Lipide

1. Consideraii generale Lipidele constituie o grup de esteri naturali rspandite in toate organismele vegetale i animale. Ele indeplinesc atat rol plastic cat i energetic, participand la formarea membranei celulare i la transportul in lichide biologice a unor substane liposolubile. In plante ele sunt depozitate in anumite organe vegetale cum sunt: semine, fructe, pulp etc. Legumele au un coninut redus de lipide 0,1 - 1,6%. Fructele i cerealele au 0,1 - 2%. Bogate in lipide sunt: alunele, nucile, migdalele, ricinul, mslinele, cu un coninut care variaz intre 30 - 60%, seminele de floarea soarelui 40 - 50%, soia - 20%. Lipidele se pot clasifica in funcie de proveniena lor (vegetale i animale), de structura lor i de rolul indeplinit in organismele vii. In funcie de structur ele se pot clasifica in lipide simple (substane ternare formate din C, H i O) i lipide complexe care conin pe lang C, H, O i P, N, S. Toate lipidele se clasific in funcie de natura alcoolului. Lipide simple Lipide Lipide complexe - gliceride - steride - ceride - etolide - glicerofosfolipide - sfingolipide.

2. Constituenii chimici din structura lipidelor Unitile structurale ale lipidelor sunt acizii grai i unii alcooli, de a cror natur chimic depind proprietile lipidelor. 2.1. Acizii grai - care intr in constituia lipidelor sunt acizi monocarboxilici (R - COOH) cu numr par de atomi de carbon. Ei se pot clasifica in : acizi grai aciclici saturai i nesaturai, acizi grai ramificai, hidroxilai i ciclici. In organismele vegetale se intalnesc, in mod frecvent, acizi grai cu 4 - 30 atomi de carbon. In plantele superioare predomin cantitativ urmtorii acizi saturai aciclici: 1. CH3-(CH2)10 - COOH - acidul lauric (C12) 2. CH3-(CH2)12 - COOH - acidul miristic (C14) 3. CH3-(CH2)14 - COOH - acidul palmitic (C16) 4. CH3-(CH2)16 - COOH - acidul stearic (C18) Acizii grai nesaturai predomin fa ce cei saturai mai ales in plantele superioare. Ei pot avea una sau mai multe duble legturi. 1. CH3-(CH2)5-CH= CH - (CH2)7 - COOH - acidul palmitoleic (C16) 2. CH3-(CH2)7-CH=CH - (CH2)7 - COOH - acidul oleic (C18) 3. CH3-(CH2)4-CH=CH CH2 - CH = CH - (CH2)7 - COOH - acidul linoleic 4. CH3 CH2 - CH = CH CH2 - CH = CH CH2 - CH= CH-(CH2)7-COOH - acidul linolenic (C18)

5. CH3-(CH2)4 - (CH = CH CH2)4 - (CH2)2 - COOH - acidul arahidonic (C20). Acizii linoleic, linolenic i arahidonic formeaz acizii grai eseniali ("AGE"), care sunt absolut necesari pentru buna dezvoltare a organismului animal. Ei intr in constituia vitaminei F, intr in structura fosfolipidelor, componentele de baz ale membranelor celulare, ale mitocondriilor i ale esutului nervos. Alcoolii din constituia lipidelor nu sunt prea numeroi, dar sunt destul de diferii sub aspectul structurii moleculare, astfel ei pot fi: aciclici i ciclici, mono i polihidroxilici, saturai i nesaturai, azotai i neazotai. 3. Lipide simple Lipidele simple sunt compuii organici in compoziia crora intr C, H, O (subst. ternare). Din punct de vedere chimic sunt esteri ai acizilor grai cu diferii alcooli. Clasificarea se face in funcie de natura alcoolului in : gliceride, steride, ceride i etolide. 3.1. Gliceride (acil gliceroli) Gliceridele sunt esteri naturali ai glicerolului cu acizii grai. Se gsesc atat in regnul vegetal cat i in cel animal, fiind cele mai rspandite lipide. In seminele de floarea soarelui avem 30%; in nuci - 59%; msline - 50%; soia - 20% etc. In majoritatea gliceridelor vegetale sunt predominani acizii grai nesaturai, ceea ce explic aspectul lor uleios. Din cei saturai, cei mai intalnii sunt acizii palmitic i stearic. Gliceridele vegetale sunt amestecuri de monogliceride, digliceride i trigliceride care pot fi omogene i neomogene (mixte). In plante predomin cele mixte, adic glicerolul este esterificat cu acizi grai diferii. O O O // // // CH2 - O - C- R CH2 O C R CH2 O C R CH2 O C R1 \\ CH - OH O CH O C R CH2 O C R CH2 O C R2 \\ \\ O \\ O CH2 - OH CH2 OH O CH2 O C R CH2 O C R3 \\ \\ O O Monoglicerida Diglicerida Triglicerida omogena Triglicerida mixta Proprieti fizice i chimice Proprietile fizice depind mult de natura acizilor grai constitueni, astfel trigliceridele acizilor inferiori i ale acizilor nesaturai sunt lichide uleioase la temperatura obinuit. Trigliceridele celorlali acizi sunt semisolide. Trigliceridele prezint puncte duble sau triple de topire, care in general sunt coborate. Sunt insolubile in ap, solubile in solveni organici (aceton, eter, cloroform). Proprietile chimice. Aceste proprieti sunt determinate de caracterul lor de esteri, natura acizilor grai constitueni i prezena glicerolului.

Hidroliza gliceridelor. Hidroliza se realizeaz greu, fie sub aciunea catalizatorilor chimici (acizi, baze), fie sub aciunea temperaturilor ridicate i a presiunilor mari. In organismele vii reacia are loc sub aciunea enzimelor numite lipase (esteraze). In cazul hidrolizei realizat in cataliz bazic, se obine glicerolul i srurile acizilor grai numite spunuri. Aceast reacie este caracterizat de indicele de saponificare, care reprezint cantitatea de hidroxid de potasiu exprimat in miligrame necesare saponificrii unui gram de grsime. Acesta se deosebete de indicele de aciditate care caracterizeaz reacia de hidroliz i reprezint tot cantitatea de KOH exprimat in miligrame, care ins neutralizeaz acizi grai liberi dintr-un gram de grsime. O // CH2 O C R CH2 O C R \\ O CH2 O C R \\ O Triglicerida

+3H2O

CH2 - OH CH2 - OH (H+ ;HO-) CH2 - OH

3 R - COOH

Glicerol

Acizi grasi

O // CH2 O C R CH2 O C R \\ O CH2 O C R \\ O Triglicerida

+3NaOH

CH2 - OH CH2 - OH CH2 - OH Glicerol

3 R - COONa

Sapun

Hidrogenarea gliceridelor nesaturate se realizeaz pe seama dublelor legturi din molecul. Adiia hidrogenului se face la cald 2000C i in prezena catalizatorilor (Ni, Pt). CH2 O - CO - C17H33 CH O - CO - C17H33 CH2 O - CO - C17H33 Trioleina CH2 O - CO - C17H33 CH O - CO - C17H33 CH2 O - CO - C17H33 Tristearina

+3H2

Gliceridele nesaturate uleioase, trec in gliceride solide sau semisolide. Procesul este utilizat la fabricarea margarinei. Halogenarea gliceridelor care conin in molecul acizi grai nesaturai are loc la nivelul dublelor legturi. In practic, pentru a determina gradul de nesaturare, se determin indicele de iod, care reprezint cantitatea de iod exprimat in grame care adiioneaz la 100g grsime. CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH + I2 CH3-(CH2)-CH-CH-(CH2)7-COOH Acid oleic Acid diiod stearic In funcie de valoarea indicelui de iod uleiurile pot fi sicative cum este uleiul de in (Ii = 173 203), semisicative - uleiul de bumbac, rapi, mutar (Ii = 95 - 120) i nesicative uleiul de msline, migdale (Ii = 79 - 90). Rncezirea gliceridelor. Acest proces reprezint o alterare a gliceridelor in prezena aerului, luminii i vaporilor de ap. Din punct de vedere chimic rancezirea reprezint o insumare de reacii de hidroliz i oxidare. Acizii grai rezultai in urma hidrolizei pariale sufer o oxidare cu formare de aldehide, cetone, hidroxiacizi cu miros i gust neplcut. Cel mai rspandit tip de rancezire il intalnim la acizii grai nesaturai la nivelul dublelor legturi cu formare de peroxizi sau hidroperoxizi-substane instabile care se descompun uor. Rancezirea poate fi evitat dac se pstreaz grsimile la rece, intuneric, ferite de umezeal. R (CH2)n CH = CH(CH2)n COOH + O2 O // R (CH2)n C + \ H R (CH2)n CH - CH (CH2)n COOH O O

O \\ C (CH2)n COOH. / H

4. Lipide complexe Sunt compui larg rspandii in natur, se gsesc in cantiti mici in toate celulele, atat la plante cat i la animale. In cantitate mare se afl in esuturile i organele cu activitate biochimic i fiziologic intens: creier 30%, ficat 10%, inim 7%. In plante, in cantitate mare se afl in seminele plantelor leguminoase i cereale 1 - 2%.

4.1. Glicerofosfolipide, numite i fosfolipide, conin in molecula lor glicerol, acizi grai, acid fosforic, mezoinozitol etc. Acizii fosfatidici sunt substane formate dintr-o molecul de glicerol in care dou funciuni hidroxil sunt esterificate cu acizii grai, iar cea de a treia este esterificat cu acid fosforic. CH2 O CO - R1 CH O CO R2 CH2 O CO PO3H2 Acid fosfatidic CH2 O CO - R1 CH O CO R2 /O OH OH CH2 O P O OH \\ OH OH OH Inozitolfosfatida

Acizii fosfatidici sunt cele mai simple fosfatide, se gsesc mai frecvent in organismele vegetale, in cantiti mai mari in esutul frunzei. Inozitol fosfolipide - conin mezoinozitolul care esterific restul de acid fosforic din acizii fosfatidici. Se gsesc atat in regnul vegetal cat i in cel animal. Predomin in germenii de grau, boabe de soia, arahide, pere, boabe de porumb, semine de in, bacterii, creier etc. 4.2. Gliceroaminofosfolipide Colinfosfolipide sau lecitine - sunt cele mai rspandite lipide complexe. Ele pot fi considerate ca provenind de la acizii fosfatidici prin esterificarea restului fosforic cu aminoalcoolul colina. CH2 OH CH2 - +N(CH3)3OHCH2 O CO R1 CH O CO R2 /O CH2 O P O CH2 - CH2 - +N(CH3)3 OH\\ OH Lecitina

Colina

Lecitinele se gsesc in cantitate mare in glbenu (10%), in creier (6%), mduva oaselor (5%), seminele de soia (8%), seminele de leguminoase i cereale (2%). Proprietile fizice sunt determinate de natura acizilor grai din structura lor. Toate lecitinele sunt insolubile in aceton. Au un caracter bipolar. Acidul fosforic i colina sunt componentele hidrofile iar acizii grai componentele hidrofobe. In soluie se comport ca amfion pe seama funciunii bazice din colin i a funciunii acide din acidul fosforic. Colaminfosfolipide sau cefaline sunt glicerofosfatide care insoesc lecitinele, au structur asemntoare cu acestea, se deosebesc prin aminoalcoolul care este colamina.

S-au identificat in germenii de grau, semine de floarea soarelui, in, lupin etc. In cantitate mare se gsesc in creier, de unde au fost extrase pentru prima dat. Proprietile lor sunt asemntoare cu ale lecitinelor, difer ins prin solubilitatea in diferii solveni organici, fiind greu solubile in alcool metilic, alcool etilic, eter etilic.

Metabolismul lipidic
Digestia i absorbia lipidelor Lipidele reprezint un grup eterogen de molecule organice insolubile in ap, care pot fi separate prin extracie cu solveni organici. Lipidele sunt alctuite din urmtoarele clase de compui: acizi grai liberi (neesterificai); triacilgliceroli (trigliceride); fosfolipide; sfingolipide; glicolipide; steroizi. Funciile pe care lipidele le indeplinesc in organism sunt urmtoarele: - reprezint sursa major de energie; - procur componentele necesare formarii barierelor hidrofobe ce separ coninutul apos al celulelor i structurilor celulare; -prezint activitate reglatorie sau coenzimatic (hormoni steroizi,vitamine). Un adult consuma intre 60-150 g de lipide zilnic din care 90% sunt trigliceride, restul fiind colesterol liber, colesterol esterificat, fosfolipide i acizi grai liberi. Digestia lipidelor este un proces care consta in hidroliza (in prezena unor enzime specifice fiecrei clase de lipide) i emulsionarea lor adic meninerea in stare solubilizat a unor componente hidrofobe intr-un mediu apos (in prezena bilei i a srurilor biliare). Hidroliza este realizat de enzime specifice. Astfel, lipazele acioneaz asupra trigliceridelor, fosfolipazele (PL) asupra fosfatidelor, colesterolesteraza asupra esterilor de colesterol. De exemplu:

Hidroliza lecitinei (fosfolipid) sub aciunea fosfolipazelor specifice Emulsionarea inseamn solubilizarea componentelor hidrofobe. Lipidele sunt prezente in mediul apos sub forma unor picturi i hidroliza enzimatic se petrece la interfaa picturii lipid-ap. Agenii emulsionani interacioneaz deopotriv cu aceste picturi i cu apa, aciune ce are ca urmare ruperea picturilor in altele mai mici, stabilizarea acestora din urma i impiedicarea reunirii lor. Ca urmare are loc o mrire a suprafeei picturii astfel ca enzimele s poat aciona cat mai eficient. Emulsionarea este realizat prin dou mecanisme: folosirea proprietilor srurilor biliare care au rol detergent; amestecarea mecanic dat de peristatism. Digestia lipidelor incepe in stomac i este catalizat de o lipaz (care se crede c este de origine lingual) i de o lipaz gastric, care hidrolizeaz in special trigliceridele ce conin acizi grai cu caten scurt i medie (prezente in special in lapte). Viteza cu care are loc hidroliza este excesiv de mic deoarece lipidele sunt neemulsionate i enzimele pot hidroliza doar trigliceridele situate la interfaa. De aceea se poate spune c lipidele trec in intestin aproape intacte. Digestia masiv a lipidelor are loc in intestin unde trigliceridele, esterii de colesterol i fosfolipidele sunt degradate la produi primari. Trigliceridele avand molecule mari nu pot trece prin peretele celulelor mucoasei intestinale. De aceea asupra lor acioneaz lipaza pancreatic care hidrolizeaz preferenial acizii grai din poziia 1 i 3 rezultand in principal 2- monoacilglicerol i acizi grai liberi. Hidroliza esterilor de colesterol este realizat de colesterolaza pancreatic cand se produc colesterol liber i acizi grai liberi. Hidroliza fosfolipidelor este realizat de fosfolipaza A2 (prezent in concentraie mare in sucul pancreatic), enzim activat in intestin de tripsin. Fosfolipaza A2 indeprteaz acidul gras din poziia 2 rezultand lysofosfolipid i bineineles acidul gras. Acidul gras rmas

in poziia 1 poate fi indeprtat de ctre lysofosfolipase obinandu-se in final glicerilfosforilcolina i acid gras liber. Absorbia lipidelor Acizii grai liberi, colesterolul liber i 2-monoacilglicerolul sunt produii primari de degradare in jejun. Acetia impreun cu srurile biliare formeaz micelii de lipide amfipatice care sunt orientate cu poriunea hidrofob in interior i cu poriunea hidrofil spre exterior, fiind astfel solubile in mediul apos din lumenul intestinal. Miceliile se apropie de marginea in perie a celulelor mucoasei intestinale (care constituie locul primar de absorbie a lipidelor) i sunt absorbite. In enterocite aceti produi sunt supui unui proces invers, de reconstituire a produilor iniiali i anume trigliceride, colesterol esterificat, fosfatide, care impreun cu cantiti mici de proteine formeaz particule lipoproteice denumite chilomicroni. Chilomicronii sunt secretai de enterocite i prin sistemul limfatic ajung in circulaia sanguin, reprezint forma de distribuire a lipidelor exogene. Resinteza trigliceridelor, a esterilor colesterolului i a fosfolipidelor se realizeaz in dou trepte, activarea acizilor grai (despre care se va vorbi la metabolismul acizilor grai) realizat de tiokinaze urmat de esterificarea realizat de aciltransferaze specifice.

Trebuie notat c acizii grai cu lanuri mici i medii parcurg un traseu diferit de cel al celorlalte lipide. Astfel ei sunt absorbii direct de mucoasa intestinal (nu necesit formarea miceliilor pentru absorbie), i sunt distribuii prin sistemul portal hepatic (nu prin cel limfatic). Acest considerent trebuie avut in vedere in dieta persoanelor care prezint malabsorbie pentru alte tipuri de lipide. Metabolismul acizilor grai Acizii grai exist in organism in form liber (neesterificat) sau sub form de esteri in molecule complexe cum sunt trigliceridele. Acizii grai au un numr par de atomi de carbon, saturai sau nesaturai, cu 4-24 atomi de carbon. Acizii grai liberi pot fi oxidai in multe esuturi (ficat, muchi) pentru a furniza energie. Trigliceridele reprezint forma de stocare a rezervelor energetice ale organismului i de aceea funcia lor principal este aceea energogen. Aceste rezerve se formeaz pe baza excesului de glucide care este convertit in acizi grai, ce sunt incorporai in trigliceride i depozitai in esutul adipos. Biosinteza acizilor grai (acidul palmitic) Acizii grai din organism provin din urmtoarele procese: sinteza de novo a acidului palmitic; elongarea acidului palmitic nou sintetizat sau a unor acizi grai endogeni; biosinteza acizilor grai nesaturai. Acizii grai incorporai in trigliceride sunt sintetizai din acetil-CoA format din glucoz. Biosinteza acizilor grai este un proces de incorporare a unitii acetil din malonilCoA intr-un lan crescand de acid gras, utilizand ATP i NADPH. Pentru a putea ajunge in citosol acetil-CoA trebuie s traverseze membrane mitocondrial. Poriunea coenzima A din acetil-CoA nu poate traversa membrane mitocondrial ci doar poriunea acetil este transferat (sub forma de citrat) in citosol. Aici din citrat este refcut acetil-CoA care va pune la dispoziie gruparea acetil pentru sinteza acizilor grai superiori.

Acid gras sintaza: a, b subuniti structurale; 1, 2 subuniti funcionale

Sinteza acestora are loc in prezena unui complex multienzimatic denumit acid-gras sintetaz care este un dimer. Fiecare monomer prezint 7 proteine care catalizeaz fiecare cate o etap (reacie) in procesul de sintez i un domeniu denumit ACP (acyl carrier protein) care are rol in transportul unitii acil. Poriunea ACP a monomerului cuprinde fosfopanteteina (una din formele coenzimatice ale acidului pantotenic) de a crei grupare SH se fixeaz ca tioesteri acili intermediari. La celalalt capt monomerul conine o grupare SH furnizat de un rest cisteinil din cetoacilsintetaza. Complexul enzimatic este alctuit din cei doi monomeri structurali (a i b) aezai fa in fa aa fel incat gruparea ACP-SH a unui monomer s conlucreze cu gruparea Cis-SH a celuilalt, formand dou subuniti funcionale (1 i 2), intrucat se sintetizeaz concomitent dou molecule de acid palmitic. Acizii cu caten mai lung de 16 atomi de carbon se sintetizeaz din acid palmitic printr-un proces de elongare (ataarea fragmentelor de doi atomi de carbon, provenii de la malonil-CoA). Acizii grai nesaturai sunt sintetizai prin introducerea in molecula acidului gras saturat corespunztor a dublelor legturi prin intervenia unor enzime specifice, numite desaturaze. In organism poate fi sintetizat pe aceast cale numai acidul oleic (cu o singur dubl legtur), din acidul stearic (18 atomi de C).

Organismul are nevoie i de ali acizi grai nesaturai, cu dou, trei i patru legturi. Acetia nu pot fi sintetizai din acidul gras saturat corespunztor deoarece lipsesc desaturazele respective. Din acest motiv, grupul acizilor grai nesaturai cu dou, trei i patru duble legturi, cunoscui drept acizi grai eseniali, trebuie adui prin aport exogen.

Totui, dac in organism se introduce acidul linoleic se poate sintetiza acidul arahidonic prin combinarea procesului de elongare cu procesul de desaturare. Degradarea acizilor grai Acizii grai eliberai prin hidroliza trigliceridelor in esutul adipos trec in plasm unde se fixeaz pe albumine, sunt transportate la esuturile capabile s-I oxideze, ficat, rinichi, inim, muchi, plman, creier, esut adipos (majoritatea esuturilor au capacitatea de a oxida lanul lung de acid gras). Catabolismul acizilor grai se desfoar in trei etape: Activarea acizilor grai are loc in microzomi sau pe membrana extern a mitocondriei i este catalizat de enzime specifice tiokinaze.

Transferul acil-CoA in mitocondrie se realizeaz prin transferul gruprii acil pe carnitin in ficat i muchi. Acil-CoA cu lan lung de atomi de carbon reacioneaz cu carnitina, avand loc transferul gruprii acil pe gruparea OH a carnitinei, sub activarea carnitil-acil-transferazei I prezent in membrana extern a mitocondriei.

Complexul acil-carnitin este transferat in mitocondrie prin intervenia unei translocaze. In mitocondrie, restul acil este trecut pe o CoA din mitocondrie cu eliminarea carnitinei care, transferat in exterior de aceiai translocaz, va participa la transferul altui rest acil.

-oxidarea In mitocondrie, acil-CoA particip la procesul de -oxidare, un ansamblu de patru reacii prin care se indeprteaz fragmente de doi atomi de carbon sub form de acetil-CoA.
1. Dehidrogenarea const in indeprtarea a doi atomi de hidrogen de la C i C , sub aciunea acil-CoA-DH, rezultand o acil-CoA nesaturat; cei doi hidrogeni sunt preluai de FAD i cedai lanului respirator cu generarea final a 2 ATP.

O R-CH2-CH2-C-S CoA Acil-CoA Acil-CoA Dehidrogenaza FAD FADH2 2ATP

2. Hidratarea. In reacia a doua are loc adiia unei molecule de ap la dubla legtur, adiie mediat de enoil-CoAhidrataza (crotonaza), cu formarea -hidroxiacil-CoA.

3. Dehidrogenarea la Cb sub aciunea b -hidroxi-acil-CoA-DH pentru a forma b -cetoacil-CoA. In acest caz acceptorul de H este NAD+. -hidroxiacil-CoA dehidrogenaza NAD+ NADH+H+ 3ATP

4. Scindarea tiolitic este realizat de b -cetotiolaz cu participarea altei molecule de CoA-SH. Ca rezultat, din lanul lung se desprinde un fragment de doi atomi de carbon sub form de acetil-CoA, iar restul de acid gras rmas este deja activat (acil-CoA cu doi atomi de carbon mai puin) care poate participa la un nou proces de -oxidare. O R-C ~ S-CoA Acil-CoA (n-2) atomi de C

Procesul continu pan tot lanul hidrocarbonat al acidului gras este fragmentat in molecule de acetil-CoA. Acetil-CoA format este degradat la CO2 i H2O in ciclul Krebs. Prin degradarea acizilor grai se formeaz o mare cantitate de energie. Considerand acidul palmitic, cu 16 atomi de carbon, pentru degradarea sunt necesare apte -oxidri, cu eliberarea a 7 x 5 = 35 moli ATP. Din cei 16 atomi de carbon ai acidului palmitic rezult 8 moli de acetil- CoA, care degradate in ciclul Krebs, vor genera 8 x 12 = 96 moli de ATP. total 35 + 96 = 131 moli de ATP. din care se scade un mol ATP consumat la activare (sau dou legturi macroergice de ATP) ceea ce inseamn c prin degradarea acidului palmitic la CO 2 i H2O se formeaz 130 moli ATP sau 129 legturi macroergice=656 KJ.
Metabolismul trigliceridelor Trigliceridele sunt esteri ai acizilor grai cu glicerina. Ele reprezint forma de depozitare a excesului energetic al organismului. Energia potenial a trigliceridelor rezid in catenele bogate in hidrogen ale resturilor acil (R-CO-). I. Sinteza trigliceridelor

Pentru sinteza trigliceridelor organismul utilizeaz glicerolul i acizii grai superiori, care sunt mai intai activai la acil-CoA. Biosintaza trigliceridelor (TG) are loc prin dou mecanisme: Calea monogliceridelor, activ in celula intestinal: Funcioneaz in enterocit i reprezint o cale de resintez a trigliceridelor din produii de digestie, conform reaciei:

Aceste trigliceride impreun cu colesterolul liber i esterificat, fosfolipide i proteine sunt incorporate in particule lipoproteice denumite chilomicroni care trec in circulaie prin sistemul limfatic. Calea glicerol fosfatului, activa in ficat si alte tesuturi, capabile de sinteza:

Cu toate c majoritatea esuturilor sintetizeaz trigliceride, cele sintetizate in ficat i in esutul adipos au mare importan in balana energetic a organismului. Acizii grai necesari sintezei trigliceridelor provin fie din sinteza de novo din acetilCoA (rezultat in urma oxidrii glucozei), fie din acizii grai liberi circulani. Trebuie notat c ficatul nu este un organ de depozitare a trigliceridelor aa cum este esutul adipos. Trigliceridele sintetizate in ficat sunt exportate la esuturile extrahepatice sub forma de lipoproteine de densitate foarte mic (VLDL). Ajunse acolo trigliceride cuprinse in VLDL sunt hidrolizate (sub aciunea lipoprotein lipazei) i acizii grai sunt reinui. Acetia din urma sunt reincorporai in trigliceride i depozitai (in special in esutul adipos). esutul adipos reprezint locul de stocare a excesului caloric sub formde lipide. Glicerol-fosfatul necesar sintezei provine din dihidroxiaceton-fosfatul provenit din glucoz i din glicerolul eliberat prin hidroliza trigliceridelor. Acest fapt evideniaz dependena sintezei trigliceridelor de nivelele glicemiei i indirect al insulinemiei. II. Degradarea trigliceridelor

Degradarea tisular a trigliceridelor are loc prin hidroliz cand se pun in libertate acizi grai i glicerol sub aciunea unei lipaze hormon-sensibile, conform schemei:

Glicerolul rezultat difuzeaz in plasm i constituie un indicator al vitezei de hidroliz a trigliceridelor. Acizii grai rezultai sunt utilizai in principal ca surs de energie. Trebuie notat faptul c in organism exist dou mari fluxuri plasmatice de trigliceride: - circulaia trigliceridelor exogene de la intestin in restul organismului sub form de chilomicroni; - circulaia trigliceridelor endogene de la ficat spre restul organismului sub form de VLDL. Metabolismul glicerolului. Sinteza fosfolipidelor Glicerolul provine din hidroliza trigliceridelor fiind un produs al metabolismului esutului adipos. El poate fi utilizat doar de esuturile ce posed glicerol-kinaza care il poate fosforila i reintroduce in fluxul metabolic. De aceea el difuzeaz din esutul adipos care nu conine aceast enzim i pe cale plasmatic ajunge in ficat i rinichi (esuturi ce posed glicerol-kinaz) unde este fosforilat la glicerol-3-fosfat. Glicerolul este un punct de plecare spre sinteza de trigliceride i/sau fosfogliceride.

Glicerofosfolipidele reprezint o clasa de lipide foarte importante ele fiind componente principale ale membranelor biologice. Cea mai important caracteristic a lor este caracterul amfipatic. Aceasta inseamn c fosfolipidele prezint o poriune (un cap) hidrofil, care conine gruparea fosfat cu diferii substitueni ca serina, etanolamina, colina i o poriune (o coad) hidrofob alctuit din lanurile a doi acizi grai. Aceast configuraie este ideal deoarece partea hidrofob le permite asocierea cu ali constitueni ai membranei celulare cum ar fi proteine, colesterol, glicolipide, in timp ce parte hidrofil permite asocierea cu moleculele de ap asigurandu-se solubilizarea lor. Corpii cetonici Prin corpi cetonici se ineleg urmtorii trei compui aceto-acetatul, 3- hidroxibutiratul i acetona:

Sinteza acetoacetatului (cetogeneza) are loc in mitocondriile hepatice din acetil-CoA rezultat din -oxidarea acizilor grai. Corpii cetonici reprezint o important surs de energie pentru esuturile extrahepatice deoarece: - sunt solubili deci nu necesit un sistem de transport (incorporare in lipoproteine, cuplare cu albumina); - sunt sintetizai in ficat atunci cand cantitatea de acetil-CoA prezent depete posibilitile ficatului de a o metaboliza, pe alte ci; - pot fi utilizai ca surs de energie in esuturi extrahepatice (muchi scheletic i cardiac, cortex renal, creier). Dei ficatul produce in mod constant corpi cetonici, cantiti semnificative apar in special in perioadele de inaniie indelungat. Ficatul ins nu poate reconverti aceto-acetatul la acetoacetil-CoA deci nu poate folosi acest compus drept surs de energie. esuturile extrahepatice pot ins obine energie prin conversia corpilor cetonici la acetil-CoA via acetoacetil-CoA. Cand rata formrii corpilor cetonici depete rata metabolizrii lor, nivelele acestora cresc in sange (cetonemia) i in urin (cetonuria). Aceti doi parametri sunt de obicei intalnii in inaniie i in diabetul zaharat (mellitus). Acidul aceto-acetic i -hidroxibutiratul sunt eliminai ca sruri, ei epuizand rezerva alcalin din sange i in consecin, duc la scderea pH-ului. Pe de alta parte fiind substane osmotice antreneaz pierderi mari de ap (poliurie) i deshidratarea organismului. Cuplarea celor dou efecte duce la instalarea acidozei (cetoacidoza). Metabolismul colesterolului Colesterolul este sintetizat de aproape toate esuturile umane: ficat, cortexul adrenalinei, ovare, testicule, placent.

El prezint o serie de funcii eseniale in organism: este component al membranelor celulare, precursor al acizilor biliari, al hormonilor steroizi, i al vitaminei D. Colesterolul se prezint sub dou forme: colesterolul liber i colesterolul esterificat. Biosinteza colesterolului Toi atomii constitueni ai colesterolului provin din acetil-CoA. Sinteza sa are loc in citoplasm i cuprinde mai multe etape: a) formarea hidroxi, metil - glutaril ~ CoA (HMG-CoA) din acetil-CoA; b) transformarea (HMG-CoA) in izopren biologic activ c) condensarea a 6 uniti izoprenice cu formarea squalen-ului (hidrocarbur cu 30 atomi de carbon) d) ciclizarea squalen-ului cu formarea colesterolului. a. HMG-CoA, intermediar in sinteza steroizilor, se sintetizeaz la fel ca precursorul sintezei corpilor cetonici dar in citoplasm. Acetil CoA necesar sintezei provine din metabolizarea glucozei, a acizilor grai (in cea mai mare parte) i a unor aminoacizi.

b. Transformarea HMG-CoA in acid mevalonic este etapa reglatorie a procesului i reprezint prima etap specific a colesterologenezei i este un process dependent de NADPH.

c. Prin condensarea cap-coad a dou uniti izoprenice se obine geranil-PP un compus C10, la care se adaug o nou molecul de izopren activ cu formare de farnesil-pirofosfat (C15). Apoi dou molecule de farnesil prin condensare coad-coad formeaz squalen-ul (C30).

d. Sub aciunea unui sistem enzimatic complex squalenul este transformatin lanosterol. Acesta, prin pierderea a 3 grupri CH3 (legturile punctate) prin oxidare la COOH i decarboxilare, hidrogenarea unei duble legturi si migrarea alteia,conduce la colesterol:

Reglarea sintezei de colesterol are loc la nivelul HMG-CoA-reductazei, etapa limitant a procesului. Factorii reglatori sunt: a. colesterolul alimetar. Cand dieta este srac in colesterol, este activat sinteza in ficat, intestin i suprarenale. O diet bogat in colesterol diminueaz sinteza endogen;

b. valoarea caloric a dietei. O diet bogat in glucide sau lipide crete sinteza hepatic de colesterol; c. hormonii - insulina stimuleaz sinteza de colesterol prin stimularea HMG-CoA-reductazei; - glucagonul reduce sinteza de colesterol prin scderea activitii HMG-CoAreductazei. In plasma uman colesterolul se gsete intr-o concentraie de 120-220 mg/dL; crete cu varsta i prezint variaii de la individ la individ. La adulii tineri sntoi colesterolul plasmatic este de 175 mg/dL. Degradarea colesterolului. Biosinteza acizilor biliari Colesterolul din organism este utilizat astfel: 1. in cea mai mare parte este transformat la nivelul ficatului in acizi biliari; 2. in piele, este trecut in vitamin D3; 3. in glandele endocrine, la nivelul corpului galben din placent i capsulele suprarenale, se sintetizeaz hormoni steroizi; 4. este utilizat pentru sinteza de membrane. Colesterol nu poate fi degradat la CO2 i H2O i de aceea inelul sterolic este eliminat din organism ca atare sau mai corect foarte puin modificat. Calea principal de excreie este bila care cuprinde atat colesterolul cat i acizii biliari, catabolii ai acestuia. inandu-se cont de cele spuse mai sus rezult c trecerea colesterolului prin ficat este obligatorie in vederea eliminrii. Bila contine colesterol in majoritate neesterificat care este meninut in soluie apoas de ctre substane amfipatice cum sunt lecitina (fosfatidilcolina) i srurile biliare. Solubilitatea colesterolului depinde de un raport bine determinat intre colesterol-lecitina-sruri biliare. Modificarea acestui raport duce la cristalizarea colesterolului in jurul unor nuclee de proteine i bilirubin formand calculii biliari (pietre) care pot bloca total sau parial fluxul bilei. Calea urmat de colesterol pentru eliminare este urmtoarea: colesterolul biliar impreun cu cel rezultat din descuamarea intestinal i cel exogen se amestec in intestin. Din acest amestec colesterolul biliar fiind in form micelar este absorbit preferenial fa de cel exogen. Colesterolul neabsorbit se elimin prin fecale sub forma a doi compui rezultai in urma aciunii bacteriilor intestinale i anume colestanol i coprostanol. Colesterolul absorbit ajunge in ficat unde este transformat in acizi biliari i anume acidul colic i chenodezoxicolic.

Inainte ca ei s prseasc ficatul, sunt conjugai cu glicolul sau cu taurina rezultand acizii glicocolic, taurocolic, glicochenodezoxicolic i taurochenodezoxicolic. Acetia sunt total ionizai la pH-ul fiziologic i se prezint sub form de sruri. Srurile biliare au caracter detergent mai puternic decat acizii. Acizi biliari i srurile biliare sunt secretai in caniculele biliare i dup un transit prin vezica biliar sunt deversai impreun cu bila in duoden.

In segmentul distal al ileonului acizi biliari sunt reabsorbii printr-un mecanism activ i prin sistemul port ajung din nou la ficat unde refac circuitul anterior, realizandu-se aanumitul circuit enterohepatic al acizilor biliari. In intestin, dup ce particip la emulsionarea lipidelor alimentare, acizii biliari formai sunt supui aciunii bacteriilor rezultand acizi biliari secundari, prin dehidroxilare in poziia 7 i deconjugare, acidul dezoxicolic din acidul colic i acidul litocolic din acidul chenodezoxicolic. Dup efectuarea a mai multor circuite enterohepatice ei sunt total eliminai. Trecerea colesterolului din ficat in bil este insoit de secreia simultan a fosfolipidelor i srurilor biliare. Dac acest fenomen cuplat este viciat i intr in bil

mai mult colesterol decat poate fi solubilizat de srurile i lecitina prezente, atunci colesterolul precipit formand calculii biliari i declanand litiaza biliar. Lipoproteine plasmatice Lipidele plasmatice (5-8 g/L) reprezint un amestec complex de fosfolipide (PL) 35%, trigliceride (TG) 10-25%, colesterol liber (C) 7,5%, cholesterol esterificat (CE) 39% i acizi grai liberi (AGL) 2,5%. Deoarece sunt insolubile in ap, lipidele sunt transportate sub forma unor complexe lipoproteice, particule globulare cu greutate mare, cu miez nepolar constituit din lipide neutre (TG i CE) inconjurat de o pelicul polar de PL care stabilizeaz particula i asigur solubilitatea ei in ap. Pe lang fosfolipide, suprafaa polar mai conine colesterol liber i cantiti mici de proteine specifice, numite apolipoproteine sau apoproteine (A, B, C, E).

Deoarece particulele lipoproteice conin toate componentele lipidice in proporii diferite i diferite apoproteine, aceste particule vor prezenta i proprieti fizico-chimice diferite: mrimea particulei, densitate, mobilitate in camp electric. Lipoproteinele cu coninut ridicat de TG au densitatea mai mic i molecula mai mare decat cele cu coninut mare de PL i proteine. Incrcarea electric este conferit de partea proteic. Pe baza acestor proprieti au fost perfectate dou metode de separare a lipoproteinelor plasmatice: ultracentrifugarea i electroforeza. Ultracentrifugarea se bazeaz pe viteza de sedimentare a particulelor in camp gravitaional intr-o soluie de NaCl cu greutate specific 1,063 in funcie de densitatea i mrimea particulei.

Electroforeza se bazeaz pe capacitatea de migrare in camp electric in funcie de incrcarea electric i greutatea particulei. Prin aceste metode s-au separat, din plasma subiecilor sntoi, patru clase de lipoproteine: - CM chilomicroni; - LDL lipoproteine cu densitate joas sau b -lipoproteine; - VLDL lipoproteine cu densitate foarte joas sau pre- -lipoproteine; - HDL lipoproteine cu densitate inalt sau a -lipoproteine;

Trigliceridele predomin n chilomicroni i VLDL n timp ce colesterolul n LDL i HDL. Apoproteinele reprezint aproape 60% din particulele HDL i mai puin de 1% in chilomicroni. Asamblarea lipidelor sub forma particulelor lipoproteice asigur pstrarea lipidelor in soluie i un mecanism eficient pentru aprovizionarea esuturilor cu lipide. Metabolismul chilomicronilor (CM) Chilomicronii sunt particulele lipoproteice cele mai mari (75-1200 nm) sunt sintetizai n celulele mucoasei intestinale din lipidele alimentare Apo B48 i secretate n limfa mesenteric. In circulaie primesc de la particulele HDL, Apo C i Apo E. In timpul circulaiei, trigliceridele din chilomicroni sunt hidrolizate de lipoprotein-lipaze (LPL) din endoteliul capilarelor esuturilor extrahepatice (muchi scheletic, muchi cardiac, esut adipos). Acizii grai eliberai prin aciunea LPL activat de apo CII, servesc drept surs de energie pentru diverse celule, sau sunt preluai de adipocite i stocai sub form de trigliceride. Particulele rmase sunt chilomicroni remaneni sau deeuri, bogai in apo E dar lipsii de apo C care a fost pierdut (preluat de HDL) aproape in intregime. Deeurile de chilomicroni sunt rapid captai de ficat fiind recunoscute de receptorii specifici prin combinaia apo B i apo E. In celulele parenchimale sunt degradai. Metabolismul fraciunii VLDL Particulele VLDL ( 30-90 nm) sunt secretate de ficat pe seama trigliceridelor sintetizate n celula hepatic. n circulaie particulele VLDL sunt modificate prin degradarea trigliceridelor de ctre lipoprotein-lipaz. Particulele devin mai dense, pierd fosfolipidele,

colesterolul i apo E, care sunt transferate pe HDL i primesc n schimb colesterol esterificat. Prin aceste modificri, particulele VLDL devin particule LDL, trecnd prin faza intermediar de particule IDL (lipoproteine cu densitate intermediar). n condiii patologice (hepatit, diabet necontrolat sau in ingestia excesiv de alcool) cnd este deranjat raportul ntre sinteza hepatic de trigliceride i secreia VLDL, apare ficatul gras. Metabolismul fraciunii LDL Particulele LDL (20 nm) rezultate prin metabolizarea VLDL sunt bogate n colesterol i colesterol esterificat, n special cu acidul oleic. Funcia primar a fraciunii LDL este de a furniza cholesterol celulelor periferice. Colesterolul liber adus n celul particip la: sinteza de membrane celulare; sinteza altor steroli; reglarea sintezei de colesterol n celula respectiv prin inhibarea activitii HMGCoAreductazei. Colesterolul n exces (care depete necesarul imediat al celulei) este esterificat cu acizi grai de ctre ACAT (acil- CoA:colesterol-acil transferaza) i stocat n celul pentru nevoile viitoare. Activitatea ACAT crete cnd concentraia colesterolului intracelular este crescut. Particulele LDL ptrund n celul prin recunoaterea combinaiei apo B i apo E de ctre receptori specifici. Afinitatea receptorilor pentru LDL este foarte mare; se consider c ei funcioneaz la capacitate maxim la o concentraie a colesterolului-LDL de 25 mg/dL. Nivelul LDL colesterolului plasmatic este de 120 mg/dL; diferena dintre aceste dou valori reprezentnd valoarea LDL-colesterolului preluat de ctre receptorii scavenger de pe macrofage. Rezult aa numitele celule spumoase. Fraciunea LDL este considerat fraciune de risc aterogen. Metabolismul fraciunii HDL HDL ( 8-12 nm) sunt particule foarte heterogene n ceea ce privete compoziia i originea. Sunt sintetizate n ficat i intestin din nveliul excedentar din chilomicroni i VLDL dup ce miezul lor nepolar de trigliceride a fost degradat de ctre lipoprotein-lipaz. HDL nascente au o form bidiscoidal (dou straturi suprapuse formate din colesterol, fosfolipide (n special lecitin), apo AI, apo E i apo C. Sunt rapid convertite la particule sferice prin colectarea colesterolului de pe suprafaa celulelor esuturilor periferice i de la alte particule lipoproteice, trecnd n particule HDL3, sferice, apoi HDL2 care sunt captate de celulele hepatice i degradate. Fraciunea HDL ndeplinete un numr de funcii importante: - constituie rezerv circulant de apo CII care este transferat pe chilomicroni i VLDL pentru activarea LPL; - ndeprteaz colesterolul liber din esuturile extrahepatice i l esterific n plasm cu LCAT (lecitin:colesterol-aciltransferaz), enzim ataat de particulele HDL.

- transport colesterolul esterificat la ficat unde este metabolizat la acizi biliari n celulele parenchimale. Studii epidemiologice au evideniat c spre deosebire de LDL, colesterolul din HDL este corelat negativ cu prevalena aterosclerozei, HDL fiind considerat fraciunea cu rol protector, antiaterogen. Aceasta deoarece ndeprteaz colesterolul din esuturi i chiar din intima vascular i l cedeaz ficatului care l transform n acizi biliari, principala form de eliminare a colesterolului din organism. Tulburrile metabolismului lipidic. Dislipidemii Termenul general de dislipidemie semnific modificrile calitative i cantitative ale lipidelor din plasm. Unii indivizi prezint defecte nnscute n metabolismul lipoproteinelor plasmatice, defecte ce conduc la hipo- sau hiperlipoproteinemii. Ali indivizi, cu diverse

afeciuni, cum ar fi diabet zaharat, hipotiroidism sau ateroscleroz, prezint modele lipoproteice anormale, foarte asemntoare cu una sau alta dintre afeciunile primare nnscute. Numeroase cercetri au evideniat corelaia dintre creterea concentraiei lipidelor serice i incidena bolilor coronare i a aterosclerozei. Pacienii cu boli coronare pot prezenta cel puin una din urmtoarele anomalii: 1) creterea concentraiei VLDL (n principal trigliceride), cu concentraii normale a LDL (n principal colesterol); 2) creterea concentraiei LDL (colesterol) cu VLDL normale (trigliceride); 3) creterea ambelor fraciuni lipoproteice (colesterol + trigliceride). Exist o relaie invers ntre HDL i bolile coronare i se consider c cele mai bune indicaii n aprecierea acestei situaii pot fi obinute din valorile raportului LDL/HDL, innd seama de rolul celor dou fraciuni.

http://www.scribd.com/doc/73681487/1-LIPIDE-clasificare-structura

http://www.scribd.com/doc/35511924/LIPIDE-GRASIMI Bibliografie Curs biochimie medicala dr. Maria Nitescu