Sunteți pe pagina 1din 2

COLINDATORII de George Cosbuc Cad fulgii mari,ncet zburnd Si-n cas arde focul, Iar noi pe lng mama

stnd, De mult uitarm jocul. Demult i patul ne-patepta, Dar cine s se culce? Rugat, mama repeta Cu glasul rar i dulce Cum sta pe paie-n frig Hristos In ieslea cea srac, Si boul cum sufla milos, Cldur ca s-i fac, Drgu un miel cum I-au adus Pstorii de la stn Si ngerii albi cntau pe sus, Cu flori de mr n mn. Si-auzi ! Rsar cntri acum, Frnturi dintr-o colind, Si vin mereu,s-opresc n drum, Se-aud acum n tindNoi stm cu ochii pironii Si fr de suflare: Sunt ngerii din cer venii, Cu Leroi, Domnul mare ! Ei cnt-nltor si rar Cntri de biruin, Apoi se ntoirc i plng amar De-a Iudei necredin, De spini, de-postai, i c-a murit.. Dar s-a deschis mormntul Si El acum e-n cer suit Si judec pmntul. Si pn nu tceau la prag, Noi nu vorbeam niciunulSrac ne-a fost, dar cald i drag In cas-ne Crciunul. Si n trziu ne biruia Pe vatra cald somnul, Si-n vis vedeam tot flori de mr Si-n fa, mic, pe Domnul.