Vulcanismul

Procese si fenomene: Sub denumirea de vulcanism se nteleg totalitatea proceselor si fenomenelor geologice, legate de ascensiunea magmei din mantaua pmntului pn la suprafata scoartei terestre. Vulcanul reprezinta deschiderea in scoarta terestra, sub forma unui orificiu sau a unei fisuri, prin care sunt aduse la suprafata materialele incandescente sub forma de lave, cenusi vulcanice, fragmente de roca si gaze. Eruptia vulcanica reprezinta transferul materialelor incandescente din adancuri catre suprafata. Produsele proceselor vulanice (eruptiei) pot fi: 1. solide: bombele vulcanice (fragmente de peste 64 mm de lav solidificat ce pot atinge o dimensiune de mai multi metri cubi), lapilii (fragmente ntre 2 - 64 mm) si cenusa vulcanica (particule sub 2mm), scori (sunt fragmente spongioase si au aspect de zgura), tufurile vulcanice (roci usoare, folosite in constructii, formate prin depunerea cenusilor) 2. lichide: lava (magma ajuns la suprafat), lahar (curent noroios), izvoare fierbinti, gheizere (izvoare arteziene fierbinti), maare (lacuri circulare vulcanice) 3. gaze: emanatii de gaze, fumarole (degajarea unor gaze fierbinti), vapori de apa fierbinti (formati in urma contactului lavelor cu panzele de apa subterane) 4. forme mixte: scurgeri de piroclastite (fragmente solide de roci, lave, vapori de apa si gaze), plutonitele (roci magmatice de adncime formate la presiuni si temperaturi ridicate). Clasificarea eruptiilor: Eruptiile vulcanice sunt datorate energiilor acumulate in rezervoarele subterane care contin lave, presiunilor exercitate de fortele tectonice si diferentelor de densitate dintre lava si rocile pe care aceasta le strabate. Exista deosebiri in cazul fiecarui vulcan in ce priveste compozitia chimica a lavelor, continutul in gaze, vascozitatea acestora, temperature si pozitia ariei vulcanice. Eruptiile pot fi caracterizate in functie de violenta cu care sunt eliberate materiile incandescente in efuzive si explozive. Erupia efuziv este o erupie vulcanic silenioas, care scoate la suprafa lava cu vitez mic (spre exemplu erupiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive). Erupie exploziv este o erupie puternic a unui vulcan care arunc n aer materia pe distane uriae, putand fi foarte periculoas pentru locuitorii aflai n apropiere de locul erupiei. Exista insa si o clasificare mai diferentiata, dup tipul de manifestare a erupiei. Eruptiile islandeze si hawaiene sunt caracterizate prin emisii linistite, cu lave fluide, bazaltice, care sunt evacuate prin cratere sau fisuri. Aceste eruptii nu produc victime dar pot afecta localitati sau cai de comunicatii. Vulcanii hawaieni furnizeaza, prin eruptii, cantitati impresionante de lava fluida care se deplaseaza rapid sub forma de torente de lava ce se scurg chiar pe versantii cu

inclinare redusa. Lava rezultata din eruptia vulcanului Mauna Loa, din 1840, s-a deplasat cu o viteza de pana la 40 km/h. Acest vulcan erupe, in medie, o data la 3-5 ani, generand imense torente de lava ce pot ameninta uneori viata locuitorilor din zona. In Islanda sunt peste 130 de vulcani stinsi si peste 30 de puncte active de eruptie. Este locul unde se poate observa la zi ce se intampla de obicei sub apa marii, avand in vedere ca vulcanismul de acest tip este legat de zona de rift a Atlanicului de Nord. Vulcanul Laki se afla in mijlocul unei falii de 25 km lungime, in sudul Islandei. El a dat nastere, in anul 1783, celei mai puternice eruptii de lava din istorie, scurgerea de lava avand la un moment dat un debit de 5000 mc/s, acoperind o suprafata de 565 kmp. Eruptia a fost precedata de cutremure puternice ce s-au succedat timp de o saptamana si care au dat nastere unei falii din care a erupt un torent de lava ce s-a revarsat pe o lungime de 80 km. Eruptii de tip strombolian sunt caracterisice vulcanilor care evacueaza lave mai vascoase, producand explozii moderate, ritmice. Numele este dat de vulcanul Stromboli, situat in Mediterana, Insulele Lipari, supranumit de navigatori "Farul Mediteranei", fiind folosit pentru orientarea pe timp de noapte. Stromboli este considerat drept unul dintre cei mai activi vulcani din Europa. Pe baza marturiilor scrise, se pare ca acest vulcan, cu o inaltime de peste 900 m, erupe incepand cu anul 300 i.Hr. la fiecare cateva minute, expulzand bucati incandescente de lava, zgura si cenusa. La intervale de cativa ani au loc eruptii violente, cu revarsari de lava, ceea ce a dus la depopulare masiva a Insulelor Lipari, astazi locuind acolo doar cateva sute de persoane. Datorita activitatii continue si a zgomotelor produse in antichitate insula era considerata a fi lacasul lui Eol, zeul vantului. Eruptiile de tip vulcanian sunt caracterizate prin evacuarea unor lave foarte vascoase, care se solidifica foarte repede la suprafata, de obicei sub forma unui dop. Acumularea gazelor si ascensiunea lavei impun o presiune crescanda asupra dopului format, pe care il expulzeaza impreuna cu portiuni din conul vulcanic. Cei mai cunoscuti vulcani de acest tip sunt Vulcano si Vezuviu. Vezuviul, unul dintre cei mai violenti vulcani ai Europei, s-a facut remarcat prin eruptia din 79 d.Hr. cand au fost distruse orasele Pompei si Herculaneum. De atunci Vezuviul a mai erupt de vreo cateva zeci de ori, unele dintre aceste eruptii fiind foarte puternice. Una dintre cele mai recente eruptii a Vezuviului (3-6 iunie 1929) a dus la expulzarea a aproape 12 milioane mc de lava si materii vulcanice (cenusa, lapili si bombe vulcanice) si a peste 1,5 miliarde mc de gaze. Temperatura lavei la locul eruptiei a atins 1400C, localitatile Pagano si Campetelli fiind inundate de lava. Eruptiile pliniene se caracterizeaza prin expulzarea violenta in aer a gazelor si a cenusilor vulcanice, care ajung in straturile superioare ale atmosferei. Un exemplu in acest sens este vulcanul filipinez Pinatubo, considerat stins pana la eruptia din 1991. Multumit unei prognoze fcut din timp, au fost evacuati zeci de mii de locuitori din regiune. Cu toate aceste msuri au murit din cauza eruptiei 875 de oameni, regiunea fiind inundat cu scurgeri de piroclastite, gaze fierbinti, lava si cenus vulcanic. Urmrile eruptiei au fost observate la distante enorme de vulcan, aerosolii ajungnd n stratosfer si inconjurand globule terestru. O alt urmare a eruptei a fost formarea unei ceti cu continut n acid sulfuric, scderea temperaturii n medie cu 0,5 C si reducerea stratului de ozon atmosferic. Aceasta eruptie a avut loc dupa o perioada de liniste care a durat 611 ani.

Eruptiile peleene sunt caracterizate de prezenta "norilor arzatori" care se revarsa pe pantele conului vulcanic in urma eruptiilor vulcanice. Uneori, prin consolidarea lavei pe cosul vulcanului, se formeaza un spin de lava. Numele vine de vulcanul Mont Pelee, situtat in arcul insulelor Antilele Mari si Mici (Insula Martinica). Acesti nori arzatori sunt alcatuiti din cenusa si gaze, ei coborand pe versantii vulcanului cu peste 200 km/h. Temperaturile ating valori de peste 700 de grade Celsius. Eruptia vulcanului Mont Pelee, din anul 1902, a provocat o explozie foarte puternica aruncand in aer un dop format in craterul vulcanului. Norul arzator, cu temperatura de peste 600C, format in urma eruptiei, s-a pravalit pe versantii vulcanului cu o viteza de peste 160 km/h,fiind urmata de o unda de soc puternica. Din cei 30.000 de locuitori ai orasului a supravetuit doar doi. Eruptiile ultravulcanice sunt de o violenta extrema datorita acumularii gazelor si a vaporilor de apa rezultati din contactul apei marii cu rezervorul subteran de magma. Cea mai cunoscuta eruptie de acest tip a fost cea a vulcanului Krakatau (sau Krakatoa) , din anul 1883 (26-27 august) , considerata drept "catastrofa mileniului " prin violenta, spectaculozitatea si numarul de victime provocate. Zgomotul provocat de explozii a putut fi auzit de la 5000 km distanta, iar cenusa vulcanica a fost expulzata la 80 de km inaltime, formand un nor ce a produs intuneric total pe o raza de circa 150 km, si care a durat trei zile. Explozia principala a fost urmata de formarea unui val urias, tsunami, cu o inaltime de aproape 30 m, care a "maturat" tarmurile insulelor Java si Sumatra, provocand moartea a aprox. 80 000 de oameni si pagube materiale imense. Caldera care a luat nastere in urma acestei explozii avea fundul la 270 m sub nivelul oceanului, jumatate din Insula Krakatau disparand. In anul 1930, in urma unor eruptii submarine, a luat nastere o noua insula, numita Anak Krakatau (copilul lui Krakatau). Activitatea vulcanica: Hazardele legate de eruptiile vulcanice pot fi diferentiate in functie de pericolul pe care il reprezinta si de distrugerile pe care le provoaca in hazarde primare si hazarde secundare. Hazardele primare cuprind exploziile vulcanice, curgerile de lava, curgerile de piroclastite, caderile de cenusi vulcanice si emisia de gaze fierbinti. Exploziile vulcanice sunt deosebit de periculoase si fac numeroase victime pe suprafete largi in jurul craterului. Distrugerile materiale inregistrate, in care pot intra localitatile, padurile sau caile de comunicatii, se datoreaza suflului exploziei. Curgerile de lava afecteaza localitatiile aflate in imediata apropiere a craterului sau a fisurii prin care aceasta iese la suprafata. Pot fi extrem de violente atunci cand magma se acumuleaza in cantitati mari in interiorul craterului, acumulari care se scurg brusc, distrugand totul in cale. Ex.: I-le Hawai cunosc mari curgeri de lava care acopera periodic terenuri intinse, distrugand culturi si localitati, provenite de la vulcanii Mauna si Kilauea. Curgerile de piroclastite se desfasoara sub forma unor avalanse sau a unor nori arzatori, iar materialul deplasat cuprinde un amestec de lava, cenusi vulcanice, fragmente de roca vulcanica, vapori si gaze cu temperaturi cuprinse intre 600 si 1000C. Materia incandescenta se deplaseaza cu viteze

foarte mari pe con distrugand totul in cale. Ex.: eruptiile vulcanilor din Mt. Pelee din I.Martinica, Merapi din I.Java sau Vezuviu. Caderile de cenusi vulcanice distrug vegetatia si culturile agricole si duc la prabusirea cladirilor. Gazele produse de vulcan au un puternic miros de sulf si pot fi in unele cazuri toxice. Foarte periculos este dioxidul de carbon care, fiind mai greu, se acumuleaza in zonele depresionare si provoaca victime prin asfixiere.

Hazardele secundare cuprind curgerile de noroi (numite lahar), alunecari de teren, inundatii si valuri uriase (tsunami). Lahar denumeste curgerile de cenusi vulcanice in amestec cu apa provenita de la ploi, topirea brusca a zapezilor sau a ghetarilor sau din deversarea apelor unor lacuri situate in crater, toate acestea generand supraumezirea materiilor vulcanice. Ex.: eruptia vulcanului Kalut din Java (1919) a fost insotita de laharuri care au ucis 5500 de persoane. Alunecarile se produc in urma ruperii unor parti din conul vulcanului. Inundatiile se produc datorita ploilor abundente care insotesc eruptiile vulcanice (cenusile vulcanice au rol de nuclee de condensare) si opturarii vailor cu materii vulcanice. Eruptiile vulcanice sunt de multe ori precedate de cutremure de pamant, de emisii de gaze si de vapori prin fisuri, de uscarea vegetatiei, de modificari ale temperaturii si compozitiei chimice a izvoarelor. Toate aceste fenomene dau posibilitatea prognozarii eruptiei si luarii de masuri adecvate in acest sens. Raspandirea pe glob: Pe Terra exista peste 800 de vulcani activi, a caror distributie este in stransa legatura cu liniile tectonice care separa placile litosferice, si alte cateva sute de mii de conuri vulcanice inactive (stinse). Vulcanii activi sunt situati in zone de subductie, in zone de rift si in punctele fierbinti ale scoartei terestre ( hot-spot ). In zonele de subductie o placa tectonica patrunde sub cea alaturata, vulcanii aflati in astfel de zone fiind cei mai numerosi. In mare parte acestia se afla in jurul Oceanului Pacific, aceasta grupare purtand numele de Centura de foc a Pacificului , insumand cca. 60% din totalul vulcanilor activi. Aceasta centura se extinde in Indonezia, Japonia, Ile Aleutine, I-le Kurile, I-le Filipine, in vestul Americii de Sud si de Nord si in America Centrala. Din aceiasi categorie fac parte si vulcanii din Italia, Vezuviu si Etna, acestia fiind extrem de periculosi deoarece eruptiile lor sunt insotite de explozii. Zonele de rift se caracterizeaza prin miscari divergente ale placilor tectonice. Majoritatea rifturilor sunt localizate pe fundul oceanelor dar se gasesc si pe uscat, cum este cazul Marelui Rift Est-African. In aceiasi categorie se incadreza si vulcanii din partea centrala a Oceanului Atlantic - vulcanii din Marea Caraibilor si cei din lungul Marii dorsale medio-atlantice (Canare, Azore, Islanda, Feroie, Antile), cu peste 100 de vulcani activi.

A treia categoria a vulcanilor activi sunt cei care apar in punctele fierbinti din interiorul placilor litosferice, in aceste zone scoarta terestra fiind mai subtire. In aceasta grupa se incadreaza vulcanii din I-le Hawai. Studiu de caz: Vulcanul Eyjafjallajkull Cea mai racenta eruptie a unui vulcan care a avut repercursiuni insemnate a fost cea a vulcanului islandez Eyjafjallajkull. Vulcanul, situat in apropiere de capitala Islandei, Reykjavik, a erupt pentru prima data dupa 200 de ani de inactivitate si conform studiilor specialistilor, va ramane activ in urmatorii 60 de ani, varful de activitate al acestuia fiind asteptat in 2030. Acesta, cu o inaltime de 1666 m si acoperit de o calota glaciala de 200 m grosime, a mai avut alte trei eruptii importante de-a lungul istoriei : in 920, in 1612 si in 1823. Acestea au fost urmate de eruptii ale vulcanului din apropiere, Katla. Activitatea seismica a inceput la sfarsitul anului 2009 pentru a fi urmata de doua eruptii importante, prima pe 20 martie 2010, iar cea de-a doua pe data de 14 aprilie a aceluiasi an, a doua dintre acestea provocand intreruperi serioase ale traficului aerian in mai multe tari europene. Eruptiile au putut fi prognozate din timp datorita cutremurelor de mica intensitate care aveau ca epicentru zona din jurul vulcanului, luandu-se masuri in sensul evacuarii populatiei amenintate si blocarii accesului in zona de risc. Fisura care a rezultat are o lungime de 500 m, fiind pozitionata pe directia nord-est spre sud-vest. Cuprinde 10-12 cratere care arunca in aer lava cu o temperatura de 1000C pana la 150 m inaltime. Lava este relativ vascoasa, curgand destul de lent, ceea ce face ca aceasta eruptie sa fie una tipica de efuziune. O explozie de vapori a avut loc la 23 martie 2010, cand lava fierbinte a intrat in contact cu zapada, emitand o coloana de vapori pana la inaltimea de 7 km. Eruptia a eliberat intre 150 000 si 300 000 tone de dioxid de carbon pe zi. Spre deosebire de prima eruptie, cea de-a doua a avut loc chiar sub calota de gheata. Apa rece a zapezii topite raceste lava foarte repede si creaza mici particule de sticla care sunt amestecate in coloana eruptiei. Acest lucru, dar si magnitudinea eruptiei, mai mare decat prima, au creat un nor de eruptie plin cu fragmente de sticla care este foarte periculos pentru motoarele avioanelor. Cu toate ca o parte a cenusii a cazut la pamant in Islanda, cea mai mare parte a fost dusa de vant spre est ceea ce a dus la inchiderea multor aeroporturi din Europa. Efectele pe termen lung asupra mediului nu pot fi inca cunoscute cu precizie. Pana la 14 aprilie 2010 nu se masurase inca un efect la fel de mare asupra temperaturii globale ca acela cauzat de eruptia vulcanului Pinatubo din Filipine in 1991. Cu toate acestea eruptiile pot duce la fenomene meteorologice neobisnuite, asa cum s-a intamplat in cazul eruptiei vulcanului Laki care se crede ca a cauzat de la furtuni de grindina si pana la inghetarea fluviului Mississippi la New Orleans.

Ruican Diana Clasa a XI-a C