Centur pentru Bucureti!

22/09/2013

Matei Damian, APB - Arhitecii Pentru Bucureti

S-a scurs aproape un sfert de secol de la revoluia din 1989, au trecut apte ani de la intrarea rii noastre n Uniunea European, iar capitala Romniei este tot fr centur ocolitoare func ional. Pentru orice ofer, bucuretean sau nu, care dorete s ocoleasc oraul, centura actual este un adevrat comar. Uneori suntem mai rapizi pe strzile aglomerate din Bucureti dect pe centura actual. Cu excepia tronsonului din nord, de 22 km refcut ntre DN7 (Trgovite) i DN2 (Buzu) restul de 53 km de centur, aproximativ 70%, este n realitate o strad prost asfaltat, cu o singur band pe sensul de mers. Nodurile de legtur cu majoritatea celor 7 drumuri naionale creeaz blocaje pe kilometri ntregi la orele de vrf. Din acest motiv, traficul de tranzit, dar i parcurgerea Bucuretiului de la un capt la altul, se desfoar diametral (prin traversarea centrului), pe axele nord-sud (Bulevardul Aviatorilor Magheru Dimitrie Cantemir Giurgiului) i est-vest (Iuliu Maniu Splaiul Independenei Bulevardul Unirii Theodor Pallady) sau pe primul inel de circulaie, care este suprasaturat: (tefan Cel Mare Mihai Bravu Olteniei Tudor Vladimirescu pasajul Basarab). S vedem care sunt efectele dramatice ale lipsei centurii din jurul capitalei:

1. Traficul aglomerat
Centura nefuncional este principalul motiv pentru care se produc ambuteiaje i Bucuretiul este sufocat de trafic. Se estimeaz c traficul n capital se poate decongestiona cu aproximativ 30% dac centura exterioar i-ar ndeplini cu adevrat rolul i ar funciona n regim de autostrad circular. Procentul ar putea ajunge la aproximativ 50% dac, n paralel, Primria va avea n vedere un sistem integrat i interconectat de transport n comun i va ncuraja extinderea liniilor de metrou, banda unic pentru autobuze i crearea pistelor pentru biciclete.

2. Poluarea aerului i mbolnvirea cetenilor

Centura nefuncional este principalul motiv pentru care, n orice statistic i privit la nivel european, Bucuretiul se situeaz pe primul loc ca grad de poluare a aerului, cu efecte dintre cele mai grave pentru sntatea noastr.

Ministerul Sntii i Primria Bucureti ar trebui s fie primele interesate de sntatea cetenilor. n acest sens, nu am auzit pn acum de nicio sesizare sau plngere adresat Ministerului T ransporturilor sau direct Companiei Naionale de Autostrzi i Drumuri Naionale din Romnia (CNADNR), n administrarea creia este centura capitalei. ntrebat despre centur exterioar, administraia local are pregtite doar scuze, sau, n cel mai bun caz, paseaz rspunderea administraiei centrale.

3. Descurajarea dezvoltrii economice

Centura nefuncional este principalul motiv pentru care activitatea economic mai ales cea legat de transportul de mrfuri dar i desfurarea serviciilor n zona Bucuretiului, este ngreunat. O centur funcional contribuie i la dezvoltarea economic. Agenii economici i vor desfura mai rapid serviciile sau vor transporta mrfurile mai rapid, mai sigur i fr sincope. Din aceste motive, modernizarea centurii actuale trebuie s constituie o prioritate pentru administraie, fiind vorba de capitala rii, care produce aproximativ 20% din PIB-ul naional! Avantaje concrete exist i pentru bucureteni, crora li se protejeaz sntatea, prin reducerea traficului i a emisiei de noxe i diminuarea considerabil a timpului petrecut n trafic. n plus, transportul n comun de suprafa va fi mult mai eficient i nu va mai avea ntrzieri.

Bucuretiul ar fi ocolit de la est la vest i de la nord la sud n 25 de minute, cu 90 km/h i n 20 de minute cu 110 km/h! S-ar face astfel legtura i ntre A1/Constana i A2/Piteti i ntre A3/Braov i DN5/Giurgiu.

Surprizele continu

Exist discuii cu privire la o dublare a centurii actuale, spre exterior, cu o lungime de aproximativ 130 km, prea departe de ora. Este absurd, ridicol i dovedete iresponsabilitate n administrarea banului public. Autoritile nu sunt n stare s investeasc n modernizarea poriunii de 55 de km de centur rmas nefinalizat i au de gnd s nceap construcia de la zero a unei centuri suplimentare, de 130 km lungime, situat la mic distan de cea existent Fiind gndit i mai departe de zona aglomerat a Bucuretiului, aceasta ar folosi exclusiv traficului de tranzit.

Despre lucrrile i viziunea CNADNR

Nu avem nevoie de o nou centur, i mai ndeprtat de centru! Avem deja o centur existent, la o distan rezonabil, pe care doar va trebui s o facem funcional: presupune doar lrgirea i adaptarea nodurilor cu drumurile naionale care leag Bucuretiul de ar. Modernizarea centurii existente are avantaje evidente, de ordin financiar (economie la buget) i funcional. Centura actual prezint o dubl utilitate: pentru bucuretenii care au nevoie s ajung rapid n partea opus a oraului i pentru traficul de tranzit, autoturism personal sau transport de marf. Fluidizarea traficului constituie justificarea universal valabil pentru proiectele ncepute de PMB n interiorul Bucuretiului. De fapt, niciun studiu de trafic al Primriei Generale pentru interiorul capitalei nu este relevant fr o centur funcional. Majoritatea interveniilor promovate de PMB Piaa Roman, Charles de Gaulle, Piaa Presei pleac de la premise false de trafic i se constituie n intervenii punctuale, care nu ar rezolva nimic n ansamblu, pur i simplu ar muta blocajul autoturismelor la urmtoarea intersecie semaforizat. Autoritile, n frunte cu Guvernul, CNADNR i Primria Capitalei, trebuie s neleag o dat pentru totdeauna c Bucuretiul, fr o centur ocolitoare funcional, este o capital cu ndragii n vine i, oricte pasaje ar face n interiorul oraului, acestea nu vor contribui cu nimic la reducerea traficului. Pe de alt parte, soluia nu este nici construirea unei centuri noi, mai n exterior i mai costisitoare, de 130 km lungime, care se afl la cealalt extrem: este prea departe de ora! Cheia reducerii traficului n Bucureti i singura soluie raional i economic este modernizarea ultimilor 55 km din actuala centur ocolitoare.

Cartierul Uranus - Izvor - Mihai Voda, fotografii din 1979

Am primit recent, si cu recunostinta, de la dl Adrian Muresan, un set de cateva zeci de fotografii ale disparutului cartier Izvor-Mihai Voda. Sunt facute in 1979 de catre fratele sau, dl Ion Muresan. Mai jos sunt doar o parte, insotite de identificarile si comentariile d-lui Adrian Muresan. Nu am facut decat sa adaug o harta a zonei, un fragment din harta Bucurestiului de la inceputul anilor '70. Restul imaginilor incerc sa le public cat de curand, intr-o alta postare. Speranta mea este sa serveasca candva, impreuna cu alte fotografii existente, unui proiect de reconstituire 3D a cartierului!

"M-ar bucura ca in urma acestui demers sa reintalnesc vechi cunostinte, vecini sau, cum ati spus, alti locuitori ai frumosului si regretatului meu cartier. In acest scop, puteti atasa chiar si adresa mea de mail" Ceea ce si fac: adrianmuresan51@yahoo.com

Din nou, calde multumiri d-lui Adrian Muresan care mi-a trimis fotografiile, insotite de explicatii atat de detaliate.

Bucuresti - sf. anilor '60 sau inceputul anilor '70 - cartierul Uranus Izvor

Biserica Izvorul Tamaduirii:

Biserica Izvorul Tamaduirii din str Putul cu Apa Rece, la capatul dinspre str.Izvor

Strada Izvor spre Mihai Voda:

"Intersectia str.Izvor, str.B. P. Hasdeu si str. Ceres cu vedere spre str. Mihai Voda. In cladirea urmatoare celei cu Lactateerau un magazin de paine, o frizerie si o tutungerie (care vindea si caiete de scoala)."

"Str.Izvor dinspre str.B.P.Hasdeu catre str.Mihai Voda. In cladirea din prim-plan erau un atelier de mobila si o cizmarie. In planul departat se vede fabrica Luceafarul spalatorie si curatatorie chimica fosta Schmit si devenita ulterior Nufarul. Nu era deci o fabrica in sensul propriu, dar toata lumea ii spunea asa."

"Poza pe str. Izvor, din fata fabricii Luceafarul catre intersectia Izvor cu Hasdeu. Se mai puteau vedea reflectoarele de la nocturna de pe stadionul Republicii (ANEF)"

"Intrarea in fabrica Luceafarul (Nufarul). Fabrica mai avea o intrare prin str.Orascu, vizibila intr-o poza ulterioara. Peste drum de aceasta intrare, fabrica mai avea niste garaje cu compresor in curte la care ne umflam mingile de fotbal si ceva ce semana a club-sala de festivitati."

Strada Izvor la intersectia cu Mihai Voda:

"Str.Izvor la intersectia cu str. Mihai Voda si V.A Ureche. Cladirea din fata era pe Izvor la nr. 65. La parter era un magazin de paine (vizibil in poza pe colt) si in dreapta, o cizmarie. Mai in dreapta exista candva si un mic debit de tutun nu mai era. Cladirea rosie din planul doi era pe Mihai Voda la nr.70."

Strada Mihai Voda vazuta dinspre strada Izvor, urcand in panta spre Uranus. "In prim-plan, cladirea de la nr 70, apoi, in spatele masinii Fiat 850, gardul de beton si poarta din spate a intrep. Frigocom (care avea intrarea prin strada izvor). In planul departat, "rondul" cu str Fonteriei si str Putul cu Apa Rece"

Acelasi segment de strada de mai sus, partea din dreapta:

"Str. Mihai Voda din dreptul nr.63 (cladirea din dreapta) apoi, in mijlocul pozei, blocul de la nr.61, colt cu str. Al. Orascu, iar in deal, rondul de la intersectia cu Fonteriei si Putul cu apa rece"

Tot strada Mihai Voda cativa metri mai in fata, la intersectia cu Al Orascu (in dreapta):

"Cladirea cu intrare boltita, cred de la nr 66, era numita "la fotograf". Aici chiar a fost un atelier foto"

"Strada Al Orascu vazuta din intersectia cu Mihai Voda"

Tot strada Al Orascu vazuta din Mihai Voda, partea dreapta:

"Tot strada Al Orascu din intersectia cu Mihai Voda (in dreapta, blocul de la nr 61). In plan mai indepartat, intrarea din spate si o cladire mare a fabricii Luceafarul. La subsolul cladirii era o cantina. In fata acestei cladiri era strada Jupiter (nu se vede deloc in poza)"

Din nou aceeasi portiune din strada Mihai Voda, vazuta de data asta din directie opusa:

"Str. Mihai Voda vazuta din rond catre intersectia cu Izvor. Chiar in stanga incepea str. Putul cu Apa Rece, iar in planul din mijloc, tot inspre stanga, str.Al. Orascu"

Pitoreasca imagine a coltului dintre strada Fonteriei si strada Putul cu Apa Rece, imortalizata de multe ori:

"Str. Fonteriei in sus si str. Putul cu apa rece in jos vazute din rond. In capatul strazii Fonteriei, in planul departat, se pot vedea panourile de la demolarea sediului garnizoanei (arsenalului, cum ii spunea lumea). Acolo a fost initial si Monumentul Pompierilor, adica la locul lui, in Dealul Spirii."

Si strada Fonteriei:

"Str. Fonteriei vazuta din rondul strazii Mihai Voda. In dreptul gardului de beton era foarte demult, cazarma corpului de garda de la arsenal."

UPDATE! 20 iulie 2013 Un iubitor al Bucurestiului si al blogului Unknown Bucharest, dl Sorin D., s-a oferit sa "curete" vechile fotografii de urmele timpului, pentru a putea fi admirate in toata frumusetea lor! Deci mai jos sunt toate fotografiile din postare, retusate, insa fara explicatii si in ordine aleatoare:

Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook Etichete: Biserici disparute, Cartierul Uranus-Izvor, Demolarile anilor '80,Fotografii vechi, Strazi disparute in Bucuresti

5 comentarii:
1. Anonim05.07.2013, 15:42 Nu imi amintesc ca pe str. Izvor s fi fost o linie de tramvai. Cred c domnul Murean face o greeal. Rspundei Rspunsuri

1.
Anonim16.07.2013, 16:19 Probabil este vorba de Uranus, pe acolo circula tramvai 2. Anonim18.07.2013, 19:48 Pe strada Izvor a circulat mai intai tramvaiul 4, iar apoi tramvaiul 8 stiu asta fiindca am locuit pe strada 13 Septembrie intre strazile Izvor si Puisor pe locul unde astazi este hotelul Mariot. Pe Uranus era tramvaiul 25 care avea un capat in zona Leul, iar celalt in Bariera Vergului. Tot pe Uranus era si tramvaiul 7 care venea dinspre Rahova si cobora spre podul Izvor. 3. Anonim13.09.2013, 00:16 Tramvaiul 4 nu a circulat niciodata pe acolo. 4 venea din Colentina, apoi pe Stefan cel Mare pana la Piata Scanteii. A fost tramvaiul 3 (impreuna cu 8), care venea din Ghencea si mergea pana la Piata Scanteii, apoi apoi a fost prelungit pana la str Mezes unde intorcea cu tramvaiul 10(cartierul Chitila) ca in ultimii ani inainte de desfiintare sa fie din nou scurtat pana la Piata Scanteii. Tramvaiul 8 mergea tot din Ghencea (mai tarziu Lujerului si apoi Militari) pe la Izvor, Piata Unirii pana in Ferentari unde intorcea cu tramvaiul 23. Pe Uranus era tramvaiul 2 si nu tramvaiul 7, care venea de la depoul Alexandria, pe Rahova, pe la Chirigiu, cobora pe Uranus spre Izvor si Cismigiu, dupa care ajungea la Gara de Nord si mai departe pana in Giulesti cartierul 16 februarie) unde intorcea cu tramvaiul 11. Rspundei

2. Anonim13.09.2013, 00:04

Am locuit 27 de ani in blocul de pe 13 Septembrie colt cu strada Vulcan. Cand eram copil tramvaiele 3 si 8 care veneau din Ghencea, o faceau la stanga la Piata Puisor(str Puisor) pe str Izvor in jos, pe langa stadiunul Republicii, strandul Izvor, Arena Progresul (acolo se antrenau Tiriac si Nastase) pana la podul Izvor. Tramvaiele 20 si 25 mergeau inainte pe 13 Septembrie dupa care o faceau la stanga pe str Uranus, coborand pe langa arhivele statului pana la podul Izvor. Ani mai tarziu, nu se stie din ce motiv, tramvaiele 3 si 8 au fost scoase de pe str Izvor si au avut traseu comun cu tramvaiul 20 si 25 pe 13 Septembrie, apoi la stanga pe Urans pana la podul Izvor. Pe la sfarsitul lui 1981, de la Puisor, toate liniile de tramvai au fost re-introduse pe str Izvor penstru a face loc si a usura incepera demolarilor in vederea constructiei Casei Poporului impreuna cu sistematizarea zonei prin constructia de blocuri. Deci, asta este istoria :) Rspund

Cartierul Uranus-Izvor si Bisericile din Dealul Arsenalului

Niciodata in secolul nostru vreo forta umana nu a pus constient si ostentativ in aplicare un program care in timp de pace sa duca la distrugerea voita a patrimoniului artistic al unei intregi natiuni, asa cum constatam in Romania. (Consiliul International al Monumentelor si Siturilor, declaratia Adunarii Generale din mai 1984)

Interventia de proportii facuta pentru eliberarea terenului in vederea construirii Casei Republicii, actualul Palat al Parlamentului, a dus la eliminarea cu brutalitate a Cartierului Uranus-Izvor, ras de pe fata pamantului, si la nivelarea dealului. Nu foarte departe de centru, dar oarecum izolat de acesta, a existat cu numai 30 de ani in urma un cartier tihnit, aparte prin strazile sale in panta, unice in Bucuresti.

Bucurestii au fost dintotdeauna caracterizati de prefaceri si schimbari, mai mult sau mai putin fericite. Nu este si cazul Cartierului Uranus-Izvor, care evoluase intr-un ritm lent. Exista un sens al continuitatii, al apartenentei la locuri. Odata cu vechiul cartier s-a pierdut un lucru care se invata in timp:modul de a trai in comunitate. Am putut sa-mi dau seama in mod repetat ca cei care au trait in cartierul Uranus-Izvor au si astazi nostalgia lui. Povestea strazilor si bisericilor disparute din aceasta parte desfigurata de oras trebuie cunoscuta pentru a reface astfel legatura necesara cu trecutul. Imaginile de mai jos apartin dl. Dan Perry. Domnia sa a realizat in anii '80 cateva fotografii in cartierul in care a locuit, ce avea sa dispara doar cativa ani mai tarziu. Pentru eventuala identificare adaug mai intai un fragment dintr-o harta a zonei Uranus-Izvor de la sfarsitul anilor '60 sau inceputul anilor '70 (harta luata de aici):

Si un alt fragment de harta din 1980:

Fotografiile din cartierul Uranus Izvor sunt foarte pretioase, fiind rare.

Strada Arionoaiei (1980), una dintr-un sir paralel de stradute ce coborau dinspre Uranus spre Antim. Ele sunt azi suprapuse de Bd. Libertatii si maidane. Foto Dan Perry

Strada Ion Taranu (1980), foto Dan Perry

Strada Uranus (1980), foto Dan Perry

Zona Izvor adiacenta zonei Uranus, cu strazile Mihai Voda, Sf. Apostoli, Vanatori avea un caracter diferit. Casele erau mai inalte si mai elegante, formand un front compact. Era una din partile orasului ce fusese la inceputul secolului locuita de evrei, cu un aer specific burghez, de inceput de secol XX.

Strada Mihai Voda spre Splaiul Independentei. Zecile de fotografii realizate de dl. Dan Vartanian inainte si in timpul demolarilor in acest cartier (si in alte zone ale orasului) sunt un document nepretuit.

Aceeasi strada putin mai sus, la intersectia cu Sf. Apostoli; foto Dan Vartanian, ca si urmatoarele

Strada Bateriilor la capatul dinspre Sf. Apostoli

Strada Sf. Apostoli catre Mihai Voda; in dreptul masinii parcate, Strada Sapientei (toate identificarile de strazi din fotografiile dl. Dan Vartanian apartin lui G.Graur, "Aventurierul")

Revenind pe dealul Uranus:

Str. Cazarmii intersectie cu Constantin Moroiu

Strada Cazarmii spre Uranus

Intersectia Str. Uranus cu Str.13 Septembrie (stanga) si Str. Cazarmii (dreapta)

Strada Fonteriei (care coboara in panta din stanga) la intersectia cu Strada Putul cu Apa Rece (in dreapta). Cu multumiri d-lui Adrian Muresan pentru corectare!

Stadionul Republicii (ANEF)

Pentru completarea imaginii vechiului cartier vezi aici si fotografii cu Strada Sapunari (fosta Aleea Ganea), straduta neafectata de demolarile din anii '80. Odata cu strazile au pierit si trei biserici din Dealul Spirei: Alba Postavari, Spirea Veche si Izvorul Tamaduirii, toate in 1984. Alte doua au fost mutate de pe locul lor istoric: Bisericuta Schitului Maicilor, in 1982 si Biserica Mihai Voda mutata in 1985 (despre Ansamblul Mihai Voda am scris un articol aici) "Biserica Alba- Postavari" era asezata pe amplasamentul de acum al Pietei Constitutiei, partea dinspre sud a rondului de unde porneste Bd.Unirii ( pe Str. Bateriilor, aproape de coltul cu Str. Cazarmii). Una din cele mai vechi biserici atestate din Bucuresti (sec.XVI), a fost distrusa pentru totdeauna in martie 1984 (in Duminica Floriilor!).

Biserica Alba Postavari inainte de demolare; gramezile de pamant vizibile in imagine sunt de la lucrarile in Dealul Arsenalului, pamantul excavat fiind depozitat in preajma bisericii.

Biserica Alba Postavari in timpul demolarii; apropiind imaginea se recunoaste in plan departat Biserica Spirea Veche ce urma sa fie daramata o luna mai tarziu.

Harta zonei Izvor dupa 1999, cu amplasamentele bisericilor daramate si translatate.

Biserica Alba Postavari se afla in afara conturului enorm ocupat de asa-zisa Casa Poporului, deci nu i-ar fi stat in drum (lucrul este valabil si pentru celelalte biserici daramate sau translatate din Dealul Spirii: Spirea Veche, Izvorul Tamaduirii, Mihai Voda, Schitul Maicilor). Deranja insa prin simpla ei prezenta si prin ceea ce reprezenta: trecut, traditie. Biserica Spirea Veche demolata in aprilie 1984, fusese ctitorita in sec.18 de doctorul Spiridon Kristofi, dupa al carui nume (Spiridon sau Spirea, nume grecesc foarte raspandit) a fost numit si dealul, pana atunci cunoscut ca Dealul Mihai Voda. La daramare a trebuit dinamitata de mai multe ori, deoarece era printre primele biserici la a carei structura de rezistenta se folosise beton armat.

Biserica Izvorul Tamaduirii a fost demolata in trei zile, in august 1984. Altarul ei este ingropat astazi in talazul din partea de N-V a Casei Poporului, la intersectia strazii Izvor cu strada B.P.Hasdeu.

Bisericuta Schitul Maicilor se afla unde este acum un spatiu verde, la coltul de S-E al Casei Poporului. Ea a supravietuit, dar in conditii grele.

Schitul Maicilor si aleea sa de trandafiri;

Biserica Schitul Maicilor a fost mutata de pe locul unde statuse 265 de ani (prima dintre bisericile translatate) ajungand intr-o zona reziduala din spatele blocurilor de la Bd. Libertatii. Cuhnia veche din 1726 si ansamblul de chilii din jur, restaurate si in buna stare la acel moment, au fost insa distruse.

Schitul Maicilor si o parte din chiliile in stil brancovenesc.

Schitul Maicilor in noua locatie; acesta este capatul actual al Strazii Antim! Mica biserica nu are nici un fel de spatiu propriu sau imprejmuire. Geamurile termopan care inchid pridvorul sunt cel mai mic dintre rele.

Se vede capatul rupt al Strazii Antim care se sfarseste brusc intr-un bloc(Strada Antim se prelungea altadata pana la intersectia cu Rahovei). In fotografie, in coltul dreapta jos este Manastirea Antim avand in fata turnul clopotnita. (Cititi si articolul despre Manastirea Mihai Voda si tezaurul pierdut din Dealul Arsenalului)

Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook Etichete: Biserici disparute, Cartierul Uranus-Izvor, Dealul Arsenalului,Demolarile anilor '80, Fotografii vechi, Monumente disparute, Old Bucharest,Strazi disparute in Bucuresti

51 de comentarii:
1. Aventurierul08.01.2010, 22:01 Nu cred ca bisericile din jurul Casei Republicii ar fi putut ramane pe amplasamentul lor initial, dar presupun ca toate s-ar fi putut translata, in diferite directii. E greu de spus de ce unele au fost mutate iar altele demolate. Ori nu s-au facut suficiente demersuri pentru cele 3, ori nu s-au mai aprobat fondurile necesare. Partea aberanta a proiectului privind Centrul Civic a fost, dupa mine, distrugerea strazilor din zona Parcului Izvor si a zonei din spatele Casei Republicii. Aceste perimetre au fost demolate numai pentru ca aceasta cladire faraonica sa fie cat mai bine vizibila, din cat mai multe unghiuri. Mai era si teama lui Ceausescu de atentate, de aceea a "curatat" o zona atat de intinsa si a desfiintat Podul Hasdeu. Dupa opinia mea, tot perimetrul Parcului Izvor trebuie refacut exact asa cum a fost initial, printr-un proiect

guvernamental sprijinit eventual si de Uniunea Europeana, potentialul turistic al locului este enorm. Dupa constructia catedralei si trasarea noului bulevard Uranus, stadionul Republicii trebuie neaparat restaurat in forma originala. Iar daca ar fi posibil, si terenul viran adiacent Casei Academiei sa fie reconstruit partial. Rspundei 2. Cristina09.01.2010, 18:08 Podul Mihai Voda a fost desfiintat, asta ai vrut sa spui. Biserica Spirea Veche era cea mai apropiata, dar sigur s-ar fi putut adapta proiectul (prin micsorare) asa incat bisericile sa ramana neatinse. Cineva ar fi trebuit sa-i insinueze dictatorului ca prezenta bisericilor ar potenta valoarea si atractivitatea sitului(!) Dupa mine, cladirile ce au fost in Parcul Izvor nu se pot reconstrui. Dar trebuiesc micsorate distantele acelea enorme. Eu as desfiinta gardul din jurul Casei Republicii si as face accesibila zona care este acum ingradita...si as pune copaci cat mai inalti care sa mai mascheze cladirea, si as mai face si un edificiu-doua de birouri in preajma...care sa echilibreze cumva volumele. Niste panouri informative din loc in loc, cu explicatii si fotografii sunt obligatorii. Dar in primul rand ar trebui facut CEVA cu zona Rahova de dupa Palatul Bragadiru! Rspundei 3. Aventurierul13.01.2010, 22:19 Presupun ca nu esti la curent cu toate amanuntele, dar Ceausescu a desfiintat atat podul Hasdeu cat si podul Mihai Voda. Cam la vreun an de la revolutie, podul Hasdeu a fost reconstruit si redat circulatiei auto, iar apoi podul de la Opera a fost largit. Propunerea aceea cu mentinerea bisericii Spirea Veche ca obiectiv turistic e nerealista, nu putea fi inghitita de catre "tovarasul", care nu suporta sa vada bisericile nici macar pe marile bulevarde, darmite la 10 metri de sediul lui. Iar in privinta bisericii Alba-Postavari, ea s-ar fi aflat chiar in mijlocul Pietei Constitutiei, unde ar fi incurcat circulatia. Oricat ar parea de ciudat, exista voci care spun ca nea Nicu nu era ateu convins, ca familia lui avea un duhovnic, ba unii sustin ca ar fi umblat chiar cu Biblia la el in anumite ocazii. Rspundei 4. Aventurierul16.01.2010, 23:15 Locul neidentificat din cartierul Uranus se afla pe strada Antim, langa intersectia cu Palas. Iar in imaginea cu demolarea bisericii Alba-Postavari, sunt aproape sigur ca in dreapta avem cladirea uzinei Ascensorul de pe str. Justitiei. Rspundei

5. Cris17.01.2010, 02:43 Nu este cladirea Ascensorul; Cladirea Ascensorul de pe Str Justitiei este pozitionata pe harta pe directia S-E fata de locul unde se afla Alba Postavari; dupa pozitia altarului bisericii-care indica estul- se vede ca a fost fotografiata aproximativ dinspre N-E deci directia este cam spre S-V; In plan indepartat in fotografie se vede Biserica Spirea Veche, ce se poate recunoaste si dupa turle! Multumesc pentru localizarea fotografiei:) Rspundei 6. Aventurierul17.01.2010, 15:06 Da, Palas era o strada, o poti vedea urmand link-ul de aici http://www.flickr.com/photos/danvartanian/168456394/in/set-72157594166834095/ Sa stii ca mi-am batut capul cu cladirea aia mare si dupa cum am spus nu sunt f. sigur de ea. Daca e pozitionata asa cum zici, nu poate fi decat o cladire militara din interiorul Arsenalului. Ceea ce ma induce in eroare e faptul ca nu se vede antena de comunicatii, posibil s-o fi dezasamblat intre timp. Rspundei

7. Stama Ion23.01.2010, 11:51 Astazi am dat de blogul Dvs. si cu surprindere am vazut cateva fotografii care mi-au adus aminte de cartierul copilariei mele. Astfel in foto 4,5,6, in special fotografia 5 se observa o pravalie ce are o firma pe care scrie Croitoria Stama (alaturi era un mic magazin de paine). Este vorba de mica croitoriea tatalui meu Vasile Stama (imi aduc aminte cum ma chinuiam cu o prajina ce avea un carlig in varf sa ridic si sa cobor obloanele de la usa si vitrina). Va multumesc pentru postarea despre acest cartier , dvs. cat si Dlui. Dan Vartalian care a avut inspiratia de a face aceste poze. De asemeni in fotografia Bucuresti 1927 panorama, am regasit scoala unde am invatat, clasele 1-7 (Romanescu i se spunea inainte apoi nr 127, la intersectia Mihai Voda cu Uranus, cat si toate locurile pe care le bantuiam din cartier. Observ ca pe acest blog au intrat si persoane care au locuit in acest in acest cartier, care sunt cat de cat apropiate de varsta mea (eu am 61 ani), care daca doresc mi-ar face placere sa ne intalnim (depanare amintiri) , poate chiar ne cunoastem. Eu ma numesc Stama Ion si pot fi contactat la adresa de mail astaj at rdslink.ro . Rspundei 8.

Cris23.01.2010, 18:43 Domnule Ion Stama, va multumesc si eu pentru mesaj. Ceea ce mi-ati spus despre croitoria tatalui dv. personalizeaza pentru mine o strada pe care nu am vazut-o niciodata decat in poze.Imi doresc asemenea mesaje. Vedeti ca am mai adaugat cateva fotografii, in caz ca nu le-ati gasit in setul d-lui Dan Vartanian. Scoala Romanescu este cumva cladirea cu patru etaje, eleganta, avand o cupola pe colt? Adresa dv. de mail nu se intelege, poate o mai scrieti o data. Rspundei

9. Ion Stama27.01.2010, 11:58 Scoala Romanescu a fost la intersectia str.Mihai-Voda cu str.Uranus si avea parter plus 2 etaje, intrarea era pe colt,cu o scara interioara interoara in spirala, la fiecare etaj se gasea un hol mare cu clasele pe laturile cladirii, opus scarii principale era scara de serviciu care dadea in curtea din spate, exista si cateva camere in care locuiau unii profesori cu familia lor, printre care si directorul (una din fetele directorului a fost o persoana publica destul de cunoscuta), dar pe cine o mai interesa toate aceste lucruri. Am reusit sa salvez o poza a scolii dar nu stiu sa o pun. M-am inscris pe blogul dvs., sunt Adrian,va rog sa ma contactati la astaj@rdslink.ro . De asemeni doresc sa iau contact si cu Aventurierul care vad ca stie bine cartierul Rspundei 10. Cris27.01.2010, 14:55 Da, scoala Romanescu era cladirea foarte interesanta ce se vede in poza, cu doua etaje (am gresit eu cand am spus patru)cu o cupola chiar pe coltul intre Mihai Voda si Uranus. Chiar o remarcasem inainte si ma intrebam ce a fost. Sunt sigura ca pe multa lume intereseaza aceste lucruri. Aveti cumva fotografia cu scoala scanata? Daca da, este usor de trimis. Puteti sa-i dati foarte simplu mesaj Aventurierului,este si el inscris pe blog. Rspundei

11. teoctist28.01.2010, 00:15 Poza nr 3 (Str Uranus) este luata din dreptul strazii Minotaurului (plan apropiat, stanga) Se vede in dreapta Str Ion Creanga iar in plan indepartat, pe stanga, Str Ecoului. Este luata oarecum din unghiul opus si putin mai sus fata de poza cu intersectia Uranus cu 13 Septembrie. Multumesc mult pentru aceasta postare, cea mai complexa pe care am gasit-o despre aceasta zona in care am copilarit. Rspundei 12.

Cris28.01.2010, 21:14 @teoctist: Va multumesc si eu pentru identificarea fotografiei-si pentru feedback:) Sunt fericita daca gasiti utila postarea. Rspundei

13. doru georgescu29.01.2010, 12:24 buna ziua, doru este numela meu si ma bucur mult ca v-am gasit. m-am nascut (1958) si am locuit pe str. schitul maicilor nr. 25 casa de langa manastire colt cu gheorghe panu. in 1980 s-a rupt cea mai frumoasa perioada din viata,cand buldozerele ceausiste ne-au luat totul.. extraordinare pozele pe care le postati si comentariile, voi incerca si eu sa gasesc foto si documente din acea perioada si sper sa ne vedem pentru a incerca sa intregim cat de cat ceea ce a fost acel minunat cartier. adresa de mail este alexandrugeorgescu58@yahoo.com, cu stima doru georgescu. Rspundei 14. Aventurierul08.02.2010, 21:15 Am identificat o problema tehnica: fotografia de la intersectia strazilor Fonteriei si Putul cu Apa Rece este o imagine in oglinda! In realitate, str. Putul cu Apa Rece e cea din dreapta, avand o altitudine mai joasa si coteste spre dreapta; iar str. Fonteriei aflata in stanga, urca spre intersectia cu Uranus, unde se afla monumentul eroilor pompieri. Pentru corectie iti sugerez sa folosesti in Adobe Photoshop functia Flip horizontaly sau daca nu ai programul, contacteaza-ma pe mail sa vedem ce e de facut. Adresa mea este podul_grand@yahoo.com Rspundei

15. Adriana09.02.2010, 00:36 Buna seara, ma numesc Adriana: am locuit pe Apolodor si am mers la scoala 122 de pe Sf Apostoli. Am cunoscut bine cartierul; mergeam la dispensarul de pe Bateriilor; primavara ma prindea mereu plimbindu-ma pe Uranus, sau pe strazile care dadeau spre Cazarmii (imi amintesc ca era pe undeva un zid vechi, dar nu stiu ce reprezenta). Imi amintesc de descoperirile arheologice de pe dealul Arsenalului; de fapt se incepusera sapaturi, apoi au urmat demolarile. Desi azi locuiesc in Spania vin in Buc cel putin o data pe an; de fiecare data ma incearca un dor de vechiul cartier: strazile Palas, Minotaurului, etc; case frumoase cu gradini. Eram studenta si m-au durut demolarile; imi amintesc de vizita lui Ceausescu, venit sa inspecteze lucrarile chiar linga blocul nostru. email: mai am o intrebare: despre ce blog este vorba?? Rspundei biserica_amzei@yahoo.co.uk

16. Cris09.02.2010, 07:59 @Aventurierul: Ai dreptate! Am comparat cu fotografia lui Andrei Pandele, aratand aceeasi strada si aceeasi casa ingusta cu ferestrele asimetrice. Acolo, nivelul mai inalt al strazii este pe stanga (noastra, cum privim fotografia)iar ferestrele casei sunt si ele invers, cu cea mare tot in stanga! Daca nu reusesc sa "intorc" poza, ti-o trimit pe mail sa te ocupi tu de ea. Eu asa am gasit-o pe internet. @Adriana Nu inteleg intrebarea "despre ce blog este vorba" Rspundei

17. Cris09.02.2010, 08:15 @Aventurierul: Am modificat dupa cum vezi fotografia. Multumesc ca mi-ai atras atentia! Nu sunt insa lamurita, in ce parte ar fi Stadionul? Dupa harta zonei din 1980, pare a fi in stanga. Atunci strada coboara in dreapta catre Uranus?! Rspundei 18. Aventurierul09.02.2010, 22:12 Harta din 1980 priveste intersectia de care ne ocupam exact din partea opusa, de aceea stadionul apare in stanga. Vazut din partea cealalta (adica dinspre nord) stadionul venea in dreapta, avand intrarea chiar pe str. Putul cu Apa Rece, la nr. 59. Aceasta strada intortocheata avea o forma elipsoidala si cotea mereu spre dreapta, ajungand sa se intoarca cu circa 150 grade inapoi spre nord, pana la intersectia cu str. Izvor, unde se afla si biserica Izvorul Tamaduirii. Str. Uranus se afla permanent in stanga, vazuta din acel unghi al intersectiei din fotografie. A doua intrare spre stadionul Republicii era prin str. Maior Ene nr. 12. Rspundei

19. Cristi11.02.2010, 22:28 Exceptional proiect de recuperare a trecutului, felicitari! Si eu cred ca merita insistat pentru refacerea (macar partiala, ca blueprinturile cred ca exista) a celor mai interesante cartiere bucurestene. Daca polonezii au refacut Varsovia folosind vechile planuri, nu vad de ce noi n-am putea... Rspundei 20.

Aventurierul13.02.2010, 14:36 S-a lamurit si misterul cladirii cu 3 etaje. Intr-adevar nu e vorba de Ascensorul, ci de un fost sediu al Securitatii, de pe strada Bateriilor, conectat la antena mare de pe deal. Rspundei 21. Cris13.02.2010, 15:03 Stiam ca ai sa te lamuresti, de aceea n-am mai insistat:)Daca cladirea cu pricina ar fi fost Ascensorul, atunci cum de nu se vedea manastirea Antim alaturata?! Rspundei 22. Aventurierul14.02.2010, 22:26 In primul articol pe care l-am scris si urmeaza a fi publicat, vei avea ocazia sa vezi acea cladire de la distanta, mai precis de pe acoperisul blocului turn din Piata Natiunilor. In orice caz, cele doua imobile semanau mult, iar poza cu demolarea era inselatoare, fiind si neclara. Acum am mai invatat ceva! Rspundei

23. Anonim18.02.2010, 21:05 POZELE SUNT SUPERBEEE.MI-AU ADUS AMINTE DE COPILARIA TRAITA IN ACELE LOCURI(ma refer la str.Uranus la intersectia cu cal.13 Septembrie.V-AS RUGA,DACA AVETI SI PUTE-TI TRIMITE POZE CU STR.METEORILOR.VA MULTUMESC DIN SUFLET MARIAN.MAILUL MEU ESTE mariangery@yahoo.com Rspundei 24. Cris19.02.2010, 08:29 Domnule Marian, imi pare rau dar nu am fotografii cu Str. Meteorilor. Poate va ajuta cu ceva setul d-lui Dan Vartanian: http://www.flickr.com/photos/danvartanian/sets/72157594166834095/ (nu sunt poze cu str. dv., dar sunt alte zone din cartier). Rspundei

25.

Anonim22.02.2010, 15:52 fotografia numarul 3este luata fix din intersectia strazii ecoului cu uranus iar in partea dreapta se vede intrarea pe strada ion creanga in cladirea din partea dreapta se afla o sifonarie iar in cladirea din partea stinga un centru de lapte poate confirma si marian cu stima cristi Rspundei

26. Stelamar24.02.2010, 18:30 Buna seara, este foarte placut sa aduci in prezent trecutul unei zone care a existat si care avea un farmec aparte. Eu ma numesc Dana Stern. Am locuit pe str Justitiei la nr 74, langa comisariatul militar. Scoala primara am facut-o la sc. nr 123, vechia Poienarescu(sper ca am scris corect). In acea perioada, a copilariei, cam pe la 1961-1969 am cutreierat cartierul in lung si-n lat, mai ales ca aveam prieteni si colegi de scoala pe toate strazile din zona. Bineinteles ca Arsenalul era zona noastra de "actiune" si aventura ( bineinteles ca o accesam fara permisiune). Eiii, dar astea sunt ale copilarii valuri. Mai tarziu, am invatat la liceul Lazar asa ca mi-am extins zona de cunoastere pana peste Dambovita, dar mergand pe aceleasi stradute ale acestui cartier. Apoi in 1976 am emigrat in Israel. Din 2004 lucrez aici si locuiesc aici. Am fost sa regasesc locurile copilarii mele si am un mare gust amar cand vad cionturi( sau cum s-o zice) din ce era... Greu de exprimat in cuvinte, dar si mai greu imi este sa inteleg partea de urbanistica si arhitectura distrusa, mai ales ca asta imi este meseriaarhitect. Daca vreti sa ma contactati mail-ul meu este: d8arches@yahoo.com, poate va pot ajuta cu ceva. Daca nu, multumesc din inima, mi-ati facut o mare bucurie Rspundei

27. Dan Perry05.04.2010, 17:01 Ma mir ca n-ai dat si de celelalte fotografii ale mele din anul 1980, printre care si doua fotografii ale dealului Rahovei. Le poti gasi pe webshot.com user danrep. Fotografiile astea trebuie sa le vada toti care au crescut in acest cartier si doresc sa mai vada odata aceste locuri. Pacat ca sunt asa putine. In 1980 am facut ceva poze, dar nu stiam atunci ca strazile copilariei vor dispare peste 2,3 ani. Daca stiam mai faceam inca 100-200... Dan Perry Rspundei 28. Cris07.04.2010, 12:14 Domnule Dan Perry, datorita dv (si a dl. Dan Vartanian) avem norocul de a avea cateva fotografii cu fostul cartier, chiar daca sunt putine...multe multumiri. Rspundei

29. alexandru georgescu20.04.2010, 16:17 buna ziua, am trimis cateva fotografii din colectia personala aventurierului, poate posteaza cateva, cu mentiunea ca sunt cu personaje, cum am spus sunt din arhiva personala Rspundei

30. Radu Oltean22.05.2010, 12:41 Buna! De unde ai poza cu bis Alba Postavari prabusindu-se!! E dintr-o carte? E incredibila si nu am mai vazut-o pana acum... Misto si bravo... Radu oltean Rspundei 31. Cris22.05.2010, 14:01 Nu, este de pe internet, de pe blogul http://bucuresti-strictsecret.blogspot.com/2007/11/episodul-16-ceausima.html Multumesc! Rspundei

d-lui

Stelian

Tanase:

32. Adrian09.11.2010, 22:13 Ar fi multe de spus: daca "omul nou" poate distruge tot ce a mai ramas din Bucurestiul-Micul Paris, inseamna ca eu sunt omul vechi, care iubeste acest oras pentru trecutul sau.Stiati ca si o parte din Cotroceni urma sa fie demolata la sfarsitul anilor '80? Parintii mei care locuiau intr-o casa din Cotroceni mi-au spus( eu ma gaseam in Germania) ca buldozerele erau la un capat si altul al arealului care urma sa fie demolat, mai multe strazi din cartier!.In vara lui 1989 au aparut utilajele omului nou. Cateva luni mai tarziu, Revolutia a oprit mutilarea poate al celui mai frumos cartier din Bucuresti... Intr-o "vizita-fulger"a Conducatorului(in Germania, doar Hitler a fost numit asa,"Der Fhrer"=conducatorul)coloana oficiala s-a oprit in fata Operei Romane,si cu un semn din mana spre

Cotroceni,Ceusescu dadea sentinta pedepsei capitale pentru cartier. Demolarea! Noroc ca a venit Revolutia si noroc ca nu au fost bani destui pentru toate planurile dictatorului... Rspundei 33. Cris09.11.2010, 22:58 Cu siguranta ca si alte zone ale orasului ar fi urmat la rand!In cativa ani nu mai ramanea nimic din Bucuresti. Se pare ca ar fi fost vizate zona Mantuleasa, Bulevardul Lascar Catargiu (unde se incepuse la capatul dinspre Piata Victoriei)si Centrul Istoric! Chiar si cateva case demolate mutileaza definitiv un cartier, pentru ca acolo apar cladiri care chiar presupunand ca respecta regimul de inaltime afecteaza ambientul traditional. Rspundei

34. Doru M.10.11.2010, 05:22 Desi in afara zonei de care se ocupa acest articol, as dori sa stiu ce s-a intamplat cu Biserica Troita, la coltul Strazii Trinitatii cu Calea Dudesti. O biserica frumoasa, avea un preot care iubea copiii si care ne lasa sa ne jucam in curtea bisericii (circa 1947-48). Anul trecut, cand m-am intors la Bucuresti dupa o absenta de 48 de ani, nu am putut gasi biserica, si nici casa de pe strada Trinitatii in care locuisem. Rspundei 35. Cris10.11.2010, 09:55 @ Doru: Imi pare rau, Biserica Sf Troita-Dudesti este intre cele cazute la demolari...este acum un bloc pe locul fostei biserici, zona a fost demolata in octombrie 1987...strada fosta Trinitatii care s-a numit mai tarziu Maximilian Popper nu mai exista, peste ea a trecut Bulevardul Unirii...numai o ramasita de la inceputul strazii Maximilian Popper mai exista pe partea de nord a Bd. Unirii. La fel nu mai exista inceputul Strazii Theodor Sperantia...este tragic. Aveti cumva, intamplator, fotografii vechi ale zonei? Rspundei

36. Doru M.19.11.2010, 03:08

Cris, multumesc pentru raspuns, desi vestile sunt triste. Speram ca poate biserica si strada mai erau si eu eram cel de vina ca nu le-am gasit... Sper ne intoarcem la Bucuresti in septembrie 2011 cu ocazia Festivalului Enescu si am de gand sa o iau de la inceput, poate de la celalalt capat al strazii Trinitatii, aka Maximilian Popper. Ar fi fost interesant daca exista o harta "umbra" a vechiului Bucuresti, cu vechile strazi si cu structura curenta fiind suprapuse. Probabil ca nu este suficient interes si, cu siguranta, nu sunt fonduri. Fotografii nu avem. Pe vremea aceia (in timpul razboiului am avut intre 5 pana la 8 ani) nu aveam aparate de fotografiat. Fotografii se faceau putine, ca "suvenir de amintire"... Avem fotografii de la nunta civila, cu scarile fostei primarii Raionul Tudor Vladimirescu pe fond, dar sunt in esenta fotografii de familie, prieteni si colegi de facultate. Cam atat am reusit sa luam cu noi. Totul a ramas in urma si o mica parte le-am gasit, pastrate de oameni buni, anul trecut. Din nou, fotografii de familie, fara elemente arhitectonice civile, perspective sau peisaje urbane. Am gasit usor Posta de la Vitan, si de acolo am incercat sa trasez pas cu pas drumul pana la fostul no. 20 pe strada Theodor Speranta (Raion), dar era foarte derutant. Deodata m-am trezit in spatele fostei scoli de meserii Ciocanul. Circa 100 m. mai sus, pe Dudesti, am mers la gradinita, cand voi toti, cititori, poate nu erati inca nascuti. Emotionant. Si multe altele.

Am un adanc respect si recunostinta pentru opera pe care o indepliniti D-voastra, si desigur multi altii, pentru a pastra cel putin memoria atator locuri disparute. Esenta noastra e continuta in trecutul nostru. Rspundei

37. Cris19.11.2010, 08:51 Domnule Doru, exista o carte care se numeste "Bucuresti-Arhipelag Demolarile anilor '80: stergeri, urme, reveniri". Domnul Cristian Popescu, autorul cartii, a mers in acei ani in zonele despre care stia ca urmau a fi demolate si a facut fotografii. Este un material extraordinar. Daca doriti si imi dati adresa de e-mail va pot scana si trimite fotografiile din zona in care ati locuit. Nu le pot posta datorita copyrightului. Adresa mea de mail este cristinaiosif23@yahoo.com Rspundei

38. Doru M.20.11.2010, 16:59

Draga

Cris

(daca

ma

pot

adresa

astfel...)

M-am pus in legatura cu LiterNet.ro, pentru a vedea daca pot cumpara prin Internet cartea D-lui Popescu pe care o recomandati cu atata caldura. Apreciez oferta D-voasta de a face scans ale unor fotografii din fosta zona Dudesti/Theodor D. Sperantia/Vitan. Nu vreau sa va dau prea mult de treaba dar voi trimite un email la adresa indicata pentru o fotografie a Bisericii Sf. Troita si poate una a Postei Vitan si a pietei al carui centru il constituia: cinematograful unde ii vedeam pe Tom X, fiul lui Zorro, Pat si Patason, etc., farmacia, brutaria, acul de tramvai... Cu Doru adanci multumiri si sperand sa ramanem in legatura virtuala,

Rspundei

39. Doru M.20.11.2010, 18:46 Si sotia zice: "Si Biserica Dobroteasa!"

Stiti Dumneavoastra: dati un deget... Rspundei

40. Doru M.20.11.2010, 21:13 Dupa ce v-am scris ce v-am scris in email, eu fiind fost candva ziarist, am tot cautat pe Internet si am gasit: http://www.bucurestiivechisinoi.ro/1609_Arhiva-rubrici/Detectiv-printre-umbre/Dezastru-pe-Calea-Vacaresti(I).html. Multe fotografii mai jos apare si cea a casei noastre pe defuncta adresa Bd. Marasesti 147. Noi stateam la etajul II. Este astfel descrisa: "Dl. Cristian Popescu a pozat n direcie invers, aici bd. Mreti apare n stnga, iar pe terenul viran din dreapta cldirii cu 2 etaje fusese amenajat o pia agricol cu tarabe, chiar n dreptul staiei de tramvai:" Cladirea cu 2 etaje sus-pomenita era unde am trait cu familia sotiei (parinti, unchi si matusa) dupa ce ne-am casatorit si pana cand am plecat. Jos se deschisese un Aprozar.

Cand sotia mea a vizitat Bucurestiul (in 1984 sau 1985?) pe locul mandrei cladiri era un munte de moloz...

In acest moment, sotia mea si cu mine, suntem foarte emotionati de aceasta descoperire complect neasteptata. Avem ce arata baietilor si nepotilor. Trecutul a existat, deci; nu era numai o inchipuire! Fotografia precedenta, tot a D-lui Cristian Popescu, prinde coltul opus (cel cu o masina in fata), unde locuise cea mai buna prietena din copilarie a sotiei mele, fiica D-nei Dr. C. Pe fundal, Biserica Dobroteasa.

La celalalt colt era o berarie-restaurant. In fiecare noapte un rezident turmentat (intotdeauna acelas) ne dadea pana mult dupa miezul noptii serenade incorecte politic... Rspundei

41. Doru M.21.11.2010, 02:25 Tot eu: am comandat astazi cartea D-lui Cristian Popescu "Bucureti-arhipelag. Demolrile anilor '80 : tergeri, urme, reveniri". Cris, multumiri pentru directie! Rspundei

42. Doru M.21.11.2010, 07:18 Miezul noptii in Toronto.

Cris, nu am cuvinte sa imi exprim destul de elocvent aprecierea noastra pentru stradania de a alege, a cola si a adauga cu atata atentie legenda pentru fiecare fotografie in parte. Datele cand au fost demolate cladirile si datele noilor fotografii ne dau o perspective clara asupra dramei anilor 1985-1987. Parte din structurile cele noi le-am vazut anul trecut. Acum avem si un context istoric.

Da, turla Bisericii Sf. Vineri se vede pe fond, plutind parca fara trup... Rspundei

43. Anonim25.11.2010, 15:50

Ce surpriza mi-ati facut.....Am locuit pe str Bateriilor exact acolo unde se termina poza...pe partea stanga....de mult....1973-1983 Rspundei 44. Cris26.11.2010, 08:06 Ma bucur pentru dv si multumesc pentru mesaj. Va adresez si dv. intrebarea si rugamintea: daca aveti cumva fotografii vechi ale zonei, in care sa se vada case ori strazi, sunt multe persoane care ar dori sa le vada. Rspundei

45. Mihai Costea04.04.2011, 12:23 Buna ziua. Eu sunt nascut in 81', dar sunt pasionat atat de Bucurestiul vechi, dar si de cel nou. Daca va intereseaza, exista o carte (pe care o detin) publicata in acest sens: are explicatii si poze. Nu am retinut numele autorului dar ,puteti sa ma contactati pe mihai.costea.zdr@gmail.com O zi buna. Rspundei

46. Anonim11.05.2011, 11:35 Iti multumesc din tot sufletul pentru munca si pasiunea depusa pentru a ne arata comorile ascunse sau pierdute ale orasului nostru. Desi nu sunt bucuresteanca prin nastere, ci doar prin adoptie (de 22 de ani) si nu am prins nici demolarile din anii '80, nu am nici o tangenta profesionala cu ceea ce faci tu, iubesc arhitectura si istoria orasului si acum iubesc si ceea ce ai facut. Cloneaza-te! in cat mai multe exemplare...:) avem nevoie de astfel de oameni in tara Alina Rspundei 47. Cris11.05.2011, 16:24 Multumesc Alina! Inseamna mult pentru mine un mesaj ca al tau. Istoria si arhitectura orasului sunt parte a identitatii noastre, chiar a celor care nu sunt bucuresteni pentru ca Bucurestiul este capitala tarii. Arata cine suntem. Tinerii trebuie sa afle si sa stie ca acel Parc Izvor nu a fost mereu un teren gol acoperit cu iarba, ca acolo a fost un deal pe care timp de 400 de ani s-a inaltat o manastire, a lui Mihai Viteazu. Ca am avut Cartierul Uranus cu strazi

in panta, pietruite, marginite de case cu gradinita si curte. Bucurestiul atat de traumatizat in ultimii 30 de ani are nevoie sa fie cunoscut, apreciat si ocrotit. Daca noua ne pasa de el, politicienii vor fi si ei obligati sa le pese. Multumesc mult pentru mesaj! Cris Rspundei

48. Anonim15.07.2011, 10:26 Buna ziua, am citi si eu articolul dvs. aducandu-mi aminte de anii demolarilor. Em fost scos la munca patriotica in acea perioada pe Calea Rahovei in sus si tin minte o strada in panta (nu stiu numele) unde incepuse sa se demoleze si noi recuperam materiale nedistruse si refolosibile (caramizi, lemne, metal). De asemenea m-au dus si in zona Strazii Theodor Sperantia unde am vazut in 4 zile cum a disparut strada Rodiei si celelate strazi linistite cu case si vile cochete. Ce doresc sa aflu insa daca se poate: in 1984 cand m-au dus la demolarile din zona Calea Rahovei am revazut si cladirile vechi ale fostului Liceu nr.14 Electomagnetica pe care l-am terminat in 1980 situat langa confluenta strazii Justitiei cu Calea Rahovei. A scapat de demolare, insa cladirile acelea vechi-boiersti sunt in paragina. Stie cineva ce a fost inainte acolo pina sa fie nationalizat? Pe vremea cand eram elev acolo mereu aveam o stare aparte de timp trecut-pierdut in curtea si cladirile acelea. Adresa mea de email: incubus62arond.yahoo.com Rspundei

49. Anonim11.01.2012, 08:47 Frumos articol!Felicitari!Cu toate ca eram un copil pe atunci imi aduc aminte cu placere de acele clipe petrecute in acel cartier.Bunica mea avea casa chiar linga o biserica din caramida rosie!Mare pacat a fost atunci cind toate s-au demolat!!! Rspundei

50. ovidiu04.03.2012, 01:03 Fara cuvinte!!! Multumim! E bine ca reusim, cu oameni ca Dvs., sa ne reamintim ca totusi ceva a fost frumos si in orasul nostru, ca avem istorie si ca au fost unii care ne-au furat-o! Rspundei

51.

Anonim24.03.2012, 08:49 Buna. Eu am poze de pe strada Trinitatii inainte de a fost demolata din anii 1978. spunetim daca pot sa va le trimit. scrieti-mi adressa e-mailul la la care pot trimita e-mailul me-u este albuch9035@walla.co.il . multumesc samuel Rspundei ei

Piata Marasesti in august 1985

In august 1985, o doamna revenita in Bucuresti dupa o absenta indelungata gasea locurile familiare din zona Pietei Marasesti in plin proces de demolare. Casa in care locuise de la nastere si pana in 1961 tocmai fusese transformata intr-un morman de moloz. Fotografiile de mai jos, facute atunci de doamna Josette, sunt publicate pentru prima data. Calde multumiri d-nei Josette si d-lui Doron Midroni (Doru M.), care mi-au aratat fotografiile si mi-au dat permisiunea de a le publica pe blog. Multumiri in plus lui Doru care m-a ajutat sa-mi precizez pe harta pozitia cladirilor! Pentru a intelege usor unde se aflau cladirile fotografiate si configuratia strazilor, am atasat hartile din 1940 si din anii '60, marcand pe cea de a doua pozitia unor repere cu stelute. Zona Pietei Marasesti a fost printre cele greu si iremediabil afectate in urma demolarilor masive din anii '80, din ultimul deceniu al regimului dictaturii comuniste. In acei ani, 20% din centrul istoric al Bucurestiului a fost sters de pe fata pamantului cu buldozerele, pentru a se construi in loc un oras "nou" de tip socialist. Candva familiara si prietenoasa, zona Pietei Marasesti si a bisericii Dobroteasa este azi arida si straina, "curatata de istorie". Fotografiile locurilor disparute sunt o incercare de a reface necesara legatura cu trecutul pentru Bucurestiul atat de lovit, nu doar pentru cine a cunoscut acel trecut, dar si, poate chiar in mai mare masura, pentru generatiile mai tinere. Poate ca biserica Dobroteasa, martor supravietuitor al cartierului, va fi privita cu alta intelegere. Exista foarte putine imagini disponibile ale strazilor si caselor demolate, datorita numarului redus al aparatelor de fotografiat in epoca si pentru ca in timpul demolarilor fotografiatul era o operatiune periculoasa si riscanta, fiind interzis. De aceea, daca aveti fotografii ale cartierelor si caselor de dinainte de distrugerile anilor 1980, si doriti sa contribuiti la documentarea Bucurestiului pierdut, ele pot fi scanate si trimise fie d-lui Doron Midroni (dmidroni@hotmail.com), fie direct mie (cristinaiosif23@yahoo.com), cu orice detalii care ar ajuta la identificare, anul, strada, poate amintiri personale legate de acele locuri.

Casa transformata in moloz de la coltul dintre Bd Marasesti si Calea Vacaresti (am indicat locul ei pe harta de mai sus prin steluta rosie). Putin timp inainte sa fi fost demolata, aceasta casa fusese luata ca reper intr-o fotografie a d-lui Cristian Popescu, aparuta in exceptionala sa carte "BUCURESTI-ARHIPELAG Demolarile anilor '80: stergeri, urme, reveniri". Fotografia poate fi vazuta la acest link

Casa cu balcon pe colt, aflata pe cealalta parte a Bd Marasesti fata de cea de mai sus (am indicat-o pe harta prin steluta verde). Ea apare, privita din alt unghi, intr-o fotografie a d-lui Dan Vartanian, la acest link. In aceeasi fotografie mai apar biserica Dobroteasa si imobilul de colt, cu magazin de paine la parter, din imaginea de mai jos.

Biserica Dobroteasa, privita dinspre Piata Marasesti (indicata pe harta mea cu steluta galbena)

Imobilul de colt cu magazin de paine la parter, intersectia Calea Vacaresti-Florilor (indicat pe harta cu steluta albastra)

"Cel putin pana in 1961, era in acelasi loc [in locul magazinului de paine] o bodega. Era acolo un celebru "cetatean turmentat" care in fiecare noapte se proptea in mijlocul intersectiei, sprijinit de un inalt felinar electric care pare sa fi fost dat jos, si de acolo tipa lucruri nu prea complimentare la adresa "Partidului si Guvernului". In vino, veritas. Cumva, peste ani, nu i s-a intamplat nimic!" (Doru)
Un comentariu: Linkuri de ntoarcere ctre aceast postare

Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook Etichete: Biserica Dobroteasa, Demolarile anilor '80, Fotografii vechi, Piata Marasesti, Strazi disparute in Bucuresti

joi, 31 ianuarie 2013

In fosta raspantie Labirint cu Mircea Voda

Toate fotografiile precum si intreg textul insotitor mi-au fost trimise de un vechi pasionat de fotografie si iubitor al Bucurestilor, CRISTIAN MALIDE. Calde multumiri pentru imaginile inedite dintr-un colt de Bucuresti disparut, cat si pentru cuvintele care dau viata imaginilor si timpului trecut. O singura precizare, strada Labirint apare in harta de mai jos sub numele de strada Mitropolitul Ghenadie, iar raspantia Labirint cu Mircea Voda se afla cam in locul unde se intersecteaza astazi Sf Vineri cu Mircea Voda. Da, este vorba de intersecia Labirint cu Mircea Vod, iar ideea fotografiilor se datoreaz prietenului i colegului meu de coal pe care l cheam ... Mircea! Unde? Casa de pe Labirint 22 era n piaeta de la intersecia Labirint cu Mircea Vod i Olteni. Era o piaet, nu o simpl intersecie n unghi drept a dou strzi, avea i un prcule. Evident, toat zona a disprut Labirint nu mai exist pn la numrul 32, unde locuia alt prieten de-al meu. i chiar i aceast poriune ce a supravieuit, nu se mai numete acum strada Labirint, ci ... Cuzai!

Harta din 1940 si piateta Labirint/Mircea Voda/Olteni

Cnd? Este totdeauna dificil de datat pozele fcute pe film, mai ales cele de dinainte de 1989! Dupa 1992, a venit revoluia foto, am descoperit procesul C-41 i minilaburile automate, ce puteau face fotografii color la un pre rezonabil. nainte de asta, dura i cteva luni pn s termin un film, aa c, i atunci cnd tiu exact data cnd

am dat filmul la developat, sau cnd a avut loc un ANUMIT eveniment imortalizat acolo, nu tiu datele pentru toate fotografiile Este prin 1987, cred ca prin martie se vede bine zpada! De ce? ntrebarea este pertinent multe lucruri nu le-am documentat din indolen sau prostie, dei ar fi fost posibil. Astfel, a fotografia demolarea bisericii Sfnta Vineri era riscant, iar cartierul Uranus era situat mai departe, i nu inea de copilria mea, dar aici pe Labirint-Clrai este inacceptabil c nu am facut foto la timp! Acolo la Micrea Vod am fcut numai pentru c m-a chemat Mircea! tiau mai de mult ca urma s i demoleze, i chiar eu vzusem distrugerea cum urca dinspre Splai (imaginile din 1985 cu Institutul medico-legal i sinagoga), ba chiar lucrrile se ntrziaser. Da, poate fi i asta o problem, c te drm mai tarziu! Astfel, la Mircea fuseser anunai c se demoleaz din toamna precedent, aa c nu mai cumpraser lemne i crbuni pt nclzire. Cnd a venit vestea c s-a amnat cu circa ase luni, au trebuit s caute s cumpere lemne, la un pre substanial mai mare dect cel normal! La mine la fel, am stat mai bine de jumtate de an cu toate lucruile strn se, mpachetate, cnd aveam nevoie de o carte nu tiam ce este mai simplu, s umblu n toate pachetele s le desfac s o caut, sau s cer unui coleg s mi-o mprumute ... Casa era situat la numrul 22, chiar pe colul de sud cu Mircea Vod. Majoritatea fotografiilor sunt fcute din prculeul de vizavi, colul de nord cu Mircea Vod. Acest teren apare i n planul din 1984 ca un minuscul parc, i tocmai fusese amenajat de un an-doi: avea banci i pomi, pini decorativi. Detalii Imobilul precedent, pe unde era intrarea -usa era mascata de camion:

Da, este un singur imobil, intrarea se face prin partea mai joasa care este un P+1. Camionul cu butelii de gaz, simbol al sfritului anilor 80!

Aa ceva nu exista nc n 1981, iar dup 1989, au disprut rapid! Dar n anii 1985-88 erau o prezent foarte familiar, autobuzele cu doua rachete mari deasupra, iar la capetele de linie, existau dispozitive pentru ncrcarea cu gaz!

Dac nu a ti de loc cnd sunt fcute fotografiile, autocamionul cu dou butelii de gaz ar fi un bun indiciu ... Calcanul unde a fost pota: n mai multe imagini, se vede calcanul de la casa dintre Mircea Vod i Olteni.

Piateta Labirint / Mircea Voda vazuta dinspre parculet

Acolo unde n imagine este microbuzul - a fost o cldire cu un singur nivel, cas stil 1890, ce adpostea un oficiu potal. Probabil ca fusese grav avariat la cutremurul din 1977, i de aceea a fost demolat. Pentru mine are o valoare sentimental deosebit nu era pota cea mai aproape de cas, dar n copilrie mergeam acolo s iau revista Vaillant (ulterior le journal de Pif, sau Pif Gadget), la care aveam abonament. Era o revista remarcabila, mai ales numerele vechi, pn la jumtatea anilor 1960, care erau tiparite pe hartie de ziar, de calitate mai proast, dar aveau mai multe articole, povestiri, nu numai benzi desenate! Pomii din prculeul de vizavi:

Imobilul de pe coltul Labirint / Mircea Voda si parte din piateta vazute dinspre parculet

Nu am fcut foto cu parcul, dar pomii i zpada de acolo apar n mai multe imagini. Firesc, pentru a prinde casa n ntregime, cu obiectiv de 50 mm, trebuia s m retrag pe ct posibil parcul era binevenit! Dac nu exista un parc sau teren viran, vederea asupra casei ar fi fost, inevitabil, i mai limitat intra doar parial n cadru ...

Vedere distre strada Olteni:

In piateta

Jos era un atelier de Vulcanizare, aici se poate observa latura de pe Mircea Vod a casei de pe Labirint 22, iar n stnga se vede prculeul.

Imobilul Labirint No 22 vazut dinspre strada Olteni:

Imagini luate cu teleobiectivul, dinspre numerele mai mari, nspre Cuzai. Se observ c imobilul face parte din front de cldiri de acelai tip. n fund n dreapta se vd macaralele-turn, cu aplatizarea perspectivei tipic dat de teleobiectivul de 135 mm. Nu pot s spun dac macaralele ce se vd erau pe Zaverei, Legislatorului sau chiar mai jos nspre Splai, dup Cuzai!

2 comentarii:

Linkuri de ntoarcere ctre aceast postare

Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook Etichete: Demolarile anilor '80, Fotografii vechi, Strazi disparute in Bucuresti
duminic, 30 decembrie 2012

Fotografii vechi cu Strada Trinitatii, azi Maximilian Popper

Tocmai am avut marea surpriza si bucurie sa primesc aceste fotografii prin bunavointa d-lui Samuel (Sami) Albuch caruia ii multumesc si pe aceasta cale, atat pentru amabilitatea de a mi le trimite, cat si pentru permisiunea de a le posta pe blog.

Fotografiile dateaza aproximativ din 1977-1978, putini ani inainte de a interveni demolarile anilor '80 din ultimul deceniu al epocii comuniste, experimentul urban care a insemnat daramarea arbitrara sub buldozere a mii de case, disparitia de strazi intregi si mai ales pierderea legaturii cu trecutul reprezentata la nivelul cel mai perceptibil de patrimoniul construit.

Exista foarte putine imagini disponibile ale strazilor si caselor pierdute, datorita numarului redus al aparatelor de fotografiat in epoca si pentru ca in timpul demolarilor fotografiatul era o operatiune periculoasa si riscanta, fiind interzis. Acestea de mai jos sunt foarte pretioase datorita claritatii lor si a perspectivelor largi. Este vorba despre strada fosta Trinitatii, jumatate din care a fost inghitita de Bd Unirii, si a carei parte ramasa se numeste

in prezent Maximilian Popper. Pentru usurinta identificarii am adaugat la final portiunea din harta Bucurestiului din anii 1940 cu Strada Trinitatii. Descrierile imaginilor apartin deasemenea d-lui Samuel Albuch. Rog persoanele ce ar putea contribui cu adaugiri si completari prin imagini sau propriile amintiri, care ar ajuta la refacerea memoriei locurilor si a legaturii cu trecutul, sa intervina!

Cizmaria lui Ion pe Strada Trinitatii

Strada Trinitatii Scoala Malbim

Strada Trinitatii privita spre Caritas

Strada Trinitaii intersectie cu Petre Carp

Strada Trinitatii privire dinspre Strada Traian

Strada Trinitatii numerele 38-40-42

Trinitatii nr 33

Strada Labirint

UPDATE Am gasit intamplator pe net aceasta fotografie (nu o postez din motive de copyright) care apare in cartea d-lui Dinu Giurescu "Distrugerea trecutului Romaniei", identificata de "Aventurierul". Sunt grupul de case aflate aproximativ in dreptul fostei intersectii cu str Petre Carp spre str Avram Zenovie, parte din care apar si in fotografia # 4.

Harta Bucuresti 1940 -zona Strazii Trinitatii

Harta Bucuresti 1940-Strada Trinitatii, detaliu

Harta zonei str Max Popper la inceputul anilor 1970, unde sunt vizibile si stradutele Avram Zenovie si Racoteanu

Harta actuala a zonei strazii Max Popper

Fotografii actuale de pe strada Maximilian Popper, fosta Trinitatii Doar trei fotografii disponibile momentan, urmand sa mai adaug altele cand reusesc sa fac rost de ele!

Max Popper no. 45, sep. 2012

Max Popper no. 53 si calcanul imobilului Marcel Iancu de la no. 55 sep. 2012

Max Popper spre Traian si Scoala Malbim, ian. 2013

***Multumiri speciale d-lui Doron Midroni (Doru M.), a carui persuasiune a facut posibila postarea acestor imagini! Multumiri si pentru randurile trimise de d-sa, la rugamintea mea, pe care le puteti gasi in cele ce urmeaza. Ele cuprind amintiri din copilarie si anii primei tinereti legate de strada fosta Trinitatii, astazi Maximilian Popper.

****** In lumea Internet-ului nimic nu este stationar; ca un boomerang, aproape totul revine la sursa. Astfel, un articol-blog publicat pe Unknown Bucharest la care am contribuit cateva comentarii in noiembrie 2010, mi-a atras din nou atentia cand, in alta nota, adaugata in martie 2012, dl. Samuel Albuch mentiona ca are fotografii cu Strada Trinitatii facute in anii 1977-1978. Am locuit pe strada Trinitatii, la no. 76, timp de 11 ani (1947-1958); bunicii din partea tatei au locuit timp de cateva luni, in anii 1940 sau 1941, la no. 39 sau 41; o sora a mamei cu familia sa a locuit la no. 70; am invatat la scoala Malbim de la celalalt capat al strazii (strada Trinitatii no. 8); am spart geamuri jucand fotbal de-a lungul strazii; ma duceam la solar sau ma jucam in mica gradina a Bisericii Troita, cu bunavoia Parintelui. Vorbim de teritoriul adolescentei si tineretii mele! L-am contactat pe domnul Albuch, rugandu-l daca ar putea sa faca un scan si sa imi trimita fotografiile. In asteptarea raspunsului, mi-am amintit ca in luna iulie am primit de la Cris fotografii facute recent de d-sa pe

strada Trinitatii, in timp ce documenta cladiri ale arhitectului si pictorului Marcel Iancu. Una dintre aceste fotografii arata casa cu no. 45, in care locuise familia B. (vezi mai jos). In 29 decembrie 2012, corespondentul nostru, dl. Samuel Albuch, mi-a trimis atat mie cat si lui Cris cele opt fotografii publicate mai sus! Am stat la computer, m-am uitam la fotografii si aveam un zambet care nu se mai stergea. Un zambet de nostalgie si de uimire. In ultima vreme, probabil multumita varstei inaintate (are si varsta avantajele ei...), daca ma concentrez asupra unor strazi pe care le cunoasteam mai bine, amanuntele parca incep sa strapunga printr-o ceata si devin mereu mai mai clare, cum mi s-a intamplat in acest caz: Fotografia #2: reprezinta Scoala Malbim, catre Parfumului si Romulus, cu trotuarul specific de vis--vis care se termina oarecum la infinit; am invatat acolo in clasele a 4-a si in a 7-a. Fotografia #4: jumatate din copilarie si intreaga mea adolescenta pot fi localizate aici! - Strada care se deschide la dreapta, in primul plan, este Petre Carp. Acolo, imediat dupa colt pe partea dreapta, era un croitor care intorcea paltoane mai vechi si le croia din nou, pe masura clientului. Imi amintesc ca erau captusite cu vatelina (!). Cand eram mai mic, ma suia pe un scaun sa imi ia masura... - Pe stanga, prima casa varuita alb. Asta este casa cu pricina: aici am spart un geam jucand fotbal. Doamna care locuia acolo a venit afara (eu incremenisem, ceilalti copii au intins-o) si nu m-a lasat pana nu am dus-o acasa la noi (la no. 76) unde a vorbit cu mama, care apoi a acoperit paguba trimitandu-ma inapoi a doua zi cu o gaina, zarzavaturi, etc., ca sa ii inlocuiasca supa de gaina ruinata de cioburi! - Imediat dupa casa alba este o casa inalta, cu balcoane rotunjite, no. 39 sau 41. Acolo au locuit un timp bunicii mei din partea tatei. Bunicul era tamplar si mi-a facut o cutie de unelte, si unelte in miniatura, cu care ma jucam. Cand am crescut, am vrut sa o pastrez ca sa o dau copiilor mei, dar in 1961, cand am plecat din Romania, nu am mai avut loc in cele 70 kg permise. Cumva, s-a aciuit doar burghiul miniatural; m-a urmat peste mari si peste tari, si il mai am si pana astazi! - Casa urmatoare, no. 45 cred, cu balconul dreptunghiular, a fost fotografiata si de Cris. Acolo, la etaj, au locuit familia B. Fiul lor, C.B., a devenit prin 1953 sau 54 unul din primii elevi de pian ai aceleia care va fi, alti ani si mai tarziu, sotia mea (ea era din Bd. Marasesti, colt cu Vacaresti). Cu C.B. suntem prieteni pana azi; acum locuieste la 10-15 minute de noi. Bineinteles, atunci cand locuia pe Trinitatii, eu nici nu ma uitam la el, pentru ca el era de fapt numai un pusti... - De aici, uitandu-ne drept inainte, la coltul indepartat, este un bloc cu o parte din fatada pe straduta Gane si catre Turturelelor. Acolo era "solarul" cartierului, unde ne adunam copiii... - Daca o luai de acolo la dreapta, mergeai catre casa unde locuia o matusa cu verisoara mea primara (70), casa noastra (76), si apoi Biserica Troita si Strada Dudesti. La coltul de NE Traian/Trinitatii erau un chiosc de tutungerie. Acolo cumparam tigari, Marasesti si Nationale. Le ascundeam cand veneam acasa, dar ce naiv am fost: cum se poate ca parintii sa nu fi simtit pe mine mirosul de tigari proaste? Ei nu au fost fumatori, dar cumva, niciodata nu mi-au spus nimic!

In ajunul reformei monetare din 1952 acelasi tutungiu imi dadea "pe sub mana" tigarile, sa i le platesc dupa reforma, de data asta cu banii mei, caci incepusem sa castig ceva bani inca de prin 1951. Intre septembrie 1945 si iunie 1953 am trecut pe acesta portiune a strazii Trinitatii in fiecare zi de scoala: clasa a 4-a la Malbim, apoi in clasa 1-a si a 2-a de liceu (era inainte de reforma invatamantului din 1948) la scoala Cultura Max Aziel pe strada Zborului, apoi a 7-a din nou la Malbim, urmat de patru ani de liceu la Matei Basarab. Ca incheiere, doresc sa prezint o pagina care evoca atmosfera in Calea Dudesti si in jurul ei in timpul anilor celui de al doilea razboi mondial: http://www.bibliotecametropolitana.ro/Uploads/iunie2011_site.pdf Mergeti la pagina a 3-a! Desigur, viata nu era chiar atat de idilica cum este prezentata in acest articol, dar acolo am crescut si acolo imi sunt amintirile! ******
Un comentariu: Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook Etichete: Cartierul evreiesc din Bucuresti, Demolarile anilor '80, Fotografii vechi,Strazi disparute in Bucuresti

Postri mai vechiPagina de pornire

smbt, 13 martie 2010

Arhitectura veche bucuresteana de influenta otomana

Vreme de cateva veacuri si pana in epoca moderna Bucurestii au fost un targ pitoresc si cosmopolit, cu o populatie amestecata din multe neamuri insa predominand elementul oriental-balcanic: pe langa valahi, in Bucuresti traiau si greci, turci, bulgari, albanezi, armeni, evrei (si in masura mai mica unguri, sasi ori italieni). Pentru o buna parte a istoriei sale Bucurestii au fost un oras balcanic prin ambianta, infatisare si mentalitati. De-a lungul timpului (pana spre mijlocul sec.19), orasul a primit influente complexe de civilizatie otomana, care s-au intensificat in epoca fanariota (sec.18), de la imbracaminte, obiceiuri si moravuri pana la elemente privind constructiile. Existente dinainte, dar ajunse la apogeu in perioada fanariota, hanurile sunt o caracteristica a perioadei. Prezenta lor era normala intr-un oras de tranzit asezat la rascrucea marilor drumuri comerciale care legau orasele Europei Centrale (Leipzig, Cracovia, Liov) de Constantinopol. Avand la origine caravanseraiurile orientale, ele adaposteau negustorii veniti din strainatate impreuna cu servitorii, animalele si marfurile lor. De forma rectangulara, cu ziduri groase, si o singura deschidere protejata de porti grele, hanurile se deschideau

doar catre interior, unde de jur imprejurul curtii se insirau pravalii boltite, cu beciuri adanci sub ele pentru depozitat marfurile de pret si odai de dormit la etaj.

Hanul din jurul Bisericii Sf Gheorghe Nou; refacut dupa incendiul din 1804, va fi distrus de Marele Foc din 1847 (gravura din 1837)

Curtea interioara a vechiului Han Serban Voda (1687), pe locul de azi al Bancii Nationale; (si acesta fusese refacut dupa incendiul din 1804) (foto 1880, cativa ani inainte de demolare)

Hanul lui Manuc (1808), vestigiu al hanurilor vechiului Bucuresti, existente in numar mare in centrul istoric

Hanuri ca atare au continuat sa se construiasca pana pe la jumatatea secolului 19. Hanul Elias-Patria, din spatele Bisericii Sf. Ioan candva numita "din Piata" (restaurat relativ recent si locuit), este un exemplu de han din ultima perioada. Precum alte hanuri mai tarzii, si acesta are magazine la parter pe cele doua fatade cu deschidere la strada.

Hanurile au ajuns in timp sa adaposteasca negustori angrosisti sau "toptangii", bancheri, chiar si institutii (vezi Hanul Zlatari). Tipul constructiv al hanului s-a perpetuat pe parcursul secolului 19 si inceputul secolului 20 sub forma imobilelor de raport cu locuinte ieftine sau a caselor negustoresti cu pravalie in fata, toate cu etaj, gang de intrare si curte interioara. Mai exista asemenea exemple in Bucuresti, mai ales in zonele cu istorie comerciala, Calea Mosilor, zona Pietei Matache, Calea Calarasi (fostul Podul Vergului).

Casa probabil de inceput de secol 19, in forma unui han, cu geamlac in curtea interioara; casa a fost renovata in 1858 (a apartinut pictorului Gh Tattarescu)

Geamlacul (din tc. camlic) este tot o structura specifica vechiului Bucuresti de influenta otomana, larg raspandita in veacurile 18 si 19 si inca intalnita sporadic si fragmentar in fundul unor curti sau sub forma pasarelelor interioare inchise cu geamlac ale unor imobile de secol 19 (aflate de obicei in centrul istoric, pe Calea Victoriei etc);

Curtea interioara cu geamlac a Hanului Solacoglu, Calea Mosilor (fotografie din 1967)

Cea mai veche casa de locuit din Bucuresti, Casa Melik (1760)

Casa de mai jos, refacuta in 1890, are si un fragment mai vechi din curtea interioara bine pastrat: etajul si scara de acces inchise cu sticla (zona Piata Romana):

In centrul istoric al Lipscanilor, pe Strada Selari, avem o casa cu veranda vitrata pe fatada la strada, la nivelul ambelor etaje. Cladirea a fost refacuta in anii '1970 in spiritul arhitecturii vernaculare bucurestene de influenta otomana-balcanica, pentru a reda o imagine caracteristica a centrului comercial al orasului de sec.18 vezi despre aceasta comentariul d-lui Valentin Mandache (la origine cladirea nu avea fatada de sticla, vezi fotografia din 1856 cu Strada Selari de pe site-ul ART HISTORIA).

Cele doua galerii inchise cu geamlac suprapuse parterului ale Hanului cu Tei reprezinta (ca si in cazul cladirii din Selari) rezultatul interventiei din anii '70 cu ocazia restaurarii:

Aceeasi structura care evoca secolul 18 se regaseste in spatele Curtii Sticlarilor (Hotelul Fieschi), deschis de un italian la jumatatea secolului 18, restaurat in anii '70), una din putinele structuri vitrate originale pastrate:

Geamlacul de deasupra intrarii Hanului lui Manuc

_____________ *Hanurile au fost in Bucuresti in numar mare, de exemplu pe Podul Mogosoaiei, din Cheiul Garlei pana la Sarindar, pe latura dinspre est erau unul langa altul: Hanul Constantin Voda (pe locul unde-i azi Muzeul de Istorie al Romaniei), Hanul Zlatari in jurul bisericii cu acelasi nume, Hanul Filipescu la coltul cu Lipscanii, Hanul Campinencii cam unde sunt pasajele Macca-Villacrosse apoi Hanul Castrisoaiei spre Strada Doamnei si Hanul Greceanu peste drum de acesta.

Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe Facebook Etichete: Arhitectura vernaculara bucuresteana, Bucuresti oras balcanic, Case cu geamlac, Centrul istoric, Fotografii vechi, Hanul cu Tei, Hanul lui Manuc,Hanul Solacoglu, Patrimoniul arhitectural

12 comentarii:
1. abracadabra15.03.2010, 12:16 In Arges si Dambovita sunt mii de astfel de case risipite prin satele de la poalele Carpatilor. Incercati pe drumul dintre Targoviste - Cp. Lung Muscel - Curtea de Arges - Barajul Vidraru. Personal, am vazut prin Bucursti si pe Calea Calarasi si Calea Mosilor (partea mai putin cunoscuta a centrului istoric al orasului).

http://altblogromanesc.blogspot.com/ Rspundei

2. Cris15.03.2010, 15:51 Sunt case cu geamlac pe Calarasi si Calea Mosilor? Nu stiam, dar nici nu am cautat anume. Pe Mosilor ar putea fi in curtea interioara a unora din acele case vechi, de exemplu este un han foarte vechi langa Biserica cu Sfinti- dar cine poate arunca macar o privire inauntru?!... Multumesc pentru informatii! Rspundei

3. ADRIAN16.03.2010, 10:09 Exista o carte despre casele cu geamlac. Casa aceea de pe Selari este o reconstituire fantezista din timpul restaurarilor de la sfarsitul anilor 60 - 70, arh. Pruncu. E asa cum si-a imaginat ela ca ar trebui sa fi aratat casele din centrul istoric, nu are fundament documentar. Hanurile de la noi nu erau chiar ceea ce ne imaginam atunci cand le efinim cu acest cuvant. Ele erau mai curand un fel de precursoare ale mall-urilor de azi. Isi inchiria negustorul spatii pentru cel putin jumatate de an acolo - locuit si comercializat ceea ce se aducea cu cateva care la unul sau doua transporturi pe an. Rspundei

4. Anonim16.03.2010, 13:45 Parerea domnului Mandache e doar o parere in lipsa documentelor justificative. Acestea ar fi putut sa fie: documenete scrise, gravuri sau fotografii de epoca, planuri de autorizare samd. Pozele lui Angerer sunt edificatoare iar Radu Oltean publica una relevanta la: http://art-historia.blogspot.com/2009/03/hanul-rosu-hanul-verde-si-podul-rahova.html Rspundei

5. Cris16.03.2010, 15:38 Stiam articolul d-lui Radu Oltean de mai demult, dar nu observasem cladirile din lungul Strazii Selari (sau am uitat!). Intr-adevar, din fotografia lui Angerer rezulta ca acea casa nu avea fatada de sticla la origine, deci nu este "cea mai mare veranda vitrata otomana care a supravietuit in Bucuresti". Dl Mandache s-a inselat in aceasta privinta, desi exista si o nuanta de incertitudine in afirmatia domniei sale. Multumesc pentru corectare! Rspundei

6. ADRIAN16.03.2010, 22:56 Cu placere! Am comentat ca anonim pentru ca ma enervam nereusind a treia oara sa postez cu nume ... Rspundei

7. Valentin Mandache17.03.2010, 00:08 Buna, in articolul meu in engleza despre geamlacul din Lipscai pe www.historo.wordpress.com am folost 'perhaps' cu privire la acea veranda, ceea ce face evidenta indoiala mea despre cat de vechi este artifactul. As dori totusi o citire mai atenta a limbii engleze inainte de concluzii rapide in comentarii. Cartea despre geamlacuri este un clasic in domeniu al arhitectulului Ctin Joja, unul dintre putinii traditionalisiti care au supravietuit in perioada comunista; se poate consulta la bibliotecile mari din B. Reconstituirea geamlacului 'perhaps' este din faza anilor '30 de reconstituiri (cand s-a facut si Hanul lui Manuc) si este in opinia mea reprezenativa si nu fantezia unui arhitect. Chiar si in anii 70 cei care se ocupau de restaurat erau mult mai profesionisti decat cei de azi. Exista gravuri de sec. 18 si prima parte a sec. 19 cu astfel de structuri in acea zona. Eu apreciez dezbaterea, dar trebuies sa punem lucrurile in perspectiva lor: Lipscaniul necesita o armata de specialisti gupati intr-un proiect pentru a ii afla istoria; aceastia nu pot fi supliniti de bunele intentii si ambitii ale blogerilor. Cheers, Valentin Msndache Rspundei

8. ADRIAN17.03.2010, 17:29 Domnule Mandache, sper ca nu v-am ofensat. N-a fost in intentia mea. Fie in engleza fie in romana, acea fatada "survives" abia din '70 incoace. Este o fictiune pentru ca pe acel teren au aparut cladiri abia cu incepere din 1800 dupa ce s-au scos la mezat, parcelate, ruinele vechii curti domnesti. Asadar o arhitectura cu aceasta fatada in acel loc nu putea sa fi existat decat in intervalul 1800 - 1850. Prima poza a lui Angerer din articolul indicat mai sus arata ca acolo era o altfel de arhitectura, foarte probabil noua la acea data caci trecuse prea putin timp de la marele incendiu din 1847. Pozele cu constructia imobilului de raport ce a inlocuit Hanul Verde arata acelasi lucru. Asadar nu stiu la ce restaurari din anii '30 faceti referire. La Hanul lui Manuc functiona atunci hotel Dacia iar restaurarea din inceputul anilor '70, care facea parte din programul mai larg al centrului, a facut tot o reconstituire, pe baza fotografiilor si gravurilor din jurul lui 1860 asdara macar cu aceasta legitimitate. Insa casa de care vorbim este o reconstituire ipotetica, fara temei documentar. Una la fel este in Gabroveni. Daca sustineti contrariul inseamna ca aveti documentatie in acest sens. Altfel, pe baza analogiei, am putea sa credem ca tot centru istoric ar fi avut o astfel de arhitectura ... Rspundei

9.

Bogdan17.03.2010, 23:08 @adrian Domnul Mandache chiar asta susine : "Nevertheless it conveys an idea how Lipscani historic quarter looked during its glory days". Din pcate i bazeaz afirmaia pe cteva (mai puin de 10) litografii i gravuri din prima jumtate a secolului al XIX-lea (ca aceasta dar care prezint structuri numite "Mashrabiya" nu geamlac http://1.bp.blogspot.com/_FMmwzQ1drgw/SSm2mplnUAI/AAAAAAAABdk/0k5YvaqFX0Y/s1600h/DSC05637.JPG.) a cror autenticitate trebuie privita cu circumspecie, ntruct n afara de titlu de cele mai multe ori "strada n Bucureti" , nu poseda nici un element de verificabil. @Valentin Mandache As vrea sa va transmit cteva informaii: In perimetrul strzilor elari, Gabroveni, epcari i Halelor, n afara de ruinele palatului voivodal, de Biserica Buna Vestire a Curii Vechi, de prile din palatul beizadelelor (al coconilor) pstrate n interiorul cldirii foste a curii sticlarilor nu exista nici o alat cladire care sa dateze nainte de 1800,deoarece n anul 1798 fosta curte domneasca este parcelata i vnduta la licitaie. Primul geamlc cu care poate fi considerat "original" este cel de la Hanul lui Manuc din anul 1808, construit deasupra gangului ce lega vechea casa domneasca (partea de cldire din coltul strzilor Cldrari i Franceza i care a fost vnduta la aceeai licitaie din 1798) de corpul nou al hanului. De asemenea cred ca folosirea termenului de "ottoman" n descrierea Bucuretilor ai a arhitecturii acestuia este forata, n cel mai bun caz. @cris Hanul cu tei nu avea etaje cu geamlc n curtea interioara. Acestea sunt modificri aduse cldirii la restatuarea din anii 70. http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/781/10667/3068309/1/04_fotoistoria_copy3.jpg. Din pcate este vorba de fapt de o minciun istoric la fel ca n cazul casei din elari. Dupa prerea mea geamlcurile nu sunt altceva dect o "termopanare avant la lettre", o adaptare la mediu a unor elemente de arhitectura mediterameeana ale caselor traditionale: foioare, loggii i prispe ca cele din postarea lui Radu Oltean: http://3.bp.blogspot.com/_iDRlyfXvxlQ/SOzNNDhAKjI/AAAAAAAAA_o/vQbuoG8gXCM/s1600h/casa+boiereasca.jpg Rspundei

10. Anonim06.04.2010, 21:14 Pe Drumul Sarii vizavi de biserica de la Razoare sint niste case joase cu geamlc care par a fi foarte vechi. Daca ai ocazia sa treci pe acolo cred ca merita pozate Rspundei

11. Cris07.04.2010, 10:20 @anonim: Multumesc mult pentru informatie!Nu cunosc zona, dar poate imi fac drum pe acolo. Rspundei

12. Anonim02.12.2011, 22:13 chiar daca nu sunt bucurestean sunt pasionat de cladirile vechi din Bucuresti pe care le stiu din anii 70-80 si sunt pur si simplu revoltat de nepasarea autoritatilor pentru pastrarea si renovarea lor;in ceea ce priveste geamlacul, am vazut in Antalia, in centrul vechi cladiri la fel cu cea din fotografia veche postata mai sus;acolo insa restaurarea centrului vechi merge mult mai repede decat la noi, a inceput in urma cu 3 ani si probabil s-a incheiat deja,din pacate in vara ce a trecut nu am mai fost in Antalia Rspundei

Cminul mturtorilor

Sectorul III albastru are o populaie de 159.656 locuitori, la care corespunde o suprafa de 161 ha. de proprieti cldite. Pentru o ct mai rapid i sistematic ridicare a gunoaielor menajere, fiecare canton are repartizat o main, o cotig sau un furgon.

n afar de acest mod de strngere al gunoaielor, primria mai practic sistemul "Milano", cu tendina de generalizare n ntregul sector. Potrivit acestui sistem, locatarii diferitelor imobile depoziteaz gunoaiele n cutii de form cilindirc, ermetic nchise, care odat umplute, sunt ridicate de mainile speciale ale primriei, pentru a fi nlocuite cu alte cutii goale i dezinfectate. Pentru consideraiunile pe care le-am artat la curirea strzilor, cantitatea de gunoi menajer crete, de asemenea, n cursul unui an, n lunile septembrie-octombrie.

Gunoaiele ridicate de la particulari precum i cele adunate pe cile publice sunt descrcate la rampa de gunoi din Valea Plngerii. n medie, s-a descrcat anual cantitatea de 179.595 tone gunoi. Pe msur ce taluzul sus menionatei vi s-a ridicat i s-a consolidat, a fost pavat pentru a permite accesul autocamioanelor, furgoanelor i cruelor pline cu gunoi, vagonetelor "Decauville", care transport gunoiul n centrul vii. Adugm c unii particulari transport cu mijloace proprii gunoiul n Valea Plngerii, pltind o tax minim pentru personalul utilizat la descrcare i pentru amenajarea vii. [Activitatea edilitar n anii 1934-1935-1936, Primria Sectorului III Albastru, Municipiul Bucureti]

Valea Plngerii la 1934

Str. Lnriei i Cminul mturtorilor la 2011

Publicat de armyuser la 3/10/2011 08:15:00 PM

Etichete: 1937, Valea Plngerii

8 comentarii:

ADRIAN spunea... foarte tare! nu stiam ca acolo a fost un astfel de comandament al maturatorilor. dar valea asta a plangerii nu cred ca era chiar acolo in oras. am si eu documente din arhiva de la 1860 cand se strangea gunoiul dar si noroiul cu carele de pe strazile din lipscanie. si liste cu maturatori cu plata acestora. le caut si le pun la mine daca mai tii articolul cateva zile. 10:01 PM, martie 10, 2011

hm spunea... Ct de TARE!!! de la mturtori la miliieni - sta e progresul, prieteni! 10:29 AM, martie 11, 2011

Tavi spunea... 1. Adrian, Valea Plangerii e actualul Parc al Tineretului, partea dinspre Serban Voda. Lacul din parc se chema Cocioc si cam in el ajungeau incet-incet gunoaiele... Ca fost si actual cetatean al zonei le cam stiu. Ce naiba, de fapt asta e istorie inca vie, ma mir ca nu o cunosti. 2. hm, ai mare dreptate... 10:31 PM, martie 11, 2011

Stefan spunea... Misto! @HM, eu zic ca au si maturatorii mandria lor. 11:45 AM, martie 12, 2011

ADRIAN spunea... @Tavi: multumesc pentru atragerea atentiei! Corect, n-am avut niciodata preocuparea sa ma uit cu atentie peste planurile orasului din aceasta zona si nici sa-mi pun intrebari pe tema asta a depozitarii gunoaielor orasului. Si planul 1895 si ce din 1911 arata o zona mlastinoasa la baza cornisei pe care e amplasat cimitirul Serban Voda (Bellu); mai jos spre Dambovita era demult amplasat Abatorul ... Pe planul din 1921 este si scris explicit Valea Plangerii. Imi

recunosc ignoranta de pana acum. Ma minunam ca in vecinatatea atat de apropiata cu chestii ample - Parcul Carol, Cimitirul Bellu, mai tarziu si unul dintre primele crematorii umane, se afla atat de aproape o sursa de miasme. Dar ce sa ma mir cand pana la parcelarea Ioanid si deschiderea bulevardului Dacia, pe acolo se afla crematoriul de gunoaie al comunei ! 7:33 PM, martie 12, 2011

Tavi spunea... Ei, ignoranta pe naiba... Eu am crescut la poalele dealului, pe Vacaresti. Normal ca stiu de Valea Plagerii si de Cocioc. Si de Lemetru. In acelasi timp, evident ca habar n-aveam despre ce era in zona Parcului Ioanid acum n ani... Mai aflu si eu de la voi, meseriasii. In schimb, vorbind despre miasme, mi-ai trezit amintiri despre mirosurile distrugatoare de nervi olfactivi in care am crescut si am facut scoala (nr. 100, pe Vacaresti, chiar la coltul Abatorului). Si mai mergeam la un coleg de clasa pe strada Gladitei (nu mai exista acum, incepea cam pe unde e intrarea in complexul Asmita Gardens) si nu stiu ce naiba fabrica era pe-acolo, dar mirosea chiar mai rau decat Abatorul. Mie mi se spusese ca se cheama SIN, dar nu gasesc nimic despre asta ca sa-mi confirm memoria. Oribil... BTW, ca tot am ajuns la mirosuri, taica-meu zicea ca pe Vacaresti (de la Piata Sudului in jos) ar fi o canalizare meseriasa, de umblau aia in picioare prin ea. Banuiesc ca ar trebui sa fie cam pe sub linia de tramvai actuala, pentru ca inainte acolo era spatiul verde dintre sensurile de circulatie. Stie cineva, chiar asa o fi, sau e o fake memory de-a tatalui meu? 11:21 PM, martie 12, 2011

cata spunea... Initial si eu credeam ca miroase de la Abator,cand treceam prin zona,dar am aflat ca era Protan,unde se distrugeau produse secundare de la Abator si care unitate a fost transferata la sfarsitul anilor 80 la Glina. 9:02 AM, martie 13, 2011

dan spunea... La 1900 existau n Bucureti patru gropi (rampe) de gunoi: cea de lng actualul Parc Ioanid, cea de lng Cimitirul Sf.Vineri (Groapa lui Oatu), cea din spatele Inst.Mina Minovici i cea din actualul Parc al Tineretului, la poalele Cimitirului Bellu Ortodox (Valea Plngerii), situat, n penultima ta fotografie, ntre Calea erban Vod i Observatorul Astronomic Militar (23). La jumtatea anilor 30, din cele 4 mai rmsese doar ultima, Valea Plngerii; primele trei fuseser deja parcelate i deveniser mici cartiere. Vagoanele Decauville erau de mici dimensiuni, basculante, de fapt nite vagonete care circulau pe ine cu ecartament redus. Foarte interesant articol, felicitri!

ARH. OCTAV DOICESCU

(n. 8 ianuarie 1902, Brila - d. 10 mai 1981, Bucureti) a fost un academician romn, arhitect, membru titular (1974) al Academiei Romne. Cetean de onoare al oraului New York, 1939, titlu dat lui Doicescu de celebrul primar La Guardia. Nu a fost membru al unui partid politic, nici nainte i nici dup 1944. Numele su a fost dat unei strzi din cartierul Progresul, din oraul su natal, Brila. O alt strada Octav Doicescu se afla la Timioara. Dar nu la Bucuresti , orasul pe care a incercat sa-l modernizeze scotandu-l din amprenta stilului greoi, cel Brancovenesc.

PUBLICAII La sfritul anilor 30, scrie mpreun cu Marcel Iancu i Horia Creang, broura "Ctre o arhitectur a Bucuretilor", o ncercare de a prefigura un Bucureti modern care pstreaz valorile trecutului. Concomitent, apare revista "Simetria", redactat de George Matei Cantacuzino, Matila Ghyka, Tudor Vianu, Titu Evolceanu, tefan (Fanic) Constantinescu, Mac Constantinescu i Octav Doicescu. Ultimul numr apare n 1945. Revista este singura publicaie a epocii care pune problema 'Orient - Occident' n estetica vremii sau problema 'Mitocanului Romn', articol scris n 1939. Concepe schite pentu proiectul monumentului din Indore (India ), monument ce trebuia sa adaposteasca o pasare maiastra a lui Brancusi.(New - York Times , 1974). Inceputul razboiului a pus capat constructiei din India. . CONSTRUCII PROIECTATE Restaurantul Romnesc de la Bneasa, n prezent Restaurantul Casa Alb (1930). Casa de odihn a Societii Gaz Electra de la Snagov (1932). Yacht Club Snagov (1933). Fntna Zodiac din Parcul Carol (1935). Casa Babele (1936). Fntna Mioria de la osea (1936). Restaurant n Grdina Botanic (1936). "Luna Bucuretilor 1936" (1936). Lucreaz la planurile Halelor Obor, dar dup un conflict cu Primria se retrage i Arh. Horia Creanga construiete Oborul. Uzinele IAR. Ministerul Informaiilor de pe Str. Oneti (1937). Pota de pe str. Banu Manta (1938). Ministerul de Interne i sistematizarea Pieii Palatului (1938), proiect nerealizat. Parcul Herstru ce include cartierul Jianu din faa parcului Bordei. Cartierul de vile din parcul Jianu (astzi Primverii) i amenajarea Parcului Herstru i Bordei mpreun cu inginerul Nicolae Caranfil. Cercul Militar Piteti (1939). Casa Romn de la World's Fair 1939 de la New-York (1939). Cineromit (1940), proiect nerealizat. Monumentul "Turnul dezrobirii Basarabiei" de la Ghidighici, Chiinu *(1942), distrus de sovietici (n 1944). Casa de la Snagov a Regelui Mihai, astzi distrus. Uzinele de anvelope Banloc de la Floreti i Blocul Banloc - Goodrich, din Calea Victoriei 218, numit i "Blocul Rou" (1943-1946). Nautic Club Herstru (1945). Blocul din Calea Victoriei col cu Calea Griviei (1946). Cartier de locuine n Bneasa pentru personalul Aeroportului; la origine fiecare cas avea alt culoare. Aerogara Bneasa (1947), proiect nerealizat. Bloc de locuine pe tirbei Vod col cu str Luigi Cazzavillan n faa Conservatorului de muzic. Opera Romn (1953), basoreliefurile sunt opera sculptorului Ion Vlad. n anii 1960-70 face planurile Institutului Politehnic din Bucureti la care au lucrat Arh. tefan Lungu, Perianu, Costin Paetia, Petre Swoboda. Face linogravur pentru coperi de cri de poezie (anii 1925-1930). ..

ARH. OCTAV DOICESCU ESTE AUTORUL TUTUROR LUCRRILOR PUBLICATE PE ACEST SITE.

Documentele de pe acest blog sunt din arhiva Andrei Doicescu aflata in custodie la Uniunea arhitectilor de 14 ani (1998). Materialele din pacate nu au fost nca arhivate de institutia care beneficiaza de aceasta custodie, dupa regulile ce se impun n astfel de cazuri.

In loc de motto

."Prince : Je suis un reprsentant de la vieille classe compromis avec l'ancien rgime et li celui-ci par des liens de dcence, sinon d'affection."
Lampedusa, Le Gupard

. .
1:46 PM, martie 14, 2011 Trimitei un comentariu