leag\ femeia de cas\ [i familie, în contextul în care munca femeii în gospod\ria
rural\, implicarea acesteia în activitatea agricol\, este aduc\toare de venit, chiar
daca femeile nu sunt salariate. Primul model, pentru care exist\ suport în rândul
celor din mediul urban [i al celor c\s\tori]i, sus]in emanciparea femeii, în timp ce
al doilea model o trimite „la crati]\”.
131
ANEXA - Indicii folosi]i în analiz\

Sursa
Denumirea indicelui M odul de construcţie şi semnificaţia indicilor
datelor
ACCES_SLUJBĂ97 Indice al respingerii ideii de egalitate între sexe în ceea ce
ACCES_SLUJBĂ99 priveşte accesul la locurile de muncă. Construit ca variabilă W VS
dummy, unde 1 înseamnă acceptarea afirmaţiei „Când 1997
există puţine locuri de muncă bărbaţii au dreptul la slujbă EVS
mai mult decât femeile”, iar 0 respingerea acesteia sau 1999
alegerea variantei de răspuns „indiferent”.
ANTI_DEM OCRAŢIE Indice al atitudinii de respingere a democraţiei ca formă de
guvernare. Este construit ca scor factorial, înmulţit cu –
100, din răspunsurile la întrebările” În ce măsură sunteţi de
acord că democraţie este mai bună decât orice altă formă
de guvernare, chiar dacă nu este perfectă; în democraţie
sistemul economic funcţionează prost; democraţiile sunt
EVS
instabile, iar politicienii nu se prea înţeleg între ei;
1999
democraţiile nu sunt bune în a menţine ordinea”, măsurate
pe o scală de la 1 la 4, unde 1 înseamnă acord total iar 4
respingere totală. Analiza factorială a relevat existenţa unui
singur factor (KMO=0,675, iar pentru Testul de sfericitate
a lui Bartlett χ 2 =785,060 pentru ν = 6) care explică 51,46%
din variaţia variabilelor.
BĂRBAT Variabilă dummy, unde 1 înseamnă că repondentul este de EVS
sex masculin, iar 0 că este de sex feminin 1999
CONDIŢII Indice al considerării condiţiilor materiale şi ne – materiale
EVS
ca fiind foarte importante pentru fericirea căsniciei. Este
1999
construit ca scor factorial conform Tabelului A3.
COPII M INORI EVS
Număr de copii minori din gospodărie
1999
CRED_BIS97 Indice al credinţei în ceea ce spune biserica. Este construit
ca scor factorial din răspunsurile la itemii: „Credeţi că
biserica oferă răspunsuri potrivite la: problemele morale şi
nevoile individului; problemele vieţii de familie; nevoile W VS
spirituale ale oamenilor; problemele sociale din ţară” 1997
Analiza factorială a relevat existenţa unui singur factor
(KM O=0,756, iar pentru Testul de sfericitate a lui Bartlett
χ 2 =701,555) care explică 58,5% din variaţia variabilelor.
CRED_BIS99 Indice al credinţei în ceea ce spune biserica. Este construit
ca scor factorial din răspunsurile la itemii: „Credeţi că
biserica oferă răspunsuri potrivite la: problemele morale şi
nevoile individului; problemele vieţii de familie; nevoile EVS
spirituale ale oamenilor; problemele sociale din ţară” 1999
χ 2 =1023,424) care explică 59,4% din variaţia variabilelor.
CREŞTEREA COPIILOR Indice al atitudinii favorabile faptului că un copil are
EVS
nevoie de mamă pentru a se dezvolta normal. Construit ca
1999
scor factorial conform tabelului A1.
DISCRIMINARE Indice al atitudinii de discriminare pe criterii biologice, de
deviere de la normele morale şi juridice şi de extremism
politic. Construit ca scor factorial, înmulţit cu –100, din
răspunsurile de respingere a unor vecini care să fie:
persoane cu dosar penal, persoane de rasă diferită,
extremişti de stânga, alcoolici înrăiţi, extremişti de dreapta,
EVS
persoane cu familii numeroase, persoane cu probleme
1999
psihice, musulmani, imigranţi, persoane care au SIDA,
persoane dependente de droguri, homosexuali, evrei, ţigani,
maghiari. Analiza factorială a relevat existenţa unui factor
χ 2 =7376,18, pentru ν=105) care explică 37,9% din variaţia
variabilelor.
132
Sursa
Denumirea indicelui Modul de construcţie şi semnificaţia indicilor
datelor
EDUCAŢIE97 Indice al educaţiei subiectului, măsurat pe o scală de la 1 la WVS
10, unde 1 înseamnă "fără şcoală" şi 10 "licenţiat sau mai
1997
mult”
EDUCAŢIE99 Indice al educaţiei subiectului, măsurat pe o scală de la 1 la
EVS
13, unde 1 înseamnă "fără şcoală" şi 13 "masterat,
1999
doctorat".
FAVORABIL_DEMOCRAŢIEI Indice al atitudinii favorabile faţa de schimbările produse
în societatea noastră cum ar fi: democraţia, tranziţia,
reforma, privatizarea. Este construit ca scor factorial din
răspunsurile la întrebările: „Ce sentimente aveţi atunci
când auziţi de comunism; capitalism; reformă; democraţie; WVS
privatizare; tranziţie”, măsurate pe o scală de la 1 la 4, 1997
unde 1 înseamnă „foarte proaste”, iar 4 „foarte bune”.
(KMO=0,778, iar pentru Testul de sfericitate a lui Bartlett
χ2=810,2) care explică 43,9% din variaţia variabilelor.
FEMEIE Variabilă dummy, unde 1 înseamnă că repondentul este de EVS
sex feminin, iar 0 că este de sex masculin. 1999
INEGALITATE Indice al atitudinii de acceptare a inegalităţii între sexe. EVS
Construit ca scor factorial conform tabelului A1. 1999
MEDIU EVS
Mediul rezidenţial al subiectului (rural / urban).
1999
MODREN99 Indice al modernităţii individuale, construit ca Indice al
Opiniei personale Dominante (IOPD) din răspunsurile la
întrebările: „În general, în viaţa de zi cu zi preferaţi: ce este
obişnuit sau ce este nou” ; să planificaţi modul de cheltuire
al banilor sau să îi cheltuiţi fără un plan anume” (pentru
care am considerat drept răspunsuri pozitive alegerea
variantelor: „ce este nou” şi să planificaţi modul de
EVS
cheltuire al banilor”) şi la itemii: „ Credeţi că este mai bine
1999
să ai un salariu mic dar sigur, decât unul mare dar nesigur”
şi „În viaţă omul este mai bine să se călăuzească după
obişnuinţă”, măsurate pe o scală de la 1 la 4, unde şi
înseamnă acceptarea afirmaţie în foarte mare măsură şi 4 în
foarte mică măsură. Indicele variază de la –100 la 100, -
100 însemnând orientare valorică spre tradiţionalism şi 100
spre modernism.
MUNCĂ Indice al atitudinii faţă de participarea femeii la munca EVS
salariată. Construit ca scor factorial conform tabelului A1. 1999
OMOGENITATE Indice al considerării omogenităţii culturale a familiei ca
EVS
fiind foarte importantă pentru fericirea căsniciei. Este
1999
construit ca scor factorial conform Tabelului A3.
POLITICA Indice al atitudinii faţă de participarea femeii la viaţa
politică. Este construit din răspunsul la întrebarea” În ce
măsură sunteţi de acord cu afirmaţia: Femeile ar trebui să WVS
se îngrijească de casă şi să lase treburile ţării în seama 1997
bărbaţilor”, măsurat pe o scală de la 1 la 4, unde 1
înseamnă „cu totul de acord”, iar 4 „cu totul împotrivă”.
URBAN Variabilă dummy, unde 1 înseamnă că repondentul WVS
locuieşte în mediul urban, iar 0 că locuieşte în mediul rural. 1997
VENIT EVS
Indice al venitului pe membru din gospodărie
1999
133
Capitolul 8
Egalitate, inegalitate [i roluri tradi]ionale
O analiz\ comparativ\ a valorilor implicate în legitimarea
politicilor de suport pentru femei în ]\rile europene
}\rile europene difer\ mult în ceea ce prive[te tipul de politici destinate

suportului pentru femei în societate. Diferen]ele nu se structureaz\ doar în jurul
axei est – vest sau în func]ie de gradul de industrializare sau de modernizare al
societ\]ilor respective. Ar fi de a[teptat ca statele cu un grad crescut de in-
dustrializare s\ promoveze politici similare destinate femeilor, care s\ încurajeze
participarea acestora la pia]a muncii. În fapt îns\ ]\rile industrializate, care fac
parte din Uniunea European\, nu promoveaz\ politici similare, în ciuda existen]ei
unor direc]ii comune trasate de c\tre legisla]ia Uniunii. Statele variaz\ în func]ie
de m\surile luate pentru încurajarea particip\rii femeilor la pia]a muncii, în func]ie
de stimularea particip\rii egale a b\rba]ilor [i femeilor în toate sferele vie]ii sociale
[i politice, inclusiv în cea casnica, în func]ie de oferirea de facilit\]i destinate
îngrijirii copiilor. Privind din aceast\ perspectiv\ împ\r]irea ]\rilor în func]ie de
gradul de industrializare sau de axa est - vest î[i pierde relevan]a.
Promovarea unui anumit tip de politici destinate suportului pentru femei a
depins nu numai de gradul de industrializare al economiei respective sau de
regimul politic, ci [i de al]i factori precum for]a de munc\ disponibil\ în societate,
de valorile împ\rt\[ite de c\tre popula]ia respectiv\, de ceea ce oamenii considerau
a fi legitim sau nu. Conceptele de legitimitate [i valoare sunt strâns legate, f\r\ ca
sfera lor semantic\ s\ se suprapun\. Legitimitatea trimite la valori, dar legi-
timitatea include [i factori de alt\ natur\, cum ar fi cei de natur\ afectiv\ sau
propriul interes. Îns\, procesul de legitimare al unui obiect politic se sprijin\ în
mare m\sur\ pe valorile împ\rt\[ite de c\tre colectivitatea respectiv\. Necon-
cordan]a dintre orient\rile valorice ale popula]iei [i o anumit\ politic\ promovat\
face ca aceasta din urm\ s\ fie sortit\ e[ecului, în cazul unei societ\]i democratice.
Pe de alt\ parte, eficien]a unei politici cre[te suportul popula]iei fa]\ de acesta
crescândui legitimitatea. În acest caz este vorba de ceea ce Easton (1965) nume[te
suport specific acordat unui anumit tip de m\suri care satisfac interesele imediate
134
ale indivizilor. Suportul specific difer\ de suportul difuz care se bazeaz\ de factori
mai profunzi, cum ar fi valorile, [i care asigur\ un rezervor de suport social fa]\ de
sistemul politic pentru o durat\ mai mare de timp.
Capitolul de fa]\ î[i propune s\ investigheze existen]a unei leg\turi între tipul
de politici destinate suportului pentru femei în diferite ]\ri europene [i orient\rile
valorice ale popula]iilor respective legate de raporturile dintre b\rba]i [i femei în
societate. Pornind de la premisa c\ pentru a putea fi eficient\ o politic\ promovat\
trebuie s\ se bucure de legitimitate din partea popula]iei, deci s\ se sprijine pe
orient\rile valorice ale acesteia, ipoteza pe care o lansez este cea a existen]ei unei
leg\turi între tipul de politici promovate de c\tre diferite ]\ri pentru suportul
femeilor [i tipul de valori implicate în pozi]ia femeii în societatea respectiv\.
Trebuie men]ionat faptul c\ vor fi luate în considerare în analiza de fa]\ doar
politicile destinate reconcilierii dintre munc\ [i gospod\rie, adic\ acele politici
destinate s\ faciliteze accesul femeilor la pia]\ muncii [i s\ favorizeze împ\r]irea
sarcinilor casnice.
Acest capitol con]ine o prezentare succint\ a conceptului de legitimitatea, cu
accept pe rela]ia dintre legitimitate [i valori, urmat\ de o prezentare a modelelor
de politici destinate suportului acordat femeilor în diferite ]\ri europene. Cea de a
treia parte este destinat\ analizei datelor [i test\rii ipotezei propuse.
Legitimitate [i valoare
Conform lui Lipset (1960), legitimitatea este evaluativ\ deoarece „grupurile
privesc sistemul politic ca fiind legitim sau nelegitim în func]ie de felul în care
valorile sistemului se potrivesc cu valorile proprii” (p. 77). Pornind de la raportul
în care se afl\ conceptul de legitimitate [i cel de valoare, se poate enun]a o
defini]ie alternativ\ pentru no]iunea de legitimitate. Astfel, conceptul de legi-
timitate se refer\ „la coresponden]a dintre o form\ de organizare, o op]iune
politic\, pe de o parte, [i experien]a, valorile, concep]iile, filozofiile colectivit\]ii,
pe de alt\ parte” (Zamfir, 1997, p. 75).
Analiza conceptului de legitimitate nu poate fi redus\ doar la analiza op]iunilor
valorice ale colectivit\]ii. Dup\ cum sugereaz\ Lillbacka (1999), valorile nu sunt
singurele elemente care influen]eaz\ orientarea general\ fa]\ de obiectul politic,
în atitudinea fa]\ de acesta intervenind [i factori precum propriile interese sau
identificarea ira]ional\ „afectiv\” cu obiectul politic. Lillbacka face distinc]ia
între legitimitatea central\, cea care se bazeaz\ pe valori, [i paralegitimitate, cea
care are la baza al]i factori, precum cei de natur\ afectiv\ sau propriul interes. De
asemenea, Berger [i Luckmann (1999) arat\ c\ legitimitatea „are [i un element
cognitiv la fel ca [i unul normativ”, aceasta nefiind doar o problem\ de valori,
135
implicând întotdeauna [i cuno[tin]e. Se poate afirma c\ valoarea este un con-

stituent fundamental al legitimit\]ii, f\r\ s\ se stabileasc\ îns\ o echivalen]\
complet\ între cele dou\ no]iuni.
La rândul lor regimurile politice se sprijin\ pe o serie de valori [i principii, care
vizeaz\ scopurile politice promovate (Easton, 1965). Easton arat\ c\ „tipul po-
liticilor implicate ne permite s\ deducem natura valorilor implicate” (p. 290).
Deci, pornind de la tipul de politici promovate de c\tre un regim putem cunoa[te
tipul de valori pe care se sprijin\ acest regim. Îns\, a[a cum am ar\tat anterior,
între valorile promovate de c\tre un regim [i cele împ\rt\[ite de c\tre popula]ie
trebuie s\ existe o anumit\ concordan]\, altfel regimul pierzându-[i legitimitatea.
Pentru p\strarea legitimit\]ii orice regim trebuie deci s\ î[i stabileasc\ un set de
valori care s\ fie în concordan]\ cu cele ale majorit\]ii popula]iei. Astfel, se poate
afirma c\, între tipul de politici promovate de c\tre un regim [i valorile la care
ader\ majoritatea popula]iei respective exist\ o anumit\ concordan]\ necesar\
p\str\rii legitimit\]ii de c\tre respectivul regim.
Pornind de la premisa enun]at\, aceea a concordan]ei între politicile promovate
într-o societate [i valorile popula]iei, voi lansa ipoteza existen]ei unei leg\turi
între tipul de politici promovate de c\tre diferite ]\ri pentru suportul femeilor [i
tipul de valori implicate în pozi]ia femeii în societatea respectiv\. Cu alte cuvinte,
tipuri diferite de politici destinate suportului pentru femei se sprijin\ pe moduri
diferite de valorizare a femeilor în ]\rile respective.
În continuare voi prezenta pe scurt tipurile de politici destinate suportului
pentru femei în ]\rile europene, pentru a le pune ulterior în rela]ie cu modul de
valorizare a femeilor [i a rela]iilor dintre femei [i b\rba]i.
Tipuri de politici destinate suportului pentru femei

Fiecare stat european a adaptat legisla]ia european\ comun\ în func]ie de
cadrul legislativ specific, de cultura specific\ [i de suportul pe care îl acord\
popula]ia unui anumit tip de m\suri. În plus, ]\rile componente ale Uniunii
Europene au aderat la Uniune având „seturi diferite de interese [i expecta]ii, în
termenii culturii politice [i ai mediului politic, fapt care a influen]at tratarea
problematicii de gen la nivel supra-na]ional” (Hantrais, 2000, p. 19). Deci, nu
doar Uniunea European\ exercit\ prin intermediul legisla]iei adoptate influen]e
asupra statelor [i a celor candidate la aderare, ci [i acestea au o contribu]ie specific\
la politicile adoptate de Uniune.
Mai multe studii clasific\ ]\rile europene în func]ie de politicile promovate
pentru reconcilierea dintre munca pl\tit\ [i via]\ de familie. Esing – Anderson
136
(1990, 1997) o dimensiune de gen clasific\rii sale cu privire la regimurile bun\-

st\rii, ar\tând c\ fiecare regim este caracterizat printr-un patern diferit de implicare
a femeii în munca pl\tit\. }\rile sociale democrate promoveaz\ egalizarea sta-
tusului b\rba]ilor [i femeilor [i au un nivel crescut al angaj\rii feminine mai ales
în sectorul public; ]\rile liberale sunt caracterizate de un nivel moderat al implic\rii
femeilor in munca salariat\, în timp ce ]\rile conservatoare au cel mai sc\zut nivel
de participare feminin\ la pia]\ muncii. Al]i autori arat\ îns\ c\ ]\rile care apar]in
aceluia[i regim de furnizare a bun\st\rii nu promoveaz\ m\suri similare pentru
reconcilierea dintre munca pl\tit\ [i via]a de familie [i c\ exist\ multe varia]ii în
interiorul aceluia[i regim (Sainsbury, 1999a; Gornick, Meyers, Ross, 1996). Vor-
bind despre furnizarea bun\st\rii, Sainsbury arat\ c\ „]\rile care apar]in modelului
conservator prezint\ gradul cel mai mare de varia]ie” (p. 246). Gornick, Meyers [i
Ross arat\ c\ felul în care Edsping – Anderson clasific\ regimurile bun\st\rii nu
este concordant cu politicile care reglementeaz\ angajarea feminin\ în munc\.
Trifiletti (1999) folose[te dou\ criterii: m\sura în care statul le prive[te pe
femei în calitate de mame [i so]ii sau ca lucr\tori [i criteriul decomodific\rii
introdus de Esping – Anderson. Autoarea identific\ patru tipuri de regimuri:
modelul în care unul dintre parteneri este singurul aduc\tor de venit (breadwinner
regime), regimul mediteranean, regimul universalist [i regimul liberal (p. 54). Pe
de alt\ parte, Saisbury (1999b) se centreaz\ pe câteva aspecte ale politicilor de
suport pentru femei pentru a realiza o clasificare a regimurilor bun\st\rii: re-
prezentarea asupra familiei ideale, accesul la beneficii sociale, baza accesului,
unitatea primitoare de beneficii, unitatea de contribu]ie, taxarea, angajarea în
munc\, politicile salariale [i sfera îngrijirii acordate copiilor, b\trânilor. Autoarea
clasific\ ]\rile în dou\ categorii: cele care au adoptat un model cu un singur
aduc\tor de venit în familie [i cele care au optat pentru un model individual.
O’Connor (1996) utilizeaz\ o clasificare f\cut\ de OECD potrivit c\reia exist\
dou\ extreme în ceea ce prive[te politicile destinate îngrijirii copiilor: la o extrem\
se afl\ „]\rile care au optat pentru responsabilitate public\ maxim\ pentru îngrijirea
copiilor [i care au concedii de maternitate generoase” (p. 89). }\rile nordice sunt
incluse în aceast\ categorie. La cealalt\ extrem\ se afl\ state precum Marea
Britanie [i Statele Unite care promoveaz\ responsabilitatea privat\ maxim\ pentru
îngrijirea copiilor, având beneficii financiare reduse pentru mamele cu copii.
Toate celelalte ]\ri se situeaz\ între aceste dou\ extreme.
Lohkamp–Himmighofen [i Dienel (2000) identific\ în Europa [ase modele sau
„tipuri ideale” de politici destinate s\ favorizeze egalitatea de [anse între femei [i
b\rba]i prin reconcilierea dintre munc\ [i familie.
1. Modelul egalitarist prietenos fa]\ de femei este promovat de ]\rile scan-
dinave. Politica promovat\ este centrat\ pe asigurarea unor structuri de egalitate
între femei [i b\rba]i în toate aspectele vie]ii sociale [i economice incluzând
distribu]ia egal\ a muncii pl\tite [i a celei ne-pl\tite prestat\ în gospod\rie.
137
Politicile propuse vizeaz\ stimularea particip\rii femeii la pia]a muncii [i im-

plicarea b\rba]ilor în îngrijirea copiilor [i în via]a de familie. M\surile concrete
folosite pentru implementarea acestor politici sunt: oferirea de concedii parentale
pl\tite, introducerea unui model flexibil al zilei de munc\, precum [i facilit\]i
pentru cre[terea [i îngrijirea copiilor. Un element important al acestui model îl
reprezint\ m\surile destinate s\ îi implice pe ambii parteneri în treburile casnice [i
în cre[terea copiilor. Aceste m\suri sunt destinate s\ înt\reasc\ egalitatea de rol în
cadrul familiei. În Suedia, p\rin]ii pot s\ împart\ concediul pentru cre[terea
copiilor în diferite moduri între ei, îns\ ta]ii sunt obliga]i s\ aib\ cel pu]i o lun\ de
concediu partental care nu este transferabil\ mamei (Sainsbury, 1996). Efectele
negative ale acestui model constau în segregarea ocupa]ional\ [i în discriminarea
negativ\ a b\rba]ilor în ceea ce prive[te angajarea în sectorul public, fapt san-
c]ionat de c\tre Curtea Suprem\ de Justi]ie a Uniunii Europene, în cazul Suediei
în iulie 2000. Exist\ îns\ destul de multe varia]ii [i în interiorul grupului ]\rilor
nordice. În Suedia modelul egalitarist este mult mai dezvoltat în compara]ie cu
celelalte ]\ri ale Uniunii Europene (Bergqvist, Jungar, 2000), în timp ce în Nor-
vegia furnizarea de servicii publice pentru cre[terea [i îngrijirea copiilor este mai
slab dezvoltat\ (Gornick, 1999; Gornick, Meyers, Ross, 1996).
2. Modelul demografic orientat spre pia]a muncii este prezent în Fran]a [i
Belgia. Modelul promoveaz\, de asemenea, politici prietenoase fa]\ de femei, dar
cu alt scop aft\ de primul model prezentat. Dac\ în cazul modelului egalitarist
scopul era de a asigura egalitatea [anse între femei [i b\rba]i, în cazul celui de-al
doilea model scopul este de a exploata întregul poten]ial al for]ei de munc\ [i de
a men]ine balan]a demografic\. Astfel, sunt promovate m\suri care s\ încurajeze
participarea cât mai crescut\ a femeilor la pia]a muncii, cu o întrerupere de scurt\
durat\ pentru na[terea copiilor. De asemenea, în ambele ]\ri este pus la punct un
sistem public de îngrijire a copiilor, menit s\ asigure atât facilit\]i pentru femei,
cât [i socializarea corespunz\toare a copiilor. Astfel, în Fran]a [i Belgia mamele
pot s\ intre [i s\ r\mân\ în munca pl\tit\ cu o întrerupere minimal\ (Gornick,
Meyers, Ross, 1996). În Fran]a, unde apari]a unui copil nu are un impact major
asupra angaj\rii mamei în munc\ (Hantrains, Letablier, 1996), implicarea mamelor
în activitatea economic\ este printre cele mai crescute din Uniunea European\
(Fagnani, 1998). Pentru c\ nu are scopul de asigurarea a egalit\]ii de [anse între
sexe, modelul nu sprijin\ deloc împ\r]irea muncii domestice nepl\tite, cum se
întâmpl\ în cazul primului model.
3. Modelul liberal este promovat de Marea Britanie [i Irlanda. În cazul acestor
state reconcilierea dintre familie [i munc\ nu a constituit o prioritate, statul
neimplicându-se pentru dezvoltarea unor astfel de politici. Grija pentru asigurarea
de facilit\]i destinate cre[terii [i îngrijirii copiilor revine doar angajatorilor în
eventualitatea în care ace[tia sunt interesa]i s\ foloseasc\ [i for]a de munc\ fe-
minin\. Familia este cea care trebuie s\ î[i fac\ singur\ aranjamentele necesare
138
îngrijirii copiilor, f\r\ nici un ajutor din partea statului. În plus, nu exist\ m\suri
destinate s\ favorizeze împ\r]irea muncii domestice între parteneri, Marea Britanie
fiind, de altfel, ]ara care s-a opus multor ini]iative ale Uniunii Europene referitoare
la asigurarea egalit\]ii de [anse, cum ar fi cazul celei care prevede obligativitatea
concediului parental pentru ambii p\rin]i. Trebuie men]ionat c\ în Marea Britanie
ta]ii nu au drept la concediul parental. În aceste condi]ii se dezvolt\ un model de
segregare a rolurilor în familie, femeia fiind considerat\ în primul rând ca în-
deplinind rolul de îngrijire a copiilor [i familiei [i în al doilea rând pe cel de
aduc\toarea de venit. Îns\ exist\ [i câteva diferen]e între cele dou\ state. Irlanda
are rata de angajare feminin\ cea mai redus\ din Uniunea European\ (35% în
1995) [i are nivelul cel mai redus de furnizare de servicii publice de îngrijire a
copiilor Mahon, 1998). În Marea Britanie mamele se reîntorc la lucru dup\ o
întrerupere datorat\ cre[terii copiilor (Hantrais, Letablier, 1996). Guvernul La-
burist sus]ine o serie de m\suri destinate s\ îi încurajeze pe angajatori s\ accepte
programe de lucru flexibile pentru mame, dar numai în condi]iile în care aceste
m\suri nu implic\ existen]a unor costuri suplimentare pentru angajatori (Ba-
gilhole, Byrne, 2000).
4. Modelul celor trei faze, dezvoltat de Austria, Germania, Luxemburg [i
Olanda, favorizeaz\ implicarea în munc\ a b\rba]ilor [i retragerea de pia]a muncii
a femeilor dup\ ce s-au c\s\torit [i au copii. Toate aceste ]\ri au dezvoltat un
model similar de angajare feminin\ [i de distribuire a sarcinilor domestice intre
parteneri, b\rbatul fiind în mod obi[nuit aduc\torul de venit, iar femeia cea care
are grij\ de cas\. Acest model este asociat în cazul Germaniei [i Olandei cu sistem
de taxare neindividualizat, care le încurajeaz\ pe femei s\ stea acas\. Autoarele
identific\ existen]a unui patern, care cuprinde trei faze, care este urmat de evolu]ia
diferitelor etape ale vie]ii de familie [i de munc\ a femeilor. O prim\ faz\ este cea
anterioar\ form\rii familiei [i apari]iei copiilor. Aceast\ etap\ este caracterizat\ de
implicarea cu norm\ întreag\ a femeilor în munc\. O a doua etap\ este cea a
form\rii familiei [i a apari]iei copiilor, în care femeile p\r\sesc pia]a muncii. Cea
de-a treia etap\ este caracterizat\ de revenirea gradual\ a femeilor pe pia]a muncii,
în multe dintre cazuri în slujbe cu jum\tate de norm\, mai ales dup\ ce copiii ating
vârsta [colar\. Deoarece este considerat c\ îngrijirea cea mai adecvat\ a copiilor o
realizeaz\ mama, exist\ relativ pu]ine facilit\]i destinate cre[terii [i îngrijirii
copiilor, concediul parental fiind destinat în principal femeilor [i întinzându-se pe
o perioad\ relativ lung\ de timp, îns\ fiind pl\tit la un nivel sc\zut. Politicile
destinate implic\rii ta]ilor în îngrijirea copiilor [i în împ\r]irea treburilor casnice
sunt slab dezvoltate. {i în cadrul acestui model exist\ unele varia]ii, Olanda fiind
]ara din Uniunea European\ cu nivelul cel mai crescut al implic\rii feminine în
slujbe cu jum\tate de norm\ (Gornick, 1999).
5. Modelul mediteranean bazat pe familie, este caracteristic pentru Spania,
Italia, Portugalia [i Grecia. În aceste ]\ri rolul îngrijirii copiilor revine integral
139
familiei, mai ales celei extinse, f\r\ nici un ajutor din partea statului. În plus,
problema diviziunii rolurilor de gen nu este pus\ în discu]ie. În lipsa unor re-
glementari care s\ garanteze p\strarea locului de munc\ în timpul concediului de
maternitate cele mai mult femei p\r\sesc pia]a muncii dup\ na[terea unui copil.
Politicile destinate s\ asigure egalitatea de [anse în ceea ce prive[te participarea la
pia]a muncii au devenit obiectiv politic în anii 90, sub presiunea Uniunii Europene.
Pentru majoritatea acestor ]\ri, cu excep]ia Italiei, furnizarea public\ de facilit\]i
pentru îngrijirea copiilor este foarte redus\. În Spania modelul este sus]inut [i de
caracteristicile economice, nivelul [omajului fiind destul de ridicat (în jur de
16%) (Valiente, 2000).
6. Modelul socialist Est-european, specific pentru ]\rile ex-comuniste, are
caracteristici asem\n\toare cu Modelul demografic. Scopul acestui model este s\
asigure participarea cât mai larg\ a femeilor la munc\, în contextul politicii
promovate de aceste state de ocupare complet\ a for]ei de munc\, [i de asigurarea
a cre[terii demografice, care era un obiectiv politic important în ]\ri precum
România. Pe de alt\ parte, unul dintre obiectivele declarate ale regimului comunist
îl constituia asigurarea egalit\]ii între to]i membrii societ\]ii, f\r\ deosebire de
sex, religie, ras\ etc. În acest context, aceste ]ari au dezvoltat atât m\suri care s\
stimuleze angajarea în munc\ a femeilor, cât [i un sistem bine pus la punct de
cre[tere [i îngrijire a copiilor sus]inut de c\tre stat. Îns\, la fel ca [i în cazul
Modelului demografic, politicile promovate nu au vizat deloc împ\r]irea sarcinilor
casnice, acestea r\mânând în continuare în sarcina femeilor. În plus, slaba r\s-
pândire a unor facilit\]i destinate u[ur\rii muncii casnice (de exemplu, aparatur\
electro-casnic\) necesit\ un efort în plus depus de femei în cadrul gospod\riei
(Brainderd, 1997; Pascal, Manning, 2000; Elena Zamfir et.al, 1999).
Dup\ 1989 situa]ia femeilor s-a schimbat [i în România, ca [i în celelalte ]\ri
ex-comuniste. Desfiin]area sistemului de cote a dus la sc\derea particip\rii fe-
meilor la via]a politic\, iar [omajul a afectat participarea acestora la pia]a muncii,
chiar dac\ aceasta se men]ine la cote ridicate. În plus, destr\marea sistemului de
protec]ie social\ a afectat [i serviciile destinate cre[terii [i îngrijirii copiilor. În
schimb, au fost luate în discu]ie o serie de ini]iative legislative menite s\ sprijine
asigurarea de [anse egale pentru femei [i b\rba]i. Un rol important l-a jucat
adoptarea legii Concediului pentru cre[terea [i îngrijirea copiilor, care d\ po-
sibilitatea întreruperii muncii pentru îngrijirea copiilor în condi]iile garant\rii
locului de munc\. În aceast\ categorie sunt incluse Proiectul de Lege privind
Egalitatea de [anse, precum [i cel referitor la concediul paternal, care este destinat
s\ încurajeze implicarea ambilor so]i în munca nepl\tit\ din gospod\rie.
A[a cum ar\tam anterior ipoteza pe care o lansez este a existen]ei unei leg\turi
între tipul de politici promovate de c\tre diferite ]\ri pentru suportul femeilor [i
tipul de valori implicate în pozi]ia femeii în societatea respectiv\. În ceea ce
prive[te valorile implicate în pozi]ia femeii în societate, m\ voi opri asupra a dou\
140
astfel de valori: egalitatea între sexe [i rolul tradi]ional al femeii (care este
localizat\ în mod tradi]ional în sfera privat\ – casnic\). Este de a[teptat ca în ]\rile
care au promovat politici care favorizeaz\ participarea femeii la pia]a muncii [i
asigur\ egalitatea de [anse, rolul tradi]ional al femeii s\ fie respins [i s\ fie
acceptat\ pozi]ia de egalitate între femei [i b\rba]i. În schimb în ]\rile în care
participarea la pia]a muncii nu a fost dublat\ de politici care s\ stimuleze par-
ticiparea b\rba]ilor la treburile casnice, este probabil ca rolul tradi]ional al femeii
s\ fie larg acceptat.
Valori [i politici de suport pentru femei

Pentru testarea ipotezei lansate am f\cut apel la datele cercet\rii EVS 1999
care mi-au permis compara]ia între profilurile valorice luate discu]ie în diferite
]\ri europene. Analiza factorial\ de tip confirmatriu a validat modelul testat, care
indica existen]a a dou\ tipuri de valori asociate rela]iilor dintre sexe: egalitatea
între sexe [i rolul tradi]ional al femeii. Diagrama 1 prezentat\ mai jos înf\]i[eaz\
structura celor dou\ variabile latente. Variabila latent\ care indic\ respingerea
rolului tradi]ional al femeii (ROL_TRAD) explic\ varia]ia variabilelor: „O mam\
care lucreaz\ poate fi la fel de grijulie fa]\ de copiii s\i ca [i una care nu lucreaz\”;
„Un copil pre[colar va suferi dac\ mama sa lucreaz\”; „A avea slujb\ este un lucru
foarte bun, dar ceea ce î[i doresc cu adev\rat femeile este s\ aib\ familie [i copii”;
„O so]ie care nu lucreaz\ este tot atât de realizat\ ca [i una care are o slujb\
pl\tit\”, în timp ce variabila latent\ care indic\ respingerea egalit\]ii între sexe
(EGAL) explic\ varia]ia variabilelor: „O mam\ care lucreaz\ poate fi la fel de
grijulie fa]\ de copiii s\i ca [i una care nu lucreaz\”; „Cea mai bun\ modalitate ca
o femeie s\ fie independent\ este s\ aib\ o slujb\”; „Ambii so]i trebuie s\ câ[tige
bani pentru între]inerea familiei”; „În general, ta]ii pot avea grij\ de copii la fel de
bine ca [i mamele”. R\spunsurile la to]i itemii men]iona]i sunt m\surate pe o scal\
de la 1 la 4, unde 1 înseamn\ „În foarte mare m\sur\”, iar 4 „În foarte mic\
m\sur\”, varianta „nu [tiu” fiind tarat\ ca mijloc de scal\, iar „non-r\spunsul” ca
missing.
Pentru a verifica dac\ structura modelului se p\streaz\ în cazul celorlalte
societ\]i europene, am repetat analiza pentru fiecare ]ar\ men]inând satura]iile
constante (la nivelele care au rezultat din analiza realizata pentru întregul set de
date [i care sunt prezentate în Diagrama 1). Coeficien]ii pentru fiecare model,
respectiv pentru fiecare ]ar\ introdus\ în analiza se afl\ în Anex\. Realizarea
analizei pentru fiecare ]ar\ a relevat faptul c\ modelul cu variabil\ latent\ elaborat
se poate aplica în toate cazurile. Spa]iile valorice astfel definite sunt prin urmare
similare [i sunt explicate de cele dou\ variabile latente: respingerea rolului tra-
di]ional al femeii [i respingerea egalit\]ii între sexe.
141
Diagrama 1. Structura factorial\ a valorilor referitoare la rela]iile dintre b\rba]i

[i femei în societate (rolul tradi]ional al femeii [i egalitatea între sexe).
0; ,58 1,98
1
e1 Mama care lucreaza si copilul ei
0; ,54 2,39 -,18

1
e2 Copilul sufera daca mama lucreaza
,48
0; 1,00
0; ,36 2,37
1 ,63
e3 Femeile isi doresc familie si copii ROL_TRAD
0; ,59 2,40 ,41
1
e4 A fi casnica e un lucru bun
,32
2,08
0; ,53
1 Slujba si independenta pentru femei
e5 ,41 0; 1,00
0; ,38 1,94
1
e6 Contributia la bugetul gospodariei ,51
EGAL
2,08 ,31
0; ,57
1
Tatii pot sa aiba grija de copii
e7
χ 2= 4570,281 (ν = 13) p= 0,000

Δ2 IFI= 0,992 ; CFI= 0,992 ; RMSEA= 0,095
Analiza comparativ\ a pozi]iei pe care o ocup\ ]\rile în func]ie de mediile celor

dou\ variabile latente relev\ existen]a mai multor grupuri de ]\ri. Graficul 1 indic\
existenta a trei astfel de grupuri, precum [i a unui outlayer. Cel mai consistent
grup este constituit din toate ]\rile ex-comuniste, la care se adaug\ Belgia, Fran]a,
Italia, Spania [i Portugalia. În cel de-al doilea grup se afl\ Marea Britanie, Olanda
[i Islanda. Germania face trecerea între primul [i al doilea grup. De[i cel de-al
treilea con]ine doar dou\ state, Suedia [i Danemarca, am preferat s\ consider c\
acestea constituie un grup de sine-st\t\tor [i nu sunt outlayeri fa]\ de cele dou\
grupuri mari datorit\ politicilor specifice de suport pentru femei care sunt pro-
movate de c\tre statele nordice. În al patrulea grup sunt incluse Irlanda [i Irlanda
de Nord, Malta fiind outlyerul de care am amintit.Din categoria outlay-erilor fac
parte Malta [i Irlanda, situat\ pe o pozi]ie similar\ cu Irlanda de Nord.
142
Graficul 1– Distribu]ia ]\rilor în func]ie de respingerea rolului tradi]ional al

femeii [i respingerea egalit\]ii între sexe
4,20
Danemarca Germania Est
Suport pentru modernism in cadrul familiei
3,90
Suedia
Olanda
3,60
Marea Britanie Spania

Islanda
Finlanda
Germania Vest
Croatia
Slovenia
3,30
Belgia
Luxemburg
Franta
Romania
Bulgaria
Italia
3,00
Ungaria
Rusia Ucraina
Malta Lituania Polonia

2,70 Grecia
-3,20 -3,00 -2,80 -2,60 -2,40 -2,20

Egalitate de roluri in cadrul familiei
Primul grup este constituit, a[a cum am ar\tat, din ]\rile est-europene la care
se adaug\ Fran]a, Belgia, Italia, Spania, Grecia [i Portugalia. Acest grup cuprinde
statele excomuniste, cele care au adoptat Modelul demografic centrat pe pia]a
muncii [i pe cele care sunt incluse în Modelul mediteranean. Valorile dominante
în aceste ]ari, referitoare la rela]ia dintre femei [i b\rba]i în societate [i la pozi]ia
femeii, sunt: acceptarea egalit\]ii între sexe [i acceptarea rolului tradi]ional al
femeii. Practic, cet\]enii statelor respective sus]in faptul c\ femeile [i b\rba]ii sunt
egali în societate, îns\ femeile trebuie s\ î[i îndeplineasc\ rolul tradi]ional, fiind
responsabile în principal de sfera casnic\, privat\ [i de îngrijirea copiilor. Aceste
orient\ri valorice î[i g\sesc corespondenta în tipul de politici destinate suportului
pentru femei promovat de ]\rile respective.
Regimurile comuniste au practicat o politic\ de promovare a egalit\]ii între
cet\]eni, inclusiv egalitate între sexe. În plus, încurajarea particip\rii femeilor la
munca pl\tit\ în afara casei a sus]inut ideea de egalitate între sexe, deoarece ambii
membrii ai cuplului contribuiau la venitul familiei. În aceste condi]ii este jus-
tificat\ orientarea valoric\ spre egalitatea între b\rba]i [i femei în societate. Îns\
]\rile respective nu au adoptat politici care s\ încurajeze împ\r]irea sarcinilor
143
casnice între parteneri, fapt care conduce la p\strarea modelului tradi]ional, con-
form c\ruia femeile trebuie s\ se ocupe de treburile casnice [i de cre[terea copiilor.
În cazul acestui model, femeile particip\ la munca salariat\ în mod similar b\r-
ba]ilor, le este recunoscut statutul de egalitate cu ace[tia, îns\ trebuie s\ se ocupe
[i de sarcinile domestice.
Orient\ri valorice similare celor din ]\rile ex-comuniste au fost identificate [i
în cazul statelor care au promovat modelul demografic orientat spre pia]a muncii,
respectiv Fran]a [i Belgia. Aceste state au încurajat participarea femeilor la pia]a
muncii, f\r\ s\ stimuleze împ\r]irea sarcinilor casnice între parteneri. Se poate
afirma c\ politici similare sunt asociate cu orient\ri valorice de acela[i tip, chiar
dac\ regimurile politice au fost diferite.
}\rile care au promovat Modelul mediteranean centrat pe familie, adic\ Spania,
Portugalia, Italia [i Grecia sunt incluse tot în acest prim grup. În cadrul acestui
model nu este deloc promovat\ nici participarea femeilor la pia]a muncii, nici
egalitatea între sexe, iar rolul îngrijirii copiilor revine exclusiv familiei. Aceste
]\ri promoveaz\ un model de tip tradi]ional din punctul de vedere al pozi]iei
femeii în societate.
Acest prim grup este unul destul de ne-omogen din punctul de vedere al
politicilor de suport pentru femei, care sunt practicate în statele respective. Aici
sunt incluse state care promoveaz\ trei tipuri diferite de politici, modelul practicat
în ]\rile din Estul Europei în perioada comunist\, cele care ader\ la modelul
demografic [i cel care au adoptat modelul mediteranean. Ceea ce au în comun cele
trei modele este lipsa unor m\suri care s\ stimuleze împ\r]irea sarcinilor casnice
între parteneri. Acest fapt duce la perpetuarea ideii conform c\reia exist\ roluri
distincte pentru cele dou\ sexe, femeile fiind cele care trebuie s\ se ocupe în
principal de problemele gospod\riei. Lipsa unor politici care s\ încurajeze îm-
p\r]irea sarcinilor domestice este probabil legat\ de faptul c\ popula]ia sus]ine
rolul tradi]ional al femeilor.
A[a cum am ar\tat, Germania face trecerea spre cel deal doilea grup de ]\ri.
Pozi]ia intermediar\ a acesteia se datoreaz\ probabil mixului valoric ap\rut între
popula]ia Germaniei de Est [i a celei de Vest. Popula]ia est - german\ seam\n\
probabil din punct de vedre al acestor valori cu cea a celorlalte state ex-comuniste,
în timp ce popula]ia vest - german\ se apropie mai mult de cea a Olandei, stat care
a promovat [i el Modelul celor trei faze.
Cel de-al doilea grup con]ine ]\ri care promoveaz\ modele diferite de politici
destinate suportului pentru femei. Aici este inclus\ Olanda, care se înscriu în
Modelul celor trei faze, Marea Britanie, care promoveaz\ Modelul liberal [i
Islanda. Valorile împ\rt\[ite de popula]ia ]\rilor incluse în acest al doilea grup
identificat sunt: respingerea rolului tradi]ional al femeii [i respingerea egalit\]ii
între sexe. Practic, femeilor le este recunoscut dreptul de p\r\sire a sferei casnice,
144
private [i de participare la sfera public\, îns\ le este respins statutul de egalitate cu

b\rba]ii.
Îns\, statele incluse în aceast\ a treia grup\ au în comun dou\ elemente: lipsa
de suport pentru participarea femeilor la pia]a muncii pe tot parcursul vie]ii lor
active [i lipsa de suport pentru împ\r]irea treburilor casnice între parteneri. Atât în
cazul Marii Britanii, cât [i în cel al Olandei politicile promovate nu încurajeaz\
participarea femeilor la munca salariat\ pe tot parcursul vie]ii lor active. În Marea
Britanie statul nu acord\ nici un fel de facilit\]i destinate s\ încurajeze participarea
femeilor la pia]a muncii, cum ar fi cazul celor destinate îngrijirii copiilor. De
asemenea, m\surile legislative adoptate nu merg în direc]ia politicii [anselor egale
pentru b\rba]i [i femei. În acest context, este justificat\ respingerea statutului de
egalitate între sexe. De asemenea, chiar dac\ particip\ la munca salariat\ femeile
ocup\ în multe cazuri pozi]ii inferioare celor ocupate de b\rba]i, datorit\ în-
treruperilor repetate a muncii cauzate de apari]ia copiilor (în cazul modelului
celor teri faze), sau preg\tirii profesionale mai slabe, fapt care accentueaz\ statutul
de inegalitate între cele dou\ sexe.
Cel de-al treilea grup de ]\ri include statele scandinave: Suedia [i Danemarca.
Valorile promovate în aceste ]\ri, a[a cum relev\ analiza f\cut\, sunt respingerea
rolului tradi]ional al femeii [i acceptarea egalit\]ii între sexe. Pentru locuitorii
statelor scandinave b\rba]ii [i femeile nu au roluri diferite, iar statutul de egalitate
între cele dou\ sexe este acceptat în foarte mare m\sur\. [i în cazul Suediei [i
Danemarcei se poate stabili o asociere între valorile împ\rt\[ite de c\tre popula]ie
[i politicile de suport pentru femei practicate. Tipul de politici, care constituie
Modelul egalitarist prietenos fa]\ de femei, promoveaz\ egalitatea între sexe în
toate domeniile vie]ii sociale [i profesionale, precum [i împ\r]irea sarcinilor
casnice. Aceste politici „egalitariste” sunt înso]ite în plan valoric de acceptarea
egalit\]ii de statut [i de acceptarea de roluri similare pentru cele dou\ sexe.
Irlanda [i Irlanda de Nord, care alc\tuiesc cel de-al patrulea grup identificat,
de]in o pozi]ie aparte între ]\rile analizate. Orient\rile valorice predominate aici
sunt acceptarea crescut\ a inegalit\]ii între sexe [i respingerea crescut\ a rolului
tradi]ional al femeii. Politicile de suport pentru femei promovate atât în Irlanda,
cât [i în Irlanda de Nord sunt similare cu cele practicate [i în Marea Britanie, fiind
incluse în ceea ce am considerat a fi modelul liberal, îns\ orient\rile valorice luate
în analiz\ difer\ destul de mult. În Irlanda [i Irlanda de Nord respingerea egalit\]ii
între sexe este mult mai accentuat\ decât în Marea Britanie, precum [i respingerea
rolului tradi]ional al femeii este mai mare. Explica]ia diferen]elor care apar pot fi
puse pe seama unor factori de tip cultural cum ar fi gradul de religiozitate crescut
[i autoritatea sporit\ a institu]iilor religioase în cele dou\ Irlande (Inglehart, 1997,
p. 86; Halman, de Moor, 1994, p. 48). Autoritate sporit\ a institu]iilor religioase
impune societ\]ii un model în care monopolul func]iilor preo]e[ti [i a dreptului de
decizie le apar]ine b\rba]ilor (Weber, 1998), în acest context pozi]ia femeilor fiind
145
una de inferioritate fa]\ de b\rba]i. Probabil, în cazul Irlandei orientarea valoric\

fat\ de pozi]ia femeilor în societate suport\ influen]e mai din partea valorilor
religioase împ\rt\[ite de c\tre popula]ie.
Concluzii
Datele analizate permit validarea ipotezei lansate, aceea a existen]ei unei
leg\turi între tipul de politici promovate de c\tre diferite ]\ri pentru suportul
femeilor [i valorile implicate în pozi]ia femeii în societatea respectiv\. A[a cum
am ar\tat anterior, pornind de la orient\rile valorice referitoare al rolul femeii în
societate [i pozi]ia de egalitate între femei [i b\rba]i, se structureaz\ mai multe
grupuri de ]\ri. Acestea coincid doar par]ial cu Modelele de politici de suport
pentru femei pe care le-am prezentat. Cea mai bun\ suprapunere între orient\rile
valorice ale popula]iei [i tipul de politici promovate apare în cazul modelelor
demografic - centrat pe pia]a muncii, est european [i al celui egalitarist. În cazul
celorlalte modele de politici nu se observ\ o structurare clar\ a orient\rilor valorice
într-o direc]ie convergent\ cu tipul de politici practicate. În cazul modelului celor
trei etape [i al celui liberal ]\rile, care au aderat la unul sau altul dintre acestea nu
se g\sesc grupate în func]ie de valorile împ\rt\[ite de popula]ie în concordan]\ cu
m\surile adoptate. Exist\ probabil o serie de particularit\]i culturale care intervin
în acest caz, influen]ând acceptarea egalit\]ii între sexe [i a rolului tradi]ional al
femeii. Pentru Irlanda [i Irlanda de Nord aceste particularit\]i sunt reprezentate de
orient\rile valorice în domeniul religios.
În cazul ]\rilor în care nu se stabile[te o concordan]\ între politicile promovate
[i modul de valorizare al rela]iilor dintre b\rba]i [i femei în societatea respectiv\,
diferen]ele se datoreaz\ unor orient\ri valorice din alt\ sfer\, cum este cazul
valorile religioase, sau al celor din sfera rela]iilor de familie, sau a unor factori
care ]in de ceea ce Lillbacka numea paralegitimitate, adic\ factori care contribuie
la legitimitate unui obiect politic, dar care nu ]in de orient\rile de valoare. Le-
gitimitatea unui anumit tip de politic\ nu este legat\ doar de un tip specific de
orient\ri valorice, cum ar fi în cazul de fa]\ cele legate de rela]iile dintre b\rba]i [i
femei în societate, ci [i de alte valori, care guverneaz\ alte sfere ale vie]ii sociale.
Atât valorile din alte domenii ale vie]ii, cât [i factori precum propriul interes sau
cei de natur\ afectiv\, pot s\ contribuie la legitimarea unui politici care nu se
suprapune total peste orient\rile de valoare care guverneaz\ rela]ii între femei [i
b\rba]i în societatea respectiv\.
De[i nu se poate trasa o linie de demarca]ie clar\, în ceea ce prive[te orient\rile
valorice, pentru toate modele prezentate, se poate afirma existen]a unei leg\turi
între tipul de politici promovate [i valorile împ\rt\[ite de c\tre popula]ie. Pentru
ca aceste politici s\ poat\ s\ fie aplicate ele au nevoie de suport din partea
146
societ\]ii, cu alte cuvinte, ele trebuie s\ se sprijine pe valorile [i normele popula]iei

respective. Lipsa complet\ de legitimitate a unui tip de politic\ duce la falimentul
acestei, în cazul unei societ\]i democratice. Pe de alt\ parte, efectele pozitive în
plan social pe care le poate avea o anumit\ politic\ conduc la cre[terea suportului
social fa]\ de acesta. Astfel c\, între valorile împ\rt\[ite de c\tre colectivitate [i
politicile promovate, în cazul de fa]\ fiind vorba de cele destinate suportului
pentru femei, trebuie s\ existe o anumit\ coresponden]\ care a fost demonstrat\ de
c\tre rezultatele analizei realizate.
147
Anex\ – Indici ai adecv\rii modelului factorial

din Diagrama 1 pentru ]\rile incluse în analiz\
Ţara χ2 1 Δ2 IFI 2 RMSEA 3
Belgia 295,372 0,989 0,083
Bielorusia 69,743 0,996 0,048
Bulgaria 189,150 0,989 0,090
Cehia 594,259 0,982 0,120
Croaţia 212,722 0,988 0,095
Danemarca 354,149 0,980 0,125
Estonia 148,651 0,992 0,078
Franţa 280,105 0,988 0,087
Germania 859,001 0,975 0,140
Grecia 157,928 0,992 0,076
Irlanda 413,305 0,974 0,136
Irlanda de Nord 408,473 0,975 0,136
Islanda 301,368 0,984 0,118
Italia 428,911 0,988 0,099
Letonia 223,075 0,988 0,098
Lituania 374,411 0,980 0,129
Luxemburg 198,878 0,989 0,084
Malta 285,019 0,985 0,112
Marea Britanie 310,103 0,983 0,117
Olanda 370,918 0,980 0,129
Polonia 199,020 0,990 0,088
Portugalia 230,273 0,987 0,100
România 280,414 0,984 0,104
Rusia 490,087 0,988 0,095
Slovacia 236,856 0,989 0,088
Slovenia 147,952 0,992 0,078
Spania 177,383 0,992 0,079
Suedia 255,579 0,984 0,105
Ucraina 250,164 0,987 0,096
Ungaria 249,713 0,984 0,104
Note: 1. Num\rul de grade de libertate de 21.

2. Cu cât valoarea lui Δ2IFI este mai aproape de 1,000, cu atât modelul este mai adecvat
datelor empirice. Date fiind dimensiunea e[antioanelor [i num\rul de variabile din model,
coeficien]ii mai mari de 0,950 indic\ o adecvare satisf\c\toare a modelului la toate datele.
3. Cu cât valoarea lui RMSEA este mai aproape de 0,000, cu atât modelul este mai adecvat
datelor empirice. Date fiind dimensiunea e[antioanelor [i num\rul de variabile din model,
coeficien]ii mai mici de 0,100 indic\ o adecvare satisf\c\toare a modelului la toate datele.
148
Concluzii
Ce regim de furnizare a bun\st\rii
î[i doresc românii?
Ce regim de furnizare a bun\st\rii î[i doresc românii? Aceasta este practic

întrebarea la care lucrarea de fa]\ a încercat s\ schi]eze un r\spuns. Trecere de la
comunism la post comunism a impus apari]ia unor schimb\ri majore la nivelul
sistemului politic, economic, social. Transform\rile structurii sociale [i a celei de
proprietate dar [i privatizarea economiei [i descentralizarea administrativ\ au
impus necesitatea restructur\rii sistemului de furnizare a bun\st\rii.
În primii ani ai tranzi]iei a ap\rut în dezbaterea public\ tema adopt\rii unui
regim de furnizare a bun\st\rii sociale, vorbinduse despre op]iunea pentru modelul
suedez. Tema a fost rapid umbrit\ îns\ de disputele politice [i economice, centrate
în jurul unor probleme precum neo-comunism vs. capitalism, reform\ gradual\
vs. strategie de [oc, retrocedarea propriet\]ii. Politicile sociale au r\mas în planul
doi al dezbaterii publice, iar deciziile adoptate au fost mai degrab\ reactive la
situa]iile ap\rute decât ghidate de o strategie preexistent\. Cu toate acestea,
explozia s\r\ciei [i acumularea unui mare num\r de probleme sociale au impus
aducerea domeniului sociale în primul plan al dezbaterii publice [i al deciziei
politice.
Dincolo de constrângerile financiare [i institu]ionale care exist\ în adoptarea
unor m\suri de politici sociale, în noul context politic [i sociale, trebuie s\ se ]in\
cont [i de dorin]\ colectivit\]ii, altfel politicile nu se vor bucura de suport social [i
vor fi dificil de implementat. Pe de alt\ parte, ignorarea problematicii sociale sau
a op]iunilor popula]iei în domeniul furniz\rii bun\st\rii vor duce la sc\derea
eficien]ei percepute a guvern\rii [i vor eroda treptat legitimitatea acesteia. De[i în
România lupta politic\ mai ales în timpul campaniilor electorale nu s-a purtat în
jurul tematicii sociale, experien]a democra]iilor politice vest europene ne arat\ c\
domeniul social joac\ un rol foarte important în lupta electoral\. Este de a[teptat
ca [i în România s\ se întâmple la fel în condi]iile în care op]iunea pentru un
regim politic democratic [i pentru economie de pia]\ este unanim\ pentru toate
for]ele politice care domin\ scena româneasc\.
149
În c\utarea unui r\spuns la întrebarea amintit\, lucrarea de fa]\ s-a oprit asupra
câtorva aspecte care s\ ajute la definirea op]iunilor colectivit\]ii referitoare la
regimul de furnizare a bun\st\rii. A fost analizat\ op]iunea popula]iei cu privire la
interven]ia statului în producerea bun\st\rii individuale [i colective, precum [i
atitudinea fa]\ de politica de taxare. De asemenea, au fost investigate opiniile [i
atitudinile popula]iei cu privire la alocarea de resurse pentru diferite programe
sociale [i pentru diferite grupuri care au nevoie de protec]ie. Dou\ capitole au fost
dedicate legitimit\]ii politicilor de suport pentru femei, unul vizând situa]ia Ro-
mâniei, iar cel\lalt încercând s\ plaseze ]ara noastr\ în contextul european. Ultimul
capitol a investigat legitimitatea programelor politice propuse de partidele politice
parlamentare [i de diferite institu]ii interne [i interna]ionale cu rol în designul
politicilor sociale.
F\r\ a se putea vorbi despre un paternalism de tip socialist, pentru români
statul este un actor important implicat în furnizarea bun\st\rii. Cauzele care
determin\ accentuarea rolului statului în mentalul colectiv sunt multiple. Pe de o
parte, acest lucru se datoreaz\ slabei utiliz\ri în cadrul societ\]ii a unor mecanisme
alternative cum ar fi familia, comunitatea, organiza]iile nonguvernamentale, sin-
dicatele, precum [i slabelor performan]e economice, economia nefiind capabil\ s\
asigure prosperitatea pentru to]i cet\]enii. Îns\, nu se poate vorbi de un consens în
ceea ce prive[te gradul de interven]ie a statului în diverse domenii ale furniz\rii
bun\st\rii. Conform opiniei dominante statul trebuie s\ intervin\ în controlul
pre]urilor, reducerea [omajului [i construc]ia de locuin]e. Pe de alt\ parte, este
vorba [i de o mentalitate mo[tenit\ de la vechiul regim, conform c\reia statul
domina viata economic\ si social\ [i era singurul actor care avea dreptul s\
gestioneze resursele în cadrul societ\]ii.
Cu toate acestea, nu se poate vorbi de paternalism [i pasivism din partea
popula]iei, ci mai degrab\ este vorba de o complementaritate în diada individ-stat.
De[i oamenii consider\ c\ statul joac\ un rol important în furnizarea bun\st\rii,
datele analizate indic\ faptul c\ majoritatea popula]iei crede c\ individul este cel
responsabil pentru propria bun\stare. Nu este vorba despre o atitudine pasiv\ din
parte individului, ci din contr\, mentalul colectiv sus]ine ideea bun\st\rii bazat\
pe munc\. În cadrul diadei, rela]ia dintre individ [i stat este una complex\.
Responsabilitatea pentru asigurarea unui trai decent îi revine în principal individul,
care trebuie s\ munceasc\ pentru a avea un nivel optim de bun\stare. Nici statul
îns\ nu este lipsit de atribu]ii, trebuind s\ asigure locuri de munc\ pentru cei
capabili s\ munceasc\.
Analiza datelor empirice relev\ existen]a unui suport declarativ crescut pentru
plata taxelor [i impozitelor. Cu toate acestea, to]i cei intervieva]i consider\ c\
sustragerea de la plata taxelor reprezint\ un lucru foarte frecvent în societatea
noastr\. În plus, privit\ din prisma evolu]iei în timp, atitudinea fa]\ de taxe [i
impozite sa modificat în decursul tranzi]iei. Nivelul suportului se reduce sem-
150
nificativ în ultimii zece ani, atât ca urmare a cre[terii vizibilit\]ii taxelor, cât [i ca
rezultat al înr\ut\]irii situa]iei economice a popula]iei.
Chiar dac\ oamenii sunt mai pu]in dispu[i acum s\ pl\teasc\ taxe, exist\ un
suport crescut pentru mai multe tipuri de cheltuieli sociale (s\n\tate, educa]ie,
ajutoarea unor grupuri aflate în nevoie) [i pentru mai multe grupuri de persoane
aflate în situa]ie de vulnerabilitate (vârstnici, [omeri, familii s\race etc.). Datele
indic\ prezen]a unui nivel crescut de suport pentru toate categoriile de cheltuieli,
exist\, îns\, [i anumite preferin]e în acordarea de ajutor grupurilor în nevoie. Se
contureaz\ în mentalul colectiv prezen]a unor categorii sociale considerate ca
meritând ajutor din partea societ\]ii [i a altora care nu sunt considerate ca în-
drept\]ite s\ ob]in\ ajutor. În prima categorie sunt incluse persoanele vârstnice [i
[omerii, în timp ce în cea de-a doua se afl\ tinerii c\s\tori]i [i familiile mono-
parentale.
Dac\ în ceea ce prive[te politicile de încurajare a particip\rii [colare feminine
exist\ aproape un consens, majoritatea popula]iei fiind de p\rere c\ fetele trebuie
s\ studieze, politicile de suport pentru participarea femeilor la iat\ muncii [i la
via]a politic\ stârnesc controverse. Pot fi identificate dou\ modele referitoare la
politicile de suport pentru femei, un model care favorizeaz\ angajarea în munc\,
împ\rt\[it de cei care locuiesc în mediul urban [i un model sus]inut de cei din
mediul rural care leag\ femeia de cas\ [i familie. Primul model sus]ine eman-
ciparea femeii, în timp ce al doilea o trimite „la crati]\”.
Privit din perspectiv\ comparativ\ la nivel european, România se înscrie într-un
model comun statelor foste comuniste din Estul Europei în ceea ce prive[te
suportul pentru politicile destinate femeilor. Acest model promoveaz\ participarea
femeilor pe pia]a muncii [i sus]ine faptul c\ societatea trebuie s\ le sprijine în
acest sens îns\ sus]ine diviziunea tradi]ional\ a muncii în gospod\rie, popula]ia
nefiind dispus\ s\ sus]in\ m\suri care s\ favorizeze împ\r]irea sarcinilor domestice
între parteneri.
Cele expuse pân\ acum contureaz\ op]iunea majorit\]ii popula]iei pentru un
regim de bun\stare cu accente social-democrate, în care statul trebuie s\ joace un
rol activ [i serviciile sociale trebuie s\ fie generos finan]ate. C\derea economic\
din ultima perioad\ a dus la reducerea suportului pentru plata taxelor îns\ acesta
se men]ine la un nivel destul de ridicat. În acest context partidele de orientare
social-democrat\ este de a[teptat s\ dobândeasc\ un suport social crescut în ceea
ce prive[te programele sociale.
Un alt obiectiv urm\rit de lucrare a fost identificarea factorilor care influen]eaz\
op]iunea pentru un anumit regim de furnizare a bun\st\rii [i pentru un anumit tip
de politic\ social\. În analiza realizat\ am urmat modelul care propune dou\
categorii de factori drept predictori pentru atitudinea fa]\ de regimul bun\st\rii:
interesul personal [i orientarea ideologic\. Analiza realizat\ a relevat primatul
151
factorilor de ordin ideologic asupra interesului personal în orientarea fa]\ de rolul

statului ca actor în regimul bun\st\rii, fa]\ de politica de taxe [i în suportul pentru
grupuri sociale aflate în nevoie. Acest lucru are o importan]\ crescut\ pentru actul
de decizie politic\, deoarece legitimarea unei politici se face preponderent în
func]ie de orientarea ideologic\ [i valoric\ a popula]iei [i mai pu]in în func]ie de
dimensiunea poten]ial\ a clientelei.
Lucrarea a încercat s\ schi]eze liniile generale ale mentalului colectiv cu privire
la regimul de furnizare a bun\st\rii. Rezultatele ob]inute reprezint\ o radiografie
a situa]iei actuale. Îns\ aceste atitudini [i orient\ri de valoare care stau la baza
legitim\rii politicilor sociale sunt ni[te realit\]i dinamice care se modific\ de la un
moment de timp la altul. Partea central\ a legitimit\]ii, nucleul de valoare este mai
rezistent la schimbare îns\ prin înlocuirea genera]iilor efectul de cohort\ va
determina apari]ia unor modific\ri în profilul suportului pentru politicile sociale.
Pe de alt\ parte, eficien]\ politicilor promovate, efectul pe care acestea îl au
asupra realit\]ii sociale imediate produc varia]ii ale suportului [i, pe termen lung,
ale legitimit\]ii. Profilul regimului de bun\stare considerat ca ideal de c\tre români
se va schimba probabil datorit\ schimb\rii genera]iilor [i a eficien]ei politicilor
sociale promovate.
152
Anex\
Sursa datelor folosite în analiz\
Cercet\ri cantitative
World Values Survey 1993 (WVS 1993) – cercetare realizat\ în 1993 de
Institutul de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii pe un e[antion de 1103 persoane, re-
prezentativ pentru popula]ia de peste 18 ani
World Values Survey 1997 (WVS 1997) – cercetare realizat\ în 1997 de
Institutul de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii în colaborare cu Catedra de Sociologie a
Universit\]ii Bucure[ti. E[antionul probabilist, multistadial, cuprinde 1000 de
persoane, în vârst\ de peste 18 ani, fiind reprezentativ pentru popula]ia cu drept
de vot a României. Cercetarea a fost finan]at\ de CNCSU.
European Values Survey 1999 (EVS 1999) - cercetarea a fost realizat\ de
Institutul de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii în colaborare cu European Values Study
Group [i cu Catedra de Sociologie a Universit\]ii Bucure[ti. E[antionul probabilist,
multistadial cuprinde 1146 de persoane, în vârst\ de peste 18 ani, fiind repre-
zentativ pentru popula]ia cu drept de vot a României. Cercetarea a fost realizat\ în
perioada iulie 1999, cu sprijin financiar din partea CNCSU [i a European Values
Study Group.
Percep]ii ale politicilor sociale [i s\r\cie subiectiv\ 1998 – cercetare realizat\
în colaborare de c\tre Universitatea Bucure[ti [i Institutul de Cercetare a Calit\]ii
Vie]ii, pe un e[antion de 1177 persoane. E[antionul, probabilist bistadial, este
reprezentativ pentru popula]ia de peste 18 ani a României Cercetarea sa realizat
cu sprijin financiar din partea CNCSU, prin Granturile 49/1998 [i 106/1998.
Barometrul Opiniei Publice 2003 (BOP 2003) – cercetare realizat\ de Centrul
de Sociologie Urban\ [i Regional\ la comanda Funda]iei pentru o Societate
Deschis\. E[antionul probabilist, multistadial cuprinde 2063 de persoane [i este
reprezentativ pentru popula]ia de peste 18 ani a României. Cercetarea fost realizat\
în octombrie 2003.
153
Bibliografie
1. Alt, James (1979) – „The Politics of Economic Decline: Economic Management

and Political Behaviour in Britain since 1964”, Cambridge University
Press, Cambridge, London, New York
2. Andersen, Jørgen Goul (1993) – „Sources of Welfare Support in Denmark:
Self-interest or Way-of-life?”, in Hansen Jørgen Erik, Stein Ringen, Hannu
Uusitalo, Robert Erikson (eds.) – Welfare Trends in the Scandinavian
Countries, M.E. Sharpe, Armank, New York, London, pp. 27-54
3. Andersen, Jørgen Goul, Pettersen, Per Arnt, Svallfors, Stefan, Uusitalo,
Hannu (1999) – „The Legitimacy of the Nordic Welfare States: Trends,
Variation, Cleavages, in Kauto Mikko & al]ii (eds.) - Nordic Social Policy:
Changing Welfare States, Routledge, London, New York
4. Baer, Douglas (2001) – „Latent Variable Structural Equation Models”, ICPSR
Summer Program
5. Bagilhole, Barbara, Byrne, Paul (2000) – „From Hard to Soft Law and From
Equality to Reconciliation in the United Kingdom”, in Hantrais Linda (ed.)
– Gendered Policies in Europe – Reconciling Employment and Family Life,
London, Macmillan Press, New York, St. Martin’s Press, pp 124-142
6. Barr, Nicholas (2001) – „Reforming Welfare States in Post-communist
Countries”, in Orlowski Lucjan (ed.) – Transition and Growth in Post-
communist Countries: The Ten – year Experience, Edward Elgar,
Cheltenham, Northampton, p. 169-218
7. Beetham, David (1991) – „The Legitimation of Power”, Macmillan, London
8. Benhabib, Seyla (1996) – „Toward a Deliberative Model of Democratic
Legitimacy”, in Benhabib Seyla (ed.) – Democracy and Difference:
Contesting the Boundaries of the Political, Princeton University Press,
Princeton
9. Berger, Peter, Luckman, Thomas (1999 [1966]) – „Construirea realit\]ii
sociale”, Editura Univers, Bucure[ti
10. Bergqvist, Cristina, Jungar, Ann-Catherine (2000) – „Adaptation or
Diffusion of Swedish Gender Model”, in Hantrais Linda (ed.) – Gendered
Policies in Europe – Reconciling Employment and Family Life, London,
Macmillan Press, New York, St. Martin’s Press
154
11. Blomberg, Helena, Christian Kroll (1999) – „Do Structural Context Matter?
Macro-sociological Factors and Popular Attitudes towards Public Welfare
Services”, în Acta Sociologica, vol. 42, pp. 319-335
12. Blomberg, Helena, Kroll, Christian (1999a) – Who wants to preserve the
Scandinavian Service State? – Attitudes to Welfare Services among Citizens
and Local Government Elites in Finland 1992 – 6, în Svallfors, Stefan [i
Peter Taylor – Gooby (coord.) - The End of Welfare State? – Responses to
State Retrenchment, Routledge, London.
13. Bonoli, Giulano, George, Vic, Taylor-Gooby, Peter (2000) – „European
Welfare Future: Towards a Theory of Retrenchment”, Polity Press,
Cambridge
14. Bonoli, Giuliano (2000) – „Public Attitudes to Social Protection and Political
Economy Traditions in Western Europe”, in European Society, vol 2 (4), p.
431-452
15. Borre, Ole (1995) – „Scope-of-Government Beliefs and Political Support”, in
Borre Ole, Elinor Scarbrough (eds.) – The Scope of Government, Oxford
University Press, Oxford, pp. 344-360
16. Bourricaud, François (1987) – „Legitimacy and Legitimation”, in Current
Sociology, vol. 2 (2), pp. 57-67
17. Brainerd, Elizabeth (1997) – „Women in Transition: Changes in Gender
Wage Differentials in Eastern Europe and the Former Soviet Union”,
Luxembourg Income Study, Working Paper
18. Braker, Rodney (1990) – „Political Legitimacy and the State”, Clarendon
Press, Oxford
19. Brook, Lindsey, Preston, Ian, Hall, John (1998) – „What Drives Support for
Higher Public Spending?”, in Taylor-Gooby Peter (ed.) – Choice and Public
Policy: The Limits to Welfare Markets, Macmillan Press, London, St.
Martin’s Press, New York, pp. 83-96
20. Chiva, Cristina (1998) – „Introducere la edi]ia româneasc\”, în Michale
Banton - Discriminarea, Editura DU Styl, Seria Coincepte în [tiin]ele
sociale, Bucure[ti
21. Cipriani, Roberto (1987) – „The Sociology of Legitimacy: An Introduction”,
in Current Sociology, vol. 2 (2), pp. 1-20
22. Clayton, Richard, Pontusson, Jonas (1998) – „Welfare State Retrenchment
Revised: Entitlements Cuts, Public Sector Restructuring and Inegalitarian
Trends in Advanced Capitalist Societies”, World Politics, vol. 51, pp. 67- 98
23. Comitetul Na]ional Român pentru Conferin]a Mondial\ privind Condi]ia
Femeii (1995)– „Raport Na]ional privind Statutul Femeii în România (1980
– 1994)”, Bucure[ti
24. Confalonieri, Maria, Newton, Kenneth (1995) – „Taxing and Spending: Tax
Revolt or Tax Protest?”, in Borre Ole, Elinor Scarbrough (eds.) – The Scope
of Government, Oxford University Press, Oxford, pp. 121-148
25. Connor, Walter (1997) – „Social Policy under Communism”, in Kapsetin
Ethan, Michael Mandelbaum (eds.) – Sustaining the Transition: The Social
Safety-net in Post-communist Countries, A Council of Foreign Relations
Books, New York, (pp. 10- 45)
155
26. Coughlin Richard (1980) – „Ideology, Public Opinion and Welfare Policy:
Attitudes towards Taxes and Spending in Industrial Societies”, Institute for
International Studies, University of California, Berkeley
27. Deacon, Bob (1993) – „Developments in East European Social Policy”, in
Jones Catherine (ed.) – New Perspective on Welfare State in Europe,
Routledge, pp. 177-197
28. Deacon, Bob (2000) – „East-European Welfare States: The Impact of the
Politics of Globalization”, in Journal of European Social Policy, vol. 10
(2), pp. 146-161
29. Denitch, Bogdan (1979) – „Legitimacy and the Social Order”, in Denitch
Bogdan (ed.) – Legitimation of Regime: International Frameworks for
Analysis, SAGE Studies in International Sociology, nr. 17, SAGE
Publications, London, Beverly Hills, pp. 5-22
30. Deth Jan van, Scarbrought Elinor (1995) – „The Concept of Value”, în Jan
van Deth, Elinor Scarbrought (coord.) - The Impact of Values (Beliefs in
Government, vol. 4), Oxford University Press.
31. Deth van, Jan W. (1995) – „A Macro Setting for Micro Politics” în Jan W van
Deth [i Elinor Scarbrought (coord.) – The Impact of Values, Oxford
University Press, Oxford
32. Deth van, Jan W. (1995) – „The Impact of values” în Jan W van Deth [i Elinor
Scarbrought (coord.) – The Impact of Values, Oxford University Press,
Oxford
33. Dixon, John, Shik Kim, Hyung (1992) – „Social Welfare Under Socialism”,
in Dixon John, David Macarov (eds.) – Social Welfare in Socialist
Countries, Routledge, London, New York, pp. 1-8
34. Dogan, Mattei (1988) – „Introduction: Strains on Legitimacy”, in Dogan
Mattei (ed.) – Comparing Pluralist Democracies: Strains on Legitimacy,
Westview Press, Boulder, London, pp. 1- 20
35. Dogan, Mattei (1994) – „The Pendulum between Theory and Substance:
Testing Concepts of Legitimacy and Trust”, in Dogan Mattei, Ali Kazancigil
(eds.) – Comparing Nations: Concepts, Strategies, Substance, Blackwell,
Oxford, Cambridge, pp. 297-313
36. Easton, David (1965) – „A System Analysis of Political Life”, John Wiley &
Sons, New York, London, Sidney
37. Easton, David (1968) – „The Analysis of Political Systems”, in Macridis Ray,
Bernard Brown (eds.) – Comparative Politics: Notes and Readings, The
Dorsey Press, Homewood, Illinois, (pp. 86-96)
38. Eckstein, Harry (1979) – „Support for Regimes: Theories and Tests”,
Princeton University Press, Centre for International Studies, Research
Monography nr. 44
39. Edlund, Jonas (1999) – Attitudes to Income redistribution and Taxation in
Sweden, Great Britain and United States, în Svallfors, Stefan [i Peter Taylor
– Gooby (coord.) - The End of Welfare State? – Responses to State
Retrenchment, Routledge, London.
156
40. Edlund, Jonas (1999a) – „Citizen and Taxation: Sweden in Comparative

Perspective”, tez\ doctoral\ la Departamentul de Sociologie al Universit\]ii
din Umea, nr. 11
41. Edlund, Jonas (1999b) – „Trust in Government and Welfare Regimes:
Attitudes towards Redistribution and Financial Cheating in the United
States and Norway”, în Edlund Jonas - Citizen and Taxation: Sweden in
Comparative Perspective, tez\ doctoral\ la Departamentul de Sociologie al
Universit\]ii din Umea, nr. 11
42. EspingAnderson, Gøsta (1997) – „After the Golden Age? Welfare State
Dilemmas in Global Economy” în Gosta EspingAndersen (ed.) – Welfare
State in Transition – National Adaptation in Global Economies, Sage
Publications, Londra
43. Esping–Anderson, Gøsta (1990) – „The Three Worlds of Welfare Capitalism”,
Polity Press, Cambridge
44. Esping–Anderson, Gøsta (1999) – „Social Foundation of Post-industrial
Economies”, Oxford University Press
45. Ester, Peter, Halman, Loek, Moor, Ruud de (1994) – The Individualizing
Society. Value Change in Europe and North America, Tilburg University
Press, Tilburg
46. Etzioni, Amitai (1988) – „The Moral Dimension: Towards a New Economics”,
The Free Press, New York, Collier Macmillan Publisher, London
47. Evans, Geoffrey (1996) – „Cross-national Differences in Support for Welfare
and Redistribution: A Evaluation of Competing Theories”, in Taylor Bridget
& Katarina Thomson (eds.) – Understanding Change in Social Attitudes,
Dartmouth – Aldershot, Brookfield USA, Singapore, Sidney, pp. 185-208
48. Fagnani, Jeanne (1998) – „Recent Changes in Family Policies in France –
Political Trade-offs and Economic Constraints”, in Drew, Eileen, Emerek,
Ruth, Mahon, Evelyn (eds.) – Women, Work and the Family in Europe,
London, New York, Routledge, pp. 58-65
49. Ferge, Szuzsa (1995) – „Social Policy Reform in Post-communist Countries:
Various Reform Strategy”, in Stein, Ringen, Claire Wallace (eds.) – Social
Reform in East Central Europe: New Trends in Transition, Prague Papers in
Social Responses to Transformation, vol. III, Central European University,
pp. 1-38
50. Firebaught, Gleen, Dumitru Sandu (1998) – „Who Supports Marketization
and Democratization in PostCommunist Romania? în Sociological Forum,
Vol. 13, Nr. 3.
51. Fishbein, Martin, Ajzen, Icek (1975) – „Belief, Attitudes, Intention and
Behaviour – An Introduction to Theory and Research”, Addison – Wesley
Publishing Company, Massachussetts
52. Fong, Monica (1996) – „România: problemele femeilor în perioada de tran-
zi]ie”, Departamentul de Politic\ Social\ [i S\r\cie al B\ncii Mondiale.
53. Frunz\, M\lina, Bogdan Voicu (1997) – „Statul [i ]\ranul român. Un studiu
de caz” în Revista de Cercet\ri Sociale, Anul 4, Nr. 3.
157
54. Fuchs, Dieter, Guidorossi, Giovanna, Svensson, Palle (1995) – „Support for
Democratic System”, in Klingerman Hans-Dieter, Dieter Fuchs (eds.) –
Citizens and the State, Oxford University Press, Oxford, pp. 323-353
55. Gelissen, J (2000) – „Popular Support for Institutionalized Solidarity: A
Comparison between European Welfare States”, în International Journal of
Social Welfare, vol. 9, pp. 285-300
56. George, Vic (1996) – „The Future of Welfare State” în Vic George [i Peter
TaylorGooby (coord.) European Welfare Policy – Squaring the Welafre
Circle, St. Martin’s Press, New York
57. Gevers, J. , Gelissen, J. , Arts, W, Muffels, R. (2000) – „Public Health Care
in the Balance: Exploring Popular Support for Health Care Systems in the
European Union”, în International Journal for Social Welfare, vol. 9, pp.
301-321
58. Giddens, Anthony (1994) – „Beyond Left and Right: The Future of Radical
Politics”, Polity Press, Cambridge
59. Giddens, Anthony (2000) – „The Third Way and Its Critics”, Polity Press,
Cambridge
60. Golding, George, Middleton, Sue (1982) – „Images of Welfare: Press and
Public Attitudes to Poverty”, Martin Robertson, Oxford
61. Gornick, Janet (1999) – „Gender Equality in the Labour Market: Women’s
Employment and Earnings”, Luxembourg Income Study, Working Paper
No. 206.
62. Gornick, Janet, Meyers, Marcia, Ross, Katherin (1996) – „Supporting the
Employment form Mothers: Policy Variation Across Fourteen Welfare
States”, Luxembourg Income Study, Working Paper No. 139.
63. Götting, Ulrike (1998) – „In Defense of Welfare: Social Protection and Social
Reform in Eastern Europe”, in Rhodes Martin, Yves Meny (eds.) – The
Future of the European Welfare: A New Social Contract?, Macmillan Press,
London, St. Martin’s Press, New York, pp. 125-154
64. Gunther, Richard, Montero, Jose Ramon (2000) – „Political Legitimacy in
New Democracies”, Studies in Public Policy, nr. 341, Centre for Study in
Public Policy, University of Strathclyde, Glasgow
65. Habermas, Jürgen (1976) – „Problems of Legitimation in Late Capitalism”,
in Connerton, Paul (ed.) – Critical Sociology: Selected Readings, Penguin
Books, pp. 363-387
66. Halman Loek, Astrid Vloet - „Measuring and comparing values in 16
countries of the Western world - Documentation of the European Values
Study 1981-1990 in Europe and North America”, Manuscript
67. Hantrais, Linda (2000) – „From Equal Pay to Reconciliation of Employment
and Family Life”, în Hantrais Linda (coord.) – Gendred Policies in Europe
– Reconciling Employment and Family Life, Macmillan Press – London, St.
Martin’s Press, New York
68. Hantrais, Linda, Letabiler, Marie-Thérèse (1996) – „Families and Family
policies in Europe”, London, New York, Longman
69. Hartl, Jan (1994) – „Perceptions of Social Safety in Czech and Slovac
Republic, Hungary and Poland”, in Bozóki András (ed) – Democratic
158
Legitimacy in Post-communist Societies, T-Twins Publishing House,

Budapest, pp. 267-292
70. Heller, Agnes (1982) – „Phases of Legitimation in Soviet-type Societies”, in
Rigby, T.H, Ferenc Feher (eds.) – Political Legitimation in Communist
States, Macmillan Press in association with St. Anthony’s College, Oxford,
pp. 45-61
71. Huseby, Beate (1995) – „Attitudes towards the Size of Government”, in Borre
Ole, Elinor Scarbrough (eds.) – The Scope of Government, Oxford
University Press, Oxford, p. 83
72. Inglehart, Ronald (1971) – The Silent Revolution in Europe: Intergenerational
Change in Post-Industrial Societies, American Political Science Review 65
(pp. 991-1017)
73. Inglehart, Ronald (1990) – Culture Shift in Advanced Industrial Societies,
Princeton University Press
74. Inglehart, Ronald (1997) – Modernization and Post-Modernization. Cultural,
Economic and Political Change in 43 Societies, Princeton University Press
75. Jacoby, William (1994) – „Public Attitudes Towards Public Spending”,
American Journal of Political Science, vol. 38, pp. 336 -361
76. Johanson, Jan Erik, Mattila Mikko (1994) – „The Vicious Circle of Cutback
Policies: Citizens’ Attitudes towards Cutbacks in Finnish Welfare Service”,
Scandinavian Political Studies, vol. 17 (4), pp. 289-303
77. Kersbergeen, Kees van (1998) – „The Declining Resistance of Welfare State
to Change?”, in Kuhnle Stein (ed.) – The Survival of the Welfare State,
Routledge, London, New York
78. Klein, Rudolf (1993) – „O’Goffe’s Tale: Or What Can We Learn from the
Success of the Capitalist Welfare State?”, în Jones Catherine (ed.) – New
Perspective on Welfare State in Europe, Routledge, pp. 7-17
79. Kluckhohn, Clyde (1951) – „Values and Value Orientations în the Theory of
Action”, în Parsons, Talcott, Edward Shils (coord.) – Toward a General
theory of Action, Harper & Row Publishers, New York
80. Kluegel, James, Mason, David (2000) – „Market Justice in Transition”, în
Mason, David et. al (coord.) – Marketing Democracy: Changing Opinion
about Inequality and Politics in East Central Europe, Rowman & Littlefield
Publishers, Lanham, Boulder, New York, Oxford, pp. 161-178
81. Kluegel, James, Mason, David (2000b) – „Political System Legitimacy:
Representative? Fair?”, în Mason, David et. al (coord.) – Marketing De-
mocracy: Changing Opinion about Inequality and Politics in East Central
Europe, Rowman & Littlefield Publishers, Lanham, Boulder, New York,
Oxford, pp. 188- 214
82. Kluegel, James, Mason, David (2000c) – „Conclusion: Social Justice,
Democracy, and Capitalism in Eastern Europe”, în Mason, David et. al
(coord.) – Marketing Democracy: Changing Opinion about Inequality and
Politics in East Central Europe, Rowman & Littlefield Publishers, Lanham,
Boulder, New York, Oxford, pp. 238 - 257
159
83. Korpi, Walter (1980) – „Social Policy and Distributional Conflict in the
Capitalist Democracies: A preliminary Comparative Framework”, in West
European Politics, vol. 3 (1), pp. 296- 316
84. Krisch, Henry (1982) – „Political Legitimation in the German Democratic
Republic”, in Rigby, T.H, Ferenc Feher (eds.) – Political Legitimation in
Communist States, Macmillan Press in association with St. Anthony’s
College, Oxford, pp. 101-115
85. Lane, Robert (1979) – „The Legitimacy Bias: Conservative Man in Market
and State”, in Denitch Bogdan (ed.) – Legitimation of Regime: International
Frameworks for Analysis, SAGE Studies in International Sociology, nr. 17,
SAGE Publications, London, Beverly Hills, pp. 55-80
86. LeGrand, Julian (1982) – „The Strategy of Equality: Redistribution and the
Social Services”, George Allen & Unwin, London
87. LeGrand, Julian (1991) – „Equality and the Choice: An Essay on Economics
and Applied Philosophy”, Harper Collins Academic, London
88. Leibfried, Stephan (1993) – „Towards a European Welfare State? On
Integrating Poverty Regimes into the European Community”, in Jones
Catherine (ed.) – New Perspective on Welfare State in Europe, Routledge,
pp. 133-153
89. Lewis, Alan (1982) – „The Psychology of Taxation”, Martin Robertson, Oxford
90. Lillbacka, Ralf (1999) – „The Legitimacy of the Political Systems: The Case
of Finland”, Abo Akademi University Press, Abo
91. Linz, Juan (1988) – „Legitimacy of Democracy and the Socioeconomic
System”, in Dogan Mattei (ed.) – Comparing Pluralist Democracies:
Strains on Legitimacy, Westview Press, Boulder, London, pp. 65- 90
92. Lipset, Seymour Martin (1959) – „Some Social Requisites of Democracy:
Economic Development and Political Legitimacy”, in The American
Political Science Review, vol. 53 (1), pp. 69-105
93. Lipset, Seymour Martin (1960) – „Political Man: The Social Bases of
Politics”, Doubleday& Company, Garden City, New York
94. Listhaug, Ola, Miller, Arthur (1985) – Public Support for Tax Evasion: Self-
interest or Symbolic Politics?, în European Journal of Political Research,
vol 13, pp. 265- 282.
95. Lohkamp Himmighofen, Marlene, Dienel, Christiane (2000) –
„Reconciliation Policies from a Comparative Perspective”, in Hantrais
Linda (ed.) – Gendered Policies in Europe – Reconciling Employment and
Family Life, London, Macmillan Press, New York, St. Martin’s Press
96. Mahon, Evelyn (1998) – „Class, Mothers and Equal Opportunities to Work”,
in Drew, Eileen, Emerek, Ruth, Mahon, Evelyn (eds.) – Women, Work and
the Family in Europe, London, New York, Routledge, pp. 170-181
97. Mandelbaum, Michael (1997) – „Introduction”, in Kapsetin Ethan, Michael
Mandelbaum (eds.) – Sustaining the Transition: The Social Safety-net in
Post-communist Countries, A Council of Foreign Relations Books, New
York, (pp. 1-9)
98. Mareš, Petr, Musil, Libor, Rabušic, Ladislav (1994) – „Values and the
Welfare State in Czechoslovachia”, in Bryant Christopher, Edmund
160
Mokrzycki (eds.) – The New Great Transformation? Change and Continuity

in East-Central Europe, Routlidge, London, New York (pp. 78-98)
99. M\rginean, Ioan (1994) – „Politica social\ [i economia de pia]\ în
România”, Centrul de Informare [i Documentare Economic\, Bucure[ti
100. M\rginean, Ioan (1999) – „Tendin]e în evolu]ia asigur\rilor sociale din
România”, în C\t\lin Zamfir (coord.) – Politici Sociale în România: 1990 –
1998, Editura Expert, Bucure[ti, pp. 181-198
101. M\rginean, Ioan (1999b) – „Suportul social pentru democra]ie”,
Sociologie Românesc\, Nr. 2, pp. 3-18
102. M\rginean, Ioan (2001) – „Puncte critice ale finan]\rii politicilor sociale
în România”, în Analele Institutului Na]ional de Cercet\ri Economice,
Centrul de Informare [i Documentare Economic\, Bucure[ti, pp. 94-116
103. Markus, Maria (1982) – „Overt and Covert Modes of Legitimation in East
European Societies”, in Rigby, T.H, Ferenc Feher (eds.) – Political
Legitimation in Communist States, Macmillan Press in association with St.
Anthony’s College, Oxford, pp. 80-90
104. Mastilak, Julius (2003) – „Welfare policies in the two transition countries:
Slovakia and Poland”, in Voicu Bogdan, Hora]iu Rusu (eds.) –
Globalization, Integration, and Social Development in Central and Eastern
Europe, Psihomedia, Sibiu
105. Merelman, Richard (1966) – „Learning and Legitimacy”, in The American
Political Science Review, vol. 60 (3), pp. 548-561
106. Merkl, Peter (1988) – „Comparing Legitimacy and Values among
Advanced Democratic Countries”, in Dogan Mattei (ed.) – Comparing
Pluralist Democracies: Strains on Legitimacy, Westview Press, Boulder,
London, pp. 21- 40
107. Meyer, Gerd (1994) – „Democratic Legitimacy in Post-communist
Societies: Concepts and Problems”, in Bozóki András (ed) – Democratic
Legitimacy in Post-communist Societies, T-Twins Publishing House,
Budapest, pp. 13-56
108. Mihu], Liliana (1999a) – „Politica social\ a ]\rilor Europei Centrale [i de
Est în anii ‘90", în Mihu] Liliana, Bruno Lauritzen – Modele de Politici
Sociale, Editura Didiactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, pp. 235-278
109. Mihu], Liliana (1999b) – „România în c\utarea unui nou model de politic\
social\”, în Mihu] Liliana, Bruno Lauritzen – Modele de Politici Sociale,
Editura Didiactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, pp. 279 -320
110. Mishler, William, Rose, Richard (1998) – „Five Years after the fall:
Trajectory of Support for Democracy in Post-communist Europe”, Studies
in Public Policy, nr. 298, Centre for Study in Public Policy, University of
Strathclyde, Glasgow
111. Mishler, William, Rose, Richard (2000) – „Political Support for
Incomplete Democracies: Realist vs. Idealist Theories and Measurement”,
Studies in Public Policy, nr. 333, Centre for Study in Public Policy,
University of Strathclyde, Glasgow
112. Mishler, William, Rose, Richard (2000b) – „Learning and Re-learning
Regime Support: The Dynamics of the Post-communist Regimes”, Studies
161
in Public Policy, nr. 326, Centre for Study in Public Policy, University of
113. Mullard, Maurice, Spicker, Paul (1998) – „Social Policy in a Changing
Society”, Routlidge, London, New York
114. Munich Richard (1987) – „Parsonian Theory Today: In Search of a New
Synthesis”, în Anthony Giddens, Jonathan Turner (coord.), Social Theory
Today, Cambridge University Press, Cambridge.
115. Munro, Neil (2001) – „National Context or Individual Differences?
Influences on Regime Support in Post-communist Societies”, Studies in
Public Policy, nr. 347, Centre for Study in Public Policy, University of
116. Nielsen, Klaus (1996) – „Eastern Europe Systems in Comparative
Perspective”, in Greve Bent (ed.) – Comparative Welfare Systems: The
Scandinavian Model in a Period of Change, Macmillan Press, London, St.
Marin’s Press, New York, pp. 185 – 213
117. Nodia, Ghia (1996) – „How Different are Post-communist Transitions?”,
Journal of Democracy, vol. 7 (4), pp. 15-29
118. O’Connor James (1973) – „The Fiscal Crisis of the State”, St. Martin’s
Press, New York
119. O’Connor, Julia (1996) – „From Women in the Welfare State to Gendering
Welfare Regimes”, in Current Sociology, Volume 44, No.2
120. O’Connor, Julia, Orloff, Ann Shola, Shaver, Sheila (1999) – „States,
Markets, Families – gender, Liberalism and Social Policy in Australia,
Canada, Great Britain and the United States”, Cambridge, Cambridge
University Press.
121. Offe, Claus (1984) – „Contradiction of the Welfare State”, Mass.: MIT
press, Cambridge
122. Offe, Claus (1987) – „Democracy Against the Welfare State?: Structural
Foundation of Neoconservative Political Opportunities”, in Political
Theory, vol. 15 (4), pp. 501-537
123. Offe, Claus (1996) – „Varieties of Transitions – The East European and
East German Experience”, Polity Press, Cambridge
124. Oorschot, Wim van (2000) – „Why Pay for Welfare? A Sociological
Analysis of Reasons for Welfare Solidarity”, in The Netherlands’s Journal
of Social Science, vol. 36 (1), pp. 15-36
125. Oorschot, Wim van, Halman, Loek (2000) – „Blame or Fate, Individual
or Social?: An International Comparison of Popular Explanation of
Poverty”, in European Society, vol. 2 (1), pp. 1-28
126. Papadakis, Elim, Bean, Clive (1993) – „Popular Support for the Welfare
State: A Comparison between Institutional Regimes”, Journal of Public
Policy, vol. 13 (3), pp. 227-254
127. Papadopulos, Theodoros (1998) – „Greek Family Policy from a
Comparative Perspective”, in Drew, Eileen, Emerek, Ruth, Mahon, Evelyn
(eds.) – Women, Work and the Family in Europe, London, New York,
Routledge, pp. 47-57
162
128. Pascal, Gillian, Manning, Nick (2000) – „Gender and Social Policy:
Comparing Welfare States in Eastern Europe and Former Soviet Union”, in
Journal of European Social Policy, vol. 10, pp. 240-266
129. Peillon, Michel (1996) – „A Qualitative Comparative Analysis of the
Welfare Legitimacy”, Journal of European Social Policy, vol. 6 (3), pp.
175-190
130. Pettersen, Per Arnt (2001) – „Welfare State Legitimacy: Ranking, Rating,
Paying: The popularity and Support for Norwegian Welfare Programs in the
Mid 1900s”, in Scandinavian Political Studies, vol. 24, pp. 27-47
131. Petterson, Per Arnt (1995) – „Who Wants Economic Transfers? Changes
from the 19960s to the Early 1990s”, in Svallfors, Stefan (ed.) – In the Eye
of the Beholder: Opinion on Welfare and Justice in Comparative
Perspective, Impello Säljsupport AB, Umea
132. Pierson Christopher (1991) – „Beyond the Welfare State?”, Polity Press,
Cambridge.
133. Pierson, Paul (1998) – „Irresistible Forces, Immovable Objects: Post-
industrial Welfare States Confront Permanent Austerity”, Journal of
European Public Policy, Vol. 4, pp. 539-560
134. Preda, Marian (2002) – „Politica social\ româneasc\ între s\r\cie [i
globalizare”, Polirom, Ia[i
135. Rabušic, Ladislaw, Sirovátka, Tomáš (1999) – „Czech Welfare State and
Its Legitimacy”, in Polish Sociological Review, vol. 126 (2), pp. 239-263
136. Rawls, John (1973) – „A Theory of Justice”, The Belknap Press of Harvard
University Press, Cambridge Massachusetts
137. Ringen, Stein (1987) – „The Possibility of Politics: A Study in the Political
Economy of the Welfare State”, Clarendon Press, Oxford
138. Rinkevicius, Leonardas (2000) – „Public Risk Perception in a ‘Double –
Risk’ Society: The Case of Ignalian Nuclear Power Plant in Lithuania”,
Innovation, Vol. 13 (3), pp. 279-289
139. Rokeach, Milton (1973) – „The Nature of Human Values”, The Free Press,
New York, Collier Macmillan Publishers, London
140. Roller, Edeltraud (1995a) – „Political Agendas and Beliefs about the Scope
of Government”, in Borre Ole, Elinor Scarbrough (eds.) – The Scope of
Government, Oxford University Press, Oxford pp. 55-86
141. Roller, Edeltraud (1995b) – „The Welfare State: The Equality Dimension”,
in Borre Ole, Elinor Scarbrough (eds.) – The Scope of Government, Oxford
University Press, Oxford, pp. 165-197
142. Rose, Richard (1984) – „Understanding Big Government: The Programme
Approach”, SAGE Publications, London, Beverly Hills, New Delhi
143. Rose, Richard, Mishler, William, Haerpfer, Christian (1998) –
„Democracy and Its Alternatives: Understanding Post-communist
Societies”, Polity Press, Cambridge
144. Rose, Richard, Peters, Guy (1978) – „Can Government Go Bankrupt?”,
Basic Books Publishers, New York
145. Rothschild, Joseph (1979) – „Political Legitimacy in Contemporary
Europe”, in Denitch Bogdan (ed.) – Legitimation of Regime: International
163
Frameworks for Analysis, SAGE Studies in International Sociology, nr. 17,

SAGE Publications, London, Beverly Hills, pp. 37-54
146. Sainsbury, Diane (1996) – „Gender, Equality and Welfare States”,
Cambridge, New York, Melbourne, Cambridge University Press
147. Sainsbury, Diane (1999a) – „Gender, Policy Regimes and Politics”, in
Sainsbury Diane (ed.) – Gender and Welfare State Regimes, Oxford, Oxford
University Press, pp. 245-275
148. Sainsbury, Diane (1999b) – „Women’s and Men’s Social Rights:
Gendering Dimensions of Welfare States”, in Sainsbury Diane (ed.) –
Gender and Welfare State Regimes, Oxford, Oxford University Press, pp.
150-169
149. Sanders, Arthur (1988) – „Rationality, Self-interest and Public Attitudes
on Public Spending”, in Social Science Quarterly, vol. 69 (2), pp. 311-324
150. Sandu, Dumitru (1996) – „Sociologia tranzi]iei – Valori [i tipuri sociale
în România”, Editura Staff, Bucure[ti
151. Sandu, Dumitru (1996a) – „Statul ca reprezentare” în Sfera Politicii, nr.
36
152. Sihvo, Tuire, Uusitalo, Hannu (1995) – „Economic Crisis and Support for
the Welfare State in Finland 1975 – 1993", Acta Sociologica, vol. 38, pp.
251-262
153. St\nculescu, Manuela, Ilie, Simona (2001) – „Informal Sector in
Romania”, PNUD [i ICCV, Bucure[ti
154. Stark, David (1996) – „Recombinant Property in Eastern European
Capitalism”, în American Journal of Sociology, vol. 101 (4), pp. 993-1027
155. Stroie Simona (1999) – „Politici de suport pentru [omeri” în C\t\lin Zamfir
(coord.) Politici sociale în România: 1990-1998, Editura Expert, Bucure[ti
156. Svallfors, Stefan (1993) – „Dimensions of Inequality: A Comparison of
Attitudes in Sweden and Britain”, European Sociological Review, vol. 9
(3), pp. 267-287
157. Svallfors, Stefan (1995) – „The End of Class Politics? Structural Cleavages
and Attitudes in Sweden Welfare Policies”, Acta Sociologica, vol. 38, pp.
53-74
158. Svallfors, Stefan (1997) – „Worlds of Welfare and Attitudes to
Redistribution: A Comparison of Eight Western Nations”, European
Sociological Review, vol. 13 (3), pp. 283-304
159. Svallfors, Stefan (1999) – The Middle Class and Welfare State
Retrenchment – attitudes to Swedish Welfare Policies, în Svallfors, Stefan
[i Peter Taylor – Gooby (coord.) - The End of Welfare State? – Responses to
State Retrenchment, Routledge, London.
160. Svallfors, Stefan (2000) – „Political Trust and Support for State
Intervention in Different Policy Regimes”, prezentat\ la Annual Meeting of
the International Social Survey Program, Lisabona [i la conferin]a
Institutional Analysis and Contemporary Challenges for the modern Welfare
State, Gotteborg.
161. Szelényi, Ivan (1999) – „The Rise of Managerialism: The ‘New’ Class
after the Fall of Communism”, in Boje Thomas, Bart van Steenbergen,
164
Sylvia Walby (eds.) – The European Societies: Fusion or Fission?,

Routledge, London, New York, pp. 215-233
162. Sztompka, Piotr (1999) – „The Core of Post-communist Transformations”,
in Boje Thomas, Bart van Steenbergen, Sylvia Walby (eds.) – The European
Societies: Fusion or Fission?, Routledge, London, New York, pp. 205-214
163. Sztompka, Piotr (2000) – „Cultural Trauma: The Other Face of Social
Change”, in European Journal of Social Theory, vol. 3 (4), pp. 449-466
164. Taylor-Gooby, Peter (1985) – „Attitudes to Welfare”, in Journal of Social
Policy, vol. 14 (1), pp. 73-81
165. Taylor-Gooby, Peter (1985b) – „The Politics of Welfare: Public Attitudes
and Behaviour”, in Klein Rudolf, Michael O’Higgins (eds.) – The Future f
Welfare, Basil Blackwell, Oxford, New York, pp. 73 -87
166. Taylor-Gooby, Peter (1985c) – „Public Opinion, Ideology and State
Welfare”, Routledge and Kegan Paul, London, Boston, Melbourne
167. Taylor-Gooby, Peter (1988) – „The Future of the British Welfare State:
Public Attitudes, Citizenship and Social Policy under the Conservative
Governments of the 80s”, European Sociological Review, vol. 4 (1), pp. 1-
19
168. Taylor-Gooby, Peter (1995) – „Who Wants the Welfare State? Support for
State Welfare in European Countries”, in Svallfors, Stefan (ed.) – In the Eye
of the Beholder: Opinion on Welfare and Justice in Comparative
Perspective, Impello Säljsupport AB, Umeå
169. Taylor-Gooby, Peter (1998) – „Choice and Policy Agenda”, in Taylor-
Gooby Peter (ed.) – Choice and Public Policy: The Limits to Welfare
Markets, Macmillan Press, London, St. Martin’s Press, New York, pp. 1-23
170. Taylor-Gooby, Peter (2000) – „Risk and Welfare”, în Taylor-Gooby Peter
(ed.) – Risk, Trust and Welfare, Macmillan Press, London, St. Martins’
Press, New York, pp. 1-18
171. Taylor-Gooby, Peter (2001) – „Sustaining Welfare State in Hard Times:
How Will Foot the Bill?”, în Journal of European Social Policy, vol. 11, pp.
133-147
172. Teodorescu, Mihaela, Stroie, Simona (1999) – Politica fiscal\ – câteva
implica]ii sociale, în C\t\lin Zamfir (coord..) – Politici sociale în România:
1990 - 1998, Editura Expert, Bucure[ti.
173. Tóka, Gabor (1995) – Political Support in East-Central Europe, in
Klingerman Hans-Dieter, Dieter Fuchs (eds.) – Citizens and the State,
Oxford University Press, Oxford, pp. 354-382
174. Trifiletti, Rossana (1999) – „Southern European Welfare Regimes and the
Worsening Position of Women”, in Journal of European Social Policy, vol.
9, pp. 49-64.
175. UNICEF (1999) – „Women in Transition”, Regional Monitoring Report,
No. 6, Florence, UNICEF International Child Development Centre
176. Valiente, Celia (2000) – „Reconciliation Policies in Spain”, in Hantrais
Linda (ed.) – Gendered Policies in Europe – Reconciling Employment and
Family Life, London, Macmillan Press, New York, St. Martin’s Press, pp.
143-159
165
177. Verdery, Katherine (2003) – „Socialismul-Ce a fost [i ce urmeaz\”,

Institutul European, Ia[i
178. Voicu, Bogdan (2003) – „Postcomunismul: surse, institu]ii [i strategii
individuale”, disponibil la adresa www.iccv.ro
179. Voicu, M\lina (2000) – Reprezent\ri asupra statului, prezentat la Colocviul
Zece ani de la înfiin]are, organizat de Institutul de Cercetare a Calit\]ii
Vie]ii, Bucure[ti.
180. Weber, Max (1968) – „On Charisma and Institution Building”, The Press
of Chicago University, Chicago, London
181. Widmaier, Urlich (1988) – „Tendencies toward an Erosion of Legitimacy”,
in Dogan Mattei (ed.) – Comparing Pluralist Democracies: Strains on
Legitimacy, Westview Press, Boulder, London, pp. 144-160
182. Wilensky, Harold (1975) – „The Welfare State and Equality: Structural
and Ideological Roots of Public Expenditures”, University of California
Press, Berkley, Los Angeles, London
183. Wilensky, Harold (1980) – „Foreword”, in Coughlin Richard – Ideology,
Public Opinion and Welfare Policy: Attitudes towards Taxes and Spending
in Industrial Societies, Institute for International Studies, University of
California, Berkeley
184. Zamfir C\t\lin (1995b) – „Criza statului bun\st\rii [i perspectivele dep\[irii
crizei” în C\t\lin Zamfir [i Elena Zamfir (coord.) - Politici sociale: România
în context European, Editura Alternative, Bucure[ti
185. Zamfir, C\t\lin (1995) – „Politicile sociale în Europa de Est în tranzi]ie”,
în C\t\lin Zamfir [i Elena Zamfir (coord.) – Politici sociale: România în
context European, Editura Alternative, Bucure[ti
186. Zamfir, C\t\lin (1995a) – „Unitate [i diversitate în statul bun\st\rii” în
C\t\lin Zamfir [i Elena Zamfir (coord.) – Politici sociale: România în
context European, Editura Alternative, Bucure[ti
187. Zamfir, C\t\lin (1997) – „Legitimitatea guvern\rii” în Raportul Na]ional
al Dezvolt\rii Umane – România 1997, Editura Expert, Bucure[ti
188. Zamfir, C\t\lin (1999a) – „Politica social\ efectiv\: 1990-1998”, în C\t\lin
Zamfir (coord.) – Politici Sociale în România: 1990-1998, Editura Expert,
Bucure[ti, pp. 65-112
189. Zamfir, C\t\lin (1999b) – „Politica social\ în tranzi]ie. Prima etap\: politica
social\ de tip reparatoriu”, în C\t\lin Zamfir (coord.) – Politici Sociale în
România: 1990-1998, Editura Expert, Bucure[ti, pp. 41-52
190. Zamfir, C\t\lin (2000) – „Politica social\ în România în tranzi]ie”, în
Zamfir Elena, Ilie B\descu, C\t\lin Zamfir (coord.) – Starea societ\]ii
române[ti dup\ 10 ani de tranzi]ie, Editura Expert, Bucure[ti, pp. 13-33
191. Zamfir, C\t\lin (2003) – „Procesul politic în tranzi]ia din România: o
explica]ie structural\”, Sociologie româneasc\, vol. 1 (1 - 2), pp. 5-30
192. Zamfir, Elena [i al]ii (1999) – Politici de suport pentru femei, în C\t\lin
Zamfir (coord..) – Politici sociale în România: 1990-1998, Editura Expert,
Bucure[ti.
166
193. Zamfir, Elena, Zamfir C\t\lin (1999a) – „Politica social\ în socialism”,

în C\t\lin Zamfir (coord.) – Politici Sociale în România: 1990-1998, Editura
Expert, Bucure[ti, pp. 21-34
194. Zamfir, Elena, Zamfir, C\t\lin (2000) – „Situa]ia femeilor în România”,
Expert, Bucure[ti
195. Zariski, Raphael (1986) – „The Legitimacy of Opposition Parties in
Democratic Political Systems: A New Use for an Old Concept”, The Western
Political Quarterly, vol. 39, pp. 29-47
167
168

Mvoicu Bunastare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mvoicu Bunastare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DESPRE LEGITIMITATEA POLITICILOR SOCIALE ~N ROM+NIA

Despre legitimitatea politicilor

Editura Expert Projects

Acest material este protejat de legile copyright-ului în vigoare.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale:

Despre legitimitatea politicilor

Editura Expert Projects

Capitolul 5 Suport declarativ [i respingere efectiv\. Atitudinea

Trecere de la economia planificat\ la cea de pia]\, de la proprietatea de stat la

sociale. Cu toate acestea nu se poate vorbi despre pasivism [i paternalism din

op]iunile colectivit\]ii [i este de a[teptat ca acestea s\ se bucure de legitimarea

Legitimitatea este prezent\ în grade diferite, în regimuri politice diferite

serie de probleme. În plus, Deth [i Scarbrough subliniaz\ faptul c\ valorile nu

Dinamica [i m\surarea legitimit\]ii

de suport care le asigur\ un anumit grad de stabilitate chiar [i în condi]iile unei

Conceptul de suport social

Suportul difuz constituie „un rezervor de atitudini favorabile care îi ajut\ pe

Prezentul capitol î[i propune s\ treac\ în revist\ factorii care influen]eaz\

Factori determinan]i pentru legitimitatea [i suportul

Interesul personal versus orientarea ideologic\

generos. O serie de teorii care abordeaz\ problema sc\derii suportului pentru

Situa]ia economic\ general\

Tipul de program/beneficiu furnizat

Tipul de regim al bun\st\rii

Dinamica suportului social pentru regimul

Wilensky (1975) arat\ c\ „asociatele afluen]ei – o mas\ de mijloc4 crescut\,

Momentul 1989 a constituit un punct de cotitur\ nu numai pentru sistemul

Profilul politicilor sociale în societ\]ile comuniste

cump\rarea unui bun sau altuia, asigurând-se o omogenitate crescut\ a con-

Dar nu numai [omajul nu era recunoscut oficial, nici s\r\cia nu exista în

Bun\stare social\ [i legitimitate în comunism

Krisch (1982) arat\ c\ bazele legitimit\]ii regimurilor comuniste sunt diferite

Post-comunismul [i politicile sociale

vilegiilor [i bun\st\rii la nivelul întregii societ\]i fapt esen]ial pentru designul

asupra op]iunilor în domeniul bun\st\rii în toate ]\rile din regiune. În continuare

Caracteristicile regimurilor de bun\stare post-comuniste

Implicarea mai activ\ a familiei în îngrijirea copiilor este îns\ încurajat\ de

Profilul politicilor sociale în România dup\ 1989

strându-se totu[i accesul universal la o serie de programe na]ionale de s\n\tate,

Pe baza celor expuse in aceast\ sec]iune se poate concluziona c\ regimul de

Regimul de bun\stare „ideal” pentru România

a[teptat ca popula]ia României s\ sus]in\ statul ca principal agent în furnizarea

femeile, în calitate de cet\]eni ai statului comunist munceau în propor]ie aproape

urmat\ de o parte dedicat\ prezent\rii op]iunilor popula]iei pe baza datelor em-

Tipuri de state ale bun\st\rii

asigure o redistribuire la nivelul societ\]ii. Îns\ [i acest model sa dovedit a fi

La acesta se adaug\ faptul c\ popula]ia respinge ideea acord\rii unor beneficii

reprezent\rilor asupra rolului statului în domeniul politic se poate vorbi de nu

[i, în consecin]\ vor fi mai ata[ate de modelul de furnizare a bun\st\rii promovat

Cine trebuie s\ asigure bun\starea?

Tabelul 1 – Principalul actor implicat în rezolvarea problemelor sociale

(întrebarea se refer\ la problema social\ considerat\ de subiect ca fiind cea

Sursa datelor: Percep]ii asupra problemelor sociale [i s\r\cie subiectiv\, 1998

Cea dea doua dimensiune inclus\ în analiz\ se refer\ la principalul actor

Tabelul 2 – Principalul actor implicat în ajutarea celor s\raci8

Ceilal]i actori sunt invoca]i în semnificativ mai pu]ine cazuri. Se constat\ c\

Tabelul 3 – Responsabilitatea pentru bun\starea individual\ revine individului

Urm\rind evolu]ia în timp a r\spunsurilor se constat\ o mare stabilitate a

Tabelul 4 – Crede]i c\ statul trebuie s\ intervin\ în …

în foarte mică în mică în mare în foarte mare NS/ Total

terven]ia puternic\ a statului în sectoare pe care statul socialist le gestiona energic.

Stat minimal/stat maximal – sus]in\tori

Pentru analiza datelor am utilizat regresia linear\, în care am introdus drept