Stiu ca ar trebuie sa-mi fie rusine pentru comportamentul meu obscen de pana acum dar trebuie sa intelegeti ca armele

unei femei pentru asta au fost create. Daca credeti ca obsenitatea e un lucru rau, de ce ati mai venit pana aici. Stiu si eu ca pe caldura asta sa urci dealul pana la inchisoare e un adevarat calvar. Daca ascultati bine, puteti auzi cum mi se construieste esafodul in piata centrala a orasului. Ei da, m-am folosit de armele mele ca sa ajung aici. Sa nu care cumva sa credeti ca e vorba de tate sau de cur, se stie ca cele mai de temut arme ale unei femei sunt gura sloboda si mintea ascutita. Se poate sa nu va prea dati in vant dupa mine, mai mult ca sigur ca nici nu ma cunoasteti dar din moment ce am ajuns aici, nici nu cred ca mai conteaza. Poate ca ar trebui s-o iau de la inceput, sau mai exact de atunci cand in sfarsit am reusit sa ajung in teatru. Cred ca avem destul timp la dispozitie, aici vizita dureaza cat vrei si mai ales pentru cei condamnati la moarte se permit unele exceptii. Maine dupa cum stiti, voi fi prezentata publicului, va fi iesirea mea in lume. Vreau sa fie ceva grandios si de aceea vreau sa ma tineti minte asa cum am fost. Si mai mult decat atat trebuie sa va conving sa luati decizia potrivita. O sa va povestesc totul, de la inceput. Vara trecuta cand imi scrantisem piciorul, galantul usier de la Partenon a venit personal cu invitatia de la directorul de scena si cu un buchet de garoafe, ce-i drept ofilite, dar sa nu uitam ca pe atunci era caldura mare in urbe si doar putinii norocosi puteau face dusuri reci ce sa mai si risipeasca apa de flori. De altfel, sparsesem toate vazele din teatru, si n-au fost putine, intr-un acces de furie. L-am intampinat cu zambetul meu bine educat in casa de Tinere Domnisoare de pe langa stabilimentul doamnei Hortense si desi unii domni au sa zambeasca stiind fauna ce se invartea prin preajma casei coloniale dar , pana la urma cearsafurile erau curate, sampania curgea in valuri si nu duceam lipsa de antibiotice. Dar sa stiti ca oricat m-am straduit sa-mi... mentin demnitatea, pana la urma am ramas neculeasa. E o nereusita care m-a bantuit si in aventura scenei... Si iata ca ma gaseam in vara dinaintea Marelui Razboi bolind cu un picior in atele cand galantul usier de la Partenon se infiinteaza in fata usii mele cu un buchet de flori ofilit, un zambet sters, lac de sudoare si cu un bilet parfumat si mototolit in buzunarul de la camasa care era mai uda decat o zi de mai. Il intampin cu zambetul meu bine studiatDar fara sa atenteze la pudoarea mea, domnul Reginald, usierul, imi azavrle buchetul in nas, ma aseaza fara niciun pic de tact pe patul meu adus tocmai din India, nu zaboveste nicio clipa sa se uite macar la goliciunea mea pudic dezvaluita si se arunca spre chiuveta pentru a se spala pe fata. Dragul de el, gentilul si delicatul, porcul si necrescutul imi foloseste apa de la robinet si sapunul sterpelit de mine personal din lavoarul Partenonului de la ultima premiera a Scorpiei, Curva Babilonului dar o sa va povestesc despre ea mai pe indelete - dupa care se azvarle spre platoul pe care mi-l procurase baiatul bacanului in schimbul unui mic favor si fara pic de rusine imi mai si bea berea pe care mi-o recomandase doctorul Rubenstein, pentru digestia de dupa masa. Iata poftele lui Reginald, in loc sa culeaga o floare ca si mine se gandeste numai la burdihanul sau nepotolit. Ce porci sunt si barbatii.

Imi zice: Madam, sefu trimite vesti. In gandul meu ma intrebam,de ce directorul de scena n-ar fi putut sa se infiinteze personal ca doar are masina cu sofer adus tocmai din coloniile africane. Tinerel si subtire, negroteiul a devenit pe loc preferatul Domnului Director. Se auzea ca in curand avea sa-i dea un rol mic in urmatorul spectacol. Ce norocosi sunt unii. Dar ce ma intriga era faptul ca Directorul nu venise personal sa ma vada, doar aflase ca imi scrantisem piciorul. In momentul in care fusesem gasita in pat cu colonelul de jandarmi, toata garnizoana era incartiruita. E imposibil sa nu ma fi vazut cineva sau sa nu fi auzit bubuiturile de flinta in timp ce scapam de furia sotiei acestuia, clipa in care miam scrantit si picorul. Se stie ca in orasul asta vestile se raspandesc ca si variola. Ahdar cum era ca limuzina sa alba ca neaua sa parcheze in fata rau famatului Stabiliment care in oras circula sub numele de Locul Acela, Gradina cu Flori, Piscina de Nectar, sau dupa cum scandasera ultimele gloate de protestatari cu frica de Dumnezeu Locul Pierzaniei? De-ar sti turma de oi credincioase ca tocmai domnul parinte, pastorul turmei are abonament si chiar reduceri la doamna Hortense! Dar iata ca domnul Director stie sa se disocieze de astfel de lucruri. Pentru un membru atat de onorabil al comunitatii artistice asa ceva nu se face! Ce plin de tact e domnul Director! Si apoi ma gandesc mai bine si parca deja miros pe biletelul mustind de sudoarea usierului, pe langa parfumul de lavanda al Directorului putoarea Curvei. Ei asa, pesemne ca iar si-a bagat codita ei de purcelus, ca sa-mi mai zadarniceasca mie o intalnire si o auditie intima cu Directorul! Dar apoi mi-am zis, Molly, n-are a face, trebuie sa te obisnuiesti cu ce ti-e dat apuca si tu ce poti, si asa e bine. Si mai apoi, cine stie, poate chiar domnul nu a avut timp, sau poate nu vrea sa creeze rumoare in ziare, sigur asta e, pregateste o surpriza la urmatoarea premiera si te roaga, ce mai! te implora sa apari ca prim solista si excelenta dansatoare in urmatoarea premiera. Gandeste-te, din avans iti croiesti niste rochii, culegi netrebnicii de pe langa stadionul de football si pe aia de la hipodrom, ii ghiftuiesti bine si le promiti un rom dupa premiera, le cumperi bilete la galerie si ii pui sa urle si sa aplaude ca nebunii dupa fiecare aparitie. Daca Curva e in stare de asa ceva, de ce nu si tu! Mai apoi imbrobodesti criticii si cu restul de bani inchiriezi o camera, nu, un apartament intreg la Ritz unde o sa dai interviuri ziaristilor. Ii intampini in ciorapi de nylon, le ceri o tigareta, dezvelesti un crac, arati un umar inocent si lipsit de aparare si in articolele de a doua zi toti o sa citeasca despre un Recital de Exceptie, cum toti sunt robii tinerei Molly Malone. Oh doamne, ce frumos ar fi! Dar iata ca toate planurile lui Molly se duc pe garla cand usierul ii scuipa ultima bucata de ananas in fata ei delicata in timp ce-i inmaneaza scrisorica urland. Sa nu uitam ca Reginald e surd asa ca vorbeste cu volumul ridicat. Si el saracul a incercat sa joace pe scena insa vocea lui prea puternica si faptul ca nu auzea ce i se spunea l-au indepartat incet incet din distributie. Mai intai Directorul l-a distribuit in roluri secundare, apoi a ajuns figurant, retrogradat sufleur, mai apoi masinist, dat afara de la trasul cortinei ajuns acum sa deschida usile mari si grele de la Partenon si sa dea cu cuviosenie din cap inspre cei care intra si ies.Dat tu Molly, ei, nici pe scena n-ai ajuns inca. Ambitie! Iti trebuie ambitie!

Imi da sa citesc biletul. Iata ce-mi scrie domnul Director: Draga Doamna sau Domnisoara, sau ce-i fi, Inteleg ca tii cu orice pret sa intri in distributie. Numai bunul Dumnezeu stie de cate ori ai incercat sa intri fara voie la repetitii. Putem trece cu vederea ca ai creat turbulente, ai furat textele si costumele, ai agresat actorii si pe prima solista, domnisoara Georgette care sustine ca nu te-a cunoscut in copilarie, nici pe vremea internatului de fete de la Zurich si nicidecum in casa doamnei Hortens. Nu mai amintim despre intrarea clandestina la spectacole i crearea de scandaluri monstruoase. Din pacate, dupa cum ti-au repetat nenumarati altii si chiar si eu, esti uratica, n-ai voce de scena si nici prea mult talent desi cum s-au exprimat masinistii, dai bine din fundulet si ai chiar tate misto. Inchei citatul. Astfel ma gandeam ca poate am reusi sa-ti gasim un rost in teatru din moment ce vrei sa vii la noi cu atata ardoare. Plata ar fi mai degraba simbolica dar chiar te implor sa accepti. Stiind ca te avem in sala langa noi din bunavoia noastra ne-ar scuti de a mai angaja paznici si de a da un prost renume teatrului nostru. Al dumitale cu stima, Directorul. Asa mi-am fcut intrarea in teatru.! Cum pe atunci jazz-ul era la moda nu pierdeam nici o ocazie sa dansez in fata actorilor, si asa, de la cei batrani spre cei tinerei am reusit sa ajung si la cei maturi care jucau in rolurile principale. De anul nou ajunsesem sa o machiez chiar si pe Curva care se facea ca nici nu ma baga in seama si rau a facut. Stiu ca sustinusem sus si tare ca o cunoscusem candva ceea ce nu era adevarat dar intelesesem eu ca in lumea teatrului, daca reusesti sa sustii acelasi lucru chiar si ani de-a randul pana la urma toti o sa ajunga sa te creada. Saracii de ei nu prea sunt luminati la minte! Si acum incepuse Scorpia sa-si aduca aminte de internatul de la Zurich,unde nici eu si pesemne nici ea nu calcase vreodata ; si dai in curand cu draga Georgette, draga Molly, draga, draga... ce bune prietene suntem noi si of ai vazut nesimtitul nici nu te baga in seama si Directorul asta cu papusica lui negroteie, etc. etc. Asta e Planteaza o samanta de indoiala si asteapta sa incolteasca... E mult mai usor sa te apropii de cei pe care vrei sa-i distrugi atunci cand te considera inofensiva. Draga Georgette nici nu era atat de netalentata si dupa cum se vedea ca domnul Director devenea din ce in ce mai dependent de soferasul sau de abanos, saraca daduse in depresii. Ajuta-ma Molly, am plans toata noaptea, fa-mi sa-mi dispara cearcanele astea monstruoase, uite cum se uita cu totii la mine, ce scriu ziarele, publicul ma uita, ma ofilesc, imi pierd frumusetea si energia. Toanta.

Pai cum doamna Georgette, n-ati auzit de curele orientale, noile descoperiri, tratamentele cu magneti, praful de opiu din China, hasishul din coloniile britanice, arsenicul pentru fard, face pielea alba ca zapada, mercurul distilat pentru mai multa energie, pai cum sa nu va ajut. E scump dar pentru binele dumneavoastra merita orice sacrificiu. Proasta m-a umplut de bani ca s-o omor si asta am si facut, n-am negat-o nici cand au venit sa ma aresteze, tocmai cand primisem rolul principal, chiar inainte sa se ridice cortin! N-o sa va mai plictisesc cu detaliile relatiei mele furtunoase cu soferul Directorului, prin ce chinuri am trecut ca sa-l conving pe el sa-l convinga pe director sami dea rolul principal pentru ca totul sa esueze lamentabil prin arestarea mea, chiar inainte de cortina. Da domnule inspector, eu sunt aceea, dar puneti-mi catusele dupa aplauzele de final. Dar n-a ingaduitPentru c viata e plina de nedreptati! Si acum domnilor doctori veniti aici si-mi spuneti ca voi fi amnistiata pentru ca Societatea Drepturilor Femeii si Biserica se lupta sa ma infunde intr-un azil cand maine o sa se adune publicul, poate zeci de mii de oameni sa ma vada spanzurand?! Mi-am pregatit si ultima cuvantare, e un adevarat monolog, il stiu pe de rost! Il repet de trei luni de cand sunt in inchisoare. Trebuie sa faceti ceva. Declarati-ma sanatoasa, lumea ma merita, trebuie sa afle cum arat, cine sunt. Vreau sa se sinucida tineri adolescenti din cauza mea, sa-mi apara dagherotipul pe afisuri si in ziare, sa se scrie romane dupa povestea mea, nu se poate sa mor in anonimat, merita sa fiu acolo pe esafod, pe scena, in vazul lumii. Merit sa joc in spectacol! Sfarsit.