P. 1
Ilie Moromete Caracterizare

Ilie Moromete Caracterizare

|Views: 72|Likes:
Published by Oana Lupu
Ilie Moromate caracterizare - Eseul varianta scurta pentru bacalaureat
Ilie Moromate caracterizare - Eseul varianta scurta pentru bacalaureat

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Oana Lupu on Oct 19, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/11/2014

pdf

text

original

Ilie - Caracterizare

Morometii de Marin Preda

Personajul principal și cel mai important al literaturii lui Marin Preda, Ilie Moromete îl are ca model pe tatăl scriitorului. Acest personaj reprezintă un tip de țăran aparte în literatura română: un spirit reflexiv, contemplativ, inteligent, ironic, fiind numit de critica literară „țăran filosof”. Personaj exponențial, al cărui destin exprimă moartea unei lumi, „cel din urmă tăran” reprezintă concepția tradițională față de pământ și față de familie. Marin Preda își privește personajul mai ales din interior, tehnica folosită fiind aceea a analizei psihologice prin care îi dezvăluie dinamica gândurilor și a sentimentelor. Din exterior scriitorul utilizează tehnica decupajului, selectând momente semnificative (cina, tăierea salcâmului discuțiile din poiana lui Iocan, confruntarea cu agenții fiscali, etc.) care îi pun în evidență trăsăturile definitorii. Moromete este caracterizat direct de către autor la începutul romanului: „Era cu zece ani mai mare decât Catrina” iar Niculae, deși copil realizează că tatăl său era „un om care gândea și gândirea lui era limpede, navea nevoie să se înghesuie în ea”. Catrina îl consideră leneș si păcătos: „ești mort după ședere și tutun” „lovi-o-ar moartea de vorbă, de care nu te mai saturi, Ilie”. Caracterizarea indirectă este realizată prin intermediul faptelor, vorbelor și gândurilor, dar și prin relațiile sale cu ceilalți. Caracterul său îi aduce respec în sat, discuțiile de la poiana lui Iocan având loc numai în preajma sa deoarece era singurul care citește ziarele și primul care le interpretează.Trăsătura lui esențială este disimularea, evidențiată atunci cand Jupitul îi cere să plătească taxele, iar Ilie se preface că nu îl vede, trece pe lângă el și strigând la membrii familiei care nici nu se aflau în casă. De asemenea ironia și sarcasmul sunt alte trăsături evidențiate (în vorbele față de Niculae: „te duseși în grădină să te odihnești că până acu stătuși” sau față de Nică la tăierea salcâmului „ca să se mire proștii”). Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu, Moromete nu este sclavul îmbogățirii, cele două loturi de pământ pe care le stăpânește îi asigură o poziție privilegiată în cadrul comunității. Spiritul contemplativ, inteligent și ironic dar și ca personaj reflexiv, el privește existența cu detașare, având darul de a vedea lucrurile cărora altora le scăpau. Moromete își iubește mult copii însă nu este cu adevărat capabil să își arate afecțiunea. Li psa unei reale comunicări cu familia reprezintă cauza dramei sale. După fuga celor mari este dispus să îi ierte pentru a -și reîntrăgi familia, iar refuzul lor îl face să se creadă vinovat. Drama paternității se grefează pe contextul social-istoric, banul devine noua valoare care o înlocuiește pe cea tradițională iar risipirea familiei duce la prăbușirea morală a tatălui. In volumul al doilea, Ilie Moromete intră într-o zonă de umbră. In ciuda transformărilor sociale la care asista, Ilie nu acceptă ideea schimbării și nu se poate adapta la ritmul unei noi lumi, care e prea rapidă pentru el. Dominanța de caracter poate fi considerată inadaptabilă, Moromete e produsul a secole de tradiție, de tipare neschimbate. Vechea imagine a lui Moromete este distrusă, fiind înlocuită de alta, lipsită de glorie. Autoritatea lui în sat se diminuează, unitatea distrusă a familiei nu se reface, iar el trăiește spre sfârșit o iubire târzie cu Fica, sora mai mică a fostei lui soții. Moartea lui Moromete în finalul romanului simbolizează stingerea unei lumi. El se stinge încet, trăindu-și ultimii ani de viață în singurătate și tăcere. Ultima replică a sa exprimă crezul său în viață, libertatea în ciuda constrângerilor istorice: „Domnule... eu totdeauna am dus o viață independentă” (autocaracterizarea din finalul volumului al doilea). Opinie Romanul Moromeții crează prin personajul central Ilie Moromete, imaginea unei lumi în prăbușire, a unui stil de viață pierdut în favoarea celui modern. Incadrându-se în tematica rurală, prozatorul impune o nouă tipologie de tăran, un personaj atipic, reflexiv, prin faptul că are forță interioară să conștientizeze drama sa, a familiei și a întregii colectivități.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->