Nu trebuie sa mori ca sa fii iubit Venim aici, pe Pamant la scoala. Unii vrem..unii nu vremdar Ni se da cate un sut in fund..

cevva de genul mars la scoalasi gata.Cate unii suntem intrebati ce vrem sa invatam. Altiilor li se dau lectii pe care le poarta inn carca de secole fara sa fie invatate.Despre ce scoala vorbesc??? Despre ce fel de lectii?? Sincernici eu nu stiu prea bineiar cei care stiu tin in mana o floare de lotus invers si spun.ai intelesnu-I asa?!Da.poate Buda si-a inteles mesajul..dar noi, astilalti nicicum Revin. Pamantul e o scoala. Viata e un fel de scoala. Numai ca nu asa cum credeti voi. Si aici vine partea oleaca de neinteles.la o scoala normala, din aia pe care o stim, te apuci, inveti constiicios si apoi vine un test. Pe care il trecidaca ai invatat. Eiiii.Cu viata e invers. Intai iti da un test si dupa aiaintelege daca ai ce.SI cum cercul vicios se inchide.nu intelegi..testul vine la felnu chiar la fel.dar se refera la aceeasi lectie. Brrrenervant oleaca..nu-ii asa??? Daca nu intelegi testul vine la fel..daca nu intelegi testul vinela fel..imi vine sa scriu chestia asta incontinuupentru ca e un continuu Tine minte. Tu ti-ai ales parintii. DE acolode unde viiiubesti pe toata lumea.Asa ca evidentii iubesti si pe ei. Dar cand i-ai alesai crezut tu ca ei iti pot asigura cel mai bun climat ca tu sa iti poti invata lectiile. Lectii pe care hmmmm..tot tu ti le-ai ales. Tu le-ai creat. Stiu o poveste care pare duraDar o datao fata a vrut sa invete iertarea. Asta a fost una din lectiile pe care si le-a ales ea. Tatal ei a violat-o cand era mica. Si a inceput circul.Fatasuflet ales.a intrat in viata cu tot felul de cautari..cu rani de nedescris ramase in urma violului. Rani psihice, evident. La un moment dat.intr-un tavalug de neacceptare de sine durerosincepe sa faca yoga. In timpul unei meditatii I sa revelat ca ea a venit sa invete iertarea..Binebine.nu era suparata pe nimeni, era un globulet de lumina aceasta tanara.si bangisi aduce aminte violul.pe care cumva il uitase.si-l bagase sub pres...violul nu mia exista decat in subconstientul ei. Isi aduce aminte de tatal ei.si-l iarta. Il iarta si ii multumeste ca a acceptat sa o ajute.sa invete iertarea. In acea noapte, tatal ii apare in vis si il roaga sa o ierte si sa inteleaga ca asta a fost cerinta ei, ca

ea si-a dorit calea astaSi s-au imbratisatluminosidespovarati.. O sa pun aici o poveste din care eu m-am trezit: The Little Soul and The Sun . O dat ca niciodat, a existat un Suflet Mic care i-a declarat lui Dumnezeu: - tiu cine sunt! Si Dumnezeu a rspuns: - Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu? Sufletelul a strigat : - Eu sunt Lumina! Dumnezeu a zambit cu drag: - Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina. Micul Suflet era extrem de fericit; tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere. - Oau ! spunea Micul Suflet, asta e grozav! Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este. Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus : - Acum ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ? - Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat? il intreba Dumnezeu. - Pai, raspunse Sufletelul, una este sa stiu ce sunt, si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina. - Dar tu chiar Esti Lumina! ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg. - Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plangea Micul Suflet. - Asa deci ? raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros. Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba : - Ar fi totusi un lucru - Ce? intreba Sufletelul. - Pai, exista doar Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti tu, si astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa experimentezi Ceea ce Esti atata vreme cat nu exista opusul a

ceea ce esti. - Adica ? intraba confuz Micul Suflet. - Hai sa ne gandim in felul urmator, ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde de lumanari pentru a crea Soarele. Si Soarele nu ar fi el insusi fara de tine; el nu ar fi Soarele fara una din lumanarile sale si fara tine el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina cand tu esti in Lumina? - Pai, ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o solutie Dumnezeu zambi din nou si-i spuse : - Am gasit deja solutia. Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu intuneric. - Ce este intunericul ? intreba Micul Suflet. - Este ceea ce tu nu esti. - Imi va fi frica de intuneric ? intreba Micul Suflet. - Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are, de fapt, de ce sa-ti fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam ; doar ne prefacem ca e intuneric . - Aaa ! exclama Micul Suflet, deja m-am linistit. Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea experimenta ceva anume, exact opusul starii respective va trebui sa apara : - Si asta este un mare dar, pentru ca fara aceasta nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci. Si astfel, incheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici sa nu-l blestemi. In schimb fi Lumina in Intuneric, si nu te intrista din cauza lui. Atunci vei stii Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta. Lasa-ti Lumina sa straluceasca pentru a afla si ceilalti cat de special esti. - Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt? intreba Micul Suflet. - Bine-nteles! raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula! Dar aminteste-ti, special nu inseamna mai bun. Totii sunt speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca esti special.

- Minunat ! radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu oricat de special imi doresc! - Si poti sa incepi lucrul acesta chiar acum! ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie impreuna cu Micul Suflet. Apoi, il intreba : - In ce mod iti doresti tu sa fii special ? - Nu inteleg raspunse Micul Suflet. - Pai, a fi Lumina inseamna a fi special, si a fi special are multe aspecte. Este special sa fii bun. Este special sa fii bland. Este special sa fii creativ. Este special sa fii rabdator. Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special? Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment : - Ma pot gandi la multe feluri de a fi special! exclama Micul Suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic. Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de altii. - Intr-adevar, ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate acestea, sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii Lumina. - Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special fiind iertator. E special sa fii iertator? - O da! e foarte special. - Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa experimentez ce inseamna sa fii iertator. - Bun, spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva. Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele complicatii. - Ce anume ar trebui sa stiu ? ofta Micul Suflet. - Nu ai pe cine sa ierti - Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta. - Nimeni! raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Uita-te in jurul tau! Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in jur. O multime de suflete venisera din toata imparatia, pentru ca se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda. Privind in jurul lui, Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat, mai putin magnific, mai putin perfect decat el insusi. Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur incat

Micul Suflet abia o putea privi. - Atunci pe cine ai putea ierta ? intreba Dumnezeu. - Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna Micul Suflet. Imi doream sa experimentez iertarea. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator. Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist. Dar chiar atunci un Suflet Prietenos iesi din multime si se apropie. - Nu te intrista Suflet Micut, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu. - Da ?!? se lumina Micul Suflet, dar cum? - Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti. - Poti face tu acest lucru ? - Cu siguranta! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel incat tu sa ai pe cine ierta. - Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta? intreba Micul Suflet. Tu, care esti o fiinta perfecta! Tu, care vibrezi atat de puternic incat abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult incat Lumina ce-o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ? Ce te-ar putea face, pe tine care esti atat de usor incat dansezi deaspura stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului sa apari in viata mea si sa comiti astfel de lucruri ? Micul Suflet fu suprins de raspuns. - Nu fi atat de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti? Ohooo, am dansat de multe ori impreuna, NOI DOI. Am dansat impreuna de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Tu doar nu-ti amintesti. Am fost amandoi un TOT (SFERA PRIMORDIALA). Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si Acolo, Acum si Atunci. Am fost FEMEIA si BARBATUL, Bunul si Raul, am fost amandoi si Victima si Asupritorul. Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea experimenta Ceea ce Suntem cu Adevarat. Sufletul cel Prietenos explica mai departe : Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi cel rau de data asta. Iti voi face niste lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea experimenta cum e sa fii Cel care Iarta.

- Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator? intreba Micul Suflet putin speriat. - Pai, ne vom gndi noi mpreuna la ceva, rspunse Sufletul cel Prietenos fcndu-i un semn cu ochiul. Sufletul cel Prietenos devenise deodat SERIOS si spuse cu o voce slaba : - Ai avut dreptate nainte, sa tii. - La ce te referi ? - Va trebui sa-mi ncetinesc vibraiile si sa devin violent pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea plcute Va trebui sa m prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. As avea O FAVOARE sa-ti cer. - Cere-mi orice! striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa cante: Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator! Tzup , Tzup ! Atunci Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut. - Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger sa faci toate acestea pentru mine - Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, interveni Dumnezeu. Toti sunt ingeri. Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit doar ingeri. Si atunci Micul Suflet nu-si dori nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau: - CE POT SA FAC EU PENTRU TINE? Sufletul cel Prietenos raspunse: - Atunci cand te voi lovi si te voi izbi in momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, in chiar acel moment AMINTESTE-TI, TE ROOOOG, Cine Sunt cu ADEVARAT. - Oooo, imi voi aminti! plangea Micul Suflet, ITI PROMIT! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum, aici. - Bine, raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti. Si astfel vom fi amandoi pierduti. Va fi nevoie ca un ALT SUFLET sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem. - Nu, nu vom uita, ii promise Micul Suflet, iti voi reaminti eu. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar sansa de a experimenta Cine Sunt cu Adevarat.

Si astfel cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special, si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special numit Iertare. Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii, si sa multumeasca oricarui suflet care facea acest lucru posibil. Si ori de cate ori un nou suflet aparea in preajma lui, chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristete dar mai ales daca ii aducea tristete Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu : - Adu-ti aminte, EU VA TRIMIT DOAR INGERI ! Prima data cand am vrut sa mor aveam vreo 16 ani. Si daca va spun motivul o sa radeti.sau o sa spunetinebuna mai e si asta.Voriam sa mor si sa ma uit de acolo de sus sa vad daca mama mea ma iubeste. Cata fuga dupa iubire aveam in mine. Pare simplu cand povestesc. Dar povara asta am dus-o in mine aniatat de multi ca atunci cand am descoperit-o..am inceput din nou sa respir. Fuga dupa iubire.are izvorulca multe altele, in neiubire de sine. Si asta neiubire de sine ti se aseaza in spate, ti-l curbeazasi te sufoca. Vrei sa iti spun unul din efecte??? Pai in primul rand, te crezi neiubit. De fapt esti sigur ca esti neiubit. Aveam 2o si ceva de ani.si mai aveam si un prieten de cativa ani. Au fost de ajuns cateva cuvinte mai rastite, cateva vorbe aruncate de elasa, la nimereala si bruscc , normalm-am crezut neiubita. De fapt nu m-am crezut, am fost sigura ca nu sunt iubita. Daca numai as fi crezut, as mai fi avut o sansa. Dar asaaaanici o sansa. Nicimacar una. Decat una singura: A SUFERINTEI. Incepusem sa sufar neiubirea. Stiti cu ce se trateaza suferinta de neiubire??? De faptcu ce am crezut eu ca se trateaza??? Cu fuga. Am fugit. L-am lasat pe omul pe care il iubeam si care ma iubea.doar pentru o parere.ca nu sunt iubita. N-am stiut asta atunci. Atunci eram convinsa ca omul pe care il iubeam nu ma iubeste asa ca e cazul sa nu mai insisit intr-o relatie in care numai eu iubeam. De faptsi cu iubirea asta e o poveste inrteaga. Nici asta nu era iubire ci era un fel de schimb din ala: daca eu te iubesc nu-I asa ca trebuie sa ma iubesti si tu????Din categoria: daca eu iti dau un mar trebuie saimi dai si tu ceva. Dar asta e o alta poveste.o sa o scriu in alta parte.

Tu cel care citesti o sa crezi ca am trecut cumva testul, ca am invatat ceva din el. Degeaba. Fugisem. Asa ca nu invatasem nimic din testul ala. Lectia se pierduse pe cararea fugii. Asa ca s-a repetat. Cu fiecare noua relatie. Pana si in relatia cu mama mea. Ajunsesem pana acolo unde: daca mama nu mi-a facut cartofi prajiti cand an fost acasaevident nu ma iubeste. Iti dai seama, tu cel care citesti???? Stii cum mai e??? Cand prietenul tau vine obosit de la servici si tu ai chef sa ii povestesti ceva , dar bietul om e atat de obosit incat nu vrea altceva decat sa fumeze o tigara, sa manace oleaca si sa te stranga in brate. Dar pentru ca nu poate auzi ce vrei tu sa ii povestesti.gata istoriaiaca cum apare suferinta, care statea si te pandea ca o boala: NU SUNT IUBITA!!! Daca prietenul tau uita cand e ziua ta.din nou nu esti iubita. Daca nu iti poate raspunde la telefon sau pe skype.doar pentru ca nu poate , este intr-o alta intalnire, din nou nu eram iubita. Si fugeamfugeam de parca aveam o turma de dinozauri in spate care ma urmareau. Fugeaaaaam. PENTRU CA NU ERAM IUBITA! Tu, cel care citesti, te rog, te implor, nu mai fugi. Nu ai unde sa fugi de tine.Vrei sa stii sfarsitul povestii asteaia.pana cand am fugit??? Pana cand am inceput din nou sa respir. Vrei sa iti spun o poveste despre frica de neiubire??? Atentie, este o poveste trista. Despre o femeie frumoasa. Care a iubit, s-a casatorit si a facut un copil. Viata a dus-o asa cum isi dorea ea. Doar ca era in ea aceasta fuga de iubire, fuga dupa iubire. Mult timp s-a considerat frumoasa si era sigura pe dragostea sotului ei. Doar sunt inca frumoasanu-I asa??? Avea ea gandul cel tainic. Merita deci sa fie iubita, doar pentru frumusetea ei. Intre timp, din fricaii face pe cei din jurul ei dependenti de ea. Sotul nici macar nu stia sa isi incalzesca mancarea.Fiica isi coordona viata numai dupa sfaturile mamei. Ea, mama, trebuia sa fie pilonul principal. Cea fara de care cei din jurul ei nu pot trai. Asa se manifesta cateodata frica de a nu fi iubit. Le creezi dependinte celor din jurul taupana candaceste dependinte ajung sa te sufoce chiar si pe tine. Timpul trece, frumusetea dispare, fiica creste. Devine adolescenta. Adolescenta este varsta marilor impotriviri. Fiica incearca , cu disperare , sa isi gasesca propria cale. Mama se simte exclusa. Cum adica exclusa. Adica neiubita. Si frumusetea a trecut. Apare nesiguranta. Care a pandit-o toata viata. Si acum se manifesta. Imbatranesti.ii spune frica. Sotul

nu mai are cum sa te mai iubeasca. Colac peste pupaza, nu mai ai nici bani. Ce daca mai aveti o casa. Nu vezi ca nu mai aveti din ce trai???Degeaba sotul o lua in brate cu aceeasi tandrete , cu aceeasi blandete. Pentru ea totul a devenit o minciuna. Ii gatea sotului mancaruri care stia caii plac. Si sotul o lua imbratisa, multumindu-I cu dragoste. Dar ea nu mai putea vedea dragsotea. Vedea doar ca sotul ii multumeste ca si cum i-ar multumi unui bucatar de restaurant bun. La un moment dat sotul isi gaseste un drum spiritual. Incepe sa seintalneasca cutot felul de oameni dincomunitati spirituale. Ei nu ii placeau discutiile alea, dar se ducea. Daca i-l fura cineva pe elpe sot???? Frica despre care nu stia nimic se manifesta si o rodea incetincet. Fuga ei dupa iubire o duce catre Sfarsit: face un cancer la san si moare. Ce simplu ar fi fost sa fi stiut ca iubirea nu e un mar pe care il primesti. O ai in tine. Te nasti cu ea. Iubeste-te , omule, ca sa ii poti iubi pe ceilalti. Fuga dupa iubireatat de cuprinzatoare si atat de neclara. E ca si cum ai privi la viata ta si a celorlalti prinniste ochelari foarte murdari. Totul devine ceata. La un moment dat crezi ca ai scapat, ca nu mai fugica esti liber de rana asta, ca ti-ai acceptat-o si a lasat-o sa se vindece. Serios???!!! Chiar crezi asta??? Ia incearca sa o suni pe prietena ta. Nu-ti raspunde. Ce faci in momentul ala??? Te gandesti ca nu poate. Speri sa te sune dupa catva timp. Nu te suna. Suni tu, dupa vreo 2 ore. Tot fara raspuns. Hmmmde data asta te cam superi. Speri insa sa sune ea.si nu suna. Trec 24 ore. Ce ganduri iti trec??? Ookdaca nu suna, inseamna ca asta a fost, ca nu ma vreasi poate e cazul sa imi vad de viata. Si zicinumai sun. Apoi..suni din nou. De data asta cu un motiv mai clar: sa vad daca e bine. MACAR sa vad ca este bine!!! Daca I s-o fi intamplat ceva??!! ( asta e nevoia de control, deja) Vrei sa iti traduc ce am scris mai sus??? Fuga dupa iubire. E aceeasi. In alta manifestare. Asta inseamna ca ai constientizato...si nu ai lasat-o sa se vindece. Ci doar ai bagat-o sub pres. Sa nu fii uimit cand va apare din nou. De fapta aparut, doar ce ceva mai tarziu. Stii care e semnul ca nu mai respira in tine aceasta nevoie de iubire din exterior?? Suna-ti prietenaea nu raspunde si tu SA NU AI NICI O REACTIE. De fapt, cand il suni pe un prieten cu

care ai vrea sa bei o bere si el nu iti rapunde TU NU AI NICI O REACTIE. Suni pe altul , daca tot ai chef sa iesi cu cineva. Cateodata imi vine sa strig pe strada: Oameni buni, fiti voi, numai voi. Uitati tot ceea ce ati invatat, uitati tot ceea ce ati fost invatati. Voi sunteti cei care dati valoare la tot ce va incojoara. Dar stiu ca as face-o degeaba. Pana cand nu ajungi sa privesti liber, valorile care v-au fost inoculate ajung sa traiasca in locul vostru. IMAGINEA Stii cum e cu imaginea??? Programul imagine este decalnsat din copilarie. Prin intrebarea aia inocenta: tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?? Ai 4 ani. Stii si tu sa numeri , sa spui cum te numesti, mai stii si cate o poezie si eioamenii mari se uita zambind la tine si te intreba Ce vrei sa fii cand vei fi mare? Si uite asa.te forteaza sa te imaginezi cumva. Tu spui ce-ti trece prin cap la varsta aia. Eu spuneam ca vreau sa fiu o zana. Cum o zanazanele nu eex.si apoi se cam temeau sa imi spuna ca zanele nu exista. Dar ma intrebau ce ar face o zana? O zana ar face farmece ca toti oamenii sa fie buni. Ei, asta e imposibil in viata reala, imi spuneau ei. Trebuie sa iti alegi si tu ceva mai concret Si mi-am ales. Am schimbat. Vroiam sa fiu cineva. Nici cineva nu era bine pentru oamenii mari. Dar pentru mine era. Pe acest cineva deja puteam sa il construiesc. Ani de-a randul mi l-am cosntruit. Pana cand a aratat ca un om care avea o servieta in mana, se ducea la birou unde asteptau angajatii, cafeaua ii era servita de o secretara. Evident, eram imbracata fara cusur. Intr-o lume a barbatilor trebuia sa fiu barbat. Asa ca: pantaloni, camasa, sacou. Evindent, indestularea materiala tebuia sa existe. Asa era conturat cineva-ul meu. Si m-am pus pe treaba. Liceu, cu cel mai bun liceu, facultate, vreo 2, tot felul de munci pana cand mi-am gasit una care sa ma urce. Si cand am gasito, am pus in munca aia tot ce eram. Adica vreo 16 ore pe zi de munca, fara concedii, cu niste zile de sfarsit de saptamana fugite la cate o cabana, unde nu visam altceva decat sa dorm si sa beau un vin. Hmmm, poate ceva mai mult vin decat as fi vrut. Dar era bun. Imi amortea gandurile. Destui de multi prieteni in jurul meu.

Pana cand am ajuns sa fiu imaginea aia. Cu o masina care ajunsese sa ma defineasca, cu costume impecabile, camasi care neaparat trebuiau sa aiba o eticheta. Acum plecam in concediu. Singura. Imi luam cate o luna pe an ca sa fac numai ce vroiam. Sau cateodata mai luam pe cineva cu mine, caruia ii plateam toate cheltuieliledoar asa.ca sa ma simt bine. Un cineva care si disparea dupa concediu. De altfel, in cele 16 ore pe zi petrecute la birou.cand as fi putut sa am timp sa am o relatie normala?? In somn?? In vise?? Posibil, dar eu nu imi aduc aminte ce visez. Asa ca nici macar acolo. Va suna cunoscut scenariul??? L-ati trait si voi?? Inca il traiti??? OPRITI-VA!!! Eram in Spania. Fericita, credeam eu. Imi conduceam masina in luna mea de libertate anuala. Nu-mi placea sa stau intr-un loc. Stateam 4 zile undeva, apoi imi cautam alt loc, unde ma chema sufletul, spuneam eu. Colindam fugind. Ascultam muzica, conduceam, cantam si radeam.Pana cand, intr-un nu stiu cand lacrimile auinceput sa vina De unde?? Habar nu am. Eram pe autostrada. M-am oprit in prima parcare. Hei tu!!! De ce plangi??? Ai tot ce ai vrut. Esti tot ceea ce vroiai sa fii. AI tot ceea ce vroiai sa ai! Ce mai vrei???!!Dar eu nu vreau asta. Serios??? Dar nu asta e imaginea ta, imaginea pe care ti-o doreai??!! Ba da, daaar.Atunci am spus prima data STOP JOC. Eu nu eram imaginea aia. Imaginea a fost confectionata doar ca sa fug de mine. Ce parte din mine nu avea chef sa stea fata in fata cu ea? Eu toata. Ma negam aproape in intregime, lasand sa traiasca doar imaginea ce tocmai o cosntruisem. Imi tot raspund la intrebarea asta de atunci incoace. Acum sunt alte motive, alte parti din mine care nu vor sa se accepte pe ele insele. Pe masura ce le descopar si le accept ele devin parte din mine. Dar partea care ma ajuta sa zambesc liber, sa zambesc eu,cea care sunt, nu ceea ce am fost invatata sa fiu. Am avut noroc. Am fost tot ceea ce imi doream sa fiu. Am avut tot ceea ce vroiam sa am. Inclusiv: vreau sa ma duc dupa soare si am plecat intr-un weekend in Caraibe. Un sfarsit de saptamana care s-a prelungitdaram facut tot ceea ce vroiam. De fapt, ce credeam ca vreau. Pentru ca toate acestea nu sunt altceva decat o fuga de mine. Si de tine insuti, nu ai cum sa fugi, pentru ca nu ai unde. Ce inseamna de fapt imaginea?? Imaginea este o fotografie, cu tine asa cum vrei sa arati, o fotografie cu ce vrei sa ai, o

fotografie cu dorinte. Poate avea toate conotatiile posibile. Vrei sa fii mai slaba??!! Vrei sa ai o casa?? Vrei sa ai un copil?? Vrei sa ai un partener?? Vrei sa colinzi lumea?? Vrei sa ai nu stiu ce masina? Si stii care e partea cea mai cea mai urata a imaginii??? Nu numai aia cea care te ajuta sa fugi de tine. Ci cea care te inchide. Mecanismul de inchidere??? E simplu. Faptul ca nu ajungi la imaginea ta te inchide intr-o motivatie a suferintei. Suferinta te pandea. Acum tu i-ai creeat un motiv. Imaginea ta: Vrei sa fii mai slaba. Si orice cura de slabire ai face, nu reusesti sa fii. Daca nu esti mai slaba, atunci, vei ramane singura, nu meriti sa fii iubita. Sau sotul tau se va uita dupa alta. Daca nu esti mai slaba, nu te placi, nici nu mai ai chef sa te uiti in oglinda. Parca nici nu prea te mai poti misca de grasa ce estiSi uite asa.nerealizarea imaginii/dorinta se transforma intr-o suferinta. Care te inchide in cercul suferintei. Te-ai identificat cu dorinta ta. Nu mia esti tu cea care traiesti ci traieste numai grasa aia pe care tu nu o placi. Pentru tine, draga femeie care vrei sa slabesti: Nu-ti mai bate capul. Ce rost are sa fii slaba?? Doar pentru ca toata manechinele care apar pe la tv sunt slabe?? Acum vreo 400 ani nu s-ar fi uitat nimeni la ele. Ari fi fost considerate un sac de oase. Stii femeile pictate de Rubens? Aratau exact ca tine. Si erau considerate cele mai frumoase. NU lasa moda sa te influenteze. Fii tu cea vesela. Cea de dinainte de a descoperi ca esti grasa. Poate ca vei slabi, dar asta nu schimba cu nimic cum esti tu construita, nu schimba cu nimic frumusetea sufletului tau. Esti atat de frumoasa, ai venit pe lumea asta atat de frumoasa. Cand erai copil nu te-ai gandit o clipa ca esti mai dolofana decat prietenii tai. Imparteai o portocala cu ei si te jucai de-a v-ati ascunselea si alergai fara sa te gandesti ca esti grasa. Ce ti-a venit acum sa te gandesti?? Doar pentru ca cei din jurul tau nu sunt ca tine?? Si ce daca?? Fii tu insati,nu fii trupul tau. Trupul nu e decat un vehicul in care te-ai urcat in viata asta. Ai venit sa inveti cate ceva si mai alesai venit sa te bucuri. De fapt, cand termini de invatat o sa traiesti bucuria continua, bucuria care umple timpul si spatiul. O sa traiesti privind la toate prostiile carora le-ai dat valoare si o sa razi, ooo ce o sa mai razi!! Prima data o sa razi cand o sa constati ca faptul ca esti ceva mai grea decat prietenele tale nu are nici o importanta. Cand o sa te uiti la suferinta ta o sa iti spui.Ce

mica si proasta am fost! Hahaha, uitati-va si voi ce mai motiv de suferinta imi alesesem eu!!! Hahahaha!!! Alta imagine: Vrei sa ai o casa! Si nu o ai, stai undeva cu chirie. Dar tu vrei neaparat sa ai o casa. Atunci faci tot posibilul sa o ai. Dar nu se poate. De ce nu pot? Trebuie sa pot. Offff, imi doresc atat de mult o casa. Suferinta a aparut. De ce nu pot avea si eu o casa, ca toata lumea?? Te-ai atasat de imaginea ta, de dorinta ta. Esti convinsa ca daca ai avea o casa ai fi pe deplin fericita. Serios iti spui daca as avea o casa, ooo, ce fericita as fi. Nu mi-ar mai trebui nimic. As fi atat de linistita. Sa am si eu casuta mea, sa stiu ca am un loc al meu pe lume. Un loc numai al meu, fie el cat de mic. Nefericirea se construieste in tine. Tu ai creat motivul si apoi, nefericirea se construieste singura. Esti din ce in ce mai trista, esti din ce in ce mai intunecata. In relatia pe care o ai te simti ca intr-o inchisoare si din cauza ca el are o casa. E adevarata ca amandoi stati la tine, in apartamentul tau inchiriat.dar iti doresti si tu ataaaat demult o casa!!!Si va certati din cauza banilor care nu se economisesc ca sa ai si tu o casa. Va certati din cauza ca el nu intelege si el macar doritna asta a ta, de a avea o casa. Deci nu te intelege, Deci nu te iubeste,daca nu te intelege.Offf din nou fuga asta dupa iubire. Mai vorbim despre iubire ai alta data. Acum revenim la imagine. Acum vin eu si te intreb: de ce ai nevoie de casa aia?? Ce parte din tine are nevoie de casa aia?? Partea din tine care are nevoie de siguranta??? Sau partea din tine care se cheama: posed, deci sunt?? Sau golul din tine care se vrea umplut cu: am facut si eu ceva pana la varsta asta, am o casa. Sau partea din tine care iti spune: barbatul de care am divortat a reusit sa isi cumpere casa. El cel putin a reusit sa faca ceva. Eunimic Draga mea, cea care te identifici cu imaginea asta, vin tot eu si te intreb: au lucrurile astea vreo importanta?? Crezi ca tiar placea mai mult sau mai putin un rasarit de soare?? Crezi ca timpul pe care ti l-ai petrecut cu copilul prietenei tale ar fi fost mai frumos decat a fost??? Crezi ca muzica pe care ai ascultato aseara, la concert ti-ar fi placut mai mult sau mai putin?? Crezi ca un copil nu ar putea creste intr-un apartament inchiriat??? Ce ii lasi tu de fapt copilului tau?? Casa sau dragostea cu care il cresti??? Tu esti bucuria, tu esti pacea, tu esti rasul pe care il daruiesti din toata inima celorlalti. Nu esti acea imagine. Iti poti dori o

casa, evident, dar nu lasa dorinta sa iti fure sufletul. Nu o lasa sa traiasca in locul tau. Tu nu esti casa aceea. Tu nu esti imaginea/dorinta. Tu esti un suflet atat de frumos!!! Nu ai goluri de umplut. Esti intreaga, rotunda, frumoasa, sfera de lumina. Ai facut atat de multe lucruri in viata Multe din ele nici nu le stii. Nici nu stii cat de mult ai ajutat o fata din tren sa treaca peste despartirea de iubitul ei. Pur si simplu vorbind cu ea. Nici nu stii cat de mult bine i-ai facut tatalui tau spunandu-I ca il iubesti. Nici nu stii cat de mult a contat pentru prietena ta ca te-ai dus la inmormantarea mamei ei. Nici nu stii cat de multa bucurie si pace ai adus in sufletul multora razand, nonsalant. Nici nu stii. In momentul asta stii doar ca suferi din cauza ca nu ai o casa. OPRESTE-TE!!!Opreste-te si nu mai fugi dupa o imaginea care nu e a ta!!! O imagine care nu poti fi tu. SI acum vine partea cea mai urata a fugii dupa imagine. In momentul in care ai ajuns sa iti implinesti imaginea, constati ca vrei altceva si incepi sa fugi dupa altceva. Dupa o alta imagine. Pana cand nu intelegi ca esti tu cel care respirica iti esti suficient, ca ai fost creat perfect, fuga se va prelungi pana cand te va omori! Si vei muri purtand in spate toate fugile din viata ta. IMAGINEA UNUI OM SPIRITUAL Ei da!! Asta e cea mai crunta si mai periculoasa poveste. Pentru ca nu creeaza neaparat suferinta. Ci o automultumire de sine, care te face sa te scalzi intr-un fel de apa calduta, care iti place. Dupa ce ai trecut de imaginile care se identificau cumva cu posesia (inclusiv posesia partenerului) si ai stabilit ca sunt false, Imaginea omului spiritual iti apare ca o salvare. Si chiar este. Asa ca, repede, repejor, te identifici cu ea. OOOh, ce bine e, ce pace e in sufletul meu. ( acum, daca e sa ma intrebi pe mine, mai multa pace e in coada unui magar decat in sufletul tau, dar asta e alta discutie) Imaginea asta este teribil de inselatoare. Poate si din cauza ca se intinde pe niveluri, etape sau cum vrei sa le denumesti. Prima etapa: te uiti frumusel la religia in care ai crescut. AA, esti crestin. Bun, foarte bine. Dintr-o data il gasesti pe Dumenzeu. Eadevarat ca nu intelegi tu prea bine pildele din Biblie, dar cel putin intelegi cand iti sunt explicate. La inceput te lupti cu pilda fiului ratacitor. Cum adica, dupa ce a cheltuit tot, prin ce era asa de special. Si tatal alaar fi trebuit sa il certe,

macar asa, putin. Sa ii fie invatatura de minte. Sau pilda fecioarelor cu undelemnul. Unora li s-a terminat undelemnul. De ce celelalte nu le-au imprumutat putin undelemn, doar Biblia ne invata sa fim buni, sa impartim tot ce avem, sa nu ne legam de lucruri materiale. Pai chiaar asa. Puteau si ele sa dea putin undelemn. Incepi sa te rogi. Mersul la biserica devine un trebuie. Mai mult de atat, daca ai prieteni care nu cred in Dumenzeu, incepi sa ii renegi. Cum adica sa nu crezi???!! Trebuie sa crezi si tu in ceva. Saraciaatat de popularizata in Biblie. Si atat de gresit inteleasa. Atasamentul de lucruri materialeatat de gresit inteles. PORUMBELUL Aseara am salvat un porumbel. Cand am pus mana pe el parea a avea atat de putina viata. Rece, stingher, nemiscatde fapt.nu stiu cuvinte care sa descrie cat de putina viata avea in el. L-am luat si l-am lasat in baie. M-am ganditdaca trebuie sa traiascava trai. Daca nuNU. Si-a revenit , la un moment dat. A inceput chiar sa zboare.Lovindu-se cu capul de pereti, nestiind unde e, cu frica atarnandu-I de aripi. A aterizat langa mine. Cand l-am luat in brate, am inceput sa-l verific. Aripile erau bune, nu avea nici o aripa rupta. PicioarebuneSI cand colo, am vazut, legat de picior, un fir rosu. Ata ii trecuse dicolo de piele si carne. Am luat un foarfec si o penseta. Taiam cu grija, Cateodata trebuia sa intep pielea ca sa ajung la fir sa-l pot taia. Se infasurase atat de tare, incat ii rupsese un picior..de fapt..piciorul nemaiajungand sangele la el devenise inutilizabil. Firul ala pentru mine a devenit Firul Ariadnei. Trebuia sa gasesc calea de iesire din labirint. Parea a trebui sa tai din carne pentru a salva piciorul. Si am facut-o. Taiam fir, carne, piele.pana cand am reusit. Piciorul porumbelului parea salvat. Atunci mi-am dat seama. Firul este mintea noastra. Asta face mintea-ego din noi. Ne tine legati. Atat de legati, incat.nu ma suntem noi, in manifestarea noastra divina. Atat de legati, incat parti din noi s-au atrofiat. Si nici macar nu stim. Porumbelul, din cauza piciorului pe care nu il putea folosi, nu se mai putea tine de copac. Deci nu mai putea ateriza printre crengi. Era obligat sa zboare pana la eupizare. Asta facem si noi. Viata

dupa viata. Pana la epuizare. Pana cand vine un moment in care taiem firul. Cu carne cu tot. Cu ceea ce inca mai credem noi ca e carne din noi. Si suntem liberi.