Sunteți pe pagina 1din 1

POVESTIREA

termenul provine din verbul a povesti; specie epic n proz, de dimensiuni reduse; trsturi distinctive slab individualizate; limitat la un singur fir narativ; coninut restrns, construcie mai puin riguroas (fa de nuvel); relatarea unor ntmplri fr a analiza, fr a descrie, fr a portretiza sau a intra n detalii psihologice; evitarea neverosimilului; naraiune subiectivat, fcut din unghiul povestitorului, implicat ca martor, protagonist, sau doar ca mesager al ntmplrii; ntmplrile trebuie s par credibile, cel puin n momentul receptrii, iar povestitorul, n consecin, s fie creditabil; unitatea de perspectiv este dat de viziunea naratorului; timpul evenimentelor se situeaz n planul trecutului, de aceea modalitatea preferat este evocarea; relaia narator receptor (asculttor) determin organizarea discursului narativ i urmtoarele caracteristici: a. -oralitate; b. ceremonial al spunerii (dialog ntreinut de un sistem de convenii,

echivalent cu arta de a povesti); c. crearea unei atmosfere, att prin caracterul ntmplrii, mai mult sau mai puin spectaculos, ct i prin relaia ntre povestitor i receptor; d.-crearea fluen narativ; dozarea cu mare economie a elementelor descriptive sau a consideraiilor privind viaa luntirc a personajelor. EXEMPLE: Halima (O mie i una de nopi), Chaucer (Povestiri din Canterbury), Turgheniev (Povestirile unui vntor), Ion Creang, Gala Galaction, Ion Agrbiceanu, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu suspansului prin pstrarea elementului surpriz, ascunzndu-se ce va urma;