Sunteți pe pagina 1din 2

Ca dramaturg, I.L.

Caragiale nu se remarca numai prin arta compozitiei, a dezvoltarii conflictelor, ci si prin talentul exceptional de a construi personaje vii si reprezentative.In studiul ,,Comediile d-lui Caragiale, Titu Maiorescu argumenta originalitatea operelor autorului prin punerea in scena a ,,catorva tipuri umane din viata sociala de astazi si dezvoltarea lor cu semnele caracteristice, cu deprinderile si expresiile lor.Caragiale, prin tipizarea comica, reuseste sa creeze caricaturi ale unor personalitati, putandu-se distinge trasaturi generale si trasaturi individuale care se contopesc in realizarea personajelor sale. Ghita Pristanda, politistul orasului, este tipul servitorului, al omului de casa slugarnic, prezent in piesa de la inceput pana la sfarsit in toate momentele cheie ale actiunii. Trasaturile sale de caracter se reliefeaza prin mijloace de caracterizare directa si indirecta. In primul rand, Pristanda se autocaracterizeaza un ,,scrofulos la datorie, cu o ,,grea misie, un ,,om de credinta, devotat. Servilismul sau este unul umil si este, dupa cum insusi recunoaste, o unealta docila: ,,Al dumneavoastra coane Fanica, si al Coanei Joitichii si al lui conu Zaharia Pristanda urmareste prin acest mod de comportare obtinerea unor avantaje, conducanduse dupa o etica sustinuta de interesul personal si ilustrata in primul act, in cadrul conversatiei sale cu Tipatescu: ,,famelie mare, renumeratie mica, dupa buget. Totusi, Pristanda stie sa transforme datoria in actiuni menite sa-i aduca profituri, de exemplu afacerea cu steagurile, ceea ce-l pune deopotriva si in situatia de profitor, si in situatia de persoana de care se profita. Tipatescu trece cu vederea acest fapt, numindu-l pe Pristanda intr-o scurta secventa de caracterizare directa drept ,,omul nostru sau ,,un functionar cu tragere de inima adica persoana cea mai iscusita in a servi interese. Mijloacele de caracterizare indirecte sunt mai bogat ilustrate prin scenele care il prezinta pe Pristanda in actiune si prin comicul de limbaj si de situatie pe care acesta il degaja, dar si din vorbele, faptele si atitudinile personajului. In actul I, memorabila este scena in care Pristanda prezinta in fata prefectului, printr-o numaratoare hilara, modul in care cele 44 de steaguri au fost distribuite in oras: ,,doua la prefectura[] doua la catrindala[] Doua la primarie, optspce, patru la scoli, 24, doua la catrindala Sf. Niculae, treizeci[], 44 in cap. Acest episod surprinde o mecanica a gandirii, dar si viclenia simplista a slujbasului marunt, care doreste, cu orice pret sa ramana in gratiile sefului sau pentru a-si atinge interesele proprii. Tot din aceasta cauza, Pristanda intervine in conflictul dintre Tipatescu si Catavencu, adoptand cele mai aspre masuri politienesti. El incalca legea din dispozitia superiorului sau si-l aresteaza abuziv pe Catevencu, perchezitionandu-I casa. Acesta insa il considera numai un instrument al puterii, intr-un stat constitutional fiind de vina, dupa parerea lui, nu,, bratul care loveste ci ,,vointa care ordona. Pe de alta parte, Pristanda are fata de Catavencu o atitudine duplicitara, fapt ce reliefeaza lipsa sa de demnitate. In afara misiunilor ingrate(,,curat violare de domiciliu, da umflati-l!), politistul se pune bine cu Nae, vazand in el un posibil prefect pe care va trebui sa-l slujeasca in mod similar daca isi va dori pastrarea statutului social. La acest personaj este interesant de observat tocmai relatia sa cu prefectul Tipatescu, pusa in evidenta inca de a prima scena a comediei. Raportul este unul de subordonare, determinat mai ales de diferentele de statut social, manifestandu-se prin atitudine si mod

de adresare folosit. Pristanda tinde sa se supuna neconditionat, iar prefectul il priveste cu superioritate, adresandu-i-se cu un ton hotarat, dar apeland la un limbaj familiar.In contrast, limbajul lui Pristanda se incadreaza intr-un dialog formal, abundant in expresii populare(,,Sa traiti, coane Fanica, ,,sarut-mana).Initiativa schimbarii temei de discutie apartine prefectului, adica superiorului care domina in aceasta relatie de subordonare. Ipostaza politatiului de persoana de care se profita mai este evidentiata si de mijlocirea intalnirii lui Catavencu cu Tipatescu sau cu Zoe, dar si prin incaierarea de la sfarsitul actului 3 pe care o regizeaza. Incultura sa, lipsa de instructie sunt evidentiate pregnant prin comical de limbaj: deformeaza neologismele: ,,bampir, ,,famelie, ,,scrofulos, ,,renumeratie,(aia cu catrindala din caiet) are ticuri verbale, devenite celebre: alaturarea cuvantului ,,curat altor cuvinte, fapt ce frizeaza ridicolul: ,,curat murdar, ,,curat constitutional. Comicul de nume al personajului sugereaza lipsa de personalitate, deoarece pristanda este un joc popular cu pasi.(vezi caiet), politistul jucand, asadar dupa cum bate ,,vantul politic. Autorul confera personajului un mecanism de marioneta, creand o ,,papusa de caracter aflata in lupta cu propriul destin, pe care incearca zadarnic sa-l schimbe prin talentul sau de lingusitor. In concluzie, Pristanda sau servitorul slugarnic, capata rolul sau distinct in galeria de personaje ale operei, definind o intreaga societate ale carei valori sunt pervertite, intr-o nesfarsita comedie e existentei. Tipologia creata vine sa ne atraga atentia asupra ,,comediei umane, care, dupa vorbele lui Gogol: ,,contemplata indelung, devina trista. De altfel, in acest lucru consta si rolul teatrului: el este menit sa clatine mentalitati, sau poate macar sa incerce.